Document
Simpozion Național. Școala Gimnazială ,, Avram Iancu Dej
Fișierul original pe site-ul primăriei
PDF · 1,3 MB · modificat pe site: 27.10.2022
Pagina sursă
Cum citez acest document
Document (2022), „Simpozion Național. Școala Gimnazială ,, Avram Iancu Dej”, Comuna Vad, jud. Cluj. Sursa: https://d32e5lpdsek2nl.cloudfront.net/Comuna%20Vad/2072/Simpozion-Nat%CC%A6ional.-S%CC%A6coala-Gimnaziala%CC%86-,,-Avram-Iancu-Dej.pdf (arhivat pe acte-primarii.ro: https://acte-primarii.ro/cluj/vad/208843-simpozion-national-scoala-gimnaziala-avram-iancu-dej, 19.11.2026)
Semnalează o problemă (text greșit, date personale, document scos de primărie)
Pagina 1
DIDACTIC
PROF. MARIA GABRIELA ENGHEȘ
-COORDONATOR-
LUCRĂRILE SIMPOZIONULUI
NAȚIONAL
„IMPLICAREA PROFESIONALISMULUI
DIDACTIC ÎN DEZVOLTAREA
EDUCAȚIEI ȘI CREATIVITĂȚII
ELEVILOR”
(octombrie 2022)
EDITURA MERITOCRAT CLUJ-NAPOCA
ISBN 978-630-6502-93-6
Pagina 2
prof. Maria Gabriela Engheș
-coordonator-
LUCRĂRILE SIMPOZIONULUI NAȚIONAL
„IMPLICAREA PROFESIONALISMULUI DIDACTIC ÎN
DEZVOLTAREA EDUCAȚIEI ȘI CREATIVITĂȚII ELEVILOR”
(octombrie 2022)
EDITURA MERITOCRAT CLUJ-NAPOCA
Pagina 3
TEXT Simpozionul Național „Implicarea profesionalismului didactic în dezvoltarea
educației și creativității elevilor” (octombrie 2022) /prof. Maria Gabriela Engheș –
coordonator
Toate drepturile rezervate autorilor
Consilier editorial: lect. dr. Tiberiu Irimia
Lector de carte: ing. drd. Paula Mîndrean
Tehnoredactare: Maria Gabriela Engheș
Coperta I-IV: Maria Gabriela Engheș
Grafică generală: Maria Gabriela Engheș
Foto coperta I: Școala Gimnazială ,,Avram Iancu” Dej, jud. Cluj – corpul B
Editura Meritocrat Cluj-Napoca
Tel. 0760 607 889, 0741 494 338
e-mail: [email protected]
2022 Editura Meritocrat Cluj-Napoca
Toate drepturile grafice asupra acestei ediții aparțin editurii Meritocrat, orice reproducere sau
modificare, indiferent de formă și suport, neautorizată urmând să suporte consecințele legii.
Responsabilitatea calității corecturii textelor din această carte aparține autorilor
Pagina 4
PARTICULARITĂȚI ALE PREDĂRII GEOGRAFIEI LA
CLASELE CU EFECTIVE MICI DE ELEVI
Prof. Calin Violeta Anamaria
Liceul Carol I, orașul Plopeni, Judetul Prahova
Motto- „A preda înseamnă a învăța de două ori ”( Joseph Joubert)
Predarea este o activitate caracteristică școlii, cuprinzând relațiile de muncă dintre
profesor și elev. Profesorul de geografie este preocupat în permanență de valorificarea optimă
a valențelor formativ-instructive ale disciplinei predate la catedră (intelectuale, morale,
estetice, afective, etc.)
Astfel că prin formele de organizare a activității la clasă și în afara clasei, se
urmărieste sincronizarea învățământului geografic cu cerințele sociale actuale și viitoare astfel
încât educarea tinerilor prin geografie să contribuie la întelegerea impactului dintre
comportamentul individului și mediul social din care provine sau în care acesta evoluează.
Geografia, împreună cu celelate științe socio-umane formează importante calitați si
trăsături psihice motivaționale care implică stimularea cognitivă (trebuințe de a descoperi , de
a înțelege, de a ști), dorința de autorealizare și, îndeosebi, concordanța între cunoaștere, trăire
afectivă și acțiune socială.
În acest context, un obiectiv esențial a fost și este obținerea și valorificarea
performanței scolare, rezultatele obținute la olimpiadele școlare sau alte categorii de activități
specifice.
Metode folosite la clase cu efective mici de elevi:
• Tehnici de organizare grafică a informațiilor
• Activitatea independentă cu manualul și materialele auxiliare
• Studiul de caz
• Experimentul
• Problematizarea
• Demonstrația , etc.
Creativitatea, alături de inteligență și memorie , contribuie la succesul demersului
didactic prin flexibilitate , originalitate, fluența, senzitivitate, ingeniozitate sau inventivitate,
etc.
Obținerea performanței la clasa presupune însă și calitati moral-volitive deosebite
reprezentate de :tenacitate, autocunoastere, autoperfecționare, motivație, capacitate de
logicizare, s.a. Desigur că , dintre acestea, în contextul dinamicii sociale actuale, rolul esențial
revine autocunoașterii ca element de reglare optimă a comportamentului individual prin
comparare și raportare sistematică a propriilor capacitați și rezultatele celor din jur.
Dezvoltarea actuală a tehnologiei informației și a comunicațiilor a determinat
pătrunderea calculatorului și în școală, implementarea noilor tehnologii înscriindu-se ca o
prioritate în direcția modernizării învățământului românesc. Deoarece în prezent domeniile de
activitate s-au întrepătruns foarte mult, este necesară o abordare globală, pluridisciplinară a
fenomenelor.
Geografia este o disciplină cu caracter aplicativ, fapt pentru care se impune ca în lecții,
să se aducă în fața elevilor elemente ale mediului, să se reproducă în clasă diferite fenomene,
toate acestea putându-se realiza cu ajutorul mijloacelor de învățământ.
Calculatorul, videoproiectorul și tabla interactivă fac parte din categoria celor mai
moderne mijloace de învățământși contribuie cu succes la creștereaeficienței orelor de
3
Pagina 5
geografie. Cu ajutorul calculatorului se asigură procesului instructiv-educativ o bază
perceptivă și documentară de calitate, sprijinind cunoașterea obiectivă și complexă a realității,
elevii venind în contact cu fenomene și procese inaccesibile percepției directe.
La ciclul gimnazial, profesorul de geografie poate utiliza calculatorul prin lansarea
platformei de învățare AEL care oferă profesorului posibilitatea creării de teste și lecții
originale.
Alte produse multimedia care pot fi utilizate în cadrul lecțiilor de geografie sunt CDurile care conțin diferite informații digitale: enciclopedii, dicționare, imagini, filme, hărți,
desene schematice, jocuri geografice, etc. O astfel de enciclopedie geografică complexă este
Encarta, care oferă posibilitatea realizării unor trasee virtuale în diferite locuri de pe glob,
elevii având posibilitatea să cunoască aspecte legate de obiceiurile, tradițiileși obiectivele
turistice deosebite. Encarta are o grafică deosebită și cuprinde o serie de suporturi
cartografice, dicționare de termeni de specialitate a căror explicare este susținutăși de imagini,
filmulețe cu prezentarea unor fenomene naturale și sociale, jocuri care familiarizează elevul în
lucrul cu harta.
Un sprijin important aflat la dispoziția profesorului de geografie este și Internetul, prin
intermediul căruia se pot căuta informații referitoare la un subiect anume, elevii pot comunica
cu colegi din alte școli, din alte țări, pe teme de interes comun.O altă modalitate eficientă de
utilizare a calculatorului în cadrul lecțiilor de geografie o reprezintă prezentările Power Point
cu ajutorul videoproiectorului. Slide show-ul poate fi folosit în mod eficient în predarea
geografiei deoarece pe fiecare diapozitiv se pot prezenta informațiile atât sub formă de text,
cât și sub formă de imagini, tabele, grafice, animații sau filme
Metoda didactică cea mai potrivită pentru nivelul gimnazial, la clase cu efective mici
de elevi, cred că se impune a fi ,,Tehnici de organizare grafică a informațiilor”
Moduri de aplicare a metodei:
• Noțiuni de geografia populației, la clasa a V-a
• Europa, la subcapitolele legate de populație și orașele respective, clasa a VI-a
• Populația și așezările umane ale continentelor Asia, Africa, America și Australia,
clasa a VII-a.
• Populația, așezările omenești și organizarea administrativ-teritorială a României,
clasa a VIII-a.
Modelele grafice înlocuiesc datele numerice prin figuri geometrice cu dimensiuni
comparative cu datele și fenomenele ce trebuie prezentate.
Modelul grafic este o reprezentare micșorată la scară, simplificată, esențializată a
obiectelor, proceselor, fenomenelor sau sistemelor din realitatea obiectivă. Profesorii care
doresc ca elevii lor să învețe ,,să învețe” le prezinta acestora modele de structuri de informații
în momentul în care elaborează schița pe tablă și le demonstrează procedurile prin care se
ajunge la acestea.
Modalitătile de organizare grafică a informațiilor și tehnicilor prin care elevii învață să
structureze informațiile verbale sunt:
Tabelul incomplet
Comunicarea sarcinii de lucru: formați grupuri de câte 3. Citiți din manual textul
,,Dinamica populației pe glob” (manual clasa a V-a – Geografia fizică generală). Elaborați
tabelul de pe tablă pe o foaie de caiet. Fiecare membru al grupului va căuta informațiile și
completează tabelul referitor la rata natalității pe glob, al doilea studiază rata mortalității pe
glob, al treilea sporul natural pe glob. Aveți la dispoziție 10 minute.
Activitate frontală. Pe rând fiecare membru din fiecare grup compară rata natalității
înregistrate în Africa și S-V Asiei cu cea din Europa și America de Nord.
Organizatorul grafic comparativ
Comunicarea sarcinii de lucru: Grupați în perechi, pe baza textului ,,Rasele umane și
4
Pagina 6
structura confesională” (manual clasa a V-a, Geografia fizică generală) vor specifica pe
prima coloană denumirea raselor umane, ce sunt comparate și pe coloana a doua sunt
specificate structurile confesionale pe glob.
Se completează cu semnul ,,+” pentru caracteristicile existente și semnul ,,-“pentru
cele absente.
Diagrama Venn
Comunicarea sarcinii de lucru: Desenați fiecare în caiet două cercuri parțial
suprapuse. Între orașele Iași și Cluj-Napoca există asemănări și deosebiri. Într-un cerc scrieți
elementele esențiale prin care se caracterizează orașul Iași, iar în celălalt elementele
specifice numai orașului Cluj-Napoca. În spațiul în care se suprapun cele două cercuri scrieți
asemănările celor două orașe. Aveți la dispoziție 10 minute.
Copacul ideilor
Comunicarea sarcinii de lucru: La baza foii, în partea centrală, într-un dreptunghi
scrieți cuvântul cheie R. Moldova. De la acest dreptunghi ramificați spre partea superioară,
asemeni crengilor unui copac, toate cunoștințele evocate.
Activitate pe grupe: Foaia trece de la un membru la altul și fiecare elev are
posibilitatea să citească ce a scris colegul lui.
9. Diagrama în coloane
Comunicarea sarcinii de lucru: Realizați printr-o diagramă în coloane dimensiunea
localităților din Defileul Toplița-Deda după numărul de locuitori.
5
Pagina 7
10. Organizatorul grafic de tip cauză-efect
Comunicarea sarcinii de lucru: Citiți textul și explicați grafic cauzele evoluției
numărului de locuitori a Defileului Toplița-Deda
Concluzionând, se poate spune că obiectivul central al educației prin geografie în
contextul corelației creativitate-performanță îl constituie formarea personalițății umane astfel
că tînărul educat să devină managerul propriului proces de educație și de integrare în
realitățile sociale.
6
Pagina 8
STIMULAREA CREATIVITĂȚII ELEVILOR LA ORELE DE ISTORIE
Profesor: Constantin Cornelia- Veronica
Liceul Tehnologic ,,Al. I. Cuza”, Slobozia, Ialomița
Este bine de știut faptul că profesorul este cel care ,,deschide” drumul elevului către
cunoaștere și îl determină pe acesta din urmă ,,să iubească” domeniul respectiv. Cultivarea
spiritului creativ al elevului depinde în mare măsură de capacitatea cadrului didactic de a crea
o atmosferă propice în procesul de predare-învățare-evaluare, de conținutul și complexitatea
materialelor didactice auxiliare abordate, de profesionalismul acestuia.
Programele școlare actuale, la liceu, pun accent pe formarea de competențe, pe ceea ce
știe elevul să facă cu achizițiile pe care le are.
In cele ce urmează, voi prezenta o competență, la clasa a XI-a și modul, ales de mine,
pentru o abordare monodisciplinară, pluridisciplinară, interdisciplinară și transdisciplinară.
Tema aleasă este: ,,România, de la totalitarism, la democrație”.
Am decis să exemplific o competență foarte importantă pentru ora de istorie și anume,
competența 3.3 – ,,descoperirea, în sursele de informare a perspectivelor multiple asupra
evenimentelor și proceselor istorice”.
Așa cum bine se știe, fiecărei competențe din programa școlară îi sunt asociate
cunoștințe care trebuie însușite, capacități, deprinderi și atitudini care trebuie formate.
Astfel, în cadrul acestei teme, elevul își va însuși informații despre situația României
în perioada comunistă (trecerea de la totalitarism, la democrație, schimbările produse pe plan
intern: economic, politic, social, cultural), dar și aspectele legate de politica externă a țării
noastre (implicarea în Tratatul de la Varșovia, intrarea României în NATO și în UE) și
implicațiile acestor evenimente.
În ceea ce privește capacitățile și deprinderile, elevul:
- își va forma deprinderea de a utiliza surse istorice variate: texte, imagini, filmulețe
din epoca respectivă;
- va fi capabil să folosească un limbaj de specialitate adecvat, care să permită discuții
pe tema propusă.
Foarte important, la această disciplină de studiu este și formarea unor atitudini, ca de
exemplu, elevul:
- își va forma o coerență și o rigoare în gândire și acțiune;
- va învăța să respecte drepturile fundamentale ale omului;
- își va forma gândirea critică și reflexivă.
În cele ce urmează, voi exemplifica, printr-o secvență de lecție, modul cum propun
abordarea monodisciplinară, pluridisciplinară, interdisciplinară și transdisciplinară.
Abordare monodisciplinară
La istorie, perspectiva monodisciplinară poate fi abordată, de exemplu, prin
folosirea unui document istoric. Lucrul cu sursa istorică este foarte important.
Documentul istoric poate fi utilizat la orice temă predată.
Personal, folosesc 2 culegeri de documente și anume:
- coord. B. Murgescu, Istoria lumii în texte, București, Ed. Teora, 1999;
- Idem, Istoria României în texte, București, Ed. Corint, 2001.
La tema:,,Participarea României la Primul Război Mondial (1916- 1918)”,de la
clasa a X-a, de exemplu, pot fi folosite texte din care elevii să descopere cauzele conflictului,
7
Pagina 9
motivul intrării țării noastre în război, tehnicile de luptă utilizate, consecințele conflictului,
etc.
Abordare pluridisciplinară
Perspectiva pluridisciplinară se referă la corelarea cu discipline înrudite. La istorie, de
exemplu, se poate face trimitere la cunoștințele pe care elevii le-au învățat la cultură civică, în
clasele a VII-a și a VIII-a.
Temele la care se poate aplica această abordare sunt: ,,Regimurile democratice în
perioada interbelică”, ,,Regimurile totalitare și dictatoriale în perioada interbelică”, dar
și în perioada postbelică (clasa a X-a). Conținuturile se reiau, la un alt nivel, în clasa a XI-a și
a XII-a. La clasa a XII-a, de asemeni, se poate face apel la cunoștințele deținute de elevi de la
cultură civică, la tema: ,,Constituțiile din România din secolele XIX- XX”.
Abordare interdisciplinară
Perspectiva interdisciplinară este cea pe care, personal, o aplic cel mai mult la orele
mele. Istoria este disciplina care poate face corelația cu discipline precum: geografia,
literatura, muzica, desenul. Făcând aceste asocieri, copiii rețin mult mai bine informațiile.
Iată câteva teme la care se pretează o astfel de abordare:
Războiul de independență a României (1877- 1878) (clasele a X-a, a XII-a);
Primul Război Mondial (1914- 1918) (clasele a X-a și a XI-a);
Marea Unire (1918) (clasele a X-a și a XII-a);
Al Doilea Război Mondial (1939- 1945) (clasele a X-a și a XI-a).
1. Războiul de independență a României - pot fi folosite reproducerile după marele
pictor, Nicolae Grigorescu, participant la acest conflict: ,,Dorobanțul”, Atacul de la
Smârdan”, etc.
2. Primul Război Mondial (1914- 1918) - pot fi folosite hărți tematice care să pună în
evidență schimbările produse¸ în Europa, ca urmare a acestui conflict: dispariția imperiilor:
Otoman, Austro - Ungar, German, Rus (Țarist) și apariția de noi state: România Mare,
Austria, Ungaria, Turcia, etc.
Pot fi utilizate, de asemeni, texte literare celebre: Camil Petrescu, Ultima noapte de
dragoste, întâia noapte de război, Erich Maria Remarque, Pe frontul de vest nimic nou, etc.
În ceea ce privește participarea țării noastre la conflict se poate atrage atenția asupra
marșului care a însoțit trecerea Carpaților de către armata română: ,,Treceți batalioane
române, Carpații!”.
3. Marea Unire (1918)- poate fi folosită harta României Mari, dar și harta actuală a
țării noastre, care vor fi comparate. Se ajunge, astfel, la menționarea provinciilor care s-au
unit în 1918 cu România.
Abordare transdisciplinară
Aceasta poate fi folosită, mai ales la clasa a XI-a, unde programa propune, spre
discuție teme precum: ,,Impactul tehnologiei asupra mediului”, ,,Viața cotidiană și timpul
liber”, ,,Migrații în lumea contemporană”, ,,Contribuții românești la dezvoltarea științei
și tehnicii”.
Astfel, pot fi prezentate teme de mare interes pentru societatea contemporană:
poluarea, cauzele migrațiilor contemporane, deci situații pe care ei le trăiesc și asupra cărora
pot face comentarii extrem de interesante.
Așadar, de măiestria cadrului didactic, de profesionalismul acestuia depinde formarea
personalității elevului, în care creativitatea joacă un rol foarte important.
