Document
Necesitatea aplicatiilor didactic pedagogice pentru păstrarea mediului natural curat
Fișierul original pe site-ul primăriei
PDF · 1,8 MB · modificat pe site: 27.10.2022
Pagina sursă
Cum citez acest document
Document (2022), „Necesitatea aplicatiilor didactic pedagogice pentru păstrarea mediului natural curat”, Comuna Vad, jud. Cluj. Sursa: https://d32e5lpdsek2nl.cloudfront.net/Comuna%20Vad/2070/Necesitatea-aplicatiilor-didactic-pedagogice-pentru-p%C4%83strarea-mediului-natural-curat.pdf (arhivat pe acte-primarii.ro: https://acte-primarii.ro/cluj/vad/208844-necesitatea-aplicatiilor-didactic-pedagogice-pentru-pastrarea-mediului-natural, 19.11.2026)
Semnalează o problemă (text greșit, date personale, document scos de primărie)
Pagina 1
DIDACTIC
PROF. ANA COVACIU
-COORDONATOR-
LUCRĂRILE SIMPOZIONULUI
NAȚIONAL
„NECESITATEA APLICAȚIILOR
DIDACTIC-PEDAGOGICE PENTRU
PĂSTRAREA MEDIULUI NATURAL
CURAT”
(octombrie 2022)
EDITURA MERITOCRAT CLUJ-NAPOCA
ISBN 978-630-6502-94-3
Pagina 2
prof. Ana Covaciu
-coordonator-
LUCRĂRILE SIMPOZIONULUI NAȚIONAL
„NECESITATEA APLICAȚIILOR DIDACTIC-PEDAGOGICE PENTRU
PĂSTRAREA MEDIULUI NATURAL CURAT”
(octombrie 2022)
EDITURA MERITOCRAT CLUJ-NAPOCA
Pagina 3
TEXT Lucrările Simpozionului Național „Necesitatea aplicațiilor didactic-pedagogice
pentru păstrarea mediului natural curat”(octombrie 2022)/prof. Ana Covaciu - coordonator
Toate drepturile rezervate autorilor
Consilier editorial: lect. dr. Tiberiu Irimia
Lector de carte: ing. drd. Paula Mîndreancu
Tehnoredactare: prof. Ana Covaciu
Coperta I-IV: prof. Ana Covaciu
Grafică generală: prof. Ana Covaciu
Foto coperta I: Mănăstirea ”Ștefan Vodă”, Vad, jud. Cluj
Editura Meritocrat Cluj-Napoca
Tel.0760 607 889,0741 494 338
e-mail: [email protected]
2022 Editura Meritocrat Cluj-Napoca
Toate drepturile grafice asupra acestei ediții aparțin editurii Meritocrat, orice reproducere sau
modificare, indiferent de formă și suport, neautorizată urmând să suporte consecințele legii.
Responsabilitatea calității corecturii textelor din această carte aparține autorilor
Pagina 4
Necesitatea aplicațiilor didactic-pedagogice pentru păstrarea
mediului natural curat
Prof. înv. primar Corina Ban
Școala Gimnazială nr. 1 Dej, județul Cluj
De cele mai multe ori plecăm de la afirmația „Minte sănătoasă în corp sănătos”, însă
multitudinea schimbărilor la care luăm parte, indiferentde natura lor umană, socială și
tehnologică apărute în ultimul timp, ne fac să afirmăm mai degrabă „Om sănătos în mediu
sănătos!”. Totul acesta care ne înconjoară, pe care noi îl numim mediu, nu este construit doar
dintr-o componentă fizică, ci mai mult de cât atât, componenta care îi oferă esență este cea de
natură socio-culturală. Natura, alături de mediu ne oferă toate condițiile și resursele optime
supraviețurii, însă depinde de noi modul în care le punem în aplicare.
În condițiile societății contemporane, când asistăm la o puternică necondordanță între
societate și natură, se impune, cu imperiozitate formarea unei „conștiințe de mediu”, a unei
atitudini raționale față de condițiile naturale ale vieții, dar și asupra activităților de producție
ale indivizilor, activități care au în vedere sporirea și protecția bogățiilor naturale.
Educația care are ca centru de interes mediul, ca parte componentă a educației morale,
are ca scop primordial pregătirea individului în ceea ce privește luarea de decizii
comportamentale corecte privind protecția și ocrotirea mediului.
Educația privind mediul, protecția acestuia dar și formarea unei „conștiințe” morale
față de mediu și față de sănătatea acestuia se pot realiza prin diverse forme, în decursul vieții
umane, acestea având posibilitatea de desfășurare atât în cadrul sistemului de învățământ, cât
și în afara acestuia, în cadrul unor ample activități educative extracurriculare.
Educația privind mediul este deosebit de importantă și, cu cât este începută de la o
vârstă mai fragedă, cu atât șansele de reușită a acesteia sunt mult mai ridicate. O primă
condiție esențială în ceea ce privește realizarea acestui tip de educație este caaceasta să se
conceapă în natură și pentru natură. Mai mult decât atât, este necesar ca educabililor de orice
vârstă să li se dezvolte sensibilitatea cu privire la frumusețea naturii, dezvoltânduli-se în
același timp gustul de a descoperi multitudinea realităților care se petrec în jurul lor.
Această formă a educației, nu se rezumă doar la o formă de educație, un instrumnet în
rezolvarea problemelor de mediu sau în gestionarea resurselor naturale. Este un proces
complex de o dimensiune esențială în recunoașterea valorilor mediului înconjurător și în
definirea conceptelor privind mediul, având ca obiectiv principal îmbunătățirea calității vieții
umane. Acest tip de educație urmărește inducerea, în special în cadrul instituțiilor de
învățământ, a dinamicii sociale în ceea ce privește educația (cunoștințe, deprinderi, motivații
și valori), care să stimueleze dezvoltarea personală a educabililor, abordarea colaborativă și
critică, dar și asumarea unui set de responsabilități cu privire la deciziile luate pentru
menținerea calității mediului.
Natura, prin caracterul său dinamic și viu trezește în copiii interesul, indisolubil legat
de dorința decunoaștere și de curiozitatea specifică vârstei. Contactul nemijlocit cu mediul
înconjurător oferă copiilor multiple și noi posibilități de cunoaștere a unor aspecte, a
legăturilor care se petrec între acestea, a cauzelor pe care le determincă, dar și urmărilor care
3
Pagina 5
survin. Astfel, sub îndrumarea cadrelor didactice, educabilii sunt îndrumați cu cunoștințe
precise, lărgindu-le astfel orizontul intelectual și totodată, dezvoltându-le capacitatea de a
cerceta și de a descoperi relațiile ce se stabilesc între fenomene.
Prin caracterul lor practic, activitățile desfășurate în afara spațiului sălilor de clasă și a
școlii, contribuie într-o mare măsură la formarea priceperilor și deorinderilor, dar și la
formarea unei legături strânse între teorie și practică.
Rolul cadrului didactic în cadrul acestor tipuri de activități joacă un rol extrem de
important, întrucât el este cel care trebuie să îi facă pe copii să își facă timp să privească, să
asculte susurul apei, ciripitul păsărelelor, șoapta vântului, să învețe să iubească și să
prețuiască mediul ce îi înconjoară. Natura trebuie respectată și nu dominată, de aceea copiii
reprezintă publicul major în cadrul prelegerilor privind viașa planetei noastre, fiindcă aceștia
au puterea de a-și asuma răspunderea în ceea ce privește menținerea calității mediului în care
trăiesc, întrucât aceștia devin atât gestionarii, cât și consumatorii zilei de mâine.
Întrucât societatea actuală este împânzită de stimuli digitali și virtuali, copiii nu mai
sunt atrași de ceea ce înseamnă natură, afișând astfel o atitudine de neglijență și chiar
indiferență asupra a tot ceea ce înseamnă natură și mai mult decât atât a tot ceea ce înseamnă
mediu natural curat.
Necesitatea aplicațiilor didactic-pedagogice pentru păstrarea mediului natural curat în
aceste condiții este imperiosă, întrucât educabilii trebuie ajutați să învețe în primul rând să
conștientizeze importanța ocrotirii mediului natural în care aceștia își desfășoară activitățile
zilnice, să respecte și să iubească tot ceea ce presupune natura cu frumusețile acesteia. Copiii
au nevoie să simtă cu adevărat ceea ce noi, cadrele didactice dorim să le transmitem, iar cele
mai bune practici în acest sens le reprezintă ieșirile în natură (excursii, drumeții, diverse
acțiune ecologice), acțiuni benefice pentru a-i ademeni pe aceștia să iubească mai mult natura
și mediul decât calculatorul și internetul, creându-se în acest fel o cultură privind mediul.
De asemenea este important antrenarea educabililor în îngrijirea plantelor și
animalelor, cât și stimularea acestora în activități cu caracter experimental și demonstrativ,
activități grație cărora,contribuie în mare măsură la păstrarea sănătății lor și a unui mediu
natural curat. Respectul în ceea ce privește păstrarea nealterată a mediului natural și pentru
menținerea unor condiții optime și sănătoase, în orice împrejurare, trebuie inoculate copiilor
încă din primii lor ani de viață. Familia este considerată cea dintâi școală, unde copiii trebuie
să fie antrenați și obișnuiți cu îngrijirea locului de joacă, cu protecția florilor, a pomilor, cu
dragostea pentru animale și plante, care alcătuiesc universul în care trăim.
4
Pagina 6
Necesitatea aplicațiilor didactic-pedagogice
pentru păstrarea mediului natural curat
Profesor Alexandra Bejan
Școala Gimnazială NR. 1, Umbraresti
„Un semnal de alarmă înconjură planeta: natura e în pericol!
În tonalități diferite, de la strigătul disperat , sumbru și pesimist până la avertismentul
serios și lucid, acest semnal trebuie ascultat și trebuie să dea de gândit fiecăruia dintre locuitorii
globului pământesc: de la omul politic, răspunzător pentru destinele națiunilor, până la ultimul
vilegiaturist care zăbovește într-o poiană liniștită. Fiecare, la nivelul său de preocupări, este în
stare să lezeze natura sau să o protejeze, să o întineze sau să o înfrumusețeze, să contribuie la
distrugerea sau perpetuarea ei, astfel că omenirea se află acum în fața unei grave alternative”
Prof. V.Ianovici, președintele Consiliului Național pentru Protecția Mediului Înconjurător
Din cele mai vechi timpuri omul a fost preocupat de protecția mediului, de protecția
cadrului vieții sale. Alarma dată de naturaliști, a fost înțeleasă de unele guverne, instituindu-se
prin lege măsuri de protecție speciale, atât pentru speciile rare, pe cale de dispariție, cât și pentru
acele regiuni deosebit de valoroase ca oaze ale naturii primare, care trebuie păstrate și transmise
urmașilor cât mai intacte. Preocupareapentru ocrotirea activă a naturii ia amploare după cel de-al
doilea război mondial, când poluarea excesivă, larga extensiune a spațiilor cu soluri degradate,
marile acumulări de deșeuri, schimbă modul de abordare a problemelor protecției.
În preajma anilor '60 devine evident că protecția nu se mai poate rezuma doar la
monumentele naturii, la rezervații, refugii sau parcuri naționale. ,,Conferința Națiunilor Unite
privind Mediul Înconjurător", desfășurată la Stockholn în anul 1972 marchează momentul crucial
când protecția începe să fie considerată și conservare, nu numai ocrotire.
Protecția mediului a devenit o prioritate a lumii contemporane. Școala are misiunea de a organiza
și desfășura o vie și susținută mișcare de educație ecologică și protecție a mediului, iar elevii,
prin îndrumarea cadrelor didactice de specialitate pot și trebuie să formeze marea echipă de
ocrotitori ai naturii.
Educația ecologică, sau educația relativă de mediu,este introdusă ca materie de studiu
încă de la grupa 0, respectiv: ,,Matematică și explorarea mediului", apoi in clasele a III-a și a IVa continuă cu ,,Științe ale naturii", în clasele V-VIII, ,,Educație ecologică și de protecție a
mediului"; iar in liceu se trece la specializarea ,,Resurse naturale și protecția mediului".
În școală, toate obiectele de învățământ îi ajută pe elevi să capete competența necesară pentru a
deveni din ,,micii ecologiști" în ,,viitorii ecologiști".Rezultatele muncii noastre în acest domeniu
al educației ecologice se verifică în timp, deoarece copiii, oamenii de mâine, vor valorifica ceea
ce au primit de la noi, potrivit temperamentului și sensibilității sufletești a fiecăruia.
Drept urmare, aplicațiile didactic – pedagogice privind păstrarea unui mediu curat
dezvoltă și următoarele aptitudini: lucrul în echipă; ascultarea și acceptarea unor opinii diferite,
dovedind astfelmai bune abilități sociale; rezolvarea unor probleme reale și capacitatea de
autoeducare, aceste programe antrenând și elevii apatici care devin astfel interesați de studiu;
capacitatea de a avea o gândire pe termen lung; integrarea într-o comunitate.
Conform acestor aplicații, educația ecologică are un efect pozitiv asupra întregului
curriculum, influențând benefic performanțele școlare prin: îmbunătățirea rezultatelor obținute la
diferite materii; dezvoltarea capacității elevilor de a-și transfera și adapta cunoștințele din
5
Pagina 7
contextele familiare în cele noi; capacitatea elevilor de a pune în practică cunoștințele teoretice
dobândite; reducerea problemelor de disciplină în clasă; posibilitatea ridicării nivelului general al
procesului de educație.
Aplicațiile didactic – pedagogice privind păstrarea unui mediu curat potfi integrate în
orice tip de activitate școlară, activități științifice, artistice, practice, sportive sau religioase. Pot fi
organizate diverse manifestări cum ar fi: observații în natură, experimente, povestiri știintifice,
desene, plimbări, drumeții, excursii, vizionare de diapozitive sau expuneri powerpoint, jocuri de
mișcare instructiv-distractive, labirinturi ecologice, vizitarea muzeelor, expoziții, spectacole,
vizionări de emisiuni TV cu specific educațional, concursuri. Educația ecologică în școală și
dincolo de școală evaluează mereu contribuția fiecăruia și a grupurilor sociale în soluționarea
problemelor grave privind gospodărirea noastră planetară, starea ei de ordine, de resurse, de
sănătate.
Strategiile transferului și evaluării aplicațiilor acționează între acești poli: observ,
constat, analizez, iau măsuri. A ști trebuie să însemne și a ști să acționezi: sesizând, antrenând la
faptă ecologică. Educația ecologică îndeamnă permanentla responsabilitate
șisolidaritate,lareflecțiișiacțiune. Satisfacțiile sale vin din inițiativă, din pasiune și acțiune.
Educația privind mediul înconjurător este un proces complex, de lungă durată.
Rezultatele concrete pot fi observate peste câțiva aniși de aceea, este necesar ca procesul de
educație să înceapă foarte devreme șisăsecontinuede-alungulîntreguluicicludeînvățământ.
Printre aplicațiile didactice ce se pot derula în cadrul unui astfel de opțional ar fi: activități de
observare a casei, grădinii, străzii; drumeții, excursii în localitate și în împrejurimile localității;
identificarea formelor de relief; realizare de desene, lucrări practice, machete cu elementele
observate în mediul apropiat; colecții de plante, ierbare, insectare,recunoașterea părților
componente ale plantelor; activități de observare a rețelei hidrografice din localitate – observarea
debitului unui râu din localitate, în funcție de anotimp, realizare de fotografii și albume;
vizionare de imagini cu aspecte din viața localității din trecut (așezări, transport, ocupații,
vestimentație); plantare de floriși pomi fructiferi; înregistrare de casete video/audio cu scenete,
idei, sloganuri.
Aplicațiile didactic – pedagogice au o importanță deosebită în contexul daunelor cauzate
mediului înconjurător în secolul XX, denumit și secolul vitezei, când dezvoltarea puternică a
tehnologiei și a industriilor, depășirea spațiului terestru, creșterea semnificativă a populației la
nivel global au cauzat daune imense mediului înconjurător, au creat omenirii probleme grave,
care se manifestă din ce în ce mai pregnant prin: încălzirea globală, topirea ghețarilor, subțierea
stratului de ozon și epuizarea resurselor naturale de apă. Într-o oarecare proporție, fie ea cât de
mică, este datoria noastră, a cadrelor didactice, indiferent de specializarea pe care o avem, să
implementăm elevilor, ori de câte ori avem ocazia, educația ocrotirii naturii. Stă în puterea
noastră să deschidem ochii viitorilor locuitori ai planetei, să-i învățăm că un mediu înconjurător
curat este mediul propice al unei vieți sănătoase și îndelungate.
Pentru a supraviețui trebuie să înțelegem de ce ne amenință poluarea mediului
înconjurător. Atacurile noastre asupra naturii sunt atât de puternice și numeroase, încât, deși
daunele sunt vădite, este greu să aflăm cum s-a ajuns la ele. Fără îndoială că omul va avea
înțelepciunea să oprească la timp distrugerea naturii și să-și pună întreaga capacitate în slujba
binelui comun.
Reinhold Messnerspunea că: ,,Suntem neputincioși în fața forței naturii". Adevărat, dar
consider că stă în puterea noastră, a tuturor locuitorilor planetei să oprim la timp distrugerea
naturii, ocrotind acest colț minunat al Universului care este casa noastră, Pământul.
6
Pagina 8
BIBLIOGRAFIE
1. Andrășanu, A., Litoiu, N., Palcu, D. V., Piperca, S. (2003). Școala și Comunitatea locală.
București: Editura Ars Docendi.
2. Andrășanu, A., Palcu, D. V., Lițoiu, N., Ruști D., Munteanu, C. (2003). Descoperirea Naturii,
Ghidul profesorului, Universitatea din București, Editura Ars Docendi.
4. Anton Ilica, Dorin Herlo, Viorel Binchiciu, Corina Uzum, Ana Curetean (coord.). (2005). O
pedagogie pentru învățământul primar – Conspecte psihopedagogice pentru examenul de
definitivare și gradul didactic II. Arad. Editura Universității ”Aurel Vlaicu”.
5. Arhip Ana. (1996). Educația ecologică și supraviețuirea omului. Chișinău. Editura Arc.
6. Burcu, A., Burcu, A.( 2005). Educația ecologică, dezvoltarea durabilă și calitatea vieții. ClujNapoca: Editura Mega.
7. Bocoș, M.(2003). Cercetarea pedagogică.Cluj-Napoca. Editura Casa Cărții de Știință.
8. Collin, P.H.(2001). Dicționar de ecologie și mediu înconjurător. București:Editura Universal
Dalsi.
