Document

Simpozion Național. Școala Gimnazială ,, Avram Iancu Dej

Tip
Document
Anul
2022
Pe site-ul primăriei
Simpozion Național. Școala Gimnazială ,, Avram Iancu Dej.pdf
Emitent
Comuna Vad, jud. Cluj
Publicat online
27.10.2022
Pagini
111
Pagina sursă
Cum citez acest document

Document (2022), „Simpozion Național. Școala Gimnazială ,, Avram Iancu Dej”, Comuna Vad, jud. Cluj. Sursa: https://d32e5lpdsek2nl.cloudfront.net/Comuna%20Vad/2072/Simpozion-Nat%CC%A6ional.-S%CC%A6coala-Gimnaziala%CC%86-,,-Avram-Iancu-Dej.pdf (arhivat pe acte-primarii.ro: https://acte-primarii.ro/cluj/vad/208843-simpozion-national-scoala-gimnaziala-avram-iancu-dej, 19.11.2026)

Fișier creat
26.10.2022
Arhivat
19.11.2026

Semnalează o problemă (text greșit, date personale, document scos de primărie)

Pagina 1

DIDACTIC PROF. MARIA GABRIELA ENGHEȘ -COORDONATOR- LUCRĂRILE SIMPOZIONULUI NAȚIONAL „IMPLICAREA PROFESIONALISMULUI DIDACTIC ÎN DEZVOLTAREA EDUCAȚIEI ȘI CREATIVITĂȚII ELEVILOR” (octombrie 2022) EDITURA MERITOCRAT CLUJ-NAPOCA ISBN 978-630-6502-93-6

Pagina 2

prof. Maria Gabriela Engheș -coordonator- LUCRĂRILE SIMPOZIONULUI NAȚIONAL „IMPLICAREA PROFESIONALISMULUI DIDACTIC ÎN DEZVOLTAREA EDUCAȚIEI ȘI CREATIVITĂȚII ELEVILOR” (octombrie 2022) EDITURA MERITOCRAT CLUJ-NAPOCA

Pagina 3

TEXT Simpozionul Național „Implicarea profesionalismului didactic în dezvoltarea educației și creativității elevilor” (octombrie 2022) /prof. Maria Gabriela Engheș – coordonator Toate drepturile rezervate autorilor Consilier editorial: lect. dr. Tiberiu Irimia Lector de carte: ing. drd. Paula Mîndrean Tehnoredactare: Maria Gabriela Engheș Coperta I-IV: Maria Gabriela Engheș Grafică generală: Maria Gabriela Engheș Foto coperta I: Școala Gimnazială ,,Avram Iancu” Dej, jud. Cluj – corpul B Editura Meritocrat Cluj-Napoca Tel. 0760 607 889, 0741 494 338 e-mail: [email protected] 2022 Editura Meritocrat Cluj-Napoca Toate drepturile grafice asupra acestei ediții aparțin editurii Meritocrat, orice reproducere sau modificare, indiferent de formă și suport, neautorizată urmând să suporte consecințele legii. Responsabilitatea calității corecturii textelor din această carte aparține autorilor

Pagina 4

PARTICULARITĂȚI ALE PREDĂRII GEOGRAFIEI LA CLASELE CU EFECTIVE MICI DE ELEVI Prof. Calin Violeta Anamaria Liceul Carol I, orașul Plopeni, Judetul Prahova Motto- „A preda înseamnă a învăța de două ori ”( Joseph Joubert) Predarea este o activitate caracteristică școlii, cuprinzând relațiile de muncă dintre profesor și elev. Profesorul de geografie este preocupat în permanență de valorificarea optimă a valențelor formativ-instructive ale disciplinei predate la catedră (intelectuale, morale, estetice, afective, etc.) Astfel că prin formele de organizare a activității la clasă și în afara clasei, se urmărieste sincronizarea învățământului geografic cu cerințele sociale actuale și viitoare astfel încât educarea tinerilor prin geografie să contribuie la întelegerea impactului dintre comportamentul individului și mediul social din care provine sau în care acesta evoluează. Geografia, împreună cu celelate științe socio-umane formează importante calitați si trăsături psihice motivaționale care implică stimularea cognitivă (trebuințe de a descoperi , de a înțelege, de a ști), dorința de autorealizare și, îndeosebi, concordanța între cunoaștere, trăire afectivă și acțiune socială. În acest context, un obiectiv esențial a fost și este obținerea și valorificarea performanței scolare, rezultatele obținute la olimpiadele școlare sau alte categorii de activități specifice. Metode folosite la clase cu efective mici de elevi: • Tehnici de organizare grafică a informațiilor • Activitatea independentă cu manualul și materialele auxiliare • Studiul de caz • Experimentul • Problematizarea • Demonstrația , etc. Creativitatea, alături de inteligență și memorie , contribuie la succesul demersului didactic prin flexibilitate , originalitate, fluența, senzitivitate, ingeniozitate sau inventivitate, etc. Obținerea performanței la clasa presupune însă și calitati moral-volitive deosebite reprezentate de :tenacitate, autocunoastere, autoperfecționare, motivație, capacitate de logicizare, s.a. Desigur că , dintre acestea, în contextul dinamicii sociale actuale, rolul esențial revine autocunoașterii ca element de reglare optimă a comportamentului individual prin comparare și raportare sistematică a propriilor capacitați și rezultatele celor din jur. Dezvoltarea actuală a tehnologiei informației și a comunicațiilor a determinat pătrunderea calculatorului și în școală, implementarea noilor tehnologii înscriindu-se ca o prioritate în direcția modernizării învățământului românesc. Deoarece în prezent domeniile de activitate s-au întrepătruns foarte mult, este necesară o abordare globală, pluridisciplinară a fenomenelor. Geografia este o disciplină cu caracter aplicativ, fapt pentru care se impune ca în lecții, să se aducă în fața elevilor elemente ale mediului, să se reproducă în clasă diferite fenomene, toate acestea putându-se realiza cu ajutorul mijloacelor de învățământ. Calculatorul, videoproiectorul și tabla interactivă fac parte din categoria celor mai moderne mijloace de învățământși contribuie cu succes la creștereaeficienței orelor de 3

Pagina 5

geografie. Cu ajutorul calculatorului se asigură procesului instructiv-educativ o bază perceptivă și documentară de calitate, sprijinind cunoașterea obiectivă și complexă a realității, elevii venind în contact cu fenomene și procese inaccesibile percepției directe. La ciclul gimnazial, profesorul de geografie poate utiliza calculatorul prin lansarea platformei de învățare AEL care oferă profesorului posibilitatea creării de teste și lecții originale. Alte produse multimedia care pot fi utilizate în cadrul lecțiilor de geografie sunt CDurile care conțin diferite informații digitale: enciclopedii, dicționare, imagini, filme, hărți, desene schematice, jocuri geografice, etc. O astfel de enciclopedie geografică complexă este Encarta, care oferă posibilitatea realizării unor trasee virtuale în diferite locuri de pe glob, elevii având posibilitatea să cunoască aspecte legate de obiceiurile, tradițiileși obiectivele turistice deosebite. Encarta are o grafică deosebită și cuprinde o serie de suporturi cartografice, dicționare de termeni de specialitate a căror explicare este susținutăși de imagini, filmulețe cu prezentarea unor fenomene naturale și sociale, jocuri care familiarizează elevul în lucrul cu harta. Un sprijin important aflat la dispoziția profesorului de geografie este și Internetul, prin intermediul căruia se pot căuta informații referitoare la un subiect anume, elevii pot comunica cu colegi din alte școli, din alte țări, pe teme de interes comun.O altă modalitate eficientă de utilizare a calculatorului în cadrul lecțiilor de geografie o reprezintă prezentările Power Point cu ajutorul videoproiectorului. Slide show-ul poate fi folosit în mod eficient în predarea geografiei deoarece pe fiecare diapozitiv se pot prezenta informațiile atât sub formă de text, cât și sub formă de imagini, tabele, grafice, animații sau filme Metoda didactică cea mai potrivită pentru nivelul gimnazial, la clase cu efective mici de elevi, cred că se impune a fi ,,Tehnici de organizare grafică a informațiilor” Moduri de aplicare a metodei: • Noțiuni de geografia populației, la clasa a V-a • Europa, la subcapitolele legate de populație și orașele respective, clasa a VI-a • Populația și așezările umane ale continentelor Asia, Africa, America și Australia, clasa a VII-a. • Populația, așezările omenești și organizarea administrativ-teritorială a României, clasa a VIII-a. Modelele grafice înlocuiesc datele numerice prin figuri geometrice cu dimensiuni comparative cu datele și fenomenele ce trebuie prezentate. Modelul grafic este o reprezentare micșorată la scară, simplificată, esențializată a obiectelor, proceselor, fenomenelor sau sistemelor din realitatea obiectivă. Profesorii care doresc ca elevii lor să învețe ,,să învețe” le prezinta acestora modele de structuri de informații în momentul în care elaborează schița pe tablă și le demonstrează procedurile prin care se ajunge la acestea. Modalitătile de organizare grafică a informațiilor și tehnicilor prin care elevii învață să structureze informațiile verbale sunt: Tabelul incomplet Comunicarea sarcinii de lucru: formați grupuri de câte 3. Citiți din manual textul ,,Dinamica populației pe glob” (manual clasa a V-a – Geografia fizică generală). Elaborați tabelul de pe tablă pe o foaie de caiet. Fiecare membru al grupului va căuta informațiile și completează tabelul referitor la rata natalității pe glob, al doilea studiază rata mortalității pe glob, al treilea sporul natural pe glob. Aveți la dispoziție 10 minute. Activitate frontală. Pe rând fiecare membru din fiecare grup compară rata natalității înregistrate în Africa și S-V Asiei cu cea din Europa și America de Nord. Organizatorul grafic comparativ Comunicarea sarcinii de lucru: Grupați în perechi, pe baza textului ,,Rasele umane și 4

Pagina 6

structura confesională” (manual clasa a V-a, Geografia fizică generală) vor specifica pe prima coloană denumirea raselor umane, ce sunt comparate și pe coloana a doua sunt specificate structurile confesionale pe glob. Se completează cu semnul ,,+” pentru caracteristicile existente și semnul ,,-“pentru cele absente. Diagrama Venn Comunicarea sarcinii de lucru: Desenați fiecare în caiet două cercuri parțial suprapuse. Între orașele Iași și Cluj-Napoca există asemănări și deosebiri. Într-un cerc scrieți elementele esențiale prin care se caracterizează orașul Iași, iar în celălalt elementele specifice numai orașului Cluj-Napoca. În spațiul în care se suprapun cele două cercuri scrieți asemănările celor două orașe. Aveți la dispoziție 10 minute. Copacul ideilor Comunicarea sarcinii de lucru: La baza foii, în partea centrală, într-un dreptunghi scrieți cuvântul cheie R. Moldova. De la acest dreptunghi ramificați spre partea superioară, asemeni crengilor unui copac, toate cunoștințele evocate. Activitate pe grupe: Foaia trece de la un membru la altul și fiecare elev are posibilitatea să citească ce a scris colegul lui. 9. Diagrama în coloane Comunicarea sarcinii de lucru: Realizați printr-o diagramă în coloane dimensiunea localităților din Defileul Toplița-Deda după numărul de locuitori. 5

Pagina 7

10. Organizatorul grafic de tip cauză-efect Comunicarea sarcinii de lucru: Citiți textul și explicați grafic cauzele evoluției numărului de locuitori a Defileului Toplița-Deda Concluzionând, se poate spune că obiectivul central al educației prin geografie în contextul corelației creativitate-performanță îl constituie formarea personalițății umane astfel că tînărul educat să devină managerul propriului proces de educație și de integrare în realitățile sociale. 6

Pagina 8

STIMULAREA CREATIVITĂȚII ELEVILOR LA ORELE DE ISTORIE Profesor: Constantin Cornelia- Veronica Liceul Tehnologic ,,Al. I. Cuza”, Slobozia, Ialomița Este bine de știut faptul că profesorul este cel care ,,deschide” drumul elevului către cunoaștere și îl determină pe acesta din urmă ,,să iubească” domeniul respectiv. Cultivarea spiritului creativ al elevului depinde în mare măsură de capacitatea cadrului didactic de a crea o atmosferă propice în procesul de predare-învățare-evaluare, de conținutul și complexitatea materialelor didactice auxiliare abordate, de profesionalismul acestuia. Programele școlare actuale, la liceu, pun accent pe formarea de competențe, pe ceea ce știe elevul să facă cu achizițiile pe care le are. In cele ce urmează, voi prezenta o competență, la clasa a XI-a și modul, ales de mine, pentru o abordare monodisciplinară, pluridisciplinară, interdisciplinară și transdisciplinară. Tema aleasă este: ,,România, de la totalitarism, la democrație”. Am decis să exemplific o competență foarte importantă pentru ora de istorie și anume, competența 3.3 – ,,descoperirea, în sursele de informare a perspectivelor multiple asupra evenimentelor și proceselor istorice”. Așa cum bine se știe, fiecărei competențe din programa școlară îi sunt asociate cunoștințe care trebuie însușite, capacități, deprinderi și atitudini care trebuie formate. Astfel, în cadrul acestei teme, elevul își va însuși informații despre situația României în perioada comunistă (trecerea de la totalitarism, la democrație, schimbările produse pe plan intern: economic, politic, social, cultural), dar și aspectele legate de politica externă a țării noastre (implicarea în Tratatul de la Varșovia, intrarea României în NATO și în UE) și implicațiile acestor evenimente. În ceea ce privește capacitățile și deprinderile, elevul: - își va forma deprinderea de a utiliza surse istorice variate: texte, imagini, filmulețe din epoca respectivă; - va fi capabil să folosească un limbaj de specialitate adecvat, care să permită discuții pe tema propusă. Foarte important, la această disciplină de studiu este și formarea unor atitudini, ca de exemplu, elevul: - își va forma o coerență și o rigoare în gândire și acțiune; - va învăța să respecte drepturile fundamentale ale omului; - își va forma gândirea critică și reflexivă. În cele ce urmează, voi exemplifica, printr-o secvență de lecție, modul cum propun abordarea monodisciplinară, pluridisciplinară, interdisciplinară și transdisciplinară. Abordare monodisciplinară La istorie, perspectiva monodisciplinară poate fi abordată, de exemplu, prin folosirea unui document istoric. Lucrul cu sursa istorică este foarte important. Documentul istoric poate fi utilizat la orice temă predată. Personal, folosesc 2 culegeri de documente și anume: - coord. B. Murgescu, Istoria lumii în texte, București, Ed. Teora, 1999; - Idem, Istoria României în texte, București, Ed. Corint, 2001. La tema:,,Participarea României la Primul Război Mondial (1916- 1918)”,de la clasa a X-a, de exemplu, pot fi folosite texte din care elevii să descopere cauzele conflictului, 7

Pagina 9

motivul intrării țării noastre în război, tehnicile de luptă utilizate, consecințele conflictului, etc. Abordare pluridisciplinară Perspectiva pluridisciplinară se referă la corelarea cu discipline înrudite. La istorie, de exemplu, se poate face trimitere la cunoștințele pe care elevii le-au învățat la cultură civică, în clasele a VII-a și a VIII-a. Temele la care se poate aplica această abordare sunt: ,,Regimurile democratice în perioada interbelică”, ,,Regimurile totalitare și dictatoriale în perioada interbelică”, dar și în perioada postbelică (clasa a X-a). Conținuturile se reiau, la un alt nivel, în clasa a XI-a și a XII-a. La clasa a XII-a, de asemeni, se poate face apel la cunoștințele deținute de elevi de la cultură civică, la tema: ,,Constituțiile din România din secolele XIX- XX”. Abordare interdisciplinară Perspectiva interdisciplinară este cea pe care, personal, o aplic cel mai mult la orele mele. Istoria este disciplina care poate face corelația cu discipline precum: geografia, literatura, muzica, desenul. Făcând aceste asocieri, copiii rețin mult mai bine informațiile. Iată câteva teme la care se pretează o astfel de abordare: Războiul de independență a României (1877- 1878) (clasele a X-a, a XII-a); Primul Război Mondial (1914- 1918) (clasele a X-a și a XI-a); Marea Unire (1918) (clasele a X-a și a XII-a); Al Doilea Război Mondial (1939- 1945) (clasele a X-a și a XI-a). 1. Războiul de independență a României - pot fi folosite reproducerile după marele pictor, Nicolae Grigorescu, participant la acest conflict: ,,Dorobanțul”, Atacul de la Smârdan”, etc. 2. Primul Război Mondial (1914- 1918) - pot fi folosite hărți tematice care să pună în evidență schimbările produse¸ în Europa, ca urmare a acestui conflict: dispariția imperiilor: Otoman, Austro - Ungar, German, Rus (Țarist) și apariția de noi state: România Mare, Austria, Ungaria, Turcia, etc. Pot fi utilizate, de asemeni, texte literare celebre: Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, Erich Maria Remarque, Pe frontul de vest nimic nou, etc. În ceea ce privește participarea țării noastre la conflict se poate atrage atenția asupra marșului care a însoțit trecerea Carpaților de către armata română: ,,Treceți batalioane române, Carpații!”. 3. Marea Unire (1918)- poate fi folosită harta României Mari, dar și harta actuală a țării noastre, care vor fi comparate. Se ajunge, astfel, la menționarea provinciilor care s-au unit în 1918 cu România. Abordare transdisciplinară Aceasta poate fi folosită, mai ales la clasa a XI-a, unde programa propune, spre discuție teme precum: ,,Impactul tehnologiei asupra mediului”, ,,Viața cotidiană și timpul liber”, ,,Migrații în lumea contemporană”, ,,Contribuții românești la dezvoltarea științei și tehnicii”. Astfel, pot fi prezentate teme de mare interes pentru societatea contemporană: poluarea, cauzele migrațiilor contemporane, deci situații pe care ei le trăiesc și asupra cărora pot face comentarii extrem de interesante. Așadar, de măiestria cadrului didactic, de profesionalismul acestuia depinde formarea personalității elevului, în care creativitatea joacă un rol foarte important. 8

