Document

Necesitatea aplicatiilor didactic pedagogice pentru păstrarea mediului natural curat

Tip
Document
Anul
2022
Pe site-ul primăriei
Necesitatea aplicatiilor didactic-pedagogice pentru păstrarea mediului natural curat.pdf
Emitent
Comuna Vad, jud. Cluj
Publicat online
27.10.2022
Pagini
126
Pagina sursă
Cum citez acest document

Document (2022), „Necesitatea aplicatiilor didactic pedagogice pentru păstrarea mediului natural curat”, Comuna Vad, jud. Cluj. Sursa: https://d32e5lpdsek2nl.cloudfront.net/Comuna%20Vad/2070/Necesitatea-aplicatiilor-didactic-pedagogice-pentru-p%C4%83strarea-mediului-natural-curat.pdf (arhivat pe acte-primarii.ro: https://acte-primarii.ro/cluj/vad/208844-necesitatea-aplicatiilor-didactic-pedagogice-pentru-pastrarea-mediului-natural, 19.11.2026)

Fișier creat
26.10.2022
Arhivat
19.11.2026

Semnalează o problemă (text greșit, date personale, document scos de primărie)

Pagina 1

DIDACTIC PROF. ANA COVACIU -COORDONATOR- LUCRĂRILE SIMPOZIONULUI NAȚIONAL „NECESITATEA APLICAȚIILOR DIDACTIC-PEDAGOGICE PENTRU PĂSTRAREA MEDIULUI NATURAL CURAT” (octombrie 2022) EDITURA MERITOCRAT CLUJ-NAPOCA ISBN 978-630-6502-94-3

Pagina 2

prof. Ana Covaciu -coordonator- LUCRĂRILE SIMPOZIONULUI NAȚIONAL „NECESITATEA APLICAȚIILOR DIDACTIC-PEDAGOGICE PENTRU PĂSTRAREA MEDIULUI NATURAL CURAT” (octombrie 2022) EDITURA MERITOCRAT CLUJ-NAPOCA

Pagina 3

TEXT Lucrările Simpozionului Național „Necesitatea aplicațiilor didactic-pedagogice pentru păstrarea mediului natural curat”(octombrie 2022)/prof. Ana Covaciu - coordonator Toate drepturile rezervate autorilor Consilier editorial: lect. dr. Tiberiu Irimia Lector de carte: ing. drd. Paula Mîndreancu Tehnoredactare: prof. Ana Covaciu Coperta I-IV: prof. Ana Covaciu Grafică generală: prof. Ana Covaciu Foto coperta I: Mănăstirea ”Ștefan Vodă”, Vad, jud. Cluj Editura Meritocrat Cluj-Napoca Tel.0760 607 889,0741 494 338 e-mail: [email protected] 2022 Editura Meritocrat Cluj-Napoca Toate drepturile grafice asupra acestei ediții aparțin editurii Meritocrat, orice reproducere sau modificare, indiferent de formă și suport, neautorizată urmând să suporte consecințele legii. Responsabilitatea calității corecturii textelor din această carte aparține autorilor

Pagina 4

Necesitatea aplicațiilor didactic-pedagogice pentru păstrarea mediului natural curat Prof. înv. primar Corina Ban Școala Gimnazială nr. 1 Dej, județul Cluj De cele mai multe ori plecăm de la afirmația „Minte sănătoasă în corp sănătos”, însă multitudinea schimbărilor la care luăm parte, indiferentde natura lor umană, socială și tehnologică apărute în ultimul timp, ne fac să afirmăm mai degrabă „Om sănătos în mediu sănătos!”. Totul acesta care ne înconjoară, pe care noi îl numim mediu, nu este construit doar dintr-o componentă fizică, ci mai mult de cât atât, componenta care îi oferă esență este cea de natură socio-culturală. Natura, alături de mediu ne oferă toate condițiile și resursele optime supraviețurii, însă depinde de noi modul în care le punem în aplicare. În condițiile societății contemporane, când asistăm la o puternică necondordanță între societate și natură, se impune, cu imperiozitate formarea unei „conștiințe de mediu”, a unei atitudini raționale față de condițiile naturale ale vieții, dar și asupra activităților de producție ale indivizilor, activități care au în vedere sporirea și protecția bogățiilor naturale. Educația care are ca centru de interes mediul, ca parte componentă a educației morale, are ca scop primordial pregătirea individului în ceea ce privește luarea de decizii comportamentale corecte privind protecția și ocrotirea mediului. Educația privind mediul, protecția acestuia dar și formarea unei „conștiințe” morale față de mediu și față de sănătatea acestuia se pot realiza prin diverse forme, în decursul vieții umane, acestea având posibilitatea de desfășurare atât în cadrul sistemului de învățământ, cât și în afara acestuia, în cadrul unor ample activități educative extracurriculare. Educația privind mediul este deosebit de importantă și, cu cât este începută de la o vârstă mai fragedă, cu atât șansele de reușită a acesteia sunt mult mai ridicate. O primă condiție esențială în ceea ce privește realizarea acestui tip de educație este caaceasta să se conceapă în natură și pentru natură. Mai mult decât atât, este necesar ca educabililor de orice vârstă să li se dezvolte sensibilitatea cu privire la frumusețea naturii, dezvoltânduli-se în același timp gustul de a descoperi multitudinea realităților care se petrec în jurul lor. Această formă a educației, nu se rezumă doar la o formă de educație, un instrumnet în rezolvarea problemelor de mediu sau în gestionarea resurselor naturale. Este un proces complex de o dimensiune esențială în recunoașterea valorilor mediului înconjurător și în definirea conceptelor privind mediul, având ca obiectiv principal îmbunătățirea calității vieții umane. Acest tip de educație urmărește inducerea, în special în cadrul instituțiilor de învățământ, a dinamicii sociale în ceea ce privește educația (cunoștințe, deprinderi, motivații și valori), care să stimueleze dezvoltarea personală a educabililor, abordarea colaborativă și critică, dar și asumarea unui set de responsabilități cu privire la deciziile luate pentru menținerea calității mediului. Natura, prin caracterul său dinamic și viu trezește în copiii interesul, indisolubil legat de dorința decunoaștere și de curiozitatea specifică vârstei. Contactul nemijlocit cu mediul înconjurător oferă copiilor multiple și noi posibilități de cunoaștere a unor aspecte, a legăturilor care se petrec între acestea, a cauzelor pe care le determincă, dar și urmărilor care 3

Pagina 5

survin. Astfel, sub îndrumarea cadrelor didactice, educabilii sunt îndrumați cu cunoștințe precise, lărgindu-le astfel orizontul intelectual și totodată, dezvoltându-le capacitatea de a cerceta și de a descoperi relațiile ce se stabilesc între fenomene. Prin caracterul lor practic, activitățile desfășurate în afara spațiului sălilor de clasă și a școlii, contribuie într-o mare măsură la formarea priceperilor și deorinderilor, dar și la formarea unei legături strânse între teorie și practică. Rolul cadrului didactic în cadrul acestor tipuri de activități joacă un rol extrem de important, întrucât el este cel care trebuie să îi facă pe copii să își facă timp să privească, să asculte susurul apei, ciripitul păsărelelor, șoapta vântului, să învețe să iubească și să prețuiască mediul ce îi înconjoară. Natura trebuie respectată și nu dominată, de aceea copiii reprezintă publicul major în cadrul prelegerilor privind viașa planetei noastre, fiindcă aceștia au puterea de a-și asuma răspunderea în ceea ce privește menținerea calității mediului în care trăiesc, întrucât aceștia devin atât gestionarii, cât și consumatorii zilei de mâine. Întrucât societatea actuală este împânzită de stimuli digitali și virtuali, copiii nu mai sunt atrași de ceea ce înseamnă natură, afișând astfel o atitudine de neglijență și chiar indiferență asupra a tot ceea ce înseamnă natură și mai mult decât atât a tot ceea ce înseamnă mediu natural curat. Necesitatea aplicațiilor didactic-pedagogice pentru păstrarea mediului natural curat în aceste condiții este imperiosă, întrucât educabilii trebuie ajutați să învețe în primul rând să conștientizeze importanța ocrotirii mediului natural în care aceștia își desfășoară activitățile zilnice, să respecte și să iubească tot ceea ce presupune natura cu frumusețile acesteia. Copiii au nevoie să simtă cu adevărat ceea ce noi, cadrele didactice dorim să le transmitem, iar cele mai bune practici în acest sens le reprezintă ieșirile în natură (excursii, drumeții, diverse acțiune ecologice), acțiuni benefice pentru a-i ademeni pe aceștia să iubească mai mult natura și mediul decât calculatorul și internetul, creându-se în acest fel o cultură privind mediul. De asemenea este important antrenarea educabililor în îngrijirea plantelor și animalelor, cât și stimularea acestora în activități cu caracter experimental și demonstrativ, activități grație cărora,contribuie în mare măsură la păstrarea sănătății lor și a unui mediu natural curat. Respectul în ceea ce privește păstrarea nealterată a mediului natural și pentru menținerea unor condiții optime și sănătoase, în orice împrejurare, trebuie inoculate copiilor încă din primii lor ani de viață. Familia este considerată cea dintâi școală, unde copiii trebuie să fie antrenați și obișnuiți cu îngrijirea locului de joacă, cu protecția florilor, a pomilor, cu dragostea pentru animale și plante, care alcătuiesc universul în care trăim. 4

Pagina 6

Necesitatea aplicațiilor didactic-pedagogice pentru păstrarea mediului natural curat Profesor Alexandra Bejan Școala Gimnazială NR. 1, Umbraresti „Un semnal de alarmă înconjură planeta: natura e în pericol! În tonalități diferite, de la strigătul disperat , sumbru și pesimist până la avertismentul serios și lucid, acest semnal trebuie ascultat și trebuie să dea de gândit fiecăruia dintre locuitorii globului pământesc: de la omul politic, răspunzător pentru destinele națiunilor, până la ultimul vilegiaturist care zăbovește într-o poiană liniștită. Fiecare, la nivelul său de preocupări, este în stare să lezeze natura sau să o protejeze, să o întineze sau să o înfrumusețeze, să contribuie la distrugerea sau perpetuarea ei, astfel că omenirea se află acum în fața unei grave alternative” Prof. V.Ianovici, președintele Consiliului Național pentru Protecția Mediului Înconjurător Din cele mai vechi timpuri omul a fost preocupat de protecția mediului, de protecția cadrului vieții sale. Alarma dată de naturaliști, a fost înțeleasă de unele guverne, instituindu-se prin lege măsuri de protecție speciale, atât pentru speciile rare, pe cale de dispariție, cât și pentru acele regiuni deosebit de valoroase ca oaze ale naturii primare, care trebuie păstrate și transmise urmașilor cât mai intacte. Preocupareapentru ocrotirea activă a naturii ia amploare după cel de-al doilea război mondial, când poluarea excesivă, larga extensiune a spațiilor cu soluri degradate, marile acumulări de deșeuri, schimbă modul de abordare a problemelor protecției. În preajma anilor '60 devine evident că protecția nu se mai poate rezuma doar la monumentele naturii, la rezervații, refugii sau parcuri naționale. ,,Conferința Națiunilor Unite privind Mediul Înconjurător", desfășurată la Stockholn în anul 1972 marchează momentul crucial când protecția începe să fie considerată și conservare, nu numai ocrotire. Protecția mediului a devenit o prioritate a lumii contemporane. Școala are misiunea de a organiza și desfășura o vie și susținută mișcare de educație ecologică și protecție a mediului, iar elevii, prin îndrumarea cadrelor didactice de specialitate pot și trebuie să formeze marea echipă de ocrotitori ai naturii. Educația ecologică, sau educația relativă de mediu,este introdusă ca materie de studiu încă de la grupa 0, respectiv: ,,Matematică și explorarea mediului", apoi in clasele a III-a și a IVa continuă cu ,,Științe ale naturii", în clasele V-VIII, ,,Educație ecologică și de protecție a mediului"; iar in liceu se trece la specializarea ,,Resurse naturale și protecția mediului". În școală, toate obiectele de învățământ îi ajută pe elevi să capete competența necesară pentru a deveni din ,,micii ecologiști" în ,,viitorii ecologiști".Rezultatele muncii noastre în acest domeniu al educației ecologice se verifică în timp, deoarece copiii, oamenii de mâine, vor valorifica ceea ce au primit de la noi, potrivit temperamentului și sensibilității sufletești a fiecăruia. Drept urmare, aplicațiile didactic – pedagogice privind păstrarea unui mediu curat dezvoltă și următoarele aptitudini: lucrul în echipă; ascultarea și acceptarea unor opinii diferite, dovedind astfelmai bune abilități sociale; rezolvarea unor probleme reale și capacitatea de autoeducare, aceste programe antrenând și elevii apatici care devin astfel interesați de studiu; capacitatea de a avea o gândire pe termen lung; integrarea într-o comunitate. Conform acestor aplicații, educația ecologică are un efect pozitiv asupra întregului curriculum, influențând benefic performanțele școlare prin: îmbunătățirea rezultatelor obținute la diferite materii; dezvoltarea capacității elevilor de a-și transfera și adapta cunoștințele din 5

Pagina 7

contextele familiare în cele noi; capacitatea elevilor de a pune în practică cunoștințele teoretice dobândite; reducerea problemelor de disciplină în clasă; posibilitatea ridicării nivelului general al procesului de educație. Aplicațiile didactic – pedagogice privind păstrarea unui mediu curat potfi integrate în orice tip de activitate școlară, activități științifice, artistice, practice, sportive sau religioase. Pot fi organizate diverse manifestări cum ar fi: observații în natură, experimente, povestiri știintifice, desene, plimbări, drumeții, excursii, vizionare de diapozitive sau expuneri powerpoint, jocuri de mișcare instructiv-distractive, labirinturi ecologice, vizitarea muzeelor, expoziții, spectacole, vizionări de emisiuni TV cu specific educațional, concursuri. Educația ecologică în școală și dincolo de școală evaluează mereu contribuția fiecăruia și a grupurilor sociale în soluționarea problemelor grave privind gospodărirea noastră planetară, starea ei de ordine, de resurse, de sănătate. Strategiile transferului și evaluării aplicațiilor acționează între acești poli: observ, constat, analizez, iau măsuri. A ști trebuie să însemne și a ști să acționezi: sesizând, antrenând la faptă ecologică. Educația ecologică îndeamnă permanentla responsabilitate șisolidaritate,lareflecțiișiacțiune. Satisfacțiile sale vin din inițiativă, din pasiune și acțiune. Educația privind mediul înconjurător este un proces complex, de lungă durată. Rezultatele concrete pot fi observate peste câțiva aniși de aceea, este necesar ca procesul de educație să înceapă foarte devreme șisăsecontinuede-alungulîntreguluicicludeînvățământ. Printre aplicațiile didactice ce se pot derula în cadrul unui astfel de opțional ar fi: activități de observare a casei, grădinii, străzii; drumeții, excursii în localitate și în împrejurimile localității; identificarea formelor de relief; realizare de desene, lucrări practice, machete cu elementele observate în mediul apropiat; colecții de plante, ierbare, insectare,recunoașterea părților componente ale plantelor; activități de observare a rețelei hidrografice din localitate – observarea debitului unui râu din localitate, în funcție de anotimp, realizare de fotografii și albume; vizionare de imagini cu aspecte din viața localității din trecut (așezări, transport, ocupații, vestimentație); plantare de floriși pomi fructiferi; înregistrare de casete video/audio cu scenete, idei, sloganuri. Aplicațiile didactic – pedagogice au o importanță deosebită în contexul daunelor cauzate mediului înconjurător în secolul XX, denumit și secolul vitezei, când dezvoltarea puternică a tehnologiei și a industriilor, depășirea spațiului terestru, creșterea semnificativă a populației la nivel global au cauzat daune imense mediului înconjurător, au creat omenirii probleme grave, care se manifestă din ce în ce mai pregnant prin: încălzirea globală, topirea ghețarilor, subțierea stratului de ozon și epuizarea resurselor naturale de apă. Într-o oarecare proporție, fie ea cât de mică, este datoria noastră, a cadrelor didactice, indiferent de specializarea pe care o avem, să implementăm elevilor, ori de câte ori avem ocazia, educația ocrotirii naturii. Stă în puterea noastră să deschidem ochii viitorilor locuitori ai planetei, să-i învățăm că un mediu înconjurător curat este mediul propice al unei vieți sănătoase și îndelungate. Pentru a supraviețui trebuie să înțelegem de ce ne amenință poluarea mediului înconjurător. Atacurile noastre asupra naturii sunt atât de puternice și numeroase, încât, deși daunele sunt vădite, este greu să aflăm cum s-a ajuns la ele. Fără îndoială că omul va avea înțelepciunea să oprească la timp distrugerea naturii și să-și pună întreaga capacitate în slujba binelui comun. Reinhold Messnerspunea că: ,,Suntem neputincioși în fața forței naturii". Adevărat, dar consider că stă în puterea noastră, a tuturor locuitorilor planetei să oprim la timp distrugerea naturii, ocrotind acest colț minunat al Universului care este casa noastră, Pământul. 6