8
Pagina 10
DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNT
Prof. înv. primar Conțiș Maria
Școala Gimnazială ,,Gheorghe Munteanu” Poiana Blenchii, jud. Sălaj
,,Dacă nu ne hrănim sufletul, acesta se ofilește, iar fără suflet, viața nu mai are
sens. Procesul creativ încetează fără un dialog continuu cu sufletul. Iar creativitatea este
ceea ce face ca viața să merite să fie trăită.” Marion Woodman
Creativitatea pedagogică definește modelul calităților necesare educatorului/cadrului
didactic pentru proiectarea și realizarea unor activități eficiente prin valorificarea capacităților
sale de înnoire permanentă a acțiunilor specifice angajate la nivelul sistemului și al procesului
de învățământ.
Creativitatea face posibilă crearea de produse reale sau mintale, constituind un progres
în planul social. Componenta principală a creativității o constituie imaginația, dar creația de
valoare reală mai presupune și o motivație, dorința de a realiza ceva nou, ceva deosebit. Și
cum noutatea nu se obține cu ușurință, o altă componentă este voința, perseverența în a face
numeroase încercări și verificări.
Rolul școlii la formarea comportamentului creator este foarte important, deoarece
rămâne principalul instrument pe care societatea îl folosește pentru cultivarea creativității la
membrii ei tineri, de vârstă școlară.
Preocuparea de formare a independenței în gândire și exprimare implică și o legătură
cu familia. Părinții trebuie convinși că tutelarea excesivă împiedică dezvoltarea intelectului,
manifestarea independentă a gândirii și fanteziei lui, factori esențiali în dobândirea viitoare a
unei autentice competențe profesionale.
Se pot face multe pentru educarea spiritului creativ în școală. Dar, se vede necesitatea
de a modifica destul de mult modul de gândire și stilul de lucru în clasă, cristalizate în secole
de învățământ tradițional, prea puțin preocupat de această latură a personalității elevului, care
capătă în zilele noastre o valoare din ce în ce mai însemnată.
Creativitatea trebuie încurajată și cultivată prin respectul de sine, ea nu este doar un
har dăruit de Dumnezeu unui Eminescu, Enescu, sau Edison, ci este însăși exprimarea de sine
a ființei umane, în orice domeniu se manifestă.
Rolul si factorii creativității
Despre importanța creativității nu e nevoie să spunem multe: toate progresele științei,
tehnicii și artei sunt rezultate ale spiritelor creatoare. Desigur, există mai multe trepte de
creativitate. C. W. Taylor descrie cinci „planuri” ale creativității.
- Creativitatea expresivă ;
- Planul productiv ;
- Planul inventiv ;
- Creativitatea inovatoare ;
- Creativitatea emergentă ;
În afară de aceste aspecte, dacă nu creativitatea, cel puțin imaginația este necesară
fiecăruia dintre noi în condițiile vieții obișnuite.
În ce privește factorii creativității, se poate vorbi, mai întâi, de aptitudini pentru
creație. Există anumite structuri cerebrale, pe care nu le cunoaștem, care favorizează
imaginația, ele creând predispoziții de diferite grade pentru sinteza unor noi imagini, unor noi
9
Pagina 11
idei. Totuși, e nevoie de intervenția mediului, a experienței pentru ca ele să dea naștere la ceea
ce numim talent.
A doilea factor care trebuie amintit este experința, cunoșțintele acumulate. Importantă
nu este doar cantitatea, bogăția experienței, ci și varietatea ei. Multe descoperiri într-un
domeniu au fost sugerate de soluțiile găsite în altă diciplină.
Se disting două feluri de experiențe:
a) o experiență directă, acumulată prin contactul direct cu fenomenele sau prin discuții
personale cu specialiștii;
b) o experiență indirectă, obținută prin lectură sau audierea de expuneri.
Alți factori interni ai dezvoltării creativiății sunt motivația și voința. Creștera dorinței,
a interesului pentu creație, ca și a forței de a birui obstacole are, un rol notabil în susținerea
activității creatoare.
Societatea are o influență deosebit de importantă pentru înflorirea spiritiului creativ
într-un domeniu sau altul. În primul rând, intervin cerințele sociale.
Un alt factor determinat în stimulare creativiății îl constituie gradul de dezvoltare a
științei, tehnicii, artei.
Educarea creativității
Problema educării deliberate a puterii de producție creatoare a fost pusă încă de la
începutul secolului trecut.
Prin însăși trăsătura ei definitorie – originalitatea – ca ceva nou și imprevizibil,
creativitatea pare a fi incompatibilă cu ideea de educare deliberată.
Multă vreme creația a fost considerată apanajul exclusiv al unei minorități restrânse.
Distingând însă mai multe trepte calitative în creativitate și observând cum și eforturile de
gândire obișnuită implică ceva nou, cel puțin pentru persoana aflată într-un impas, astăzi nu se
mai face o separare netă între omul obișnuit și creator.
Factorul intelectual (imaginație, gândire, tehnici operaționale) este relativ mai ușor
educabil. Factorii de personalitate în sensul larg al noțiunii, care țin de atitudini, motivații,
caracter, deprinderi de lucru se lasă mai greu influențați în direcția și cu intensitatea dorită de
noi, dar odată achizițiile educative dobândite, persistența lor nu se mai măsoară în luni, ci în
ani sau etape de vârstă.
La educarea creativității sunt importante, deopotrivă, metodele, relația profesor-elevi,
atitudinea adultului față de elev și atmosfera pe care cadrul didactic o instaurează în clasă.
Trebuie să fim conștienți și să combatem anumite piedici în calea manifestării
imaginației, creativității. Asemenea obstacole exterioare sau inerente individului sunt
denumite, de obicei, blocaje.
Criterii de apreciere a creativității elevilor
Notele școlare, ca expresie a randamentului la învățătură, nu pot reflecta întru totul
nivelul creativității. Elementele care opun aceste două categorii sunt mai semnificative decât
cele care le apropie. Există și aspecte comune creativității și performanței școlare: volumul de
informații, fluiditatea gândirii, gândirea independentă, perseverența în urmărirea scopului.
Majoritatea cercetătorilor au ajuns la aceeași concluzie: la aceleași rezultate pe plan
școlar ajung atât elevii preponderent inteligenți, cât și cei preponderent creativi. Doar calea e
diferită: primii - printr-o muncă susținută și ordonată, ceilalți prin spontaneitate și salturi în
utilizarea efortului.
Realizările trecute ale elevului
Acestea constituie un criteriu sigur pentru o primă selecție a ,,vârfurilor”. O simplă
enumerare a succeselor, ca răspuns la chestionarele date de diriginte, îl plasează pe elevul
rerspectiv în rândul celor cu potențial creativ ridicat. Metoda nu mai este discriminantă când
coborâm pe scara nivelurilor creativității sau la un potențial creativ care nu a avut încă prilejul
10
Pagina 12
sau nu i-a sosit timpul să se manifeste.
Testele obiective de investigare a creativității
Testele sunt destinate să măsoare creativitatea în accepțiunea ei de potențial creativ și
nu vreo formă particulară, ci potențial creativ general.
Aprecierea colegilor și a profesorilor
Cercetătorii afirmă că, împotriva așteptărilor, elevii identifică mai corect pe colegii
creativi decât o fac profesorii.
Alte modalități
Fiind un fenomen care angajează cu prioritate o multitudine de trăsături ale
personalității, creativitatea mai poate fi investigată și prin metode ,,clinice”: anamneza (adică
metoda biografică), inventariile de interese sau de personalitate.
Metode de cultivare a creativității
Deși pare paradoxal, creativitatea este educabilă. Pentru dezvoltarea creativității la
elevi există două căi:
a) modernizarea sistemică a învățământului, în toate verigile și amănuntele sale, în
lumina unei pedagogii a creativității;
b) introducerea unui curs aplicativ de creativitate ca o materie de sine stătătoare,
repetabil la anumite intervale de timp. Acesta va avea un triplu caracter: interdisciplinar (ca
metodologie, material faptic și aplicații), supradisciplinar (ca realizare și finalitate) și
paradisciplinar (ca plasare în programa școlară, alături de celelalte discipline de studiu).
Aspirația spre dezvoltarea spiritului creativ a dus la conceperea unor metode care, pe
de o parte, să combată blocajele, iar pe de alta, să favorizeze asociația cât mai liberă a ideilor.
Metodele de cultivare a creativității sunt tradiționale și speciale.
În prima categorie intră regândirea și inovațiile aduse în metodologia evaluării
randamentului școlar al elevului, metodele active deja cunoscute și frecvent utilizate de
cadrele didactice, învățarea prin descoperire dirijată. Între tehnicile de stimulare a
capacităților creatoare amintim brainstormingul (considerat un procedeu, dar mai ales ridicat
la rangul de principiu), sinectica (însemnând în esență valorizarea analogiilor), testele de
potențial creativ utilizate ca exerciții, o serie de alte tehnici speciale de descătușare a
originalității.
Dezvoltarea creativității în învățământ
Câtă vreme creația era socotită un privilgiu dobândit ereditar de o minoritate, școala
nu s-a ocupat în mod special de acest aspect, deși s-au creat și clase speciale pentru
supradotați. Pe lângă efortul tradițional de educare a gândirii critice, stimularea fanteziei apare
si ea ca un obiectiv major. Aceasta implică schimbări importante, atât în mentalitatea
profesorilor, cât și în ce privește metodele de educare și instruire.
În primul rând, trebuie schimbat climatul, pentru a elimina blocajele culturale și
emotive. Se cer relații destinse, democratice, între elevi și profesori. Apoi, modul de predare
trebuie să solicite pariciparea, inițiativa elevilor prin folosirea metodelor. Fantezia trebuie și
ea apreciată corespunzător, alături de temeinicia cunoștințelor, de raționamentul riguros și de
spiritul critic.
Procesul creator de tip pedagogic este angajat la nivelul proiectării didactice/educației
care presupune valorificarea etapelor de pregăure-incubație-iluminare-verificare a modului de
realizare a lecției, orei de dirigenție etc în sens prioritar formativ.
Primelee două etape - pregătirea și incubația - impun un anumit (auto)control
pedagogic, exercitat de cadrul didactic în diferite contexte educaționale.
Etapa iluminării presupune înțelegerea deplină a situației didactice/educative create
stimulând decizia originală și eficientă, condensată afectiv într-un anumit moment. de
eliberare, ,,la care nu se poale ajunge dacă lipsesc premisele obținute în faza de incubație"
(Landau, Erika).
11
Pagina 13
Etapa verificării definitivează procesul creator, exprimat printr-un produs specific –
simbol, sens verbal, obiect, acțiune, relație socială etc. - care respectă particularitățile
domeniului de referință (ciclu, disciplină de învățământ), acționând la nivelul perfecționării
corelației subiect-obiect, angajată în mediul școlar și extrașcolar
Produsul creator de tip pedagogic este situat la nivelul inventivității care reflectă
capacitatea educatoarelor, învățătorilor, profesorilor, de ,,a produce" corelații instrucționale și
educaționale noi în raport cu realizările anterioare.
În această accepție, valorificând o teză de bază, afirmată la nivelul praxiologiei -
,,orice lucru bine făcut este un lucru nou" (Kotarbinski, Tadeusz) - orice activitate
didactică/educativă (lecție, oră de dirigenție etc.) eficientă este o activitate nouă care asigură
adaptarea proiectului pedagogic la situațiile concrete ale clasei și ale câmpului psihosocial,
aflate într-o continuă schimbare și transformare. Această tendință susține în timp
(auto)perfecționarea permanentă a activității didactice/educative cu efecte optimizante nu
numai în plan psihopedagogic, ci și în plan social (cultural, politic, economic).
Bibliografie:
• Cerghit, Ioan, Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică,
București,1976;
• Cucoș, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom ,Iasi, 2001;
• Maria, Gârboveanu, Stimularea creativității elevilor în procesul de
învățământ, Editura didactică și pedagogică, București,1981;
• Stoica, Ana, Creativitatea elevilor. Posibilități de cunoaștere și educare, Editura
didactică și pedagogică, București,1983;
• Voiculescu, Florea, Analiza resurse-nevoi și managementul strategic în
învățământ, Editura ,,Aramis”, București, 2004.
12
Pagina 14
CONTRIBUȚIA LECTURII LA DEZVOLTAREA
CREATIVITĂȚII ELEVILOR
Prof. înv. primar Covaciu Ana
Școala Gimnazială Vad, jud. Cluj
Un proverb românesc ne spune:”Cartea face omul - om, ca altoiul pomul — pom”.
Aceasta înseamnă recunoașterea faptului că ajungerea la adevărata și deplina condiție de om
se realizeazã prin intermediul cărților, că prin ele se moștenește de la înaintași și se transminte
urmașilor patrimoniul culturii și al civilizației naționale, al culturii și al civilizației universale.
Eveniment cultural – constituind altădată un privilegiu – lectura cărților devine în zilele
noastre o activitate la îndemâna tuturor, și după cum o impun cerințele societății, ea trebuie să
se constituie într-o activitate cotidiană fundamentală, deoarece contribuie la îmbogațirea vieții
fiecăruia dintre noi. Dar, pentru ca apropierea de carte să devină o deprindere zilnică si, mai
mult, ca plăcerea de a citi să devină o necesitate dorită și trăită, ea trebuie cultivată înainte
chiar de învățarea alfabetului, prin preocuparea permanentă a părinților de a-i obișnui cu
frumusețea inegalabilă a lecturilor. Este foarte important ca ai noștri copii să aiba “cultura
lecturii” inoculată încă de timpuriu, părintele dându-i propriul exemplu prin așezarea, cât mai
des posibil, într-un fotoliu cu o carte bună în față. Cel mic va fi tentat în primul rând să
imite gestual părintele, mai apoi se va întreba ce citeste maturul din fața lui, ca, în final, să
descopere odată cu însușirea “tainelor alfabetului” marele univers pe care-l ascunde plăcerea
de a lectura. Dar avem din păcate si exemplificarea opusă; dacă un copil a văzut că părinții,
frații mai mari, rudele nu citesc, el de ce să citească ? Dacă acasă la el nu există nicio carte, el
de ce să cumpere cărți ?
În 2006, Parlamentul European și Consiliul UE au adoptat o Recomandare cu privire
la stabilirea de competențe cheie pentru învățarea de-a lungul întregii vieți, cu scopul de a ne
integra cât mai armonios în societatea în care trăim și de a rezolva problemele pe care
societatea ni le pune în față. Una dintre aceste competențe este cea de comunicare în limba
maternă și ea presupune:
• capacitatea de a comunica în scris și verbal, de a înțelege și a-i face pe alții să
ințeleagă diferite mesaje în situații variate
• capacitatea de a citi și de a înțelege diferite texte adoptând strategia potrivită scopului
citirii (informare / instruire / de plăcere) și diferitelor tipuri de text
• capacitatea de a scrie texte pentru o varietate de scopuri; monitorizarea procesului de
scriere, de la „draft” ( șablon) până la „bun de tipar”
• capacitatea de a distinge informația relevantă de cea nerelevantă
• capacitatea de a-ți formula propriile argumente într-o manieră convingătoare și a lua în
considerare alte puncte de vedere experimate atât verbal cât și în scris.
Este unamim recunoscut faptul că foarte multe conflicte sau neînțelegeri apar din
cauza unui deficit de comunicare. Aceasta înseamnă că, cu cât vom sti mai bine să
comunicăm, cu atât mai multe șanse avem de a preîntâmpina conflictele.
Competența cheie de comunicare în limba maternă este un țel care trebuie atins la
finele învățământului obligatoriu. Ea se formează și se atinge treptat prin competențele
generale și specifice limbii și literaturii române și prin intermediul obiectivelor operaționale
stabilite pe parcursul lecției.
Trezirea și educarea interesului pentru lectură se realizeazã prin acționarea asupra
raportului dintre obiect și necesitate, astfel încât obiectul - în cazul nostru cartea - să rãspundã
unei necesități intelectuale și afective a copilului. Acest fapt nu impune existenta unui anumit
nivel de instruire din partea părinților, dar cere tuturor conștiința clară asupra importanței
13
Pagina 15
lecturii în dezvoltarea deplină a copilului și preocuparea permanentă si constantă de a-i trezi
interesul pentru aceasta activitate.
Ca exemplificare ne putem gândi la modelul Smarandei Creangă, mama marelui
nostru scriitor care, în inegalabilele sale Amintiri din copilărie notează : «Si când învățam eu
la școalã, mama învăța cu mine acasă și citea acum la ceaslov, la psaltire și Alexandria mai
bine decât mine și se bucura grozav când vedea că mã trag la carte.»
Odată cu învățarea scris-cititului, cartea devine un bun accesibil copilului. Efortul
stimulativ pentru lectură pe care-l cultivă părinții i se adaugă efortul sistematic al școlii. Din
acest moment, lectura devine calea directă și sigură pentru însușirea formelor și nuanțelor
gândirii ca și pentru exprimarea cu claritate și precizie a ideilor proprii.
Rolul educatorului este de a urmări nu numai “cât”, ci și “ce” și “cum” citesc elevii
săi. Nu numărul mare de cărți citite contează, ci valoarea artistică , educativă și formativă a
acestora. Un obiectiv important pentru fiecare clasă, dar mai ales pentru profesor, este trezirea
interesului elevilor pentru lectură. Odată format, gustul pentru lectură se poate transforma
într-o adevărată pasiune, care se poate resimți toată viața.
Intervenția învățătorului în clasele ciclului primar este absolut necesară, în vederea
formării gustului pentru lectură. Fără a i se comunica , micul școlar este purtat printre
multitudinea de tipuri de lectură . Iată câteva modalități de clasificare:
- lectura liniară - textul e parcurs secvențial și în întregime (de la început până lasfârșit).;
- lectura literară - accentul se pune mai mult pe “cum” se spune decât pe “ce” se spune;
- lectura informativă - e o lectură selectivă care vizează obținerea unei idei de ansamblu
asupra textului;
- lectura exploratorie - constă în recuperarea unui simbol sau a unui grup de
simboluri predeterminate din ansamblul unui text (găsirea unei referințe în dicționar, a
numărului de telefon în anuarul abonaților, etc.);
- lectura de cercetare - este o variantă a lecturii exploratorii, ea constă în recuperarea unei
informații pe o temă prestabilită, dar căreia nu-i cunoaștem cu precizie
reprezentareasimbolică; e caracterizată de inspecția atentă a textului în direcția globalității, nu
însă aliniarității, și de frecvente mișcări înainte-înapoi;
- lectura obligatorie – e stabilită prin programele scolare și este în mare parte cuprinsă sau
discutată în manuale. Se urmăreste stabilirea unui contact cu diverse creații literare și
deprinderea de a analiza cuprinsul unor opere literare.;
- lectura suplimentară - are ca scop stimularea interesului pentru lectura și formarea de
cititori pasionați.