Pagina 10

DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNT Prof. înv. primar Conțiș Maria Școala Gimnazială ,,Gheorghe Munteanu” Poiana Blenchii, jud. Sălaj ,,Dacă nu ne hrănim sufletul, acesta se ofilește, iar fără suflet, viața nu mai are sens. Procesul creativ încetează fără un dialog continuu cu sufletul. Iar creativitatea este ceea ce face ca viața să merite să fie trăită.” Marion Woodman Creativitatea pedagogică definește modelul calităților necesare educatorului/cadrului didactic pentru proiectarea și realizarea unor activități eficiente prin valorificarea capacităților sale de înnoire permanentă a acțiunilor specifice angajate la nivelul sistemului și al procesului de învățământ. Creativitatea face posibilă crearea de produse reale sau mintale, constituind un progres în planul social. Componenta principală a creativității o constituie imaginația, dar creația de valoare reală mai presupune și o motivație, dorința de a realiza ceva nou, ceva deosebit. Și cum noutatea nu se obține cu ușurință, o altă componentă este voința, perseverența în a face numeroase încercări și verificări. Rolul școlii la formarea comportamentului creator este foarte important, deoarece rămâne principalul instrument pe care societatea îl folosește pentru cultivarea creativității la membrii ei tineri, de vârstă școlară. Preocuparea de formare a independenței în gândire și exprimare implică și o legătură cu familia. Părinții trebuie convinși că tutelarea excesivă împiedică dezvoltarea intelectului, manifestarea independentă a gândirii și fanteziei lui, factori esențiali în dobândirea viitoare a unei autentice competențe profesionale. Se pot face multe pentru educarea spiritului creativ în școală. Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul de gândire și stilul de lucru în clasă, cristalizate în secole de învățământ tradițional, prea puțin preocupat de această latură a personalității elevului, care capătă în zilele noastre o valoare din ce în ce mai însemnată. Creativitatea trebuie încurajată și cultivată prin respectul de sine, ea nu este doar un har dăruit de Dumnezeu unui Eminescu, Enescu, sau Edison, ci este însăși exprimarea de sine a ființei umane, în orice domeniu se manifestă. Rolul si factorii creativității Despre importanța creativității nu e nevoie să spunem multe: toate progresele științei, tehnicii și artei sunt rezultate ale spiritelor creatoare. Desigur, există mai multe trepte de creativitate. C. W. Taylor descrie cinci „planuri” ale creativității. - Creativitatea expresivă ; - Planul productiv ; - Planul inventiv ; - Creativitatea inovatoare ; - Creativitatea emergentă ; În afară de aceste aspecte, dacă nu creativitatea, cel puțin imaginația este necesară fiecăruia dintre noi în condițiile vieții obișnuite. În ce privește factorii creativității, se poate vorbi, mai întâi, de aptitudini pentru creație. Există anumite structuri cerebrale, pe care nu le cunoaștem, care favorizează imaginația, ele creând predispoziții de diferite grade pentru sinteza unor noi imagini, unor noi 9

Pagina 11

idei. Totuși, e nevoie de intervenția mediului, a experienței pentru ca ele să dea naștere la ceea ce numim talent. A doilea factor care trebuie amintit este experința, cunoșțintele acumulate. Importantă nu este doar cantitatea, bogăția experienței, ci și varietatea ei. Multe descoperiri într-un domeniu au fost sugerate de soluțiile găsite în altă diciplină. Se disting două feluri de experiențe: a) o experiență directă, acumulată prin contactul direct cu fenomenele sau prin discuții personale cu specialiștii; b) o experiență indirectă, obținută prin lectură sau audierea de expuneri. Alți factori interni ai dezvoltării creativiății sunt motivația și voința. Creștera dorinței, a interesului pentu creație, ca și a forței de a birui obstacole are, un rol notabil în susținerea activității creatoare. Societatea are o influență deosebit de importantă pentru înflorirea spiritiului creativ într-un domeniu sau altul. În primul rând, intervin cerințele sociale. Un alt factor determinat în stimulare creativiății îl constituie gradul de dezvoltare a științei, tehnicii, artei. Educarea creativității Problema educării deliberate a puterii de producție creatoare a fost pusă încă de la începutul secolului trecut. Prin însăși trăsătura ei definitorie – originalitatea – ca ceva nou și imprevizibil, creativitatea pare a fi incompatibilă cu ideea de educare deliberată. Multă vreme creația a fost considerată apanajul exclusiv al unei minorități restrânse. Distingând însă mai multe trepte calitative în creativitate și observând cum și eforturile de gândire obișnuită implică ceva nou, cel puțin pentru persoana aflată într-un impas, astăzi nu se mai face o separare netă între omul obișnuit și creator. Factorul intelectual (imaginație, gândire, tehnici operaționale) este relativ mai ușor educabil. Factorii de personalitate în sensul larg al noțiunii, care țin de atitudini, motivații, caracter, deprinderi de lucru se lasă mai greu influențați în direcția și cu intensitatea dorită de noi, dar odată achizițiile educative dobândite, persistența lor nu se mai măsoară în luni, ci în ani sau etape de vârstă. La educarea creativității sunt importante, deopotrivă, metodele, relația profesor-elevi, atitudinea adultului față de elev și atmosfera pe care cadrul didactic o instaurează în clasă. Trebuie să fim conștienți și să combatem anumite piedici în calea manifestării imaginației, creativității. Asemenea obstacole exterioare sau inerente individului sunt denumite, de obicei, blocaje. Criterii de apreciere a creativității elevilor Notele școlare, ca expresie a randamentului la învățătură, nu pot reflecta întru totul nivelul creativității. Elementele care opun aceste două categorii sunt mai semnificative decât cele care le apropie. Există și aspecte comune creativității și performanței școlare: volumul de informații, fluiditatea gândirii, gândirea independentă, perseverența în urmărirea scopului. Majoritatea cercetătorilor au ajuns la aceeași concluzie: la aceleași rezultate pe plan școlar ajung atât elevii preponderent inteligenți, cât și cei preponderent creativi. Doar calea e diferită: primii - printr-o muncă susținută și ordonată, ceilalți prin spontaneitate și salturi în utilizarea efortului. Realizările trecute ale elevului Acestea constituie un criteriu sigur pentru o primă selecție a ,,vârfurilor”. O simplă enumerare a succeselor, ca răspuns la chestionarele date de diriginte, îl plasează pe elevul rerspectiv în rândul celor cu potențial creativ ridicat. Metoda nu mai este discriminantă când coborâm pe scara nivelurilor creativității sau la un potențial creativ care nu a avut încă prilejul 10

Pagina 12

sau nu i-a sosit timpul să se manifeste. Testele obiective de investigare a creativității Testele sunt destinate să măsoare creativitatea în accepțiunea ei de potențial creativ și nu vreo formă particulară, ci potențial creativ general. Aprecierea colegilor și a profesorilor Cercetătorii afirmă că, împotriva așteptărilor, elevii identifică mai corect pe colegii creativi decât o fac profesorii. Alte modalități Fiind un fenomen care angajează cu prioritate o multitudine de trăsături ale personalității, creativitatea mai poate fi investigată și prin metode ,,clinice”: anamneza (adică metoda biografică), inventariile de interese sau de personalitate. Metode de cultivare a creativității Deși pare paradoxal, creativitatea este educabilă. Pentru dezvoltarea creativității la elevi există două căi: a) modernizarea sistemică a învățământului, în toate verigile și amănuntele sale, în lumina unei pedagogii a creativității; b) introducerea unui curs aplicativ de creativitate ca o materie de sine stătătoare, repetabil la anumite intervale de timp. Acesta va avea un triplu caracter: interdisciplinar (ca metodologie, material faptic și aplicații), supradisciplinar (ca realizare și finalitate) și paradisciplinar (ca plasare în programa școlară, alături de celelalte discipline de studiu). Aspirația spre dezvoltarea spiritului creativ a dus la conceperea unor metode care, pe de o parte, să combată blocajele, iar pe de alta, să favorizeze asociația cât mai liberă a ideilor. Metodele de cultivare a creativității sunt tradiționale și speciale. În prima categorie intră regândirea și inovațiile aduse în metodologia evaluării randamentului școlar al elevului, metodele active deja cunoscute și frecvent utilizate de cadrele didactice, învățarea prin descoperire dirijată. Între tehnicile de stimulare a capacităților creatoare amintim brainstormingul (considerat un procedeu, dar mai ales ridicat la rangul de principiu), sinectica (însemnând în esență valorizarea analogiilor), testele de potențial creativ utilizate ca exerciții, o serie de alte tehnici speciale de descătușare a originalității. Dezvoltarea creativității în învățământ Câtă vreme creația era socotită un privilgiu dobândit ereditar de o minoritate, școala nu s-a ocupat în mod special de acest aspect, deși s-au creat și clase speciale pentru supradotați. Pe lângă efortul tradițional de educare a gândirii critice, stimularea fanteziei apare si ea ca un obiectiv major. Aceasta implică schimbări importante, atât în mentalitatea profesorilor, cât și în ce privește metodele de educare și instruire. În primul rând, trebuie schimbat climatul, pentru a elimina blocajele culturale și emotive. Se cer relații destinse, democratice, între elevi și profesori. Apoi, modul de predare trebuie să solicite pariciparea, inițiativa elevilor prin folosirea metodelor. Fantezia trebuie și ea apreciată corespunzător, alături de temeinicia cunoștințelor, de raționamentul riguros și de spiritul critic. Procesul creator de tip pedagogic este angajat la nivelul proiectării didactice/educației care presupune valorificarea etapelor de pregăure-incubație-iluminare-verificare a modului de realizare a lecției, orei de dirigenție etc în sens prioritar formativ. Primelee două etape - pregătirea și incubația - impun un anumit (auto)control pedagogic, exercitat de cadrul didactic în diferite contexte educaționale. Etapa iluminării presupune înțelegerea deplină a situației didactice/educative create stimulând decizia originală și eficientă, condensată afectiv într-un anumit moment. de eliberare, ,,la care nu se poale ajunge dacă lipsesc premisele obținute în faza de incubație" (Landau, Erika). 11

Pagina 13

Etapa verificării definitivează procesul creator, exprimat printr-un produs specific – simbol, sens verbal, obiect, acțiune, relație socială etc. - care respectă particularitățile domeniului de referință (ciclu, disciplină de învățământ), acționând la nivelul perfecționării corelației subiect-obiect, angajată în mediul școlar și extrașcolar Produsul creator de tip pedagogic este situat la nivelul inventivității care reflectă capacitatea educatoarelor, învățătorilor, profesorilor, de ,,a produce" corelații instrucționale și educaționale noi în raport cu realizările anterioare. În această accepție, valorificând o teză de bază, afirmată la nivelul praxiologiei - ,,orice lucru bine făcut este un lucru nou" (Kotarbinski, Tadeusz) - orice activitate didactică/educativă (lecție, oră de dirigenție etc.) eficientă este o activitate nouă care asigură adaptarea proiectului pedagogic la situațiile concrete ale clasei și ale câmpului psihosocial, aflate într-o continuă schimbare și transformare. Această tendință susține în timp (auto)perfecționarea permanentă a activității didactice/educative cu efecte optimizante nu numai în plan psihopedagogic, ci și în plan social (cultural, politic, economic). Bibliografie: • Cerghit, Ioan, Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București,1976; • Cucoș, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom ,Iasi, 2001; • Maria, Gârboveanu, Stimularea creativității elevilor în procesul de învățământ, Editura didactică și pedagogică, București,1981; • Stoica, Ana, Creativitatea elevilor. Posibilități de cunoaștere și educare, Editura didactică și pedagogică, București,1983; • Voiculescu, Florea, Analiza resurse-nevoi și managementul strategic în învățământ, Editura ,,Aramis”, București, 2004. 12

Pagina 14

CONTRIBUȚIA LECTURII LA DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII ELEVILOR Prof. înv. primar Covaciu Ana Școala Gimnazială Vad, jud. Cluj Un proverb românesc ne spune:”Cartea face omul - om, ca altoiul pomul — pom”. Aceasta înseamnă recunoașterea faptului că ajungerea la adevărata și deplina condiție de om se realizeazã prin intermediul cărților, că prin ele se moștenește de la înaintași și se transminte urmașilor patrimoniul culturii și al civilizației naționale, al culturii și al civilizației universale. Eveniment cultural – constituind altădată un privilegiu – lectura cărților devine în zilele noastre o activitate la îndemâna tuturor, și după cum o impun cerințele societății, ea trebuie să se constituie într-o activitate cotidiană fundamentală, deoarece contribuie la îmbogațirea vieții fiecăruia dintre noi. Dar, pentru ca apropierea de carte să devină o deprindere zilnică si, mai mult, ca plăcerea de a citi să devină o necesitate dorită și trăită, ea trebuie cultivată înainte chiar de învățarea alfabetului, prin preocuparea permanentă a părinților de a-i obișnui cu frumusețea inegalabilă a lecturilor. Este foarte important ca ai noștri copii să aiba “cultura lecturii” inoculată încă de timpuriu, părintele dându-i propriul exemplu prin așezarea, cât mai des posibil, într-un fotoliu cu o carte bună în față. Cel mic va fi tentat în primul rând să imite gestual părintele, mai apoi se va întreba ce citeste maturul din fața lui, ca, în final, să descopere odată cu însușirea “tainelor alfabetului” marele univers pe care-l ascunde plăcerea de a lectura. Dar avem din păcate si exemplificarea opusă; dacă un copil a văzut că părinții, frații mai mari, rudele nu citesc, el de ce să citească ? Dacă acasă la el nu există nicio carte, el de ce să cumpere cărți ? În 2006, Parlamentul European și Consiliul UE au adoptat o Recomandare cu privire la stabilirea de competențe cheie pentru învățarea de-a lungul întregii vieți, cu scopul de a ne integra cât mai armonios în societatea în care trăim și de a rezolva problemele pe care societatea ni le pune în față. Una dintre aceste competențe este cea de comunicare în limba maternă și ea presupune: • capacitatea de a comunica în scris și verbal, de a înțelege și a-i face pe alții să ințeleagă diferite mesaje în situații variate • capacitatea de a citi și de a înțelege diferite texte adoptând strategia potrivită scopului citirii (informare / instruire / de plăcere) și diferitelor tipuri de text • capacitatea de a scrie texte pentru o varietate de scopuri; monitorizarea procesului de scriere, de la „draft” ( șablon) până la „bun de tipar” • capacitatea de a distinge informația relevantă de cea nerelevantă • capacitatea de a-ți formula propriile argumente într-o manieră convingătoare și a lua în considerare alte puncte de vedere experimate atât verbal cât și în scris. Este unamim recunoscut faptul că foarte multe conflicte sau neînțelegeri apar din cauza unui deficit de comunicare. Aceasta înseamnă că, cu cât vom sti mai bine să comunicăm, cu atât mai multe șanse avem de a preîntâmpina conflictele. Competența cheie de comunicare în limba maternă este un țel care trebuie atins la finele învățământului obligatoriu. Ea se formează și se atinge treptat prin competențele generale și specifice limbii și literaturii române și prin intermediul obiectivelor operaționale stabilite pe parcursul lecției. Trezirea și educarea interesului pentru lectură se realizeazã prin acționarea asupra raportului dintre obiect și necesitate, astfel încât obiectul - în cazul nostru cartea - să rãspundã unei necesități intelectuale și afective a copilului. Acest fapt nu impune existenta unui anumit nivel de instruire din partea părinților, dar cere tuturor conștiința clară asupra importanței 13

Pagina 15

lecturii în dezvoltarea deplină a copilului și preocuparea permanentă si constantă de a-i trezi interesul pentru aceasta activitate. Ca exemplificare ne putem gândi la modelul Smarandei Creangă, mama marelui nostru scriitor care, în inegalabilele sale Amintiri din copilărie notează : «Si când învățam eu la școalã, mama învăța cu mine acasă și citea acum la ceaslov, la psaltire și Alexandria mai bine decât mine și se bucura grozav când vedea că mã trag la carte.» Odată cu învățarea scris-cititului, cartea devine un bun accesibil copilului. Efortul stimulativ pentru lectură pe care-l cultivă părinții i se adaugă efortul sistematic al școlii. Din acest moment, lectura devine calea directă și sigură pentru însușirea formelor și nuanțelor gândirii ca și pentru exprimarea cu claritate și precizie a ideilor proprii. Rolul educatorului este de a urmări nu numai “cât”, ci și “ce” și “cum” citesc elevii săi. Nu numărul mare de cărți citite contează, ci valoarea artistică , educativă și formativă a acestora. Un obiectiv important pentru fiecare clasă, dar mai ales pentru profesor, este trezirea interesului elevilor pentru lectură. Odată format, gustul pentru lectură se poate transforma într-o adevărată pasiune, care se poate resimți toată viața. Intervenția învățătorului în clasele ciclului primar este absolut necesară, în vederea formării gustului pentru lectură. Fără a i se comunica , micul școlar este purtat printre multitudinea de tipuri de lectură . Iată câteva modalități de clasificare: - lectura liniară - textul e parcurs secvențial și în întregime (de la început până lasfârșit).; - lectura literară - accentul se pune mai mult pe “cum” se spune decât pe “ce” se spune; - lectura informativă - e o lectură selectivă care vizează obținerea unei idei de ansamblu asupra textului; - lectura exploratorie - constă în recuperarea unui simbol sau a unui grup de simboluri predeterminate din ansamblul unui text (găsirea unei referințe în dicționar, a numărului de telefon în anuarul abonaților, etc.); - lectura de cercetare - este o variantă a lecturii exploratorii, ea constă în recuperarea unei informații pe o temă prestabilită, dar căreia nu-i cunoaștem cu precizie reprezentareasimbolică; e caracterizată de inspecția atentă a textului în direcția globalității, nu însă aliniarității, și de frecvente mișcări înainte-înapoi; - lectura obligatorie – e stabilită prin programele scolare și este în mare parte cuprinsă sau discutată în manuale. Se urmăreste stabilirea unui contact cu diverse creații literare și deprinderea de a analiza cuprinsul unor opere literare.; - lectura suplimentară - are ca scop stimularea interesului pentru lectura și formarea de cititori pasionați. O secvență foarte importantă în stimularea interesului pentru lectură este legată de felul în care se recomandă ce să citeasca și cum să citească elevii. Pentru a preveni receptarea ca obligativitate a lecturii particulare se va stârni curiozitatea elevilor în diferite feluri: nu se va da lista anuala la începutul semestrului I , ci se vor stabili titluri pe 2-3 saptamâni; va face prezentarea unor carti în asa fel încât sa ambitioneze elevii în achizitionarea si lecturarea lor; va povesti incomplet momente ale unor narațiuni, lasând elevilor un semn de curiozitate în finalizarea întâmplărilor; va caracteriza unele personaje, îndemnând elevii la cautarea independentă, prin lectura integrală, a locului acestora în narațiune, a relațiilor cu alte personaje; va recita una sau două strofe dintr-o lirică sau poem liric, îndemnând elevii la realizarea integralității textului; va controla fișele de biblioteca ale copiilor și va vedea bibliotecile lor personale. Pentru organizarea și desfășurarea îndrumării lecturii suplimentare a elevilor, se vor putea folosi ca metode, la clasele I si a II-a, citirea expresivă și povestirea. Începând cu clasa a III-a, elevii vor realiza într-un caiet de lecturi suplimentare, însemnări personale asupra celor citite . În acest caiet, elevii vor nota titluri, autori, citate, vor povesti, vor înregistra numele personajelor, vor caracteriza sumar unele personaje, își pot exprima părerea asupra unor fapte, personaje, expresii literare. Este important ca asemenea 14