11. Fodor, L.(1996) Probleme actuale ale educației ecologice, „Zilele Academice Clujene”, ClujNapoca.
12. Geamănă, N. A., Dima, M., Zainea, D.( 2008). Educația ecologică la vârsta preșcolară –
mică. Îndrumar pentru educatoare, Supliment al revistei învățământul Preșcolar, București:
C.N.I. Coresi.
15. Marinescu, M. (2003). Noile educații în societatea cunoașterii, București:Editura Pro
Universitaria.
16. Nedelcu Gabriela(coord.) (2003). Educația ecologică și voluntariatul în protecția mediului,
Cluj-Napoca: Editura Fundației pentru cultură și educația ecologistă.
17. Niculescu Rodica Mariana. (2010). Curriculum intre continuitate si provocare. Brașov.
Editura Universității Transilvania din Brașov .
18. Partin, Z., Rădulescu, M. C.(1995). Dicționar ecologic.București: Editura Garamond.
7
Pagina 9
Protejarea mediului. Ce putem face pentru a avea o planetă curată?
Prof.înv.preșcolar: Cosmina Boceanu
Grădinița PN.nr.2, Lugoj
Protejarea mediului este singura modalitate prin care viața poate continua să prospere pe
această planetă. Descoperă care sunt cauzele și riscurile poluării, ce soluții există pentru a salva
Pământul și care sunt schimbările pe care le poți face începând chiar de azi.
Ce înseamnă mediul înconjurător
Mediul înconjurător cuprinde toate speciile vii, resursele naturale, vegetația,
microorganismele, rocile, atmosfera, clima, vremea. Pe scurt, tot ce apare sau există în mod
natural pe planetă, tot ce nu este artificial, creat de om. Multe persoane se gândesc mai mult la
păduri și animale atunci când se discută despre mediu, însă toate elementele menționate mai sus
au un rol important pe Pământ.
De ce este important să protejăm mediul
Planeta poate supraviețui fără oameni, însă noi nu putem supraviețui dacă ne distrugem
singuri casa. Cei mai mulți speram ca generația noastră să nu fie martoră la schimbările climatice
cauzate de om. Din păcate, acestea sunt evidente încă de acum. Cu toate acestea, se crede că nu e
prea târziu pentru a îmbunătăți situația, atât pentru noi, cât și pentru generațiile viitoare și
miliardele de animale care mai locuiesc aici.
Motivele principale pentru care trebuie să protejăm mediul sunt:
● protejarea ecosistemului. A venit momentul să nu mai punem în pericol pădurile, oceanele,
animalele și toate ființele care trăiesc pe această planetă.
● protejarea omenirii. Populația globală continuă să crească, însă generațiile viitoare vor locui pe
o planetă total diferită decât cea pe care am copilărit noi. Schimbările din prezent vor îmbunătăți
viața oamenilor din viitor.
● obligația morală. Suntem ființe inteligente, cunoaștem problemele cu care se confruntă planeta
și avem acces la numeroase soluții pentru a o proteja. De aceea, oamenii sunt responsabili de
îngrijirea mediului.
Riscurile poluării
Cauzele poluării sunt diverse: de la plastic și gaze cu efect de seră la îngrășăminte și hainele pe
care le purtăm, toate acestea ne distrug treptat planeta.
Poluarea aerului
Poluarea aerului este cauzată în mare parte de producția de energie și cea a anumitor produse și
ambalaje. Arderea combustibililor fosili este o problemă gravă, această acțiune eliberând gaze și
substanțe chimice.
Gazele cu efect de seră există și în mod natural pe planetă – fără acestea, temperatura globală ar
fi prea scăzută și nu am putea supraviețui aici. Problema este că oamenii contribuie direct la
încălzirea globală prin dioxidul de carbon (CO2) și metan. Aceste gaze captează căldura în
atmosferă, crescând temperatura.
Mai mult, multe zone se confruntă cu smogul, care se formează când vremea este mai caldă și
există mai multe radiații ultraviolete. Acesta provine de la fabrici, centrale electrice,
incineratoare, dar și autoturisme.
8
Pagina 10
Schimbările climatice cauzate de poluarea aerului duc la temperaturi extreme, incendii, extincția
anumitor specii, topirea permafrostului și colaps ecologic..
Poluarea apei
Oceanele, mările, râurile și lacurile de pe pământ sunt poluate din cauza plasticului, a
deșeurilor și a substanțelor chimice. Chiar dacă în jur de 70% din Pământ este acoperit de apă,
97% din această cantitate este apă sărată, care nu poate fi băută de oameni. Cu alte cuvinte, pur și
simplu nu avem suficientă apă pe planetă, motiv pentru care este imperativ să o protejăm.
Potrivit unui articol publicat de Live Science:
● 70% din apa dulce este blocată în calotele de gheață;
● o treime din populația planetei consumă cu 20% mai multă apă decât ar trebui;
● mai puțin de 1% din apa dulce este ușor accesibilă;
● există mai multă apă dulce stocată în pământ decât în formă lichidă, la suprafață
Există mai multe cauze pentru poluarea apei, pe primul loc aflându-se sectorul agricol.
De fiecare dată când plouă, deșeurile animalelor de fermă, pesticidele, îngrășămintele și diferite
bacterii și viruși sunt spălate de pe pământ, scurgându-se în ape. Mai mult, uneltele de pescuit
aruncate reprezintă cel mai mare poluator de plastic din ocean. În 2019, organizația Greenpeace
solicita o acțiune globală asupra plaselor și capcanelor, care sunt legale pentru viața marină.
O altă cauză o reprezintă apa uzată de la toalete, chiuvete și dușuri, dar și din activitățile
comerciale. Termenul include și apa pluvială care poate fi contaminată cu diverse substanțe
chimice. Un raport al Națiunilor Unite estimează că 80% din cantitatea uzată de apă (și peste
95% în unele țări mai puțin dezvoltate) ajunge înapoi în mediu fără să fie tratată.
Nu în ultimul rând, ne confruntăm cu poluarea cu petrol. Aceasta este cauzată în special de surse
terestre: fabrici, ferme și orașe. Pe mare, industria de transport maritim contribuie cu aproximativ
o treime din deversările de petrol.
Poluarea apei afectează vietățile marine, dar și sănătatea umană. Milioane de broaște
țestoase, pești, balene și păsări mor din cauza poluării, iar apa contaminată îmbolnăvește în jur de
1 miliard de oameni anual. În același timp, ecosistemul se bazează pe o rețea complexă de
animale, plante, bacterii și ciuperci. Dacă unul sau mai multe dintre aceste elemente este
vătămat, întregi medii acvatice sunt puse în pericol. Având în vedere că apele absorb carbonul
din atmosferă, protejarea acestora este imperativă în lupta împotriva încălzirii globale.
Poluarea solului
Activitățile industriale reprezintă cauza principală a poluării solului. Acestea includ
producția, prelucrarea, curățarea, întreținerea, reciclarea etc a produselor în scopuri comerciale și
includ transportul și depozitarea asociate. Cele mai multe industrii sunt dependente de extragerea
mineralelor de pe Pământ, iar produsele secundare nu sunt eliminate într-un mod sigur pentru
mediul înconjurător.
Activitățile agricole poluează de asemenea solul, din cauza pesticidelor și îngrășămintelor
moderne. Deși acestea au și beneficii de necontestat, conțin substanțe chimice care nu sunt
produse în natură și nu pot fi descompuse, ci reduc fertilitatea solului.
Desigur, modul în care gestionăm deșeurile contribuie direct la poluare. Deșeurile
industriale contaminează puternic solul, însă și deșeurile personale precum urina și fecalele
afectează mediul. Motivul este simplu: o cantitate importantă ajunge la groapa de gunoi prin
intermediul scutecelor. Mai mult, în zonele fără canalizare, deșeurile biologice ajung să polueze
atât solul, cât și apele. O altă problemă o reprezintă bateriile aruncate la grămadă cu gunoiul
menajer. Acestea conțin metale grele și substanțe toxice care contaminează puternic solul. De
aceea, reciclarea bateriilor și a electrocasnicelor este extrem de importantă.
9
Pagina 11
Acest tip de poluare ne afectează direct sănătatea. Plantele pe care le cultivăm absorb din
pământ substanțe chimice, care apoi sunt transmise organismului uman, prin consum. Numeroase
plante întâlnesc altă problemă: nu reușesc să se adapteze unui sol poluat, a cărui fertilitate scade.
Mai mult, toxinele ajung și în straturile subterane de apă – de aici, sunt consumate din nou de
om, prin intermediul fântânilor.
Epuizarea resurselor
Există pe Pământ numeroase resurse pe care le consumăm mai repede decât pot fi
regenerate. Exploatarea combustibililor fosili, a mineralelor, defrișările, pescuitul, consumul
excesiv și irosirea resurselor afectează puternic mediul înconjurător.
Defrișările reprezintă recoltarea lemnului ca resursă pentru producția anumitor produse
de consum, dar și ca lemn de foc. În mod ideal, am permite pădurilor să se recupereze, însă în
ultimii ani oamenii au tăiat mai mulți copaci decât era necesar. Una dintre cauze este sectorul
agricol: pe măsură ce populația globală crește, e nevoie de mai mult teren agricol, deci tot mai
mulți copaci sunt tăiați. Pericolele defrișărilor includ scăderea biodiversității, schimbarea ciclului
apei și menținerea CO2 în atmosferă. De aceea, această practică este direct legată de schimbările
climatice.
Colectarea separată și reciclarea deșeurilor
Începem lista măsurilor de protejare a mediului împotriva poluării cu colectarea separată și
reciclarea. Odată ajunse la groapa de gunoi, deșeurile nu au condițiile necesare procesului de
biodegradare. În schimb, putrezesc și eliberează metan, care contribuie la încălzirea globală. În
plus, anumite materiale, precum plasticul, nu se biodegradează, ci se descompun în fragmente
mai mici – însă chiar și acest proces durează sute de ani. Atunci când colectăm și reciclăm
deșeurile, eliberăm groapa de gunoi și permitem materialelor respective să fie refolosite. În felul
acesta reușim și să limităm consumul de resurse naturale atât de prețioase.
Stilul de viață fără risipă
Reducerea cantității de deșeuri este unul dintre cele mai utile lucruri pe care le poți face
pentru protejarea mediului. Începutul poate fi copleșitor pentru că vei observa cât de mult gunoi
produci, însă schimbarea nu trebuie să aibă loc peste noapte. Pașii mici, dar siguri, sunt cheia
succesului. Beneficiile unui astfel de stil de viață includ:
● reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cauzate de producția bunurilor;
● conservarea resurselor naturale;
● îmbunătățirea sănătății prin evitarea produselor procesate din magazine;
● economisirea banilor, mai ales dacă optezi pentru produse second hand;
Ține cont de aceste măsuri pentru protejarea mediului înconjurător astfel încât noile
generații să se bucure de o planetă mai curată și sănătoasă!
10
Pagina 12
Literatură și natură
Prof. Iuliana Bogdan
Școala Gimnazială „Avram Iancu”, Câmpia Turzii
Unul dintre obiectivele de referință ale activităților de limba și literatura română este
înțelegerea textului. De aceea noi ne-am propus ca în lucrarea de față să prezentăm o modalitate
mai apartede studiere a unui text la prima vedere menită să-i ajute pe elevi să înțeleagă noul text
și să contribuie la formarea unor competențe și capacități specifice. Am ales un text inspirat din
viața păsărilor pentru că se știe că elevii sunt atrași de lumea necuvântătoarelor.
Studierea noului text se face cu ajutorul unui chestionar. Acesta este și un mijloc de
învățare, dar și o modalitate de verificare a elevilor.
Primul pas în desfășurarea unei astfel de activități este alegerea textului. Prezentat pe o
fișă, textul nu are titlu . Se citește individual, cu atenție,apoi se răspunde la întrebările din chestionarul
atașat. Trebuie precizat că o astfel de activitate se pretează foarte bine atât la clasele primare, cât
și la gimnaziu. In completarea chestionarului elevii se pot folosi de text dacă au uitat câte ceva.
Noi am desfășurat o astfel de activitate cu elevi din clasa a II-a. Textul suport a fost un
fragment din „Cioc!Cioc!Cioc” de Emil Gârleanu. Rezultatele au fost spectaculoase.
Pentru crearea unei atmosfere de lucru cât mai stimulative am organizat clasa pe grupe
astfel încât elevii au lucrat cu plăcere, mai întâi individual, iar apoi în grup, având posibilitatea să
se consulte, dacă au întâmpinat dificultăți. Fiecare a primit fișa cu textul și chestionarul. Înainte
de începerea chestionarului se fac precizările: la unele întrebări se răspunde în scris, în spațiile
special lăsate libere pentru completare, la altele se răspunde prin subliniere pe text ori marcare cu
litere a propozițiilor, cuvintelor căutate, la altele se răspunde oral.
Conținutul chestionarului:
1. Cine este personajul principal al povestirii?
2. Există și alte personaje în text? Enumeră-le!
3. Ce a făcut veverița începând din toamnă?
4. Subliniază cu roșu toate cuvintele din text care arată însușirile veveriței.
5. Unde se petrece acțiunea?
6. După părerea ta, când se petrece acțiunea?(bifează răspunsul corect)
a. Acum
b. Demult
c. În viitor
7. Caută enunțul care îți arată când se petrece acțiunea. Subliniază-l cu creionul pe text.
8. Caută în text (și marchează cu litere) propozițiile în care aflăm :
a. Cum era pomul găsit de veveriță?
b. De ce a adunat veverița alune?
c. Cum și-a dat seama că cineva îi fură mâncarea?
d. Cine era hoțul?
e. Cum a rămas ciocănitoarea fără coadă?
f. De ce, de atunci, ciocănitoarea o caută mereu pe veveriță?
9. După ce ai citit cu atenție textul și ai ținut cont de răspunsurile date, găsește câte un titlu
potrivit pentru fiecare fragment (ideile principale).
11
Pagina 13
10. Numerotează următoarele enunțuri după ordinea în care s-au petrecut întâmplările:
Veverița a vrut să prindă hoțul.
O veveriță și-a adunat alune pentru iarnă.
De atunci ciocănitoarea o caută mereu pe veveriță.
Veverița a rămas cu coada ciocănitoarei în lăbuțe.
11. Găsește un titlu potrivit întregului text.
12. Ce părerea ai despre fapta ciocănitoarei?
13. Dar despre atitudinea veveriței?
14. Ce crezi că este real în această povestire? Dar imaginar?
15. Ți-a plăcut povestirea?
Da
Nu
16. De ce?
17. Ți-a fost greu să răspunzi la întrebări? Dacă DA, de ce ai întâlnit dificultăți? (poți bifa mai
multe căsuțe)
N-ai înțeles întrebarea?
N-ai înțeles toată povestirea?
Au fost prea multe cuvinte complicate ăn text?
Propozițiile au fost prea lungi?
Nu ai știut să răspunzi?
Textul a fost prea lung și nu l-ai putut citi?
Textul a fost neintresant?
18. Care sunt întrebările care ți s-au părut cele mai dificile?
Întrbările trebuie să fie legate unele de altele într-un progres care să conducă la construirea unui
sens global al textului.
O astfel de abordare a unui text are avantajul că, în afara modului plăcut de desfășurare,
crează și premisele formării unor competențe cum ar fi:
- Elevii identifică personjele, locul, timpul, acțiunea, evenimentele;
- Identifică fragmentele principale;
- Ordonează logic evenimentele prezentate;
- Selectează rezumatul corespunzător din mai multe variante sau realizează singuri rezumatul.
Elevii sunt deprinși să evalueze critic textul, să distingă faptele, să delimiteze realul de
imaginar. Utilizarea chestionarului permite reorganizarea cunoștințelor și manifestarea unei
atitudini reflexive. Elevii sunt puși în situația de a reflecta la ce le aduce nou textul, să-și exprime
părerea despre cunoștințele integrate după lectura textului. De asemenea, o astfel de activitate
este provocatoare pentru că prin modalitatea de desfășurare permite elevilor să-și exprime
propriile opinii, judecăți despre text și viețuitoare, întâmplări, dar și despre emoțiile trăite.
Bibliografie:
1. Des grandes idées á l` école nouvelle, Max Collet, Dominique Lauze, Mireille Royer,
Marie de Vals, Paris, Editura Privat, 2oo1
12
Pagina 14
Educația ecologică – componentă esențială a unui proces instructiv-
educativ de calitate
Prof. Aurelia-Cornelia Boian
Școala Gimnazială Vad
Motto: „Să călcăm ușor pe Pământ spre a nu-l zgudui fatal“
(L. R Brown)
Accelerarea schimbărilor pe toate planurile, impactul dintre tehnologie și mediul natural,
reclamă o nouă mentalitate privind problematica mediului, deci o educație ecologică de la cea
mai fragedă vârstă.
Un document UNESCO din 1982 propunea sub titulatura de Probleme mondiale în
școală, introducerea în școală, printre alte teme și a unor teme de mediu, de alimentație, nutriție
și subnutriție.
Infuzarea „noilor educații” în curriculum-ul școlar este, la momentul actual, o necesitate,
cu atât mai mult cu cât asistăm la noi provocări în evoluția socială (deteriorarea continuă a
mediului, exploziile demografice, agresiunea culturală provocată de mass-media etc.), toate
acestea având un impact deosebit asupra formării comportamentelor de bază ale copilului,
viitorul cetățean.
Finalitățile educației ecologice ar trebui să devină nu doar captarea unor cunoștințe
teoretice de către elevi, ci și dezvoltarea unei sensibilități emoționale, nașterea unei dorințe de a
ajuta, a ocroti, a îmbunătăți mediul ambiant, formarea unei culturi ecologice. Educația privind
protecția mediului înconjurător se adresează atât minții, cât și sufletului copilului. Prezentarea
unei cantități mari de informații poate avea rezultate negative, suprimând interesul și
entuaziasmul elevilor. Accentuarea catastrofelor ecologice poate crea elevilor o stare depresivă și
frustrantă.
Educația ecologică în școală reprezintă o preocupare constantă în toate categoriile de
activități. Acest demers este de o importanță majoră întrucât primele forme de organizare a
cunoașterii de către copii a mediului înconjurător apar în învățământul preprimar și se continuă
în clasele primare. Întrucât problematica mediului are un caracter pluridisciplinar și o mare
complexitate, o evoluție rapidă și greu de prevăzut și un caracter prioritar, conținuturile trebuie
relaționate cu viitorul planetei și supraviețuirea speciei umane.