O secvență foarte importantă în stimularea interesului pentru lectură este legată de
felul în care se recomandă ce să citeasca și cum să citească elevii. Pentru a preveni receptarea
ca obligativitate a lecturii particulare se va stârni curiozitatea elevilor în diferite feluri: nu se
va da lista anuala la începutul semestrului I , ci se vor stabili titluri pe 2-3 saptamâni; va face
prezentarea unor carti în asa fel încât sa ambitioneze elevii în achizitionarea si lecturarea lor;
va povesti incomplet momente ale unor narațiuni, lasând elevilor un semn de curiozitate în
finalizarea întâmplărilor; va caracteriza unele personaje, îndemnând elevii la cautarea
independentă, prin lectura integrală, a locului acestora în narațiune, a relațiilor cu alte
personaje; va recita una sau două strofe dintr-o lirică sau poem liric, îndemnând elevii la
realizarea integralității textului; va controla fișele de biblioteca ale copiilor și va vedea
bibliotecile lor personale. Pentru organizarea și desfășurarea îndrumării lecturii suplimentare a
elevilor, se vor putea folosi ca metode, la clasele I si a II-a, citirea expresivă și povestirea.
Începând cu clasa a III-a, elevii vor realiza într-un caiet de lecturi suplimentare,
însemnări personale asupra celor citite . În acest caiet, elevii vor nota titluri, autori, citate, vor
povesti, vor înregistra numele personajelor, vor caracteriza sumar unele personaje, își pot
exprima părerea asupra unor fapte, personaje, expresii literare. Este important ca asemenea
14
Pagina 16
notații să fie verificate periodic de către învățător, făcând aprecieri stimulative, spre a
determina elevii să-și formeze un stil de afișare, selectare și de înregistrare a informațiilor
acumulate din cărți.
Popularizarea carților este o formă esențială de stimulare a interesului pentru
alcătuirea unei biblioteci personale, de formare a dragostei pentru carte, pentru citit.
Popularizarea cărților se face prin: vizitarea bibliotecii; organizarea de întâlniri cu scriitori;
organizarea de expoziții de cărți; medalioane literare; participarea la spectacole de teatru;
vizitarea librăriilor.
Publicarea creațiilor artistice ale elevilor la gazeta de perete a clasei, în reviste pentru
copii, în revista școlii este o altă metoda în stimularea interesului pentru lectură.
Efectuarea tabelului cu evidenta lecturii elevilor si afisarea lui în clasa va stimula
concurential cititul cărților. Văzând ce si cat au citit colegii, elevii se vor ambiționa să aibă în
dreptul numelui lor cât mai multe și variate texte lecturate.
Lectura suplimentară a elevilor este un excelent suport pentru realizarea obiectivelor
citirii. Iubirea pentru carte se formează în mod sistematic, cu multă rabdare și îndrumare. Este
cea mai frumoasă achizitie a elevului care se exprimă, ca aleasă satisfacție, pentru întreaga
viață. Cititul cărților devine o utilă formă de recuperare a timpului și un excelent prilej de
fascinație.
Stimularea interesului pentru lectură al elevilor se realizează tot de către învățător prin
alegerea unor activități de tipul:
- săptămâna familiei / fratilor;
- personalizarea grupului de lectură / clasei;
- minutul de lectură;
- ora de lectură;
- ateliere de lectură;
- spectacolul lecturii;
- exerciții de lectură a textului dramatic.
- repertoar de lectură (completat săptămânal de către învățător pentru a reconstitui profilul de
cititor al fiecărui elev);
- ora poveștii (mediatorul se foloseste de albume cu imagini sau nu);
- sacul cu povești
- hora cărților
- înregistrarea unei cărti;
-cei mari citindu-le celor mai mici etc.
Ce poate fi mai mulțumitor pentru un dascăl, decât atunci când vede in elevii săi
adepți ai cititului, consumatori pasionați de lectură, care pot să inteleagă ceea ce citesc, să
deosebească ceea ce e bun, util și educativ de ceea ce e rău și dăunator, să-și formuleze clar o
opinie despre cartea citită.
Numai cel cãruia i s-a insuflat în copilărie gustul pentru lumea minunată a cărții va
caută și își va găsi timp pentru aceasta activitate de minte și de suflet.
Orele de lectură la ciclul primar, proiectate, desfășurate și evaluate cu profesionalism de
către învățător vor conduce la dezvoltarea competențelor de comunicare ale elevului, care va
avea urmatorul profil:
- civilizat, sociabil, comunicativ, implicat, interesat, creativ;
- va întelege că poate comunica, transmitând celor din imediata apropiere propriile gânduri
într-un mod care să-l facă înțeles;
- va respecta regulile unui dialog civilizat;
- va descoperi ca poate comunica folosind o multitudine de limbaje convenționale și
neconvenționale;
15
Pagina 17
- va reflecta la importanța comunicării în viața fiecăruia și se va apropia mai ușor de bogația
transmisă prin intermediul mesajelor scrise;
-va observa că prin intermediul comunicării se poate apropia de cei din jurul său, stabilind
relatii armonioase;
- va fi interesat să găsească soluții la diferite probleme prin intermediul comunicării,
carților,calculatorului;
- va cunoaste unde/cum găsețte informațiile de care are nevoie;
- va descoperi plăcerea lecturii dintr-o carte sau orice alt suport, placerea de a merge la teatru
sau de a viziona un film.
Bibliografie:
Alina Pamfil , Limba și literatura română în școala primară – perspective
complementare, ed. Paralela 45, Pitești 2009
Ioan Șerdean, Metodica predării limbii române la clasele I-IV, ed. Didactică și
Pedagogică, București 1993
Elena-Simona Bernat, Tehnica învățării eficente, Presa Universitară Clujeană
,Cluj-Napoca 2003
16
Pagina 18
IMPLICAREA PROFESIONALISMULUI DIDACTIC ÎN
DEZVOLTAREA EDUCAȚIEI ȘI CREATIVITĂȚII ELEVILOR
Profesor Creț Ioan Viorel
Școala Gimnazială ,,Avram Iancu” Dej, județul Cluj
Profesionalismul este o calitate pe care ar trebui să o dețină fiecare educator și trebuie
să fie prezentă permanent pe întreg parcursul carierei didactice.
Una dintre componentele esențiale ale profesionalismului este construirea și
menținerea relațiilor cu elevii, părinții și alți educatori. Calitatea acestor relații poate defini
adesea succesul sau eșecul pentru toți educatorii.
Profesionalism, înseamnă exercitarea unei meserii până la cele mai mici detalii ,
înseamnă cunoștințe specializate, competențe, onestitate și integritate, muncă de calitate,
respect (față de sine și față de ceilalți) dorința permanentă de dezvoltare.
În același timp, profesionalismul profesorilor este foarte important. Rezultatul
procesului educațional depinde în mare măsură de personalitatea profesorului, competența
profesională a profesorului este o proprietate importantă de care depinde calitatea predării.
Profesorul este una dintre cele mai importante figuri în formarea personalității copilului. Prin
"competență" se înțelege, în primul rând, capacitatea oamenilor de a lucra eficient în orice
condiții și în special în schimbare. Termenul "profesionalism" reflectă gradul de stăpânire a
structurii activității profesionale, în conformitate cu standardele existente în societate. Pentru
a obține acest lucru este nevoie nu numai de dorințe și abilități, ci și de dorința de a învăța
constant.
Competența profesională a profesorului poate fi, specifică, se referă la capacitatea de
a-și desfășura activitățile la cel mai înalt nivel și competența personală care presupune
dezvoltarea și auto-exprimarea, și prezenṭa unor modalități de auto-realizare. Toate aceste
aspecte ale profesionalismului sunt foarte importante în activitățile profesorului, astfel
personalitatea profesorului este un exemplu pentru elevii cu care lucrează. Prin urmare,
profesorul ar trebui să fie caracterizat, în primul rând, ca o personalitate pe deplin dezvoltată,
cu o bogată lume internă, bine pregătită în diferite tehnici și întotdeauna gata să învețe lucruri
noi.
Profesionalismul profesorului în contextual actual contemporan constă în aplicarea
noului curriculum educaṭional centrat pe dezvoltarea competenṭelor. Creativitatea la elevi
înseamnă libertatea de a se exprima, sau a construi ceva pe baza competenṭelor dobȃndite și
dezvoltate anterior. La dobȃndirea competenṭelor contribuie decisiv profesorul .
În perspectiva tradițională, profesorul transmite cunoștințe elevilor pasivi, accentul
fiind pus pe fapte și pe obținerea răspunsului corect , accentul este pus pe răspunsuri limitate
la probleme limitate și pe îndeplinirea unei sarcini prescrise. Ceea ce este învățat este lipsit de
context semnificativ accentul este pus pe sarcina specifică independent de context.
În perspectiva modernă sub supravegherea profesorului, elevii își asumă
responsabilitatea propriei învățări, dezvoltându-și pe parcursul acestui proces competențe
metacognitive și autoevaluative (competențe de învățare pe tot parcursul vieții) Elevii își
asumă responsabilitatea pentru identificarea și rezolvarea problemelor și pentru adaptarea la
schimbare prin învățare.
Există preocupări pentru configurarea unui profil de formare al absolventului unde
competenṭa este baza dezvoltării curiculare, profil care să răspundă nevoilor sociale,
aspirațiilor tinerilor modelate de cultura contemporană, a globalizării.
17
Pagina 19
Competențele cheie sunt repere ale sistemelor de educație și formare europene si o
necesitate pe piața muncii dar și pe piața educațională.
Competența este definită ca abilitate de a răspunde cerințelor sau de a îndeplini cu
succes sarcini, componentele competenței fiind atât cognitive cât și non-cognitive (cunoștințe,
abilități cognitive, abilități practice, atitudini, emoții, valori, motivații)
Curriculum centrat pe dezvoltarea competentelor prezinta un „profil de formare
european” structurat pe baza a opt competențe cheie. Acestea sunt următoarele :
➢ comunicare în limba maternă – Competența împărtășește dimensiunile
fundamentale ale comunicării în limba maternă: înțelegerea, exprimarea și interpretarea
conceptelor, ideilor, emoțiilor, faptelor și opiniilor în formă orală și scrisă, în maniere
adecvate și creative într-un registru de contexte societale și culturale (în educație și formare,
la locul de muncă, acasă și în timpul liber) în funcție de dorințe și nevoi
➢ comunicare în limbi străine – exprimarea și interpretarea conceptelor, ideilor,
emoțiilor, faptelor și opiniilor în formă orală și scrisă precum și interacțiunea lingvistică în
maniere adecvate și creative într-un registru de contexte societale și culturale, în educație și
formare, la locul de muncă, acasă și în timpul liber. Competența include și: mediere și
înțelegere interculturală.
➢ competențe matematice și competențe de bază în științe și tehnologii – dezvoltarea
și aplicarea gândirii matematice pentru rezolvarea unui registru de probleme în situații
cotidiene. Competența se construiește pe achiziții solide de numerație, accentul fiind pus pe
proces și pe activitate cât și pe cunoștințe. Competența implică și utilizarea modurilor
specifice de gândire (gândire logică și spațială) și de prezentare (formule, modele, construcții,
grafice, diagrame); Competența în științe se referă la utilizarea corpusului de cunoaștere și
metodologie folosit pentru explicarea lumii naturale, pentru a identifica întrebările și pentru a
trage concluzii pe bază de date empirice.Competența în tehnologie se referă la aplicarea
acestei cunoașteri și metodologii ca răspuns la dorințele și nevoile umane. Competența
include și înțelegerea schimbărilor determinate de activitatea umană precum și
responsabilitatea ca cetățean față de acestea.
➢ competența digitală – Utilizarea pe scară largă, dar și critică, a noilor tehnologii la
locul de muncă, în timpul liber și pentru comunicare. Implică: utilizarea calculatorului pentru
a accesa, evalua, stoca, produce, prezenta, schimba informație, precum și comunicarea și
participarea în rețele prin intermediul internetului.
➢ a învăța să înveți – Perseverarea și persistența în cadrul învățării, organizarea
propriei învățări, inclusiv managementul timpului și al informației atât la nivel individual cât
și de grup. Implică și conștientizarea procesului și a nevoilor de învățare, identificarea
oportunităților precum și depășirea obstacolelor pentru a avea succes în învățare. Competența
presupune achiziția și procesarea de noi cunoștințe și deprinderi precum căutarea și
valorificarea sprijinului exterior pentru învățare; construirea cunoașterii pe baza a ceea ce este
deja învățat și pe experiențe de viață pentru a putea aplica apoi noile achiziții acasă, la locul
de muncă, la școală și în formarea profesională. Motivația și încrederea sunt cruciale pentru
această competență.
➢ competențe sociale și civice - Participarea efectivă și constructivă la viața socială
și profesională, cu precădere în societăți tot mai diverse, inclusiv rezolvarea
conflictelor, când e necesar. Competența civică conduce la participarea în viața civică pe baza
cunoașterii conceptelor și a structurilor sociale și politiceși a implicării în participarea activă
și democratică.
➢ spirit de inițiativă și antreprenoriat – Transformarea ideilor în acțiune. Competența
include creativitate, inovație, asumarea riscurilor precum și dezvoltarea și managementul
proiectelor. Această competență îi sprijină pe subiecți în viața cotidiană, precum și la locul de
18
Pagina 20
muncă pentru a profita de oportunități. Reprezintă un fundament pentru abilități și cunoștințe
mai specifice pentru aceia care contribuie la dezvoltarea de activități comerciale și sociale.
Include și conștientizarea valorilor etice și promovarea bunei guvernanțe.
➢ sensibilizare și exprimare culturală – Aprecierea importanței exprimării creative a
ideilor, experiențelor și emoțiilor printr-un registru de mijloace care includ muzică, artele
spectacolului, literatură, arte vizuale.
Competențele cheie sunt prezentate ca rezultate ale învățării, fiind ansambluri de
cunoștințe, abilități și atitudini care urmează să fie formate tuturor tinerilor, ca instrumente
culturale pentru învățarea pe parcursul întregii vieți.Toate competențele cheie sunt în mod
egal importante, pentru că fiecare dintre ele poate contribui la o viață de succes în societatea
cunoașterii.
Multe dintre aceste competențe se întrepătrund și se conectează : aspecte considerate
esențiale într-un anumit domeniu sprijină dezvoltarea competenței dintr-un alt domeniu. Se
raportează atât la viață personală („acasă”, „în timpul liber”) cât și la viață socială și
profesională („în societate”, „la locul de muncă”).
În concluzie profesionalismul profesorului constă în aplicarea noului curriculum
centrat pe dezvoltarea competeṭtelor care are ca rezultat formarea unui absolvent ,, creativ,,
cu o adaptare flexibilă la o lume în rapidă schimbare și profundă interconectare.
19
Pagina 21
PROIECTUL TEMATIC ,,ZILE MINUNATE DE ȘCOALĂ”
Prof. înv. primar, Dunca Marilena
Școala Gimnazială ,,Avram Iancu” Dej, județul Cluj
„Nu există deloc lucruri mari, nici lucruri mărunte. Există altceva. Altceva înseamnă ceea
ce-mi place și ceea ce fac”. (Jacques Prevert)
Evaluarea autentică este o formă de evaluare continuă, cu caracter preponderent
formativ, care are în vedere activizarea elevului ca participant direct la propria formare,
conștientizându-i permanent nivelul propriilor performanțe, dar și căile pe care trebuie să le
urmeze. Una dintre metodele de evaluare pe care o folosesc adeseori în evaluarea elevilor mei
este proiectul tematic - metodă de evaluare prin care se creează situații complexe de evaluareînvățare și care motivează elevii să participe efectiv cu bagajele de cunoștințe, deprinderi ,
abilități, reușind să obțină produse finale spre mulțumirea sufletească a tuturor:elevi,
învățător, părinți.
Metoda proiectului tematic presupune o abordare transdisciplinară a unei teme bine
stabilite în raport cu cerințele programelor școlare, cu capacitățile intelectuale implicate, dar și
cu interesele și abilitățile practice ale elevilor, fiind o formă de evaluare motivantă pentru ei,
chiar dacă volumul de muncă este sporit.Activitățile integrate care se desfășoară pe parcursul
unui proiect tematic asigură o învățare activă, reflectând interesele și experiența elevilor și au
finalități reale. În cadrul lor, elevul își concentreză atenția și energia, cu atât mai mult cu cât
are oportunitatea de a-și personaliza cunoștințele dobândite prin mijloace artistice: creații
„literare”, postere educative, afișe, desene, albume, jocuri, produse practice. Este o metodă
complexă, care necesită o perioadă mare de timp-una sau mai multe săptămâni și care se poate
realiza individual și în grup, aducând, astfel, mai multe beneficii.
Avantajele folosirii proiectului tematic în evaluare sunt multiple: ¾ valorizează
experiența cotidiană, informațiile și interesele elevilor: aceștia trebuie să–și folosească
cunoștințele, deprinderile,abilitățile și capacitățile în contexte noi, să caute informații
suplimentare, să le combine, să formuleze probleme, să caute soluții; ¾ oferă posibilitatea
fiecărui elev de a se manifesta plenar în domeniile în care capacitățile sale sunt cele mai
evidente; ¾ oferă oportunități pentru realizarea unei cooperări educaționale între principalii
actori: elev-elev, elev-învățător, învățător-elev-părinte; ¾ stimulează acumularea de
cunoștințe, dezvoltă capacitățile și abilitățile de comunicare, colaborare și ajutor ,
determinând învățarea reciprocă; ¾ contribuie la formarea atitudinii de gândi înainte de a
acționa și la conștientizarea faptului că doar împreună oamenii pot reuși să realizeze ceea ce
își propun; ¾ oferă un context flexibil de organizare a evaluării printr-o multitudine de alte
metode didactice.
Proiectul tematic susține individualizarea actului educațional, oferind elevului
posibilități multiple și variate de a-și valorifica potențialul de cunoștințe dobândit, modul în
care le posedă, modul în care știe să le valorifice și modul de expunere. Produsele finale
obținute contribuie la reușita școlară a elevului, la mulțumirea sufletească a lor, a cadrului
didactic și a părinților. Dacă li se cere elevilor să descrie ceea ce simt, să-și măsoare propriul
progres avem o evaluare autentică, o învățare „reciprocă”, interesantă, stimulativă, relaxantă
și plăcută pentru elev. Rolul hotărâtor în realizarea proiectului tematic îl are capacitatea
cadrului didactic de a determina și organiza activități la nivelul posibilităților minime-mediimaxime ale colectivului de elevi.
20
Pagina 22
Proiectele tematice desfășurate cu o generație de elevi, timp de 5 ani au fost
următoarele:
100 de zile de școală-Turul galeriei –colecții de 100 de obiecte realizate de elevi împreună
cu membrii familiei
❖ Proiectul a urmărit dezvoltarea competențelor specifice tuturor disciplinelor și
aplicarea acestora în noi contexte de învățare.