Pagina 16

notații să fie verificate periodic de către învățător, făcând aprecieri stimulative, spre a determina elevii să-și formeze un stil de afișare, selectare și de înregistrare a informațiilor acumulate din cărți. Popularizarea carților este o formă esențială de stimulare a interesului pentru alcătuirea unei biblioteci personale, de formare a dragostei pentru carte, pentru citit. Popularizarea cărților se face prin: vizitarea bibliotecii; organizarea de întâlniri cu scriitori; organizarea de expoziții de cărți; medalioane literare; participarea la spectacole de teatru; vizitarea librăriilor. Publicarea creațiilor artistice ale elevilor la gazeta de perete a clasei, în reviste pentru copii, în revista școlii este o altă metoda în stimularea interesului pentru lectură. Efectuarea tabelului cu evidenta lecturii elevilor si afisarea lui în clasa va stimula concurential cititul cărților. Văzând ce si cat au citit colegii, elevii se vor ambiționa să aibă în dreptul numelui lor cât mai multe și variate texte lecturate. Lectura suplimentară a elevilor este un excelent suport pentru realizarea obiectivelor citirii. Iubirea pentru carte se formează în mod sistematic, cu multă rabdare și îndrumare. Este cea mai frumoasă achizitie a elevului care se exprimă, ca aleasă satisfacție, pentru întreaga viață. Cititul cărților devine o utilă formă de recuperare a timpului și un excelent prilej de fascinație. Stimularea interesului pentru lectură al elevilor se realizează tot de către învățător prin alegerea unor activități de tipul: - săptămâna familiei / fratilor; - personalizarea grupului de lectură / clasei; - minutul de lectură; - ora de lectură; - ateliere de lectură; - spectacolul lecturii; - exerciții de lectură a textului dramatic. - repertoar de lectură (completat săptămânal de către învățător pentru a reconstitui profilul de cititor al fiecărui elev); - ora poveștii (mediatorul se foloseste de albume cu imagini sau nu); - sacul cu povești - hora cărților - înregistrarea unei cărti; -cei mari citindu-le celor mai mici etc. Ce poate fi mai mulțumitor pentru un dascăl, decât atunci când vede in elevii săi adepți ai cititului, consumatori pasionați de lectură, care pot să inteleagă ceea ce citesc, să deosebească ceea ce e bun, util și educativ de ceea ce e rău și dăunator, să-și formuleze clar o opinie despre cartea citită. Numai cel cãruia i s-a insuflat în copilărie gustul pentru lumea minunată a cărții va caută și își va găsi timp pentru aceasta activitate de minte și de suflet. Orele de lectură la ciclul primar, proiectate, desfășurate și evaluate cu profesionalism de către învățător vor conduce la dezvoltarea competențelor de comunicare ale elevului, care va avea urmatorul profil: - civilizat, sociabil, comunicativ, implicat, interesat, creativ; - va întelege că poate comunica, transmitând celor din imediata apropiere propriile gânduri într-un mod care să-l facă înțeles; - va respecta regulile unui dialog civilizat; - va descoperi ca poate comunica folosind o multitudine de limbaje convenționale și neconvenționale; 15

Pagina 17

- va reflecta la importanța comunicării în viața fiecăruia și se va apropia mai ușor de bogația transmisă prin intermediul mesajelor scrise; -va observa că prin intermediul comunicării se poate apropia de cei din jurul său, stabilind relatii armonioase; - va fi interesat să găsească soluții la diferite probleme prin intermediul comunicării, carților,calculatorului; - va cunoaste unde/cum găsețte informațiile de care are nevoie; - va descoperi plăcerea lecturii dintr-o carte sau orice alt suport, placerea de a merge la teatru sau de a viziona un film. Bibliografie: Alina Pamfil , Limba și literatura română în școala primară – perspective complementare, ed. Paralela 45, Pitești 2009 Ioan Șerdean, Metodica predării limbii române la clasele I-IV, ed. Didactică și Pedagogică, București 1993 Elena-Simona Bernat, Tehnica învățării eficente, Presa Universitară Clujeană ,Cluj-Napoca 2003 16

Pagina 18

IMPLICAREA PROFESIONALISMULUI DIDACTIC ÎN DEZVOLTAREA EDUCAȚIEI ȘI CREATIVITĂȚII ELEVILOR Profesor Creț Ioan Viorel Școala Gimnazială ,,Avram Iancu” Dej, județul Cluj Profesionalismul este o calitate pe care ar trebui să o dețină fiecare educator și trebuie să fie prezentă permanent pe întreg parcursul carierei didactice. Una dintre componentele esențiale ale profesionalismului este construirea și menținerea relațiilor cu elevii, părinții și alți educatori. Calitatea acestor relații poate defini adesea succesul sau eșecul pentru toți educatorii. Profesionalism, înseamnă exercitarea unei meserii până la cele mai mici detalii , înseamnă cunoștințe specializate, competențe, onestitate și integritate, muncă de calitate, respect (față de sine și față de ceilalți) dorința permanentă de dezvoltare. În același timp, profesionalismul profesorilor este foarte important. Rezultatul procesului educațional depinde în mare măsură de personalitatea profesorului, competența profesională a profesorului este o proprietate importantă de care depinde calitatea predării. Profesorul este una dintre cele mai importante figuri în formarea personalității copilului. Prin "competență" se înțelege, în primul rând, capacitatea oamenilor de a lucra eficient în orice condiții și în special în schimbare. Termenul "profesionalism" reflectă gradul de stăpânire a structurii activității profesionale, în conformitate cu standardele existente în societate. Pentru a obține acest lucru este nevoie nu numai de dorințe și abilități, ci și de dorința de a învăța constant. Competența profesională a profesorului poate fi, specifică, se referă la capacitatea de a-și desfășura activitățile la cel mai înalt nivel și competența personală care presupune dezvoltarea și auto-exprimarea, și prezenṭa unor modalități de auto-realizare. Toate aceste aspecte ale profesionalismului sunt foarte importante în activitățile profesorului, astfel personalitatea profesorului este un exemplu pentru elevii cu care lucrează. Prin urmare, profesorul ar trebui să fie caracterizat, în primul rând, ca o personalitate pe deplin dezvoltată, cu o bogată lume internă, bine pregătită în diferite tehnici și întotdeauna gata să învețe lucruri noi. Profesionalismul profesorului în contextual actual contemporan constă în aplicarea noului curriculum educaṭional centrat pe dezvoltarea competenṭelor. Creativitatea la elevi înseamnă libertatea de a se exprima, sau a construi ceva pe baza competenṭelor dobȃndite și dezvoltate anterior. La dobȃndirea competenṭelor contribuie decisiv profesorul . În perspectiva tradițională, profesorul transmite cunoștințe elevilor pasivi, accentul fiind pus pe fapte și pe obținerea răspunsului corect , accentul este pus pe răspunsuri limitate la probleme limitate și pe îndeplinirea unei sarcini prescrise. Ceea ce este învățat este lipsit de context semnificativ accentul este pus pe sarcina specifică independent de context. În perspectiva modernă sub supravegherea profesorului, elevii își asumă responsabilitatea propriei învățări, dezvoltându-și pe parcursul acestui proces competențe metacognitive și autoevaluative (competențe de învățare pe tot parcursul vieții) Elevii își asumă responsabilitatea pentru identificarea și rezolvarea problemelor și pentru adaptarea la schimbare prin învățare. Există preocupări pentru configurarea unui profil de formare al absolventului unde competenṭa este baza dezvoltării curiculare, profil care să răspundă nevoilor sociale, aspirațiilor tinerilor modelate de cultura contemporană, a globalizării. 17

Pagina 19

Competențele cheie sunt repere ale sistemelor de educație și formare europene si o necesitate pe piața muncii dar și pe piața educațională. Competența este definită ca abilitate de a răspunde cerințelor sau de a îndeplini cu succes sarcini, componentele competenței fiind atât cognitive cât și non-cognitive (cunoștințe, abilități cognitive, abilități practice, atitudini, emoții, valori, motivații) Curriculum centrat pe dezvoltarea competentelor prezinta un „profil de formare european” structurat pe baza a opt competențe cheie. Acestea sunt următoarele : ➢ comunicare în limba maternă – Competența împărtășește dimensiunile fundamentale ale comunicării în limba maternă: înțelegerea, exprimarea și interpretarea conceptelor, ideilor, emoțiilor, faptelor și opiniilor în formă orală și scrisă, în maniere adecvate și creative într-un registru de contexte societale și culturale (în educație și formare, la locul de muncă, acasă și în timpul liber) în funcție de dorințe și nevoi ➢ comunicare în limbi străine – exprimarea și interpretarea conceptelor, ideilor, emoțiilor, faptelor și opiniilor în formă orală și scrisă precum și interacțiunea lingvistică în maniere adecvate și creative într-un registru de contexte societale și culturale, în educație și formare, la locul de muncă, acasă și în timpul liber. Competența include și: mediere și înțelegere interculturală. ➢ competențe matematice și competențe de bază în științe și tehnologii – dezvoltarea și aplicarea gândirii matematice pentru rezolvarea unui registru de probleme în situații cotidiene. Competența se construiește pe achiziții solide de numerație, accentul fiind pus pe proces și pe activitate cât și pe cunoștințe. Competența implică și utilizarea modurilor specifice de gândire (gândire logică și spațială) și de prezentare (formule, modele, construcții, grafice, diagrame); Competența în științe se referă la utilizarea corpusului de cunoaștere și metodologie folosit pentru explicarea lumii naturale, pentru a identifica întrebările și pentru a trage concluzii pe bază de date empirice.Competența în tehnologie se referă la aplicarea acestei cunoașteri și metodologii ca răspuns la dorințele și nevoile umane. Competența include și înțelegerea schimbărilor determinate de activitatea umană precum și responsabilitatea ca cetățean față de acestea. ➢ competența digitală – Utilizarea pe scară largă, dar și critică, a noilor tehnologii la locul de muncă, în timpul liber și pentru comunicare. Implică: utilizarea calculatorului pentru a accesa, evalua, stoca, produce, prezenta, schimba informație, precum și comunicarea și participarea în rețele prin intermediul internetului. ➢ a învăța să înveți – Perseverarea și persistența în cadrul învățării, organizarea propriei învățări, inclusiv managementul timpului și al informației atât la nivel individual cât și de grup. Implică și conștientizarea procesului și a nevoilor de învățare, identificarea oportunităților precum și depășirea obstacolelor pentru a avea succes în învățare. Competența presupune achiziția și procesarea de noi cunoștințe și deprinderi precum căutarea și valorificarea sprijinului exterior pentru învățare; construirea cunoașterii pe baza a ceea ce este deja învățat și pe experiențe de viață pentru a putea aplica apoi noile achiziții acasă, la locul de muncă, la școală și în formarea profesională. Motivația și încrederea sunt cruciale pentru această competență. ➢ competențe sociale și civice - Participarea efectivă și constructivă la viața socială și profesională, cu precădere în societăți tot mai diverse, inclusiv rezolvarea conflictelor, când e necesar. Competența civică conduce la participarea în viața civică pe baza cunoașterii conceptelor și a structurilor sociale și politiceși a implicării în participarea activă și democratică. ➢ spirit de inițiativă și antreprenoriat – Transformarea ideilor în acțiune. Competența include creativitate, inovație, asumarea riscurilor precum și dezvoltarea și managementul proiectelor. Această competență îi sprijină pe subiecți în viața cotidiană, precum și la locul de 18

Pagina 20

muncă pentru a profita de oportunități. Reprezintă un fundament pentru abilități și cunoștințe mai specifice pentru aceia care contribuie la dezvoltarea de activități comerciale și sociale. Include și conștientizarea valorilor etice și promovarea bunei guvernanțe. ➢ sensibilizare și exprimare culturală – Aprecierea importanței exprimării creative a ideilor, experiențelor și emoțiilor printr-un registru de mijloace care includ muzică, artele spectacolului, literatură, arte vizuale. Competențele cheie sunt prezentate ca rezultate ale învățării, fiind ansambluri de cunoștințe, abilități și atitudini care urmează să fie formate tuturor tinerilor, ca instrumente culturale pentru învățarea pe parcursul întregii vieți.Toate competențele cheie sunt în mod egal importante, pentru că fiecare dintre ele poate contribui la o viață de succes în societatea cunoașterii. Multe dintre aceste competențe se întrepătrund și se conectează : aspecte considerate esențiale într-un anumit domeniu sprijină dezvoltarea competenței dintr-un alt domeniu. Se raportează atât la viață personală („acasă”, „în timpul liber”) cât și la viață socială și profesională („în societate”, „la locul de muncă”). În concluzie profesionalismul profesorului constă în aplicarea noului curriculum centrat pe dezvoltarea competeṭtelor care are ca rezultat formarea unui absolvent ,, creativ,, cu o adaptare flexibilă la o lume în rapidă schimbare și profundă interconectare. 19

Pagina 21

PROIECTUL TEMATIC ,,ZILE MINUNATE DE ȘCOALĂ” Prof. înv. primar, Dunca Marilena Școala Gimnazială ,,Avram Iancu” Dej, județul Cluj „Nu există deloc lucruri mari, nici lucruri mărunte. Există altceva. Altceva înseamnă ceea ce-mi place și ceea ce fac”. (Jacques Prevert) Evaluarea autentică este o formă de evaluare continuă, cu caracter preponderent formativ, care are în vedere activizarea elevului ca participant direct la propria formare, conștientizându-i permanent nivelul propriilor performanțe, dar și căile pe care trebuie să le urmeze. Una dintre metodele de evaluare pe care o folosesc adeseori în evaluarea elevilor mei este proiectul tematic - metodă de evaluare prin care se creează situații complexe de evaluareînvățare și care motivează elevii să participe efectiv cu bagajele de cunoștințe, deprinderi , abilități, reușind să obțină produse finale spre mulțumirea sufletească a tuturor:elevi, învățător, părinți. Metoda proiectului tematic presupune o abordare transdisciplinară a unei teme bine stabilite în raport cu cerințele programelor școlare, cu capacitățile intelectuale implicate, dar și cu interesele și abilitățile practice ale elevilor, fiind o formă de evaluare motivantă pentru ei, chiar dacă volumul de muncă este sporit.Activitățile integrate care se desfășoară pe parcursul unui proiect tematic asigură o învățare activă, reflectând interesele și experiența elevilor și au finalități reale. În cadrul lor, elevul își concentreză atenția și energia, cu atât mai mult cu cât are oportunitatea de a-și personaliza cunoștințele dobândite prin mijloace artistice: creații „literare”, postere educative, afișe, desene, albume, jocuri, produse practice. Este o metodă complexă, care necesită o perioadă mare de timp-una sau mai multe săptămâni și care se poate realiza individual și în grup, aducând, astfel, mai multe beneficii. Avantajele folosirii proiectului tematic în evaluare sunt multiple: ¾ valorizează experiența cotidiană, informațiile și interesele elevilor: aceștia trebuie să–și folosească cunoștințele, deprinderile,abilitățile și capacitățile în contexte noi, să caute informații suplimentare, să le combine, să formuleze probleme, să caute soluții; ¾ oferă posibilitatea fiecărui elev de a se manifesta plenar în domeniile în care capacitățile sale sunt cele mai evidente; ¾ oferă oportunități pentru realizarea unei cooperări educaționale între principalii actori: elev-elev, elev-învățător, învățător-elev-părinte; ¾ stimulează acumularea de cunoștințe, dezvoltă capacitățile și abilitățile de comunicare, colaborare și ajutor , determinând învățarea reciprocă; ¾ contribuie la formarea atitudinii de gândi înainte de a acționa și la conștientizarea faptului că doar împreună oamenii pot reuși să realizeze ceea ce își propun; ¾ oferă un context flexibil de organizare a evaluării printr-o multitudine de alte metode didactice. Proiectul tematic susține individualizarea actului educațional, oferind elevului posibilități multiple și variate de a-și valorifica potențialul de cunoștințe dobândit, modul în care le posedă, modul în care știe să le valorifice și modul de expunere. Produsele finale obținute contribuie la reușita școlară a elevului, la mulțumirea sufletească a lor, a cadrului didactic și a părinților. Dacă li se cere elevilor să descrie ceea ce simt, să-și măsoare propriul progres avem o evaluare autentică, o învățare „reciprocă”, interesantă, stimulativă, relaxantă și plăcută pentru elev. Rolul hotărâtor în realizarea proiectului tematic îl are capacitatea cadrului didactic de a determina și organiza activități la nivelul posibilităților minime-mediimaxime ale colectivului de elevi. 20