După părerea mea, cea mai potrivită cale de introducere a educației ecologice în școli este
infuzarea unor dimensiuni ale acesteia în cadrul disciplinelor existente. Prin tratare
interdisciplinară se poate ajunge la formarea unei viziuni globale și a unui sistem coerent de
atitudini și comportamente potrivit vârstei școlarului. Urmărită pe toată durata școlarității,
educația ecologică poate forma cetățeni responsabili prin conștientizarea pericolelor ce amenință
umanitatea și patrimoniul său natural.
Educația ecologică este o problemă de politică educațională, deoarece trebuie să vizeze
dezvoltarea simțului responsabilității și solidaritatea între țări și regiuni, indiferent de nivelul lor
de dezvoltare, pentru păstrarea și ameliorarea mediului.
Obiectivele ce trebuie urmărite în școală sunt:
– „alfabetizarea” în materie de mediu;
13
Pagina 15
– conștientizarea diversității și importanței problemelor ecologice, ca și a
comportamentelor umane care afectează mediul;
– înțelegerea corectă a raportului individ-mediu (George Văideanu sublinia că „omul se
integrează în mediu – acest ansamblu extrem de complicat –, iar viața lui e condiționată de
viitorul mediului”);
– dezvoltarea respectului față de mediu și a responsabilității;
– analiza critică a problemelor de mediu;
– dezvoltarea capacității de a lua decizii etc.
Printre situațiile de învățare funcțională a cunoștințelor referitoare la mediu, V. de
Landsheere enumera: observațiile de teren, constituirea de dosare plecând de la observațiile
directe și de la analiza presei sau a documentelor tehnice, difuzarea informațiilor primite și
analizate prin diverse mijloace – jurnal școlar, corespondență interșcolară etc. –, discuții de grup
cu sau fără participarea unor persoane – resurse sau experți, studii de caz, jocuri de rol, exerciții
de simulare etc.
Pornind de la premisa că școala mileniului III este centrată pe elev – deci pe cel care
învață – se impune înlocuirea caracterului enciclopedist al actului educativ cu un proces activ
care să implice atât activitate mentală, cât și activitate fizică, formând capacități și competențe
necesare pe parcursul întregii vieți: de a observa și analiza, de a interpreta, de a compara, de a
selecta, apoi de a generaliza, de a comunica, de a coopera, de a iniția și de a finaliza un proiect.
Se impune astfel o abordare interdisciplinară a problemelor de studiat și, de asemenea,
parteneriatul între învățători sau învățători-profesori de la anumite discipline.
Aparent, tema Educație ecologică – educație pentru viață ne-ar trimite doar la
disciplinele Științe și Geografie. Dar, valorificând creativ conținuturile ce trebuie transmise
elevilor consider că valențe ale acestei teme pot fi abordate chiar din clasa pregătitoare, în orele
de Comunicare în limba română, Arte vizuale și abilități practice, Matematică și explorarea
mediului, Dezvoltare personală.
Deși ar părea pretențios, termenul de portofoliupoate fi introdus încă din clasa
pregătitoare, copiii putând realiza diverse lucrări, individual sau în echipă. Pe parcursul
următoarelor clase, conținutul portofoliului se poate îmbogăți pentru ca, la sfârșitul clasei a IV-a,
fiecare elev să aibă un portofoliu cu acest conținut tematic.
Mai mult, urmărind pe parcursul întregului ciclu primar realizarea obiectivelor educației
ecologice, atât prin valorificarea conținuturilor unor texte din manual, cât și prin excursiile,
vizitele, mapele tematice realizate, vom constata că la sfârșitul acestei perioade elevii au un bagaj
de cunoștințe, dar și de abilități în stare să-i facă să acționeze în vederea protejării mediului, chiar
de la această vârstă. Astfel, copilul va fi capabil să protejeze mediul apropiat (curtea, spațiul
verde, arborii existenți), să planteze o floare, un copac, să atragă atenția celorlalți pentru a păstra
curățenia, să participe la reciclarea unor deșeuri (din sticlă, plastic, hârtie) etc. Elevul va fi
antrenat atât în activitățile de observare, cât și de manipulare și experimentare, avându-se în
vedere faptul că învață mult mai temeinic atunci când lucrează practic și când forma de activitate
depășește spațiul băncii de școală. Nu trebuie scăpat din vedere și faptul că o învățare eficientă
presupune feed-back, care-i oferă copilului nu numai măsura realizării unei sarcini, cât, mai ales,
valoarea (calitatea) pe care o are activitatea desfășurată.
Ca opțional la diverse clase, Educația ecologică – educație pentru viață poate viza
derularea unor acțiuni lunare sau bilunare. Aceste acțiuni vor cuprinde o parte de informare
teoretică: copiii caută materiale din cărți, ziare, reviste, emisiuni TV, internet pe care le prezintă
în orele programate și o parte practică: acțiuni de ecologizare a zonei în care locuiesc dar și de
14
Pagina 16
conștientizare a localnicilor prin afișe, sloganuri, panouri plasate în zone aflate în pericol de
distrugere.
Încă de la intrarea în școală, învățătorul poate testa copiii pentru a le descoperi
înclinațiile, abilitățile. Am descoperit de-a lungul anilor în primele desene ale copiilor realizate
în clasa I, iar mai nou, pregătitoare, flori, copaci. Copiii au fost puși în situația de a justifica
desenul pe care l-au făcut. Mulți dintre ei explicau că le plac florile, plantele pentru că au acasă
sau în fața casei multe plante, alții spuneau că le place să meargă la pădure, pe câmp unde pot
admira frumusețile naturii etc. Acesta poate fi un prim pas în realizarea unui set de acțiuni sub
genericul Prietenul naturii / Micul ecologist.
Pentru început pot fi selecționați doar o parte dintre copiii din clasă și antrenați în acțiuni
de îngrijire a florilor (colțului viu) din clasă, plantare de flori, apoi vor fi cooptați și ceilalți în
acțiuni vizând ocrotirea mediului apropiat: clasa, școala, curtea școlii.
De foarte mare impact sunt ecusoanele cu numele copilului și inscripția „Micul ecologist”
sau „Prietenul naturii” pe care copiii le poartă cu deosebită mândrie, popularizând acțiunile pe
care le desfășoară.
Aici intervine creativitatea învățătorului care poate găsi subiecte frumoase și de impact la
toate obiectele de învățământ, cum ar fi: Pădurea – prietena omului, Apa – sursă a vieții, Un om
– un pom etc.
Prezint, în continuare, câteva activități cu conținut ecologic ce se pot urmări în cadrul
unor arii curriculare:
Limbă și comunicare
lecturi literare și științifice despre plante și viețuitoare / ocrotirea lor;
compoziții literare realizate / culese / interpretate de elevi: eseuri, interviuri, poezii, scenete;
proverbe și maxime despre mediu (apă, aer, pământ) – afișarea și discutarea acestora.
Om și societate
resurse naturale și valorificarea lor;
identificarea factorilor de poluare (a apei, solului, aerului);
excursii tematice de studiu sau ecologizare / curățire a anumitor zone;
realizarea unor fotografii, mape, clipuri video, valorificate apoi în ore;
studii de caz (Omul și mediul său de viață de-a lungul timpului, O zi în natură );
vizite în aceleași zone, în diferite anotimpuri, pentru a observa schimbările care au loc în natură
și păstrarea curățeniei.
Matematică și științe ale naturii
identificarea resurselor naturale din zona geografică în care trăiesc;
colecții de materiale naturale;
introducerea în probleme a unor date despre plante, viețuitoare (compunere și rezolvare de
probleme);
realizarea unui portofoliu Omul și mediul: acțiuni de protejare / de distrugere, care poate fi
realizat individual sau în echipă, într-un an școlar sau pe durata întregului ciclu primar;
participare la derularea proiectului România curată sau alte proiecte derulate la nivel județean
sau național.
Arte și tehnologii
realizarea unor desene, afișe pe teme ecologice, lucrări cu materiale din natură / reciclabile;
modelaj (plastilină și argilă);
realizarea unor afișe, postere și amplasarea lor în clasă / școală / localitate (cartier / sat).
15
Pagina 17
Dacă nu ne propunem o activitate de cerc sau un opțional cu acest titlu, putem valorifica
toate situațiile de învățare considerate resursă. Iată un set de teme ce se pot urmări pe durata unui
an sau a unui ciclu de învățământ prin activitățile specifice sugerate anterior:
1. Excursia tematică
observarea mediului cu aspectele pozitive / negative întâlnite și realizarea unor fișe;
studii de caz (sublinierea cauzelor și măsurilor de remediere ale unor probleme de mediu);
înregistrarea în scris, foto sau video a unor aspecte care vor fi valorificate ulterior în timpul
activităților din clasă.
2. „Nu sunt prea mic să…”
activități de igienizare a zonei, plantare de pomi, flori și îngrijirea acestora pe toată durata de
vegetație;
sensibilizarea colegilor și a oamenilor mari prin realizarea și plasarea unor afișe, postere
sugestive privind degradarea mediului.
3. Serbările școlare
prezentarea unor poezii, cântece, scenete cu conținut referitor la mediu.
4. Expoziții tematice
expoziții permanente sau periodice cu lucrări plastice, mulaje, machete, fotografii prezentând
mediul curat / mediul poluat.
5. Concurs de creații literare – semestrial sau măcar cu ocazia Zilei Pământului sau a
Zilei Internaționale a Mediului Înconjurător pot fi prezentate, într-o sesiune festivă, cele mai
reușite compuneri, povestioare, sloganuri, postere realizate de-a lungul anului școlar și premierea
celor mai valoroase.
6. Vizionări de documentare / filme – în activități speciale sau ca momente în cadrul
anumitor ore, pot fi prezentate spre vizionare documentare / filme cu aspecte din activitățile unor
organizații ecologiste sau cu probleme grave de poluare / degradare a mediului, atât în România
cât și pe plan internațional. Aceste vizionări vor fi urmate, obligatoriu, de dezbateri privind
cauzele poluării și modalități de remediere ale situațiilor prezentate.
7. Realizarea unui „colț viu” chiar din clasa pregătitoare, cu plante și viețuitoare mici,
îngrijite de copii.
8. Studii de caz: „O zi în natură”, „SOS Natura”, „La iarbă verde” etc.
Nu trebuie scăpat din vedere faptul că în întreaga lume, pe data de 22 aprilie
se sărbătorește Ziua Pământului iar pe 5 iunie se sărbătorește Ziua Internațională a Mediului
Înconjurător și cu aceste ocazii, copiii pot fi antrenați în desfășurarea unor activități atractive.
În loc de concluzii…
Viața pe Pământ depinde de noi, oamenii și de acțiunile noastre. Cadrelor didactice le
revine misiunea dificilă de a forma oameni responsabili și conștienți de pericolele care le
amenință viața. Încercând să sădim în sufletele copiilor încă din primii ani de școală dragostea
pentru natură, pentru tot ceea ce ne oferă ea, nu facem decât să înfrumusețăm viața și să o
prelungim cât mai mult.
Bibliografie
*** Curriculum național. Programe școlare pentru învățământul primar, MEN, CNC,
București, 2013
*** Lecturi istorico-geografice (antologie de texte), clasele I-IV, Editura Aramis,
București, 1998
16
Pagina 18
Landsheere, V., Landsheere, G. – Definirea obiectivelor educației, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1979
Dragu, V., Ungureanu, A. – Exerciții de proiectare. Proiectarea interdisciplinară la
disciplina Științe (cl. III-IV), Editura PAN EUROPE, Iași, 2003
Dumitrescu, F., Stănculescu, C. – Natura pe înțelesul copiilor, Editura Carminis, Pitești,
1998
17
Pagina 19
Idei de activități favorabile protejării mediului desfășurate în grădiniță
Prof. Flavia Borodi
Prof. Alina Sîna
Grădinița cu P.P. “Paradisul Piticilor” Dej, Cluj
Protejarea mediului este un domeniu care ar trebui să ne preocupe pe fiecare dintre noi. Iată
o serie de idei prin care le putem transmite copiilor ideea de a fi prietenoṣi cu mediul
înconjurător. Ca în majoritatea cazurilor în care vrem ca cei mici să îṣi dezvolte obiceiuri bune,
cea mai eficientă modalitate este de a le fi modele. Cu cȃt le arătăm că ne pasă de natură ṣi de
mediul în care trăim ṣi facem ceva în acest sens, cu atȃt ṣi ei vor fi mai interesați să facă la fel.
Trăim într-o lume modernă ṣi consumeristă, în care folosim tot mai mult din resursele naturale si
producem extrem de multe deṣeuri. Acest mod de viață pune în pericol planeta ṣi implicit,
sănătatea ṣi viața noastră ṣi a generațiilor viitoare. De aceea, este cu atȃt mai important să le
transmitem copiilor mesajul că trebuie să avem grijă de natură ṣi de planetă ṣi să îi obiṣnuim cu
obiceiuri bune în acest sens.
1. Reducerea deṣeurilor ṣi a consumului de resurse în familie
Să oprim apa atunci cȃnd ne periem dinții sau cȃnd ne săpunim mȃinile.
Să stingem lumina atunci cȃnd plecăm dintr-o cameră.
Să folosim transportul în comun, mersul pe jos sau bicicleta ori de cȃte ori e posibil, în
locul drumurilor cu maṣina.
Atunci cȃnd petrecem timp în natura, la picnic sau drumeții, să încercăm să nu lăsăm
deṣeuri în urma noastră.
Să nu aruncăm în vasul de toaletă altceva decȃt hȃrtia igienica folosită. Pe lȃngă
reducerea riscului de infundare a țevilor de apă, acest lucru implică ṣi tragerea apei de
mai multe ori, lucru care contribuie la consumul de apă.
Să folosim cȃt mai mult lucrurile pe care le avem înainte de a cumpăra altele noi si să
cumpărăm doar ceea ce avem cu adevarat nevoie, mai ales atunci cȃnd vine vorba de
jucării.
De multe ori, vor fi copiii cei care ne vor aminti, în caz că uităm, să respectăm aceste obiceiuri.
2. Selectarea deṣeurilor
O altă acțiune importantă pe care o putem face în familie pentru a contribui la protejarea
mediului, este să selectăm deṣeurile. Ȋncă de mici, copiii observă acest obicei ṣi îl deprind ṣi ei
dacă le explicăm cum ṣi de ce să procedeze astfel.
3. Sortarea ṣi donarea jucăriilor ṣi hainelor pe care nu le mai folosesc
Donarea hainelor ṣi obiectelor folosite pentru copii, fie că le dăm prietenilor sau familiilor
defavorizate, este o modalitate de a reduce deṣeurile textile; industria modei este una dintre cele
mai poluante la nivel global. Putem face acest lucru alături de copii, explicȃndu-le cum hainele ṣi
obiectele lor ajung la alți copii care au mai multă nevoie de ele.
Ȋn cazul copiilor mai mari, îi putem încuraja pe ei să decidă ce jucării, cărți, haine ṣi alte
obiecte de-ale lor nu le mai folosesc ṣi sunt dispuṣi să le dea mai departe.
4. Activități în natură ṣi timp petrecut afară
Dragostea ṣi grija față de natură pot fi insuflate mai ales petrecȃnd timp în natură cu copiii.
18
Pagina 20
Creați obiceiuri care să includa timpul în natură. Acestea pot fi: plimbări ṣi drumeții în pădure,
picnicuri, mersul cu bicicleta în zone naturale, trasee montane, înot în ape naturale, cules de
fructe si legume, excursii cu cortul, grădinaritul, explorarea elementelor din natură, vizite la țară
la bunici sau la la ferme.
Cu cȃt copiii sunt obiṣnuiți de mici să petreacă timp în natură ṣi mai ales au acest model în
familie, cu atȃt e mai probabil ca ṣi mai tȃrziu, la vȃrsta adultă, să le facă plăcere să facă activitați
afară.
5. Cărți despre natură ṣi protejarea mediului
Carțile sunt un mijloc important prin care le putem transmite copiilor idei importante despre
mediul înconjurator:
de ce sunt importante pădurile;
cum putem economisi resurse naturale (apă, energie electrică)
cum putem reduce deṣeurile pe care familia noastră le produce;
care sunt pericolele dacă nu avem ṣi noi grijă de natură (încălzirea globală, afectarea
climatului unor specii de animale).
6. Traseul hranei – de unde vine si unde ajunge?
Vorbiți cu copiii despre alimentele pe care le consumați ṣi de unde provin acestea – din grădina
bunicilor, de la piață, din supermarket? Povestiți despre traseul lor, dar ṣi despre cȃt de important
este să cumpărăm mai ales produse locale, încurajȃnd astfel producătorii locali, dar ṣi reducȃnd
drumul ṣi combustibilul utilizat pentru ca aceste alimente să ajungă pe masa noastră.
7. Activități de bricolaj cu elemente din natură
Ori de cȃte ori mergeți afară cu cei mici, adunați cu ei frunze, crenguțe, pietre, conuri de brad,
scoici ṣi alte elemente din natură. Păstrați-le ṣi folosiți-le apoi ca materiale în activitațile creative
pe care le faceți acasă sau la grădiniță cu copiii: pictură pe pietre, diverse creații din frunze, cutii
senzoriale în care să ascundeți aceste elemente ṣi multe altele.
Cu acțiuni simple, în care să îi implicăm ṣi pe copii, putem avea mai multă grijă de planeta
noastră ṣi de mediul înconjurător. Cu cȃt copiii învată ṣi aplică de la vȃrste mici aceste principii,
cu atȃt impactul pozitiv asupra mediului ar putea fi mai semnificativ. Odată familiarizați cu
aceste acțiuni, provocați-i să vină cu idei noi.
19
Pagina 21
Necesitatea aplicațiilor didactic-pedagogice
pentru păstrarea mediului natural curat
Prof. Adriana Both
Școala Gimnazială Vad
În ziua de azi tot mai multe țări și guverne iau din ce în ce mai mult în considerare
subiectele,,verzi’’, fiind introdusă astfel în România în calendarul anului școlar 2022-2023
,,Săptămâna verde’
E bine ca omul de mâine să știe ce e bine și ce e rău în raporturile cu "natura mamă" pentru ca
mai târziu tânărul, iar apoi adultul să acționeze în consecință. Dacă informația privind mediul ar
face parte sistematic din educarea copilului și adultului ar fi un mare pas pentru salvarea Terrei.
A respecta natura, a o înțelege și a o iubi trebuie să devină o trăsătură de caracter. Noua
educație trebuie să includă și dimensiunea ecologică, să aibă drept coloană vertebrală gândirea
ecologică ce trebuie să fie păstrată ca un crez.