Pagina 8

BIBLIOGRAFIE 1. Andrășanu, A., Litoiu, N., Palcu, D. V., Piperca, S. (2003). Școala și Comunitatea locală. București: Editura Ars Docendi. 2. Andrășanu, A., Palcu, D. V., Lițoiu, N., Ruști D., Munteanu, C. (2003). Descoperirea Naturii, Ghidul profesorului, Universitatea din București, Editura Ars Docendi. 4. Anton Ilica, Dorin Herlo, Viorel Binchiciu, Corina Uzum, Ana Curetean (coord.). (2005). O pedagogie pentru învățământul primar – Conspecte psihopedagogice pentru examenul de definitivare și gradul didactic II. Arad. Editura Universității ”Aurel Vlaicu”. 5. Arhip Ana. (1996). Educația ecologică și supraviețuirea omului. Chișinău. Editura Arc. 6. Burcu, A., Burcu, A.( 2005). Educația ecologică, dezvoltarea durabilă și calitatea vieții. ClujNapoca: Editura Mega. 7. Bocoș, M.(2003). Cercetarea pedagogică.Cluj-Napoca. Editura Casa Cărții de Știință. 8. Collin, P.H.(2001). Dicționar de ecologie și mediu înconjurător. București:Editura Universal Dalsi. 11. Fodor, L.(1996) Probleme actuale ale educației ecologice, „Zilele Academice Clujene”, ClujNapoca. 12. Geamănă, N. A., Dima, M., Zainea, D.( 2008). Educația ecologică la vârsta preșcolară – mică. Îndrumar pentru educatoare, Supliment al revistei învățământul Preșcolar, București: C.N.I. Coresi. 15. Marinescu, M. (2003). Noile educații în societatea cunoașterii, București:Editura Pro Universitaria. 16. Nedelcu Gabriela(coord.) (2003). Educația ecologică și voluntariatul în protecția mediului, Cluj-Napoca: Editura Fundației pentru cultură și educația ecologistă. 17. Niculescu Rodica Mariana. (2010). Curriculum intre continuitate si provocare. Brașov. Editura Universității Transilvania din Brașov . 18. Partin, Z., Rădulescu, M. C.(1995). Dicționar ecologic.București: Editura Garamond. 7

Pagina 9

Protejarea mediului. Ce putem face pentru a avea o planetă curată? Prof.înv.preșcolar: Cosmina Boceanu Grădinița PN.nr.2, Lugoj Protejarea mediului este singura modalitate prin care viața poate continua să prospere pe această planetă. Descoperă care sunt cauzele și riscurile poluării, ce soluții există pentru a salva Pământul și care sunt schimbările pe care le poți face începând chiar de azi. Ce înseamnă mediul înconjurător Mediul înconjurător cuprinde toate speciile vii, resursele naturale, vegetația, microorganismele, rocile, atmosfera, clima, vremea. Pe scurt, tot ce apare sau există în mod natural pe planetă, tot ce nu este artificial, creat de om. Multe persoane se gândesc mai mult la păduri și animale atunci când se discută despre mediu, însă toate elementele menționate mai sus au un rol important pe Pământ. De ce este important să protejăm mediul Planeta poate supraviețui fără oameni, însă noi nu putem supraviețui dacă ne distrugem singuri casa. Cei mai mulți speram ca generația noastră să nu fie martoră la schimbările climatice cauzate de om. Din păcate, acestea sunt evidente încă de acum. Cu toate acestea, se crede că nu e prea târziu pentru a îmbunătăți situația, atât pentru noi, cât și pentru generațiile viitoare și miliardele de animale care mai locuiesc aici. Motivele principale pentru care trebuie să protejăm mediul sunt: ● protejarea ecosistemului. A venit momentul să nu mai punem în pericol pădurile, oceanele, animalele și toate ființele care trăiesc pe această planetă. ● protejarea omenirii. Populația globală continuă să crească, însă generațiile viitoare vor locui pe o planetă total diferită decât cea pe care am copilărit noi. Schimbările din prezent vor îmbunătăți viața oamenilor din viitor. ● obligația morală. Suntem ființe inteligente, cunoaștem problemele cu care se confruntă planeta și avem acces la numeroase soluții pentru a o proteja. De aceea, oamenii sunt responsabili de îngrijirea mediului. Riscurile poluării Cauzele poluării sunt diverse: de la plastic și gaze cu efect de seră la îngrășăminte și hainele pe care le purtăm, toate acestea ne distrug treptat planeta. Poluarea aerului Poluarea aerului este cauzată în mare parte de producția de energie și cea a anumitor produse și ambalaje. Arderea combustibililor fosili este o problemă gravă, această acțiune eliberând gaze și substanțe chimice. Gazele cu efect de seră există și în mod natural pe planetă – fără acestea, temperatura globală ar fi prea scăzută și nu am putea supraviețui aici. Problema este că oamenii contribuie direct la încălzirea globală prin dioxidul de carbon (CO2) și metan. Aceste gaze captează căldura în atmosferă, crescând temperatura. Mai mult, multe zone se confruntă cu smogul, care se formează când vremea este mai caldă și există mai multe radiații ultraviolete. Acesta provine de la fabrici, centrale electrice, incineratoare, dar și autoturisme. 8

Pagina 10

Schimbările climatice cauzate de poluarea aerului duc la temperaturi extreme, incendii, extincția anumitor specii, topirea permafrostului și colaps ecologic.. Poluarea apei Oceanele, mările, râurile și lacurile de pe pământ sunt poluate din cauza plasticului, a deșeurilor și a substanțelor chimice. Chiar dacă în jur de 70% din Pământ este acoperit de apă, 97% din această cantitate este apă sărată, care nu poate fi băută de oameni. Cu alte cuvinte, pur și simplu nu avem suficientă apă pe planetă, motiv pentru care este imperativ să o protejăm. Potrivit unui articol publicat de Live Science: ● 70% din apa dulce este blocată în calotele de gheață; ● o treime din populația planetei consumă cu 20% mai multă apă decât ar trebui; ● mai puțin de 1% din apa dulce este ușor accesibilă; ● există mai multă apă dulce stocată în pământ decât în formă lichidă, la suprafață Există mai multe cauze pentru poluarea apei, pe primul loc aflându-se sectorul agricol. De fiecare dată când plouă, deșeurile animalelor de fermă, pesticidele, îngrășămintele și diferite bacterii și viruși sunt spălate de pe pământ, scurgându-se în ape. Mai mult, uneltele de pescuit aruncate reprezintă cel mai mare poluator de plastic din ocean. În 2019, organizația Greenpeace solicita o acțiune globală asupra plaselor și capcanelor, care sunt legale pentru viața marină. O altă cauză o reprezintă apa uzată de la toalete, chiuvete și dușuri, dar și din activitățile comerciale. Termenul include și apa pluvială care poate fi contaminată cu diverse substanțe chimice. Un raport al Națiunilor Unite estimează că 80% din cantitatea uzată de apă (și peste 95% în unele țări mai puțin dezvoltate) ajunge înapoi în mediu fără să fie tratată. Nu în ultimul rând, ne confruntăm cu poluarea cu petrol. Aceasta este cauzată în special de surse terestre: fabrici, ferme și orașe. Pe mare, industria de transport maritim contribuie cu aproximativ o treime din deversările de petrol. Poluarea apei afectează vietățile marine, dar și sănătatea umană. Milioane de broaște țestoase, pești, balene și păsări mor din cauza poluării, iar apa contaminată îmbolnăvește în jur de 1 miliard de oameni anual. În același timp, ecosistemul se bazează pe o rețea complexă de animale, plante, bacterii și ciuperci. Dacă unul sau mai multe dintre aceste elemente este vătămat, întregi medii acvatice sunt puse în pericol. Având în vedere că apele absorb carbonul din atmosferă, protejarea acestora este imperativă în lupta împotriva încălzirii globale. Poluarea solului Activitățile industriale reprezintă cauza principală a poluării solului. Acestea includ producția, prelucrarea, curățarea, întreținerea, reciclarea etc a produselor în scopuri comerciale și includ transportul și depozitarea asociate. Cele mai multe industrii sunt dependente de extragerea mineralelor de pe Pământ, iar produsele secundare nu sunt eliminate într-un mod sigur pentru mediul înconjurător. Activitățile agricole poluează de asemenea solul, din cauza pesticidelor și îngrășămintelor moderne. Deși acestea au și beneficii de necontestat, conțin substanțe chimice care nu sunt produse în natură și nu pot fi descompuse, ci reduc fertilitatea solului. Desigur, modul în care gestionăm deșeurile contribuie direct la poluare. Deșeurile industriale contaminează puternic solul, însă și deșeurile personale precum urina și fecalele afectează mediul. Motivul este simplu: o cantitate importantă ajunge la groapa de gunoi prin intermediul scutecelor. Mai mult, în zonele fără canalizare, deșeurile biologice ajung să polueze atât solul, cât și apele. O altă problemă o reprezintă bateriile aruncate la grămadă cu gunoiul menajer. Acestea conțin metale grele și substanțe toxice care contaminează puternic solul. De aceea, reciclarea bateriilor și a electrocasnicelor este extrem de importantă. 9

Pagina 11

Acest tip de poluare ne afectează direct sănătatea. Plantele pe care le cultivăm absorb din pământ substanțe chimice, care apoi sunt transmise organismului uman, prin consum. Numeroase plante întâlnesc altă problemă: nu reușesc să se adapteze unui sol poluat, a cărui fertilitate scade. Mai mult, toxinele ajung și în straturile subterane de apă – de aici, sunt consumate din nou de om, prin intermediul fântânilor. Epuizarea resurselor Există pe Pământ numeroase resurse pe care le consumăm mai repede decât pot fi regenerate. Exploatarea combustibililor fosili, a mineralelor, defrișările, pescuitul, consumul excesiv și irosirea resurselor afectează puternic mediul înconjurător. Defrișările reprezintă recoltarea lemnului ca resursă pentru producția anumitor produse de consum, dar și ca lemn de foc. În mod ideal, am permite pădurilor să se recupereze, însă în ultimii ani oamenii au tăiat mai mulți copaci decât era necesar. Una dintre cauze este sectorul agricol: pe măsură ce populația globală crește, e nevoie de mai mult teren agricol, deci tot mai mulți copaci sunt tăiați. Pericolele defrișărilor includ scăderea biodiversității, schimbarea ciclului apei și menținerea CO2 în atmosferă. De aceea, această practică este direct legată de schimbările climatice. Colectarea separată și reciclarea deșeurilor Începem lista măsurilor de protejare a mediului împotriva poluării cu colectarea separată și reciclarea. Odată ajunse la groapa de gunoi, deșeurile nu au condițiile necesare procesului de biodegradare. În schimb, putrezesc și eliberează metan, care contribuie la încălzirea globală. În plus, anumite materiale, precum plasticul, nu se biodegradează, ci se descompun în fragmente mai mici – însă chiar și acest proces durează sute de ani. Atunci când colectăm și reciclăm deșeurile, eliberăm groapa de gunoi și permitem materialelor respective să fie refolosite. În felul acesta reușim și să limităm consumul de resurse naturale atât de prețioase. Stilul de viață fără risipă Reducerea cantității de deșeuri este unul dintre cele mai utile lucruri pe care le poți face pentru protejarea mediului. Începutul poate fi copleșitor pentru că vei observa cât de mult gunoi produci, însă schimbarea nu trebuie să aibă loc peste noapte. Pașii mici, dar siguri, sunt cheia succesului. Beneficiile unui astfel de stil de viață includ: ● reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cauzate de producția bunurilor; ● conservarea resurselor naturale; ● îmbunătățirea sănătății prin evitarea produselor procesate din magazine; ● economisirea banilor, mai ales dacă optezi pentru produse second hand; Ține cont de aceste măsuri pentru protejarea mediului înconjurător astfel încât noile generații să se bucure de o planetă mai curată și sănătoasă! 10

Pagina 12

Literatură și natură Prof. Iuliana Bogdan Școala Gimnazială „Avram Iancu”, Câmpia Turzii Unul dintre obiectivele de referință ale activităților de limba și literatura română este înțelegerea textului. De aceea noi ne-am propus ca în lucrarea de față să prezentăm o modalitate mai apartede studiere a unui text la prima vedere menită să-i ajute pe elevi să înțeleagă noul text și să contribuie la formarea unor competențe și capacități specifice. Am ales un text inspirat din viața păsărilor pentru că se știe că elevii sunt atrași de lumea necuvântătoarelor. Studierea noului text se face cu ajutorul unui chestionar. Acesta este și un mijloc de învățare, dar și o modalitate de verificare a elevilor. Primul pas în desfășurarea unei astfel de activități este alegerea textului. Prezentat pe o fișă, textul nu are titlu . Se citește individual, cu atenție,apoi se răspunde la întrebările din chestionarul atașat. Trebuie precizat că o astfel de activitate se pretează foarte bine atât la clasele primare, cât și la gimnaziu. In completarea chestionarului elevii se pot folosi de text dacă au uitat câte ceva. Noi am desfășurat o astfel de activitate cu elevi din clasa a II-a. Textul suport a fost un fragment din „Cioc!Cioc!Cioc” de Emil Gârleanu. Rezultatele au fost spectaculoase. Pentru crearea unei atmosfere de lucru cât mai stimulative am organizat clasa pe grupe astfel încât elevii au lucrat cu plăcere, mai întâi individual, iar apoi în grup, având posibilitatea să se consulte, dacă au întâmpinat dificultăți. Fiecare a primit fișa cu textul și chestionarul. Înainte de începerea chestionarului se fac precizările: la unele întrebări se răspunde în scris, în spațiile special lăsate libere pentru completare, la altele se răspunde prin subliniere pe text ori marcare cu litere a propozițiilor, cuvintelor căutate, la altele se răspunde oral. Conținutul chestionarului: 1. Cine este personajul principal al povestirii? 2. Există și alte personaje în text? Enumeră-le! 3. Ce a făcut veverița începând din toamnă? 4. Subliniază cu roșu toate cuvintele din text care arată însușirile veveriței. 5. Unde se petrece acțiunea? 6. După părerea ta, când se petrece acțiunea?(bifează răspunsul corect) a. Acum b. Demult c. În viitor 7. Caută enunțul care îți arată când se petrece acțiunea. Subliniază-l cu creionul pe text. 8. Caută în text (și marchează cu litere) propozițiile în care aflăm : a. Cum era pomul găsit de veveriță? b. De ce a adunat veverița alune? c. Cum și-a dat seama că cineva îi fură mâncarea? d. Cine era hoțul? e. Cum a rămas ciocănitoarea fără coadă? f. De ce, de atunci, ciocănitoarea o caută mereu pe veveriță? 9. După ce ai citit cu atenție textul și ai ținut cont de răspunsurile date, găsește câte un titlu potrivit pentru fiecare fragment (ideile principale). 11

Pagina 13

10. Numerotează următoarele enunțuri după ordinea în care s-au petrecut întâmplările:  Veverița a vrut să prindă hoțul.  O veveriță și-a adunat alune pentru iarnă.  De atunci ciocănitoarea o caută mereu pe veveriță.  Veverița a rămas cu coada ciocănitoarei în lăbuțe. 11. Găsește un titlu potrivit întregului text. 12. Ce părerea ai despre fapta ciocănitoarei? 13. Dar despre atitudinea veveriței? 14. Ce crezi că este real în această povestire? Dar imaginar? 15. Ți-a plăcut povestirea?  Da  Nu 16. De ce? 17. Ți-a fost greu să răspunzi la întrebări? Dacă DA, de ce ai întâlnit dificultăți? (poți bifa mai multe căsuțe)  N-ai înțeles întrebarea?  N-ai înțeles toată povestirea?  Au fost prea multe cuvinte complicate ăn text?  Propozițiile au fost prea lungi?  Nu ai știut să răspunzi?  Textul a fost prea lung și nu l-ai putut citi?  Textul a fost neintresant? 18. Care sunt întrebările care ți s-au părut cele mai dificile? Întrbările trebuie să fie legate unele de altele într-un progres care să conducă la construirea unui sens global al textului. O astfel de abordare a unui text are avantajul că, în afara modului plăcut de desfășurare, crează și premisele formării unor competențe cum ar fi: - Elevii identifică personjele, locul, timpul, acțiunea, evenimentele; - Identifică fragmentele principale; - Ordonează logic evenimentele prezentate; - Selectează rezumatul corespunzător din mai multe variante sau realizează singuri rezumatul. Elevii sunt deprinși să evalueze critic textul, să distingă faptele, să delimiteze realul de imaginar. Utilizarea chestionarului permite reorganizarea cunoștințelor și manifestarea unei atitudini reflexive. Elevii sunt puși în situația de a reflecta la ce le aduce nou textul, să-și exprime părerea despre cunoștințele integrate după lectura textului. De asemenea, o astfel de activitate este provocatoare pentru că prin modalitatea de desfășurare permite elevilor să-și exprime propriile opinii, judecăți despre text și viețuitoare, întâmplări, dar și despre emoțiile trăite. Bibliografie: 1. Des grandes idées á l` école nouvelle, Max Collet, Dominique Lauze, Mireille Royer, Marie de Vals, Paris, Editura Privat, 2oo1 12

Pagina 14

Educația ecologică – componentă esențială a unui proces instructiv- educativ de calitate Prof. Aurelia-Cornelia Boian Școala Gimnazială Vad Motto: „Să călcăm ușor pe Pământ spre a nu-l zgudui fatal“ (L. R Brown) Accelerarea schimbărilor pe toate planurile, impactul dintre tehnologie și mediul natural, reclamă o nouă mentalitate privind problematica mediului, deci o educație ecologică de la cea mai fragedă vârstă. Un document UNESCO din 1982 propunea sub titulatura de Probleme mondiale în școală, introducerea în școală, printre alte teme și a unor teme de mediu, de alimentație, nutriție și subnutriție. Infuzarea „noilor educații” în curriculum-ul școlar este, la momentul actual, o necesitate, cu atât mai mult cu cât asistăm la noi provocări în evoluția socială (deteriorarea continuă a mediului, exploziile demografice, agresiunea culturală provocată de mass-media etc.), toate acestea având un impact deosebit asupra formării comportamentelor de bază ale copilului, viitorul cetățean. Finalitățile educației ecologice ar trebui să devină nu doar captarea unor cunoștințe teoretice de către elevi, ci și dezvoltarea unei sensibilități emoționale, nașterea unei dorințe de a ajuta, a ocroti, a îmbunătăți mediul ambiant, formarea unei culturi ecologice. Educația privind protecția mediului înconjurător se adresează atât minții, cât și sufletului copilului. Prezentarea unei cantități mari de informații poate avea rezultate negative, suprimând interesul și entuaziasmul elevilor. Accentuarea catastrofelor ecologice poate crea elevilor o stare depresivă și frustrantă. Educația ecologică în școală reprezintă o preocupare constantă în toate categoriile de activități. Acest demers este de o importanță majoră întrucât primele forme de organizare a cunoașterii de către copii a mediului înconjurător apar în învățământul preprimar și se continuă în clasele primare. Întrucât problematica mediului are un caracter pluridisciplinar și o mare complexitate, o evoluție rapidă și greu de prevăzut și un caracter prioritar, conținuturile trebuie relaționate cu viitorul planetei și supraviețuirea speciei umane. După părerea mea, cea mai potrivită cale de introducere a educației ecologice în școli este infuzarea unor dimensiuni ale acesteia în cadrul disciplinelor existente. Prin tratare interdisciplinară se poate ajunge la formarea unei viziuni globale și a unui sistem coerent de atitudini și comportamente potrivit vârstei școlarului. Urmărită pe toată durata școlarității, educația ecologică poate forma cetățeni responsabili prin conștientizarea pericolelor ce amenință umanitatea și patrimoniul său natural. Educația ecologică este o problemă de politică educațională, deoarece trebuie să vizeze dezvoltarea simțului responsabilității și solidaritatea între țări și regiuni, indiferent de nivelul lor de dezvoltare, pentru păstrarea și ameliorarea mediului. Obiectivele ce trebuie urmărite în școală sunt: – „alfabetizarea” în materie de mediu; 13