Pagina 22

Proiectele tematice desfășurate cu o generație de elevi, timp de 5 ani au fost următoarele: 100 de zile de școală-Turul galeriei –colecții de 100 de obiecte realizate de elevi împreună cu membrii familiei ❖ Proiectul a urmărit dezvoltarea competențelor specifice tuturor disciplinelor și aplicarea acestora în noi contexte de învățare. ❖ Exprimarea unor gânduri, păreri, emoții în cadrul unor mesaje simple în contexte familiare de comunicare; ❖ Participarea la interacțiuni în contexte familiare pentru rezolvarea unor probleme de viață sau la școală; ❖ Realizarea unor experimente, a unor produse pentru nevoi curente și rezolvarea unor probleme simple din mediul înconjurător; ❖ Manifestarea curiozității, creativității și entuziasmului în realizarea sarcinilor de lucru fără teama de a greși; ❖ Exprimarea bucuriei în realizarea de lucrări simple; 200 de zile de școală-Coșul toamnei Am organizat un târg cu produse specifice toamnei, urmărind: ❖ dezvoltarea de competențe sociale si civice, precum și de antreprenoriat. ❖ asumarea unor sarcini de lucru care implică hotărâre, angajament în realizarea unor obiective, inițiativă, creativitate, cooperare; 300 de zile de școală-Serbarea Abecedarului ❖ Participarea la proiecte culturale organizate în școală ❖ Concentrarea atenției și perseverarea în lucru până la finalizarea sarcinii 400 de zile de școală-Cartea , prietena mea ❖ Elevii au realizat cărți uriașe, care au cuprins creații proprii-texte, povestiri, poezii, interviuri , ghicitori, pe care le-au prezentat părinților și bunicilor în cadrul serbării de Crăciun. ❖ Au demonstrat competențe specifice limbii române, matematicii, limbii engleze, artelor plastice, muzicii,educatței civice și au contribuit la dezvoltarea tipului de inteligență specifică fiecărui elev.Fiecare echipă a avut participanți cu diferite tipuri de inteligență, iar produsul final a fost deosebit . 500 de zile de școală-Centenarul României ❖ Elevii au realizat 500 de semne de carte cu tematica Unirii , cu modele repetitive, folosind axe de simetrie, frize, desene , le-au înfoliat și le-au inmânat tuturor colegilor din clasele primare din școală. 600 de zile de școală-Parada costumelor Eco ❖ Am urmărit manifestarea interesului pentru un mediu curat și pentru sănătatea propriei persoane; ❖ Aplicarea unor reguli elementare de igienă personală și de comportament responsabil în raport cu mediul; ❖ Manifestarea curiozității în abordarea de sarcini, fără teama de a greși; 700 de zile de școală-Popoare de ieri si de azi ❖ Proiectul interdisciplinar s-a desfășurat în semestrul I al clasei a IV-a și a fost o sinteză 21

Pagina 23

a competențelor specifice însușite în cadrul lecțiilor de istorie, geografie, educație civică, muzică și mișcare, arte si abilități practice, limba română, matematică, științe. ❖ Elevii s-au documentat , au realizat prezentări power point despre anumite țări și popoare, obiceiuri culinare, dansuri și costume tradiționale, au prezentat curiozități sau mici informații științifice ,au dansat, au cântat, au preparat mâncăruri specifice țărilor studiate. 800 de zile de școală-Adio, clase primare! ❖ Proiectul s-a încheiat demonstrând din plin competențele digitale în școala on line. ❖ În colaborare cu profesorii clasei, am realizat și un filmuleț cu mici amintiri din parcursul elevilor în clasele primare. ❖ În cele 800 de zile de școală am colaborat foarte mult cu familiile elevilor mei și am reușit ❖ să -i implic în toate activitățile școlare sau extrașcolare, pe baza proiectelor tematice. 22

Pagina 24

CREATIVITATEA…O PROVOCARE? Prof.înv.primar, Engheș Maria-Gabriela Școala Gimnazială ,,Avram Iancu” Dej, județul Cluj Viața modernă, cu schimbările socioeconomice și micșorarea depozitului de resurse convenționale, impune dezvoltarea creativității și punerea ei în slujba progresului uman și bunăstarea materială și spirituală a omenirii. Rolul cel mai important în depistarea, stimularea și finalizarea creativității îl ocupă școala. Astfel, școala contemporană trebuie să fie centrată pe elev, oferindu-i posibilitatea de dezvoltare la maxim aptitudinilor a și capacităților creatoare prin procesul învățării. Cercetările în domeniul creativității au arătat că există interacțiune între creativitate, inteligență, randament școlar, conținutul învățământului și rezultatele învățării. Arthur Koestler spunea că „Creativitatea este un proces de învățare aparte, la care elevul și profesorul sunt una și aceeași persoană” fapt ce demonstrază că fiecare cadru didactic are azi o mare responsabilitate în procesul de învățământ, în sensul că e obligat să le ofere elevilor posibilitatea dobândirii unei experiențe sociale și constructive noi, bazată pe colaborare și cooperare în rezolvarea problemelor vieții, ca să poată să-și asigure conviețuirea într-o lume pașnică. În contextul învățământului de astăzi, rolul și importanța cadrului didactic capătă o altă dimensiune datorită instruirii interactive, cât și a celei creative. Astfel, atmosfera pe care o crează acesta în clasă reprezintă un factor cu influență majoră asupra comportamentului de învățare al elevului. Crearea climatului favorabil, a unei colaborări eficiente între dascăli și elevi, o atmosferă caldă, afectivă, pozitivă, de exigență, dar și de înțelegere, de responsabilitate este o condiție esentială ce trebuie indeplinită la lecție. A avea creativitate pedagogică înseamnă a deține una dintre aptitudinile esențiale ale personalității didactice. Putem evidenția următoarele trăsături ale personalității pedagogului creativ: ,,orientarea spre formarea copilului ca personalitate creatoare, tactul pedagogic, empatia, imaginația pedagogică, gândirea divergentă, aprecierea și susținerea de către educator a imaginației copiilor, artistismul, simțul dezvoltat al umorului, abilitatea de a crea situații de probleme, de a provoca întrebările copiilor cât și abilități creative’’ (Cemortan S. pag. 59). Pedagogul are rolul de a stimula efortul copilului, tendința acestuia de fi original, inventiv, creativ. Atitudinea profesorului are un rol major în crearea unei atmosfere prielnice stimulării și dezvoltării învățării interactiv-creative. Conform pedagogiei Freinet, ,,fundamentul creativității îl constituie libertatea de manifestare, libertatea de gândire și libertatea de exprimare a cunoștințelor, a gândurilor, a faptelor. În acest sens, sunt adecvate activitățile care cer spontaneitate și contribuie la dezvoltarea independenței în gândire și în acțiune’’ (Cosmovici A. Iacob L. pag. 163) Dascălul creativ dă libertate elevilor să-și spună părerea promovând o atitudine deschisă, respectă opiniile celorlalți, le întărește convingerea că pot emite judecăți valoroase, îi antrenează în procesul de evaluare, le comunică criteriile de evaluare și le oferă timp suficient exersării. Pentru a stimula creativitatea elevului, profesorul însuși trebuie să fie creativ, să manifeste un comportament și o atitudine pozitivă în acest sens. Un dascăl creativ utilizează în procesul de predare– învățare- evaluare, învățarea prin colaborare în mod eficient . Pentru reușita unor astfel de activități, acesta trebuie să dețină urmatoarele competențeꓽ - competența energizantă: se referă la capacitatea profesorului de a-i antrena pe elevi să se implice activ în rezolvarea unor sarcini. Elevii trebuie stimulați să nu se oprească la o prima soluție, ci să caute soluții alternative. 23

Pagina 25

- competența empatică: are în vedere abilitatea de a se transpune în situațiile pe care elevii le parcurg. În acest mod își va cunoaște elevii mai bine și se va îmbunătăți și comunicarea cu ei. -competența organizatorică: se referă la abilitățile organizatorice ale dascălului pentru lucrul pe grupe, impunerea regulilor necesare învățarii prin cooperare. Mai mult, cadrul didactic trebuie să știe să intervină în situații de criză, să aplaneze conflictele și să dirijeze activitatea în sensul dorit. El urmărește continuu legătura dintre participanți și tema activității pentru evitarea abaterilor. - competența ludică: vizează capacitatea cadrului didactic de a integra elemente ludice în activitățile de învățare pentru a le face mai atractive, dar și pentru susținerea efortului intelectual și fizic pe o perioadă mai lungă de timp. - competența interrelațională: se referă la competențele de comunicare cu elevii cu scopul de a dezvolta la aceștia abilitățile sociale. Dascălul trebuie să dovedască toleranța și deschidere față de ce este nou și să încurajeze originalitatea răspunsurilor elevilor. Efectul va fi crearea de astfel de disponibilități și la elevi în relația lor cu ceilalți. Cadrul didactic pot face foarte mult pentru stimularea creativității elevilor. Cercetările pe această temă au arătat că atitudinea pozitivă a dascălului față de creativitate este unul dintre cei mai importanți factori care facilitează creativitatea. O primă condiție a dezvoltării creativității elevului este ca acesta să știe ce înseamnă a fi creativ, să aibă cunoștințe de bază despre creativitate, despre psihologia creativității, despre posibilitățile de dezvoltare a acesteia în procesul de învățământ. E necesar a se respecta personalitatea creatoare a elevului. Acest lucru nu este ușor dacă ne gândim la faptul că elevii creativi pun întrebări incomode, oferă soluții inedite de rezolvare a problemelor, nerespectând procedeele stereotipe, sunt de o curiozitate uneori supărătoare. Uneori, dascălii tind să aprecieze mai mult elevii disciplinați, care își îndeplinesc sarcina fără să comenteze și sunt dispuși să accepte judecata profesorului sau pe cea a majorității. Un elev care este capabil să nu fie de acord cu majoritatea poate trezi sentimente negative, chiar dacă opinia lui e justă. Sunt și situații în care marea majoritate a elevilor simt ceea ce prețuiesc aceștia, un anume comportament conformist și atunci ei dau curs acestor așteptări ale lor. Este foarte important ca dascălul să nu reprime manifestările elevilor creativi, să încurajeze libera exprimare a opiniilor, să stimuleze imaginația sau soluțiile mai deosebite. Elevii trebuie să-și poată manifesta liber curiozitatea și spontaneitatea. Cadrul didatic trebuie să dirijeze situațiile-problemă astfel încât să se întrețină o atmosferă permisivă a unor relații, dar să nu se exagereze nici prin autoritarism. În activitatea de predare – învățare, cadrul didactic trebuie să fie el însuși creativ, să dovedească flexibilitate intelectuală. Acest lucru va fi simțit de elevi și le va stârni o atenție sporită, le va determina o curiozitate. Un asemenea dascăl, va fi privit cu ochi admirativi de elevi. Orientând activitatea elevilor, cadrul didactic îi încurajează să descopere cunoștințele, să rezolve probleme, dar și să formuleze, ei înșiși, probleme. Învățarea pe bază de probleme, învățarea prin descoperire sau învățarea prin descoperire dirijată, reprezintă forme ale unei învățări de tip euristic prin care se stimulează creativitatea elevilor. Elevii sunt puși în situația să privească o problemă din unghiuri de vedere diferite, să o interpreteze, să elaboreze o ipoteză explicativă pe care să o verifice, să caute independent o soluție. Școlarii trebuie îndrumați să manifeste toleranță față de ideile noi, să acționeze liber și să utilizeze o critică de tip constructiv. Acest tip de învățare nu numai că duce la formarea unui stil creativ de rezolvarea a situațiilor - problemă, dar are efecte și asupra formării personalității elevilor. Elevii se obișnuiesc să abordeze fără teamă problemele, să le analizeze și să le rezolve. Sunt stimulați să devină curioși și deschiși, să îndeplinească cu plăcere sarcinile. Instruirea orientată spre creativitate implică un set de condiții favorabile, fiind hotărâtoare încurajarea copiilor să lucreze și să gândească independent, să-și elaboreze propriile proiecte. 24

Pagina 26

Cadrului didactic îi revine sarcina de a selecta metodele, moderne sau tradiționale, care vor fi folosite eficient în lecțiile de dobândire de noi cunoștințe și în lecțiile de evaluare a cunoștințelor și abilităților. A fi azi profesor european presupune a promova strategii și metode de predare activă și de a dezvolta interesul elevilor pentru cunoaștere și înțelegere. Pentru aceasta este necesar să utilizăm toate mijloacele care ne stau la dispoziție: video, audio, calculator, internet, experiment real sau virtual. Indicatorii creativității la elevi sunt: curiozitatea, puterea de muncă, puterea de concentrare, adaptabilitatea, independența, nonconformismul, capacitatea de a risca, atractivitatea față de complex și misterios. Pentru a dezvolta în clasă o atmosferă care să faciliteze creativitatea, dascălul poate folosi: - încurajarea elevilor să gândească, să descopere fără a fi amenintați cu evaluarea imediată. Evaluarea continuă, îndeosebi în timpul învățării inițiale îi determină pe elevi să aibă teamă de utilizarea unor modalități creative de învățare. E importantă acceptarea erorilor pe care le recunosc ca parte a procesului creativ. - încurajarea curiozității, explorării, experimentării, punerii de întrebări, testării și dezvoltării talentelor creative. Elevii trebuie învățați să exploreze, să vizualizeze o problemă, să inventeze sau să modifice unele din procedurile învățate, să asculte și să argumenteze, să-și definească scopurile și să coopereze în echipă. - recompensarea exprimării unor idei noi sau a unor acțiuni creative; - neimpunerea propriei soluții în rezolvarea unor probleme. Cadrele didactice care aplică aceste principii renunță la a oferi doar un flux permanent de cunoștințe. Ei devin un mediator între copil și realitate și nu va mai fi doar o sursă directă de informație. Astfel, cercetările au arătat ca acești dascăli în timpul orelor frecvent: - alocă o cantitate mai mare din timp adresării de întrebări; - refuză să răspundă imediat unor întrebări reflectându-le în replici de forma: "Dar tu ce crezi?", "Cum vezi tu lucrurile?"; - adresează întrebări cu caracter divergent de genul: "Ce s-ar întȃmpla dacă...?", "Ce te face să crezi asta?"; - nu oferă un feedback evaluativ imediat, ci acceptă și manifestă interes pentru răspunsurile paradoxale. Rezultatul acestor strategii proprii este că elevii înșiși vor tinde să-și pună probleme să descopere noi probleme și să problematizeze asupra unor lucruri acceptate ca adevărate. Climatul favorabil de lucru este facilitat de faptul că dascălul tratează de fiecare dată întrebările elevilor cu interes, respectă opiniile celorlalți, întărește constant convingerea elevilor că pot emite idei valoroase, antrenându-i în procesul de evaluare, comunicându-le criteriile de evaluare și oferindu-le timpul necesar exersării propriilor capacități. Pentru a stimula activismul și creativitatea elevului, cadrul didactic însuși trebuie să fie un tip creativ și activ, să manifeste un comportament și o atitudine pozitivă în acest sens. Bibliografie: 2. Cosmovici, A., Psihologie școlară, Ed. Polirom, Iași, 1998 4. Jurcău, N., Psihologie educațională, Editura U.T. Press, Cluj-Napoca, 2000 5. Nicola, I., Tratat de pedagogie școlară, EDP, București, 1996 6. Roco, M., Creativitate și inteligență emoțională, Editura Polirom, Iași, 2001 25

Pagina 27

STRATEGII DE EVALUARE DIGITALĂ UTILIZATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR Prof. înv. primar Erdei Ancuța Școala Gimnazialǎ ,,Avram Iancu” Dej, jud. Cluj Societatea contemporanǎ se aflǎ într-o continuǎ dinamicǎ ṣi urmǎreṣte formarea unor competențe necesare elevului pentru a putea face fațǎ ulterior, în viața de adult, expectanțelor de la locul de muncǎ ṣi schimbǎrilor permanente provocate de evoluția tehnologiei. Marin Manolescu afirmǎ cǎ evaluarea pe bazǎ de competențe este „ținta” modernǎ în educație (2016, p. 58). Astfel, evaluarea elevului în contextul actual trebuie sǎ ținǎ cont de competențele cognitive ṣi metacognitive pe care le posedǎ acesta. Evaluarea pe bazǎ de competențe vizeazǎ funcționarea cognitiv-acționalǎ, adicǎ rezultate ale domeniului cognitiv (cunoṣtințe, noțiuni, reguli, principii, teorii, teze, idei, abilitǎți ṣi capacitǎți intelectuale), ale domeniului afectiv-atitudinal (atitudini pozitive fațǎ de învǎțǎturǎ, activitate, interese, sentimente, convingeri) ṣi ale domeniului psiho-motor (priceperi ṣi deprinderi practice, competențe motrice, capacitǎți ṣi calitǎți motrice) (Cerghit, 2008, p. 356). Pedagogia competențelor necesitǎ reconstrucția evaluǎrii din perspectiva educației cognitive, care vizeazǎ formarea competențelor elevilor din ciclul primar, în concordanțǎ cu anumite profile (Manolescu, 2016, p. 58). Aceste profile reprezintǎ niṣte standarde aplicabile pentru elevi la nivelul mai multor țǎri. Profilul de formare al absolventului cuprinde competențele- cheie necesare elevului la nivel european, fiind astfel valabile pentru toți locuitorii din Uniunea Europeanǎ. Aṣa cum este definitǎ de Recomandarea Parlamentului European ṣi Consiliul Uniunii Europene, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2006, p. 4-5), competența- cheie reprezintǎ o combinație dinamicǎ de cunoṣtințe, aptitudini ṣi atitudini pe care cel educat trebuie sǎ le dezvolte pe tot parcursul vieții, începând încǎ din învǎțǎmântul primar, prin intermediul învǎțǎrii formale, nonformale ṣi informale, inclusiv în familie, ṣcoalǎ, locul de muncǎ, comunitate. De aceste competențe au nevoie toți indivizii pentru împlinirea ṣi dezvoltarea personalǎ, ocuparea unui loc de muncǎ, incluziune socialǎ, un stil de viațǎ durabil, o viațǎ de succes în cadrul societǎții. Competențele- cheie sunt în numǎr de opt ṣi vizeazǎ: competențe de alfabetizare, competențe multilingvistice, competențe în domeniul ṣtiinței, tehnologiei, ingineriei ṣi matematicii, competențe digitale, competențe personale, sociale ṣi de a învǎța sǎ înveți,competențe cetǎțeneṣti, competențe antreprenoriale, competențe de sensibilizare ṣi exprimare culturalǎ. (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 2018, p. 7- 8) În ultima perioadǎ, specialiṣti în educație, precum Muṣata Bocoṣ, Dana Jucan, Ioan Cerghit, Marin Manolescu oferǎ o mare atenție evaluǎrii didactice, considerând cǎ are un rol esențial în valorificarea competențelor asimilate pe parcursul predǎrii- învǎțǎrii, între cele trei procese (predare- învǎțare- evaluare) existând o interrelație puternicǎ, creându-se un circuit continuu, conform cǎruia nu se poate înfǎptui unul dintre acestea, fǎrǎ a ține cont de celelalte. Evaluarea trebuie astfel privitǎ ca o pârghie care ajutǎ elevul sǎ îṣi formeze competențe practic- aplicative, metodele de evaluare alternative constituind, dupǎ pǎrerea mea, principalele metode prin care elevul este motivat intrinsec sǎ învețe ṣi sǎ fie capabil sǎ aplice cele învǎțate în viața de zi cu zi. Am ales sǎ abordez aceastǎ temǎ, deoarece evaluarea ṣcolarǎ este un domeniu frecvent întâlnit în studiile de specialitate, atât la noi în țarǎ, cât ṣi în strǎinǎtate. Consider cǎ utilizarea 26

