Raport
OUG nr. 57/2019
Fișierul original pe site-ul primăriei
PDF · 2,2 MB · modificat pe site: 29.12.2020
Pagina sursă
Cum citez acest document
Raport nr. 57 (2019), „OUG nr. 57/2019”, Comuna Valea Seacă, jud. Iași. Sursa: https://primariavaleaseaca.ro/images/site/docs/OUG%2057-2019%20%20Codul%20administrativ%20(1).pdf (arhivat pe acte-primarii.ro: https://acte-primarii.ro/iasi/valea-seaca/53186-oug-nr-57-2019, 06.11.2026)
Semnalează o problemă (text greșit, date personale, document scos de primărie)
Pagina 1
GUVERNUL ROMÂNIEI
ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ
privind Codul administrativ al României
Având în vedere angajamentele constante și termenele asumate de
România în raport cu instituțiile Uniunii Europene, precum și riscurile de
suspendare a fondurilor aferente unor programe operaționale ca urmare a
neimplementării în termenele asumate în documentele strategice (ex. Acordul
de Parteneriat încheiat cu Comisia Europeană) a unor măsuri de reformă a
administrației publice, a căror reglementare nu mai poate fi amânată,
ținând cont dedisfuncționalitățile și problemele semnalate în mod
constant de către autoritățile administrației publice locale, ca urmare a
neadaptării cadrului legal actual care reglementează organizarea și funcționarea
acestor autorități la realitățile socio-economice și la complexitatea și dinamica
activităților aferente furnizării serviciilor publice esențiale pentru cetățeni, în
vederea aplicării principiului subsidiarității consacrat de Tratatul Uniunii
Europene și de Carta Autonomiei Locale,
luând în considerare urgența atenuării disparităților înregistrate la nivelul
unităților administrativ-teritoriale, prin creșterea capacității administrative și a
oportunităților de dezvoltare, precum și urgența îmbunătățirii ratei de absorbție
a fondurilor europene,din cadrul actualei perioade de programare (2014-2020),
inclusivnevoia acutăde luare a unor măsuri legislative în vederea eliminării
întârzierilor sau blocajelor înregistrate în derularea unor proiecte cu finanțare
neramursabilă sau a unor proiecte de investiții, aspecte semnalate inclusiv de
către Comisia Europeană în cuprinsul Raportului de țară din 2019 privind
România,
având în vedere recomandările Comisiei de la Veneția ca orice modificare
adusă legilor electorale să fie realizată cu cel puțin 1 an înainte de organizarea
scrutinului,
având în vedere apariția unor situații excepționale, a numeroase
disfuncționalități și chiar blocajela nivelul unor unități administrativ-teritorialeîn
contractarea și implementarea unor proiecte cu finanțare nerambursabilă,
pentru derularea unor obiective investiționale, cauzate de lipsa unor măsuri de
simplificare și eficientizare a procesului decizional și a procedurilor interne
aferenteorganizării și funcționării autorităților administrației publice locale,
ținând seama de faptul că neadoptarea acestor măsuri în regim de
urgență și nerezolvarea unor probleme stringente, cu caracter sistemic, la
nivelul legislației cu impact asupra administrației publice, ar conduce la
Pagina 2
anularea actului de administrație publică la nivelul unor unități administrativteritoriale, în vederea punerii în aplicare a principiului subsidiarității, iar
numeroase colectivități locale s-ar afla în situația de a nu mai beneficia de
accesul la servicii publice de calitate, impactul socio-economic fiind unul
negativ prin neadoptarea prezentei ordonanțe de urgență,
luând în considerare angajamentele și termenele asumate de România în
relația cu Comisia Europeană cu privire la punerea în aplicare a unor măsuri de
reformă în domeniul funcției publice în ceea ce privește sistemul de recrutare și
selecție a funcționarilor publici, precum și urgența luării unor măsuri pentru
asigurarea premiselor de stabilitate, independeță și profesionalism în
exercitarea funcțiilor publice,în considerarea faptului că toate aceste elemente
vizează interesul public și constituie situații extraordinare a căror reglementare
nu poate fi amânată,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență.