Pagina 15

– conștientizarea diversității și importanței problemelor ecologice, ca și a comportamentelor umane care afectează mediul; – înțelegerea corectă a raportului individ-mediu (George Văideanu sublinia că „omul se integrează în mediu – acest ansamblu extrem de complicat –, iar viața lui e condiționată de viitorul mediului”); – dezvoltarea respectului față de mediu și a responsabilității; – analiza critică a problemelor de mediu; – dezvoltarea capacității de a lua decizii etc. Printre situațiile de învățare funcțională a cunoștințelor referitoare la mediu, V. de Landsheere enumera: observațiile de teren, constituirea de dosare plecând de la observațiile directe și de la analiza presei sau a documentelor tehnice, difuzarea informațiilor primite și analizate prin diverse mijloace – jurnal școlar, corespondență interșcolară etc. –, discuții de grup cu sau fără participarea unor persoane – resurse sau experți, studii de caz, jocuri de rol, exerciții de simulare etc. Pornind de la premisa că școala mileniului III este centrată pe elev – deci pe cel care învață – se impune înlocuirea caracterului enciclopedist al actului educativ cu un proces activ care să implice atât activitate mentală, cât și activitate fizică, formând capacități și competențe necesare pe parcursul întregii vieți: de a observa și analiza, de a interpreta, de a compara, de a selecta, apoi de a generaliza, de a comunica, de a coopera, de a iniția și de a finaliza un proiect. Se impune astfel o abordare interdisciplinară a problemelor de studiat și, de asemenea, parteneriatul între învățători sau învățători-profesori de la anumite discipline. Aparent, tema Educație ecologică – educație pentru viață ne-ar trimite doar la disciplinele Științe și Geografie. Dar, valorificând creativ conținuturile ce trebuie transmise elevilor consider că valențe ale acestei teme pot fi abordate chiar din clasa pregătitoare, în orele de Comunicare în limba română, Arte vizuale și abilități practice, Matematică și explorarea mediului, Dezvoltare personală. Deși ar părea pretențios, termenul de portofoliupoate fi introdus încă din clasa pregătitoare, copiii putând realiza diverse lucrări, individual sau în echipă. Pe parcursul următoarelor clase, conținutul portofoliului se poate îmbogăți pentru ca, la sfârșitul clasei a IV-a, fiecare elev să aibă un portofoliu cu acest conținut tematic. Mai mult, urmărind pe parcursul întregului ciclu primar realizarea obiectivelor educației ecologice, atât prin valorificarea conținuturilor unor texte din manual, cât și prin excursiile, vizitele, mapele tematice realizate, vom constata că la sfârșitul acestei perioade elevii au un bagaj de cunoștințe, dar și de abilități în stare să-i facă să acționeze în vederea protejării mediului, chiar de la această vârstă. Astfel, copilul va fi capabil să protejeze mediul apropiat (curtea, spațiul verde, arborii existenți), să planteze o floare, un copac, să atragă atenția celorlalți pentru a păstra curățenia, să participe la reciclarea unor deșeuri (din sticlă, plastic, hârtie) etc. Elevul va fi antrenat atât în activitățile de observare, cât și de manipulare și experimentare, avându-se în vedere faptul că învață mult mai temeinic atunci când lucrează practic și când forma de activitate depășește spațiul băncii de școală. Nu trebuie scăpat din vedere și faptul că o învățare eficientă presupune feed-back, care-i oferă copilului nu numai măsura realizării unei sarcini, cât, mai ales, valoarea (calitatea) pe care o are activitatea desfășurată. Ca opțional la diverse clase, Educația ecologică – educație pentru viață poate viza derularea unor acțiuni lunare sau bilunare. Aceste acțiuni vor cuprinde o parte de informare teoretică: copiii caută materiale din cărți, ziare, reviste, emisiuni TV, internet pe care le prezintă în orele programate și o parte practică: acțiuni de ecologizare a zonei în care locuiesc dar și de 14

Pagina 16

conștientizare a localnicilor prin afișe, sloganuri, panouri plasate în zone aflate în pericol de distrugere. Încă de la intrarea în școală, învățătorul poate testa copiii pentru a le descoperi înclinațiile, abilitățile. Am descoperit de-a lungul anilor în primele desene ale copiilor realizate în clasa I, iar mai nou, pregătitoare, flori, copaci. Copiii au fost puși în situația de a justifica desenul pe care l-au făcut. Mulți dintre ei explicau că le plac florile, plantele pentru că au acasă sau în fața casei multe plante, alții spuneau că le place să meargă la pădure, pe câmp unde pot admira frumusețile naturii etc. Acesta poate fi un prim pas în realizarea unui set de acțiuni sub genericul Prietenul naturii / Micul ecologist. Pentru început pot fi selecționați doar o parte dintre copiii din clasă și antrenați în acțiuni de îngrijire a florilor (colțului viu) din clasă, plantare de flori, apoi vor fi cooptați și ceilalți în acțiuni vizând ocrotirea mediului apropiat: clasa, școala, curtea școlii. De foarte mare impact sunt ecusoanele cu numele copilului și inscripția „Micul ecologist” sau „Prietenul naturii” pe care copiii le poartă cu deosebită mândrie, popularizând acțiunile pe care le desfășoară. Aici intervine creativitatea învățătorului care poate găsi subiecte frumoase și de impact la toate obiectele de învățământ, cum ar fi: Pădurea – prietena omului, Apa – sursă a vieții, Un om – un pom etc. Prezint, în continuare, câteva activități cu conținut ecologic ce se pot urmări în cadrul unor arii curriculare: Limbă și comunicare lecturi literare și științifice despre plante și viețuitoare / ocrotirea lor; compoziții literare realizate / culese / interpretate de elevi: eseuri, interviuri, poezii, scenete; proverbe și maxime despre mediu (apă, aer, pământ) – afișarea și discutarea acestora. Om și societate resurse naturale și valorificarea lor; identificarea factorilor de poluare (a apei, solului, aerului); excursii tematice de studiu sau ecologizare / curățire a anumitor zone; realizarea unor fotografii, mape, clipuri video, valorificate apoi în ore; studii de caz (Omul și mediul său de viață de-a lungul timpului, O zi în natură ); vizite în aceleași zone, în diferite anotimpuri, pentru a observa schimbările care au loc în natură și păstrarea curățeniei. Matematică și științe ale naturii identificarea resurselor naturale din zona geografică în care trăiesc; colecții de materiale naturale; introducerea în probleme a unor date despre plante, viețuitoare (compunere și rezolvare de probleme); realizarea unui portofoliu Omul și mediul: acțiuni de protejare / de distrugere, care poate fi realizat individual sau în echipă, într-un an școlar sau pe durata întregului ciclu primar; participare la derularea proiectului România curată sau alte proiecte derulate la nivel județean sau național. Arte și tehnologii realizarea unor desene, afișe pe teme ecologice, lucrări cu materiale din natură / reciclabile; modelaj (plastilină și argilă); realizarea unor afișe, postere și amplasarea lor în clasă / școală / localitate (cartier / sat). 15

Pagina 17

Dacă nu ne propunem o activitate de cerc sau un opțional cu acest titlu, putem valorifica toate situațiile de învățare considerate resursă. Iată un set de teme ce se pot urmări pe durata unui an sau a unui ciclu de învățământ prin activitățile specifice sugerate anterior: 1. Excursia tematică observarea mediului cu aspectele pozitive / negative întâlnite și realizarea unor fișe; studii de caz (sublinierea cauzelor și măsurilor de remediere ale unor probleme de mediu); înregistrarea în scris, foto sau video a unor aspecte care vor fi valorificate ulterior în timpul activităților din clasă. 2. „Nu sunt prea mic să…” activități de igienizare a zonei, plantare de pomi, flori și îngrijirea acestora pe toată durata de vegetație; sensibilizarea colegilor și a oamenilor mari prin realizarea și plasarea unor afișe, postere sugestive privind degradarea mediului. 3. Serbările școlare prezentarea unor poezii, cântece, scenete cu conținut referitor la mediu. 4. Expoziții tematice expoziții permanente sau periodice cu lucrări plastice, mulaje, machete, fotografii prezentând mediul curat / mediul poluat. 5. Concurs de creații literare – semestrial sau măcar cu ocazia Zilei Pământului sau a Zilei Internaționale a Mediului Înconjurător pot fi prezentate, într-o sesiune festivă, cele mai reușite compuneri, povestioare, sloganuri, postere realizate de-a lungul anului școlar și premierea celor mai valoroase. 6. Vizionări de documentare / filme – în activități speciale sau ca momente în cadrul anumitor ore, pot fi prezentate spre vizionare documentare / filme cu aspecte din activitățile unor organizații ecologiste sau cu probleme grave de poluare / degradare a mediului, atât în România cât și pe plan internațional. Aceste vizionări vor fi urmate, obligatoriu, de dezbateri privind cauzele poluării și modalități de remediere ale situațiilor prezentate. 7. Realizarea unui „colț viu” chiar din clasa pregătitoare, cu plante și viețuitoare mici, îngrijite de copii. 8. Studii de caz: „O zi în natură”, „SOS Natura”, „La iarbă verde” etc. Nu trebuie scăpat din vedere faptul că în întreaga lume, pe data de 22 aprilie se sărbătorește Ziua Pământului iar pe 5 iunie se sărbătorește Ziua Internațională a Mediului Înconjurător și cu aceste ocazii, copiii pot fi antrenați în desfășurarea unor activități atractive. În loc de concluzii… Viața pe Pământ depinde de noi, oamenii și de acțiunile noastre. Cadrelor didactice le revine misiunea dificilă de a forma oameni responsabili și conștienți de pericolele care le amenință viața. Încercând să sădim în sufletele copiilor încă din primii ani de școală dragostea pentru natură, pentru tot ceea ce ne oferă ea, nu facem decât să înfrumusețăm viața și să o prelungim cât mai mult. Bibliografie *** Curriculum național. Programe școlare pentru învățământul primar, MEN, CNC, București, 2013 *** Lecturi istorico-geografice (antologie de texte), clasele I-IV, Editura Aramis, București, 1998 16

Pagina 18

Landsheere, V., Landsheere, G. – Definirea obiectivelor educației, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1979 Dragu, V., Ungureanu, A. – Exerciții de proiectare. Proiectarea interdisciplinară la disciplina Științe (cl. III-IV), Editura PAN EUROPE, Iași, 2003 Dumitrescu, F., Stănculescu, C. – Natura pe înțelesul copiilor, Editura Carminis, Pitești, 1998 17

Pagina 19

Idei de activități favorabile protejării mediului desfășurate în grădiniță Prof. Flavia Borodi Prof. Alina Sîna Grădinița cu P.P. “Paradisul Piticilor” Dej, Cluj Protejarea mediului este un domeniu care ar trebui să ne preocupe pe fiecare dintre noi. Iată o serie de idei prin care le putem transmite copiilor ideea de a fi prietenoṣi cu mediul înconjurător. Ca în majoritatea cazurilor în care vrem ca cei mici să îṣi dezvolte obiceiuri bune, cea mai eficientă modalitate este de a le fi modele. Cu cȃt le arătăm că ne pasă de natură ṣi de mediul în care trăim ṣi facem ceva în acest sens, cu atȃt ṣi ei vor fi mai interesați să facă la fel. Trăim într-o lume modernă ṣi consumeristă, în care folosim tot mai mult din resursele naturale si producem extrem de multe deṣeuri. Acest mod de viață pune în pericol planeta ṣi implicit, sănătatea ṣi viața noastră ṣi a generațiilor viitoare. De aceea, este cu atȃt mai important să le transmitem copiilor mesajul că trebuie să avem grijă de natură ṣi de planetă ṣi să îi obiṣnuim cu obiceiuri bune în acest sens. 1. Reducerea deṣeurilor ṣi a consumului de resurse în familie  Să oprim apa atunci cȃnd ne periem dinții sau cȃnd ne săpunim mȃinile.  Să stingem lumina atunci cȃnd plecăm dintr-o cameră.  Să folosim transportul în comun, mersul pe jos sau bicicleta ori de cȃte ori e posibil, în locul drumurilor cu maṣina.  Atunci cȃnd petrecem timp în natura, la picnic sau drumeții, să încercăm să nu lăsăm deṣeuri în urma noastră.  Să nu aruncăm în vasul de toaletă altceva decȃt hȃrtia igienica folosită. Pe lȃngă reducerea riscului de infundare a țevilor de apă, acest lucru implică ṣi tragerea apei de mai multe ori, lucru care contribuie la consumul de apă.  Să folosim cȃt mai mult lucrurile pe care le avem înainte de a cumpăra altele noi si să cumpărăm doar ceea ce avem cu adevarat nevoie, mai ales atunci cȃnd vine vorba de jucării. De multe ori, vor fi copiii cei care ne vor aminti, în caz că uităm, să respectăm aceste obiceiuri. 2. Selectarea deṣeurilor O altă acțiune importantă pe care o putem face în familie pentru a contribui la protejarea mediului, este să selectăm deṣeurile. Ȋncă de mici, copiii observă acest obicei ṣi îl deprind ṣi ei dacă le explicăm cum ṣi de ce să procedeze astfel. 3. Sortarea ṣi donarea jucăriilor ṣi hainelor pe care nu le mai folosesc Donarea hainelor ṣi obiectelor folosite pentru copii, fie că le dăm prietenilor sau familiilor defavorizate, este o modalitate de a reduce deṣeurile textile; industria modei este una dintre cele mai poluante la nivel global. Putem face acest lucru alături de copii, explicȃndu-le cum hainele ṣi obiectele lor ajung la alți copii care au mai multă nevoie de ele. Ȋn cazul copiilor mai mari, îi putem încuraja pe ei să decidă ce jucării, cărți, haine ṣi alte obiecte de-ale lor nu le mai folosesc ṣi sunt dispuṣi să le dea mai departe. 4. Activități în natură ṣi timp petrecut afară Dragostea ṣi grija față de natură pot fi insuflate mai ales petrecȃnd timp în natură cu copiii. 18

Pagina 20

Creați obiceiuri care să includa timpul în natură. Acestea pot fi: plimbări ṣi drumeții în pădure, picnicuri, mersul cu bicicleta în zone naturale, trasee montane, înot în ape naturale, cules de fructe si legume, excursii cu cortul, grădinaritul, explorarea elementelor din natură, vizite la țară la bunici sau la la ferme. Cu cȃt copiii sunt obiṣnuiți de mici să petreacă timp în natură ṣi mai ales au acest model în familie, cu atȃt e mai probabil ca ṣi mai tȃrziu, la vȃrsta adultă, să le facă plăcere să facă activitați afară. 5. Cărți despre natură ṣi protejarea mediului Carțile sunt un mijloc important prin care le putem transmite copiilor idei importante despre mediul înconjurator:  de ce sunt importante pădurile;  cum putem economisi resurse naturale (apă, energie electrică)  cum putem reduce deṣeurile pe care familia noastră le produce;  care sunt pericolele dacă nu avem ṣi noi grijă de natură (încălzirea globală, afectarea climatului unor specii de animale). 6. Traseul hranei – de unde vine si unde ajunge? Vorbiți cu copiii despre alimentele pe care le consumați ṣi de unde provin acestea – din grădina bunicilor, de la piață, din supermarket? Povestiți despre traseul lor, dar ṣi despre cȃt de important este să cumpărăm mai ales produse locale, încurajȃnd astfel producătorii locali, dar ṣi reducȃnd drumul ṣi combustibilul utilizat pentru ca aceste alimente să ajungă pe masa noastră. 7. Activități de bricolaj cu elemente din natură Ori de cȃte ori mergeți afară cu cei mici, adunați cu ei frunze, crenguțe, pietre, conuri de brad, scoici ṣi alte elemente din natură. Păstrați-le ṣi folosiți-le apoi ca materiale în activitațile creative pe care le faceți acasă sau la grădiniță cu copiii: pictură pe pietre, diverse creații din frunze, cutii senzoriale în care să ascundeți aceste elemente ṣi multe altele. Cu acțiuni simple, în care să îi implicăm ṣi pe copii, putem avea mai multă grijă de planeta noastră ṣi de mediul înconjurător. Cu cȃt copiii învată ṣi aplică de la vȃrste mici aceste principii, cu atȃt impactul pozitiv asupra mediului ar putea fi mai semnificativ. Odată familiarizați cu aceste acțiuni, provocați-i să vină cu idei noi. 19