Pagina 28

evaluǎrii digitale va ajuta elevii sǎ îṣi dezvolte gândirea criticǎ, competențele sociale ṣi sǎ îṣi valorifice competențele de comunicare oralǎ ṣi scrisǎ, sub aspectul realizǎrii unor sarcini de lucru provocatoare, inovative, care sǎ le stârneascǎ interesul ṣi sǎ îi implice activ. Mai mult, o abordare inovativǎ din perspectiva evaluǎrii digitale îi va ajuta pe aceṣti „nativi digitali” sǎ îṣi exercite competențele digitale în realizarea unor prezentǎri digitale, postere digitale, cǎrți digitale etc. În cele ce urmeazǎ, voi prezenta câteva dintre instrumentele digitale web 2.0 utilizate la clasǎ în vederea evaluǎrii competențelor urmǎrite: cartea digitalǎ, banda desenatǎ digitalǎ și harta conceptual digitalǎ. 1.1.Cartea digitalǎ O metodǎ alternativǎ de evaluare utilizatǎ la clasǎ este cartea digitalǎ. Elevii au realizat cǎrți digitale, folosind site-ul www.storybird.com. Pentru început, le-am arǎtat elevilor cǎrți digitale scrise de alți copii, pentru a înțelege care este structura narativǎ a acestora. Apoi, au primit ca subiect pentru cǎrți aventuri ale unor animale. De pe site-ul menționat mai sus, ṣi-au ales imaginile dorite, dupǎ care au scris povestea, respectând firul narativ. Paṣii pentru realizarea unei cǎrți digitale sunt urmǎtorii: se acceseazǎ site-ul www.storybird.com ṣi se creeazǎ un cont, folosind datele furnizate de cǎtre cadrul didactic. Se selecteazǎ opțiunea Write din partea de sus a paginii, apoi la Search se scrie tema care are legǎturǎ cu subiectul poveṣtii (spre exemplu, animale sǎlbatice). Din imaginile apǎrute, se alege una preferatǎ ṣi se alege opțiunea Use this art, apoi Picture book. În josul paginii, în stânga, apare Cover (coperta cǎrții), se dǎ click pe ea, se alege tipul de carte (Classic sau Landscape), apoi se scrie titlul cǎrții ṣi numele elevului ṣi se alege culoarea coperții. Tot în partea de jos a paginii, în dreapta, de la o sǎgeatǎ, se merge la prima paginǎ. Se scrie textul, apoi se adaugǎ imaginea, care se selecteazǎ din imaginile aflate în stânga ṣi în dreapta. Pentru a crea o nouǎ paginǎ, se dǎ click pe plusul din dreapta, jos. La final, dupǎ revizuirea cǎrții se alege opțiunea Save & Exit, pentru salvarea acesteia. Dupǎ primirea aprobǎrii din partea cadrului didactic, aceasta poate fi fǎcutǎ publicǎ, alegând opțiunea Publish, de la butonul din stânga pe care scrie Menu. Privind componentele competenței de comunicare, putem observa prezența componentei verbale, cât ṣi a celei literare ṣi socio-afective în realizarea cǎrții digitale. O altǎ competențǎ- cheie urmǎritǎ, pe lângǎ competența de comunicare, este competența digitalǎ. 1.2.Bandǎ desenatǎ digitalǎ Realizarea unei benzi desenate digitale cu titlul „O zi din viața mea” constituie o altǎ sarcinǎ de evaluare a elevilor, prin intermediul instrumentulului Web 2.0 - www.storyboardthat.com. Paṣii urmați în realizarea benzii desenate digitale sunt urmǎtorii: se acceseazǎ www.storyboardthat.com ṣi se creeazǎ un cont. Se alege opțiunea Create a storyboard ṣi se începe crearea benzii desenate, alegând fondul, de la Scenes, personajele, de la Characters, apoi de la Textables, se alege forma bulei de scriere, în care se adaugǎ textul dorit. Pentru a adǎuga mai multe celule de scriere, se selecteazǎ Add cell, din josul paginii. La final, se dǎ Save, iar banda desenatǎ poate fi salvatǎ ca document PDF sau pe pagina personalǎ. În ceea ce priveṣte competența de comunicare, am urmǎrit componenta verbalǎ, în special dimensiunea lingvisticǎ. Alte competențe- cheie vizate prin intermediul acestei sarcini de lucru au fost: competența digitalǎ, competența de comunicare în limbi strǎine, cât ṣi aceea de a învǎța sǎ înveți. 1.3.Hartǎ conceptualǎ digitalǎ Elevii au realizat o hartǎ conceptualǎ digitalǎ a cuvântului „copilǎrie”, folosindu-se de textele citite în unitatea de învǎțare ,,Copilǎria”. Ei au utilizat aplicația Web www.bubbl.us . Realizarea acestei sarcini de lucru a vizat componenta cognitivǎ ṣi pe cea socio- 27

Pagina 29

afectivǎ a competenței de comunicare, alǎturi de dimensiunea lingvisticǎ a componentei verbale. Celelalte competențe-cheie urmǎrite au fost competența digitalǎ ṣi competența de comunicare în limbi strǎine. Consider cǎ aceastǎ sarcinǎ de lucru evalueazǎ gândirea criticǎ a elevilor, capacitatea de a opera cu diferite concepte, cât ṣi originalitatea fiecǎruia. Utilizarea instrumentelor digitale în evaluarea elevilor, amintite în lucrarea de fațǎ, au ajutat la atingerea competențelor urmǎrite de programa ṣcolarǎ, într-o manierǎ formativǎ, nestresantǎ, care sǎ încurajeze ṣi sǎ motiveze elevii în realizarea sarcinilor de lucru primite, aṣa cum reiese ṣi din evaluarea produselor elevilor, cât ṣi din discuțiile întreprinse cu elevii ṣi pǎrinții acestora. Formarea competenței digitale a fost valorificatǎ în mod special prin activitǎțile didactice realizate, alǎturi de alte competențe- cheie necesare profilului de formare al absolventului de clasa a IV-a, dintre care amintesc: competența de alfabetizare, competența de comunicare în limbi strǎine, competența de „a învǎța sǎ înveți”, competențe sociale ṣi civice. Feedback-ul primit din partea elevilor referitor la activitǎțile realizate de ei a fost unul pozitiv, dorind ca pe viitor sǎ mai utilizǎm astfel de metode alternative de evaluare, deoarece susțin ei cǎ le-au plǎcut activitǎțile de acest gen ṣi cǎ au reuṣit sǎ învețe mai uṣor, uneori sub formǎ ludicǎ, decât sǎ fie evaluați prin probe de evaluare scrisǎ. Feedback-ul primit din partea pǎrinților a fost, de asemenea, unul pozitiv, aceṣtia specificând cǎ gradul de implicare a elevilor în realizarea sarcinilor de lucru primite a fost unul mai mare, fiind motivați sǎ cerceteze ṣi sǎ creeze produse finale inedite. De asemenea, au menționat ṣi faptul cǎ utilizarea instrumentelor digitale Web 2.0. au contribuit la motivația elevilor, dorința de realizare a activitǎților fiind ridicatǎ. Aṣadar, metodele alternative de evaluare au un impact pozitiv asupra elevilor, ajutând cadrul didactic sǎ realizeze o evaluare formativǎ, urmǎrind totodatǎ dezvoltarea competențelor- cheie valabile la nivel european, dezvoltarea gândirii critice a elevilor, cât și creativitatea acestora. Referințe bibliografice Bocoṣ, M.; Jucan, D., Teoria ṣi metodologia instruirii. Teoria ṣi metodologia evaluǎrii, Editura Paralela 45, Piteṣti, 2007. Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative ṣi complementare, Editura Polirom, Iaṣi, 2008. Manolescu, M. (coord.), Perspective inovative ale evaluǎrii în învǎțǎmântul primar. Evaluarea digitalǎ, Editura Universitarǎ, Bucureṣti, 2016. Recomandarea 2018/C 189/1 a Parlamentului European ṣi a Consiliului din 22 mai 2018 privind competențele- cheie pentru învǎțarea pe tot parcursul vieții, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 2018, https://eur-lex.europa.eu/legal content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32018H0604(01)&from=LT (accesat pe 16 februarie 2020). Recommendation of the European Parliament and of the Council of 18 December 2006 on key competences for ligelong learning (2006/962/EC), Official Journal of the European Union, 2006, https://eur-lex.europa.eu/eli/reco/2006/962/oj (accesat pe 16 februarie 2020). Resurse Web https://storybird.com/ www.storyboardthat.com https://bubbl.us// 28

Pagina 30

SCRIS ȘI CITIT Prof. Gabur Paulina Liceul „Gh. Ruset Roznovanu, Roznov, Neamț Într-un fragment evocator intitulat „Fratele mai mic al lecturii”, Ana Blandiana povestește despre primele lecturi și felul în care a făcut pasul de la citit către scris. Adolescentă fiind, locuia împreună cu părinții într-o casă naționalizată, în Oradea. Camerele casei care se aliniau de-a lungul unui coridor comun erau încuiate și ferecate. Din întâmplare, tânăra descoperă că încăperile ferecate adăposteau cărțile interzise din biblioteca fostei episcopii: în mijlocul uneia dintre camere se înălța un munte de cărți! „ Ceea ce am descoperit atunci- ca și urmările descoperirii- avea să-mi marcheze devenirea”, declară scriitoarea, pentru ca mai apoi să adauge:` Vorbesc mereu despre citit pentru că scrisul s-a legat întotdeauna de el, pentru că nu a fost-atunci, la începuturile lui, mai ales- decăt un frate mai mic al lecturii.” Cred că, mai ales în vremurile pe care le trăim astăzi, școala este datoare să se implice major în devenirea elevilor și să contribuie , mai ales prin disciplinele umaniste, la formarea personalității acestora. Prima misiune a dacălului este să-l învețe pe elev să citească și să scrie în limba pe care o vorbește nativ, apoi să contribuie la formarea unei personalități care se poate adapta lumii moderne. Creativitatea, calitate a personalității tînărului, se educă și se dezvoltă în școală prin diferite exerciții și pe diferite căi, una din cele mai importante fiind cultivarea acesteia prin ora de Limba și literatura română. „ Creativitatea nu e un întrerupător pe care să apeși pentru a o porni și a o opri; este un mod de a vedea, de a rămâne angrenat și de a răspunde lumii din jurul tău.” (Rod Judkins, Arta gândirii creative, 2005) Cele cinci dimensiuni ale gândirii creative oferă o viziune amplă asupra creativității. Fiecare se poate aplica unui tip de activități creative din lumea reală, de la știință la artele spectacolului. A fi creativ înseamnă a crea ceva nou pentru un scop, dar nu ești creativ dacă ideile tale sunt vagi și gândite prost, chiar dacă ajung să fie puse în aplicare.Cele cinci obiceiuri de gândire creativă se descompun în felul următor: 1. Curios - persoanele creative sunt bune la descoperirea și analizarea lucrurilor interesante și pun întrebări referitoare atât la subiectul în cauză, cât și cu acoperire generală. Fiind curioși, creativii pun întrebări concrete despre lucruri, pentru a-i ajuta să înțeleagă și să dezvolte noi idei. 2. Tenace- persoanele creative nu renunță ușor. Tenacitatea este importantă pentru că permite individului să treacă dincolo de ideile familiare și să vină cu unele noi. 3. Colaborativ- Oamenii creativi recunosc dimensiunea socială a procesului creativ. Să dai mai departe contează, fie că e vorba de idei sau de lucruri care creează un impact dincolo de creator. 4. Disciplinat - Gândirea creativă presupune cunoștințe și abilități pentru a da o formă produsului sau procesului creativ. Seriozitatea în muncă, atenția la detalii, exersarea și corectarea erorilor sunt indicatori ai unui nivel ridicat de creativitate. 5. Imaginativ- Dezvoltarea unei idei implică manipularea, testarea și îmbunătățirea acestei, descoperirea unor noi legături între idei reprezintă un aspect important al sintetizării procesului de gândire creativă. Un exemplu de activități care pot stimula creativitatea în orele de Limba și literatura română sunt cele care generează lectura și compoziția, adică cititul și scrisul. Bibliografia de 29

Pagina 31

bază ce se parcurge în școală conține titlurile autorilor considerați canonici și care reprezintă conținuturile programei de bacalaureat. De foarte multe ori avem surpriza să descoperim că interesul de lectură al elevilor se îndreaptă în alte direcții, către literatură beletristică foarte variată, iar răspunsurile la întrebarea „De ce citim?”sunt foarte diverse. Iată aici un răspuns la întrebarea „De ce citim?” oferit de eleva C.A.A. din clasa a X-a B, cu ocazia Zilei Naționale a Lecturii: „Cărțile sunt o sursă infinită și inestimabilă de povești și tărâmuri îndepărtate. Fiecare om percepe diferit lectura. Sunt oameni lipsiți de imaginație și creativitate care plutesc într-un vid întunecat fără pic de culoare, văzând în cărți doar cuvinte care formează rânduri așternute pe o foaie. Din fericire există și oameni care percep cărțile ca pe un mijloc de evadare și relaxare, departe de lumea gri ce ne înconjoară. Cărțile sunt oglinzi, vezi în ele ceea ce ai deja înăuntrul tău. Sunt sute de motive pentru care ador să citesc. Sâmbătă seara , focul arde liniștit în sobă, afară plouă iar eu mă așez confortabil în fotoliu. Deschid cartea pe care o am în brațe și mă simt teleportată într-un univers nou, plin de copaci, de grădini feerice. Acum gândurile mele sunt înrobite și dependente de soarta personajului și la sfârșit sunt surprinsă că personajul mă înțelege atât de mult. Am preferat întotdeauna cărțile în locul oamenilor, fiindcă ele nu vor niciodată să te convingă de nimic, iar dacă te plictisești sau nu simți conexiunea, le închizi. Cărțile sunt atât de micuțe, le poți mereu strecura în geantă pentru a le savura în singurătate. Oamenii par mai fragili și mai frumoși atunci când citesc, cufundați în propriul univers. În timp , ei devin și mai frumoși iar drumurile lor sunt zboruri planate spre viitor.” Pentru a crea un cadru potrivit acestui tip de activități, e bine să începem cu activități de stimulare a lecturii. Pe lângă fragmentele citite în clasă împreună cu elevii și care duc la înțelegerea mai profundă a textului literar studiat, putem propune texte foarte diverse care pot genera comentarii sau scrierea de texte de către elevi. De exemplu, putem sugera și folosi pentru lectură texte ca „Enciclopedia zmeilor” ,de Mircea Cărtărescu, „Cercul mincinoșilor”, de J.C. Carriere, „Unde fugim de acasă?”, de Marin Soescu, „Cartea cu bunici ”.Elevilor li se pot propune diverse exerciții, de exemplu să dezvolte teme ca: De ce-aș citi? Amintiri despre bunicii mei, sau o compunere cu început dat. Începutl poate fi următorul:„ Un farmacist, renumit pentru cunoștințele sale magice, este solicitat intr-o zi de o femeie bogată, care îî cere să o ajute să își dezvolte talentele. În schimbul unei sume frumoase, doamna primește patru bomboane colorate, care puteau s-o ajute să exceleze în : bomboana roșie- dans, bomboana verde- căutat, cea albă- actorie, cea roz- alte arte.” Iată textul creat de C.L, elevă în clasa a XI-a B „ ...Doamna nu știa ce bomboană să aleagă. După un timp, înghiți bomboana verde . Atunci un glas suav începu a cânta tot felul de melodii și de note, care mai joase, care mai înalte. Din păcate, în scurt timp își dă seama că nu se mai poate opri din cântat. După cinci cântece era frântă, extenuată. Văzând aceasta, se gândește că dacă va înghiți altă bomboană muzica se va opri și va reuși să se odihnească. Înghiți bomboana roșie și, ce să vezi, belea mare pe capul ei: acum cânta și dansa în același timp! Cânta ceva și dansa altceva! De-a dreptul disperată, înghiți și bomboana albă. Imediat a încetat să cânte, dar dansa în continuare și recita poezii! Mai nou, era și actriță! Văzând cum stă treaba, se întoarse la farmacist, cu limba până la cot și cu membrele lungite de atâta dans și gesticulat. Farmacistul îi întinse repede o pastilă albastră care își făcu imediat efectul” Tot un tip de compunere care stimulează cititul și scrisul este textul argumentativ sau scrisoarea. De exemplu, scrisoarea Otiliei către Felix sau a lui Felix către Otilia. Deși nu există în planul de încadrare ore speciale dedicate acestui tip de exerciții, ele pot fi realizate în forma unor opționale care să vorbească despre compozițiile școlare, folosind ca 30

Pagina 32

suport teoretic o gamă largă de texte ce vorbesc despre creație, pornind de la Constantin Parfene până la Mario Vargas Llosa. În concluzie, lectura și scrierea creativă evidențiază relația de continuitate și determinare reciprocă dintre acestea. Modul în care este abordată lectura în școală influențează modul în care elevii scriu iar activitățile de scriere dezvoltă competențele de lectură. Studiul literaturii înseamnă deopotrivă cunoaștere și construirea propriei identități. Lectura și scrierea creativă oferă profesorilor și elevilor un teren fertil de exploatare și valorificare a capacităților creative și imaginative. 31