PARTEA I
DISPOZIȚII GENERALE
TITLUL I
Dispoziții generale
Art. 1. – Obiectul de reglementare
Prezentul Cod reglementează cadrul general pentru organizarea și
funcționarea autorităților și instituțiilor administrației publice, statutul
personalului din cadrul acestora, răspunderea administrativă, serviciile publice,
precum și regulile specifice privind proprietatea publică și privată a statului și a
unităților administrativ-teritoriale.
Art. 2. – Autoritățile administrației publice centrale
(1) Autoritățile administrației publice centrale sunt: Guvernul,
ministerele, alte organe centrale de specialitate subordonate Guvernului sau
ministerelor, autoritățile administrative autonome.
(2) Organizarea și funcționarea structurilor de specialitate înființate
pentru exercitarea de către Președintele României a prerogativelor care îi sunt
stabilite prin Constituția României, republicată, sunt reglementate prin lege
specială.
Art. 3. – Autoritățile administrației publice locale
Autoritățile administrației publice locale sunt: consiliile locale,
primarii și consiliile județene.
Art. 4. – Domeniul de aplicare
Prezentul Cod se aplică în activitatea autorităților și instituțiilor
administrației publice, în raporturile dintre autoritățile și instituțiile
administrației publice, precum și în raporturile acestora cu alte subiecte de
drept public sau privat.
2
Pagina 3
TITLUL II
Definiții generale aplicabile administrației publice
Art. 5. – Definiții generale
În înțelesul prezentului Cod, termenii și expresiile de mai jos au
următoarele semnificații:
a) activitățile de administrație social-comunitară – acțiunile prin care
se concretizează relația autorităților administrației publice locale cu persoanele
juridice de drept public sau de drept privat care au atribuții în sfera activităților
social-comunitare pe raza unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale;
b)administrația publică – totalitatea activităților desfășurate, în regim
de putere publică, de organizare a executării și executare în concret a legii și de
prestare de servicii publice, în scopul satisfacerii interesului public;
c) administrația publică centrală – totalitatea activităților
desfășurate, în regim de putere publică, de organizare a executării și de
executare în concret a legii și de prestare de servicii publice, în scopul
satisfacerii interesului public național/general;
d) administrația publică locală – totalitatea activităților desfășurate,
în regim de putere publică, de organizare a executării și de executare în concret
a legii și de prestare de servicii publice, în scopul satisfacerii interesului public
local;
e) aglomerările urbane – asociațiile de dezvoltare intercomunitară
constituite pe bază de parteneriat între municipii, altele decât cele care sunt
prevăzute la lit. aaa), pe de o parte, și orașe împreună cu localitățile urbane și
rurale aflate în zona de influență, pe de altă parte;
f) aleșii locali – primarul, viceprimarul, consilierii locali, președintele
consiliului județean, vicepreședinții consiliului județean și consilierii județeni; în
exercitarea mandatului lor, aleșii locali îndeplinesc o funcție de autoritate
publică;
g) aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului
județean – totalitatea compartimentelor funcționale, fără personalitate juridică,
de la nivelul unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale, precum și secretarul
general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale; primarul, consilierii
personali sau personalul din cadrul cabinetului acestuia, președintele consiliului
județean, consilierii personali sau personalul din cadrul cabinetului acestuia,
viceprimarul, vicepreședintele consiliului județean, administratorul public nu fac
parte din aparatul de specialitate;
h) aria geografică a beneficiarilor – aria geografică de domiciliu a
majorității beneficiarilor unui serviciu public descentralizat într-o perioadă de
timp dată;
i) asociațiile de dezvoltare intercomunitară – structurile de cooperare
cu personalitate juridică, de drept privat și de utilitate publică, înființate, în
condițiile legii, de unitățile administrativ-teritoriale pentru realizarea în comun
a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori pentru furnizarea
în comun a unor servicii publice;
j) autonomia locală – dreptul și capacitatea efectivă a autorităților
administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în
interesul colectivităților locale la nivelul cărora sunt alese, treburile publice, în
condițiile legii;
k) autoritatea publică – organ de stat sau al unității administrativteritoriale care acționează în regim de putere publică pentru satisfacerea unui
interes public;
3
Pagina 4