Pagina 21

Necesitatea aplicațiilor didactic-pedagogice pentru păstrarea mediului natural curat Prof. Adriana Both Școala Gimnazială Vad În ziua de azi tot mai multe țări și guverne iau din ce în ce mai mult în considerare subiectele,,verzi’’, fiind introdusă astfel în România în calendarul anului școlar 2022-2023 ,,Săptămâna verde’ E bine ca omul de mâine să știe ce e bine și ce e rău în raporturile cu "natura mamă" pentru ca mai târziu tânărul, iar apoi adultul să acționeze în consecință. Dacă informația privind mediul ar face parte sistematic din educarea copilului și adultului ar fi un mare pas pentru salvarea Terrei. A respecta natura, a o înțelege și a o iubi trebuie să devină o trăsătură de caracter. Noua educație trebuie să includă și dimensiunea ecologică, să aibă drept coloană vertebrală gândirea ecologică ce trebuie să fie păstrată ca un crez. Pentru a fi eficace, educația în domeniul protecției mediului trebuie făcută într-un sistem unitar care să se adreseze copiilor, adolescenților, adulților și care să comporte un învățământ metodic la toate nivelele școlare și extrașcolare. De aceea în școală trebuie să înceapă un proces incipient educațional pornind de la însușirea unor reguli de igienă corporală și de aici se ajunge apoi la problematica păstrării curățeniei întrun mediu mai larg și anume: clasă, domiciliu, școală, oraș. Prin acest proces se vor transmite și se vor inocula cunoștințele, noțiunile și principiile necesare cetățeanului de mai târziu, care trăiește într-un mediu ecologizat, pe care, trebuie să-l păstreze și să-l apere împotriva factorilor distructivi, poluanți. Crearea unei conștiințe de mediu în rândul elevilor, reprezintă o speranță a faptului că măsurile ecologice vor determina o dezvoltare armonioasă și durabilă a societății umane, pe baza unui echilibru constant al relației Om și Natură. În cadrul școlii prin intermediul activităților educative se urmărește: - dezvoltarea conștiinței de mediu, a simțului responsabilității, a solidarității dintre indivizi pentru conservarea și ameliorarea mediului; - dezvoltarea capacității de a lua decizii, de a identifica și a pune în practică soluții pentru prevenirea și rezolvarea problemelor concrete legate de relația individului cu mediul său de viață; - pregătirea cetățeanului actual și viitor pentru a influența pozitiv deciziile politice, economice și sociale cu privire la mediu. Deoarece formarea unei atitudini corecte față de mediu nu poate fi rezultatul unei singure influențe, ale unei metode unice, este indicat a se apela la combinarea metodelor tradiționale cu cele moderne. Prin activitățile desfășurate, se contribuie la stimularea receptivității elevilor față de natura înconjurătoare, declanșarea unor trăiri pozitive față de aceasta, formarea unor premise ale conduitei adecvate față de tot ce este în jur. Experimentele, lucrările practice, acțiunile de ecologizare, întâlnirile cu reprezentanți ai unor instituții de protecție a mediului, i-ar pune pe elevi în situații diverse de rezolvare a problemelor, de adaptare, adaptabilitatea fiind o condiție esențială pentru omul modern.și vor duce spre însușirea unor comportamente civilizate și a unei conduite civice corespunzătoare . În urma activitatilor practice elevii incep sa recunoasca elementele care fac parte din mediul înconjutător, sesizează impactul activităților omului asupra mediului înconjurător, percep realitatea înconjurătoare ca un mediu de viață, acționând pentru gestionarea, îngrijirea și protejarea mediulu 20

Pagina 22

Aplicații didactic-pedagogice pentru păstrarea mediului curat se pot face nu doar la orele de biologie , de consigliere și dezvoltare personal ci si la alte discipline care par mai abstracte cum este matematica. disciplină pe care eu o predau. Ca demers didactic centrat pe competențe cheie, m-am gândit să propun elevilor mei din clasa a VIII-a de la Scoala Gimnaziala Vad la care sunt diriginta realizarea unui proiect legat de colectarea selectiva a deseurilor ". Proiectul se va desfășura pe parcursul semestrului II, în cadrul orelor de consiliere si dezvoltare personala si se va numi,,Colțul verde al școlii mele’’ În realizarea acestui demers didactic voi aborda o metodologie centrată pe competențele cheie, astfel: 1. Comunicarea în limba română Elevii își vor dezvolta abilitatea de comunicare și de interpretare a gândurilor, sentimentelor, faptelor și opiniilor,cerându-le să realizeze cu multa implicare proiecte ingenioase menite sa constientizeze importanta actiunii de colectare selectiva a deseurilor. . 2. Comunicarea în limbă străină Elevii își vor dezvolta abilitatea de exprimare în limba engleză, cerându-le acestora să găsească materiale și pliante in limba englezș cu modul în care se face colectarea selectivă a deșeurilor în școlile din Anglia pentru a se inspira. 3. Competența matematică, științifică și tehnologică. În cadrul proiectului propus, elevii își vor dezvolta competența matematică prin rezolvarea unor probleme practice legate de construirea un ansamblu de recipiente pentru depozitarea temporara a deseurilor reciclabile, vor calcula volumul recipientelor folosind cunoștințele din capitolul,,Corpuri geometrice ‘’clasa a VIII-a.. Elevii vor fi îndrumați să se documenteze cu privire la structura si rezistenta materialelor din care sunt facute spațiile de depozitare astfel dezvoltându-și competența științifică și tehnică. 4. Competența digitală. Elevii vor utiliza TIC în realizarea proiectului, promovând aproiectul în mediul on-line, pe pagina scolii, site-ul centrului turistic al comunei, site-ul primariei pe diferite rețele de socializare.Vor munci în echipe realizând diferite postere și pliante si afise pe calculator cu tipul de deșeuri reciclate: hartie, plastic, sticlă, baterii, electrocasnice uzate si stricate. 5. A învăța să înveți. Elevii își vor dezvolta abilitatea de gestionare eficientă a propriei învățări, fie individual, fie în grupuri, fiind îndrumați si coordonați de profesor pe tot parcursul proiectului, în acest sens. 6. Competențe sociale și civice Elevii își vor dezvolta abilitatea de a participa într-un mod eficient și constructiv la viața socială și de muncă, de a se implica în mod activ in viata cotidiana a comunei si vor face un program al zilelor in care vor colecta de la persoanele varstnice din comuna aceste deseuri . Organizarea activității va fi pe grupe astfel încât elevii să poată să-și manifeste spiritul de echipă, să-și formeze deprinderi de comportament civic, să-și dezvolte abilități de comunicare. Prin implicarea elevilor în activitățile în afara spațiului școlar se creează un mediu atractiv pentr ei, elevii participând cu mult interes. 7. Spirit de inițiativă și antreprenoriat Deșeurile colectate de elevi vor fi ridicate cu titlu gratuit de către asociațiile organizatoare cu ajutorul colectorilor autorizați cu care primaria are contracte, iar toate echipamentele uzate strânse în cadrul acestui program vor fi reciclate, Elevii vor fi premiati in bani de catre consiliul local si vor organiza o excursie cu clasa si profesorii clasei. 8. Sensibilizare și exprimare culturală 21

Pagina 23

Elevii vor realiza în cadrul proiectului și o promovare a tradițiilor și culturii locale in special al Mănăstirii ridicată de Ștefan cel Mare ,monument istoric situat în comuna VAD, loc de pelerinaj pentru multi creștini ,paticipând la expoziții cu tema,,Curățenia este mama sănătății’’, ,,Localnici harnici și pricepuți’’ Bibliografie: Semenica Racu ,, Didactica educației privind protecția mediului în învățământul special’’ Reșița 2017 22

Pagina 24

Un mediu curat Prof. Aurelia Chiriachez Activitățile privind protejarea mediului ar trebui să ne preocupe pe fiecare dintre noi. În cadrul activităților didactice, se pot organiza excursii tematice în natură, având ca scop conștientizarea păstrării unui mediu cât mai curat și evitarea degradării acestuia. În timpul excursiilor, elevii vor avea la ei o agendă și un pix în care își vor nota tot ceea ce vor observa în natură: deșeuri aruncate la întampalare, arbori tăiați, râuri secate, etc. La final se vor organiza discuții, prin care elevii vor fi solicitați să găsească cele mai bune soluții pentru protejarea mediului înconjurător. De asemenea în cadrul orelor de curs, mai ales la disciplinele ecologie, biologie și dirigenție, profesorii pot discuta cu elevii despre modalitățile prin care aceștia pot economisi apa și pot selecta deșeurile. Astfel, elevii, încă de mici vor fi deprinși să păstreze curățenia și în acest fel să contribuie la păstrarea calității mediului. Se vor avea în vedere și aspecte legate de sortarea hainelor și jucăriilor pe care mulți dintre elevi nu le mai folosesc și donarea acestora copiilor cu posibilități reduse sau care au mai multă nevoie de ele. Activitățile petrecute în natură poate fi de asemenea un subiect de dezbatere la clasă. Pentru aceasta fiecare elev va realiza o scurtă compunere referitoare la modul în care își petrece timpul liber. Apoi, profesorul poate expune o prezentare PowerPoint cu fotografii surprinse în diferite drumeții sau plimbări prin pădure, organizarea responsabilă de picnicuri, vizite la ferme de animale, excursii cu trenul sau mersul cu bicicleta pe traseele montane. Atât timp cât elevii vor petrece o parte din timpul lor liber în natură, cu atât mai mult vor conștientiza că acest lucru le este benefic pentru sănătate iar când vor deveni adulți vor realiza cu plăcere activități ce presupun munca în aer liber. O altă modalitate prin care elevii pot învăța lucruri interesante despre protejarea mediului, se pot desfășura în cadrul săptămânii “Școala altfel”. Cu acestă ocazie se pot organiza ateliere pe grupe de lucru, prin care, cu puțină imaginație elevii pot realiza jucării din materiale reciclabile: sticle de plastic colorate, nasturi, diverse materiale de la hăinuțe uzate, bețe de acadele, cutii de carton, sunt doar o parte din materialele cărora elevii le pot da o nouă utilizare înainte de a fi aruncate. Aceste jucării pot fi donate apoi copiilor mai mici, sau se poate realiza o expoziție în școală la care pot avea acces și elevii de la clasele mai mici și chiar copiii de la grădiniță. Astfel de activități nu numai că sunt benefice pentru elevi în sensul înțelegerii că păstrând mediul curat, vor avea și o viață sănătoasă dar și faptul că prin aceste activități elevii vor dobândi anumite abilități practice de a confecționa manual obiecte reprezentând în același timp și o modalitate frumoasă și relaxantă de petrecere a timpului liber. Se pot organiza și activități de colectare a hârtiei pentru recondiționare, în acest fel elevii înțelegând mult mai bine cum trebuie să ocrotească natura. Alte activități interesante se pot realiza și în săptămâna “Școala verde”. Elevii pot ieși în natură însoțiți de către profesorii lor, pentru a planta copaci, flori și pentru a observa diverse plante și insecte din mediul înconjurător. De asemenea, se pot organiza de asemenea vizite la sere de legume și flori iar elevii, pot avea ocazia să învețe de la specialiști, modul în care se cultivă cultiva anumite specii de plante și se pot obține producții ridicate fără a se folosi 23

Pagina 25

îngrășăminte chimice. Tot în această perioadă elevii pot merge la grădina zoologică unde au posibilitatea să afle multe lucruri despre cum sunt hrănite și îngrijite animalele din captivitate. O altă activitate ce prezintă interes, poate fi și vizita la țară la bunici sau la o fermă de animale. Aici, elevii au prilejul să învețe cum să hrăneasă animalele și să afle cum trebuie întreținută o gospodărie sau o fermă. Profesorii împreună cu elevii pot merge în vizită și la fabrici de producție auto, pentru a vedea noutăți în prcocesul robotizat de producție, modul în care se construiesc motoarele electrice care nu poluează aerul și care sunt mult mai eficiente din punct de vedere al consumului și al întreținerii. În urma acestor activități, elevii și profesorii pot realiza materiale informative, broșuri, pliante care să fie puse la dispoziția oricărui cetățean. De asemenea se pot organiza concursuri între clasele de elevi sau chiar între școli cu cele mai frumoase și educative activități realizate pe parcursul anului școlar. Se pot lua în considerare și acordarea de premii și mențiuni elevilor care s-au implicat în mod activ în toate activitățile derulate pe parcursul procesului instructiveducativ. 24

Pagina 26

Necesitatea aplicațiilor didactic-pedagogice pentru păstrarea mediului natural curat Învățătoare: Damaris -Emilia Cîmpan Școala Gimnazială IOAN BOB Cluj-Napoca Noțiunea de mediu înconjurător este una dintre noțiunile fundamentale care stau la baza ecologiei ca știință, fiind susceptibilă în raport cu necesitatea puneri în valoare sau a ocrotirii elementelor sale componente, de reglementare juridică. Mediu - ansamblul de condiții și elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspect caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice și anorganice, precum și ființele vii, sistemele natural în interacțiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusive valorile material și spirituale, calitatea vieții și condițiile care pot influența bunăstarea și sănătatea omului. Păstrarea mediului curat trebuie să fie o prioritate atat pentru adulți, cât și pentru copii. Mediul școlar are obligativitatea de a informa, ghida, dirija activitatea de instruire a educabilului în vederea păstrarării unui mediu curat atât la scoală, cât și în viața cotidiană. Consider că, pentru păstrarea unui mediu curat, cadrul didactic trebuie să aducă în fața educabilului metode și aplicații didactice, care îl vor ajuta să înțeleagă rolul importanța acestei acțiuni, cum pot să fie, cele de mai jos: Tehnica florii de lotus Tehnica florii de nufăr presupune deducerea de conexiuni între idei, concepte, pornind de la o temă centrală. Problema sau tema central determină cele 8 ide secundare care se construiesc în juru celei principale, asemeni petalelor florii de nufăr. Brainstorming-ul Este o metodă de stimulare a creativității în cadrul unor discuții, dezbateri atunci când se urmărește formarea la elevi a unor calități imaginative, creative și chiar a unor trăsături de personalitate. Braimstormingul se folosește cu precădere în cadrul unor lecții de sinteză, cu character aplicativ. Exemplu: Metoda brainstorming a fost aplicată în cadrul activității:,,ZiuaPământului’’. Sa propus elevilor să spună, tot ceea ce știu sau cred că știu referitor la întrebarea: ,,De ce suferă Pământul? ’’S-au scris pe tablă toate răspunsurile date de elevi: Din cauza deșeurilor aruncate peste tot; Pentrucă se taie copacii; Pentru că aerul este poluat; Sunt prea multe mașini; Nu se plantează pomi; Se distrug spațiile verzi; Apele sunt murdare și peștii mor. Metoda cubului Metoda cubului vizează descrierea, comparația, asocierea, analizarea, aplicarea, argumentarea atunci când se dorește explorarea unui subiect nou sau unul cunoscut pentru a fi îmbogățit cu noi cunoștințe sau a unei situații privite din mai multe perspective. Exemplu: 10 Această metodă a fost utilizată în cadrul activității ,,Protejând animalele-protejăm mediul’’, pentru a dezvolta elevilor competențele necesare unei abordări complexe și integratoare cu privire la problemele mediului. Indicațiile extinse pentru cele șase fețe ale cubului au fost: Descrieți:(Ce vedeți în aceste imagini?- acțiuni pozitive, negative ale copiilor); Comparați: (Acțiunile voastre prin ce se aseamănă sau diferă de acțiunile copiilor din imagini?); Asociați: (Ce simțiți sau la ce vă gândiți când vedeți aceste imagini? Ați observant acțiuni 25

Pagina 27

similare ale copiilor/adulților asupra animalelor?) Analizați: ( De ce trebuie să protejăm animalele? Trebuie protejate toate animalele? Ce se va întâmpla dacă nu vor mai exista animale? ); Aplicați: Cum putem contribui la protejarea animalelor? Dați exemple de acțiuni concrete.) Argumentați: (Este bine să nu îngrijim și să lovim animalele?). Harta Reciclării – webapp disponibil din browser și aplicație nativă în versiunea beta disponibilă pe Android Harta Reciclării este prima platformă națională, interactivă, care permite identificarea șilocalizarea punctelor de colectare separată a deșeurilor reciclabile din România. Aplicația oferă utilizatorilor și posibilitatea de a contribui la baza de date a hărții, prin adăugarea de noi puncte de colectare separată. De asemenea, utilizatorii pot oferi feedback punctelor déjà existente dacă descrierea nu este conformă cu realitatea. Tocmai pentru că informațiile din teren se pot schimba rapid, cu ajutorul utilizatorilor, Harta Reciclării rămâne actualizată. Inspectorul Pădurii De câteori ai întâlnit pe șosele un camion plin cu lemne și te-ai întrebat dacă are autorizație? Aplicația Inspectorul Pădurii pune la dispoziția populației generale un sistem de urmărire în timp real a masei lemnoase din România. Oricine observă un transport de masă lemnoasă poate verifica prin intermediul aplicației numărul de înmatriculare al autovehiculului și dacă transportul are autorizație. În cazul în care transportul nu are autorizație, poți apela 112 pentru a semnala acel transport. Asigură-te că reții numărul autovehiculului, data, oraș, locul unde l-ai întâlnit, pentru a da informații cât mai detaliate autorităților. TrashOut – World Cleanup Day partner Trash Outeste o aplicație care te ajută să semnalezi și să cartezi locurile unde se află deșeuri aruncate illegal în jurul lumii și să informezi autoritățile locale și ONG-urile despre problemă. Prin aplicație poți raporta și actualize locurile unde se află deșeuri, poți citi știri și articole despre mediu, reciclare, activități civice și acțiuni de curățenie la care te poți alătura. De asemenea, poți vedea statistici în funcție de țara din care ești și poți vedea istoricul și statusul raportărilor tale. Info Deșeuri Info Deșeuri este o aplicație care te ajută să gestionezi mai bine problema deșeurilor din gospodărie sau de la locul de muncă. Cu ajutorul aplicației vei primi notificări care te vor informa de fiecare dată când va trebui să scoți pubela cu deșeuri. În aplicație găsești și un calendar cu zilele din săptămână în care se fac colectările în zona ta. Mai mult, vei găs informații despre cum se colectează correct și modul de separare al deșeurilor pe fracții. De asemenea, poți sesiza autoritățile locale printr-un instrument de raportare a unei probleme, având la dispoziție și legislația din domeniu. Share waste Prin Share waste te poți conecta cu oameni care compostează și își doresc materie de compostat. Aceste gazed primesc de la utilizatorii aplicației materie organică, resturi de la fructe și legume care în mod normal ajung la groapa de gunoi. E foarte simplu! Intri în aplicație și cauți o persoană în propiere care are cutie de compost. În concluzie, natura este sufletul artei, natura este o liră uriașă la care cântă poetul, natura este o artă încă necunoscută omului, natura este singura carte în care fiecarefilăpăstreazăcâte un adevăr. Să protejăm natura! Să protejăm mediul înconjurător! 26