❖ Exprimarea unor gânduri, păreri, emoții în cadrul unor mesaje simple în contexte
familiare de comunicare;
❖ Participarea la interacțiuni în contexte familiare pentru rezolvarea unor probleme de
viață sau la școală;
❖ Realizarea unor experimente, a unor produse pentru nevoi curente și rezolvarea unor
probleme simple din mediul înconjurător;
❖ Manifestarea curiozității, creativității și entuziasmului în realizarea sarcinilor de lucru
fără teama de a greși;
❖ Exprimarea bucuriei în realizarea de lucrări simple;
200 de zile de școală-Coșul toamnei
Am organizat un târg cu produse specifice toamnei, urmărind:
❖ dezvoltarea de competențe sociale si civice, precum și de antreprenoriat.
❖ asumarea unor sarcini de lucru care implică hotărâre, angajament în realizarea unor
obiective, inițiativă, creativitate, cooperare;
300 de zile de școală-Serbarea Abecedarului
❖ Participarea la proiecte culturale organizate în școală
❖ Concentrarea atenției și perseverarea în lucru până la finalizarea sarcinii
400 de zile de școală-Cartea , prietena mea
❖ Elevii au realizat cărți uriașe, care au cuprins creații proprii-texte, povestiri, poezii,
interviuri , ghicitori, pe care le-au prezentat părinților și bunicilor în cadrul serbării de
Crăciun.
❖ Au demonstrat competențe specifice limbii române, matematicii, limbii engleze,
artelor plastice, muzicii,educatței civice și au contribuit la dezvoltarea tipului de
inteligență specifică fiecărui elev.Fiecare echipă a avut participanți cu diferite tipuri de
inteligență, iar produsul final a fost deosebit .
500 de zile de școală-Centenarul României
❖ Elevii au realizat 500 de semne de carte cu tematica Unirii , cu modele repetitive,
folosind axe de simetrie, frize, desene , le-au înfoliat și le-au inmânat tuturor colegilor
din clasele primare din școală.
600 de zile de școală-Parada costumelor Eco
❖ Am urmărit manifestarea interesului pentru un mediu curat și pentru sănătatea propriei
persoane;
❖ Aplicarea unor reguli elementare de igienă personală și de comportament responsabil
în raport cu mediul;
❖ Manifestarea curiozității în abordarea de sarcini, fără teama de a greși;
700 de zile de școală-Popoare de ieri si de azi
❖ Proiectul interdisciplinar s-a desfășurat în semestrul I al clasei a IV-a și a fost o sinteză
21
Pagina 23
a competențelor specifice însușite în cadrul lecțiilor de istorie, geografie, educație
civică, muzică și mișcare, arte si abilități practice, limba română, matematică, științe.
❖ Elevii s-au documentat , au realizat prezentări power point despre anumite țări și
popoare, obiceiuri culinare, dansuri și costume tradiționale, au prezentat curiozități
sau mici informații științifice ,au dansat, au cântat, au preparat mâncăruri specifice
țărilor studiate.
800 de zile de școală-Adio, clase primare!
❖ Proiectul s-a încheiat demonstrând din plin competențele digitale în școala on line.
❖ În colaborare cu profesorii clasei, am realizat și un filmuleț cu mici amintiri din
parcursul elevilor în clasele primare.
❖ În cele 800 de zile de școală am colaborat foarte mult cu familiile elevilor mei și am
reușit
❖ să -i implic în toate activitățile școlare sau extrașcolare, pe baza proiectelor tematice.
22
Pagina 24
CREATIVITATEA…O PROVOCARE?
Prof.înv.primar, Engheș Maria-Gabriela
Școala Gimnazială ,,Avram Iancu” Dej, județul Cluj
Viața modernă, cu schimbările socioeconomice și micșorarea depozitului de resurse
convenționale, impune dezvoltarea creativității și punerea ei în slujba progresului uman și
bunăstarea materială și spirituală a omenirii. Rolul cel mai important în depistarea, stimularea
și finalizarea creativității îl ocupă școala. Astfel, școala contemporană trebuie să fie centrată
pe elev, oferindu-i posibilitatea de dezvoltare la maxim aptitudinilor a și capacităților
creatoare prin procesul învățării. Cercetările în domeniul creativității au arătat că există
interacțiune între creativitate, inteligență, randament școlar, conținutul învățământului și
rezultatele învățării. Arthur Koestler spunea că „Creativitatea este un proces de învățare
aparte, la care elevul și profesorul sunt una și aceeași persoană” fapt ce demonstrază că
fiecare cadru didactic are azi o mare responsabilitate în procesul de învățământ, în sensul că e
obligat să le ofere elevilor posibilitatea dobândirii unei experiențe sociale și constructive noi,
bazată pe colaborare și cooperare în rezolvarea problemelor vieții, ca să poată să-și asigure
conviețuirea într-o lume pașnică.
În contextul învățământului de astăzi, rolul și importanța cadrului didactic capătă o altă
dimensiune datorită instruirii interactive, cât și a celei creative. Astfel, atmosfera pe care o
crează acesta în clasă reprezintă un factor cu influență majoră asupra comportamentului de
învățare al elevului. Crearea climatului favorabil, a unei colaborări eficiente între dascăli și
elevi, o atmosferă caldă, afectivă, pozitivă, de exigență, dar și de înțelegere, de
responsabilitate este o condiție esentială ce trebuie indeplinită la lecție.
A avea creativitate pedagogică înseamnă a deține una dintre aptitudinile esențiale ale
personalității didactice. Putem evidenția următoarele trăsături ale personalității pedagogului
creativ: ,,orientarea spre formarea copilului ca personalitate creatoare, tactul pedagogic,
empatia, imaginația pedagogică, gândirea divergentă, aprecierea și susținerea de către
educator a imaginației copiilor, artistismul, simțul dezvoltat al umorului, abilitatea de a crea
situații de probleme, de a provoca întrebările copiilor cât și abilități creative’’ (Cemortan S.
pag. 59). Pedagogul are rolul de a stimula efortul copilului, tendința acestuia de fi original,
inventiv, creativ. Atitudinea profesorului are un rol major în crearea unei atmosfere prielnice
stimulării și dezvoltării învățării interactiv-creative.
Conform pedagogiei Freinet, ,,fundamentul creativității îl constituie libertatea de
manifestare, libertatea de gândire și libertatea de exprimare a cunoștințelor, a gândurilor, a
faptelor. În acest sens, sunt adecvate activitățile care cer spontaneitate și contribuie la
dezvoltarea independenței în gândire și în acțiune’’ (Cosmovici A. Iacob L. pag. 163)
Dascălul creativ dă libertate elevilor să-și spună părerea promovând o atitudine
deschisă, respectă opiniile celorlalți, le întărește convingerea că pot emite judecăți valoroase,
îi antrenează în procesul de evaluare, le comunică criteriile de evaluare și le oferă timp
suficient exersării. Pentru a stimula creativitatea elevului, profesorul însuși trebuie să fie
creativ, să manifeste un comportament și o atitudine pozitivă în acest sens.
Un dascăl creativ utilizează în procesul de predare– învățare- evaluare, învățarea prin
colaborare în mod eficient . Pentru reușita unor astfel de activități, acesta trebuie să dețină
urmatoarele competențeꓽ
- competența energizantă: se referă la capacitatea profesorului de a-i antrena pe elevi să se
implice activ în rezolvarea unor sarcini. Elevii trebuie stimulați să nu se oprească la o prima
soluție, ci să caute soluții alternative.
23
Pagina 25
- competența empatică: are în vedere abilitatea de a se transpune în situațiile pe care elevii le
parcurg. În acest mod își va cunoaște elevii mai bine și se va îmbunătăți și comunicarea cu ei.
-competența organizatorică: se referă la abilitățile organizatorice ale dascălului pentru lucrul
pe grupe, impunerea regulilor necesare învățarii prin cooperare. Mai mult, cadrul didactic
trebuie să știe să intervină în situații de criză, să aplaneze conflictele și să dirijeze activitatea
în sensul dorit. El urmărește continuu legătura dintre participanți și tema activității pentru
evitarea abaterilor.
- competența ludică: vizează capacitatea cadrului didactic de a integra elemente ludice în
activitățile de învățare pentru a le face mai atractive, dar și pentru susținerea efortului
intelectual și fizic pe o perioadă mai lungă de timp.
- competența interrelațională: se referă la competențele de comunicare cu elevii cu scopul de
a dezvolta la aceștia abilitățile sociale. Dascălul trebuie să dovedască toleranța și deschidere
față de ce este nou și să încurajeze originalitatea răspunsurilor elevilor. Efectul va fi crearea
de astfel de disponibilități și la elevi în relația lor cu ceilalți.
Cadrul didactic pot face foarte mult pentru stimularea creativității elevilor. Cercetările
pe această temă au arătat că atitudinea pozitivă a dascălului față de creativitate este unul dintre
cei mai importanți factori care facilitează creativitatea. O primă condiție a dezvoltării
creativității elevului este ca acesta să știe ce înseamnă a fi creativ, să aibă cunoștințe de bază
despre creativitate, despre psihologia creativității, despre posibilitățile de dezvoltare a acesteia
în procesul de învățământ. E necesar a se respecta personalitatea creatoare a elevului. Acest
lucru nu este ușor dacă ne gândim la faptul că elevii creativi pun întrebări incomode, oferă
soluții inedite de rezolvare a problemelor, nerespectând procedeele stereotipe, sunt de o
curiozitate uneori supărătoare. Uneori, dascălii tind să aprecieze mai mult elevii disciplinați,
care își îndeplinesc sarcina fără să comenteze și sunt dispuși să accepte judecata profesorului
sau pe cea a majorității. Un elev care este capabil să nu fie de acord cu majoritatea poate trezi
sentimente negative, chiar dacă opinia lui e justă. Sunt și situații în care marea majoritate a
elevilor simt ceea ce prețuiesc aceștia, un anume comportament conformist și atunci ei dau
curs acestor așteptări ale lor. Este foarte important ca dascălul să nu reprime manifestările
elevilor creativi, să încurajeze libera exprimare a opiniilor, să stimuleze imaginația sau
soluțiile mai deosebite. Elevii trebuie să-și poată manifesta liber curiozitatea și spontaneitatea.
Cadrul didatic trebuie să dirijeze situațiile-problemă astfel încât să se întrețină o atmosferă
permisivă a unor relații, dar să nu se exagereze nici prin autoritarism.
În activitatea de predare – învățare, cadrul didactic trebuie să fie el însuși creativ, să
dovedească flexibilitate intelectuală. Acest lucru va fi simțit de elevi și le va stârni o atenție
sporită, le va determina o curiozitate. Un asemenea dascăl, va fi privit cu ochi admirativi de
elevi.
Orientând activitatea elevilor, cadrul didactic îi încurajează să descopere cunoștințele,
să rezolve probleme, dar și să formuleze, ei înșiși, probleme. Învățarea pe bază de probleme,
învățarea prin descoperire sau învățarea prin descoperire dirijată, reprezintă forme ale unei
învățări de tip euristic prin care se stimulează creativitatea elevilor. Elevii sunt puși în situația
să privească o problemă din unghiuri de vedere diferite, să o interpreteze, să elaboreze o
ipoteză explicativă pe care să o verifice, să caute independent o soluție. Școlarii trebuie
îndrumați să manifeste toleranță față de ideile noi, să acționeze liber și să utilizeze o critică de
tip constructiv. Acest tip de învățare nu numai că duce la formarea unui stil creativ de
rezolvarea a situațiilor - problemă, dar are efecte și asupra formării personalității elevilor.
Elevii se obișnuiesc să abordeze fără teamă problemele, să le analizeze și să le rezolve. Sunt
stimulați să devină curioși și deschiși, să îndeplinească cu plăcere sarcinile.
Instruirea orientată spre creativitate implică un set de condiții favorabile, fiind
hotărâtoare încurajarea copiilor să lucreze și să gândească independent, să-și elaboreze
propriile proiecte.
24
Pagina 26
Cadrului didactic îi revine sarcina de a selecta metodele, moderne sau tradiționale,
care vor fi folosite eficient în lecțiile de dobândire de noi cunoștințe și în lecțiile de evaluare a
cunoștințelor și abilităților.
A fi azi profesor european presupune a promova strategii și metode de predare activă
și de a dezvolta interesul elevilor pentru cunoaștere și înțelegere. Pentru aceasta este necesar
să utilizăm toate mijloacele care ne stau la dispoziție: video, audio, calculator, internet,
experiment real sau virtual.
Indicatorii creativității la elevi sunt: curiozitatea, puterea de muncă, puterea de
concentrare, adaptabilitatea, independența, nonconformismul, capacitatea de a risca,
atractivitatea față de complex și misterios.
Pentru a dezvolta în clasă o atmosferă care să faciliteze creativitatea, dascălul poate
folosi:
- încurajarea elevilor să gândească, să descopere fără a fi amenintați cu evaluarea
imediată. Evaluarea continuă, îndeosebi în timpul învățării inițiale îi determină pe elevi să aibă teamă
de utilizarea unor modalități creative de învățare. E importantă acceptarea erorilor pe care le
recunosc ca parte a procesului creativ.
- încurajarea curiozității, explorării, experimentării, punerii de întrebări, testării și
dezvoltării talentelor creative. Elevii trebuie învățați să exploreze, să vizualizeze o problemă,
să inventeze sau să modifice unele din procedurile învățate, să asculte și să argumenteze, să-și
definească scopurile și să coopereze în echipă.
- recompensarea exprimării unor idei noi sau a unor acțiuni creative;
- neimpunerea propriei soluții în rezolvarea unor probleme.
Cadrele didactice care aplică aceste principii renunță la a oferi doar un flux permanent
de cunoștințe. Ei devin un mediator între copil și realitate și nu va mai fi doar o sursă directă de
informație.
Astfel, cercetările au arătat ca acești dascăli în timpul orelor frecvent:
- alocă o cantitate mai mare din timp adresării de întrebări;
- refuză să răspundă imediat unor întrebări reflectându-le în replici de forma: "Dar tu
ce crezi?", "Cum vezi tu lucrurile?";
- adresează întrebări cu caracter divergent de genul: "Ce s-ar întȃmpla dacă...?", "Ce te
face să crezi asta?";
- nu oferă un feedback evaluativ imediat, ci acceptă și manifestă interes pentru
răspunsurile paradoxale.
Rezultatul acestor strategii proprii este că elevii înșiși vor tinde să-și pună probleme să
descopere noi probleme și să problematizeze asupra unor lucruri acceptate ca adevărate.
Climatul favorabil de lucru este facilitat de faptul că dascălul tratează de fiecare dată
întrebările elevilor cu interes, respectă opiniile celorlalți, întărește constant convingerea elevilor că
pot emite idei valoroase, antrenându-i în procesul de evaluare, comunicându-le criteriile de
evaluare și oferindu-le timpul necesar exersării propriilor capacități.
Pentru a stimula activismul și creativitatea elevului, cadrul didactic însuși trebuie să fie
un tip creativ și activ, să manifeste un comportament și o atitudine pozitivă în acest sens.
Bibliografie:
2. Cosmovici, A., Psihologie școlară, Ed. Polirom, Iași, 1998
4. Jurcău, N., Psihologie educațională, Editura U.T. Press, Cluj-Napoca, 2000
5. Nicola, I., Tratat de pedagogie școlară, EDP, București, 1996
6. Roco, M., Creativitate și inteligență emoțională, Editura Polirom, Iași, 2001
25
Pagina 27
STRATEGII DE EVALUARE DIGITALĂ UTILIZATE ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR
Prof. înv. primar Erdei Ancuța
Școala Gimnazialǎ ,,Avram Iancu” Dej, jud. Cluj
Societatea contemporanǎ se aflǎ într-o continuǎ dinamicǎ ṣi urmǎreṣte formarea unor
competențe necesare elevului pentru a putea face fațǎ ulterior, în viața de adult, expectanțelor
de la locul de muncǎ ṣi schimbǎrilor permanente provocate de evoluția tehnologiei.
Marin Manolescu afirmǎ cǎ evaluarea pe bazǎ de competențe este „ținta” modernǎ în
educație (2016, p. 58). Astfel, evaluarea elevului în contextul actual trebuie sǎ ținǎ cont de
competențele cognitive ṣi metacognitive pe care le posedǎ acesta. Evaluarea pe bazǎ de
competențe vizeazǎ funcționarea cognitiv-acționalǎ, adicǎ rezultate ale domeniului cognitiv
(cunoṣtințe, noțiuni, reguli, principii, teorii, teze, idei, abilitǎți ṣi capacitǎți intelectuale), ale
domeniului afectiv-atitudinal (atitudini pozitive fațǎ de învǎțǎturǎ, activitate, interese,
sentimente, convingeri) ṣi ale domeniului psiho-motor (priceperi ṣi deprinderi practice,
competențe motrice, capacitǎți ṣi calitǎți motrice) (Cerghit, 2008, p. 356).
Pedagogia competențelor necesitǎ reconstrucția evaluǎrii din perspectiva educației
cognitive, care vizeazǎ formarea competențelor elevilor din ciclul primar, în concordanțǎ cu
anumite profile (Manolescu, 2016, p. 58). Aceste profile reprezintǎ niṣte standarde aplicabile
pentru elevi la nivelul mai multor țǎri. Profilul de formare al absolventului cuprinde
competențele- cheie necesare elevului la nivel european, fiind astfel valabile pentru toți
locuitorii din Uniunea Europeanǎ.
Aṣa cum este definitǎ de Recomandarea Parlamentului European ṣi Consiliul Uniunii
Europene, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2006, p. 4-5), competența- cheie reprezintǎ
o combinație dinamicǎ de cunoṣtințe, aptitudini ṣi atitudini pe care cel educat trebuie sǎ le
dezvolte pe tot parcursul vieții, începând încǎ din învǎțǎmântul primar, prin intermediul
învǎțǎrii formale, nonformale ṣi informale, inclusiv în familie, ṣcoalǎ, locul de muncǎ,
comunitate. De aceste competențe au nevoie toți indivizii pentru împlinirea ṣi dezvoltarea
personalǎ, ocuparea unui loc de muncǎ, incluziune socialǎ, un stil de viațǎ durabil, o viațǎ de
succes în cadrul societǎții. Competențele- cheie sunt în numǎr de opt ṣi vizeazǎ: competențe
de alfabetizare, competențe multilingvistice, competențe în domeniul ṣtiinței, tehnologiei,
ingineriei ṣi matematicii, competențe digitale, competențe personale, sociale ṣi de a învǎța sǎ
înveți,competențe cetǎțeneṣti, competențe antreprenoriale, competențe de sensibilizare ṣi
exprimare culturalǎ. (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 2018, p. 7- 8)
În ultima perioadǎ, specialiṣti în educație, precum Muṣata Bocoṣ, Dana Jucan, Ioan
Cerghit, Marin Manolescu oferǎ o mare atenție evaluǎrii didactice, considerând cǎ are un rol
esențial în valorificarea competențelor asimilate pe parcursul predǎrii- învǎțǎrii, între cele trei
procese (predare- învǎțare- evaluare) existând o interrelație puternicǎ, creându-se un circuit
continuu, conform cǎruia nu se poate înfǎptui unul dintre acestea, fǎrǎ a ține cont de celelalte.