Pentru a fi eficace, educația în domeniul protecției mediului trebuie făcută într-un sistem
unitar care să se adreseze copiilor, adolescenților, adulților și care să comporte un învățământ
metodic la toate nivelele școlare și extrașcolare.
De aceea în școală trebuie să înceapă un proces incipient educațional pornind de la însușirea
unor reguli de igienă corporală și de aici se ajunge apoi la problematica păstrării curățeniei întrun mediu mai larg și anume: clasă, domiciliu, școală, oraș.
Prin acest proces se vor transmite și se vor inocula cunoștințele, noțiunile și principiile
necesare cetățeanului de mai târziu, care trăiește într-un mediu ecologizat, pe care, trebuie să-l
păstreze și să-l apere împotriva factorilor distructivi, poluanți.
Crearea unei conștiințe de mediu în rândul elevilor, reprezintă o speranță a faptului că
măsurile ecologice vor determina o dezvoltare armonioasă și durabilă a societății umane, pe baza
unui echilibru constant al relației Om și Natură.
În cadrul școlii prin intermediul activităților educative se urmărește: - dezvoltarea conștiinței de
mediu, a simțului responsabilității, a solidarității dintre indivizi pentru conservarea și ameliorarea
mediului; - dezvoltarea capacității de a lua decizii, de a identifica și a pune în practică soluții
pentru prevenirea și rezolvarea problemelor concrete legate de relația individului cu mediul său
de viață; - pregătirea cetățeanului actual și viitor pentru a influența pozitiv deciziile politice,
economice și sociale cu privire la mediu.
Deoarece formarea unei atitudini corecte față de mediu nu poate fi rezultatul unei singure
influențe, ale unei metode unice, este indicat a se apela la combinarea metodelor tradiționale cu
cele moderne. Prin activitățile desfășurate, se contribuie la stimularea receptivității elevilor față
de natura înconjurătoare, declanșarea unor trăiri pozitive față de aceasta, formarea unor premise
ale conduitei adecvate față de tot ce este în jur. Experimentele, lucrările practice, acțiunile de
ecologizare, întâlnirile cu reprezentanți ai unor instituții de protecție a mediului, i-ar pune pe
elevi în situații diverse de rezolvare a problemelor, de adaptare, adaptabilitatea fiind o condiție
esențială pentru omul modern.și vor duce spre însușirea unor comportamente civilizate și a unei
conduite civice corespunzătoare . În urma activitatilor practice elevii incep sa recunoasca
elementele care fac parte din mediul înconjutător, sesizează impactul activităților omului asupra
mediului înconjurător, percep realitatea înconjurătoare ca un mediu de viață, acționând pentru
gestionarea, îngrijirea și protejarea mediulu
20
Pagina 22
Aplicații didactic-pedagogice pentru păstrarea mediului curat se pot face nu doar la orele de
biologie , de consigliere și dezvoltare personal ci si la alte discipline care par mai abstracte cum
este matematica. disciplină pe care eu o predau.
Ca demers didactic centrat pe competențe cheie, m-am gândit să propun elevilor mei din clasa
a VIII-a de la Scoala Gimnaziala Vad la care sunt diriginta realizarea unui proiect legat de
colectarea selectiva a deseurilor ". Proiectul se va desfășura pe parcursul semestrului II, în cadrul
orelor de consiliere si dezvoltare personala si se va numi,,Colțul verde al școlii mele’’ În
realizarea acestui demers didactic voi aborda o metodologie centrată pe competențele cheie,
astfel:
1. Comunicarea în limba română
Elevii își vor dezvolta abilitatea de comunicare și de interpretare a gândurilor, sentimentelor,
faptelor și opiniilor,cerându-le să realizeze cu multa implicare proiecte ingenioase menite sa
constientizeze importanta actiunii de colectare selectiva a deseurilor. .
2. Comunicarea în limbă străină
Elevii își vor dezvolta abilitatea de exprimare în limba engleză, cerându-le acestora să găsească
materiale și pliante in limba englezș cu modul în care se face colectarea selectivă a deșeurilor în
școlile din Anglia pentru a se inspira.
3. Competența matematică, științifică și tehnologică.
În cadrul proiectului propus, elevii își vor dezvolta competența matematică prin rezolvarea unor
probleme practice legate de construirea un ansamblu de recipiente pentru depozitarea temporara
a deseurilor reciclabile, vor calcula volumul recipientelor folosind cunoștințele din
capitolul,,Corpuri geometrice ‘’clasa a VIII-a.. Elevii vor fi îndrumați să se documenteze cu
privire la structura si rezistenta materialelor din care sunt facute spațiile de depozitare astfel
dezvoltându-și competența științifică și tehnică.
4. Competența digitală.
Elevii vor utiliza TIC în realizarea proiectului, promovând aproiectul în mediul on-line, pe
pagina scolii, site-ul centrului turistic al comunei, site-ul primariei pe diferite rețele de
socializare.Vor munci în echipe realizând diferite postere și pliante si afise pe calculator cu tipul
de deșeuri reciclate: hartie, plastic, sticlă, baterii, electrocasnice uzate si stricate.
5. A învăța să înveți.
Elevii își vor dezvolta abilitatea de gestionare eficientă a propriei învățări, fie individual, fie
în grupuri, fiind îndrumați si coordonați de profesor pe tot parcursul proiectului, în acest sens.
6. Competențe sociale și civice
Elevii își vor dezvolta abilitatea de a participa într-un mod eficient și constructiv la viața
socială și de muncă, de a se implica în mod activ in viata cotidiana a comunei si vor face un
program al zilelor in care vor colecta de la persoanele varstnice din comuna aceste deseuri .
Organizarea activității va fi pe grupe astfel încât elevii să poată să-și manifeste spiritul de
echipă, să-și formeze deprinderi de comportament civic, să-și dezvolte abilități de comunicare.
Prin implicarea elevilor în activitățile în afara spațiului școlar se creează un mediu atractiv pentr
ei, elevii participând cu mult interes.
7. Spirit de inițiativă și antreprenoriat
Deșeurile colectate de elevi vor fi ridicate cu titlu gratuit de către asociațiile organizatoare cu
ajutorul colectorilor autorizați cu care primaria are contracte, iar toate echipamentele uzate
strânse în cadrul acestui program vor fi reciclate, Elevii vor fi premiati in bani de catre consiliul
local si vor organiza o excursie cu clasa si profesorii clasei.
8. Sensibilizare și exprimare culturală
21
Pagina 23
Elevii vor realiza în cadrul proiectului și o promovare a tradițiilor și culturii locale in special
al Mănăstirii ridicată de Ștefan cel Mare ,monument istoric situat în comuna VAD, loc de
pelerinaj pentru multi creștini ,paticipând la expoziții cu tema,,Curățenia este mama sănătății’’,
,,Localnici harnici și pricepuți’’
Bibliografie:
Semenica Racu ,, Didactica educației privind protecția mediului în învățământul special’’
Reșița 2017
22
Pagina 24
Un mediu curat
Prof. Aurelia Chiriachez
Activitățile privind protejarea mediului ar trebui să ne preocupe pe fiecare dintre noi.
În cadrul activităților didactice, se pot organiza excursii tematice în natură, având ca scop
conștientizarea păstrării unui mediu cât mai curat și evitarea degradării acestuia. În timpul
excursiilor, elevii vor avea la ei o agendă și un pix în care își vor nota tot ceea ce vor observa în
natură: deșeuri aruncate la întampalare, arbori tăiați, râuri secate, etc.
La final se vor organiza discuții, prin care elevii vor fi solicitați să găsească cele mai bune soluții
pentru protejarea mediului înconjurător.
De asemenea în cadrul orelor de curs, mai ales la disciplinele ecologie, biologie și
dirigenție, profesorii pot discuta cu elevii despre modalitățile prin care aceștia pot economisi apa
și pot selecta deșeurile. Astfel, elevii, încă de mici vor fi deprinși să păstreze curățenia și în acest
fel să contribuie la păstrarea calității mediului. Se vor avea în vedere și aspecte legate de sortarea
hainelor și jucăriilor pe care mulți dintre elevi nu le mai folosesc și donarea acestora copiilor cu
posibilități reduse sau care au mai multă nevoie de ele.
Activitățile petrecute în natură poate fi de asemenea un subiect de dezbatere la clasă.
Pentru aceasta fiecare elev va realiza o scurtă compunere referitoare la modul în care își petrece
timpul liber. Apoi, profesorul poate expune o prezentare PowerPoint cu fotografii surprinse în
diferite drumeții sau plimbări prin pădure, organizarea responsabilă de picnicuri, vizite la ferme
de animale, excursii cu trenul sau mersul cu bicicleta pe traseele montane. Atât timp cât elevii
vor petrece o parte din timpul lor liber în natură, cu atât mai mult vor conștientiza că acest lucru
le este benefic pentru sănătate iar când vor deveni adulți vor realiza cu plăcere activități ce
presupun munca în aer liber.
O altă modalitate prin care elevii pot învăța lucruri interesante despre protejarea
mediului, se pot desfășura în cadrul săptămânii “Școala altfel”. Cu acestă ocazie se pot organiza
ateliere pe grupe de lucru, prin care, cu puțină imaginație elevii pot realiza jucării din materiale
reciclabile: sticle de plastic colorate, nasturi, diverse materiale de la hăinuțe uzate, bețe de
acadele, cutii de carton, sunt doar o parte din materialele cărora elevii le pot da o nouă utilizare
înainte de a fi aruncate. Aceste jucării pot fi donate apoi copiilor mai mici, sau se poate realiza o
expoziție în școală la care pot avea acces și elevii de la clasele mai mici și chiar copiii de la
grădiniță.
Astfel de activități nu numai că sunt benefice pentru elevi în sensul înțelegerii că păstrând
mediul curat, vor avea și o viață sănătoasă dar și faptul că prin aceste activități elevii vor dobândi
anumite abilități practice de a confecționa manual obiecte reprezentând în același timp și o
modalitate frumoasă și relaxantă de petrecere a timpului liber.
Se pot organiza și activități de colectare a hârtiei pentru recondiționare, în acest fel elevii
înțelegând mult mai bine cum trebuie să ocrotească natura.
Alte activități interesante se pot realiza și în săptămâna “Școala verde”. Elevii pot ieși în
natură însoțiți de către profesorii lor, pentru a planta copaci, flori și pentru a observa diverse
plante și insecte din mediul înconjurător. De asemenea, se pot organiza de asemenea vizite la
sere de legume și flori iar elevii, pot avea ocazia să învețe de la specialiști, modul în care se
cultivă cultiva anumite specii de plante și se pot obține producții ridicate fără a se folosi
23
Pagina 25
îngrășăminte chimice. Tot în această perioadă elevii pot merge la grădina zoologică unde au
posibilitatea să afle multe lucruri despre cum sunt hrănite și îngrijite animalele din captivitate.
O altă activitate ce prezintă interes, poate fi și vizita la țară la bunici sau la o fermă de
animale. Aici, elevii au prilejul să învețe cum să hrăneasă animalele și să afle cum trebuie
întreținută o gospodărie sau o fermă.
Profesorii împreună cu elevii pot merge în vizită și la fabrici de producție auto, pentru a
vedea noutăți în prcocesul robotizat de producție, modul în care se construiesc motoarele
electrice care nu poluează aerul și care sunt mult mai eficiente din punct de vedere al consumului
și al întreținerii.
În urma acestor activități, elevii și profesorii pot realiza materiale informative, broșuri,
pliante care să fie puse la dispoziția oricărui cetățean. De asemenea se pot organiza concursuri
între clasele de elevi sau chiar între școli cu cele mai frumoase și educative activități realizate pe
parcursul anului școlar. Se pot lua în considerare și acordarea de premii și mențiuni elevilor care
s-au implicat în mod activ în toate activitățile derulate pe parcursul procesului instructiveducativ.
24
Pagina 26
Necesitatea aplicațiilor didactic-pedagogice pentru păstrarea mediului natural
curat
Învățătoare: Damaris -Emilia Cîmpan
Școala Gimnazială IOAN BOB Cluj-Napoca
Noțiunea de mediu înconjurător este una dintre noțiunile fundamentale care stau la baza
ecologiei ca știință, fiind susceptibilă în raport cu necesitatea puneri în valoare sau a ocrotirii
elementelor sale componente, de reglementare juridică.
Mediu - ansamblul de condiții și elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul,
aspect caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice și
anorganice, precum și ființele vii, sistemele natural în interacțiune, cuprinzând elementele
enumerate anterior, inclusive valorile material și spirituale, calitatea vieții și condițiile care pot
influența bunăstarea și sănătatea omului.
Păstrarea mediului curat trebuie să fie o prioritate atat pentru adulți, cât și pentru copii.
Mediul școlar are obligativitatea de a informa, ghida, dirija activitatea de instruire a educabilului
în vederea păstrarării unui mediu curat atât la scoală, cât și în viața cotidiană.
Consider că, pentru păstrarea unui mediu curat, cadrul didactic trebuie să aducă în fața
educabilului metode și aplicații didactice, care îl vor ajuta să înțeleagă rolul importanța acestei
acțiuni, cum pot să fie, cele de mai jos:
Tehnica florii de lotus
Tehnica florii de nufăr presupune deducerea de conexiuni între idei, concepte, pornind de
la o temă centrală. Problema sau tema central determină cele 8 ide secundare care se construiesc
în juru celei principale, asemeni petalelor florii de nufăr.
Brainstorming-ul
Este o metodă de stimulare a creativității în cadrul unor discuții, dezbateri atunci când se
urmărește formarea la elevi a unor calități imaginative, creative și chiar a unor trăsături de
personalitate. Braimstormingul se folosește cu precădere în cadrul unor lecții de sinteză, cu
character aplicativ.
Exemplu: Metoda brainstorming a fost aplicată în cadrul activității:,,ZiuaPământului’’. Sa propus elevilor să spună, tot ceea ce știu sau cred că știu referitor la întrebarea: ,,De ce suferă
Pământul? ’’S-au scris pe tablă toate răspunsurile date de elevi: Din cauza deșeurilor aruncate
peste tot; Pentrucă se taie copacii; Pentru că aerul este poluat; Sunt prea multe mașini; Nu se
plantează pomi; Se distrug spațiile verzi; Apele sunt murdare și peștii mor.
Metoda cubului
Metoda cubului vizează descrierea, comparația, asocierea, analizarea, aplicarea,
argumentarea atunci când se dorește explorarea unui subiect nou sau unul cunoscut pentru a fi
îmbogățit cu noi cunoștințe sau a unei situații privite din mai multe perspective.
Exemplu: 10 Această metodă a fost utilizată în cadrul activității ,,Protejând animalele-protejăm
mediul’’, pentru a dezvolta elevilor competențele necesare unei abordări complexe și
integratoare cu privire la problemele mediului. Indicațiile extinse pentru cele șase fețe ale
cubului au fost: Descrieți:(Ce vedeți în aceste imagini?- acțiuni pozitive, negative ale copiilor);
Comparați: (Acțiunile voastre prin ce se aseamănă sau diferă de acțiunile copiilor din imagini?);
Asociați: (Ce simțiți sau la ce vă gândiți când vedeți aceste imagini? Ați observant acțiuni
25
Pagina 27
similare ale copiilor/adulților asupra animalelor?) Analizați: ( De ce trebuie să protejăm
animalele? Trebuie protejate toate animalele? Ce se va întâmpla dacă nu vor mai exista animale?
); Aplicați: Cum putem contribui la protejarea animalelor? Dați exemple de acțiuni concrete.)
Argumentați: (Este bine să nu îngrijim și să lovim animalele?).
Harta Reciclării – webapp disponibil din browser și aplicație nativă în versiunea beta
disponibilă pe Android
Harta Reciclării este prima platformă națională, interactivă, care permite identificarea
șilocalizarea punctelor de colectare separată a deșeurilor reciclabile din România. Aplicația oferă
utilizatorilor și posibilitatea de a contribui la baza de date a hărții, prin adăugarea de noi puncte
de colectare separată. De asemenea, utilizatorii pot oferi feedback punctelor déjà existente dacă
descrierea nu este conformă cu realitatea. Tocmai pentru că informațiile din teren se pot schimba
rapid, cu ajutorul utilizatorilor, Harta Reciclării rămâne actualizată.
Inspectorul Pădurii
De câteori ai întâlnit pe șosele un camion plin cu lemne și te-ai întrebat dacă are
autorizație? Aplicația Inspectorul Pădurii pune la dispoziția populației generale un sistem de
urmărire în timp real a masei lemnoase din România. Oricine observă un transport de masă
lemnoasă poate verifica prin intermediul aplicației numărul de înmatriculare al autovehiculului și
dacă transportul are autorizație. În cazul în care transportul nu are autorizație, poți apela 112
pentru a semnala acel transport. Asigură-te că reții numărul autovehiculului, data, oraș, locul
unde l-ai întâlnit, pentru a da informații cât mai detaliate autorităților.
TrashOut – World Cleanup Day partner
Trash Outeste o aplicație care te ajută să semnalezi și să cartezi locurile unde se află
deșeuri aruncate illegal în jurul lumii și să informezi autoritățile locale și ONG-urile despre
problemă. Prin aplicație poți raporta și actualize locurile unde se află deșeuri, poți citi știri și
articole despre mediu, reciclare, activități civice și acțiuni de curățenie la care te poți alătura. De
asemenea, poți vedea statistici în funcție de țara din care ești și poți vedea istoricul și statusul
raportărilor tale.
Info Deșeuri
Info Deșeuri este o aplicație care te ajută să gestionezi mai bine problema deșeurilor din
gospodărie sau de la locul de muncă. Cu ajutorul aplicației vei primi notificări care te vor
informa de fiecare dată când va trebui să scoți pubela cu deșeuri. În aplicație găsești și un
calendar cu zilele din săptămână în care se fac colectările în zona ta. Mai mult, vei găs informații
despre cum se colectează correct și modul de separare al deșeurilor pe fracții. De asemenea, poți
sesiza autoritățile locale printr-un instrument de raportare a unei probleme, având la dispoziție și
legislația din domeniu.
Share waste
Prin Share waste te poți conecta cu oameni care compostează și își doresc materie de
compostat. Aceste gazed primesc de la utilizatorii aplicației materie organică, resturi de la fructe
și legume care în mod normal ajung la groapa de gunoi. E foarte simplu! Intri în aplicație și cauți
o persoană în propiere care are cutie de compost.