Pagina 28

Bibliografie: 1. Albulescu, I., Albulescu, M., (2000), Didacticadisciplinelor socio-umane, EdituraNapoca Star, Cluj Napoca; 2. Cerghit, I., (2006), Metode de învățământ, EdituraPolirom, Iași. Webografie: https://hartareciclarii.ro/noutati/5-aplicatii-care-te-invita-sa-actionezi-pentru-mediu/ https://education9550.files.wordpress.com/2016/07/indrumator4.pdf 27

Pagina 29

Necesitatea aplicațiilor didactic-pedagogice pentru păstrarea mediului natural curat prof. Stela-Veronica Corodeanu Școala Gimnazială “Dan Barbilian”, Galați Secolul al XX-lea a fost un secol al progreselor științifice și tehnologice. În afară de a profita de realizările științifice moderne și progresul tehnologic, situația de mediu nefavorabilă a creat o amenințare globală, având un impact negativ asupra sănătății oamenilor. De aceea, este nevoie de a găsi soluții optime la problemele de mediu, direcția pedagogică fiind extrem de importantă pentru aceasta necesitate. Într-adevăr, pentru a găsi o soluție la o problemă de mediu, o catastrofă ecologică sau o situație ecologică, este mai întâi necesar să se formeze conceptele de educație ecologică la om. Obiectivul instituțiilor de învățământ este de a contribui la dezvoltarea unei mai mari conștientizări în rândul elevilor cu privire la importanța de a face față provocărilor de sustenabilitate ale secolului XXI. Prin urmare, este necesară promovarea practicilor educaționale care să îi ajute pe elevi să conștientizeze importanța exercitării unei cetățenii active și responsabile, care să răspundă provocărilor de sustenabilitate ale acestui secol. În acest proces, este necesar să se promoveze atât participarea activă, cât și învățarea autonomă, pentru ca elevii să-și dezvolte capacitățile de reflexie. Reflecția le permite elevilor să devină conștienți de punctele lor forte și punctele slabe, să ofere soluții la situații complexe, evitând în același timp să se confrunte cu situații de incertitudine, să reformuleze cunoștințele, să practice și, cel mai important, să dezvolte abilități de gândire critică și să transforme experiențele de viață în învățare. Acest lucru necesită utilizarea unor metode de predare și învățare care să motiveze și să conștientizeze elevii cu privire la importanța dezvoltării durabile. O astfel de educație trebuie să includă aspecte cheie, cum ar fi consumul durabil, reducerea sărăciei și riscul de dezastre. Educația ecologică începe în școala primară, și continuă în cartier și comunitate până la bătrânețe, în diferite conținuturi, forme și metode, și abordari. Educația interdisciplinară pentru mediu este o problema pedagogică. Scopul educației interdisciplinare pentru mediu la elevii de școală primară este de a-i învăța cunoașterea și îngrijirea naturii, de a le forma cunoștințe teoretice interdisciplinare, abilități și competențe practice în educația pentru mediu. Cunoașterea naturii din jurul nostru este dobândită după cum urmează: -interdependențe și diferențe între natura vie (plante, animale) și natura neînsuflețită (sol, subsol, relief, ape, etc.); - obiecte naturale și proprietățile lor; - componente ale naturii și relația dintre ele; - fenomene naturale și impactul lor; - universul și relația lui cu planeta noastră; - formarea unei atitudini raționale față de natura din jurul nostru; - procesarea de imagini și sculpturi; - teme creative și rezolvarea unor întrebări problematice. Cunoașterea naturii înconjurătoare are un impact asupra educației și dezvoltării generale a elevului. De asemenea, formarea culturii ecologice la tineri este una dintre cele mai importante 28

Pagina 30

probleme astăzi. Baza culturii ecologice, desigur, acoperă toate verigile educației ecologice, de la preșcolar până la învățământul superior. Trebuie remarcat faptul că educația ecologică se realizează sistematic și consecvent. Educația pentru mediu nu este limitată la lecții. Se continuă în procesul muncii educaționale în afara clasei și în afara școlii. Este foarte important să se organizeze lecții folosind metode netradiționale pentru a familiariza elevii cu natura, a-i informa despre diversele evenimente de mediu. Principala responsabilitate cade asupra educatorilor. Alegerea metodelor de predare la fiecare lecție, ținând cont de scopul, conținutul, vârsta și caracteristicile fiecărui elev, atenția la participarea activă a elevilor în timpul lecției, va ridica procesul educațional la un nivel mai înalt. Rezolvarea cu succes a unor astfel de sarcini responsabile și complexe necesită un profesor cu profunde cunoștințe în acest domeniu, aptitudini pedagogice, cultură ecologică, cercetare constantă, studiu, creativitate și generozitate. Numai un profesor cu asemenea calități poate educa o persoană să dobândească cunoștințe teoretice profunde despre mediu, să cunoască secretele proceselor din natură și să dezvolte o atitudine conștientă față de aceasta. Privind din perspectivă școlară, elevul trebuie ajutat să înțeleagă că omul este o parte a mediului și că efectele negative ale acțiunilor sale au consecințe asupra mediului; să obțină cunoștințe de bază necesare soluționării problemelor mediului său imediat; să judece responsabilitățile individuale și colective; să se angajeze în obținerea cooperării pe linia rezolvării unor probleme. Elevii de astăzi, tinerii și adulții de mâine, vor contribui la dezvoltarea unei comunități durabile, prin participarea eficientă și responsabilă la anticiparea și rezolvarea tuturor problemelor de mediu. Un lucru este sigur - generația ecologică există în școli, indiferent de origine (mediu rural sau urban, un număr mic sau mare de elevi, etc.). Dragostea pentru mediu trebuie să fie insuflată din primii ani ai vieții copiilor, iar noi adulții suntem obligați să-i îndrumăm în spiritul civic de protejare a mediului înconjurator. Rolul nostru ca profesori este de a-i inspira pe toți cei care nu sunt (încă) implicați în protejarea mediu inconjurator. Ce putem lăsa și ce vrem să lăsăm în urmă ca activități ale unui astfel de proiect? Lăsăm valori consolidate, promovate prin acțiuni locale - responsabilitate socială, voluntariat, implicare în viața comunității, cetățenie activă, etc. Lăsăm o rețea de voluntari care se vor înmulți și vor exersa în școală, familie și comunitate atitudini și comportamente civilizate. Și lăsăm în urmă schimbări majore de mentalitate și implicare colectivă pentru comuniune cu natura. Elevii învață cât de important este să trăim într-un mediu curat, să avem o atitudine responsabilă față de natură și oameni, și să luăm cele mai bune decizii bazate pe o conștiință ecologică. Doar o astfel de conștientizare va asigura viitorul nostru. Ca atare, putem spune cu certitudine că educația pentru mediu nu este doar un instrument în rezolvarea problemelor de mediu sau gestionarea resurselor naturale, dar și o necesitate, un proces educațional esențial în recunoașterea valorilor de mediu, vizând îmbunătățirea calității vieții. Educația ecologică de la o vârstă fragedă este o necesitate. În societatea de consum de astăzi trebuie să ne concentrăm pe gestionarea mai responsabilă a resurselor. Ceea ce se consumă trebuie consumat în mod responsabil, astfel încât componentele mediului sau alți membri ai comunității sa nu fie afectați. În acest sens, tinerii trebuie să fie foarte bine și eficient îndrumați. În plus, trebuie să înțeleagă că le pasă și de comunitate și de mediu, prin extensie de întreaga planetă. Elevii trebuie să învețe să respecte natura ca pe o „mamă” pentru că ea ne oferă tot ce avem nevoie. Prin educația pentru mediu, elevii descoperă înclinații și interese comune cu alți colegi de clasă, interacționează și colaborează cu colegii pe care poate i-au ignorat. Acest lucru întărește 29

Pagina 31

coeziunea grupului. Spațiul școlar devine astfel un factor propice pentru formarea și dezvoltarea deplină a elevilor. Aici găsesc un climat de încredere, sprijin și acceptare. Acesta este motivul pentru care activitățile extrașcolare, implicit cele care vizează educația ecologică, trebuie valorificate în lumina acestei realități. Astfel, rezumând toate cele de mai sus, putem concluziona că, educația ecologicăse bazează pe conștientizarea care are acest unic țel - acela de a proteja natura, de a o face să-și păstreze sănătatea de care depinde, în final, sănătatea noastră, a oamenilor. Vindecarea naturii de nocivitățile de tot felul existente în atmosferă, sol și apă, nu se poate face fără conștientizare și fără o pregătire ecologică efectivă a noastră, a tuturor. Educația ecologică este o educație prin și pentru valori, care poate dobândi forme concrete de realizare, la diferite nivele de școlaritate, livrând conținuturi informaționale în modalitate transdisciplinară, în context formal sau nonformal. 30

Pagina 32

Educația ecologică în școală – o treaptă importantă pentru protecția mediului Profesor învățământ primar Ana Covaciu, Școala Gimnazială Vad, jud. Cluj Protecția mediului a reprezentat o preocupare de bază în educarea și formarea tinerei generații de azi, precum și generațiile viitoare care vor fi adevărați beneficiari ai grijii tuturor față de mediu, dacă obiectivele protecției mediului vor fi atinse pe plan mondial la toate nivelurile. Protecția mediului devine tot mai mult una din cele mai importante preocupări ale societății și are în vedere trei aspecte: prevenirea deteriorării mediului, acțiuni de depoluare și reconstrucție ecologică și păstrarea sau întreținerea zonelor depoluate. Interesul și dragostea pentru natură sunt, la majoritatea copiilor, instinctive. Comportamentele și convingerile formate copiilor la o vârstă fragedă sunt cele care se păstrează cel mai bine toată viața. În educația realizată în școală trebuie să pornimde la interesul firesc al copiilor pentru plante și animale, precum și ceea ce reprezintă natura pentru ei. Educația mediului încojurător are scopul de a ne oferi posibilitatea de a înțelege relația dintre om și mediul de viață care este mediul tuturor ( al oamenilor, plantelor, animalelor). Noi cei mari trebuie să avem o conștiință ecologică bine conturată pentru a putea desfășura activități eficiente și credibile și să-i educăm pe cei mici să-și exprime respectul pentru mediul natural. Școlarii trebuie să realizeze că problemele mediului înconjurător sunt problemele fiecăruia dintre noi, iar fiecare acțiune negativă a noastră poate să afecteze natura. Semnalele de alarmă trase de specialiști au un rol foarte important, dar pentru implicarea și acțiunea eficientă de formare în sens ecologic se ajunge prin sensibilizare și prin antrenarea componentelor afectivă și volativă ale celor mici. La copii se conturează sentimente care se vor manifesta prin atitudini ce dovedesc atenția acordată mediului. Copiii sunt sprijiniți pentru atingerea unui nivel de cunoștințe și atenție față de mediu și problemele sale. Ei trebuie să înțeleagă modul de funcționare a mediului, de apariție a problemelor cu care se confruntă acesta și să-și însușească un set de valori și să manifeste grijă față de mediu. Ei trebuie ajutați de către noi, cadrele didactice șă-și formeze abilități necesare identificării problemelor de mediu și să participe la rezolvarea acestora. Interesul și dragostea pentru natură sunt, la majoritatea copiilor, instinctive. În plus, comportamentele și convingerile formate copiilor la o vârstă cât mai fragedă sunt cele care se păstreză cel mai bine toată viața. De aceea, în educația realizată în școală trebuie să pornim de la interesul firesc al copiilor pentru plante și animale, cât și ceea ce reprezintă, în general, natura pentru ei. Scopul principal al educației privind mediul înconjurător este acela de a oferi fiecărui individ posibilitatea de a manifesta o atitudine personală, responsabilă față de mediul în care trăiește. Educația ecologică are semnificația deprinderii unui anumit mod de a se înțelege relația dintre om și mediul de viață, care nu este numai al său, ci și al plantelor și animalelor. Copiii trebuie să realizeze că problemele mediului înconjurător sunt ale lumii întregi, ale fiecăruia dintre noi, iar fiecare acțiune negativă a noastră, oricât de insignifiată ar fi, poate să afecteze în mod distructiv natura. 31

Pagina 33

Având în vedere faptul că locuim într-o zonă de deal unde padurea începe în apropierea satului și se termină la marginea cerului ne-am propus în mod organizat să pătrundem și să descoperim tainele ei prin lărgirea sferei de influențare educativă a copiilor în spirit ecologic, prin crearea unei atitudini pozitive, de implicare conștientă a copiilor în acțiuni concretede protejare a mediului și prin delurarea unor proiecte și activități. Pădurea a constituit subiectul unor activități având posibilitatea de a răspunde curiozității copiilor la unele întrebări cum ar fi: Cum putem ajuta pădurea să trăiască veșnic?, Dorim să avem un mediu curat pentru ca viața noastră să fie curată? Prin desfășurarea activităților am urmărit stimularea interesului față de aceasta și conștientizarea copiilor spre a deveni cetățeni responsabili față de viitorul pădurilor. În acest sens exemplific una din activitățile desfășurate: De la sămânță, la arborele falnic. Activitatea a pornit de la întrebările: De unde apar copacii?, Cum sunt plantați? Astfel luându-se hotărârea cu scopul de a descoperi secretul nașterii plantelor. În acest scop am organizat o vizită la Ocolul Silvic, unde copiii au avut posibilitatea să vadă diversitatea semințelor selectate pentru a fi însămânțate. De acolo am vizitat pepiniera Ocolului Silvic, unde copiii au fost surprinși de modul cum au fost întâmpinați de pădurari și îngrijitorii pepinierei , care le-au explicat și i-au facut pe copii să înțelegă ce înseamnă o pepinieră și care este rolul ei. Copiii au înțeles că în pepinieră cresc și sunt îngrijiți copăcei până ajung la o anumită vârstă, după care sunt plantați în pădure, în parcuri și pe marginea străzilor din orașe pentru a le înfrumuseța, oferind oamenilor aer curat, confort cu răcoare și umbra lor, cât și încântare a ceea ce văd. Am desfășurat o excursie și în pădure unde am perceput natura privind cerul senin, respirând aerul curat al unei păduri, am ascultat murmurul unui pârâu, glasul păsărilor, am admirat copacii, florile. Copiii au fost impresionați de un copac ce se usca, exprimând-și regretul, dar totodată s-au bucurat când le-am arătat un copăcel mic ce creștea alături și care îi va lua locul. Acțiunile desfășurate în aceste activități au condus la îmbogățirea cu noi semnificații a noțiunii de pădure, la îmbogățirea vocabularului cu termeni din domeniul ecologic, silvic. Activitățile desfășurate cu copiii au contribuit la cunoașterea faunei și florii pădurii, a relației dintre om și mediu și, în special, a efectelor pozitive și negative pe care le are impactul activităților omului asupra pădurii. Curiozitatea copiilor conduce la acumularea de cunoștințe despre mediul înconjurător, despre protecția lui, ceea ce contribuie la dezvoltarea capacității copiilor de a gândi logic și de a interpreta corect aspecte din jurul lor. Implementarea efectivă a educației ecologice va fi posibilă doar dacă ea este realizată de toate segmentele comunității: elevi, cadre didactice, părinți, autorități, angajați mass-media, oameni de știință, economiști, politicieni etc.. Implicarea și participare la anumite proiecte contribuie la conștientizarea elevilor asupra problemelor de mediu. Curiozitatea influențează elevii în dobândirea de cunoștințe despre mediul înconjurător, despre protecția lui, ceea ce contribuie la dezvoltarea capacității copiilor de a gândi logic și de a interpreta corect aspecte din jurul lor. Bibliografie: Mohan Gh. and Ardelean A. (1993). ‐ Ecologie și protecția mediului, Editura Scaiul, București Revista învățământului preșcolar Nr. 1-2/ 2005 32

Pagina 34

Formarea și cultivarea interesului pentru educația ecologică și protejarea mediului a elevilor din ciclul primar prin activități extracurriculare Profesor înv. primar Maria-Gabriela Engheș Școala Gimnazială ,,Avram Iancu” Dej, jud.Cluj În societatea actuală, o problemă stringentă este formarea și educarea copiilor în spiritul unor responsabilități umane care vizează protecția mediului înconjurător. Absența sau ignorarea măsurilor necesare pentru apărarea mediului poate genera o criză ecologică cu consecințe catastrofale pentru umanitate. De aceea, consider că formarea conduitei și conștiinței ecologice este absolut necesară pentru orice demers educativ școlar sau extrașcolar. Educația ecologică începe încă din primii ani de viață, în famile în momentul în care mama sau orice alt membru al familiei îi arată copilului o floare, un fir de iarbă, o pasăre sau un animal, aceasta continuȃnd la grădiniță și apoi la școală. Pe măsură ce cresc, educația lor ecologică se aprofundează dispunȃnd de un orizont mai vast de cunoștințe și posibilități de cunoaștere mult mai mari. Școala are rolul de a determina elevilor, nu numai sentimente de admirație față de frumusețile naturii, ci și convingeri și deprinderi de protejare a mediului înconjurător. Este o datorie de onoare și în același timp o obligație primordială a tuturor cetățenilor planetei cunoașterea măsurilor de ocrotire a acesteia. Elevii trebuie ajutați să înteleagă că natura nu este numai un loc de odihnă, de recreere sau izvor de inspirație pentru poeți sau pictori, ci și faptul că ecosistemele naturale sunt surse de oxigen necesare omului, asigură hrană pentru întreaga omenire și de aceea trebuie să le protejeze și să le ocrotească. Sarcina unui bun dascăl este de a face ca orele de știinte ale naturii să fie cȃt mai interesante și atractive pentru elevi. De aceea, pentru a realiza obiectivele instructiveducative care se cer în predarea acestei discipline, este necesar să se pună accent pe activitatea practică a elevilor, pe contactul cu plantele, animalele, fenomenele din mediul înconjurător și pe activitățile extracurriculare. Cunoașterea naturii integrează copilul în mediul său de viață, îi trezește curiozitatea, spiritul de observație și dragostea pemtru tot ceea ce îl înconjoară. În toate activitățile privind cultivarea interesului copiilor pentru cunoașterea naturii, inclusiv în desfășurarea unor excursiilecții, învățătorul trebuie să pună accent pe captarea atenției acestora. Aceasta trebuie îndreptată atȃt către componenta naturală ce cuprinde- mediul natural, viețuitoarele, lumina, apa, aerul, solul, cȃt și pe componenta antropică, adică mediul social și cel tehnic, care sunt în strȃnsă acțiune ce asigură echilibrul ecologic și determină condițiile de viață pentru om și dezvoltarea societății. În acest sens cadrul didactic trebuie să insiste pe trezirea interesului copilului și pe activități de învățare astfel structurate încât să conducă la dezvoltarea competențelor specifice, a capacității de a relaționa cu mediul, de a identifica problemele, de a enunța, de a lua decizii, de a pune în practică soluții pentru prevenirea și rezolvarea problemelor identificate, soluții de intervenție în vederea protejării mediului înconjurător. Organizarea și desfășurarea activităților practice de ecologizare, de reamenajare/ ecologizare a unui anumit perimetru, realizarea unor lucrări „eco”, concursuri și excursii tematice, vizite la grădini zoologice sau botanice, turismul ecologic, realizarea/distribuirea unor fluturași cu mesaje ecologice, ore în laboratoare de științe unde sunt insectare, ierbare, acvarii, colivii, sămânțar, material săditor, cărți, albume, calendare, pliante etc. îi oferă copilului prilejul 33