Evaluarea trebuie astfel privitǎ ca o pârghie care ajutǎ elevul sǎ îṣi formeze competențe
practic- aplicative, metodele de evaluare alternative constituind, dupǎ pǎrerea mea,
principalele metode prin care elevul este motivat intrinsec sǎ învețe ṣi sǎ fie capabil sǎ aplice
cele învǎțate în viața de zi cu zi.
Am ales sǎ abordez aceastǎ temǎ, deoarece evaluarea ṣcolarǎ este un domeniu frecvent
întâlnit în studiile de specialitate, atât la noi în țarǎ, cât ṣi în strǎinǎtate. Consider cǎ utilizarea
26
Pagina 28
evaluǎrii digitale va ajuta elevii sǎ îṣi dezvolte gândirea criticǎ, competențele sociale ṣi sǎ îṣi
valorifice competențele de comunicare oralǎ ṣi scrisǎ, sub aspectul realizǎrii unor sarcini de
lucru provocatoare, inovative, care sǎ le stârneascǎ interesul ṣi sǎ îi implice activ. Mai mult, o
abordare inovativǎ din perspectiva evaluǎrii digitale îi va ajuta pe aceṣti „nativi digitali” sǎ îṣi
exercite competențele digitale în realizarea unor prezentǎri digitale, postere digitale, cǎrți
digitale etc.
În cele ce urmeazǎ, voi prezenta câteva dintre instrumentele digitale web 2.0 utilizate
la clasǎ în vederea evaluǎrii competențelor urmǎrite: cartea digitalǎ, banda desenatǎ digitalǎ
și harta conceptual digitalǎ.
1.1.Cartea digitalǎ
O metodǎ alternativǎ de evaluare utilizatǎ la clasǎ este cartea digitalǎ. Elevii au
realizat cǎrți digitale, folosind site-ul www.storybird.com.
Pentru început, le-am arǎtat elevilor cǎrți digitale scrise de alți copii, pentru a înțelege
care este structura narativǎ a acestora. Apoi, au primit ca subiect pentru cǎrți aventuri ale unor
animale. De pe site-ul menționat mai sus, ṣi-au ales imaginile dorite, dupǎ care au scris
povestea, respectând firul narativ.
Paṣii pentru realizarea unei cǎrți digitale sunt urmǎtorii: se acceseazǎ site-ul
www.storybird.com ṣi se creeazǎ un cont, folosind datele furnizate de cǎtre cadrul didactic. Se
selecteazǎ opțiunea Write din partea de sus a paginii, apoi la Search se scrie tema care are
legǎturǎ cu subiectul poveṣtii (spre exemplu, animale sǎlbatice). Din imaginile apǎrute, se
alege una preferatǎ ṣi se alege opțiunea Use this art, apoi Picture book. În josul paginii, în
stânga, apare Cover (coperta cǎrții), se dǎ click pe ea, se alege tipul de carte (Classic sau
Landscape), apoi se scrie titlul cǎrții ṣi numele elevului ṣi se alege culoarea coperții. Tot în
partea de jos a paginii, în dreapta, de la o sǎgeatǎ, se merge la prima paginǎ. Se scrie textul,
apoi se adaugǎ imaginea, care se selecteazǎ din imaginile aflate în stânga ṣi în dreapta. Pentru
a crea o nouǎ paginǎ, se dǎ click pe plusul din dreapta, jos. La final, dupǎ revizuirea cǎrții se
alege opțiunea Save & Exit, pentru salvarea acesteia. Dupǎ primirea aprobǎrii din partea
cadrului didactic, aceasta poate fi fǎcutǎ publicǎ, alegând opțiunea Publish, de la butonul din
stânga pe care scrie Menu.
Privind componentele competenței de comunicare, putem observa prezența
componentei verbale, cât ṣi a celei literare ṣi socio-afective în realizarea cǎrții digitale. O altǎ
competențǎ- cheie urmǎritǎ, pe lângǎ competența de comunicare, este competența digitalǎ.
1.2.Bandǎ desenatǎ digitalǎ
Realizarea unei benzi desenate digitale cu titlul „O zi din viața mea” constituie o altǎ
sarcinǎ de evaluare a elevilor, prin intermediul instrumentulului Web 2.0 -
www.storyboardthat.com.
Paṣii urmați în realizarea benzii desenate digitale sunt urmǎtorii: se acceseazǎ
www.storyboardthat.com ṣi se creeazǎ un cont. Se alege opțiunea Create a storyboard ṣi se
începe crearea benzii desenate, alegând fondul, de la Scenes, personajele, de la Characters,
apoi de la Textables, se alege forma bulei de scriere, în care se adaugǎ textul dorit. Pentru a
adǎuga mai multe celule de scriere, se selecteazǎ Add cell, din josul paginii. La final, se dǎ
Save, iar banda desenatǎ poate fi salvatǎ ca document PDF sau pe pagina personalǎ.
În ceea ce priveṣte competența de comunicare, am urmǎrit componenta verbalǎ, în
special dimensiunea lingvisticǎ. Alte competențe- cheie vizate prin intermediul acestei sarcini
de lucru au fost: competența digitalǎ, competența de comunicare în limbi strǎine, cât ṣi aceea
de a învǎța sǎ înveți.
1.3.Hartǎ conceptualǎ digitalǎ
Elevii au realizat o hartǎ conceptualǎ digitalǎ a cuvântului „copilǎrie”, folosindu-se de
textele citite în unitatea de învǎțare ,,Copilǎria”. Ei au utilizat aplicația Web www.bubbl.us .
Realizarea acestei sarcini de lucru a vizat componenta cognitivǎ ṣi pe cea socio-
27
Pagina 29
afectivǎ a competenței de comunicare, alǎturi de dimensiunea lingvisticǎ a componentei
verbale. Celelalte competențe-cheie urmǎrite au fost competența digitalǎ ṣi competența de
comunicare în limbi strǎine.
Consider cǎ aceastǎ sarcinǎ de lucru evalueazǎ gândirea criticǎ a elevilor, capacitatea
de a opera cu diferite concepte, cât ṣi originalitatea fiecǎruia.
Utilizarea instrumentelor digitale în evaluarea elevilor, amintite în lucrarea de fațǎ, au
ajutat la atingerea competențelor urmǎrite de programa ṣcolarǎ, într-o manierǎ formativǎ,
nestresantǎ, care sǎ încurajeze ṣi sǎ motiveze elevii în realizarea sarcinilor de lucru primite,
aṣa cum reiese ṣi din evaluarea produselor elevilor, cât ṣi din discuțiile întreprinse cu elevii ṣi
pǎrinții acestora.
Formarea competenței digitale a fost valorificatǎ în mod special prin activitǎțile
didactice realizate, alǎturi de alte competențe- cheie necesare profilului de formare al
absolventului de clasa a IV-a, dintre care amintesc: competența de alfabetizare, competența de
comunicare în limbi strǎine, competența de „a învǎța sǎ înveți”, competențe sociale ṣi civice.
Feedback-ul primit din partea elevilor referitor la activitǎțile realizate de ei a fost unul
pozitiv, dorind ca pe viitor sǎ mai utilizǎm astfel de metode alternative de evaluare, deoarece
susțin ei cǎ le-au plǎcut activitǎțile de acest gen ṣi cǎ au reuṣit sǎ învețe mai uṣor, uneori sub
formǎ ludicǎ, decât sǎ fie evaluați prin probe de evaluare scrisǎ. Feedback-ul primit din partea
pǎrinților a fost, de asemenea, unul pozitiv, aceṣtia specificând cǎ gradul de implicare a
elevilor în realizarea sarcinilor de lucru primite a fost unul mai mare, fiind motivați sǎ
cerceteze ṣi sǎ creeze produse finale inedite. De asemenea, au menționat ṣi faptul cǎ utilizarea
instrumentelor digitale Web 2.0. au contribuit la motivația elevilor, dorința de realizare a
activitǎților fiind ridicatǎ.
Aṣadar, metodele alternative de evaluare au un impact pozitiv asupra elevilor, ajutând
cadrul didactic sǎ realizeze o evaluare formativǎ, urmǎrind totodatǎ dezvoltarea
competențelor- cheie valabile la nivel european, dezvoltarea gândirii critice a elevilor, cât și
creativitatea acestora.
Referințe bibliografice
Bocoṣ, M.; Jucan, D., Teoria ṣi metodologia instruirii. Teoria ṣi metodologia evaluǎrii,
Editura Paralela 45, Piteṣti, 2007.
Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative ṣi complementare, Editura Polirom, Iaṣi, 2008.
Manolescu, M. (coord.), Perspective inovative ale evaluǎrii în învǎțǎmântul primar.
Evaluarea digitalǎ, Editura Universitarǎ, Bucureṣti, 2016.
Recomandarea 2018/C 189/1 a Parlamentului European ṣi a Consiliului din 22 mai 2018
privind competențele- cheie pentru învǎțarea pe tot parcursul vieții, Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene, 2018, https://eur-lex.europa.eu/legal
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32018H0604(01)&from=LT (accesat pe 16 februarie
2020).
Recommendation of the European Parliament and of the Council of 18 December 2006 on
key competences for ligelong learning (2006/962/EC), Official Journal of the European
Union, 2006, https://eur-lex.europa.eu/eli/reco/2006/962/oj (accesat pe 16 februarie 2020).
Resurse Web
https://storybird.com/
www.storyboardthat.com
https://bubbl.us//
28
Pagina 30
SCRIS ȘI CITIT
Prof. Gabur Paulina
Liceul „Gh. Ruset Roznovanu, Roznov, Neamț
Într-un fragment evocator intitulat „Fratele mai mic al lecturii”, Ana Blandiana
povestește despre primele lecturi și felul în care a făcut pasul de la citit către scris.
Adolescentă fiind, locuia împreună cu părinții într-o casă naționalizată, în Oradea. Camerele
casei care se aliniau de-a lungul unui coridor comun erau încuiate și ferecate. Din întâmplare,
tânăra descoperă că încăperile ferecate adăposteau cărțile interzise din biblioteca fostei
episcopii: în mijlocul uneia dintre camere se înălța un munte de cărți! „ Ceea ce am descoperit
atunci- ca și urmările descoperirii- avea să-mi marcheze devenirea”, declară scriitoarea,
pentru ca mai apoi să adauge:` Vorbesc mereu despre citit pentru că scrisul s-a legat
întotdeauna de el, pentru că nu a fost-atunci, la începuturile lui, mai ales- decăt un frate mai
mic al lecturii.”
Cred că, mai ales în vremurile pe care le trăim astăzi, școala este datoare să se
implice major în devenirea elevilor și să contribuie , mai ales prin disciplinele umaniste, la
formarea personalității acestora. Prima misiune a dacălului este să-l învețe pe elev să
citească și să scrie în limba pe care o vorbește nativ, apoi să contribuie la formarea unei
personalități care se poate adapta lumii moderne.
Creativitatea, calitate a personalității tînărului, se educă și se dezvoltă în școală prin diferite
exerciții și pe diferite căi, una din cele mai importante fiind cultivarea acesteia prin ora de
Limba și literatura română. „ Creativitatea nu e un întrerupător pe care să apeși pentru a o
porni și a o opri; este un mod de a vedea, de a rămâne angrenat și de a răspunde lumii din
jurul tău.” (Rod Judkins, Arta gândirii creative, 2005)
Cele cinci dimensiuni ale gândirii creative oferă o viziune amplă asupra creativității. Fiecare
se poate aplica unui tip de activități creative din lumea reală, de la știință la artele
spectacolului. A fi creativ înseamnă a crea ceva nou pentru un scop, dar nu ești creativ dacă
ideile tale sunt vagi și gândite prost, chiar dacă ajung să fie puse în aplicare.Cele cinci
obiceiuri de gândire creativă se descompun în felul următor:
1. Curios - persoanele creative sunt bune la descoperirea și analizarea lucrurilor
interesante și pun întrebări referitoare atât la subiectul în cauză, cât și cu acoperire
generală. Fiind curioși, creativii pun întrebări concrete despre lucruri, pentru a-i ajuta
să înțeleagă și să dezvolte noi idei.
2. Tenace- persoanele creative nu renunță ușor. Tenacitatea este importantă pentru că
permite individului să treacă dincolo de ideile familiare și să vină cu unele noi.
3. Colaborativ- Oamenii creativi recunosc dimensiunea socială a procesului creativ. Să
dai mai departe contează, fie că e vorba de idei sau de lucruri care creează un impact
dincolo de creator.
4. Disciplinat - Gândirea creativă presupune cunoștințe și abilități pentru a da o formă
produsului sau procesului creativ. Seriozitatea în muncă, atenția la detalii, exersarea și
corectarea erorilor sunt indicatori ai unui nivel ridicat de creativitate.
5. Imaginativ- Dezvoltarea unei idei implică manipularea, testarea și îmbunătățirea
acestei, descoperirea unor noi legături între idei reprezintă un aspect important al
sintetizării procesului de gândire creativă.
Un exemplu de activități care pot stimula creativitatea în orele de Limba și literatura
română sunt cele care generează lectura și compoziția, adică cititul și scrisul. Bibliografia de
29
Pagina 31
bază ce se parcurge în școală conține titlurile autorilor considerați canonici și care reprezintă
conținuturile programei de bacalaureat. De foarte multe ori avem surpriza să descoperim că
interesul de lectură al elevilor se îndreaptă în alte direcții, către literatură beletristică foarte
variată, iar răspunsurile la întrebarea „De ce citim?”sunt foarte diverse.
Iată aici un răspuns la întrebarea „De ce citim?” oferit de eleva C.A.A. din clasa a X-a B, cu
ocazia Zilei Naționale a Lecturii:
„Cărțile sunt o sursă infinită și inestimabilă de povești și tărâmuri îndepărtate. Fiecare
om percepe diferit lectura. Sunt oameni lipsiți de imaginație și creativitate care plutesc într-un
vid întunecat fără pic de culoare, văzând în cărți doar cuvinte care formează rânduri așternute
pe o foaie. Din fericire există și oameni care percep cărțile ca pe un mijloc de evadare și
relaxare, departe de lumea gri ce ne înconjoară. Cărțile sunt oglinzi, vezi în ele ceea ce ai deja
înăuntrul tău.
Sunt sute de motive pentru care ador să citesc. Sâmbătă seara , focul arde liniștit în
sobă, afară plouă iar eu mă așez confortabil în fotoliu. Deschid cartea pe care o am în brațe și
mă simt teleportată într-un univers nou, plin de copaci, de grădini feerice. Acum gândurile
mele sunt înrobite și dependente de soarta personajului și la sfârșit sunt surprinsă că
personajul mă înțelege atât de mult.
Am preferat întotdeauna cărțile în locul oamenilor, fiindcă ele nu vor niciodată să te
convingă de nimic, iar dacă te plictisești sau nu simți conexiunea, le închizi. Cărțile sunt atât
de micuțe, le poți mereu strecura în geantă pentru a le savura în singurătate. Oamenii par mai
fragili și mai frumoși atunci când citesc, cufundați în propriul univers. În timp , ei devin și
mai frumoși iar drumurile lor sunt zboruri planate spre viitor.”
Pentru a crea un cadru potrivit acestui tip de activități, e bine să începem cu activități
de stimulare a lecturii. Pe lângă fragmentele citite în clasă împreună cu elevii și care duc la
înțelegerea mai profundă a textului literar studiat, putem propune texte foarte diverse care pot
genera comentarii sau scrierea de texte de către elevi. De exemplu, putem sugera și folosi
pentru lectură texte ca „Enciclopedia zmeilor” ,de Mircea Cărtărescu, „Cercul mincinoșilor”,
de J.C. Carriere, „Unde fugim de acasă?”, de Marin Soescu, „Cartea cu bunici ”.Elevilor li se
pot propune diverse exerciții, de exemplu să dezvolte teme ca: De ce-aș citi? Amintiri despre
bunicii mei, sau o compunere cu început dat.
Începutl poate fi următorul:„ Un farmacist, renumit pentru cunoștințele sale magice,
este solicitat intr-o zi de o femeie bogată, care îî cere să o ajute să își dezvolte talentele. În
schimbul unei sume frumoase, doamna primește patru bomboane colorate, care puteau s-o
ajute să exceleze în : bomboana roșie- dans, bomboana verde- căutat, cea albă- actorie, cea
roz- alte arte.”
Iată textul creat de C.L, elevă în clasa a XI-a B
„ ...Doamna nu știa ce bomboană să aleagă. După un timp, înghiți bomboana verde .
Atunci un glas suav începu a cânta tot felul de melodii și de note, care mai joase, care mai
înalte. Din păcate, în scurt timp își dă seama că nu se mai poate opri din cântat. După cinci
cântece era frântă, extenuată. Văzând aceasta, se gândește că dacă va înghiți altă bomboană
muzica se va opri și va reuși să se odihnească. Înghiți bomboana roșie și, ce să vezi, belea
mare pe capul ei: acum cânta și dansa în același timp! Cânta ceva și dansa altceva! De-a
dreptul disperată, înghiți și bomboana albă. Imediat a încetat să cânte, dar dansa în continuare
și recita poezii! Mai nou, era și actriță! Văzând cum stă treaba, se întoarse la farmacist, cu
limba până la cot și cu membrele lungite de atâta dans și gesticulat. Farmacistul îi întinse
repede o pastilă albastră care își făcu imediat efectul”
Tot un tip de compunere care stimulează cititul și scrisul este textul argumentativ sau
scrisoarea. De exemplu, scrisoarea Otiliei către Felix sau a lui Felix către Otilia.
Deși nu există în planul de încadrare ore speciale dedicate acestui tip de exerciții, ele pot fi
realizate în forma unor opționale care să vorbească despre compozițiile școlare, folosind ca
30
Pagina 32
suport teoretic o gamă largă de texte ce vorbesc despre creație, pornind de la Constantin
Parfene până la Mario Vargas Llosa.
În concluzie, lectura și scrierea creativă evidențiază relația de continuitate și
determinare reciprocă dintre acestea. Modul în care este abordată lectura în școală
influențează modul în care elevii scriu iar activitățile de scriere dezvoltă competențele de
lectură.
Studiul literaturii înseamnă deopotrivă cunoaștere și construirea propriei identități. Lectura și
scrierea creativă oferă profesorilor și elevilor un teren fertil de exploatare și valorificare a
capacităților creative și imaginative.
31
Pagina 33
DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII LA ELEVI PRIN JOCUL
DIDACTIC
Prof. înv. primar Galu Aida
Școala Gimnazială ,,Avram Iancu” Dej, jud. Cluj
Parafrazând un dicton celebru putem afirma că omul este singura ființă care „se joacă
toată viața”. Acesta se continuă în conduita umană și după limitele copilăriei. El este
considerat un nesecat izvor de echilibrare a conduitei datorită atmosferei sale de antrenare,
animație și participare relaxantă.