În concluzie, natura este sufletul artei, natura este o liră uriașă la care cântă poetul,
natura este o artă încă necunoscută omului, natura este singura carte în care
fiecarefilăpăstreazăcâte un adevăr.
Să protejăm natura!
Să protejăm mediul înconjurător!
26
Pagina 28
Bibliografie:
1. Albulescu, I., Albulescu, M., (2000), Didacticadisciplinelor socio-umane, EdituraNapoca Star,
Cluj Napoca;
2. Cerghit, I., (2006), Metode de învățământ, EdituraPolirom, Iași.
Webografie:
https://hartareciclarii.ro/noutati/5-aplicatii-care-te-invita-sa-actionezi-pentru-mediu/
https://education9550.files.wordpress.com/2016/07/indrumator4.pdf
27
Pagina 29
Necesitatea aplicațiilor didactic-pedagogice
pentru păstrarea mediului natural curat
prof. Stela-Veronica Corodeanu
Școala Gimnazială “Dan Barbilian”, Galați
Secolul al XX-lea a fost un secol al progreselor științifice și tehnologice. În afară de a
profita de realizările științifice moderne și progresul tehnologic, situația de mediu nefavorabilă a
creat o amenințare globală, având un impact negativ asupra sănătății oamenilor. De aceea, este
nevoie de a găsi soluții optime la problemele de mediu, direcția pedagogică fiind extrem de
importantă pentru aceasta necesitate. Într-adevăr, pentru a găsi o soluție la o problemă de mediu,
o catastrofă ecologică sau o situație ecologică, este mai întâi necesar să se formeze conceptele de
educație ecologică la om.
Obiectivul instituțiilor de învățământ este de a contribui la dezvoltarea unei mai mari
conștientizări în rândul elevilor cu privire la importanța de a face față provocărilor de
sustenabilitate ale secolului XXI. Prin urmare, este necesară promovarea practicilor educaționale
care să îi ajute pe elevi să conștientizeze importanța exercitării unei cetățenii active și
responsabile, care să răspundă provocărilor de sustenabilitate ale acestui secol.
În acest proces, este necesar să se promoveze atât participarea activă, cât și învățarea
autonomă, pentru ca elevii să-și dezvolte capacitățile de reflexie. Reflecția le permite elevilor să
devină conștienți de punctele lor forte și punctele slabe, să ofere soluții la situații complexe,
evitând în același timp să se confrunte cu situații de incertitudine, să reformuleze cunoștințele, să
practice și, cel mai important, să dezvolte abilități de gândire critică și să transforme experiențele
de viață în învățare. Acest lucru necesită utilizarea unor metode de predare și învățare care să
motiveze și să conștientizeze elevii cu privire la importanța dezvoltării durabile. O astfel de
educație trebuie să includă aspecte cheie, cum ar fi consumul durabil, reducerea sărăciei și riscul
de dezastre.
Educația ecologică începe în școala primară, și continuă în cartier și comunitate până la
bătrânețe, în diferite conținuturi, forme și metode, și abordari. Educația interdisciplinară pentru
mediu este o problema pedagogică. Scopul educației interdisciplinare pentru mediu la elevii de
școală primară este de a-i învăța cunoașterea și îngrijirea naturii, de a le forma cunoștințe
teoretice interdisciplinare, abilități și competențe practice în educația pentru mediu.
Cunoașterea naturii din jurul nostru este dobândită după cum urmează:
-interdependențe și diferențe între natura vie (plante, animale) și natura neînsuflețită (sol,
subsol, relief, ape, etc.);
- obiecte naturale și proprietățile lor;
- componente ale naturii și relația dintre ele;
- fenomene naturale și impactul lor;
- universul și relația lui cu planeta noastră;
- formarea unei atitudini raționale față de natura din jurul nostru;
- procesarea de imagini și sculpturi;
- teme creative și rezolvarea unor întrebări problematice.
Cunoașterea naturii înconjurătoare are un impact asupra educației și dezvoltării generale
a elevului. De asemenea, formarea culturii ecologice la tineri este una dintre cele mai importante
28
Pagina 30
probleme astăzi. Baza culturii ecologice, desigur, acoperă toate verigile educației ecologice, de la
preșcolar până la învățământul superior. Trebuie remarcat faptul că educația ecologică se
realizează sistematic și consecvent.
Educația pentru mediu nu este limitată la lecții. Se continuă în procesul muncii
educaționale în afara clasei și în afara școlii. Este foarte important să se organizeze lecții folosind
metode netradiționale pentru a familiariza elevii cu natura, a-i informa despre diversele
evenimente de mediu. Principala responsabilitate cade asupra educatorilor. Alegerea metodelor
de predare la fiecare lecție, ținând cont de scopul, conținutul, vârsta și caracteristicile fiecărui
elev, atenția la participarea activă a elevilor în timpul lecției, va ridica procesul educațional la un
nivel mai înalt. Rezolvarea cu succes a unor astfel de sarcini responsabile și complexe necesită
un profesor cu profunde cunoștințe în acest domeniu, aptitudini pedagogice, cultură ecologică,
cercetare constantă, studiu, creativitate și generozitate. Numai un profesor cu asemenea calități
poate educa o persoană să dobândească cunoștințe teoretice profunde despre mediu, să cunoască
secretele proceselor din natură și să dezvolte o atitudine conștientă față de aceasta.
Privind din perspectivă școlară, elevul trebuie ajutat să înțeleagă că omul este o parte a
mediului și că efectele negative ale acțiunilor sale au consecințe asupra mediului; să obțină
cunoștințe de bază necesare soluționării problemelor mediului său imediat; să judece
responsabilitățile individuale și colective; să se angajeze în obținerea cooperării pe linia
rezolvării unor probleme. Elevii de astăzi, tinerii și adulții de mâine, vor contribui la dezvoltarea
unei comunități durabile, prin participarea eficientă și responsabilă la anticiparea și rezolvarea
tuturor problemelor de mediu. Un lucru este sigur - generația ecologică există în școli, indiferent
de origine (mediu rural sau urban, un număr mic sau mare de elevi, etc.).
Dragostea pentru mediu trebuie să fie insuflată din primii ani ai vieții copiilor, iar noi
adulții suntem obligați să-i îndrumăm în spiritul civic de protejare a mediului înconjurator. Rolul
nostru ca profesori este de a-i inspira pe toți cei care nu sunt (încă) implicați în protejarea mediu
inconjurator. Ce putem lăsa și ce vrem să lăsăm în urmă ca activități ale unui astfel de proiect?
Lăsăm valori consolidate, promovate prin acțiuni locale - responsabilitate socială, voluntariat,
implicare în viața comunității, cetățenie activă, etc.
Lăsăm o rețea de voluntari care se vor înmulți și vor exersa în școală, familie și
comunitate atitudini și comportamente civilizate. Și lăsăm în urmă schimbări majore de
mentalitate și implicare colectivă pentru comuniune cu natura. Elevii învață cât de important este
să trăim într-un mediu curat, să avem o atitudine responsabilă față de natură și oameni, și să luăm
cele mai bune decizii bazate pe o conștiință ecologică. Doar o astfel de conștientizare va asigura
viitorul nostru. Ca atare, putem spune cu certitudine că educația pentru mediu nu este doar un
instrument în rezolvarea problemelor de mediu sau gestionarea resurselor naturale, dar și o
necesitate, un proces educațional esențial în recunoașterea valorilor de mediu, vizând
îmbunătățirea calității vieții.
Educația ecologică de la o vârstă fragedă este o necesitate. În societatea de consum de
astăzi trebuie să ne concentrăm pe gestionarea mai responsabilă a resurselor. Ceea ce se consumă
trebuie consumat în mod responsabil, astfel încât componentele mediului sau alți membri ai
comunității sa nu fie afectați. În acest sens, tinerii trebuie să fie foarte bine și eficient îndrumați.
În plus, trebuie să înțeleagă că le pasă și de comunitate și de mediu, prin extensie de întreaga
planetă. Elevii trebuie să învețe să respecte natura ca pe o „mamă” pentru că ea ne oferă tot ce
avem nevoie.
Prin educația pentru mediu, elevii descoperă înclinații și interese comune cu alți colegi de
clasă, interacționează și colaborează cu colegii pe care poate i-au ignorat. Acest lucru întărește
29
Pagina 31
coeziunea grupului. Spațiul școlar devine astfel un factor propice pentru formarea și dezvoltarea
deplină a elevilor. Aici găsesc un climat de încredere, sprijin și acceptare. Acesta este motivul
pentru care activitățile extrașcolare, implicit cele care vizează educația ecologică, trebuie
valorificate în lumina acestei realități.
Astfel, rezumând toate cele de mai sus, putem concluziona că, educația ecologicăse
bazează pe conștientizarea care are acest unic țel - acela de a proteja natura, de a o face să-și
păstreze sănătatea de care depinde, în final, sănătatea noastră, a oamenilor. Vindecarea naturii de
nocivitățile de tot felul existente în atmosferă, sol și apă, nu se poate face fără conștientizare și
fără o pregătire ecologică efectivă a noastră, a tuturor. Educația ecologică este o educație prin și
pentru valori, care poate dobândi forme concrete de realizare, la diferite nivele de școlaritate,
livrând conținuturi informaționale în modalitate transdisciplinară, în context formal sau
nonformal.
30
Pagina 32
Educația ecologică în școală – o treaptă importantă pentru protecția mediului
Profesor învățământ primar Ana Covaciu,
Școala Gimnazială Vad, jud. Cluj
Protecția mediului a reprezentat o preocupare de bază în educarea și formarea tinerei
generații de azi, precum și generațiile viitoare care vor fi adevărați beneficiari ai grijii tuturor față
de mediu, dacă obiectivele protecției mediului vor fi atinse pe plan mondial la toate nivelurile.
Protecția mediului devine tot mai mult una din cele mai importante preocupări ale
societății și are în vedere trei aspecte: prevenirea deteriorării mediului, acțiuni de depoluare și
reconstrucție ecologică și păstrarea sau întreținerea zonelor depoluate.
Interesul și dragostea pentru natură sunt, la majoritatea copiilor, instinctive.
Comportamentele și convingerile formate copiilor la o vârstă fragedă sunt cele care se păstrează
cel mai bine toată viața. În educația realizată în școală trebuie să pornimde la interesul firesc al
copiilor pentru plante și animale, precum și ceea ce reprezintă natura pentru ei.
Educația mediului încojurător are scopul de a ne oferi posibilitatea de a înțelege relația
dintre om și mediul de viață care este mediul tuturor ( al oamenilor, plantelor, animalelor). Noi
cei mari trebuie să avem o conștiință ecologică bine conturată pentru a putea desfășura activități
eficiente și credibile și să-i educăm pe cei mici să-și exprime respectul pentru mediul natural.
Școlarii trebuie să realizeze că problemele mediului înconjurător sunt problemele
fiecăruia dintre noi, iar fiecare acțiune negativă a noastră poate să afecteze natura. Semnalele de
alarmă trase de specialiști au un rol foarte important, dar pentru implicarea și acțiunea eficientă
de formare în sens ecologic se ajunge prin sensibilizare și prin antrenarea componentelor afectivă
și volativă ale celor mici. La copii se conturează sentimente care se vor manifesta prin atitudini
ce dovedesc atenția acordată mediului. Copiii sunt sprijiniți pentru atingerea unui nivel de
cunoștințe și atenție față de mediu și problemele sale. Ei trebuie să înțeleagă modul de
funcționare a mediului, de apariție a problemelor cu care se confruntă acesta și să-și însușească
un set de valori și să manifeste grijă față de mediu. Ei trebuie ajutați de către noi, cadrele
didactice șă-și formeze abilități necesare identificării problemelor de mediu și să participe la
rezolvarea acestora.
Interesul și dragostea pentru natură sunt, la majoritatea copiilor, instinctive. În plus,
comportamentele și convingerile formate copiilor la o vârstă cât mai fragedă sunt cele care se
păstreză cel mai bine toată viața. De aceea, în educația realizată în școală trebuie să pornim de la
interesul firesc al copiilor pentru plante și animale, cât și ceea ce reprezintă, în general, natura
pentru ei. Scopul principal al educației privind mediul înconjurător este acela de a oferi fiecărui
individ posibilitatea de a manifesta o atitudine personală, responsabilă față de mediul în care
trăiește. Educația ecologică are semnificația deprinderii unui anumit mod de a se înțelege relația
dintre om și mediul de viață, care nu este numai al său, ci și al plantelor și animalelor. Copiii
trebuie să realizeze că problemele mediului înconjurător sunt ale lumii întregi, ale fiecăruia
dintre noi, iar fiecare acțiune negativă a noastră, oricât de insignifiată ar fi, poate să afecteze în
mod distructiv natura.
31
Pagina 33
Având în vedere faptul că locuim într-o zonă de deal unde padurea începe în apropierea satului
și se termină la marginea cerului ne-am propus în mod organizat să pătrundem și să descoperim
tainele ei prin lărgirea sferei de influențare educativă a copiilor în spirit ecologic, prin crearea
unei atitudini pozitive, de implicare conștientă a copiilor în acțiuni concretede protejare a
mediului și prin delurarea unor proiecte și activități.
Pădurea a constituit subiectul unor activități având posibilitatea de a răspunde curiozității
copiilor la unele întrebări cum ar fi: Cum putem ajuta pădurea să trăiască veșnic?, Dorim să
avem un mediu curat pentru ca viața noastră să fie curată?
Prin desfășurarea activităților am urmărit stimularea interesului față de aceasta și
conștientizarea copiilor spre a deveni cetățeni responsabili față de viitorul pădurilor.
În acest sens exemplific una din activitățile desfășurate: De la sămânță, la arborele falnic.
Activitatea a pornit de la întrebările: De unde apar copacii?, Cum sunt plantați? Astfel
luându-se hotărârea cu scopul de a descoperi secretul nașterii plantelor. În acest scop am
organizat o vizită la Ocolul Silvic, unde copiii au avut posibilitatea să vadă diversitatea
semințelor selectate pentru a fi însămânțate. De acolo am vizitat pepiniera Ocolului Silvic, unde
copiii au fost surprinși de modul cum au fost întâmpinați de pădurari și îngrijitorii pepinierei ,
care le-au explicat și i-au facut pe copii să înțelegă ce înseamnă o pepinieră și care este rolul ei.
Copiii au înțeles că în pepinieră cresc și sunt îngrijiți copăcei până ajung la o anumită vârstă,
după care sunt plantați în pădure, în parcuri și pe marginea străzilor din orașe pentru a le
înfrumuseța, oferind oamenilor aer curat, confort cu răcoare și umbra lor, cât și încântare a ceea
ce văd.
Am desfășurat o excursie și în pădure unde am perceput natura privind cerul
senin, respirând aerul curat al unei păduri, am ascultat murmurul unui pârâu, glasul păsărilor, am
admirat copacii, florile. Copiii au fost impresionați de un copac ce se usca, exprimând-și regretul,
dar totodată s-au bucurat când le-am arătat un copăcel mic ce creștea alături și care îi va lua
locul.
Acțiunile desfășurate în aceste activități au condus la îmbogățirea cu noi
semnificații a noțiunii de pădure, la îmbogățirea vocabularului cu termeni din domeniul ecologic,
silvic. Activitățile desfășurate cu copiii au contribuit la cunoașterea faunei și florii pădurii, a
relației dintre om și mediu și, în special, a efectelor pozitive și negative pe care le are impactul
activităților omului asupra pădurii.
Curiozitatea copiilor conduce la acumularea de cunoștințe despre mediul
înconjurător, despre protecția lui, ceea ce contribuie la dezvoltarea capacității copiilor de a gândi
logic și de a interpreta corect aspecte din jurul lor.
Implementarea efectivă a educației ecologice va fi posibilă doar dacă ea este realizată de
toate segmentele comunității: elevi, cadre didactice, părinți, autorități, angajați mass-media,
oameni de știință, economiști, politicieni etc..
Implicarea și participare la anumite proiecte contribuie la conștientizarea elevilor asupra
problemelor de mediu. Curiozitatea influențează elevii în dobândirea de cunoștințe despre
mediul înconjurător, despre protecția lui, ceea ce contribuie la dezvoltarea capacității copiilor de
a gândi logic și de a interpreta corect aspecte din jurul lor.
Bibliografie:
Mohan Gh. and Ardelean A. (1993). ‐ Ecologie și protecția mediului, Editura Scaiul, București
Revista învățământului preșcolar Nr. 1-2/ 2005
32
Pagina 34
Formarea și cultivarea interesului pentru educația ecologică și protejarea mediului a
elevilor din ciclul primar prin activități extracurriculare
Profesor înv. primar Maria-Gabriela Engheș
Școala Gimnazială ,,Avram Iancu” Dej, jud.Cluj
În societatea actuală, o problemă stringentă este formarea și educarea copiilor în spiritul
unor responsabilități umane care vizează protecția mediului înconjurător. Absența sau ignorarea
măsurilor necesare pentru apărarea mediului poate genera o criză ecologică cu consecințe
catastrofale pentru umanitate. De aceea, consider că formarea conduitei și conștiinței ecologice
este absolut necesară pentru orice demers educativ școlar sau extrașcolar.
Educația ecologică începe încă din primii ani de viață, în famile în momentul în care
mama sau orice alt membru al familiei îi arată copilului o floare, un fir de iarbă, o pasăre sau un
animal, aceasta continuȃnd la grădiniță și apoi la școală. Pe măsură ce cresc, educația lor
ecologică se aprofundează dispunȃnd de un orizont mai vast de cunoștințe și posibilități de
cunoaștere mult mai mari. Școala are rolul de a determina elevilor, nu numai sentimente de
admirație față de frumusețile naturii, ci și convingeri și deprinderi de protejare a mediului
înconjurător. Este o datorie de onoare și în același timp o obligație primordială a tuturor
cetățenilor planetei cunoașterea măsurilor de ocrotire a acesteia.
Elevii trebuie ajutați să înteleagă că natura nu este numai un loc de odihnă, de recreere
sau izvor de inspirație pentru poeți sau pictori, ci și faptul că ecosistemele naturale sunt surse de
oxigen necesare omului, asigură hrană pentru întreaga omenire și de aceea trebuie să le protejeze
și să le ocrotească. Sarcina unui bun dascăl este de a face ca orele de știinte ale naturii să fie cȃt
mai interesante și atractive pentru elevi. De aceea, pentru a realiza obiectivele instructiveducative care se cer în predarea acestei discipline, este necesar să se pună accent pe activitatea
practică a elevilor, pe contactul cu plantele, animalele, fenomenele din mediul înconjurător și pe
activitățile extracurriculare.