Pagina 35

să surprindă frumusețea naturii și rolul ei în viața omului, precum și să exerseze responsabilitatea rolului de viitor cetățean. Sprijinul părinților, implicarea lor activă la organizarea și desfășurarea acestor activități sporește impactul, beneficiul și satisfacțiaacestora. Dintre activitățile folosite de mine, atȃt în clasă cȃt și în afara ei, în scopul educării ecologice amintesc: - introducerea disciplinei opționale ,,Natura în ochi de copil”, care a reprezentat o modalitate eficientă în acest sens; - realizarea unor acțiuni de igienizare și înfrumusețare a școlii și a spațiului verde din jurul acesteia; - crearea unui colț viu în clasă, în care copiii au avut posibilitatea de a semăna diverse semințe, de a le crea condiții optime de viață, de a urmări primele încolțiri, formȃndu-și în acest mod deprinderi de comportament ecologic față de plante; - participarea la diferite concursuri pe teme ecologice, constituie un minunat prilej de sistematizare a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor învățate pe acestă temă; - acțiuni de popularizare a Zilei Internaționale de Protecție a Mediului (5 iunie), expoziție de desene diverse acțiuni de ecologizare a mediului local, expoziție cu desene și creații ale elevilor inspirate din vasta problematică a protejării mediului iînconjurător; - inițierea unor acțiuni de colectare selectivă a hȃrtiei, a sticlei, a materialelor textile și a deșeurilor sintetice în vederea reciclării; - desfășurarea unor drumeții scurte în jurul localității pentru identificarea unor specii de plante și animale din zona în care locuiesc; - realizarea unor excursii tematice în afara localității pentru obsevarea formelor de relief, a legăturii care există între altitudine, vegetație și faună. În toate împrejurările trebuie să satisfacem curiozitatea copiilor, manifestată prin întrebări de tipul: de ce? cum? pentru ce? și chiar să îi încurajăm pe cei mai îndrăzneți, conducȃndu-i în acest fel spre primele forme ale descoperirii. De asemenea, trebuie să insistăm asupra obsevării atente a plantelor, a animalelor și a diferitelor forme naturale, în diverse ipostaze și anotimpuri. Prin contactul nemijlocit cu aspectele mediului, putem oferi elevilor posibilități multiple de înțelegere, acestea constituind principala sursă de impresii care stă la baza procesului de cunoaștere a realității. În întreaga muncă de educație ecologică cu școlarii mici, trebuie să ajungem la convingerea că mediul natural nu poate fi apărat numai într-o zi, numai de ecologi, biologi și silvicultori, numai prin protejarea plantelor și animalelor declarate monumente ale naturii, ci în toate cele 365 de zile ale fiecărui an, în fiecare clipă a fiecărei zile, de către toți locuitorii planetei. Elevul trebuie să devină conștient prin activitățile specifice școlare și extrașcolare, că mediul înconjurător constituie un mecanism viu, cu o complexitate deosebită, de a cărui integrare și bună funcționare depinde întreaga activitate umană. Întrucât societatea actuală are nevoie de oameni care să se remarce nu numai prin ceea ce știu, ci și prin ceea ce pot să facă, ameliorarea relațiilor dintre om și mediul înconjurător se poate realiza numai prin activități practice la care trebuie să participăm cu toții. A venit vremea când omul trebuie „să încheie pace cu natura”, o pace cu condiții de reciprocitate pentru „ambii combatanți”. Este necesar să urmărim formarea unor trăsături pozitive de caracter–respect, admirație, ocrotire, apreciere, compasiune – care să se statornicească în relația omului cu natura. Fără aceste trăsături, fără o conștiință și o conduită adecvate, există pericolul distrugerii oricăror relații și al trecerii de la armonie la un război din care omul ar avea cel mai mult de pierdut. Omul devine om nu doar prin ceea ce îi dai, ci și prin ceea ce îi ceri. Cerințele părintelui și ale educatorului trebuie să-l pună pe copil în fața a numeroase probleme, să-i stimuleze 34

Pagina 36

dezvoltarea intelectuală, solicitându-i și dezvoltându-i voința, punându-l în situația de a-și asuma răspunderi și sarcini, deprinzându-l să le îndeplinească singur. Încrederea în sine și în ceilalți, răbdarea, responsabilitatea, empatia sunt calități care îl vor ajuta pe copil „să asculte bătaia inimii naturii și șoaptele ei.” (C. Brâncuși, 1949). Creând o legătură între copil și natură ne putem asigura ca generațiile viitoare vor crește prețuind mediul înconjurător. 35

Pagina 37

Viziuni pedagocice pentru o educatie ecologică de calitate Prof. Andrei Călin Florean Școala Gimnazială Vad, jud. Cluj Schimbările climatice și degradarea mediului sunt probleme cu care ne confruntăm la nivel național și internațional. Schimbările climatice constituie provocări majore, care vor marca generațiile viitoare. Abordarea acestora trebuie să aibă în vedere schimbări radicale atât la nivel economic, cât și la nivel social. Educația este unul din pilonii îmbunătățirii răspunsului la schimbările climatice, prin schimbarea comportamentului uman, în vederea protejării naturii și a resurselor. Este recunoscut faptul că educația pentru climă joacă un rol fundamental în adaptarea comportamentală și mentală a societății la schimbările climatice. Prin educația privind schimbările climatice și mediul înțelegem o educație care promovează un stil de viață sustenabil prin dezvoltarea de competențe ecosociale. Acest tip de educație are în vedere familiarizarea tinerilor cu problemele naturale și socio-economice cauzate de schimbările climatice, dar și cu modalitățile de a îmbunătăți răspunsul la acestea. Se urmărește creșterea gradului de conștientizare asupra schimbărilor climatice și problemelor de mediu, copiii putând fi atât purtători de mesaj spre familiile și comunitățile lor, cât și parte direct implicată în acțiunile de stopare a degradării mediului. Totodată, educația este esențială în a elabora politici publice și a implementa măsuri pentru protecția mediului și combaterea schimbărilor climatice. Școala de mâine se construiește, în contextul societății cunoașterii, din transformări progresive ce alimentează continuitatea în schimbare. Ea are pecetea democratizării prin adaptarea curriculumului la specificul local și asigură caracterul integrat și transdisciplinar al conținuturilor. Registrul bogat al,,noilor educații” permite deschiderea școlii spre problematica lumii contemporane. Protecția mediului este o prioritate a lumii contemporane. Școala are misiunea de a organiza și desfășura o vie și susținută mișcare de educație ecologică și protecție a mediului, iar elevii, prin îndrumarea cadrelor didactice de specialitate pot și trebuie să formeze marea echipă de ocrotitori ai naturii. Problemele de mediu sunt urgente și trebuie abordate de întreaga comunitate, iar educația trebuie să fie o parte integrantă a soluției. Opiniile divergente privind starea mediului, consecințele degradării acestuia și rolul educației sunt bune subiecte de discuție și dezbatere. De asemenea credem că educația mediului n-ar trebui să impună oamenilor un anumit fel de a gândi. Educația ecologică, sau educația relativă de mediu, răspunde acestei cerințe, investind în dezvoltarea gradului de conștiință și a simțului responsabilității tuturor oamenilor față de mediu și problemele sale. Ea vizează în egală măsură asimilarea de cunoștințe, formarea de atitudini și comportamente dezirabile, clarificarea valorilor, precum și un demers practic eficient. În acest context, rolul educației ecologice și de protecție a mediului înconjurător este evident, el se concentrează pe modelarea viitorului membru al societății pentru a deveni capabil de a-și forma un punct de vedere obiectiv asupra realității înconjurătoare, de a-l incita la participare, devenind astfel conștient de viitor și de faptul că viața generațiilor de mâine depinde într-o mare măsură de opțiunile sale. În corelarea actului educațional cu problemele de mediu pot fi oferite mai multe soluții, dintre care soluțiile digitale sunt cele mai importante. Dincolo de preocupările crescute pentru problemele de mediu și schimbări climatice în rândul tinerilor, trebuie să ținem cont și de preferințele acestora pentru instrumente digitale de recreere și educație. O primă idee ar fi o 36

Pagina 38

platformă web dedicată centralizării și accesibilizării resurselorcheie pentru elevi și profesori care sunt utile în educația privind schimbările climatice și mediul, precum și platforme care pot susține și stimula participarea elevilor la acțiuni dedicate protecției mediului. Platforma poate contine mai multe zone cum ar fi o bilioteca virtuală sau o zonă cu o listă a principalilor parteneri educaționali, care pot oferi expertiza lor pe domeniul ecologiei. În același timp, se pot dezvolta unele aplicații mobile destinate elevilor, care pot fi folosite la clasă, dar și de elevi în timpul liber, cu titlu voluntar. De exemplu, Mini Inspectorul de Mediu are ca obiectiv formarea de obiceiuri de protecție a mediului și consolidarea datelor despre calitatea mediului cu sprijinul elevilor. Elevul va primi în responsabilitate o porțiune de hartă satelitară, pe care va trebui să o urmărească săptămânal și să mențină un jurnal cu privire la schimbările pe care le sesizează. În cazul în care observă o schimbare radicală (ghidat de aplicație), va putea să trimită o sesizare direct către Garda Națională de Mediu. Platforma poate funcționa și ca un forum pentru coagularea unei rețele internaționale de profesori - promotori ai educației privind schimbările climatice și mediul. Considerăm că fiecare persoană educată în România, indiferent de nivelul de studii, trebuie să aibă acces la informații referitoare la factorii care duc la degradarea mediului și schimbările climatice, precum și oportunitatea de a se implica cel puțin de câteva ori în timpul perioadei de școlarizare în activități aplicate de protecție a mediului. Bibliografie: EDUCAȚIA PRIVIND SCHIMBĂRILE CLIMATICE ȘI MEDIUL ÎN ȘCOLI SUSTENABILE. Raport lansat în dezbatere publică- Administrația prezidențială Dezvoltarea spiritului ecologic al școlarilor mici prin activități extracurriculare – Claudia Nicolae 37

Pagina 39

Rolul activităților ecologice în dezvoltarea elevilor Prof. Laura Maria Florescu, Școala Gimnazială ”Avram Iancu”, Câmpia Turzii Progresele tehnicii și utilizarea resurselor naturale sunt indisolubil legate de evoluția societății omenești. Ritmul accelerat și amploarea dezvoltării tuturor ramurilor economice la nivel global au drept consecințe inerente degradarea mediilor naturale, destabilizarea ecosistemelor, deprecierea calității vieții , dispariția unor specii de plante și animale , etc. La toate acestea se adaugă indiferența unor oameni pentru sursele naturale depreciate (dar datorită cărora ei obțin un plus de valoare adusă propriei vieți) , se adaugă timpul limitat alocat pentru educația în familie a tinerei generații și în special pentru educația ecologică, lipsa contactului direct al copiilor cu natura ( mulți copii trăind astăzi în mediul urban; atracția timpului petrecut de copii în fața calculatorului, jocurilor de orice fel ce implica aparatura tehnică: tabletă. laptop, x-box, etc). Este foarte important ca factorii educabili (fie ei educatori, învățători, profesori, etc.) să conștientizeze cu atât mai mult importanța pe care o are implicarea lor în educația ecologică a elevilor, în formarea comportamentelor acestora față de mediu , în implicarea activă și conștientă a elevilor în acțiuni de protecție , conservare și valorificare inteligentă a mediului și resurselor naturale. În acest sens, ne sunt aliați curiozitatea nativă și dorința copiilor de a ști, de a descoperi, de a face lucruri deosebite, de a progresa. Astfel , se pot include în cadrul tuturor orelor de curs activități interdiscilinare și transdisciplinare care nu vin să știrbească din valoarea specifică disciplinei de bază, ci vin să completeze panoul general de valori și competențe dezirabile pentru fiecare nivel de vârstă. Orice disciplină poate crea ocazia de a învăța ceva nou despre animalul preferat, despre un anumit mediu de viață, despre efectele implicării în orice activitate de ecologizare, etc. și primul pas este proiectarea demersului didactice în asa fel încât aceste activități să își găsească locul , apoi urmează alegerea metodelor și mijloacelor didactice corespunzătoare pentru a stârni interesul, pentru a implica elevii și nu în ultimul rând, pentru a dezvolta în elevi competențele dorite, pentru ca atitudinea ecologică să fie prima reacție în situații date. Nu de puține ori am avut ocazia să văd entuziasmul elevilor pentru a afla mai multe atunci când au colorat, au decupat, au cântat, au rezolvat un joc didactic sau un exercițiu animat, etc. Atunci viitorul adult va ști să respecte mediul de viață când se va implica cu dăruire de mic în cunoașterea și protejarea naturii. În scopul dezvolării gradului de apreciere și atracției pentru natură am organizat cu elevii o serie de activități : de însămânțare a unor flori (utilizând pahare de unică folosință pentru fiecare elev, pahar pe care și-au scris fiecare numele, pământ și apă); de îngrijire a semințelor și răsadurilor ( așezarea paharelor cu flori la lumină și căldură potrivită, udare frecventă); de răsădire a plantelor într-o grădină suspendată ( într-un europalet așezat în poziție verticală, în interiorul căruia am așezat în prealabil o folie pentru cultură și pământ); de îngrijire a grădinii suspendate; de observare dirijată a activității unei plante . A fost o activitate la care toți elevii au lucrat cu plăcere și s-au implicat în toate etapele . Înțelegerea tipurilor de forme de poluare (fizică, chimică, biologică și estetică) este, de asemenea extreme de importantă în dezvoltarea atitudinii ecologice ale elevilor. În acest sens, au 38

Pagina 40

alcătuit propoziții și texte pe baza unor imagini/ filmulețe și și-au exprimat părerea față de cele prezentate. Efectuarea de probleme și exerciții prin care elevii trebuie să afle afle timpul de reciclare sau nivelul de economisire eficientă a energiei a creat ocazia de a sensibiliza și de a responsabiliza elevii în ceea ce privește importanța reciclării și respectării mediului (resurse regenerabile, neregenerabile, permanente). Fiecare poate contribui la salvarea naturii, asigurand conditii de viata generațiilor care vor urma. Salvarea naturii trebuie să fie o acțiune comună, oprind poluarea industrială și indepărtând pericolul contaminării cu reziduurile aruncate. Trebuie să ințelegem, de exemplu, că pădurea, apele, strada, parcul, clasa nu sunt coșul nostru de gunoi. Pentru aruncarea gunoiului sunt amenajate locuri speciale. Elevii au fost familiarizați cu tipurile de coșuri de gunoi destinate reciclării selective (imagini online). În stabilirea regulilor clasei au introdus și o regulă referitoare la reciclarea gunoiului. Fiecare dintre noi poate contribui la crearea unui viitor bun, trebuie doar să vrem! Bibliografie : Constantin Măzăreanu și Pricope Ferdinand, Ecologie generală, Editura Rovimed Publishers, 2007, Bacău; Constantin Cotiga, Ecologie și protecția mediuliu, Editura Sitech, 2010 39