Jocul îi apropie pe copii, generează și stabilizează sentimente de prietenie, stimulează
colaborarea, determinându-i să iasă din izolare. Activitatea ludică reprezintă o activitate
distractivă și stimulativă a proceselor psihice, favorizând creativitatea, optimismul,
sociabilizarea.
Pe lângă de funcția de relaxare pe care o are, jocul deține o importantă funcție
de instruire. Astfel, prin joc se conturează practic și mental caracteristicile lumii și
vieții . La fel de importantă este și contribuția activă în creștere și dezvoltare. Și ceea ce
este și mai important este faptul că jocul a început să fie definit nu atât prin natura sa, cât
prin efectele sale formative, aspectele sociale ale acestei activități trecând pe primul
plan .
Învățarea bazată pe jocuri didactice presupune participarea activă și interactivă a
elevilor în procesul de însușire a noilor cunoștințe, în situații care îmbină elementele
instructive și formative cu elemente distractive, ludice .
Învățarea bazată pe jocuri didactice este considerată o metodă didactică activă
din mai multe considerente: formularea sarcinii de învățare sub formă de joc îi stimulează
mult pe elevi și îi activizează din punct de vedere cognitiv, afectiv și psihomotoriu; le
creează motivația pentru a se implica voluntar și cu plăcere în activități, îi atrage spre
învățare, are la bază strategii euristice, le antrenează gândirea logică, activă, creativă a
elevilor, le dezvoltă spiritul de inițiativă, de observație, de colaborare, contribuie la
formarea unor deprinderi de activitate independentă.
Jocurile didactice care pot fi utilizate în cadrul disciplinelor de învățământ pot
fi clasificate în funcție de scopul urmărit, de materialul utilizat, de modul de organizare
a participanților .
Există mai multe etape care se parcurg în învățarea bazată pe jocuri didactice
și anume:
• pregătirea jocului și a materialului necesar desfășurării lui ;
• pregătirea clasei pentru joc ;
• desfășurarea jocului .
În etapa de desfășurare a jocului se parcurg alte etape precum: anunțarea titlului și
scopului jocului, explicarea regulilor jocului, executarea jocului, încheierea lui însoțită de
concluzii și aprecieri.
Dintre multiplele modalități de activitate didactică utilizate în clasa pregătitoare
și clasa I, în special în condițiile școlarizării copiilor de la vârsta de 6 ani, o valoare
aparte o are jocul. Jocul, în special cel didactic, angajează în activitatea de cunoaștere cele
mai importante procese psihice, cele mai intime operații ale acestora, având în același timp,
un deosebit rol în dezvoltarea creativității elevilor.
Jocul didactic dă un randament sporit față de celelalte modalități de lucru
32
Pagina 34
folosite în activitatea de învățare, în special la clasa pregătitoare și clasa I, deoarece el
face parte din preocupările zilnice, preferate ale copiilor. Valoarea principală a jocului
rezidă în faptul că face elevii participanți nemijlociți, direct interesați de propria
formare. Pentru a învăța cu cât mai multă plăcere cifrele am folosit jocuri de tipul :
a) Plecarea păsărilor călătoare
Am distribuit elevilor hârtie albă și albastră, sub formă de norișori, lipici și
carioci. Le-am solicitat elevilor, ca folosind cifrele învățate ( 1 , 2 , 3 ) , să deseneze pe
nori câte trei păsări călătoare . Le-am oferit elevilor sugestii și i-am stimulat să
găsească și ei alte variante.
a) Fructe năzdrăvane
Am solicitat elevilor să deseneze fructe de toamnă și să personalizeze fructul
desenat, folosindu-se de cifrele învățate.
În scopul consolidării deprinderilor de calcul mintal, dezvoltării atenției,
perspicacității, capacității de analiză și sinteză la clasa pregătitoare am folosit jocul
,, Câți șoareci a prins pisica ? “
Elevii trebuie să observe cu atenție desenul dat, apoi prin adunarea numerelor a căror
cifre întregesc figura pisicii, se află câți șoareci a prins pisica .
La lecțiile care au avut ca subiect numerația ( din 1 în 1, din 2 în 2, din 3 în 3)
am distribuit elevilor fișe cu puncte așezate și numerotate în ordine crescătoare sau
descrescătoare a numerelor prin unirea cărora se obține imaginea unui obiect .
Elementul de joc este surpriza, copiii lucrează repede și cu mare plăcere pentru
a descoperi obiectul a cărui imagine este ascunsă de mulțimea de puncte .
Problemele orale sub formă de poezii și ghicitori sunt mai atractive și se
rezolvă cu multă plăcere :
Din ogradă au plecat Cinci copii pe-o sănioară
Către lac agale De pe deal ca vântul zoară
Două rațe : mac, mac , mac! Alergând în jos râzând,
Dar s-au întâlnit pe cale Doi în sanie mai sunt
Cu cinci boboci rătăciți Socotiți câți în zăpadă
Câți acum vor fi în apă ? Au căzut pe drum grămadă?
Veți afla , de socotiți ?
Acest tip de jocuri le dezvoltă creativitatea și flexibilitatea gândirii, determină
crearea conexiunilor interdisciplinare, determină plăcerea căutărilor. Pornind de la aceste
probleme se naște capacitatea de ” a vedea ” căi diversificate de operare cu datele și
de a căuta multiple și diverse soluții .
Presărând operațiile matematice pe textul suport al unei povești sau poezii,
copilul lucrează cu plăcere, fără a simți efortul depus .
Exemplu : Completează povestirea :”A fost odată ca nicioadată un împărat care
avea un fiu , pe nume Făt – Frumos . Când a împlinit ( 10 + 8 ) ani , feciorul a plecat în
lume . A umblat mult și a trecut peste ( 3 + 6 ) mări , până a ajuns la Împăratul Roșu .
Acesta avea ( 20 – 10 fete ) . Făt – Frumos a trebuit să îndeplinească ( 17 – 10 ) încercări
pentru a se căsători cu fata cea mică” .
Utilizând jocul didactic în procesul de învățare, îmbinând noul cu plăcutul,
activitatea didactică devine mai atractivă și mai interesantă. Prin folosirea jocului
didactic elevul își angajează întregul potențial psihic, își ascute observațiile, își cultivă
inițiativa, își dezvoltă spiritul de cooperare, de echipă, se educă și își dezvoltă creativitatea.
Jocul îi determină să participe activ la procesul de învățare, ca protagoniști și nu ca
spectatori.
33
Pagina 35
Urmărind obiectivele curente ale lecției ( înțelegerea și consolidarea cunoștințelor
, formarea priceperilor și deprinderilor ) prin jocurile care se pot presăra în diferite
etape ale lecției se urmărește ca elevul să fie solicitat la același efort intelectual pe
care l-ar face într-o activitate didactică obișnuită: să observe, să recunoască, să
denumească, să explice, să clasifice, să compună etc. , cu deosebirea că prin joc el
efectuează toate aceste operații într-o formă plăcută, atractivă, mobilizându-și toate
resursele pentru îndeplinirea sarcinilor jocului. În situațiile de joc, copilul realizează cea
mai autentică învățare, având impresia că se joacă.
Făcând din învățarea prin jocul didactic un stil obișnuit de lucru cu elevii, se
pot constata nu numai progrese la învățătură, mai ales din partea elevilor cu un ritm
mai lent de lucru, ci și o participare voluntară tot mai deschisă a elevilor la lecție, un
interes sporit și o evidentă plăcere pentru lecțiile în care așteaptă jocuri de destindere,
se stimulează și se dezvoltă creativitatea elevilor.
Bibiografie
Bocoș , M.(2002), Instruire interactivă , Editura Presa Universitară Clujană , Cluj – Napoca.
Ionescu , M. (2003) , Instrucție și educație , Cluj-Napoca.
Ionescu , M. ,Chiș , V. (1992), Strategii de predare și învățare , Editura Științifică ,București.
Mihăescu , M. , Dulman , A. ,Mihai , C.(2004) , Activități transdisciplinare , Editura Radical
34
Pagina 36
DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII ELEVILOR
Prof. înv. primar Gavrea Ana-Maria
Școala Gimnazială „Avram Iancu” Dej, jud. Cluj
„Tot ceea ce ne incojoară în această lume, este produsul creativității umane.”
(Eugenia Enăchescu)
Creativitatea reprezintă un proces psihic complex prin intermediul căruia elevii produc
idei noi și originale, descoperiri și invențîi.Creativitatea are o paletă de cuprindere largă,
acoperind diverse domenii de activitate și având semnificații la nivel individual, la nivel
social, dar și la nivel economic.
Irving Taylor a identificat următoarele niveluri de creativitate:
1.Creația expresivă. Este aceea care se manifesta la toți oamenii și îndeosebi la copil.
El o definește astfel: "Este o expresie independent în care îndemânarea, originalitatea și
calitatea produsului nu sunt importante".
2.Creația productivă. Produsele nu sunt diferite de cele ale altor oameni, dar pentru
persoana respectiva înseamnă o noutate. Se spune că este nivelul mediu, obișnuit al
creativității.
3.Creația inventivă. Creatorul a descoperit sau elaborat ceva nou. Aceasta implică
"perceperea unor relații noi și neobișnuite între părți care înainte erau separate".
4.Creația inovatoare. Produsul aduce o schimbare semnificativă a ideilor și principiilor
în domeniul respective.
5. Creația emergentă. Este nivelul cel mai înalt al creativității. Este nivelul atins de
marile și rarele genii.
Copiii au o imaginație și o creativitate debordantă care poate fi foarte ușor observată
prin abilitatea lor în a găsi o soluție pentru orice. Picasso susține că toți copiii se nasc artiști.
În procesul educației, creativitatea reprezintă o caracteristică importantă și o condiție
esențială pentru dezvoltarea personalității elevilor. Fiecare copil se naște cu un anumit
potențial creativ care trebuie stimulat și educat, altfel el se poate pierde în timp.Este important
să se asigure un climat educațional favorabil dezvoltării creativității la nivel social, cultural și
economic. De asemenea, este important să se găsească anumite modalități de stimulare și de
recompensare a comportamentului creativ al elevilor. Rolul profesorului nu trebuie să fie doar
de a preda cunoștințele sau de a prezenta soluțiile, ci acesta trebuie să încerce să provoace
anumite situații, care să îi determine pe școlari să gândească, să fie intuitivi și creativi pentru a
găsi soluția adecvata.
În general, jocul creativ este cel care deschide copilului adevărate căi de dezvoltare a
creativității precum:
- relaxarea controlului exercitat de adult, astfel încât spontaneitatea și încrederea în sine să se
poată manifesta ca elemente esențiale ale spiritului creativ;
- perseverența; întreaga energie creatoare a copilului se concentrează asupra îndeplinirii
complete a obiectivului jocului, efortul acompaniindu-i activitatea;
- toleranța la greșeală; copiii caută soluții și răspunsuri sau căi de a-și desfășura jocul,
acceptând și ideea că nu există un singur răspuns corect;
- crearea unei atmosfere creative, lipsite de rigiditate, susținută de posibilitatea de a utiliza
materiale diverse într-o mulțime de situații;
- rezolvarea de probleme, bazată pe încurajarea copiilor de a rezolva fiecare situație în mai
multe moduri, verificând apoi valabilitatea acestora.
35
Pagina 37
Alte tehnici prin intermediul cărora putem facilita stimularea creativității elevilor sunt:
brainstorming, chestionare, scheme cu sugestii,compunerile libere, metoda scenariilor,
diagrama De ce-De ce. Brainstormingul este instrumentul cel mai utilizat pentru stimularea
creativității și este perceput că fiind de cea mai mare valoare. Pentru a putea face posibilă
dezvoltarea acesteia, cadrele didactice trebuie să cunoască mecanismele declanșării și
funcționării acesteia.Compunerile școlare constituie, de asemenea, o modaliate eficientă de a
stimula creativitatea elevilor sau, mai bine spus, de a stimula capacitatea de exprimare a
creativității sale.
Exemple de jocuri prin care se stimulează creativitatea: „Ce cuvinte au legătură
cu......”în care se solicită elevilor enumerarea cuvintelor care le trec prin minte sau au legătură
cu un anumit cuvânt. Enumerarea vă fi urmată de realizarea unor hărți mentale (metoda
ciorchinelui) cu ajutorul acestor cuvinte, întâi frontal, apoi în grupe sau individual. Posterele
cu hărțile mentale pot fi afișate în clasă și văzute de copii într-un „tur de galerie” . Se dezvoltă
gândirea laterală și analogică. Un alt joc este „Jocul întrebărilor” unde se cere formularea a
cât mai multor întrebări referitoare la un obiect cunoscut sau la o imagine.Jocul preia proba de
tip problematic și urmărește dezvoltarea flexibilitățîi și fluenței gândirii, precum și a gândirii
laterale. Un alt joc este „Ce aș face dacă aș fi...?” în care se cere copiilor să-și amintească o
poveste sau un basm și l-i se sugerează să se pună în locul personajului. Fiecare copil vă
repovesti basmul din acest punct de vedere, având voie să modifice evenimentele după cum
crede că ar fi reacționat în respectivul moment după stările lui sufletești. Copiii pot însoți
povestea cu mișcare, gesturi, pași de dans.
Aceste tipuri de activități sunt totodată și îndrăgite de elevi, deoarece cu ajutorul lor au
posibilitatea de a-și exprima propriile idei, trăiri, opinii și chiar de a-și demonstra diferitele
talente pe care le au. Astfel, învățarea devine o activitate interesantă, la care fiecare elev își
dorește să ia parte.
În concluzie, dezvoltarea creativitățîi elevilor trebuie încurajată și susținută de către
fiecare cadru didactic ,la toate materiile, prin diverse metode menite să dezvolte această latură
necesară dezvoltării armonioase a minții.
Bibliografie:
Popescu, G., Psihologia creativității , Editura Fundației România de Mâine,București, 2007 .
Alopi, C., Creativitate și inovare, Editura A. S. E., București, 2002.
Radu, I., Psihologie școlară, Editura Științifică, Bucuresti, 1977.
Gherguț, Alois, Raportul dintre factorii de personalitate și creativitatea adolsecenților, în
Psihologia, Nr. 1, 1997.
Cojocaru, C., Creativitate și inovare, Editura Științifică, București, 1975.
36
Pagina 38
VALENȚELE FORMATIVE ALE ÎNVĂȚĂRII PRIN COOPERARE ÎN
CREȘTEREA PERFORMANȚELOR ȘCOLARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL
PRIMAR
Prof. înv.primar Gherghiț Ana-Maria
Școala Gimnazială ,,Avram Iancu” Dej, județul Cluj
Învățarea prin cooperare este o metodă didactică fundamentată pe organizarea elevilor
în grupuri mici pentru a putea lucra împreună, astfel încât fiecare membru al grupului să-și
îmbunătățească performanțele proprii.
Strategii de învățare prin cooperare
1. Predarea reciprocă
„Predarea reciprocă” este o strategie prin care elevii pot experimenta rolul
învățătorului și al elevului, știut fiind faptul că, predând, înveți cel mai bine. Numărul elevilor
din grupuri poate fi de la patru până la șapte, fiecare dintre ei având la îndemână același text,
împărțit, dacă este cazul, în fragmente, de către învățător. Pentru ca fiecare elev să poată juca
acest rol de mare responsabilitate, ar fi bine ca numărul fragmentelor (paragrafelor) textului să
determine numărul membrilor grupului de lucru.
Fiecare elev care joacă acest rol trebuie să realizeze următoarele demersuri:
• rezumă ceea ce a citit;
• pune o întrebare despre text, la care ceilalți trebuie să răspundă; întrebarea trebuie să se
refere la problema esențială a acelui fragment, prezentată în text explicit sau implicit;
• clarifică lucrurile neclare pentru ceilalți;
• fac predicții asupra fragmentului care urmează, vor urmări dacă ea se va adeveri pe
parcursul fragmentului următor;
• cere celorlalți să citească fragmentul următor, precizând care este acesta.
2. Mai multe capete la un loc
Momentele aplicării acestei strategii sunt:
• constituirea grupurilor din 3-4 elevi;
• atribuirea unui număr fiecărui membru al grupului;
• enunțarea unei întrebări sau prezentarea unei probleme;
• formularea, în mod individual, a unui răspuns sau identificarea unei soluții;
• se discută, în grup, răspunsul fiecăruia și se formulează un răspuns al grupului;
• învățătorul spune un număr, iar elevul care posedă acel număr va prezenta clasei discuțiille
din grupul lui.
3. Colțurile
Lectura unui text în clasă, o prelegere, vizionarea unui film, enunțarea unei teme
pentru acasă care solicită opinia elevilor pot fi urmate de „colțuri”, aceasta fiind o activitate
prin colaborare menită să genereze dezbateri. După alegerea temei, elevii vor reflecta asupra
ei pentru a formula în final o concluzie. Fiecare elev va exprima un anumit punct de vedere pe
care îl va scrie, deopotrivă cu argumentele care i se par cele mai convingătoare. Învățătorul va
realiza o listă care va sumariza toate aceste opinii. Elevii se vor orienta fizic în favoarea unei
opinii, formând grupuri și schimbând argumente. Un grup va ocupa un colț al încăperii, altul
un alt colț etc. Fiecare grup va întocmi o listă cu cele mai tari argumente, reprezentativă
pentru grup și va alege unul sau doi purtători de cuvânt, care vor reprezenta grupul la
37
Pagina 39
dezbateri. Scopul dezbaterii este de a oferi fiecărui participant posibilitatea de a-și găsi grupul
a cărui poziție o împărtășește. Dezbaterea propriu-zisă va fi urmată de o rezumare a punctelor
de vedere și a argumentelor de către fiecare grup. În final, fiecare elev își va exprima, în scris,
poziția și argumentele.
4. Metoda piramidei (metoda bulgărelui de zăpadă)
„Metoda piramidei” stimulează învățarea prin cooperare și dezvoltă capacitatea de a
produce soluții alternative și originale. Această metodă se poate utiliza după ce elevii au
audiat un material, au văzut un film, au citit un număr de articole legate de o anume
problematică, sau poate marca introducerea într-o activitate sau lecție.
Etape:
• prezentarea problemei;
• individual, se elaborează soluții și se scriu întrebările care au apărut în acest timp;
• elevii formează perechi, prezintă, reciproc, soluțiile elaborate, răspund la întrebări și notează
noile întrebări care au apărut în cursul activității în perechi;
• perechile formează două grupuri mari, în care se discută soluțiile existente și se răspunde la
întrebările nesoluționate;
• întreaga clasă analizează soluțiile și răspunde la întrebările nerezolvate până în această fază;
• se optează pentru cea mai bună soluție;
• analiza procesului (Ce dificultăți au apărut? De ce? Cum au fost soluționate? Ce au învățat
din activitate?)