Cunoașterea naturii integrează copilul în mediul său de viață, îi trezește curiozitatea,
spiritul de observație și dragostea pemtru tot ceea ce îl înconjoară. În toate activitățile privind
cultivarea interesului copiilor pentru cunoașterea naturii, inclusiv în desfășurarea unor excursiilecții, învățătorul trebuie să pună accent pe captarea atenției acestora. Aceasta trebuie îndreptată
atȃt către componenta naturală ce cuprinde- mediul natural, viețuitoarele, lumina, apa, aerul,
solul, cȃt și pe componenta antropică, adică mediul social și cel tehnic, care sunt în strȃnsă
acțiune ce asigură echilibrul ecologic și determină condițiile de viață pentru om și dezvoltarea
societății. În acest sens cadrul didactic trebuie să insiste pe trezirea interesului copilului și pe
activități de învățare astfel structurate încât să conducă la dezvoltarea competențelor specifice, a
capacității de a relaționa cu mediul, de a identifica problemele, de a enunța, de a lua decizii, de a
pune în practică soluții pentru prevenirea și rezolvarea problemelor identificate, soluții de
intervenție în vederea protejării mediului înconjurător.
Organizarea și desfășurarea activităților practice de ecologizare, de reamenajare/
ecologizare a unui anumit perimetru, realizarea unor lucrări „eco”, concursuri și excursii
tematice, vizite la grădini zoologice sau botanice, turismul ecologic, realizarea/distribuirea unor
fluturași cu mesaje ecologice, ore în laboratoare de științe unde sunt insectare, ierbare, acvarii,
colivii, sămânțar, material săditor, cărți, albume, calendare, pliante etc. îi oferă copilului prilejul
33
Pagina 35
să surprindă frumusețea naturii și rolul ei în viața omului, precum și să exerseze responsabilitatea
rolului de viitor cetățean. Sprijinul părinților, implicarea lor activă la organizarea și desfășurarea
acestor activități sporește impactul, beneficiul și satisfacțiaacestora.
Dintre activitățile folosite de mine, atȃt în clasă cȃt și în afara ei, în scopul educării
ecologice amintesc:
- introducerea disciplinei opționale ,,Natura în ochi de copil”, care a reprezentat o
modalitate eficientă în acest sens;
- realizarea unor acțiuni de igienizare și înfrumusețare a școlii și a spațiului verde din
jurul acesteia;
- crearea unui colț viu în clasă, în care copiii au avut posibilitatea de a semăna diverse
semințe, de a le crea condiții optime de viață, de a urmări primele încolțiri, formȃndu-și în acest
mod deprinderi de comportament ecologic față de plante;
- participarea la diferite concursuri pe teme ecologice, constituie un minunat prilej de
sistematizare a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor învățate pe acestă temă;
- acțiuni de popularizare a Zilei Internaționale de Protecție a Mediului (5 iunie),
expoziție de desene diverse acțiuni de ecologizare a mediului local, expoziție cu desene și
creații ale elevilor inspirate din vasta problematică a protejării mediului iînconjurător;
- inițierea unor acțiuni de colectare selectivă a hȃrtiei, a sticlei, a materialelor textile și a
deșeurilor sintetice în vederea reciclării;
- desfășurarea unor drumeții scurte în jurul localității pentru identificarea unor specii de
plante și animale din zona în care locuiesc;
- realizarea unor excursii tematice în afara localității pentru obsevarea formelor de relief,
a legăturii care există între altitudine, vegetație și faună.
În toate împrejurările trebuie să satisfacem curiozitatea copiilor, manifestată prin întrebări
de tipul: de ce? cum? pentru ce? și chiar să îi încurajăm pe cei mai îndrăzneți, conducȃndu-i în
acest fel spre primele forme ale descoperirii. De asemenea, trebuie să insistăm asupra obsevării
atente a plantelor, a animalelor și a diferitelor forme naturale, în diverse ipostaze și anotimpuri.
Prin contactul nemijlocit cu aspectele mediului, putem oferi elevilor posibilități multiple
de înțelegere, acestea constituind principala sursă de impresii care stă la baza procesului de
cunoaștere a realității. În întreaga muncă de educație ecologică cu școlarii mici, trebuie să
ajungem la convingerea că mediul natural nu poate fi apărat numai într-o zi, numai de ecologi,
biologi și silvicultori, numai prin protejarea plantelor și animalelor declarate monumente ale
naturii, ci în toate cele 365 de zile ale fiecărui an, în fiecare clipă a fiecărei zile, de către toți
locuitorii planetei.
Elevul trebuie să devină conștient prin activitățile specifice școlare și extrașcolare, că
mediul înconjurător constituie un mecanism viu, cu o complexitate deosebită, de a cărui integrare
și bună funcționare depinde întreaga activitate umană. Întrucât societatea actuală are nevoie de
oameni care să se remarce nu numai prin ceea ce știu, ci și prin ceea ce pot să facă, ameliorarea
relațiilor dintre om și mediul înconjurător se poate realiza numai prin activități practice la care
trebuie să participăm cu toții. A venit vremea când omul trebuie „să încheie pace cu natura”, o
pace cu condiții de reciprocitate pentru „ambii combatanți”.
Este necesar să urmărim formarea unor trăsături pozitive de caracter–respect, admirație,
ocrotire, apreciere, compasiune – care să se statornicească în relația omului cu natura. Fără
aceste trăsături, fără o conștiință și o conduită adecvate, există pericolul distrugerii oricăror
relații și al trecerii de la armonie la un război din care omul ar avea cel mai mult de pierdut.
Omul devine om nu doar prin ceea ce îi dai, ci și prin ceea ce îi ceri. Cerințele părintelui
și ale educatorului trebuie să-l pună pe copil în fața a numeroase probleme, să-i stimuleze
34
Pagina 36
dezvoltarea intelectuală, solicitându-i și dezvoltându-i voința, punându-l în situația de a-și asuma
răspunderi și sarcini, deprinzându-l să le îndeplinească singur.
Încrederea în sine și în ceilalți, răbdarea, responsabilitatea, empatia sunt calități care îl vor ajuta
pe copil „să asculte bătaia inimii naturii și șoaptele ei.” (C. Brâncuși, 1949).
Creând o legătură între copil și natură ne putem asigura ca generațiile viitoare vor crește
prețuind mediul înconjurător.
35
Pagina 37
Viziuni pedagocice pentru o educatie ecologică de calitate
Prof. Andrei Călin Florean
Școala Gimnazială Vad, jud. Cluj
Schimbările climatice și degradarea mediului sunt probleme cu care ne confruntăm la
nivel național și internațional. Schimbările climatice constituie provocări majore, care vor marca
generațiile viitoare. Abordarea acestora trebuie să aibă în vedere schimbări radicale atât la nivel
economic, cât și la nivel social. Educația este unul din pilonii îmbunătățirii răspunsului la
schimbările climatice, prin schimbarea comportamentului uman, în vederea protejării naturii și a
resurselor. Este recunoscut faptul că educația pentru climă joacă un rol fundamental în adaptarea
comportamentală și mentală a societății la schimbările climatice. Prin educația privind
schimbările climatice și mediul înțelegem o educație care promovează un stil de viață sustenabil
prin dezvoltarea de competențe ecosociale. Acest tip de educație are în vedere familiarizarea
tinerilor cu problemele naturale și socio-economice cauzate de schimbările climatice, dar și cu
modalitățile de a îmbunătăți răspunsul la acestea. Se urmărește creșterea gradului de
conștientizare asupra schimbărilor climatice și problemelor de mediu, copiii putând fi atât
purtători de mesaj spre familiile și comunitățile lor, cât și parte direct implicată în acțiunile de
stopare a degradării mediului. Totodată, educația este esențială în a elabora politici publice și a
implementa măsuri pentru protecția mediului și combaterea schimbărilor climatice.
Școala de mâine se construiește, în contextul societății cunoașterii, din transformări
progresive ce alimentează continuitatea în schimbare. Ea are pecetea democratizării prin
adaptarea curriculumului la specificul local și asigură caracterul integrat și transdisciplinar al
conținuturilor. Registrul bogat al,,noilor educații” permite deschiderea școlii spre problematica
lumii contemporane. Protecția mediului este o prioritate a lumii contemporane. Școala are
misiunea de a organiza și desfășura o vie și susținută mișcare de educație ecologică și protecție a
mediului, iar elevii, prin îndrumarea cadrelor didactice de specialitate pot și trebuie să formeze
marea echipă de ocrotitori ai naturii. Problemele de mediu sunt urgente și trebuie abordate de
întreaga comunitate, iar educația trebuie să fie o parte integrantă a soluției. Opiniile divergente
privind starea mediului, consecințele degradării acestuia și rolul educației sunt bune subiecte de
discuție și dezbatere. De asemenea credem că educația mediului n-ar trebui să impună oamenilor
un anumit fel de a gândi. Educația ecologică, sau educația relativă de mediu, răspunde
acestei cerințe, investind în dezvoltarea gradului de conștiință și a simțului responsabilității
tuturor oamenilor față de mediu și problemele sale. Ea vizează în egală măsură asimilarea de
cunoștințe, formarea de atitudini și comportamente dezirabile, clarificarea valorilor, precum și un
demers practic eficient. În acest context, rolul educației ecologice și de protecție a mediului
înconjurător este evident, el se concentrează pe modelarea viitorului membru al societății pentru
a deveni capabil de a-și forma un punct de vedere obiectiv asupra realității înconjurătoare, de a-l
incita la participare, devenind astfel conștient de viitor și de faptul că viața generațiilor de mâine
depinde într-o mare măsură de opțiunile sale.
În corelarea actului educațional cu problemele de mediu pot fi oferite mai multe
soluții, dintre care soluțiile digitale sunt cele mai importante. Dincolo de preocupările crescute
pentru problemele de mediu și schimbări climatice în rândul tinerilor, trebuie să ținem cont și de
preferințele acestora pentru instrumente digitale de recreere și educație. O primă idee ar fi o
36
Pagina 38
platformă web dedicată centralizării și accesibilizării resurselorcheie pentru elevi și profesori
care sunt utile în educația privind schimbările climatice și mediul, precum și platforme care pot
susține și stimula participarea elevilor la acțiuni dedicate protecției mediului. Platforma poate
contine mai multe zone cum ar fi o bilioteca virtuală sau o zonă cu o listă a principalilor parteneri
educaționali, care pot oferi expertiza lor pe domeniul ecologiei.
În același timp, se pot dezvolta unele aplicații mobile destinate elevilor, care pot fi
folosite la clasă, dar și de elevi în timpul liber, cu titlu voluntar. De exemplu, Mini Inspectorul de
Mediu are ca obiectiv formarea de obiceiuri de protecție a mediului și consolidarea datelor
despre calitatea mediului cu sprijinul elevilor. Elevul va primi în responsabilitate o porțiune de
hartă satelitară, pe care va trebui să o urmărească săptămânal și să mențină un jurnal cu privire la
schimbările pe care le sesizează. În cazul în care observă o schimbare radicală (ghidat de
aplicație), va putea să trimită o sesizare direct către Garda Națională de Mediu. Platforma poate
funcționa și ca un forum pentru coagularea unei rețele internaționale de profesori - promotori ai
educației privind schimbările climatice și mediul.
Considerăm că fiecare persoană educată în România, indiferent de nivelul de studii, trebuie să
aibă acces la informații referitoare la factorii care duc la degradarea mediului și schimbările
climatice, precum și oportunitatea de a se implica cel puțin de câteva ori în timpul perioadei de
școlarizare în activități aplicate de protecție a mediului.
Bibliografie:
EDUCAȚIA PRIVIND SCHIMBĂRILE CLIMATICE ȘI MEDIUL ÎN ȘCOLI
SUSTENABILE. Raport lansat în dezbatere publică- Administrația prezidențială
Dezvoltarea spiritului ecologic al școlarilor mici prin activități extracurriculare – Claudia
Nicolae
37
Pagina 39
Rolul activităților ecologice în dezvoltarea elevilor
Prof. Laura Maria Florescu,
Școala Gimnazială ”Avram Iancu”, Câmpia Turzii
Progresele tehnicii și utilizarea resurselor naturale sunt indisolubil legate de evoluția
societății omenești. Ritmul accelerat și amploarea dezvoltării tuturor ramurilor economice la
nivel global au drept consecințe inerente degradarea mediilor naturale, destabilizarea ecosistemelor, deprecierea calității vieții , dispariția unor specii de plante și animale , etc. La toate acestea se adaugă indiferența unor oameni pentru sursele naturale depreciate (dar datorită cărora ei
obțin un plus de valoare adusă propriei vieți) , se adaugă timpul limitat alocat pentru educația în
familie a tinerei generații și în special pentru educația ecologică, lipsa contactului direct al copiilor cu natura ( mulți copii trăind astăzi în mediul urban; atracția timpului petrecut de copii în
fața calculatorului, jocurilor de orice fel ce implica aparatura tehnică: tabletă. laptop, x-box, etc).
Este foarte important ca factorii educabili (fie ei educatori, învățători, profesori, etc.) să
conștientizeze cu atât mai mult importanța pe care o are implicarea lor în educația ecologică a
elevilor, în formarea comportamentelor acestora față de mediu , în implicarea activă și conștientă
a elevilor în acțiuni de protecție , conservare și valorificare inteligentă a mediului și resurselor
naturale. În acest sens, ne sunt aliați curiozitatea nativă și dorința copiilor de a ști, de a descoperi,
de a face lucruri deosebite, de a progresa. Astfel , se pot include în cadrul tuturor orelor de curs
activități interdiscilinare și transdisciplinare care nu vin să știrbească din valoarea specifică disciplinei de bază, ci vin să completeze panoul general de valori și competențe dezirabile pentru fiecare nivel de vârstă. Orice disciplină poate crea ocazia de a învăța ceva nou despre animalul preferat, despre un anumit mediu de viață, despre efectele implicării în orice activitate de ecologizare, etc. și primul pas este proiectarea demersului didactice în asa fel încât aceste activități să
își găsească locul , apoi urmează alegerea metodelor și mijloacelor didactice corespunzătoare
pentru a stârni interesul, pentru a implica elevii și nu în ultimul rând, pentru a dezvolta în elevi
competențele dorite, pentru ca atitudinea ecologică să fie prima reacție în situații date. Nu de puține ori am avut ocazia să văd entuziasmul elevilor pentru a afla mai multe atunci când au colorat, au decupat, au cântat, au rezolvat un joc didactic sau un exercițiu animat, etc. Atunci viitorul
adult va ști să respecte mediul de viață când se va implica cu dăruire de mic în cunoașterea și
protejarea naturii.
În scopul dezvolării gradului de apreciere și atracției pentru natură am organizat cu elevii
o serie de activități : de însămânțare a unor flori (utilizând pahare de unică folosință pentru fiecare elev, pahar pe care și-au scris fiecare numele, pământ și apă); de îngrijire a semințelor și răsadurilor ( așezarea paharelor cu flori la lumină și căldură potrivită, udare frecventă); de răsădire a
plantelor într-o grădină suspendată ( într-un europalet așezat în poziție verticală, în interiorul căruia am așezat în prealabil o folie pentru cultură și pământ); de îngrijire a grădinii suspendate; de
observare dirijată a activității unei plante .
A fost o activitate la care toți elevii au lucrat cu plăcere și s-au implicat în toate etapele .
Înțelegerea tipurilor de forme de poluare (fizică, chimică, biologică și estetică) este, de
asemenea extreme de importantă în dezvoltarea atitudinii ecologice ale elevilor. În acest sens, au
38
Pagina 40
alcătuit propoziții și texte pe baza unor imagini/ filmulețe și și-au exprimat părerea față de cele
prezentate.
Efectuarea de probleme și exerciții prin care elevii trebuie să afle afle timpul de reciclare
sau nivelul de economisire eficientă a energiei a creat ocazia de a sensibiliza și de a
responsabiliza elevii în ceea ce privește importanța reciclării și respectării mediului (resurse
regenerabile, neregenerabile, permanente).
Fiecare poate contribui la salvarea naturii, asigurand conditii de viata generațiilor care
vor urma. Salvarea naturii trebuie să fie o acțiune comună, oprind poluarea industrială și
indepărtând pericolul contaminării cu reziduurile aruncate. Trebuie să ințelegem, de exemplu, că
pădurea, apele, strada, parcul, clasa nu sunt coșul nostru de gunoi. Pentru aruncarea gunoiului
sunt amenajate locuri speciale. Elevii au fost familiarizați cu tipurile de coșuri de gunoi destinate
reciclării selective (imagini online). În stabilirea regulilor clasei au introdus și o regulă
referitoare la reciclarea gunoiului. Fiecare dintre noi poate contribui la crearea unui viitor bun,
trebuie doar să vrem!
Bibliografie :
Constantin Măzăreanu și Pricope Ferdinand, Ecologie generală, Editura Rovimed
Publishers, 2007, Bacău;
Constantin Cotiga, Ecologie și protecția mediuliu, Editura Sitech, 2010
39
Pagina 41
Necesitatea aplicațiilor didactic-pedagogice pentru păstrarea mediului natural curat prin
formarea de noi ecologiști
Prof. Ecaterina-Daniela Foit
Colegiul Economic “Dimitrie Cantemir”, Suceava
După cum a afirmat Jean Dorst “Marile probleme ale ocrotirii naturii, așa cum sunt în
prezent, sunt în realitate strâns legate de acelea ale supraviețuirii omului însuși pe Pământ”.
Așadar. încă de mici, copiii trebuie îndrumați să iubească și să ocrotească natura, să facă
distincție între ceea ce este bine și ceea ce este rău, să fie responsabili pentru acțiunile lor față de
mediul înconjurător, să economisească apa, să sorteze deșeurile menajere, să le recicleze și să-și
aducă aportul pentru a îmbunătăți condițiile mediului în care trăiesc, fie plantând o floare sau un
pom, fie evitând să rupă florile, să arunce ambalajele pe jos ori să nu distrugă spațiile verzi.
Așadar, încă din leagănul familiei putem spune că se formează noi ecologiști.
În prezent, flora și fauna Terrei se află într-o situație periculoasă, deoarece planeta
noastră se confruntă cu probleme majore de mediu și de climă. Multe dintre specii sunt
amenințate cu dispariția, iar starea faunei și a florei planetei ar putea fi mai gravă dacă nu
acționăm din timp, inclusiv prin educarea tinerei generații.