Pagina 41

Necesitatea aplicațiilor didactic-pedagogice pentru păstrarea mediului natural curat prin formarea de noi ecologiști Prof. Ecaterina-Daniela Foit Colegiul Economic “Dimitrie Cantemir”, Suceava După cum a afirmat Jean Dorst “Marile probleme ale ocrotirii naturii, așa cum sunt în prezent, sunt în realitate strâns legate de acelea ale supraviețuirii omului însuși pe Pământ”. Așadar. încă de mici, copiii trebuie îndrumați să iubească și să ocrotească natura, să facă distincție între ceea ce este bine și ceea ce este rău, să fie responsabili pentru acțiunile lor față de mediul înconjurător, să economisească apa, să sorteze deșeurile menajere, să le recicleze și să-și aducă aportul pentru a îmbunătăți condițiile mediului în care trăiesc, fie plantând o floare sau un pom, fie evitând să rupă florile, să arunce ambalajele pe jos ori să nu distrugă spațiile verzi. Așadar, încă din leagănul familiei putem spune că se formează noi ecologiști. În prezent, flora și fauna Terrei se află într-o situație periculoasă, deoarece planeta noastră se confruntă cu probleme majore de mediu și de climă. Multe dintre specii sunt amenințate cu dispariția, iar starea faunei și a florei planetei ar putea fi mai gravă dacă nu acționăm din timp, inclusiv prin educarea tinerei generații. Mediul școlar este cel mai propice mediu pentru a facilita învățarea, care permite realizarea unor diverse proiecte educaționale, respectiv a unor diverse aplicații didacticpedagogice ce vin să corecteze deprinderile greșite ale copiilor, să completeze și să îmbogățească cunoștințele acestora, astfel încât copilul de astăzi, să devină un cetățean de nădejde al societății de mâine și un bun ecologist. Astfel, prin educație se urmărește formarea tinerilor pentru a avea un trai mai bun, într-un mediu de viață fără poluare, fără efect de seră, nedegradat, biodiversificat, cu suficiente resurse naturale pentru generațiile viitoare. Biodiversitatea este absolut necesară pentru a asigura un bun nivel de trai, prin intermediul serviciilor oferite de către ecosisteme asigurându-se: polenizarea, reglarea climei, protecția împotriva inundațiilor, fertilitatea solului și producerea de alimente, combustibili, fibre și medicamente. În ce privește educația ecologică a elevilor, aceștia, pot fi implicați în diverse proiecte școlare organizate atât la nivel de școală, cât și în parteneriat cu alte instituții sau școli, dar și pentru participarea la diverse concursuri școlare cu caracter ecologic. De exemplu, la orice nivel de studiu elevii pot fi implicați în realizarea unui proiect în cadrul PROGRAMUL INTERNAȚIONAL LeAF: “SĂ ÎNVĂȚĂM DESPRE PĂDURE” (LeAF – Learning About Forests). Acest proiect se poate realiza anual, în parteneriat cu CENTRUL CARPATO-DANUBIAN DE GEOECOLOGIE BUCUREȘTI (CCDG). Pentru cadrele didactice care doresc să implice elevii într-un astfel de proiect, detalii despre proiect se găsesc la adresa: https://ccdg.ro/programe/leaf. Ideea învățării bazate pe proiect a fost lansată de William H. Kilpatrick, prin lucrarea „The Project Method” (1918). 40

Pagina 42

Proiectul este o metodă interactivă de predare-învățare-evaluare, care presupune o microcercetare sau o investigare sistematică a unui subiect, cu interes pentru elevi. Învățarea bazată pe proiecte este un model de instruire centrat pe elev, prin care elevii își aleg sau primesc o temă relativ cuprinzătoare, pe care o realizează în forme variate de studiu, de investigație și de activitate practică, fie individual, fie prin efort colectiv, în echipă. Cheia succesului unui proiect constă în organizarea colectivului de elevi. Astfel, de preferat ar fi ca elevii să fie lăsați să-și aleagă colegii din grupul de lucru și să nu le fie impuși alți colegi, din diferite motive. De asemenea, trebuie de lăsat suficient timp elevilor pentru investigare și realizarea proiectelor. Metoda proiectului impune o varietate de abordare a managementului clasei, a managementului timpului și a materialelor folosite. După distribuirea temelor de proiect, profesorul sugerează și oferă elevilor sursele bibliografice, și chiar poate organiza cu aceștia bănci de date, în vederea dezvoltării abilităților de organizare a informațiilor. Acest tip de învățare dezvoltă cunoștințe și capacități în orice domeniu, prin sarcini de lucru extensive, care promovează investigația și demonstrațiile autentice ale învățării prin rezultate și performanțe. În timp ce lucrează la proiecte, elevii își dezvoltă competențe pentru lumea reală, corespunzătoare problemelor de mediu cu care se confruntă omenirea în prezent, iar multe dintre competențele dezvoltate prin proiectele educaționale sunt solicitate de angajatorii din zilele noastre, ca de exemplu:  capacitatea de a colabora;  capacitatea de a gândi logic;  capacitatea de a lua decizii;  capacitatea de a avea inițiativă;  capacitatea de generalizare și problematizare;  capacitatea de a rezolva probleme complexe;  capacitatea de a comunica eficient în echipă;  capacitatea de a crea lucrări atractive și funcționale. Deoarece, problemele de mediu sunt o continuă provocare pentru educație, pentru identificarea, soluționarea și prevenirea acestora, de un real folos este educația ecologică a tinerei generații. Prin intermediul educației ecologice se poate realiza:  sensibilizarea elevilor pentru valorile și frumusețile naturii;  promovarea cunoștințelor fundamentale privind diversele aspecte ale mediului înconjurător, elevii devenind conștienți de faptul că mediul în care trăim trebuie păstrat cât mai puțin poluat pentru a nu avea de suferit nici specia umană, nici celelalte specii din regnul vegetal și animal. De asemenea, prin educația ecologică, se urmărește:  dezvoltarea la elevi a capacității de a identifica și a soluționa, în mod optim, problemele de mediu;  formarea unor atitudini și deprinderi indispensabile unui comportament responsabil față de mediul în care trăiesc;  conștientizarea necesității valorificării raționale a resurselor naturale, a conservării și protecției mediului la nivel local, regional, național și global. Așadar, prin intermediul activităților didactice cu caracter ecologic în care sunt implicați, elevii învață să respecte mediul înconjurător, să-l ocrotească și să acționeze ori de câte ori au 41

Pagina 43

posibilitatea pentru a îmbunătăți calitatea mediului natural. Ei trebuie să conștientizeze că a proteja natura trebuie să devină pentru ei un concept de viață. De asemenea, prin educație se urmărește formarea tinerilor pentru asigurarea prosperității economice a țării și, respectiv a fiecărui individ în parte, având ca finalitate integrarea într-o societate multiculturală și o Europă unită. Pentru a avea o economie durabilă este absolut necesar să avem grijă de mediul înconjurător, deoarece un mediu curat, nepoluat este indispensabil pentru o economie durabilă, o viață sănătoasă și o societate echitabilă. Astăzi, mai mult ca oricând, planeta noastră are nevoie de ajutorul tuturor ființelor umane pentru a preveni și a stopa poluarea apei, poluarea solului, poluarea aerului, ploile acide, deșertificarea, încălzirea globală – care nu fac altceva decât să conducă la dispariția unor specii de plante sau animale și pun în pericol sănătatea oamenilor, în final, putând conduce chiar la dispariția vieții pe Pământ. În acest scop, vine formarea de noi ecologiști prin educație, respectiv prin implicarea elevilor în programe și proiecte cu caracter ecologic, precum și prin realizarea în cadrul orelor de dirigenție ori în cadrul activităților extracurriculare, a unor diverse aplicații didactic-pedagogice ce au drept scop păstrarea mediului natural curat. Problemele de mediu sunt o continuă provocare pentru educație, iar pentru identificarea, soluționarea și prevenirea acestora, de un real folos este educarea tinerei generații prin introducerea educației ecologice în școli. Prin activitățile didactice cu caracter ecologic în care sunt implicați, elevii trebuie să conștientizeze că salvarea planetei trebuie făcută prin schimbarea direcției în care ne îndreptăm în prezent, adică printr-o schimbare a obiceiurilor și comportamentelor noastre, cum ar fi: alegerea unui mijloc de transport nepoluant, sortarea și reciclarea deșeurilor, utilizarea rațională a apei potabile și a alimentelor, utilizarea rațională a combustibililor, plantări de puieți în zonele de pădure unde arborii au fost tăiați, ecologizarea zonelor verzi și a malurilor apelor curgătoare, precum și eliminarea treptată, până la interzicere, a tehnologiilor poluante, sprijinirea alternativelor sustenabile și a comunităților afectate de schimbări, adoptarea unei economii circulare, neutră din punctul de vedere al emisiilor de carbon, care poate reduce consumul de resurse naturale și poate limita creșterea temperaturilor globale. Chiar dacă acest lucru nu este ușor de realizat, prin efort susținut, prin educație și acționând permanent pentru a îmbunătăți calitatea mediului înconjurător, încă este posibil să ne construim un viitor sustenabil și să soluționăm problemele de mediu cu care se confruntă planeta. Bibliografie și resurse WEB:  Ionescu, M. ,,Managementul clasei. Un pas mai departe. Învățarea bazată pe proiect.” Editura Humanitas, București, 2003  http://www.ecoleinclusiveeurope.eu/pdf-roumanie-bp/2_e_98_ro_metoda-proiectului-- metoda-activa-de-invatare.pdf  https://eduscoala.ro/resurse/metoda-invatarii-pe-baza-de-proiecte  https://edict.ro/experiente-si-rezultate-obtinute-prin-aplicarea-metodei-inovative-invatarea- prin-proiecte/  https://ccdg.ro/programe/leaf 42

Pagina 44

Educația ecologică în învățământul primar Prof.înv. primar Ioana Maria Galea Școala Gimnazială Vad, jud. Cluj Protecția naturii devine tot mai mult una din cele mai importante preocupări ale societății contemporane și comportă trei aspecte importante: prevenirea deteriorării mediului, acțiuni de depoluare și reconstrucție ecologică, ce constau, în principal, în măsuri reparatorii și păstrarea sau întreținerea zonelor depoluate. În epoca contemporană, o problemă de stringentă actualitate este formarea și educarea elevilor în spiritul unor responsabilități umane ce vizează protecția mediului înconjurător. Educația pentru ocrotirea mediului constituie parte integrantă a unei educații de bază. Absența sau ignorarea măsurilor imperios necesare de apărare a mediului poate declanșa o criză ecologică cu consecințe majore pentru omenire. Formarea conștiinței și conduitei ecologice devine o cerință deosebit de importantă pentru orice demers educativ, atât școlar, cât și extrașcolar și prin orice tip de educație, fie ea formală, informală sau nonformală. Școala este chemată să determine nu numai sentimente de admirație față de frumusețile naturii, ci și convingeri și deprinderi de protejare a mediului înconjurător. Prin diferitele discipline incluse în procesul de învățământ avem datoria morală de a implanta în spiritul fiecărui elev necesitatea apărării mediului înconjurător împotriva poluării și de a forma conduita ecologică modernă. Interesul și dragostea pentru natură sunt la majoritatea copiilor instinctive. În plus, comportamentele și convingerile formate copiilor la o vârsta cât mai fragedă sunt cele care se pastrează cel mai bine toată viața. Pentru a fi prietenul naturii trebuie să ai un comportament ecologic, s-o ocrotești, menținând curățenia și îngrijind frumusețile ei, oriunde te-ai afla. Ocrotind natura, ne ocrotim pe noi înșine! Ce ne oferă natura în schimbul prieteniei noastre? Oare puteți să vă imaginați o natură fără clorofilă, fără iarbă, fără frunze, fără arbori și păsări? La vârsta școlară mică facem primii pași în încurajarea și educarea copiilor pentru ca în timp aceștia să devină factori activi ai protecției mediului, acționând, modificând stilul de viață propriu și pe cel al persoanelor din jurul lor. Educația privind mediu înconjurător este un proces complex de lungă durată. Rezultatele concrete pot fi observate peste câțiva ani și de aceea este necesar ca procesul de educație să înceapă foarte devreme și să se continue de-a lungul întregului ciclu de învățământ. S-a constat că atunci când sunt mici, copiii au o atitudine pozitivă față de mediul înconjurător, aceasta modificându-se pe măsură ce cresc datorită influenței exercitate de tehnologiile moderne și modului de consum al vieții modern. Ecologia nu este doar o știință, ci și un concept de viață. A trăi într-un mediu curat și sănătos trebuie să se învețe încă de la grădiniță. Școala, biserica, familia și întreaga societate sunt chemate să oprească distrugerea naturii, să ,,domesticească” omul, să-l împace cu naturii și să-l reașeze în natură. A respecta natura, a o înțelege și a o iubi trebuie să devină o trăsătură de caracter. Noua educație trebuie să includă și dimensiunea ecologică, să aibă drept ,,coloană vertebrală” gândirea ecologică ce trebuie să fie păstrată ca un crez. Natura nu cere despăgubire 43

Pagina 45

pentru nimic, dar are pretenția s-o păstrăm și să o respectăm. Ea ne oferă totul numai să ne bucure, dar noi ce îi oferim naturii? Educația ecologică, trebuie să înceapă, din frageda copilărie. Aceasta contribuie la formarea unei conștiințe și a gândirii ecologice despre natură, dar și a formării unei comportări atente și corecte față de ea. Nu este suficientă o simplă informare cu privire la mediul înconjurător, ci este important ca elevii să-și poată exprima idei personale și să manifeste o atitudine legată de responsabilitatea pe care și-o asumă în privința mediului în care trăiesc. Trebuie să fie capabili să înțeleagă relațiile existente între anumite situații și să analizeze, să sintetizeze și generalizeze informațiile. Este importantă rezolvarea cauzelor care au dus la o anumită situație și nu a efectelor acesteia. Educația cu privire la ocrotirea naturii se poate realiza cu succes aproape la toate disciplinele școlare, accentuându-se astfel caracterul interdisciplinar și transdiciplinar al acesteia. Instituțiile de învățământ au obligația de a organiza o vie și susținută mișcare de ocrotire a mediului, iar copiii pot să formeze marele val de apărători ai naturii. Adevărata educație în materie de ecologie își va atinge scopul când se va reuși ca tânăra generație, viitorul de mâine, să fie convinsă de necesitatea ocrotirii naturii și va deveni factorul activ în acțiunea de împăcare a omului cu natura. Educația ecologică trebuie să dezvolte la nivelul întregii populații atitudini de respect și responsabilitate față de resursele naturale în vederea ocrotirii lor. Scopul educației ecologice este de a forma cetățeni conștienți și preocupați de mediul natural și de cel creat de om, care să înțeleagă și să acționeze cu responsabilitate pentru ocrotirea mediului, și, de aici, necesitatea implicării în acest proiect într-o măsură cât mai mare a cetățenilor unei comunități prin instituțiile existente. Formarea culturii ecologice elementare a copiilor de vârstă școlară va fi posibilă prin: antrenarea și implicarea copiilor în activități practice de orientare ecologică; utilizarea principiilor didactice generale: sistematic, complex și acțional; organizarea activităților educativ – cognitive și practice în baza conexiunii interdisciplinare și intradisciplinare. Copilul care a învățat de mic să admire parcurile cu flori, să observe viața unei insecte, obiceiurile unei păsări va deveni prietenul naturii, ocrotitorul ei. Educația elevilor în spiritul protecției mediului este o sarcină primordială a școlii și a familiei, dar și a celorlalți factori educativi. Este necesara formareaunor convingeri care se vor materializa în conduite, prin puterea exemplului. Educația pentru mediu este un mod de viață și problemele acestuia nu vor fi rezolvate doar prin soluții tehnice, ci prin înțelegerea profunda a legăturii existente între ființ umană - natură - mediu de viață și atitudinea individuală și comună față de aceste probleme. Educația privind protecția mediului înconjurător se adresează atât minții cât și sufletului elevilor. Un rol deosebit îl prezintă stimularea interesului și entuziasmului acestora. Școala joacă un rol major în educația privind mediul înconjurător, deoarece tinerii petrec o mare parte din timp aici și pentru că este locul unde sunt transmise cunoștințe care au menirea de a dezvolta atitudinea pozitivă a elevilor față de problemele mediului înconjurător. Educația ecologică se poate realiza prin orice tip de activitate școlară, activități științifice, artistice, practice, sportive sau religioase. Din multitudinea formelor de manifestare menționăm: observații în natură, experimente, povestiri științifice, desene, plimbări, drumeții, excursii, vizionare de diapozitive sau expuneri power point, jocuri de mișcare instructiv-distractive, labirinturi ecologice, vizitarea muzeelor, expoziții, spectacole, vizionari de emisiuni TV cu specific educațional, concursuri. Adevărata educație ecologică își va atinge scopul numai atunci când elevii, cetățenii de mâine, vor fi convinși de necesitatea ocrotirii naturii și vor deveni factori activi în acțiunea de 44

Pagina 46

conciliere a omului cu natura. Conștientizând frumusețea mediului local, promovând pitorescul zonei în care locuiesc, copiii vor înțelege utilitatea acțiunilor ecologice. Ar trebui să ne gândim serios la această întrebare, oferind un răspuns pe măsura așteptărilor ei. Cum noi așteptăm răsplată pentru tot ce oferim cuiva și nu ne lăsăm până nu primim, și naturii ar trebui să-i dăm măcar un sfert din ceea ce primim gratuit. Este o datorie cetățenească, o datorie de conștiință și etică să contribuim la ocrotirea naturii, pentru că natura nu aparține numai generațiilor actuale ale Terrei ci, cu deosebire, generațiilor viitoare. Lipsa de educație ecologică a populației se manifestă frecvent. Permanent se creează impresia că așteptăm pe cineva să acționeze în urma noastră, care să se implice în protejarea mediului înconjurător, fără ca noi să ne implicăm în acest lucru. De aceea implicarea copiilor în realizarea unor acțiuni de ocrotire a mediului va duce mai târziu la formarea unei conștiințe privind datoria omului de protejare a naturii înconjurătoare, de a combate procesul de poluare, de a se dobândi simțul responsabilității care acum este aproape inexistent. Copiii sunt martori oculari ai transformărilor din viața socială, economică și din mediul înconjurător, iar toate aspectele le stârnesc curiozitatea, fapt ce se manifestă prin noianul de întrebări ce ni le pun. Viața pe Pământ depinde de noi, oamenii și de acțiunile noastre. Cadrelor didactice le revine misiunea dificilă de a forma oameni responsabili și conștienți de pericolele care le amenință viața. Încercând să sădim în sufletele copiilor încă din primii ani de școală dragostea pentru natură, pentru tot ceea ce ne oferă ea, nu facem decât să înfrumusețăm viața și să o prelungim cât mai mult. De aceea :,,învățați-i pe copiii voștri ceea ce i-am învățat noi pe ai noștri, că Pământul este mama noastră.. Tot ce i se întâmplă Pământului va ajunge să li se întâmple și copiilor acestui pământ. Noi știm cel puțin atât: nu pământul aparține omului, ci omul aparține pământului. Omul este firul care țese drama vieții și ceea ce-i face pământului își face lui însuși.”(Sieux Seattle) Bibliografie: *** Lecturi istorico-geografice (antologie de texte), clasele I-IV, Editura Aramis, București, 1998 Landsheere, V., Landsheere, G. – Definirea obiectivelor educației, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1979 Dumitrescu, F., Stănculescu, C. – Natura pe înțelesul copiilor, Editura Carminis, Pitești, 1998 45