5. Răspunsul prin rotație
„Răspunsul prin rotație” este un instrument eficient de evaluare, în condițiile în care
învățătorul dorește, cu adevărat, să cunoască ceea ce au învățat elevii în cursul unei activități.
Etapele aplicării sunt simple și practicabile în orice sală de clasă:
• învățătorul scrie câteva întrebări pe foi de hârtie care se lipesc pe pereți; numărul foilor de
hârtie cu sarcini determină numărul grupurilor care trebuie formate;
• se constituie grupurile de lucru;
• la un semnal al învățătorului, grupul merge la fișa cu numărul său, citește sarcina de lucru și
elaborează un răspuns pe care îl scrie;
• la un semnal al învățătorului, grupul se mută la cealaltă întrebare; citește ce au scris colegii
din grupul precedent; elaborează un răspuns al grupului. Procedeul se repetă, până când
fiecare grup ajunge la fișa inițială.
6. Metoda FRISCO
„Metoda FRISCO” propune elevilor abordarea unei probleme sau subiect din mai
multe perspective și pe baza unui rol specific, prin care să se acopere o anumită dimensiune a
personalității (sociabilitate, impulsivitate, activitate, vioiciune, excitabilitate).
Aplicabilitatea metodei FRISCO trece prin următoarele etape:
• distribuirea rolurilor;
• stabilirea ordinii în care se va discuta inițial;
• după debutul dezbaterilor, ordinea continuării acestora va fi dictată de evoluția lor.
7. Metoda „6-3-5” (brainwriting)
Însuși numele metodei (6-3-5) explică desfășurarea și organizarea activității: elevii
sunt grupați câte șase, fiecare scrie timp de cinci minute trei soluții la problema propusă, apoi
transmite foaia, într-un sens prestabilit (de la stânga la dreapta), fiecăruia dintre cei cinci
colegi din grup. Aceștia preiau ideile colegului, îmbunătățindu-le, modificându-le din
perspectivă proprie, în fapt, deschizând colegului lor noi perspective, ajutându-l să-și
38
Pagina 40
îmbunătățească viziunea personală printr-un punct de vedere exterior lui. După ce fiecare
foaie a trecut pe la fiecare din cei șase membri ai grupului, care preiau fiecare cele trei idei
inițiale, urmează să se realizeze evaluarea ideilor obținute.
Exemple: trei modalități de schimbare a utilității unui obiect, trei soluții pentru înlocuirea ...,
trei recomandări pentru ……. etc.
Etape:
• împărțirea clasei în grupe de câte 6 membri fiecare;
• formularea problemei și explicarea modalității de lucru.
8. Lotus de grup
Tehnica florii de lotus presupune identificarea conexiunilor dintre concepte și idei
pornind de la o temă care generează opt idei secundare. Fiecare idee, concept secundar va
genera la rândul său alte opt idei secundare.
Etape:
• anunțarea temei centrale;
• constituirea grupului central format din opt elevi care vor stabili cele opt idei secundare ale
temei centrale;
• fiecare din opt elevi își constituie grupul de lucru în așa fel încât fiecare elev din clasă să
aparțină doar unui singur grup;
• fiecare grup va lucra la elaborarea a altor opt idei secundare legate de ideile secundare
elaborate de grupul central;
• liderul grupului comunică ideile elaborate de grupul pe care îl reprezintă;
• evaluarea activității grupurilor.
Bibliografie:
Vasile Fluieraș. Teoria și practica învățării prin cooperare. Casa Cărții de Știință, Cluj
Napoca, 2007.
Oprea Crenguța Lăcrămioara. Strategii didactice interactive - repere teoretice și practice.
Editura Didactică și Pedagogică, București, 2009.
39
Pagina 41
ROLUL CREATIVITĂȚII ÎN PROCESUL DIDACTIC
Prof. înv. primar Graur Livia Lăcrămioara
Școala Gimnazială ,,Gheorghe Munteanu’’Poiana Blenchii, jud.Sălaj
Creativitatea își are originea în cuvântul latin ,,creare”, care înseamnă a făuri, a naște.
Deci, creativitatea reprezintă cel mai înalt nivel comportamental uman, care antrenează toate
celelalte nivele de conduită și trăsăturile psihice ale unui individ.
Rolul creativitătii în procesul culturii și civilizației este imens, iar în școală trebuie să
reprezinte o preocupare importantă. Creativitatea nu trebuie văzută ca un process necesar doar
la vârsta preșcolară sau școlară, ea trebuie stimulată și activată pe parcursul vieții unui
individ. Necesitatea stimulării creativitătii trebuie neapărat conștientizată și stimulată încă din
faza preșcolară, acesta asigurând premisele accederii cu succes la treptele superioare din viață.
Dascălii trebuie să realizeze și să conștientizeze importanța și impactul pozitiv al acestui
element în educație, căci sarcina profesorului nu este numai să transfere mecanic noțiuni și
informații, ci să provoace mințile tinere, să le dezvolte critica si creativitatea. Profesorul nu ar
trebui să le spună elevilor săi în mod necesar ce să gândească, ci să facă aceasta printr-o
diseminare personală a informației primite. Educatorul trebuie să incerce și să se adapteze la
ideile copiilor fară a încerca să structureze ideile și părerile acestora dacă acestea nu se
potrivesc cu cea a adulților. Strategia didactică este responsabilă în mare parte de stimularea
creativității copiilor atât la preșcolari cât și la școlari. În acest sens ea va viza următoarele
aspecte:
-stimularea curiozității și dorinței de cunoaștere a copiilor;
-declanșarea motivației pozitive și afective;
-asigurarea unui climat educațional dezinhibat;
-conduita didactica flexibilă, care permite copilului să se exprime liber, încurajând
autonomia, inițiativa și creativitatea lui.
Creativitatea, în procesul didactic ajuta elevul să-și dezvolte propria capacitate de
critică, de creație, ca parte esențială a modului de a gândi și a personalității sale. Mintea
umană este liberă sa se exprime, iar dacă este provocată constant de către un mentor adevărat,
poate creea noi și provocatoare idei. Prin educație, profesorul nu trebuie să-și asume rolul de
paznic al elevului, ci de mentor care cultivă și provoacă la dezvoltarea potențialului elevilor
săi. În acesta constă creativitatea în procesul didactic. Astfel, stimulând creativitatea elevilor,
stimulează dezvoltarea gândirii lor ca sursă de satisfacție si autorealizare. Potențialul creative
exista latent în fiecare copil, dar trebuie dezvoltat sub influenta unui climat socio –
educațional stimulativ, responsabili pentru stimularea creativității copilului preșcolar și școlar
, fiind și familia pe lânga cadrele didactice. Familia are și ea un rol important în stimularea
creativității, a inițiativei și a independenței de acțiune încă de la cele mai fragede vârste. La
școală, creativitatea copilului este stimulată prin modele pedagogice a căror elaborare se
fundamentează pe cunoașterea și respectarea particularităților de vârsta a copilului, dar și a
nivelului de dezvoltare a potențialului său creativ. Prin invățarea creativă nu se urmărește
neapărat de a face din fiecare copil un geniu, dar putem și trebuie să reușim ca dascăli să
facem din fiecare copil un participant activ – independent sau în grup, la descoperirea
adevărurilor despre lucruri și fenomene, atunci când i se indică direcțiile de cercetare sau i se
dau notele definitorii, să-și pună întrebări asemănătoare cu cele pe care și le pune cercetătorul
științific, cum ar fi : ,, cine’’, ,,ce’’, ,,unde’’, ,,prin ce mijloace’’, ,,în ce scop’’, ,,cum’’,
,,când’’, deoareceele întrețin interesul pentru cunoaștere. Fără creativitatea persoanei,
umanitatea nu ar fi cunoscut cele mai importante inovații și progrese. Dascălii trebuie să
40
Pagina 42
conștientizeze că actul didactic nu se limitează doar la a transmite informații incluse în
programa școlară, ci că ei formează minti si personalități.
Noul curriculum din învățământ, presupune câteva mutații semnificative în acest
sens, prin trecerea de la învățarea centrată pe acumularea de cunoștințe, la dezvoltarea de
capacități și competențe, de la ,,a spune’’la ,,a face’’. Reforma prin noul curriculum înseamnă
creativitate ceea ce presupune și schimbarea ta ca dascăl, găsirea noului pentru fiecare
activitate. Deci, soluția o reprezintă o intensă activitate creatoare. Ideea aceasta este
prezentată și în cadrul legii invățământului, unde se spune că procesul educațional trebuie să
tindă spre dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane, în formarea
personalității autonome și creative.Astfel, procesul educative ar consta atât în transmiterea de
informații cât și în formarea aptitudinilor, capacităților de gândire, de critic liberă, de
exprimare a emoțiilor, deci de formare a unei individualități unice și independente.
Creativitatea în procesul didactic este recunoscută ca fiind singura modalitate
eficientă într-o dezvoltare armonioasăși proprie a persoanei. Activitatea profesorului trebuie
să fie un act de creație, nu un simplușir de operații șablon, de rutină. Dascălul trebuie să
dispună de capacitatea de înțrlegere a copiilor, să trăiască împreună sentimente puternice, să
creezesituații care să îmbogățească mintea copiilor, cu anumite reprezentări și obișnuințe, săși transforme ocupația cu o ,,frumoasă minune’’.
Creativitatea presupune și existența și utilizareaîn demersul didactic a unor metode
interactive, creative, predarea integrată vine în sprijinul dezvoltării creativității elevilor. Elevii
trebuie provocați și lucrul acesta nu se poate face prin intermediul unui discurs într-un singur
sens , profesor- elev,ci prin intermediul unei comunicări deschise în ambele sensuri, prin
libertatea de exprimare și critică, prin stârnirea interesului acestoraprin diferite discuții
libere.Exprimarea liberă și personală, precum și creativitatea trebuie încurajate și apreciate ,
nu limitate de un proces conformist și autoritar.
Un exercițiu foarte util pentru stimularea creativității îl reprezintă jocul didactic. Prin
joc, copilul poate fi oricine își dorește, poate inventa jocuri de rol, poate creea personaje etc.
De asemenea exercitiile care le stimulează elevilor creativitatea și gândirea logică sunt cele
prin care li se cere să continue povestea ascultată sau să găsească un alt final poveștii. La fel și
creearea unor povești pe baza unor imagini sau a unui șir de ilustrații, ajuta la dezvoltarea
creativității și imaginației copilului. Nu trebuie uitate, de asemenea, si activitățile din cadrul
orelor de desen și educație muzicală, care reprezintă un cadru foarte generos de activare și
stimulare a potențialului creativ. Arta îi pregătește pe elevi să trăiască in frumusețe, în
armonie, să respecte frumosul și să vibreze în fața lui.Creativitatea, spre deosebire de
inteligență, este la copil un fenomen universal. Nu există copil care să nu deseneze să nu
fabuleze. Ei au o creativitate fantastică înăscută, dar ea trebuie șlefuită prin diferite activități
didactice școlare și extrașcolare.
La fel și activitățile extracurriculare contribuie la completarea procesului de învățare,
la dezvoltarea înclinațiilor si aptitudinilor copiilor, la organizarea rațională și plăcută a
timpului lor liber. Aceste activități educative extrașcolare au loc și rol bine stabilit în formarea
personalității copiilor, fiind o componentă educațională valoroasă și eficientă, căreia orice
cadru didactic trebuie să-i acorde atentie, adoptând el, în primul rând, o atitudine creatoare
atât în modul de organizare și realizare a activității, cât și în relațiile cu elevii, stimulând
creativitatea copiilor.Creativitatea le este stimulată copiilor , dezvoltându-le încrederea în ei,
în ceea ce pot oferi, respectându-i pentru frumusețea și unicitatea lor.
Cadrul didactic poate stimula creativitatea copiilor astfel:
- prin crearea unui mediu adecvat prin care diferite activități didactice, jocurile, să se
desfășoare fără restrângeri;
- prin diverse ateliere de creație, chiar și împreuna cu părinții;
- prin libertatea de exprimare;
41
Pagina 43
- încurajând procesul de creație, indiferent de rezultat;
Creativitatea înseamnă îndrăzneală, tot ceea ce este nou ,este incert și neconformist.
Pentru a se putea avânta în necunoscut copilul are nevoie de îndrăzneală, el trebuiesă dispună
de acea libertate interioară, de acel sentiment de siguranță, provenite din lumea
înconjurătoare. Cultivarea creativității în mintea și sufletul copiilor este o necesitate și se
impunedin ce în ce mai mult într-o societate în plină schimbare.
,,Creativitatea reprezintă miraculoasa energie neinhibată a copilului cu ceea ce pare a
fi opusul și dușmanul ei, simțul ordinii, impus de disciplinata inteligență a adultului’’.
(Norman Podhorets)
Bibliografie:
Bocoș, Mușata, CatalanaHorațiu-Pedagogia învățământului preșcolar și școlar, Cluj- Napoca,
Presa Universitară Clujeană, 2008
Botaș, Ioan –Tratat de pedagogie, București, Editura Bic All, 2007
Cojocariu, Venera, Mihaela-Educație pentru schimbare și creativitate, București, Editura
Didactică și Pedagogică, 2009
Roco,Mihaela-Creativitatea și inteligența emoțională, Iași, Polirom, 2004
42
Pagina 44
IMPLICAREA PROFESIONALISMULUI DIDACTIC ÎN
DEZVOLTAREA EDUCAȚIEI ȘI CREATIVITĂȚII ELEVILOR
Învățător, Idiceanu Daniela - Liana
Școala Gimnazială ”Avram Iancu” Dej, jud. Cluj
Creativitatea este activitatea internă a unei persoane, asociată cu caracteristicile
caracterului, intereselor, abilităților individului. Creativitatea unui copil este nașterea în lumea
lui interioară a dorinței de a crea, de a compune, de a crea ceva nou.
Când un copil creează ceva ce nu a mai făcut până acum, în el se nasc noi emoții.
Sentimentele lui iau nuanțe noi. Copiii, spre deosebire de adulți, sunt capabili să nu se teamă
de „dificultăți” în a crea ceva nou. Elevii mai tineri încearcă sincer să se dovedească în
activități creative: le place să compună, să dramatizeze, să cânte pe scenă, să participe la
concerte, concursuri, chestionare, expoziții, olimpiade, să inventeze ceva. Vârsta școlarilor
mai mici este considerată sensibilă, adică cea mai favorabilă dezvoltării abilităților creative.
Este important ca copilul, după ce a făcut față sarcinii de natură creativă, să aibă
succes. Este conștient de importanța sa și încearcă de fiecare dată mai mult, profund, să
îndeplinească o sarcină creativă, să caute noi moduri de lucru în procesul de a crea ceva nou.
Pe baza acestui fapt, se poate argumenta că copilul dezvoltă și o atitudine pozitivă valoroasă
din punct de vedere emoțional față de sine și lumea din jurul lui.
Cea mai sensibilă pentru dezvoltarea abilităților creative, este perioada de studiu în
școala primară, iar profesorul din școala primară este cel care ar trebui să devină un ghid
pentru copil în lumea activității creative.
Creativitatea în procesul didactic ajută elevul să își dezvolte propria-i capacitate de
critică, de creație, ca parte esențială a modului de a gândi și a personalității sale. Mintea
umană este liberă să se exprime și provocată constant de către un mentor adevărat (cum ar
trebui să se considere profesorii) poate crea noi și provocatoare idei. Prin educație, profesorul
nu trebuie să își asume rolul de paznic al elevului, ci de mentor, care cultivă si provoacă la
dezvoltare potențialul elevilor săi, în aceasta constă creativitatea în procesul didactic.
Creativitatea în procesul didactic presupune două variabile: stimularea acesteia la elevi
și formarea, aplicarea unor metode creative și atractive în predare. Astfel, stimulând
creativitatea elevilor, se stimulează dezvoltarea gândirii lor ca sursă de satisfacție și
autorealizare. Fără creativitatea persoanei, umanitatea nu ar fi cunoscut cele mai importante
inovații și progrese, de aceea este un fapt extrem de nefericit ca in școlile noastre se
stimulează mai degrabă o atitudine conformistă și rituală de supunere și învățare mecanică.
Profesorul este mijlocitorul dintre copil și lumea înconjurătoare, deschizând
posibilități de dobândire a unei experiențe proprii și sprijinindu-l în ordonarea și
sistematizarea cunoștințelor. Cu cât elevul este lăsat mai liber în alegerea datelor și a
mijloacelor de rezolvare, cu atât activitățile creatoare sunt mai ușoare. În lipsa unor indicații
precise, gândirea și imaginația acționează prin asocieri mai mult sau mai puțin întâmplătoare.
De aici reiese originalitatea fiecăruia.
Într-o școală modernă, copilul în procesul educațional acționează ca subiect de
învățare, comunicare, organizare, colaborare cu profesorul. Aceasta este o învățare centrată pe
elev, care, după părerea mea, este mediul de dezvoltare a creativității elevilor. În procesul
educațional, profesorul trebuie, în primul rând, să se bazeze pe formarea și dezvoltarea
deplină a abilităților creative ale elevilor, deoarece este activitatea creativă care permite
copilului să ia poziția de participant activ în procesul de învățare, este posibil să-și realizeze
propriile planuri de viață.
43
Pagina 45
De la elev, aceasta necesită analiza, planificarea și reflecția activităților educaționale, care
stimulează și dezvoltarea potențialului său creativ. Profesorul trebuie să organizeze astfel de
activități educaționale și extrașcolare, în care predarea se transformă în creativitate, activitate
de cercetare a copilului. În același timp, profesorul trebuie să fie atent și sensibil la toate
manifestările activității creative a copiilor. Dascălul trebuie să se străduiască să ajute fiecare
copil în orice mod posibil, să încurajeze la copii dorința de a-și exprima și discuta ideile
creative cu prietenii, de a nota și de a susține gândurile și acțiunile originale ale copilului.
Cultivarea spiritului creativ al elevului depinde în mare măsură de capacitatea cadrului
didactic de a crea o atmosferă propice procesului de învățământ, de conținutul și
complexitatea materialelor didactice auxiliare abordate și de profesionalismul cadrului
didactic. În prezent, relațiile dintre pregătirea practică și pregătirea teoretică necesită
reconsiderări esențiale. De la a fi pregătit pentru o viitoare activitate profesională, învățarea
devine o consecință directă a activității. În aceste condiții, organizarea activității proprii
devine parte componentă a organizării învățării. Profesorul preocupat de dezvoltarea sa
profesională și de asimilarea ușoară și în profunzime a cunoștințelor specifice disciplinei de
către elevii săi, trebuie să-și construiască demersul didactic pornind de la îmbunătățirea
experiențelor de învățare ale elevilor, vizând implicarea activă a acestora în procesul de
învățare și nu în ultimul rând pe cultivarea imaginației creative a acestora.