Mediul școlar este cel mai propice mediu pentru a facilita învățarea, care permite
realizarea unor diverse proiecte educaționale, respectiv a unor diverse aplicații didacticpedagogice ce vin să corecteze deprinderile greșite ale copiilor, să completeze și să îmbogățească
cunoștințele acestora, astfel încât copilul de astăzi, să devină un cetățean de nădejde al societății
de mâine și un bun ecologist.
Astfel, prin educație se urmărește formarea tinerilor pentru a avea un trai mai bun, într-un
mediu de viață fără poluare, fără efect de seră, nedegradat, biodiversificat, cu suficiente resurse
naturale pentru generațiile viitoare.
Biodiversitatea este absolut necesară pentru a asigura un bun nivel de trai, prin
intermediul serviciilor oferite de către ecosisteme asigurându-se: polenizarea, reglarea climei,
protecția împotriva inundațiilor, fertilitatea solului și producerea de alimente, combustibili, fibre
și medicamente.
În ce privește educația ecologică a elevilor, aceștia, pot fi implicați în diverse proiecte
școlare organizate atât la nivel de școală, cât și în parteneriat cu alte instituții sau școli, dar și
pentru participarea la diverse concursuri școlare cu caracter ecologic.
De exemplu, la orice nivel de studiu elevii pot fi implicați în realizarea unui proiect în
cadrul PROGRAMUL INTERNAȚIONAL LeAF: “SĂ ÎNVĂȚĂM DESPRE PĂDURE” (LeAF
– Learning About Forests). Acest proiect se poate realiza anual, în parteneriat cu CENTRUL
CARPATO-DANUBIAN DE GEOECOLOGIE BUCUREȘTI (CCDG). Pentru cadrele didactice
care doresc să implice elevii într-un astfel de proiect, detalii despre proiect se găsesc la adresa:
https://ccdg.ro/programe/leaf.
Ideea învățării bazate pe proiect a fost lansată de William H. Kilpatrick, prin lucrarea
„The Project Method” (1918).
40
Pagina 42
Proiectul este o metodă interactivă de predare-învățare-evaluare, care presupune o microcercetare sau o investigare sistematică a unui subiect, cu interes pentru elevi.
Învățarea bazată pe proiecte este un model de instruire centrat pe elev, prin care elevii își
aleg sau primesc o temă relativ cuprinzătoare, pe care o realizează în forme variate de studiu, de
investigație și de activitate practică, fie individual, fie prin efort colectiv, în echipă.
Cheia succesului unui proiect constă în organizarea colectivului de elevi. Astfel, de
preferat ar fi ca elevii să fie lăsați să-și aleagă colegii din grupul de lucru și să nu le fie impuși
alți colegi, din diferite motive. De asemenea, trebuie de lăsat suficient timp elevilor pentru
investigare și realizarea proiectelor.
Metoda proiectului impune o varietate de abordare a managementului clasei, a
managementului timpului și a materialelor folosite. După distribuirea temelor de proiect,
profesorul sugerează și oferă elevilor sursele bibliografice, și chiar poate organiza cu aceștia
bănci de date, în vederea dezvoltării abilităților de organizare a informațiilor.
Acest tip de învățare dezvoltă cunoștințe și capacități în orice domeniu, prin sarcini de
lucru extensive, care promovează investigația și demonstrațiile autentice ale învățării prin
rezultate și performanțe.
În timp ce lucrează la proiecte, elevii își dezvoltă competențe pentru lumea reală,
corespunzătoare problemelor de mediu cu care se confruntă omenirea în prezent, iar multe dintre
competențele dezvoltate prin proiectele educaționale sunt solicitate de angajatorii din zilele
noastre, ca de exemplu:
capacitatea de a colabora;
capacitatea de a gândi logic;
capacitatea de a lua decizii;
capacitatea de a avea inițiativă;
capacitatea de generalizare și problematizare;
capacitatea de a rezolva probleme complexe;
capacitatea de a comunica eficient în echipă;
capacitatea de a crea lucrări atractive și funcționale.
Deoarece, problemele de mediu sunt o continuă provocare pentru educație, pentru identificarea,
soluționarea și prevenirea acestora, de un real folos este educația ecologică a tinerei generații.
Prin intermediul educației ecologice se poate realiza:
sensibilizarea elevilor pentru valorile și frumusețile naturii;
promovarea cunoștințelor fundamentale privind diversele aspecte ale mediului
înconjurător, elevii devenind conștienți de faptul că mediul în care trăim trebuie
păstrat cât mai puțin poluat pentru a nu avea de suferit nici specia umană, nici
celelalte specii din regnul vegetal și animal.
De asemenea, prin educația ecologică, se urmărește:
dezvoltarea la elevi a capacității de a identifica și a soluționa, în mod optim,
problemele de mediu;
formarea unor atitudini și deprinderi indispensabile unui comportament
responsabil față de mediul în care trăiesc;
conștientizarea necesității valorificării raționale a resurselor naturale, a
conservării și protecției mediului la nivel local, regional, național și global.
Așadar, prin intermediul activităților didactice cu caracter ecologic în care sunt implicați,
elevii învață să respecte mediul înconjurător, să-l ocrotească și să acționeze ori de câte ori au
41
Pagina 43
posibilitatea pentru a îmbunătăți calitatea mediului natural. Ei trebuie să conștientizeze că a
proteja natura trebuie să devină pentru ei un concept de viață.
De asemenea, prin educație se urmărește formarea tinerilor pentru asigurarea prosperității
economice a țării și, respectiv a fiecărui individ în parte, având ca finalitate integrarea într-o
societate multiculturală și o Europă unită.
Pentru a avea o economie durabilă este absolut necesar să avem grijă de mediul
înconjurător, deoarece un mediu curat, nepoluat este indispensabil pentru o economie durabilă, o
viață sănătoasă și o societate echitabilă.
Astăzi, mai mult ca oricând, planeta noastră are nevoie de ajutorul tuturor ființelor umane
pentru a preveni și a stopa poluarea apei, poluarea solului, poluarea aerului, ploile acide,
deșertificarea, încălzirea globală – care nu fac altceva decât să conducă la dispariția unor specii
de plante sau animale și pun în pericol sănătatea oamenilor, în final, putând conduce chiar la
dispariția vieții pe Pământ.
În acest scop, vine formarea de noi ecologiști prin educație, respectiv prin implicarea
elevilor în programe și proiecte cu caracter ecologic, precum și prin realizarea în cadrul orelor de
dirigenție ori în cadrul activităților extracurriculare, a unor diverse aplicații didactic-pedagogice
ce au drept scop păstrarea mediului natural curat.
Problemele de mediu sunt o continuă provocare pentru educație, iar pentru identificarea,
soluționarea și prevenirea acestora, de un real folos este educarea tinerei generații prin
introducerea educației ecologice în școli.
Prin activitățile didactice cu caracter ecologic în care sunt implicați, elevii trebuie să
conștientizeze că salvarea planetei trebuie făcută prin schimbarea direcției în care ne îndreptăm
în prezent, adică printr-o schimbare a obiceiurilor și comportamentelor noastre, cum ar fi:
alegerea unui mijloc de transport nepoluant, sortarea și reciclarea deșeurilor, utilizarea rațională a
apei potabile și a alimentelor, utilizarea rațională a combustibililor, plantări de puieți în zonele de
pădure unde arborii au fost tăiați, ecologizarea zonelor verzi și a malurilor apelor curgătoare,
precum și eliminarea treptată, până la interzicere, a tehnologiilor poluante, sprijinirea
alternativelor sustenabile și a comunităților afectate de schimbări, adoptarea unei economii
circulare, neutră din punctul de vedere al emisiilor de carbon, care poate reduce consumul de
resurse naturale și poate limita creșterea temperaturilor globale.
Chiar dacă acest lucru nu este ușor de realizat, prin efort susținut, prin educație și
acționând permanent pentru a îmbunătăți calitatea mediului înconjurător, încă este posibil să ne
construim un viitor sustenabil și să soluționăm problemele de mediu cu care se confruntă planeta.
Bibliografie și resurse WEB:
Ionescu, M. ,,Managementul clasei. Un pas mai departe. Învățarea bazată pe
proiect.” Editura Humanitas, București, 2003
http://www.ecoleinclusiveeurope.eu/pdf-roumanie-bp/2_e_98_ro_metoda-proiectului--
metoda-activa-de-invatare.pdf
https://eduscoala.ro/resurse/metoda-invatarii-pe-baza-de-proiecte
https://edict.ro/experiente-si-rezultate-obtinute-prin-aplicarea-metodei-inovative-invatarea-
prin-proiecte/
https://ccdg.ro/programe/leaf
42
Pagina 44
Educația ecologică în învățământul primar
Prof.înv. primar Ioana Maria Galea
Școala Gimnazială Vad, jud. Cluj
Protecția naturii devine tot mai mult una din cele mai importante preocupări ale societății
contemporane și comportă trei aspecte importante: prevenirea deteriorării mediului, acțiuni de
depoluare și reconstrucție ecologică, ce constau, în principal, în măsuri reparatorii și păstrarea
sau întreținerea zonelor depoluate.
În epoca contemporană, o problemă de stringentă actualitate este formarea și educarea
elevilor în spiritul unor responsabilități umane ce vizează protecția mediului înconjurător.
Educația pentru ocrotirea mediului constituie parte integrantă a unei educații de bază. Absența
sau ignorarea măsurilor imperios necesare de apărare a mediului poate declanșa o criză
ecologică cu consecințe majore pentru omenire. Formarea conștiinței și conduitei ecologice
devine o cerință deosebit de importantă pentru orice demers educativ, atât școlar, cât și
extrașcolar și prin orice tip de educație, fie ea formală, informală sau nonformală. Școala este
chemată să determine nu numai sentimente de admirație față de frumusețile naturii, ci și
convingeri și deprinderi de protejare a mediului înconjurător. Prin diferitele discipline
incluse în procesul de învățământ avem datoria morală de a implanta în spiritul fiecărui elev
necesitatea apărării mediului înconjurător împotriva poluării și de a forma conduita ecologică
modernă.
Interesul și dragostea pentru natură sunt la majoritatea copiilor instinctive. În plus,
comportamentele și convingerile formate copiilor la o vârsta cât mai fragedă sunt cele care se
pastrează cel mai bine toată viața. Pentru a fi prietenul naturii trebuie să ai un comportament
ecologic, s-o ocrotești, menținând curățenia și îngrijind frumusețile ei, oriunde te-ai afla.
Ocrotind natura, ne ocrotim pe noi înșine! Ce ne oferă natura în schimbul prieteniei noastre?
Oare puteți să vă imaginați o natură fără clorofilă, fără iarbă, fără frunze, fără arbori și păsări? La
vârsta școlară mică facem primii pași în încurajarea și educarea copiilor pentru ca în timp aceștia
să devină factori activi ai protecției mediului, acționând, modificând stilul de viață propriu și pe
cel al persoanelor din jurul lor.
Educația privind mediu înconjurător este un proces complex de lungă durată. Rezultatele
concrete pot fi observate peste câțiva ani și de aceea este necesar ca procesul de educație să
înceapă foarte devreme și să se continue de-a lungul întregului ciclu de învățământ. S-a constat
că atunci când sunt mici, copiii au o atitudine pozitivă față de mediul înconjurător, aceasta
modificându-se pe măsură ce cresc datorită influenței exercitate de tehnologiile moderne și
modului de consum al vieții modern.
Ecologia nu este doar o știință, ci și un concept de viață. A trăi într-un mediu curat și
sănătos trebuie să se învețe încă de la grădiniță. Școala, biserica, familia și întreaga societate
sunt chemate să oprească distrugerea naturii, să ,,domesticească” omul, să-l împace cu naturii și
să-l reașeze în natură. A respecta natura, a o înțelege și a o iubi trebuie să devină o trăsătură de
caracter. Noua educație trebuie să includă și dimensiunea ecologică, să aibă drept ,,coloană
vertebrală” gândirea ecologică ce trebuie să fie păstrată ca un crez. Natura nu cere despăgubire
43
Pagina 45
pentru nimic, dar are pretenția s-o păstrăm și să o respectăm. Ea ne oferă totul numai să ne
bucure, dar noi ce îi oferim naturii?
Educația ecologică, trebuie să înceapă, din frageda copilărie. Aceasta contribuie la formarea
unei conștiințe și a gândirii ecologice despre natură, dar și a formării unei comportări atente și
corecte față de ea. Nu este suficientă o simplă informare cu privire la mediul înconjurător, ci este
important ca elevii să-și poată exprima idei personale și să manifeste o atitudine legată de
responsabilitatea pe care și-o asumă în privința mediului în care trăiesc. Trebuie să fie capabili să
înțeleagă relațiile existente între anumite situații și să analizeze, să sintetizeze și generalizeze
informațiile. Este importantă rezolvarea cauzelor care au dus la o anumită situație și nu a
efectelor acesteia.
Educația cu privire la ocrotirea naturii se poate realiza cu succes aproape la toate
disciplinele școlare, accentuându-se astfel caracterul interdisciplinar și transdiciplinar al acesteia.
Instituțiile de învățământ au obligația de a organiza o vie și susținută mișcare de ocrotire a
mediului, iar copiii pot să formeze marele val de apărători ai naturii. Adevărata educație în
materie de ecologie își va atinge scopul când se va reuși ca tânăra generație, viitorul de mâine, să
fie convinsă de necesitatea ocrotirii naturii și va deveni factorul activ în acțiunea de împăcare a
omului cu natura. Educația ecologică trebuie să dezvolte la nivelul întregii populații atitudini de
respect și responsabilitate față de resursele naturale în vederea ocrotirii lor.
Scopul educației ecologice este de a forma cetățeni conștienți și preocupați de mediul
natural și de cel creat de om, care să înțeleagă și să acționeze cu responsabilitate pentru ocrotirea
mediului, și, de aici, necesitatea implicării în acest proiect într-o măsură cât mai mare a
cetățenilor unei comunități prin instituțiile existente.
Formarea culturii ecologice elementare a copiilor de vârstă școlară va fi posibilă prin:
antrenarea și implicarea copiilor în activități practice de orientare ecologică; utilizarea
principiilor didactice generale: sistematic, complex și acțional; organizarea activităților educativ
– cognitive și practice în baza conexiunii interdisciplinare și intradisciplinare. Copilul care a
învățat de mic să admire parcurile cu flori, să observe viața unei insecte, obiceiurile unei păsări
va deveni prietenul naturii, ocrotitorul ei. Educația elevilor în spiritul protecției mediului este o
sarcină primordială a școlii și a familiei, dar și a celorlalți factori educativi. Este necesara
formareaunor convingeri care se vor materializa în conduite, prin puterea exemplului.
Educația pentru mediu este un mod de viață și problemele acestuia nu vor fi rezolvate doar
prin soluții tehnice, ci prin înțelegerea profunda a legăturii existente între ființ umană - natură -
mediu de viață și atitudinea individuală și comună față de aceste probleme. Educația privind
protecția mediului înconjurător se adresează atât minții cât și sufletului elevilor. Un rol deosebit
îl prezintă stimularea interesului și entuziasmului acestora.
Școala joacă un rol major în educația privind mediul înconjurător, deoarece tinerii petrec o
mare parte din timp aici și pentru că este locul unde sunt transmise cunoștințe care au menirea de
a dezvolta atitudinea pozitivă a elevilor față de problemele mediului înconjurător. Educația
ecologică se poate realiza prin orice tip de activitate școlară, activități științifice, artistice,
practice, sportive sau religioase. Din multitudinea formelor de manifestare menționăm: observații
în natură, experimente, povestiri științifice, desene, plimbări, drumeții, excursii, vizionare de
diapozitive sau expuneri power point, jocuri de mișcare instructiv-distractive, labirinturi
ecologice, vizitarea muzeelor, expoziții, spectacole, vizionari de emisiuni TV cu specific
educațional, concursuri.
Adevărata educație ecologică își va atinge scopul numai atunci când elevii, cetățenii de
mâine, vor fi convinși de necesitatea ocrotirii naturii și vor deveni factori activi în acțiunea de
44
Pagina 46
conciliere a omului cu natura. Conștientizând frumusețea mediului local, promovând pitorescul
zonei în care locuiesc, copiii vor înțelege utilitatea acțiunilor ecologice. Ar trebui să ne gândim
serios la această întrebare, oferind un răspuns pe măsura așteptărilor ei. Cum noi așteptăm
răsplată pentru tot ce oferim cuiva și nu ne lăsăm până nu primim, și naturii ar trebui să-i dăm
măcar un sfert din ceea ce primim gratuit.
Este o datorie cetățenească, o datorie de conștiință și etică să contribuim la ocrotirea
naturii, pentru că natura nu aparține numai generațiilor actuale ale Terrei ci, cu deosebire,
generațiilor viitoare. Lipsa de educație ecologică a populației se manifestă frecvent. Permanent
se creează impresia că așteptăm pe cineva să acționeze în urma noastră, care să se implice în
protejarea mediului înconjurător, fără ca noi să ne implicăm în acest lucru.
De aceea implicarea copiilor în realizarea unor acțiuni de ocrotire a mediului va duce mai
târziu la formarea unei conștiințe privind datoria omului de protejare a naturii înconjurătoare, de
a combate procesul de poluare, de a se dobândi simțul responsabilității care acum este aproape
inexistent. Copiii sunt martori oculari ai transformărilor din viața socială, economică și din
mediul înconjurător, iar toate aspectele le stârnesc curiozitatea, fapt ce se manifestă prin noianul
de întrebări ce ni le pun.
Viața pe Pământ depinde de noi, oamenii și de acțiunile noastre. Cadrelor didactice le
revine misiunea dificilă de a forma oameni responsabili și conștienți de pericolele care le
amenință viața. Încercând să sădim în sufletele copiilor încă din primii ani de școală dragostea
pentru natură, pentru tot ceea ce ne oferă ea, nu facem decât să înfrumusețăm viața și să o
prelungim cât mai mult.
De aceea :,,învățați-i pe copiii voștri ceea ce i-am învățat noi pe ai noștri, că Pământul este
mama noastră.. Tot ce i se întâmplă Pământului va ajunge să li se întâmple și copiilor acestui
pământ. Noi știm cel puțin atât: nu pământul aparține omului, ci omul aparține pământului. Omul
este firul care țese drama vieții și ceea ce-i face pământului își face lui însuși.”(Sieux Seattle)
Bibliografie:
*** Lecturi istorico-geografice (antologie de texte), clasele I-IV, Editura Aramis,
București, 1998
Landsheere, V., Landsheere, G. – Definirea obiectivelor educației, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1979
Dumitrescu, F., Stănculescu, C. – Natura pe înțelesul copiilor, Editura Carminis, Pitești,
1998
45
Pagina 47
Un mediu curat - o viață sănătoasă
Secretar, Mihaela Gheorghiță
Colegiul Economic Dimitrie Cantemir Suceava
Protejarea mediului înconjurător este singura modalitate prin care viața poate continua să
prospere pe acestă planetă. Elevii trebuie avertizați, din cele mai timpurii clase, despre aspectele
legate de păstrarea mediului înconjurator cât mai curat. De la cele mai mici vârste, începând cu
ciclul preșcolar, copii se pot modela și prezintă un interes crescut pentru păstrarea și conservarea
mediului natural.