l) autoritatea administrației publice – autoritate publică care
acționează pentru organizarea executării sau executarea în concret a legii sau
pentru prestarea serviciilor publice;
m) autoritățile deliberative la nivelul unităților administrativteritoriale – consiliile locale ale comunelor, ale orașelor și ale municipiilor,
Consiliul General al Municipiului București, consiliile locale ale subdiviziunilor
administrativ-teritoriale ale municipiilor și consiliile județene;
n) autoritățile executive la nivelul unităților administrativ-teritoriale
– primarii comunelor, ai orașelor, ai municipiilor, ai subdiviziunilor administrativteritoriale ale municipiilor, primarul general al municipiului București și
președintele consiliului județean;
o) capacitatea administrativă – ansamblul resurselor materiale,
financiare, instituționale și umane de care dispune o unitate administrativteritorială, cadrul legal care reglementează domeniul de activitate, precum și
modul în care acestea sunt valorificate în activitatea proprie potrivit
competenței stabilite prin lege;
p) colectivitatea locală - totalitatea persoanelor fizice cu domiciliul în
unitatea administrativ-teritorială repectivă;
q) compartimentul funcțional – structură funcțională constituită în
cadrul autorităților administrației publice centrale, instituțiilor publice de
interes național cu sau fără personalitate juridică, în cadrul aparatului de
specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean, sau al unei instituții
publice de interes local sau județean, fără personalitate juridică, formată din
persoane cu atribuții și sarcini relativ stabile, subordonate unei autorități unice;
compartimentul de resort reprezintă un compartiment funcțional;
r) competența – ansamblul atribuțiilor stabilite de lege, care conferă
autorităților și instituțiilor administrației publice drepturi și obligații de a
desfășura, în regim de putere publică și sub propria responsabilitate, o activitate
de natură administrativă;
s) competența delegată – atribuțiile stabilite prin lege și transferate,
împreună cu resursele financiare corespunzătoare, autorităților administrației
publice locale de către autoritățile administrației publice centrale pentru a le
exercita în numele și în limitele stabilite de către acestea din urmă;
t) competența exclusivă – atribuțiile stabilite prin lege în mod expres
și limitativ în sarcina autorităților administrației publice locale, pentru
realizarea cărora acestea au drept de decizie și dispun de resursele și mijloacele
necesare;
u) competența partajată – atribuțiile exercitate potrivit legii de
autorități ale administrației publice locale, împreună cu alte autorități ale
administrației publice, stabilite în mod expres și limitativ, cu stabilirea
resurselor financiare și a limitelor dreptului de decizie pentru fiecare autoritate
publică în parte;
v) cvorumul – numărul minim de membri prevăzut de lege pentru
întrunirea valabilă a unui organ colegial;
x) deconcentrarea – distribuirea de atribuții administrative și
financiare de către ministere și celelalte organe de specialitate ale
administrației publice centrale către structuri proprii de specialitate din
unitățile administrativ-teritoriale;
y) demnitarii – persoane care exercită funcții de demnitate publică în
temeiul unui mandat, potrivit Constituției, prezentului Cod și altor acte
normative;
z) descentralizarea – transferul de competențe administrative și
financiare de la nivelul administrației publice centrale la nivelul administrației
4
Pagina 5
publice din unitățile administrativ-teritoriale, împreună cu resursele financiare
necesare exercitării acestora;
aa) domeniul public – este alcătuit exclusiv din bunuri care fac
obiectul proprietății publice;
bb) domeniul privatal statului sau al unităților administrativteritoriale – este alcătuit exclusiv din bunuri care fac obiectul proprietății
private a statului, respectiv a unităților administrativ-teritoriale;
cc) faptul administrativ – acțiunea autorităților sau a instituțiilor
administrației publice, împrejurarea sau evenimentul care produce efecte
juridice în temeiul legii sau al actului administrativ și care se constată prin
operațiuni administrative;
dd) funcția publică – ansamblul atribuțiilor și responsabilităților,
stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de
către autoritățile și instituțiile publice;
ee) funcția de demnitate publică – ansamblul de atribuții și
responsabilități stabilite prin Constituție, legi și/sau alte acte normative, după
caz, obținute prin învestire, ca urmare a rezultatului procesului electoral, direct
sau indirect, ori prin numire;
ff) instituția publică – structură funcțională care acționează în regim
de putere publică și/sau prestează servicii publice și care este finanțată din