Pagina 47

Un mediu curat - o viață sănătoasă Secretar, Mihaela Gheorghiță Colegiul Economic Dimitrie Cantemir Suceava Protejarea mediului înconjurător este singura modalitate prin care viața poate continua să prospere pe acestă planetă. Elevii trebuie avertizați, din cele mai timpurii clase, despre aspectele legate de păstrarea mediului înconjurator cât mai curat. De la cele mai mici vârste, începând cu ciclul preșcolar, copii se pot modela și prezintă un interes crescut pentru păstrarea și conservarea mediului natural. Multe persoane se gândesc mai mult la păduri și animale atunci când se discută despre mediu însă mediul înconjurător cuprinde toate speciile vii, resurse naturale, vegetație, microorganisme, roci, atmosferă, climă, vreme, pe scurt, tot ce apare sau există în mod natural pe planetă, tot ce nu este artificial, creat de om, toate aceste elemente au un rol foarte imporatnt pentru Pământ. Planeta poate supraviețui fără oameni, însă noi nu putem supraviețui dacă ne distrugem singuri casa, adică palneta pe care locuim. Cei mai mulți sperăm ca generația noastră să nu fie martoră la schimbările climatice cauzate chiar de noi. Din păcate, acestea sunt evidente încă de acum. Cu toate acestea, încă credem că nu e prea târziu pentru a înbunătăți situația,atât pentru noi, cât și pentru generațiile viitoare. De aceea cred cu tărie că aceste subiecte trebuiesc prezentate cu maximă seriozitate generațiilor viitoare. Voi expune în continuare principalele motive pentru care trebuie protejat mediul înconjurator:  Protejarea ecosistemului. A venit momentul să nu mai punem în pericol pădurile, oceanele, animalele și toate ființele care trăiesc pe acestă planetă.  Protejarea omenirii. Populația globală continuă să crescă, însă generațiile viitoare vor locui pe o planetă total diferită decât cea pe care am copilărit și trăit noi. Schimbările din prezent vor înbunătăți viața oamenilor din viitor.  Obligația morală. Suntem ființe inteligente, cunoaștem problemele cu care se confrună planeta și avem acces la numeroase soluții pentru a o proteja. De aceea noi, locuitorii planetei, suntem responsabili de îngrijirea și păstrarea mediului natural curat. În mod insistent trebuie arătat generației viitoare, care sunt cauzele poluării, destul de diverse, de la plastic și gaze cu efect de seră la îngrășăminte și chiar hainele pe care le purtăm, toate acestea ne distru trepat planeta. Poluarea aerului este cauzată în mare parte de producția de energie și de cea a anumitor produse și ambalaje. Arderea combustibililor fosili este o problemă gravă, această acțiune eliberând gaze și substanțe chimice. Problema este că oamenii contribuie la încălzirea globală prin dioxidul de carbon și metan, aceste gaze captează căldura în atmosferă, crescând temperatura. Multe zone se confruntă cu smogul, care se formează când vremea este mai caldă și există mai multe radiații ultraviolete. Acesta provine de la fabrici, centrale electrice, 46

Pagina 48

incineratoare, dar și de la autoturisme. Schimbările climatice cauzate de poluarea aerului duc la temperaturi extreme, incendii, topirea ghețarilor, extincția anumitor specii, în final la colaps ecologic. Poluarea apelor, adică oceanele, mările, râurile, lacurile sunt poluate în mare parte de pastic, deșeuri și substanțe chimice. Cu alte cuvinte, nu avem suficientă apă pe planetă, motiv pentru care imperativ trebuie să o protejăm. Poluarea apei afectează vietățile marine, dar și sănătatea umană. Având în vedere că apele absorb carbonul din atmosferă, protejarea acestora este imperativă în lupta împotriva încălzirii globale. Poluarea solului este în mare parte realizată de activitățile industriale. Acestea includ producția, prelucrarea, curățarea, întreținerea, reciclarea produselor în scopuri comerciale și includ transportul și depozitarea acestora. Cele mai multe industrii sunt dependente de extragerea mineralelor din pământ, iar produsele secundare nu sunt eliminate într-un mod sigur pentru mediul înconjurător. Activitățile agricole poluează de asemenea solul, din cauza pesticidelor și îngrășămintelor moderne. Deși acestea au și beneficii de necontestat, conțin substanțe chimice care nu sunt produse în natură și nu pot fi descompuse, astfel reducând fertilitatea solului. Deșeurile industriale contaminează puternic solul. O altă problemă o reprezintă bateriile aruncate la grămadă cu gunoiul menajer. Acestea conțin metale grele și substanțe toxice care contaminează puternic solul. De aceea reciclarea bateriilor și a electrocasnicelor este extrem de importantă. Acest tip de poluare ne afectează direct sănătatea. Plantele pe care le cultivăm absorb din pământ substanțe chimice, care apoi sunt transmise organismului uman, prin consum. Mai mult, toxinele ajung și în straturile subterane de apă - de aici, sunt consumate din nou de om, prin intermediul fântânilor. În continuare, trebuie atrasă atenția elevilor, adică viitoarei generații a planetei, a principalelor activități care duc la protejarea mediul înconjurător și implicit la o viață mai sănătoasă. Împreună se pot face o mulțime de activități de colectare și reciclare a deșeurilor, de limitare a consumului de energie, etc. Aceste activități se pot desfășura în zilele internaționale dedicate mediului înconjurător, care cred că au un impact mai mare asupra elevilor. Întrucât mediul ne oferă condițiile de trai de care avem necesară nevoie, la nivel internațional au fost stabilite unele zile pentru a fi dedicate mediului înconjurător:  22 martie - Ziua mondială a protecției apelor;  27 martie - Ziua internațională a apei;  1 aprilie - Ziua internațională a păsărilor;  15 aprilie - Ziua pădurii;  22 aprilie - Ziua Pământului;  5 iunie - Ziua mondială a mediului;  8 iunie - Ziua mondială a oceanelor,  16 septembrie - Ziua internațională a ozonului;  4 octombrie - Ziua internațională a protecției animalelor;  6 octombrie - Ziua mondială a habitatului. Aceste zile oficiale recunoscute la nivel internațional, formează calendarul ecologistului, și fiecare pământean ar trebui să-și amintească, în aceste momente, importanța faptului de a trăi într-un mediu nepoluat, curat, și totodată să-și dea seama cât de esențial este acest lucru pentru viața sa. În aceste zile, numeroase organizații nonguvernamentale și organisme internaționale, încearcă, pe diferite căi, să atragă atenția populației asupra efectelor majore pe care le-ar avea traiul într-un mediu poluat, murdar și plin de substanțe toxice. De aceea este foarte important ca 47

Pagina 49

și elevii să cunoască aceste date, iar sub îndrumarea noastră să marcăm prin diverse activități aceste zile. Am să enumăr câteva măsuri de protejare a mediului împotriva poluării. Începem lista acestor măsuri cu colectarea separată și reciclarea deșeurilor. Făcând acest lucru, eliberăm groapa de gunoi și permitem materialelor respective să fie refolosite. În felul acesta reușim să limităm consumul de resurse naturale atât de prețioase. Putem recicla hârtia, cartonul, plasticul, sticla, aluminiul și alte metale, dar și textile, uleiuri. Fiecare material se reciclează diferit, însă ce trebuie să se știe că deșeurile trebuie curățate și spălate înainte de colectare. O altă măsură de protejare a mediului împotriva poluării este folosirea energiilor alternative. Sursele convenționale de energie precum, cărbunele, petrolul sau gazul natural sunt finite și poluează puternic. Energia verde, în schimb, precum cea preluată de la apa rapidă, căldura soarelui sau vânturile puternice, reprezintă cheia pentru un viitor mai optimist. Beneficiul principal al energiei alternative este faptul că nu poate fi epuizată niciodată. Mai mult ne poate ajuta să economisim bani pentru că astfel de centrale au nevoie de mai puțină întreținere și nu trebuie realimentate. O altă măsură de protejare a mediului împotriva poluării este limitarea consumului energetic și are beneficii directe asupra mediului. În primul rând, se limitează cantitatea de toxine eliberată de centralele electrice. Schimbările pot porni chiar din propria gospodărie, astfel: stingerea luminii când ieși din cameră, scoaterea din priză a electronicelor și electrocasnicelor când ești plecat de acasă mai mult timp, pornești aerul condiționat doar când este absolut necesar, alege să îmbraci un pulover înaite de a decide să dai căldura mai tare, etc. O măsură eficientă de protejare a mediului împotriva poluării este folosirea mijloacelor de transport în comun. Transportul public folosește mai puțină energie și produce mai puțină poluare decât autoturismele personale. Astfel, cantitatea de gaze cu efect de seră care ajunge în atmosferă este redusă. Această schimbare este cu atât mai importantă în orașele mari și aglomerate, unde poluarea este ridicată. În plus, dacă suficienți oameni ar renunța la mașina personală, multe parcări ar putea fi desființate, fiind înlocuite du zone de verdeață. Concluzii: Mediul înconjurător ne asigură condițiile necesare vieții, însă depinde de noi dacă dorim să folosim aceste elemente esențiale cât mai util sau dacă vrem să ocolim acest aspect al vieții noastre. Poluarea planetei se agravează pe zi ce trece și se pare că populația nu acordă interes acestui proces nociv. Convingerea că această problemă este doar a specialiștilor și a forurilor internaționale, este tot atât de eronată, pe cât este și de gravă. Ocrotirea planetei este o problemă mondială, și, tocmai de aceea, fiecare om trebuie să-și asume această responsabilitate. Trecerea ecologiei de la stadiul de simplă disciplină științifică la cea de problemă a conștiinței comune, națională și internațională, reprezintă o realitate tristă în zilele noastre, când distrugerea echilibrului natural al întregii planete este iminentă. Lupta împotriva poluării întregii planete solicită colaborare și cooperare internațională și de aceea depinde de noi dacă vom trăi într-un mediu curat, sănătos și nepoluat. Stă în puterea omului să ia măsuri eficiente și să găsească soluții pentru a opri continuarea și agravarea acestui proces dăunător. 48

Pagina 50

Protejarea mediului înconjurător Prof.înv.preșc. Mădălina Huțu G.P.P ”Lizuca ” Botoșani Acțiunea umană cunoaște în prezent o amploare nemaiîntâlnită, perturbând sau chiar nimicind echilibre ecologice milenare. Omul a descoperit ascunzișul bogățiilor naturale și răpit comorile naturii, a dibuit puterea izvoarelor și le-a robit. Omul, ,,robotul de odinioară “, a smuls tainele puterii naturii și a făcut ca în iureșul înălțării lui, natura să se apere tot mai săracă, tot mai primejduită. Pădurile s-au retras din fața plugului, sălbăticiunile și-au schimbat nișa ecologică în mici pustietăți, multe din ele pierind în fața trufașului om. Accidentele ecologice se înmulțesc. Statisticile de tot felul descriu, în limbajul lor crud și indiferent, agravarea unor boli de care nu se știa sau pe care omul le socotea cel mult incipiente. Referindu-ne la poluare, în general, și la efectele nocive ale acesteia asupra sănătății și confortul omului, în special, este util să amintim două noțiuni multă vreme considerate sinonime și care nici astăzi nu sunt acceptate de toți cercetătorii ca total diferite. Este vorba de poluarea și impurificarea mediului. Câte ceva s-a realizat în privința inventarierii factorilor de risc, a conservării unor ecosisteme, curățiriiunor cursuri de apă, ocrotirii unor specii de animale. S-au conturat însă, aproape pretutindeni, orientări mai multe, referitoare la ceea ce ar trebui să însemne ,, o morală a mediului înconjurător”. Ea îi contestă omului dreptul de a transforma după propria voință toată suprafața Pământului, de a-i violența mecanismele intime care întrețin echilibrul structurilor, căci asemenea acțiuni sunt potrivnice intereselor vitale. Iată de ce, pe plan formativ, pregătirea elevilor cu o concepție și o conduită ecologică bună devine o cerință deosebit de importantă pentru orice demers educativ, școlar și extrașcolar. Apărarea mediului a devenit o problemă de practică socială și, ca urmare, școala trebuie să facă acest exercițiu social cu întreaga populație școlară care va avea răspunderi mari și concrete în gestionarea rațională a tuturor condițiilor de mediu social și natural. Școala este chemată să determine nu numai sentimente de admirație pentru frumusețile naturii ci și convingeri și deprinderi de conservare și dezvoltare a mediului înconjurător. Școala în ansamblu, prin întregul ei proces instructiv-educativ, trebuie să urmărească, în ultima instanță,trezirea spiritului de independență, de formare a capacității de autoinstruire și autoeducație ecologică la elevi. Munca de îndrumare și conducere sistematică desfășurată în școală trebuie privită ca un proces vital în vederea realizării unui salt calitativ în activitatea educativă. Școala este o instituție în care nu numai se învață carte ci ea reprezintă în același timp un mediu educativ. În acest mediu, elevul trăiește intens și se formează în direcția valorilor cultivate în școală, ca și în direcția acțiunilor ce se întreprind aici în mod sistematic. În amplul proces de formare a omului este deosebit de important ca viața din afara școlii să continuie, să completeze, să consolideze și să desăvârșească opera educativă al cărei fundament îl zidește școala. Educația ecologică constituie una dintre cele mai dificile și complexe sarcini în cadrul acțiunii instructiv-educative.Din perspectiva obiectivelor pedagogice, aparținând domeniului 49

Pagina 51

cognitiv, afectiv-volitiv și acțional, principalele conținuturi și componente ale educației ecologice sunt : Cunoașterea globală a mediului înconjurător, fără a nesocoti diferențele regionale ; cunoașterea noțiunii de protejare a mediului înconjurător ; cunoașterea importanței vegetației, solului, apei, aerului ; cunoașterea noțiunii de poluare ; cunoașterea consecințelor poluării ; cunoașterea măsurilor de organizare a protecției naturii ; cunoașterea vieții și activității unor mari personalități științifice ; cunoașterea imaginii de ansamblu spre care merge omenirea privind mediul înconjurător ; cunoașterea urmărilor om-natură ; cunoașterea relației dintre om, plantă, animale și anumiți factori de mediu (apă-aer) ; cunoașterea problemelor ecologice, ca probleme internaționale ; să considere mediul în totalitate, natural și artificial, ecologic și juridic ; să sprijine dezvoltarea din perspectiva mediului. Sentimentul de dragoste față de natură, și pentru natura patriei în special ; sentimentul de prețuire și respect pentru natură ; admirație pentru măsurile luate în vederea protejării mediului înconjurător, dragoste pentru plante și animale ; mândrie față de realizările poporului român ; condamnarea celor care contribuie la distrugerea mediului înconjurător ; mândria față de activitatea oamenilor de știință români ; sentimentul de solidaritate internațională ; sentimentul de admirație pentru frumusețile naturii ; sentimentul responsabilității pentru integritatea naturii. Actiunea de ocrotire a naturii prin respectarea normelor legale de protecție a mediului înconjurător, acțiunea de utilizare rațională a resurselor ; lupta pentru pace și înțelegere internațională. În ordinea succesiunii obiectivelor pedagogice, domeniul cognitiv ocupă primul loc. Pe funcțiile cognitive ale diferitelor discipline de învățământ se întemeiază valențele educative ale acestora, implicit acțiunea de aducație ecologică. De asemenea, există un paralelism între cunoastere, afectivitate și conduită, ele fiind dimensiuni indisolubile ale oricărei actiuni educative. Formarea atitudinii active față de realitate și protejare a mediului inconjurător este una din finalitățile obiectivelor educației ecologice ce vizitează dimensiunea afectivă a elevului Mediulreprezintă, după cum spunea Emil Racoviță, totalitatea forțelor și energiilor lunii materiale care influențează viață unei ființe. El poate fi natural sau artificial. ECOLOGIAreprezintă conexiunile plantelor cu animalele si mediul. POLUAREA reprezintă modificarea componentelor naturale sau prezența unor componente străine, ca urmare a activității omului și care provoacă prin natura lor, prin concentrația și prin timpul cât acționează efectele nocive asupra sănătății, creează disconfort sau impietează asupra diferitelor utilizări ale mediului la care acesta putea servi în forma sa anterioară. Educația ecologicăo definim ca un ansamblu de mijloace, căi și metode prin care se urmărește cristalizarea și amplificarea unor sentimente, trăsături de voință și caracter, atitudini, deprinderi ale individului, vizând conștiința apartenenței la natură și convingerea contopirii, prin conduita sa, cu idealui omenești, privind natura. Din explicarea acestor notiuni, ne dam seama că atitudinea, de orice natură va fi ea, este o finalitate a educației. Conștiința ecologică este un fenomen psihosocial de o deosebita complexitate și profunzime care cuprinde elemente politice, juridice, științifice morale; se manifestă pe plan ideologic prin teorii, concepții, doctrine, norme, programe politice iar, în plan psihosocial , prin cunoștințe, opinii, atitudini, interese, motivații, modele de acțiune specifice. Atitudinea activă a elevilor față de realitate și de protejare a mediului înconjurător reprezintă felul de a fi al elevului, de a se comporta, poziția favorabilă in raport cu mediul înconjurător. Acesta nu este înnăscută și nu se dezvoltă de la sine, prin simplă maturitate- 50

Pagina 52

maturizare biologică. Ea se educă, se dobândește sub influența mediului socio-cultural și educației. Evoluția stărilor atitudinale este dependentă de conținutul valorilor și condițiilor școlare, de calitatea relațiilor care se stabilesc între elev-școala, școală-familie-elev. Atitudinea creează niveluiri diferite de angajare sau nonangajare a elevilor în obiectivul procesului de învățământ. La nivelul conștiinței elevilor au loc permanente centrări și decentrări față de valorile școlare, in mod deosebit față de consecințele pe care le-ar avea acceptarea sau negarea lor. Se constituie astfel, modele comportamentale pe care va tinde să le realizeze, să le autoactualizeze pe temeiul reușitelor anterioare. Atitudinea

Textul este prea lung pentru a fi afișat integral. Deschide fișierul pentru restul paginilor.