Pagina 33

DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII LA ELEVI PRIN JOCUL DIDACTIC Prof. înv. primar Galu Aida Școala Gimnazială ,,Avram Iancu” Dej, jud. Cluj Parafrazând un dicton celebru putem afirma că omul este singura ființă care „se joacă toată viața”. Acesta se continuă în conduita umană și după limitele copilăriei. El este considerat un nesecat izvor de echilibrare a conduitei datorită atmosferei sale de antrenare, animație și participare relaxantă. Jocul îi apropie pe copii, generează și stabilizează sentimente de prietenie, stimulează colaborarea, determinându-i să iasă din izolare. Activitatea ludică reprezintă o activitate distractivă și stimulativă a proceselor psihice, favorizând creativitatea, optimismul, sociabilizarea. Pe lângă de funcția de relaxare pe care o are, jocul deține o importantă funcție de instruire. Astfel, prin joc se conturează practic și mental caracteristicile lumii și vieții . La fel de importantă este și contribuția activă în creștere și dezvoltare. Și ceea ce este și mai important este faptul că jocul a început să fie definit nu atât prin natura sa, cât prin efectele sale formative, aspectele sociale ale acestei activități trecând pe primul plan . Învățarea bazată pe jocuri didactice presupune participarea activă și interactivă a elevilor în procesul de însușire a noilor cunoștințe, în situații care îmbină elementele instructive și formative cu elemente distractive, ludice . Învățarea bazată pe jocuri didactice este considerată o metodă didactică activă din mai multe considerente: formularea sarcinii de învățare sub formă de joc îi stimulează mult pe elevi și îi activizează din punct de vedere cognitiv, afectiv și psihomotoriu; le creează motivația pentru a se implica voluntar și cu plăcere în activități, îi atrage spre învățare, are la bază strategii euristice, le antrenează gândirea logică, activă, creativă a elevilor, le dezvoltă spiritul de inițiativă, de observație, de colaborare, contribuie la formarea unor deprinderi de activitate independentă. Jocurile didactice care pot fi utilizate în cadrul disciplinelor de învățământ pot fi clasificate în funcție de scopul urmărit, de materialul utilizat, de modul de organizare a participanților . Există mai multe etape care se parcurg în învățarea bazată pe jocuri didactice și anume: • pregătirea jocului și a materialului necesar desfășurării lui ; • pregătirea clasei pentru joc ; • desfășurarea jocului . În etapa de desfășurare a jocului se parcurg alte etape precum: anunțarea titlului și scopului jocului, explicarea regulilor jocului, executarea jocului, încheierea lui însoțită de concluzii și aprecieri. Dintre multiplele modalități de activitate didactică utilizate în clasa pregătitoare și clasa I, în special în condițiile școlarizării copiilor de la vârsta de 6 ani, o valoare aparte o are jocul. Jocul, în special cel didactic, angajează în activitatea de cunoaștere cele mai importante procese psihice, cele mai intime operații ale acestora, având în același timp, un deosebit rol în dezvoltarea creativității elevilor. Jocul didactic dă un randament sporit față de celelalte modalități de lucru 32

Pagina 34

folosite în activitatea de învățare, în special la clasa pregătitoare și clasa I, deoarece el face parte din preocupările zilnice, preferate ale copiilor. Valoarea principală a jocului rezidă în faptul că face elevii participanți nemijlociți, direct interesați de propria formare. Pentru a învăța cu cât mai multă plăcere cifrele am folosit jocuri de tipul : a) Plecarea păsărilor călătoare Am distribuit elevilor hârtie albă și albastră, sub formă de norișori, lipici și carioci. Le-am solicitat elevilor, ca folosind cifrele învățate ( 1 , 2 , 3 ) , să deseneze pe nori câte trei păsări călătoare . Le-am oferit elevilor sugestii și i-am stimulat să găsească și ei alte variante. a) Fructe năzdrăvane Am solicitat elevilor să deseneze fructe de toamnă și să personalizeze fructul desenat, folosindu-se de cifrele învățate. În scopul consolidării deprinderilor de calcul mintal, dezvoltării atenției, perspicacității, capacității de analiză și sinteză la clasa pregătitoare am folosit jocul ,, Câți șoareci a prins pisica ? “ Elevii trebuie să observe cu atenție desenul dat, apoi prin adunarea numerelor a căror cifre întregesc figura pisicii, se află câți șoareci a prins pisica . La lecțiile care au avut ca subiect numerația ( din 1 în 1, din 2 în 2, din 3 în 3) am distribuit elevilor fișe cu puncte așezate și numerotate în ordine crescătoare sau descrescătoare a numerelor prin unirea cărora se obține imaginea unui obiect . Elementul de joc este surpriza, copiii lucrează repede și cu mare plăcere pentru a descoperi obiectul a cărui imagine este ascunsă de mulțimea de puncte . Problemele orale sub formă de poezii și ghicitori sunt mai atractive și se rezolvă cu multă plăcere : Din ogradă au plecat Cinci copii pe-o sănioară Către lac agale De pe deal ca vântul zoară Două rațe : mac, mac , mac! Alergând în jos râzând, Dar s-au întâlnit pe cale Doi în sanie mai sunt Cu cinci boboci rătăciți Socotiți câți în zăpadă Câți acum vor fi în apă ? Au căzut pe drum grămadă? Veți afla , de socotiți ? Acest tip de jocuri le dezvoltă creativitatea și flexibilitatea gândirii, determină crearea conexiunilor interdisciplinare, determină plăcerea căutărilor. Pornind de la aceste probleme se naște capacitatea de ” a vedea ” căi diversificate de operare cu datele și de a căuta multiple și diverse soluții . Presărând operațiile matematice pe textul suport al unei povești sau poezii, copilul lucrează cu plăcere, fără a simți efortul depus . Exemplu : Completează povestirea :”A fost odată ca nicioadată un împărat care avea un fiu , pe nume Făt – Frumos . Când a împlinit ( 10 + 8 ) ani , feciorul a plecat în lume . A umblat mult și a trecut peste ( 3 + 6 ) mări , până a ajuns la Împăratul Roșu . Acesta avea ( 20 – 10 fete ) . Făt – Frumos a trebuit să îndeplinească ( 17 – 10 ) încercări pentru a se căsători cu fata cea mică” . Utilizând jocul didactic în procesul de învățare, îmbinând noul cu plăcutul, activitatea didactică devine mai atractivă și mai interesantă. Prin folosirea jocului didactic elevul își angajează întregul potențial psihic, își ascute observațiile, își cultivă inițiativa, își dezvoltă spiritul de cooperare, de echipă, se educă și își dezvoltă creativitatea. Jocul îi determină să participe activ la procesul de învățare, ca protagoniști și nu ca spectatori. 33

Pagina 35

Urmărind obiectivele curente ale lecției ( înțelegerea și consolidarea cunoștințelor , formarea priceperilor și deprinderilor ) prin jocurile care se pot presăra în diferite etape ale lecției se urmărește ca elevul să fie solicitat la același efort intelectual pe care l-ar face într-o activitate didactică obișnuită: să observe, să recunoască, să denumească, să explice, să clasifice, să compună etc. , cu deosebirea că prin joc el efectuează toate aceste operații într-o formă plăcută, atractivă, mobilizându-și toate resursele pentru îndeplinirea sarcinilor jocului. În situațiile de joc, copilul realizează cea mai autentică învățare, având impresia că se joacă. Făcând din învățarea prin jocul didactic un stil obișnuit de lucru cu elevii, se pot constata nu numai progrese la învățătură, mai ales din partea elevilor cu un ritm mai lent de lucru, ci și o participare voluntară tot mai deschisă a elevilor la lecție, un interes sporit și o evidentă plăcere pentru lecțiile în care așteaptă jocuri de destindere, se stimulează și se dezvoltă creativitatea elevilor. Bibiografie Bocoș , M.(2002), Instruire interactivă , Editura Presa Universitară Clujană , Cluj – Napoca. Ionescu , M. (2003) , Instrucție și educație , Cluj-Napoca. Ionescu , M. ,Chiș , V. (1992), Strategii de predare și învățare , Editura Științifică ,București. Mihăescu , M. , Dulman , A. ,Mihai , C.(2004) , Activități transdisciplinare , Editura Radical 34

Pagina 36

DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII ELEVILOR Prof. înv. primar Gavrea Ana-Maria Școala Gimnazială „Avram Iancu” Dej, jud. Cluj „Tot ceea ce ne incojoară în această lume, este produsul creativității umane.” (Eugenia Enăchescu) Creativitatea reprezintă un proces psihic complex prin intermediul căruia elevii produc idei noi și originale, descoperiri și invențîi.Creativitatea are o paletă de cuprindere largă, acoperind diverse domenii de activitate și având semnificații la nivel individual, la nivel social, dar și la nivel economic. Irving Taylor a identificat următoarele niveluri de creativitate: 1.Creația expresivă. Este aceea care se manifesta la toți oamenii și îndeosebi la copil. El o definește astfel: "Este o expresie independent în care îndemânarea, originalitatea și calitatea produsului nu sunt importante". 2.Creația productivă. Produsele nu sunt diferite de cele ale altor oameni, dar pentru persoana respectiva înseamnă o noutate. Se spune că este nivelul mediu, obișnuit al creativității. 3.Creația inventivă. Creatorul a descoperit sau elaborat ceva nou. Aceasta implică "perceperea unor relații noi și neobișnuite între părți care înainte erau separate". 4.Creația inovatoare. Produsul aduce o schimbare semnificativă a ideilor și principiilor în domeniul respective. 5. Creația emergentă. Este nivelul cel mai înalt al creativității. Este nivelul atins de marile și rarele genii. Copiii au o imaginație și o creativitate debordantă care poate fi foarte ușor observată prin abilitatea lor în a găsi o soluție pentru orice. Picasso susține că toți copiii se nasc artiști. În procesul educației, creativitatea reprezintă o caracteristică importantă și o condiție esențială pentru dezvoltarea personalității elevilor. Fiecare copil se naște cu un anumit potențial creativ care trebuie stimulat și educat, altfel el se poate pierde în timp.Este important să se asigure un climat educațional favorabil dezvoltării creativității la nivel social, cultural și economic. De asemenea, este important să se găsească anumite modalități de stimulare și de recompensare a comportamentului creativ al elevilor. Rolul profesorului nu trebuie să fie doar de a preda cunoștințele sau de a prezenta soluțiile, ci acesta trebuie să încerce să provoace anumite situații, care să îi determine pe școlari să gândească, să fie intuitivi și creativi pentru a găsi soluția adecvata. În general, jocul creativ este cel care deschide copilului adevărate căi de dezvoltare a creativității precum: - relaxarea controlului exercitat de adult, astfel încât spontaneitatea și încrederea în sine să se poată manifesta ca elemente esențiale ale spiritului creativ; - perseverența; întreaga energie creatoare a copilului se concentrează asupra îndeplinirii complete a obiectivului jocului, efortul acompaniindu-i activitatea; - toleranța la greșeală; copiii caută soluții și răspunsuri sau căi de a-și desfășura jocul, acceptând și ideea că nu există un singur răspuns corect; - crearea unei atmosfere creative, lipsite de rigiditate, susținută de posibilitatea de a utiliza materiale diverse într-o mulțime de situații; - rezolvarea de probleme, bazată pe încurajarea copiilor de a rezolva fiecare situație în mai multe moduri, verificând apoi valabilitatea acestora. 35

Pagina 37

Alte tehnici prin intermediul cărora putem facilita stimularea creativității elevilor sunt: brainstorming, chestionare, scheme cu sugestii,compunerile libere, metoda scenariilor, diagrama De ce-De ce. Brainstormingul este instrumentul cel mai utilizat pentru stimularea creativității și este perceput că fiind de cea mai mare valoare. Pentru a putea face posibilă dezvoltarea acesteia, cadrele didactice trebuie să cunoască mecanismele declanșării și funcționării acesteia.Compunerile școlare constituie, de asemenea, o modaliate eficientă de a stimula creativitatea elevilor sau, mai bine spus, de a stimula capacitatea de exprimare a creativității sale. Exemple de jocuri prin care se stimulează creativitatea: „Ce cuvinte au legătură cu......”în care se solicită elevilor enumerarea cuvintelor care le trec prin minte sau au legătură cu un anumit cuvânt. Enumerarea vă fi urmată de realizarea unor hărți mentale (metoda ciorchinelui) cu ajutorul acestor cuvinte, întâi frontal, apoi în grupe sau individual. Posterele cu hărțile mentale pot fi afișate în clasă și văzute de copii într-un „tur de galerie” . Se dezvoltă gândirea laterală și analogică. Un alt joc este „Jocul întrebărilor” unde se cere formularea a cât mai multor întrebări referitoare la un obiect cunoscut sau la o imagine.Jocul preia proba de tip problematic și urmărește dezvoltarea flexibilitățîi și fluenței gândirii, precum și a gândirii laterale. Un alt joc este „Ce aș face dacă aș fi...?” în care se cere copiilor să-și amintească o poveste sau un basm și l-i se sugerează să se pună în locul personajului. Fiecare copil vă repovesti basmul din acest punct de vedere, având voie să modifice evenimentele după cum crede că ar fi reacționat în respectivul moment după stările lui sufletești. Copiii pot însoți povestea cu mișcare, gesturi, pași de dans. Aceste tipuri de activități sunt totodată și îndrăgite de elevi, deoarece cu ajutorul lor au posibilitatea de a-și exprima propriile idei, trăiri, opinii și chiar de a-și demonstra diferitele talente pe care le au. Astfel, învățarea devine o activitate interesantă, la care fiecare elev își dorește să ia parte. În concluzie, dezvoltarea creativitățîi elevilor trebuie încurajată și susținută de către fiecare cadru didactic ,la toate materiile, prin diverse metode menite să dezvolte această latură necesară dezvoltării armonioase a minții. Bibliografie: Popescu, G., Psihologia creativității , Editura Fundației România de Mâine,București, 2007 . Alopi, C., Creativitate și inovare, Editura A. S. E., București, 2002. Radu, I., Psihologie școlară, Editura Științifică, Bucuresti, 1977. Gherguț, Alois, Raportul dintre factorii de personalitate și creativitatea adolsecenților, în Psihologia, Nr. 1, 1997. Cojocaru, C., Creativitate și inovare, Editura Științifică, București, 1975. 36

Pagina 38

VALENȚELE FORMATIVE ALE ÎNVĂȚĂRII PRIN COOPERARE ÎN CREȘTEREA PERFORMANȚELOR ȘCOLARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR Prof. înv.primar Gherghiț Ana-Maria Școala Gimnazială ,,Avram Iancu” Dej, județul Cluj Învățarea prin cooperare este o metodă didactică fundamentată pe organizarea elevilor în grupuri mici pentru a putea lucra împreună, astfel încât fiecare membru al grupului să-și îmbunătățească performanțele proprii. Strategii de învățare prin cooperare 1. Predarea reciprocă „Predarea reciprocă” este o strategie prin care elevii pot experimenta rolul învățătorului și al elevului, știut fiind faptul că, predând, înveți cel mai bine. Numărul elevilor din grupuri poate fi de la patru până la șapte, fiecare dintre ei având la îndemână același text, împărțit, dacă este cazul, în fragmente, de către învățător. Pentru ca fiecare elev să poată juca acest rol de mare responsabilitate, ar fi bine ca numărul fragmentelor (paragrafelor) textului să determine numărul membrilor grupului de lucru. Fiecare elev care joacă acest rol trebuie să realizeze următoarele demersuri: • rezumă ceea ce a citit; • pune o întrebare despre text, la care ceilalți trebuie să răspundă; întrebarea trebuie să se refere la problema esențială a acelui fragment, prezentată în text explicit sau implicit; • clarifică lucrurile neclare pentru ceilalți; • fac predicții asupra fragmentului care urmează, vor urmări dacă ea se va adeveri pe parcursul fragmentului următor; • cere celorlalți să citească fragmentul următor, precizând care este acesta. 2. Mai multe capete la un loc Momentele aplicării acestei strategii sunt: • constituirea grupurilor din 3-4 elevi; • atribuirea unui număr fiecărui membru al grupului; • enunțarea unei întrebări sau prezentarea unei probleme; • formularea, în mod individual, a unui răspuns sau identificarea unei soluții; • se discută, în grup, răspunsul fiecăruia și se formulează un răspuns al grupului; • învățătorul spune un număr, iar elevul care posedă acel număr va prezenta clasei discuțiille din grupul lui. 3. Colțurile Lectura unui text în clasă, o prelegere, vizionarea unui film, enunțarea unei teme pentru acasă care solicită opinia elevilor pot fi urmate de „colțuri”, aceasta fiind o activitate prin colaborare menită să genereze dezbateri. După alegerea temei, elevii vor reflecta asupra ei pentru a formula în final o concluzie. Fiecare elev va exprima un anumit punct de vedere pe care îl va scrie, deopotrivă cu argumentele care i se par cele mai convingătoare. Învățătorul va realiza o listă care va sumariza toate aceste opinii. Elevii se vor orienta fizic în favoarea unei opinii, formând grupuri și schimbând argumente. Un grup va ocupa un colț al încăperii, altul un alt colț etc. Fiecare grup va întocmi o listă cu cele mai tari argumente, reprezentativă pentru grup și va alege unul sau doi purtători de cuvânt, care vor reprezenta grupul la 37