venituri bugetare, în condițiile legii finanțelor publice;
gg) instituția de utilitate publică – persoana juridică de drept privat
care, potrivit legii, a obținut statut de utilitate publică;
hh) majoritatea – numărul de voturi necesar a fi exprimate de
membrii unui organ colegial pentru adoptarea unui act administrativ, stabilit în
condițiile legii;
ii) majoritatea absolută – primul număr natural strict mai mare decât
jumătate din totalul membrilor în funcție ai organului colegial;
jj) majoritatea calificată – primul număr natural care este mai mare
decât valoarea numerică rezultată în urma aplicării fracției/ procentului stabilit
prin lege, la totalul membrilor organului colegial stabilit în condițiile legii;
kk) majoritatea simplă – primul număr natural mai mare decât
jumătate din totalul membrilor prezenți la o ședință a organului colegial, cu
condiția îndeplinirii cvorum-ului;
ll) operațiunea administrativă – fapt material, de regulă sub formă de
înscris, realizat de o autoritate sau instituție a administrației publice, care nu
produce efecte juridice prin el însuși și intervine de regulă în procesul de
emitere și executarea actelor administrative;
mm) organigrama – structură unitară, redată sub forma unei diagrame
logice, prin care se sistematizează și se concentrează modul de organizare a
tuturor resurselor umane de la nivelul unei autorități sau instituții publice, după
caz, redând schematic detaliile cu privire la raporturile ierarhice de
subordonare/supraordonare, precum și raporturile de colaborare;
nn) personalul din administrația publică – demnitarii, funcționarii
publici,personalul contractual și alte categorii de personal stabilite în condițiile
legii de la nivelul autorităților și instituțiilor administrației publice centrale și
locale;
oo) primăria comunei, a orașului, a municipiului, a subdiviziunii
administrativ-teritoriale – structură funcțională fără personalitate juridică și
fără capacitate procesuală, cu activitate permanentă, care duce la îndeplinire
hotărârile autorității deliberative și dispozițiile autorității executive, soluționând
problemele curente ale colectivității locale, constituită din: primar, viceprimar,
secretarul general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale,
5
Pagina 6
administratorul public, consilierii primarului sau persoanele încadrate la
cabinetul primarului și aparatul de specialitate al primarului;
pp) răspunderea administrativă – acea formă a răspunderii juridice ce
constă în ansamblul de drepturi și obligații conexe, de natură administrativă
care, potrivit legii, se nasc ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite prin care se
încalcă, de regulă, norme ale dreptului administrativ;
qq) regimul de putere publică – ansamblul prerogativelor și
constrângerilor prevăzute de lege în vederea realizării atribuțiilor autorităților și
instituțiilor administrației publice, și care le conferă posibilitatea de a se
impune cu forță juridică obligatorie în raporturile lor cu persoane fizice sau
juridice, pentru apărarea interesului public;
rr) serviciul public – activitatea sau ansamblul de activități organizate
de o autoritate a administrației publice ori de o instituție publică sau
autorizată/autorizate ori delegată de aceasta, în scopul satisfacerii unei nevoi
cu caracter general sau a unui interes public, în mod regulat și continuu;
ss) serviciile publice deconcentrate – structurile de specialitate ale
ministerelor și ale altor organe de specialitate din unitățile administrativteritoriale ale administrației publice centrale care răspund de satisfacerea unor
nevoi de interes public/general în concordanță cu obiectivele politicilor și
strategiilor sectoriale ale Guvernului;
tt) subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor –
sectoarele municipiului București sau alte subdiviziuni ale municipiilor, ale căror
delimitare și organizare se stabilesc prin lege;
uu) standardele de calitate – ansamblul normativelor de calitate în
furnizarea unui serviciu public și/sau de utilitate publică, stabilite prin acte
normative;
vv) standardele de cost – costurile normative utilizate pentru
determinarea cuantumului resurselor alocate bugetelor locale ale unităților
administrativ-teritoriale în vederea furnizării unui serviciu public și/sau de
utilitate publică la standardul de calitate stabilit prin acte normative;
xx) unitățile administrativ-teritoriale – comune, orașe, municipii și
județe;
yy) zona metropolitană – asociația de dezvoltare intercomunitară
constituită pe bază de parteneriat între capitala României sau municipiile de
rangul I ori municipiile reședință de județ și unitățile administrativ-teritoriale
aflate în zona limitrofă.