Multe persoane se gândesc mai mult la păduri și animale atunci când se discută despre
mediu însă mediul înconjurător cuprinde toate speciile vii, resurse naturale, vegetație,
microorganisme, roci, atmosferă, climă, vreme, pe scurt, tot ce apare sau există în mod natural pe
planetă, tot ce nu este artificial, creat de om, toate aceste elemente au un rol foarte imporatnt
pentru Pământ.
Planeta poate supraviețui fără oameni, însă noi nu putem supraviețui dacă ne distrugem
singuri casa, adică palneta pe care locuim. Cei mai mulți sperăm ca generația noastră să nu fie
martoră la schimbările climatice cauzate chiar de noi. Din păcate, acestea sunt evidente încă de
acum. Cu toate acestea, încă credem că nu e prea târziu pentru a înbunătăți situația,atât pentru
noi, cât și pentru generațiile viitoare. De aceea cred cu tărie că aceste subiecte trebuiesc
prezentate cu maximă seriozitate generațiilor viitoare.
Voi expune în continuare principalele motive pentru care trebuie protejat mediul
înconjurator:
Protejarea ecosistemului. A venit momentul să nu mai punem în pericol pădurile,
oceanele, animalele și toate ființele care trăiesc pe acestă planetă.
Protejarea omenirii. Populația globală continuă să crescă, însă generațiile viitoare vor
locui pe o planetă total diferită decât cea pe care am copilărit și trăit noi. Schimbările din
prezent vor înbunătăți viața oamenilor din viitor.
Obligația morală. Suntem ființe inteligente, cunoaștem problemele cu care se confrună
planeta și avem acces la numeroase soluții pentru a o proteja. De aceea noi, locuitorii
planetei, suntem responsabili de îngrijirea și păstrarea mediului natural curat.
În mod insistent trebuie arătat generației viitoare, care sunt cauzele poluării, destul de
diverse, de la plastic și gaze cu efect de seră la îngrășăminte și chiar hainele pe care le purtăm,
toate acestea ne distru trepat planeta.
Poluarea aerului este cauzată în mare parte de producția de energie și de cea a anumitor
produse și ambalaje. Arderea combustibililor fosili este o problemă gravă, această acțiune
eliberând gaze și substanțe chimice. Problema este că oamenii contribuie la încălzirea globală
prin dioxidul de carbon și metan, aceste gaze captează căldura în atmosferă, crescând
temperatura. Multe zone se confruntă cu smogul, care se formează când vremea este mai caldă și
există mai multe radiații ultraviolete. Acesta provine de la fabrici, centrale electrice,
46
Pagina 48
incineratoare, dar și de la autoturisme. Schimbările climatice cauzate de poluarea aerului duc la
temperaturi extreme, incendii, topirea ghețarilor, extincția anumitor specii, în final la colaps
ecologic.
Poluarea apelor, adică oceanele, mările, râurile, lacurile sunt poluate în mare parte de
pastic, deșeuri și substanțe chimice. Cu alte cuvinte, nu avem suficientă apă pe planetă, motiv
pentru care imperativ trebuie să o protejăm. Poluarea apei afectează vietățile marine, dar și
sănătatea umană. Având în vedere că apele absorb carbonul din atmosferă, protejarea acestora
este imperativă în lupta împotriva încălzirii globale.
Poluarea solului este în mare parte realizată de activitățile industriale. Acestea includ
producția, prelucrarea, curățarea, întreținerea, reciclarea produselor în scopuri comerciale și
includ transportul și depozitarea acestora. Cele mai multe industrii sunt dependente de extragerea
mineralelor din pământ, iar produsele secundare nu sunt eliminate într-un mod sigur pentru
mediul înconjurător. Activitățile agricole poluează de asemenea solul, din cauza pesticidelor și
îngrășămintelor moderne. Deși acestea au și beneficii de necontestat, conțin substanțe chimice
care nu sunt produse în natură și nu pot fi descompuse, astfel reducând fertilitatea solului.
Deșeurile industriale contaminează puternic solul. O altă problemă o reprezintă bateriile aruncate
la grămadă cu gunoiul menajer. Acestea conțin metale grele și substanțe toxice care
contaminează puternic solul. De aceea reciclarea bateriilor și a electrocasnicelor este extrem de
importantă. Acest tip de poluare ne afectează direct sănătatea. Plantele pe care le cultivăm absorb
din pământ substanțe chimice, care apoi sunt transmise organismului uman, prin consum. Mai
mult, toxinele ajung și în straturile subterane de apă - de aici, sunt consumate din nou de om, prin
intermediul fântânilor.
În continuare, trebuie atrasă atenția elevilor, adică viitoarei generații a planetei, a principalelor
activități care duc la protejarea mediul înconjurător și implicit la o viață mai sănătoasă. Împreună
se pot face o mulțime de activități de colectare și reciclare a deșeurilor, de limitare a consumului
de energie, etc. Aceste activități se pot desfășura în zilele internaționale dedicate mediului
înconjurător, care cred că au un impact mai mare asupra elevilor.
Întrucât mediul ne oferă condițiile de trai de care avem necesară nevoie, la nivel
internațional au fost stabilite unele zile pentru a fi dedicate mediului înconjurător:
22 martie - Ziua mondială a protecției apelor;
27 martie - Ziua internațională a apei;
1 aprilie - Ziua internațională a păsărilor;
15 aprilie - Ziua pădurii;
22 aprilie - Ziua Pământului;
5 iunie - Ziua mondială a mediului;
8 iunie - Ziua mondială a oceanelor,
16 septembrie - Ziua internațională a ozonului;
4 octombrie - Ziua internațională a protecției animalelor;
6 octombrie - Ziua mondială a habitatului.
Aceste zile oficiale recunoscute la nivel internațional, formează calendarul ecologistului, și
fiecare pământean ar trebui să-și amintească, în aceste momente, importanța faptului de a trăi
într-un mediu nepoluat, curat, și totodată să-și dea seama cât de esențial este acest lucru pentru
viața sa. În aceste zile, numeroase organizații nonguvernamentale și organisme internaționale,
încearcă, pe diferite căi, să atragă atenția populației asupra efectelor majore pe care le-ar avea
traiul într-un mediu poluat, murdar și plin de substanțe toxice. De aceea este foarte important ca
47
Pagina 49
și elevii să cunoască aceste date, iar sub îndrumarea noastră să marcăm prin diverse activități
aceste zile.
Am să enumăr câteva măsuri de protejare a mediului împotriva poluării. Începem lista
acestor măsuri cu colectarea separată și reciclarea deșeurilor. Făcând acest lucru, eliberăm
groapa de gunoi și permitem materialelor respective să fie refolosite. În felul acesta reușim să
limităm consumul de resurse naturale atât de prețioase. Putem recicla hârtia, cartonul, plasticul,
sticla, aluminiul și alte metale, dar și textile, uleiuri. Fiecare material se reciclează diferit, însă ce
trebuie să se știe că deșeurile trebuie curățate și spălate înainte de colectare.
O altă măsură de protejare a mediului împotriva poluării este folosirea energiilor alternative.
Sursele convenționale de energie precum, cărbunele, petrolul sau gazul natural sunt finite și
poluează puternic. Energia verde, în schimb, precum cea preluată de la apa rapidă, căldura
soarelui sau vânturile puternice, reprezintă cheia pentru un viitor mai optimist. Beneficiul
principal al energiei alternative este faptul că nu poate fi epuizată niciodată. Mai mult ne poate
ajuta să economisim bani pentru că astfel de centrale au nevoie de mai puțină întreținere și nu
trebuie realimentate.
O altă măsură de protejare a mediului împotriva poluării este limitarea consumului energetic
și are beneficii directe asupra mediului. În primul rând, se limitează cantitatea de toxine eliberată
de centralele electrice. Schimbările pot porni chiar din propria gospodărie, astfel: stingerea
luminii când ieși din cameră, scoaterea din priză a electronicelor și electrocasnicelor când ești
plecat de acasă mai mult timp, pornești aerul condiționat doar când este absolut necesar, alege să
îmbraci un pulover înaite de a decide să dai căldura mai tare, etc.
O măsură eficientă de protejare a mediului împotriva poluării este folosirea mijloacelor de
transport în comun. Transportul public folosește mai puțină energie și produce mai puțină
poluare decât autoturismele personale. Astfel, cantitatea de gaze cu efect de seră care ajunge în
atmosferă este redusă. Această schimbare este cu atât mai importantă în orașele mari și
aglomerate, unde poluarea este ridicată. În plus, dacă suficienți oameni ar renunța la mașina
personală, multe parcări ar putea fi desființate, fiind înlocuite du zone de verdeață.
Concluzii:
Mediul înconjurător ne asigură condițiile necesare vieții, însă depinde de noi dacă dorim să
folosim aceste elemente esențiale cât mai util sau dacă vrem să ocolim acest aspect al vieții
noastre. Poluarea planetei se agravează pe zi ce trece și se pare că populația nu acordă interes
acestui proces nociv. Convingerea că această problemă este doar a specialiștilor și a forurilor
internaționale, este tot atât de eronată, pe cât este și de gravă. Ocrotirea planetei este o problemă
mondială, și, tocmai de aceea, fiecare om trebuie să-și asume această responsabilitate.
Trecerea ecologiei de la stadiul de simplă disciplină științifică la cea de problemă a
conștiinței comune, națională și internațională, reprezintă o realitate tristă în zilele noastre, când
distrugerea echilibrului natural al întregii planete este iminentă. Lupta împotriva poluării întregii
planete solicită colaborare și cooperare internațională și de aceea depinde de noi dacă vom trăi
într-un mediu curat, sănătos și nepoluat. Stă în puterea omului să ia măsuri eficiente și să
găsească soluții pentru a opri continuarea și agravarea acestui proces dăunător.
48
Pagina 50
Protejarea mediului înconjurător
Prof.înv.preșc. Mădălina Huțu
G.P.P ”Lizuca ” Botoșani
Acțiunea umană cunoaște în prezent o amploare nemaiîntâlnită, perturbând sau chiar
nimicind echilibre ecologice milenare. Omul a descoperit ascunzișul bogățiilor naturale și răpit
comorile naturii, a dibuit puterea izvoarelor și le-a robit. Omul, ,,robotul de odinioară “, a smuls
tainele puterii naturii și a făcut ca în iureșul înălțării lui, natura să se apere tot mai săracă, tot mai
primejduită. Pădurile s-au retras din fața plugului, sălbăticiunile și-au schimbat nișa ecologică în
mici pustietăți, multe din ele pierind în fața trufașului om. Accidentele ecologice se înmulțesc.
Statisticile de tot felul descriu, în limbajul lor crud și indiferent, agravarea unor boli de care nu se
știa sau pe care omul le socotea cel mult incipiente.
Referindu-ne la poluare, în general, și la efectele nocive ale acesteia asupra
sănătății și confortul omului, în special, este util să amintim două noțiuni multă vreme
considerate sinonime și care nici astăzi nu sunt acceptate de toți cercetătorii ca total diferite. Este
vorba de poluarea și impurificarea mediului. Câte ceva s-a realizat în privința inventarierii
factorilor de risc, a conservării unor ecosisteme, curățiriiunor cursuri de apă, ocrotirii unor specii
de animale. S-au conturat însă, aproape pretutindeni, orientări mai multe, referitoare la ceea ce ar
trebui să însemne ,, o morală a mediului înconjurător”. Ea îi contestă omului dreptul de a
transforma după propria voință toată suprafața Pământului, de a-i violența mecanismele intime
care întrețin echilibrul structurilor, căci asemenea acțiuni sunt potrivnice intereselor vitale.
Iată de ce, pe plan formativ, pregătirea elevilor cu o concepție și o
conduită ecologică bună devine o cerință deosebit de importantă pentru orice demers educativ,
școlar și extrașcolar. Apărarea mediului a devenit o problemă de practică socială și, ca urmare,
școala trebuie să facă acest exercițiu social cu întreaga populație școlară care va avea răspunderi
mari și concrete în gestionarea rațională a tuturor condițiilor de mediu social și natural.
Școala este chemată să determine nu numai sentimente de admirație pentru frumusețile
naturii ci și convingeri și deprinderi de conservare și dezvoltare a mediului înconjurător.
Școala în ansamblu, prin întregul ei proces instructiv-educativ, trebuie să urmărească, în
ultima instanță,trezirea spiritului de independență, de formare a capacității de autoinstruire și
autoeducație ecologică la elevi.
Munca de îndrumare și conducere sistematică desfășurată în școală trebuie privită ca un
proces vital în vederea realizării unui salt calitativ în activitatea educativă. Școala este o instituție
în care nu numai se învață carte ci ea reprezintă în același timp un mediu educativ. În acest
mediu, elevul trăiește intens și se formează în direcția valorilor cultivate în școală, ca și în
direcția acțiunilor ce se întreprind aici în mod sistematic. În
amplul proces de formare a omului este deosebit de important ca viața din afara școlii să
continuie, să completeze, să consolideze și să desăvârșească opera educativă al cărei fundament
îl zidește școala.
Educația ecologică constituie una dintre cele mai dificile și complexe sarcini în cadrul
acțiunii instructiv-educative.Din perspectiva obiectivelor pedagogice, aparținând domeniului
49
Pagina 51
cognitiv, afectiv-volitiv și acțional, principalele conținuturi și componente ale educației
ecologice sunt :
Cunoașterea globală a mediului înconjurător, fără a nesocoti diferențele regionale ;
cunoașterea noțiunii de protejare a mediului înconjurător ; cunoașterea importanței vegetației,
solului, apei, aerului ; cunoașterea noțiunii de poluare ; cunoașterea consecințelor poluării ;
cunoașterea măsurilor de organizare a protecției naturii ; cunoașterea vieții și activității unor mari
personalități științifice ; cunoașterea imaginii de ansamblu spre care merge omenirea privind
mediul înconjurător ; cunoașterea urmărilor om-natură ; cunoașterea relației dintre om, plantă,
animale și anumiți factori de mediu (apă-aer) ; cunoașterea problemelor ecologice, ca probleme
internaționale ; să considere mediul în totalitate, natural și artificial, ecologic și juridic ; să
sprijine dezvoltarea din perspectiva mediului.
Sentimentul de dragoste față de natură, și pentru natura patriei în special ; sentimentul de
prețuire și respect pentru natură ; admirație pentru măsurile luate în vederea protejării mediului
înconjurător, dragoste pentru plante și animale ; mândrie față de realizările poporului român ;
condamnarea celor care contribuie la distrugerea mediului înconjurător ; mândria față de
activitatea oamenilor de știință români ; sentimentul de solidaritate internațională ; sentimentul
de admirație pentru frumusețile naturii ; sentimentul responsabilității pentru integritatea naturii.
Actiunea de ocrotire a naturii prin respectarea normelor legale de protecție a mediului
înconjurător, acțiunea de utilizare rațională a resurselor ; lupta pentru pace și înțelegere
internațională.
În ordinea succesiunii obiectivelor pedagogice, domeniul cognitiv ocupă primul loc. Pe
funcțiile cognitive ale diferitelor discipline de învățământ se întemeiază valențele educative ale
acestora, implicit acțiunea de aducație ecologică. De asemenea, există un paralelism între
cunoastere, afectivitate și conduită, ele fiind dimensiuni indisolubile ale oricărei actiuni
educative. Formarea atitudinii active față de realitate și protejare a mediului inconjurător este una
din finalitățile obiectivelor educației ecologice ce vizitează dimensiunea afectivă a elevului
Mediulreprezintă, după cum spunea Emil Racoviță, totalitatea forțelor și energiilor lunii
materiale care influențează viață unei ființe. El poate fi natural sau artificial.
ECOLOGIAreprezintă conexiunile plantelor cu animalele si mediul. POLUAREA reprezintă
modificarea componentelor naturale sau prezența unor componente străine, ca urmare a
activității omului și care provoacă prin natura lor, prin concentrația și prin timpul cât acționează
efectele nocive asupra sănătății, creează disconfort sau impietează asupra diferitelor utilizări ale
mediului la care acesta putea servi în forma sa anterioară.
Educația ecologicăo definim ca un ansamblu de mijloace, căi și metode prin care se
urmărește cristalizarea și amplificarea unor sentimente, trăsături de voință și caracter, atitudini,
deprinderi ale individului, vizând conștiința apartenenței la natură și convingerea contopirii, prin
conduita sa, cu idealui omenești, privind natura.
Din explicarea acestor notiuni, ne dam seama că atitudinea, de orice natură va fi ea, este o
finalitate a educației.
Conștiința ecologică este un fenomen psihosocial de o deosebita complexitate și
profunzime care cuprinde elemente politice, juridice, științifice morale; se manifestă pe plan
ideologic prin teorii, concepții, doctrine, norme, programe politice iar, în plan psihosocial , prin
cunoștințe, opinii, atitudini, interese, motivații, modele de acțiune specifice.
Atitudinea activă a elevilor față de realitate și de protejare a mediului înconjurător
reprezintă felul de a fi al elevului, de a se comporta, poziția favorabilă in raport cu mediul
înconjurător. Acesta nu este înnăscută și nu se dezvoltă de la sine, prin simplă maturitate-
50
Pagina 52
maturizare biologică. Ea se educă, se dobândește sub influența mediului socio-cultural și
educației. Evoluția stărilor atitudinale este dependentă de conținutul valorilor și condițiilor
școlare, de calitatea relațiilor care se stabilesc între elev-școala, școală-familie-elev.
Atitudinea creează niveluiri diferite de angajare sau nonangajare a elevilor în obiectivul
procesului de învățământ.
La nivelul conștiinței elevilor au loc permanente centrări și decentrări față de valorile
școlare, in mod deosebit față de consecințele pe care le-ar avea acceptarea sau negarea lor. Se
constituie astfel, modele comportamentale pe care va tinde să le realizeze, să le autoactualizeze
pe temeiul reușitelor anterioare.
Atitudinea
Textul este prea lung pentru a fi afișat integral. Deschide fișierul pentru restul paginilor.