Pagina 39

dezbateri. Scopul dezbaterii este de a oferi fiecărui participant posibilitatea de a-și găsi grupul a cărui poziție o împărtășește. Dezbaterea propriu-zisă va fi urmată de o rezumare a punctelor de vedere și a argumentelor de către fiecare grup. În final, fiecare elev își va exprima, în scris, poziția și argumentele. 4. Metoda piramidei (metoda bulgărelui de zăpadă) „Metoda piramidei” stimulează învățarea prin cooperare și dezvoltă capacitatea de a produce soluții alternative și originale. Această metodă se poate utiliza după ce elevii au audiat un material, au văzut un film, au citit un număr de articole legate de o anume problematică, sau poate marca introducerea într-o activitate sau lecție. Etape: • prezentarea problemei; • individual, se elaborează soluții și se scriu întrebările care au apărut în acest timp; • elevii formează perechi, prezintă, reciproc, soluțiile elaborate, răspund la întrebări și notează noile întrebări care au apărut în cursul activității în perechi; • perechile formează două grupuri mari, în care se discută soluțiile existente și se răspunde la întrebările nesoluționate; • întreaga clasă analizează soluțiile și răspunde la întrebările nerezolvate până în această fază; • se optează pentru cea mai bună soluție; • analiza procesului (Ce dificultăți au apărut? De ce? Cum au fost soluționate? Ce au învățat din activitate?) 5. Răspunsul prin rotație „Răspunsul prin rotație” este un instrument eficient de evaluare, în condițiile în care învățătorul dorește, cu adevărat, să cunoască ceea ce au învățat elevii în cursul unei activități. Etapele aplicării sunt simple și practicabile în orice sală de clasă: • învățătorul scrie câteva întrebări pe foi de hârtie care se lipesc pe pereți; numărul foilor de hârtie cu sarcini determină numărul grupurilor care trebuie formate; • se constituie grupurile de lucru; • la un semnal al învățătorului, grupul merge la fișa cu numărul său, citește sarcina de lucru și elaborează un răspuns pe care îl scrie; • la un semnal al învățătorului, grupul se mută la cealaltă întrebare; citește ce au scris colegii din grupul precedent; elaborează un răspuns al grupului. Procedeul se repetă, până când fiecare grup ajunge la fișa inițială. 6. Metoda FRISCO „Metoda FRISCO” propune elevilor abordarea unei probleme sau subiect din mai multe perspective și pe baza unui rol specific, prin care să se acopere o anumită dimensiune a personalității (sociabilitate, impulsivitate, activitate, vioiciune, excitabilitate). Aplicabilitatea metodei FRISCO trece prin următoarele etape: • distribuirea rolurilor; • stabilirea ordinii în care se va discuta inițial; • după debutul dezbaterilor, ordinea continuării acestora va fi dictată de evoluția lor. 7. Metoda „6-3-5” (brainwriting) Însuși numele metodei (6-3-5) explică desfășurarea și organizarea activității: elevii sunt grupați câte șase, fiecare scrie timp de cinci minute trei soluții la problema propusă, apoi transmite foaia, într-un sens prestabilit (de la stânga la dreapta), fiecăruia dintre cei cinci colegi din grup. Aceștia preiau ideile colegului, îmbunătățindu-le, modificându-le din perspectivă proprie, în fapt, deschizând colegului lor noi perspective, ajutându-l să-și 38

Pagina 40

îmbunătățească viziunea personală printr-un punct de vedere exterior lui. După ce fiecare foaie a trecut pe la fiecare din cei șase membri ai grupului, care preiau fiecare cele trei idei inițiale, urmează să se realizeze evaluarea ideilor obținute. Exemple: trei modalități de schimbare a utilității unui obiect, trei soluții pentru înlocuirea ..., trei recomandări pentru ……. etc. Etape: • împărțirea clasei în grupe de câte 6 membri fiecare; • formularea problemei și explicarea modalității de lucru. 8. Lotus de grup Tehnica florii de lotus presupune identificarea conexiunilor dintre concepte și idei pornind de la o temă care generează opt idei secundare. Fiecare idee, concept secundar va genera la rândul său alte opt idei secundare. Etape: • anunțarea temei centrale; • constituirea grupului central format din opt elevi care vor stabili cele opt idei secundare ale temei centrale; • fiecare din opt elevi își constituie grupul de lucru în așa fel încât fiecare elev din clasă să aparțină doar unui singur grup; • fiecare grup va lucra la elaborarea a altor opt idei secundare legate de ideile secundare elaborate de grupul central; • liderul grupului comunică ideile elaborate de grupul pe care îl reprezintă; • evaluarea activității grupurilor. Bibliografie: Vasile Fluieraș. Teoria și practica învățării prin cooperare. Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2007. Oprea Crenguța Lăcrămioara. Strategii didactice interactive - repere teoretice și practice. Editura Didactică și Pedagogică, București, 2009. 39

Pagina 41

ROLUL CREATIVITĂȚII ÎN PROCESUL DIDACTIC Prof. înv. primar Graur Livia Lăcrămioara Școala Gimnazială ,,Gheorghe Munteanu’’Poiana Blenchii, jud.Sălaj Creativitatea își are originea în cuvântul latin ,,creare”, care înseamnă a făuri, a naște. Deci, creativitatea reprezintă cel mai înalt nivel comportamental uman, care antrenează toate celelalte nivele de conduită și trăsăturile psihice ale unui individ. Rolul creativitătii în procesul culturii și civilizației este imens, iar în școală trebuie să reprezinte o preocupare importantă. Creativitatea nu trebuie văzută ca un process necesar doar la vârsta preșcolară sau școlară, ea trebuie stimulată și activată pe parcursul vieții unui individ. Necesitatea stimulării creativitătii trebuie neapărat conștientizată și stimulată încă din faza preșcolară, acesta asigurând premisele accederii cu succes la treptele superioare din viață. Dascălii trebuie să realizeze și să conștientizeze importanța și impactul pozitiv al acestui element în educație, căci sarcina profesorului nu este numai să transfere mecanic noțiuni și informații, ci să provoace mințile tinere, să le dezvolte critica si creativitatea. Profesorul nu ar trebui să le spună elevilor săi în mod necesar ce să gândească, ci să facă aceasta printr-o diseminare personală a informației primite. Educatorul trebuie să incerce și să se adapteze la ideile copiilor fară a încerca să structureze ideile și părerile acestora dacă acestea nu se potrivesc cu cea a adulților. Strategia didactică este responsabilă în mare parte de stimularea creativității copiilor atât la preșcolari cât și la școlari. În acest sens ea va viza următoarele aspecte: -stimularea curiozității și dorinței de cunoaștere a copiilor; -declanșarea motivației pozitive și afective; -asigurarea unui climat educațional dezinhibat; -conduita didactica flexibilă, care permite copilului să se exprime liber, încurajând autonomia, inițiativa și creativitatea lui. Creativitatea, în procesul didactic ajuta elevul să-și dezvolte propria capacitate de critică, de creație, ca parte esențială a modului de a gândi și a personalității sale. Mintea umană este liberă sa se exprime, iar dacă este provocată constant de către un mentor adevărat, poate creea noi și provocatoare idei. Prin educație, profesorul nu trebuie să-și asume rolul de paznic al elevului, ci de mentor care cultivă și provoacă la dezvoltarea potențialului elevilor săi. În acesta constă creativitatea în procesul didactic. Astfel, stimulând creativitatea elevilor, stimulează dezvoltarea gândirii lor ca sursă de satisfacție si autorealizare. Potențialul creative exista latent în fiecare copil, dar trebuie dezvoltat sub influenta unui climat socio – educațional stimulativ, responsabili pentru stimularea creativității copilului preșcolar și școlar , fiind și familia pe lânga cadrele didactice. Familia are și ea un rol important în stimularea creativității, a inițiativei și a independenței de acțiune încă de la cele mai fragede vârste. La școală, creativitatea copilului este stimulată prin modele pedagogice a căror elaborare se fundamentează pe cunoașterea și respectarea particularităților de vârsta a copilului, dar și a nivelului de dezvoltare a potențialului său creativ. Prin invățarea creativă nu se urmărește neapărat de a face din fiecare copil un geniu, dar putem și trebuie să reușim ca dascăli să facem din fiecare copil un participant activ – independent sau în grup, la descoperirea adevărurilor despre lucruri și fenomene, atunci când i se indică direcțiile de cercetare sau i se dau notele definitorii, să-și pună întrebări asemănătoare cu cele pe care și le pune cercetătorul științific, cum ar fi : ,, cine’’, ,,ce’’, ,,unde’’, ,,prin ce mijloace’’, ,,în ce scop’’, ,,cum’’, ,,când’’, deoareceele întrețin interesul pentru cunoaștere. Fără creativitatea persoanei, umanitatea nu ar fi cunoscut cele mai importante inovații și progrese. Dascălii trebuie să 40

Pagina 42

conștientizeze că actul didactic nu se limitează doar la a transmite informații incluse în programa școlară, ci că ei formează minti si personalități. Noul curriculum din învățământ, presupune câteva mutații semnificative în acest sens, prin trecerea de la învățarea centrată pe acumularea de cunoștințe, la dezvoltarea de capacități și competențe, de la ,,a spune’’la ,,a face’’. Reforma prin noul curriculum înseamnă creativitate ceea ce presupune și schimbarea ta ca dascăl, găsirea noului pentru fiecare activitate. Deci, soluția o reprezintă o intensă activitate creatoare. Ideea aceasta este prezentată și în cadrul legii invățământului, unde se spune că procesul educațional trebuie să tindă spre dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane, în formarea personalității autonome și creative.Astfel, procesul educative ar consta atât în transmiterea de informații cât și în formarea aptitudinilor, capacităților de gândire, de critic liberă, de exprimare a emoțiilor, deci de formare a unei individualități unice și independente. Creativitatea în procesul didactic este recunoscută ca fiind singura modalitate eficientă într-o dezvoltare armonioasăși proprie a persoanei. Activitatea profesorului trebuie să fie un act de creație, nu un simplușir de operații șablon, de rutină. Dascălul trebuie să dispună de capacitatea de înțrlegere a copiilor, să trăiască împreună sentimente puternice, să creezesituații care să îmbogățească mintea copiilor, cu anumite reprezentări și obișnuințe, săși transforme ocupația cu o ,,frumoasă minune’’. Creativitatea presupune și existența și utilizareaîn demersul didactic a unor metode interactive, creative, predarea integrată vine în sprijinul dezvoltării creativității elevilor. Elevii trebuie provocați și lucrul acesta nu se poate face prin intermediul unui discurs într-un singur sens , profesor- elev,ci prin intermediul unei comunicări deschise în ambele sensuri, prin libertatea de exprimare și critică, prin stârnirea interesului acestoraprin diferite discuții libere.Exprimarea liberă și personală, precum și creativitatea trebuie încurajate și apreciate , nu limitate de un proces conformist și autoritar. Un exercițiu foarte util pentru stimularea creativității îl reprezintă jocul didactic. Prin joc, copilul poate fi oricine își dorește, poate inventa jocuri de rol, poate creea personaje etc. De asemenea exercitiile care le stimulează elevilor creativitatea și gândirea logică sunt cele prin care li se cere să continue povestea ascultată sau să găsească un alt final poveștii. La fel și creearea unor povești pe baza unor imagini sau a unui șir de ilustrații, ajuta la dezvoltarea creativității și imaginației copilului. Nu trebuie uitate, de asemenea, si activitățile din cadrul orelor de desen și educație muzicală, care reprezintă un cadru foarte generos de activare și stimulare a potențialului creativ. Arta îi pregătește pe elevi să trăiască in frumusețe, în armonie, să respecte frumosul și să vibreze în fața lui.Creativitatea, spre deosebire de inteligență, este la copil un fenomen universal. Nu există copil care să nu deseneze să nu fabuleze. Ei au o creativitate fantastică înăscută, dar ea trebuie șlefuită prin diferite activități didactice școlare și extrașcolare. La fel și activitățile extracurriculare contribuie la completarea procesului de învățare, la dezvoltarea înclinațiilor si aptitudinilor copiilor, la organizarea rațională și plăcută a timpului lor liber. Aceste activități educative extrașcolare au loc și rol bine stabilit în formarea personalității copiilor, fiind o componentă educațională valoroasă și eficientă, căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atentie, adoptând el, în primul rând, o atitudine creatoare atât în modul de organizare și realizare a activității, cât și în relațiile cu elevii, stimulând creativitatea copiilor.Creativitatea le este stimulată copiilor , dezvoltându-le încrederea în ei, în ceea ce pot oferi, respectându-i pentru frumusețea și unicitatea lor. Cadrul didactic poate stimula creativitatea copiilor astfel: - prin crearea unui mediu adecvat prin care diferite activități didactice, jocurile, să se desfășoare fără restrângeri; - prin diverse ateliere de creație, chiar și împreuna cu părinții; - prin libertatea de exprimare; 41

Pagina 43

- încurajând procesul de creație, indiferent de rezultat; Creativitatea înseamnă îndrăzneală, tot ceea ce este nou ,este incert și neconformist. Pentru a se putea avânta în necunoscut copilul are nevoie de îndrăzneală, el trebuiesă dispună de acea libertate interioară, de acel sentiment de siguranță, provenite din lumea înconjurătoare. Cultivarea creativității în mintea și sufletul copiilor este o necesitate și se impunedin ce în ce mai mult într-o societate în plină schimbare. ,,Creativitatea reprezintă miraculoasa energie neinhibată a copilului cu ceea ce pare a fi opusul și dușmanul ei, simțul ordinii, impus de disciplinata inteligență a adultului’’. (Norman Podhorets) Bibliografie: Bocoș, Mușata, CatalanaHorațiu-Pedagogia învățământului preșcolar și școlar, Cluj- Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2008 Botaș, Ioan –Tratat de pedagogie, București, Editura Bic All, 2007 Cojocariu, Venera, Mihaela-Educație pentru schimbare și creativitate, București, Editura Didactică și Pedagogică, 2009 Roco,Mihaela-Creativitatea și inteligența emoțională, Iași, Polirom, 2004 42

Pagina 44

IMPLICAREA PROFESIONALISMULUI DIDACTIC ÎN DEZVOLTAREA EDUCAȚIEI ȘI CREATIVITĂȚII ELEVILOR Învățător, Idiceanu Daniela - Liana Școala Gimnazială ”Avram Iancu” Dej, jud. Cluj Creativitatea este activitatea internă a unei persoane, asociată cu caracteristicile caracterului, intereselor, abilităților individului. Creativitatea unui copil este nașterea în lumea lui interioară a dorinței de a crea, de a compune, de a crea ceva nou. Când un copil creează ceva ce nu a mai făcut până acum, în el se nasc noi emoții. Sentimentele lui iau nuanțe noi. Copiii, spre deosebire de adulți, sunt capabili să nu se teamă de „dificultăți” în a crea ceva nou. Elevii mai tineri încearcă sincer să se dovedească în activități creative: le place să compună, să dramatizeze, să cânte pe scenă, să participe la concerte, concursuri, chestionare, expoziții, olimpiade, să inventeze ceva. Vârsta școlarilor mai mici este considerată sensibilă, adică cea mai favorabilă dezvoltării abilităților creative. Este important ca copilul, după ce a făcut față sarcinii de natură creativă, să aibă succes. Este conștient de importanța sa și încearcă de fiecare dată mai mult, profund, să îndeplinească o sarcină creativă, să caute noi moduri de lucru în procesul de a crea ceva nou. Pe baza acestui fapt, se poate argumenta că copilul dezvoltă și o atitudine pozitivă valoroasă din punct de vedere emoțional față de sine și lumea din jurul lui. Cea mai sensibilă pentru dezvoltarea abilităților creative, este perioada de studiu în școala primară, iar profesorul din școala primară este cel care ar trebui să devină un ghid pentru copil în lumea activității creative. Creativitatea în procesul didactic ajută elevul să își dezvolte propria-i capacitate de critică, de creație, ca parte esențială a modului de a gândi și a personalității sale. Mintea umană este liberă să se exprime și provocată constant de către un mentor adevărat (cum ar trebui să se considere profesorii) poate crea noi și provocatoare idei. Prin educație, profesorul nu trebuie să își asume rolul de paznic al elevului, ci de mentor, care cultivă si provoacă la dezvoltare potențialul elevilor săi, în aceasta constă creativitatea în procesul didactic. Creativitatea în procesul didactic presupune două variabile: stimularea acesteia la elevi și formarea, aplicarea unor metode creative și atractive în predare. Astfel, stimulând creativitatea elevilor, se stimulează dezvoltarea gândirii lor ca sursă de satisfacție și autorealizare. Fără creativitatea persoanei, umanitatea nu ar fi cunoscut cele mai importante inovații și progrese, de aceea este un fapt extrem de nefericit ca in școlile noastre se stimulează mai degrabă o atitudine conformistă și rituală de supunere și învățare mecanică. Profesorul este mijlocitorul dintre copil și lumea înconjurătoare, deschizând posibilități de dobândire a unei experiențe proprii și sprijinindu-l în ordonarea și sistematizarea cunoștințelor. Cu cât elevul este lăsat mai liber în alegerea datelor și a mijloacelor de rezolvare, cu atât activitățile creatoare sunt mai ușoare. În lipsa unor indicații precise, gândirea și imaginația acționează prin asocieri mai mult sau mai puțin întâmplătoare. De aici reiese originalitatea fiecăruia. Într-o școală modernă, copilul în procesul educațional acționează ca subiect de învățare, comunicare, organizare, colaborare cu profesorul. Aceasta este o învățare centrată pe elev, care, după părerea mea, este mediul de dezvoltare a creativității elevilor. În procesul educațional, profesorul trebuie, în primul rând, să se bazeze pe formarea și dezvoltarea deplină a abilităților creative ale elevilor, deoarece este activitatea creativă care permite copilului să ia poziția de participant activ în procesul de învățare, este posibil să-și realizeze propriile planuri de viață. 43

Pagina 45

De la elev, aceasta necesită analiza, planificarea și reflecția activităților educaționale, care stimulează și dezvoltarea potențialului său creativ. Profesorul trebuie să organizeze astfel de activități educaționale și extrașcolare, în care predarea se transformă în creativitate, activitate de cercetare a copilului. În același timp, profesorul trebuie să fie atent și sensibil la toate manifestările activității creative a copiilor. Dascălul trebuie să se străduiască să ajute fiecare copil în orice mod posibil, să încurajeze la copii dorința de a-și exprima și discuta ideile creative cu prietenii, de a nota și de a susține gândurile și acțiunile originale ale copilului. Cultivarea spiritului creativ al elevului depinde în mare măsură de capacitatea cadrului didactic de a crea o atmosferă propice procesului de învățământ, de conținutul și complexitatea materialelor didactice auxiliare abordate și de profesionalismul cadrului didactic. În prezent, relațiile dintre pregătirea practică și pregătirea teoretică necesită reconsiderări esențiale. De la a fi pregătit pentru o viitoare activitate profesională, învățarea devine o consecință directă a activității. În aceste condiții, organizarea activității proprii devine parte componentă a organizării învățării. Profesorul preocupat de dezvoltarea sa profesională și de asimilarea ușoară și în profunzime a cunoștințelor specifice disciplinei de către elevii săi, trebuie să-și construiască demersul didactic pornind de la îmbunătățirea experiențelor de învățare ale elevilor, vizând implicarea activă a acestora în procesul de învățare și nu în ultimul rând pe cultivarea imaginației creative a acestora. Eficiența educării creativității la elevi este dependentă de pregătirea științifică și pedagogică a cadrului didactic, de priceperea lui de a organiza în mod judicios activitatea elevilor, de a subordona totalitatea mijloacelor sale didactice obiectivelor propuse. Pe lângă un volum din ce în ce mai mare de cunoștințe teoretice, în viața de zi cu zi, elevii au nevoie și de priceperi și deprinderi practice, capacitate de gândire creatoare, imaginație, spirit inventiv, fantezie, inițiativă și entuziasm. Creativitatea în procesul didactic ar trebui să devină un imperativ și o prioritate pentru fiecare profesor – aceștia trebuie să realizeze odată pentru totdeauna că rolul lor nu se limitează la a transmite informațiile incluse în programa școlară, ci aceea că ei formează minți și personalități! Un profesor fără această vocație este pur și simplu un robot. Creativitatea în procesul didactic trebuie să fie considerată o prioritate în cadrul sistemului de învățământ, căci implică o dotare adecvată și modernă a școlilor, o pregătire adecvată și creativă a profesorilor și, prin acestea, o dezvoltare liberă și armonioasă a minților tinere. Bibliografie: Dumitru, Ion Al., Dezvoltarea gândirii critice și învățarea eficientă, Editura de Vest, Timișoara, 2000 Mureșan, P., Învățarea rapidă și eficientă, Editura Ceres, București, 1990 Roco M, Creativitate și inteligență emoțională, Polirom, Iași, 2001 44