TITLUL III
Principiile generale aplicabile administrației publice
Art. 6. – Legalitatea
Autoritățile și instituțiile administrației publice, precum și personalul
acestora au obligația de a acționa cu respectarea prevederilor legale în vigoare,
inclusiv tratatele și convențiile internaționale la care România este parte.
Art. 7. – Egalitatea
Beneficiarii activității autorităților și instituțiilor administrației
publice au dreptul de a fi tratați în mod egal, într-o manieră nediscriminatorie,
corelativ cu obligația autorităților și instituțiilor administrației publice de a trata
în mod egal, pe toți beneficiarii, fără discriminare pe criteriile prevăzute de
lege.
6
Pagina 7
Art. 8. – Transparența
(1) În procesul de elaborare a actelor normative, autoritățile și
instituțiile publice au obligația de a informa și de a supune consultării și
dezbaterii publice proiectele de acte normative, și de a permite accesul
cetățenilor la procesul de luare a deciziilor administrative, precum și la datele și
informațiile de interes public, în limitele legii.
(2) Beneficiarii activităților administrației publice au dreptul de a
obține informații de la autoritățile și instituțiile administrației publice, iar
acestea au obligația corelativă a acestora de a pune la dispoziția beneficiarilor
informații din oficiu sau la cerere, în limitele legii.
Art. 9. – Proporționalitatea
Formele de activitate ale autorităților administrației publice trebuie
să fie corespunzătoare satisfacerii unui interes public, precum și echilibrate din
punctul de vedere al efectelor asupra persoanelor. Reglementările sau măsurile
autorităților și instituțiilor administrației publice sunt inițiate, adoptate, emise,
după caz, numai în urma evaluării nevoilor de interes public sau a problemelor,
după caz, a riscurilor și a impactului soluțiilor propuse.
Art. 10. – Satisfacerea interesului public
Autoritățile și instituțiile administrației publice, precum și personalul
din cadrul acestora au obligația de a urmări satisfacerea interesului public,
înaintea celui individual sau de grup.Interesul public național este prioritar față
de interesul public local.
Art. 11. – Imparțialitatea
Personalul din administrația publică are obligația de a-și exercita
atribuțiile legale, fără subiectivism, indiferent de propriile convingeri sau
interese.
Art. 12. – Continuitatea
Activitatea administrației publice se exercită fără întreruperi, cu
respectarea prevederilor legale.
Art. 13. – Adaptabilitatea
Autoritățile și instituțiile administrației publice au obligația de a
răspunde nevoilor societății.
PARTEA a II-a
ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ CENTRALĂ
TITLUL I
Guvernul
CAPITOLUL I
Rolul și funcțiile Guvernului
Art. 14. – Rolul Guvernului
(1) Guvernul este autoritatea publică a puterii executive, care
funcționează în temeiul votului de încredere acordat de Parlament în baza
programului de guvernare. Guvernul asigură realizarea politicii interne și externe
a țării și exercită conducerea generală a administrației publice.
7
Pagina 8
(2) În vederea îndeplinirii rolului său, Guvernul asigură funcționarea
echilibrată și dezvoltarea sistemului național economic și social.