Eficiența educării creativității la elevi este dependentă de pregătirea științifică și
pedagogică a cadrului didactic, de priceperea lui de a organiza în mod judicios activitatea
elevilor, de a subordona totalitatea mijloacelor sale didactice obiectivelor propuse. Pe lângă
un volum din ce în ce mai mare de cunoștințe teoretice, în viața de zi cu zi, elevii au nevoie și
de priceperi și deprinderi practice, capacitate de gândire creatoare, imaginație, spirit inventiv,
fantezie, inițiativă și entuziasm.
Creativitatea în procesul didactic ar trebui să devină un imperativ și o prioritate pentru
fiecare profesor – aceștia trebuie să realizeze odată pentru totdeauna că rolul lor nu se
limitează la a transmite informațiile incluse în programa școlară, ci aceea că ei formează minți
și personalități! Un profesor fără această vocație este pur și simplu un robot.
Creativitatea în procesul didactic trebuie să fie considerată o prioritate în cadrul
sistemului de învățământ, căci implică o dotare adecvată și modernă a școlilor, o pregătire
adecvată și creativă a profesorilor și, prin acestea, o dezvoltare liberă și armonioasă a minților
tinere.
Bibliografie:
Dumitru, Ion Al., Dezvoltarea gândirii critice și învățarea eficientă, Editura de Vest,
Timișoara, 2000
Mureșan, P., Învățarea rapidă și eficientă, Editura Ceres, București, 1990
Roco M, Creativitate și inteligență emoțională, Polirom, Iași, 2001
44
Pagina 46
FACTORII CARE INHIBĂ CREATIVITATEA ELEVILOR
Prof. Kecskei Aniko
Școala Gimnazială ”Avram Iancu” Dej, jud. Cluj
Creativitatea este definită ca fiind capacitatea de a imagina și de a realiza ceva nou și
original. Acest aspect presupune trei însușiri.
Fluiditatea care reprezintă posibilitatea de a ne imagina în scurt timp un mare număr
de imagini ,idei sau situații.
Plasticitatea care constă în ușurința de a schimba modul de abordare a unei probleme
când un procedeu se dovedește inoperant .
Originalitatea este expresia noutății.
Fiecare din aceste însușiri are însemnătatea ei și caracteristica principală rămâne
originalitatea,ea garantând valoarea rezultatului muncii creatoare.Am vorbit de factorii care
promovează creativitatea însă există și factori care blochează creativitaea.Uneori pot să apară
o serie de astfel de factori care pun piedici în calea dezvoltării creativității la copil,precum și
în ceea ce privește manifestarea ei pe diferite planuri.
Factorii de blocaj ai creativității pot fi grupați în două categorii :
a) factori de natură cognitivă sau intelectuală ;
b) factori de natură non-cognitivă ;
În prima categorie pot fi incluse seturile habituale și rigiditatea funcțională.Așadar
seturile habituale reprezintă cunoștințele,deprinderile,abilitățile și strategiile bine fixate,pe
care individul tinde să le folosească în orice situație nouă ,iar rigiditatea funcțională constă în
tendința individului de a utiliza anumite date,anumite strategii de rezolvare sau anumite
obiecte numai în situații și scopuri precise .Prevenirea și înlăturatrea calor doi factori de
blocaj ai creativității se face,de regulă prin redefinirea periodică a unor concepte ,idei,obiecte
sau fenomene și prin folosirea lor într-o producție convergentă.
Cea de-a doua categorie de factori include un număr mare de situați ,acțiuni și
atitudini ale educatorilor cum ar fi : orientarea exclusivă a elevilor asupra succesului în sensul
atingerii permanente a unor performanțe maxime,orientarea elevilor după colegii de aceeași
vârstă ,fenomen ce duce la conformism ,interdicția de apune întrebări și de aexplora mediul
înconjurător ,sublinierea permanentă a rolului apartenenței la un sex sau altul,considerarea
indivizilor divergenți ca fiind anormali,dihotomia muncă-joc , în sensul că munca e o treabă
serioasă ,iar jocul o activitate de divertisment ,accentul exagerat pe competiție sau pe
cooperare și ,nu în ultimul rând,acordarea unei încrederi absolute factorului rațional cu
desconsiderarea simultană a funcțiilor speculative și imaginative.
Capacitatea creatoare comportă ,în primul rând ,trăsături de personalitate
înnăscute,susceptibile de dezvoltare prin educație .Unii elevi au inteligențe sterile
neproductive, le lipsesc fantezia ,curiozitatea ,interesul pentru cunoaștere ,aptitudinile și sunt
rigizi în gândire.
Învățătorul poate ajuta elevul să depășeacă blocajele subiective numai cunoscând
nivelul de dezvoltare intelectuală al fiecăruia ,pentru a folosi metode adecvate care să permită
individualizarea învățământului ,astfel încât fiecare elev să-și dezvolte la maximum
capacitățile și aptitudinile creatoare.Prin urmare rolul învățătorului este de a dirija elevul în
găsirea soluțiilor cerute de diverse probleme sau de al ajuta în procesul de demarare a
operativității sale mintale la timp și ori de câte ori este nevoie .El trebuie să aprobe
răspunsurile care exprimă adevărul ,să încurajeze pe cele care se apropie de adevăr să-i
45
Pagina 47
stimuleze pe timizi și pe cei reținuți ,să atragă atenția superficialității îndemnând la mai mult
efort ,să încurajeze spontaneitatea. Efortul intelectual trebuie să fie calculat și distribuit de
învățător atât în demersul cognitiv ,în cadrul orei cât și în funcție de locul pe care-l ocupă
lecția în programul școlar.
Manualele alternative propun modalități diferite de abordare a curriculumului unele
sub nivelul calitativ al manualului unic anterior altele nu respectă programa altele conțin un
nivel de solicitări inferior posibilităților vârstei și cerințelor programei ,iar altele sunt
supraîncărcate.Rolul învățătorului creator este să selecteze ,să esențializeze ,să completeze să
adapteze manualul la obiectivele ,la nivelul clasei ,la resursele concrete ale învățării.
Conformismul unor învățători înseamnă a se plasa de la început pe o poziție
incompatibilă cu spiritul innovator,iar relațiile de comunicare învățător -elev care blochează
creativitatea sunt relațiile unidirecționale.În acest caz ,învățătorul este singura persoană care
vorbește el neavând preocuparea de a obține informații din partea elevului ,se adresează
grupului și mai puțin de particularitățile individuale ale elevilor. Acest tip de relații inhibă
inițiativa ,independența și creativitatea.Cele mai adecvate pentru învățământul primar sunt
relațiile bidirecționale în cadrul cărora comunică ambii participanți la instruire.
În concluzie ,în ceea ce privește relațiile de conducere și de dirijare ale procesului
educațional,învățătorii care stabilesc relații autocratice și pun accent pe dirijare și ordine,pe
supunerea necondiționată din partea elevilor ,pe receptarea pasivă a cunoștințelor pe
memorarea lor,pe lângă faptul că blochează inițiativa și creativitatea elevilor,duc la și la
țdezvoltarea unor sentimente negative față de învățătură.
Alt tip de relații pe care îl stabilesc unii cu elevii sunt relațiile liberale sau îngăduitoare
,tip de relații ce stimulează inițiativa și munca independentă ,dar nu stimulează creativitatea
elevilor, fiindcă activitatea școlară se desfășoară spontan, negându-se orice formă de orientare
a învățării din partea învățătorului .
Învățătorul care promovează relații pedagogice democratice conduce activitatea
didactică apelând la metode activ participative prin care stimulează participarea elevilor ,le
sporește inițiativa și spiritul de răspundere, încurajează spontaneitatea și creativitatea elevilor.
Rigiditatea metodologică este o altă cauză care blochează creativitatea elevilor, astfel
din dorința de a-i face pe elevi să stăpânească materia ,încorsetați de un timp deloc elastic față
de conținutul programei ,unii învățători se mulțumesc să le consolideze elevilor deprinderile
devenind victimele rigidității gândirii.Astfel în clasă trebuie să îndrumăm elevii la continua
îmbunătățire a răspunsurilor, fiindcă atunci când gândim creator, nu există un singur răspuns
corect, ci răspunsuri ingenioase sau mai puțin ingenioase.Reușind educarea capacităților
creative, învățătorul are surpriza de a constata mai multe cunoștințe la verificare ,decât la
predare. Elevul a adăugat ceva al său și a asimilat informațiile și instrumentele intelectuale de
așa manieră încât poate genera el noi informații.
46
Pagina 48
IMPLICAREA PROFESIONALISMULUI DIDACTIC ÎN
DEZVOLTAREA EDUCAȚIEI ȘI CREATIVITĂȚII ELEVILOR
Prof. Lador Iulia-Teodora
Școala Gimnazială ,,Avram Iancu” Dej, jud. Cuj
Termenul de management este un derivat al cuvântului englezesc to manage care
înseamnă – a conduce, a stăpâni, a administra, a face față, așadar managementul semnifică
conducere, administrare, abilitate.
➢ Primele definiții ale termenului management le găsim în Dicționarul Explicativ al
Limbii Române:
➢ ansamblul activităților de organizare, de conducere și de gestiune a
întreprinderilor;
➢ știința și tehnica organizării și conducerii unei întreprinderi;
➢ activitatea și arta de a conduce;
➢ știința organizării și conducerii întreprinderilor, a valorificării eficiente a
resurselor umane, financiare și materiale ale unei organizații.
Managementul educațional se realizează la toate nivelele de conducere ale sistemului de
învățământ înglobând Ministerul Educației și Tineretului, direcțiile generale de învățământ,
rectoratele universitare, facultățile, unitățile de învățământ, clasa de elevi etc. Este un proces
care implică existența resurselor umane, materiale, financiare și informaționale; toate acestea
se subordonează unor resurse valorice (idealul educațional, concepția despre om).
O activitate deosebit de complexă și laborioasă care implică o varietate de resurse
individuale, de eforturi și acțiuni din partea cadrului didactic o reprezintă organizarea și
îndrumarea clasei de elevi. În ceea ce privește sistemul educațional, profesorii trebuie să se
relaționeze permanent la educabili, să stabilească relații de colaborare cu familiile acestora și
cu alți membri ai comunității. Managementul clasei de elevi a fost caracterizat ca un domeniu
de cercetare în științele educației care studiază atât perspectivele teoretice de abordare ale
clasei de elevi, cât și structurile dimensional - practice ale acesteia, în scopul facilitării
intervențiilor cadrelor didactice în situațiile educaționale concrete.( R. Iucu); cuprinde
ansamblul teoriilor și strategiilor efective utilizate de cadrul didactic în eficientizarea
activității sale cu clasa de elevi, deci se subscrie unui domeniu teoretico – aplicativ.
Managementul clasei se referă la abilitatea profesorului de a planifica și organiza
activitățile clasei cu scopul de a asigura un mediu favorabil învățării, are drept obiectiv
formarea unor abilități în rândul elevilor menite să autoregleze comportamentul lor. Relațiile
profesor – elev trebuie să aibă valențe educative, iar tot ceea ce se întâmplă în această zonă se
subordonează educativului. Managementul va încerca să gestioneze realitatea.
Clasa de elevi este percepută ca un grup formal și presupune interacțiunea directă între
membrii săi ( elev ↔elev, elev↔profesor). Interacțiunea ia forma comunicării, a relațiilor
ierarhice și preferențiale. Clasa ca un grup se supune unui set de norme care servesc drept
criterii de evaluare.
Pentru ca orchestrarea să fie melodioasă și armonioasă trebuie luată în considerare
prezența cadrului didactic. Acesta reprezintă una dintre componentele esențiale ale procesului
de învățământ. La clasă, profesorul nu realizează numai predarea – învățarea - evaluarea, ci și
relaționează cu elevii, influențându-le comportamentul de învățare, intervine în direcționarea
evoluției lor generale.
Ceea ce el realizează nu pretinde doar cunoștințe și competențe, ci valori, sentimente,
atitudini pe care le transmite în spațiul școlar. Vocația pedagogică este demonstrată de
47
Pagina 49
trăsături ca: modestie, înțelegere, prietenie, responsabilitate, imaginație, entuziasm, empatie,
corectitudine ș.a. Încă din Antichitate portretul dascălului este creionat, menționăm prezența
lui Socrate, apoi a lui Toma d'Aquino, pleiada continuându-se cu J.J. Rousseau și se încheie
cu reprezentanții noii educații Montessori, Freinet etc. Cultura românească nu se situează mai
prejos, deoarece idealul dascălului se regăsește în personalitatea lui Creangă, Spiru Haret sau
N. Iorga. Profesorul este cel care conduce eficient activitatea, ceea ce implică forța de
anticipare și nu simpla adaptare la ceea ce deja s-a produs; conducătorul este orientat spre
viitor, spre schimbare, spre adaptarea la schimbare a organizației. Este important ca
educatorul să fie un bun organizator al procesului de predare – învățare – evaluare, un bun
specialist și psihopedagog; trebuie să selecteze ce este interesant, util pentru elevi, să îi
motiveze, să îi ajute să depășească dificultățile întâlnite.
Procesul didactic este condiționat de obiectivele și de conținuturile prevăzute în
programă, motiv pentru care productivitatea fiecărei activități depinde în măsură de structurile
organizatorice, dar și de strategiile de lucru adoptate. Cu cât o activitate are un conținut dens,
iar forma de organizare este complexă, produsul finit este unul de calitate. Pentru ca finitul să
fie superior, dascălul trebuie să fie creativ.
Din punct de vedere etimologic termenul de creativitate își are originea în limba latină
creare - ,, a zămisli, a făuri, a naște”. Creativitatea este un proces mental și social care
implică generarea unor idei sau concepte noi. În literatura de specialitate sunt consemnate mai
multe definiții, amintim doar cele mai relevante ca de exemplu:
Profesorul poate crea contexte prielnice prin care latura creativă este explorată. Acest
lucru este posibil prin apelul la o varietate de metode moderne care dezvoltă gândirea critică..
Ținând cont de acest specific al cititorului, în general, și al elevului, în parte, profesorul va
insista în intervențiile sale asupra formării unui lector care să gândească și să-și imagineze
ceea ce l-ar conduce de la categoria naturală a învățării ( lucru realizabil prin aderarea la o
metodă modernă). Odată cu introducerea orelor de lectură pentru a combate analfabetismul
funcțional, ora de Limba și literatura română se va centra asupra abordării diverselor texte în
diferite formate. Acestea pot avea un conținut științific, literar-artistic sau etic promovând
idealul educațional. Textele selectate sunt literare și nonliterare. Suportul de bază este
programat pe nivele de dificultate, având un caracter deschis, dinamic; totodată asigură
legătura între teorie și practică., adică se creează o punte de legătură între achiziția
cunoștințelor, comprehensiunea acestora, aplicarea, sinteza și evaluarea lor. Textele destinate
lecturii stimulează gândirea critică, dezvoltă abilitățile de comunicare, capacitatea de a
înțelege, transferul de informații, interdisciplinaritate și transdisciplinaritate eficiența
presupunând implicarea activă a elevului. Sunt luate în considerare și preferințele elevilor în
alegerea textelor, dar și modalitatea de citire( fie prin intermediul informaticii, fie prin carte
ca atare) pentru ca procesul să fie complet, iar comportamentul observabil. În acest sens se
propune organizarea interdisciplinară care sporește înțelegerea mesajului unui text. Fiind
fascinați de utilizarea Internetului pentru diverse scopuri, și lectura se poate strecura printre
preocupările lor. Se vor selecta texte accesibile și pe placul elevilor. Elevii citesc o varietate
de texte, după care se demarează decelarea textului. Se au în vedere stategii care vizează prelectura, exprimarea și valorificarea reacțiilor emoționale , corelarea expectanțelor inițiale cu
rezultatele primei lecturi, înțelegerea procesului lecturii și înțelegerea corectă a nivelului
literal al textului. Pentru verificarea înțelegerii textului după prima lectură amintim exercițiile
de completare a spațiilor albe, chestionarele focalizate pe conținut, exerciții de tipul adevărat/
fals. Relectura generează identificarea ideilor principale și rezumatul, specifice textului epic și
dramatic, identificarea cuvintelor- cheie și a câmpurilor semantice care favorizează textele
lirice. Dintre metodele didactice amintim metodele : RICAR ( R= răsfoire generală, Î=
întrebări, C= citire activă, A= amintirea, R= recapitulare), SINELG, metoda pălăriilor
gânditoare, munca pe grupe, jocul de rol, cubul etc.. Aceste metode contribuie atât la
48
Pagina 50
consolidarea cunoștințelor, cât și la dezvoltarea abilităților de exprimare scrisă. Dacă sunt
elevi mai buni la învățătură se poate apela la tutoriat, se pot forma grupe în care există astfel
de elevi, ei pot sprijini levul mai slab. În cazul unor cuvinte necunoscute DEX-ul on line este
foarte util. Elevii selectează texte sub îndrumarea profesorului, aceesând site-uri de poezie ori
proză. O altă modalitate de fuziune cu textul este audiobook. Este o manieră ingenioasă,
deoarece face apel la imagine, sunet, text cu scopul de a atrage elevul. Pe baza ascultării
acestor cd-uri (listening) pe care sunt imprimate diverse texte. Elevii ascultă mesajul și
rezolvă exercițiile. Se concep exerciții care ghidează elevul înspre descifrarea mesajului. Un
alt mod de comunicare o reprezintă forumurile, chat-ul, corespondența electronică.
Comunicarea determină teme de discuție, ca de exemplu: problematizarea lecturilor date de
către profesor la clasă. Elevii discută unii cu alții despre sarcinile de lucru. Își pot corecta unii
altora răspunsurile exercițiilor date. Acestea se desfășoară sub supravegherea profesorului.
Opțiunea pentru utilizarea Internetului în cadrul orelor de lectură înseamnă desfășurarea
acestora în laboratorul de informatică. Îmbunătățirea rezultatelor în ceea ce privește
comprehensiunea unui text dat au drept suport și cartea în sine. Se concep fișe de lucru care
cuprind diverse texte și sarcini de lucru. Verificarea corectitudinii competențelor formate se
face fie prin aplicarea unor teste, fie prin programele de soft educațional. Orele de lectură se
pot desfășura în sălile de clasă, laboratoarele de informatică, în bibliotecă (sala de lectură dacă
unitatea de învățământ permite) sau chiar în aer liber. Recurgem la aceste posibilități cu
scopul de a crea un spațiu propice desfășurării procesului de predare –învățare-evaluare. O
altă modalitate prin care profesorul își poate dovedi capacitatea de inovație în interacțiunea
cu universul grupului este crearea unor situații în care elevii pot demonstra faptul că teoria
convertește în practi
Textul este prea lung pentru a fi afișat integral. Deschide fișierul pentru restul paginilor.