Pagina 46

FACTORII CARE INHIBĂ CREATIVITATEA ELEVILOR Prof. Kecskei Aniko Școala Gimnazială ”Avram Iancu” Dej, jud. Cluj Creativitatea este definită ca fiind capacitatea de a imagina și de a realiza ceva nou și original. Acest aspect presupune trei însușiri. Fluiditatea care reprezintă posibilitatea de a ne imagina în scurt timp un mare număr de imagini ,idei sau situații. Plasticitatea care constă în ușurința de a schimba modul de abordare a unei probleme când un procedeu se dovedește inoperant . Originalitatea este expresia noutății. Fiecare din aceste însușiri are însemnătatea ei și caracteristica principală rămâne originalitatea,ea garantând valoarea rezultatului muncii creatoare.Am vorbit de factorii care promovează creativitatea însă există și factori care blochează creativitaea.Uneori pot să apară o serie de astfel de factori care pun piedici în calea dezvoltării creativității la copil,precum și în ceea ce privește manifestarea ei pe diferite planuri. Factorii de blocaj ai creativității pot fi grupați în două categorii : a) factori de natură cognitivă sau intelectuală ; b) factori de natură non-cognitivă ; În prima categorie pot fi incluse seturile habituale și rigiditatea funcțională.Așadar seturile habituale reprezintă cunoștințele,deprinderile,abilitățile și strategiile bine fixate,pe care individul tinde să le folosească în orice situație nouă ,iar rigiditatea funcțională constă în tendința individului de a utiliza anumite date,anumite strategii de rezolvare sau anumite obiecte numai în situații și scopuri precise .Prevenirea și înlăturatrea calor doi factori de blocaj ai creativității se face,de regulă prin redefinirea periodică a unor concepte ,idei,obiecte sau fenomene și prin folosirea lor într-o producție convergentă. Cea de-a doua categorie de factori include un număr mare de situați ,acțiuni și atitudini ale educatorilor cum ar fi : orientarea exclusivă a elevilor asupra succesului în sensul atingerii permanente a unor performanțe maxime,orientarea elevilor după colegii de aceeași vârstă ,fenomen ce duce la conformism ,interdicția de apune întrebări și de aexplora mediul înconjurător ,sublinierea permanentă a rolului apartenenței la un sex sau altul,considerarea indivizilor divergenți ca fiind anormali,dihotomia muncă-joc , în sensul că munca e o treabă serioasă ,iar jocul o activitate de divertisment ,accentul exagerat pe competiție sau pe cooperare și ,nu în ultimul rând,acordarea unei încrederi absolute factorului rațional cu desconsiderarea simultană a funcțiilor speculative și imaginative. Capacitatea creatoare comportă ,în primul rând ,trăsături de personalitate înnăscute,susceptibile de dezvoltare prin educație .Unii elevi au inteligențe sterile neproductive, le lipsesc fantezia ,curiozitatea ,interesul pentru cunoaștere ,aptitudinile și sunt rigizi în gândire. Învățătorul poate ajuta elevul să depășeacă blocajele subiective numai cunoscând nivelul de dezvoltare intelectuală al fiecăruia ,pentru a folosi metode adecvate care să permită individualizarea învățământului ,astfel încât fiecare elev să-și dezvolte la maximum capacitățile și aptitudinile creatoare.Prin urmare rolul învățătorului este de a dirija elevul în găsirea soluțiilor cerute de diverse probleme sau de al ajuta în procesul de demarare a operativității sale mintale la timp și ori de câte ori este nevoie .El trebuie să aprobe răspunsurile care exprimă adevărul ,să încurajeze pe cele care se apropie de adevăr să-i 45

Pagina 47

stimuleze pe timizi și pe cei reținuți ,să atragă atenția superficialității îndemnând la mai mult efort ,să încurajeze spontaneitatea. Efortul intelectual trebuie să fie calculat și distribuit de învățător atât în demersul cognitiv ,în cadrul orei cât și în funcție de locul pe care-l ocupă lecția în programul școlar. Manualele alternative propun modalități diferite de abordare a curriculumului unele sub nivelul calitativ al manualului unic anterior altele nu respectă programa altele conțin un nivel de solicitări inferior posibilităților vârstei și cerințelor programei ,iar altele sunt supraîncărcate.Rolul învățătorului creator este să selecteze ,să esențializeze ,să completeze să adapteze manualul la obiectivele ,la nivelul clasei ,la resursele concrete ale învățării. Conformismul unor învățători înseamnă a se plasa de la început pe o poziție incompatibilă cu spiritul innovator,iar relațiile de comunicare învățător -elev care blochează creativitatea sunt relațiile unidirecționale.În acest caz ,învățătorul este singura persoană care vorbește el neavând preocuparea de a obține informații din partea elevului ,se adresează grupului și mai puțin de particularitățile individuale ale elevilor. Acest tip de relații inhibă inițiativa ,independența și creativitatea.Cele mai adecvate pentru învățământul primar sunt relațiile bidirecționale în cadrul cărora comunică ambii participanți la instruire. În concluzie ,în ceea ce privește relațiile de conducere și de dirijare ale procesului educațional,învățătorii care stabilesc relații autocratice și pun accent pe dirijare și ordine,pe supunerea necondiționată din partea elevilor ,pe receptarea pasivă a cunoștințelor pe memorarea lor,pe lângă faptul că blochează inițiativa și creativitatea elevilor,duc la și la țdezvoltarea unor sentimente negative față de învățătură. Alt tip de relații pe care îl stabilesc unii cu elevii sunt relațiile liberale sau îngăduitoare ,tip de relații ce stimulează inițiativa și munca independentă ,dar nu stimulează creativitatea elevilor, fiindcă activitatea școlară se desfășoară spontan, negându-se orice formă de orientare a învățării din partea învățătorului . Învățătorul care promovează relații pedagogice democratice conduce activitatea didactică apelând la metode activ participative prin care stimulează participarea elevilor ,le sporește inițiativa și spiritul de răspundere, încurajează spontaneitatea și creativitatea elevilor. Rigiditatea metodologică este o altă cauză care blochează creativitatea elevilor, astfel din dorința de a-i face pe elevi să stăpânească materia ,încorsetați de un timp deloc elastic față de conținutul programei ,unii învățători se mulțumesc să le consolideze elevilor deprinderile devenind victimele rigidității gândirii.Astfel în clasă trebuie să îndrumăm elevii la continua îmbunătățire a răspunsurilor, fiindcă atunci când gândim creator, nu există un singur răspuns corect, ci răspunsuri ingenioase sau mai puțin ingenioase.Reușind educarea capacităților creative, învățătorul are surpriza de a constata mai multe cunoștințe la verificare ,decât la predare. Elevul a adăugat ceva al său și a asimilat informațiile și instrumentele intelectuale de așa manieră încât poate genera el noi informații. 46

Pagina 48

IMPLICAREA PROFESIONALISMULUI DIDACTIC ÎN DEZVOLTAREA EDUCAȚIEI ȘI CREATIVITĂȚII ELEVILOR Prof. Lador Iulia-Teodora Școala Gimnazială ,,Avram Iancu” Dej, jud. Cuj Termenul de management este un derivat al cuvântului englezesc to manage care înseamnă – a conduce, a stăpâni, a administra, a face față, așadar managementul semnifică conducere, administrare, abilitate. ➢ Primele definiții ale termenului management le găsim în Dicționarul Explicativ al Limbii Române: ➢ ansamblul activităților de organizare, de conducere și de gestiune a întreprinderilor; ➢ știința și tehnica organizării și conducerii unei întreprinderi; ➢ activitatea și arta de a conduce; ➢ știința organizării și conducerii întreprinderilor, a valorificării eficiente a resurselor umane, financiare și materiale ale unei organizații. Managementul educațional se realizează la toate nivelele de conducere ale sistemului de învățământ înglobând Ministerul Educației și Tineretului, direcțiile generale de învățământ, rectoratele universitare, facultățile, unitățile de învățământ, clasa de elevi etc. Este un proces care implică existența resurselor umane, materiale, financiare și informaționale; toate acestea se subordonează unor resurse valorice (idealul educațional, concepția despre om). O activitate deosebit de complexă și laborioasă care implică o varietate de resurse individuale, de eforturi și acțiuni din partea cadrului didactic o reprezintă organizarea și îndrumarea clasei de elevi. În ceea ce privește sistemul educațional, profesorii trebuie să se relaționeze permanent la educabili, să stabilească relații de colaborare cu familiile acestora și cu alți membri ai comunității. Managementul clasei de elevi a fost caracterizat ca un domeniu de cercetare în științele educației care studiază atât perspectivele teoretice de abordare ale clasei de elevi, cât și structurile dimensional - practice ale acesteia, în scopul facilitării intervențiilor cadrelor didactice în situațiile educaționale concrete.( R. Iucu); cuprinde ansamblul teoriilor și strategiilor efective utilizate de cadrul didactic în eficientizarea activității sale cu clasa de elevi, deci se subscrie unui domeniu teoretico – aplicativ. Managementul clasei se referă la abilitatea profesorului de a planifica și organiza activitățile clasei cu scopul de a asigura un mediu favorabil învățării, are drept obiectiv formarea unor abilități în rândul elevilor menite să autoregleze comportamentul lor. Relațiile profesor – elev trebuie să aibă valențe educative, iar tot ceea ce se întâmplă în această zonă se subordonează educativului. Managementul va încerca să gestioneze realitatea. Clasa de elevi este percepută ca un grup formal și presupune interacțiunea directă între membrii săi ( elev ↔elev, elev↔profesor). Interacțiunea ia forma comunicării, a relațiilor ierarhice și preferențiale. Clasa ca un grup se supune unui set de norme care servesc drept criterii de evaluare. Pentru ca orchestrarea să fie melodioasă și armonioasă trebuie luată în considerare prezența cadrului didactic. Acesta reprezintă una dintre componentele esențiale ale procesului de învățământ. La clasă, profesorul nu realizează numai predarea – învățarea - evaluarea, ci și relaționează cu elevii, influențându-le comportamentul de învățare, intervine în direcționarea evoluției lor generale. Ceea ce el realizează nu pretinde doar cunoștințe și competențe, ci valori, sentimente, atitudini pe care le transmite în spațiul școlar. Vocația pedagogică este demonstrată de 47

Pagina 49

trăsături ca: modestie, înțelegere, prietenie, responsabilitate, imaginație, entuziasm, empatie, corectitudine ș.a. Încă din Antichitate portretul dascălului este creionat, menționăm prezența lui Socrate, apoi a lui Toma d'Aquino, pleiada continuându-se cu J.J. Rousseau și se încheie cu reprezentanții noii educații Montessori, Freinet etc. Cultura românească nu se situează mai prejos, deoarece idealul dascălului se regăsește în personalitatea lui Creangă, Spiru Haret sau N. Iorga. Profesorul este cel care conduce eficient activitatea, ceea ce implică forța de anticipare și nu simpla adaptare la ceea ce deja s-a produs; conducătorul este orientat spre viitor, spre schimbare, spre adaptarea la schimbare a organizației. Este important ca educatorul să fie un bun organizator al procesului de predare – învățare – evaluare, un bun specialist și psihopedagog; trebuie să selecteze ce este interesant, util pentru elevi, să îi motiveze, să îi ajute să depășească dificultățile întâlnite. Procesul didactic este condiționat de obiectivele și de conținuturile prevăzute în programă, motiv pentru care productivitatea fiecărei activități depinde în măsură de structurile organizatorice, dar și de strategiile de lucru adoptate. Cu cât o activitate are un conținut dens, iar forma de organizare este complexă, produsul finit este unul de calitate. Pentru ca finitul să fie superior, dascălul trebuie să fie creativ. Din punct de vedere etimologic termenul de creativitate își are originea în limba latină creare - ,, a zămisli, a făuri, a naște”. Creativitatea este un proces mental și social care implică generarea unor idei sau concepte noi. În literatura de specialitate sunt consemnate mai multe definiții, amintim doar cele mai relevante ca de exemplu: Profesorul poate crea contexte prielnice prin care latura creativă este explorată. Acest lucru este posibil prin apelul la o varietate de metode moderne care dezvoltă gândirea critică.. Ținând cont de acest specific al cititorului, în general, și al elevului, în parte, profesorul va insista în intervențiile sale asupra formării unui lector care să gândească și să-și imagineze ceea ce l-ar conduce de la categoria naturală a învățării ( lucru realizabil prin aderarea la o metodă modernă). Odată cu introducerea orelor de lectură pentru a combate analfabetismul funcțional, ora de Limba și literatura română se va centra asupra abordării diverselor texte în diferite formate. Acestea pot avea un conținut științific, literar-artistic sau etic promovând idealul educațional. Textele selectate sunt literare și nonliterare. Suportul de bază este programat pe nivele de dificultate, având un caracter deschis, dinamic; totodată asigură legătura între teorie și practică., adică se creează o punte de legătură între achiziția cunoștințelor, comprehensiunea acestora, aplicarea, sinteza și evaluarea lor. Textele destinate lecturii stimulează gândirea critică, dezvoltă abilitățile de comunicare, capacitatea de a înțelege, transferul de informații, interdisciplinaritate și transdisciplinaritate eficiența presupunând implicarea activă a elevului. Sunt luate în considerare și preferințele elevilor în alegerea textelor, dar și modalitatea de citire( fie prin intermediul informaticii, fie prin carte ca atare) pentru ca procesul să fie complet, iar comportamentul observabil. În acest sens se propune organizarea interdisciplinară care sporește înțelegerea mesajului unui text. Fiind fascinați de utilizarea Internetului pentru diverse scopuri, și lectura se poate strecura printre preocupările lor. Se vor selecta texte accesibile și pe placul elevilor. Elevii citesc o varietate de texte, după care se demarează decelarea textului. Se au în vedere stategii care vizează prelectura, exprimarea și valorificarea reacțiilor emoționale , corelarea expectanțelor inițiale cu rezultatele primei lecturi, înțelegerea procesului lecturii și înțelegerea corectă a nivelului literal al textului. Pentru verificarea înțelegerii textului după prima lectură amintim exercițiile de completare a spațiilor albe, chestionarele focalizate pe conținut, exerciții de tipul adevărat/ fals. Relectura generează identificarea ideilor principale și rezumatul, specifice textului epic și dramatic, identificarea cuvintelor- cheie și a câmpurilor semantice care favorizează textele lirice. Dintre metodele didactice amintim metodele : RICAR ( R= răsfoire generală, Î= întrebări, C= citire activă, A= amintirea, R= recapitulare), SINELG, metoda pălăriilor gânditoare, munca pe grupe, jocul de rol, cubul etc.. Aceste metode contribuie atât la 48

Pagina 50

consolidarea cunoștințelor, cât și la dezvoltarea abilităților de exprimare scrisă. Dacă sunt elevi mai buni la învățătură se poate apela la tutoriat, se pot forma grupe în care există astfel de elevi, ei pot sprijini levul mai slab. În cazul unor cuvinte necunoscute DEX-ul on line este foarte util. Elevii selectează texte sub îndrumarea profesorului, aceesând site-uri de poezie ori proză. O altă modalitate de fuziune cu textul este audiobook. Este o manieră ingenioasă, deoarece face apel la imagine, sunet, text cu scopul de a atrage elevul. Pe baza ascultării acestor cd-uri (listening) pe care sunt imprimate diverse texte. Elevii ascultă mesajul și rezolvă exercițiile. Se concep exerciții care ghidează elevul înspre descifrarea mesajului. Un alt mod de comunicare o reprezintă forumurile, chat-ul, corespondența electronică. Comunicarea determină teme de discuție, ca de exemplu: problematizarea lecturilor date de către profesor la clasă. Elevii discută unii cu alții despre sarcinile de lucru. Își pot corecta unii altora răspunsurile exercițiilor date. Acestea se desfășoară sub supravegherea profesorului. Opțiunea pentru utilizarea Internetului în cadrul orelor de lectură înseamnă desfășurarea acestora în laboratorul de informatică. Îmbunătățirea rezultatelor în ceea ce privește comprehensiunea unui text dat au drept suport și cartea în sine. Se concep fișe de lucru care cuprind diverse texte și sarcini de lucru. Verificarea corectitudinii competențelor formate se face fie prin aplicarea unor teste, fie prin programele de soft educațional. Orele de lectură se pot desfășura în sălile de clasă, laboratoarele de informatică, în bibliotecă (sala de lectură dacă unitatea de învățământ permite) sau chiar în aer liber. Recurgem la aceste posibilități cu scopul de a crea un spațiu propice desfășurării procesului de predare –învățare-evaluare. O altă modalitate prin care profesorul își poate dovedi capacitatea de inovație în interacțiunea cu universul grupului este crearea unor situații în care elevii pot demonstra faptul că teoria convertește în practi

Textul este prea lung pentru a fi afișat integral. Deschide fișierul pentru restul paginilor.