Art. 15. – Funcțiile Guvernului
Pentru realizarea Programului de guvernare, Guvernul exercită
următoarele funcții:
a) funcția de strategie, prin care se asigură elaborarea strategiei de
punere în aplicare a Programului de guvernare;
b) funcția de implementare, prin care se urmărește punerea în
aplicare a Programului de guvernare.
c) funcția de reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului
normativ și instituțional necesar în vederea realizării obiectivelor strategice;
d) funcția de administrare a proprietății statului, prin care se asigură
administrarea proprietății publice și private a statului, precum și gestionarea
serviciilor pentru care statul este responsabil;
e) funcția de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului
român, în condițiile legii, reprezentarea pe plan intern și extern, în domeniul
său de activitate;
f) funcția de autoritate de stat, prin care se asigură urmărirea și
controlul aplicării și respectării reglementărilor în domeniul apărării, ordinii
publice și securității naționale, precum și în domeniile economic și social și al
funcționării instituțiilor și organismelor care își desfășoară activitatea în
subordinea sau sub autoritatea Guvernului.
CAPITOLUL II
Organizarea Guvernului
SECȚIUNEA 1
Dispoziții generale
Art. 16. – Învestirea Guvernului
(1) Guvernul se organizează și funcționează în conformitate cu
prevederile constituționale, având la bază Programul de guvernare acceptat de
Parlament.
(2) Guvernul este învestit de Parlament și își începe mandatul la data
depunerii jurământului în fața Președintelui.
Art. 17. – Condiții generale pentru ocuparea funcției de membru al
Guvernului
Pot fi membri ai Guvernului persoanele care îndeplinesc, cumulativ,
următoarele condiții:
a) au cetățenia română și domiciliul în țară;
b) se bucură de exercițiul drepturilor electorale;
c) nu au suferit condamnări penale, cu excepția situației în care a
intervenit reabilitarea.
Art. 18. – Componența Guvernului
Guvernul este alcătuit din prim-ministru și miniștri. Din Guvern pot
face parte: viceprim-miniștri, miniștri de stat, miniștri delegați, miniștri cu
însărcinări speciale pe lângă prim-ministru, numiți de Președintele României pe
baza votului de încredere acordat de Parlament.
8
Pagina 9
SECȚIUNEA a 2-a
Aparatul de lucru al Guvernului
Art. 19. – Structura aparatului de lucru al Guvernului
(1) Aparatul de lucru al Guvernului este alcătuit dinSecretariatul
General al Guvernului, aparatul propriu de lucru al viceprim-ministrului,
departamente și alte structuri organizatorice cu atribuții specifice stabilite prin
hotărâre a Guvernului.
(2) La nivelul aparatulului de lucru al Guvernului se poate înființa și
Cancelaria Prim-ministrului în condițiile art. 22.
Art. 20. – Secretariatul General al Guvernului
(1) Guvernul are un Secretariat General care este condus de
secretarul general al Guvernului care poate avea rang de ministru, numit prin
decizie a primului-ministru.
(2) Secretarul General al Guvernului este ajutat de unul sau mai mulți
secretari generali adjuncți care pot avea rang de secretar de stat, numiți prin
decizie a primului-ministru.
(3) Secretariatul General al Guvernului face parte din aparatul de
lucru al Guvernului și asigură derularea și continuitatea operațiunilor tehnice
aferente actelor de guvernare, rezolvarea problemelor organizatorice, juridice,
economice și tehnice ale activității Guvernului, precum și reprezentarea
Guvernului în fața instanțelor judecătorești, constituind elementul de legătură și
stabilitate al guvernării.
(4) Organizarea și atribuțiile Secretariatului General al Guvernului se
stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(5) Bugetul pentru funcționarea Guvernului se aprobă prin legea
bugetului de stat. Secretarul general al Guvernului este ordonatorul principal de
credite pentru aparatul de lucru al Guvernului, precum și pentru instituțiile care
se finanțează prin bugetul Secretariatului General al Guvernului.
(6) Secretariatul General al Guvernului are dreptul de a iniția proiecte
de acte normative pe domeniile aflate sub incidența atribuțiilor sale și ale
autorităților și instituțiilor publice aflate în subordinea sa ori a Guvernului.
(7) Guvernul organizează, prin Regia Autonomă Administrația
Patrimoniului Protocolului de Stat, administrarea bunurilor proprietate publică
și privată a statului, destinate unor acțiuni de reprezentare și protocol ale
Camerei Deputaților, Senatului, Președintelui României și Guvernului.
(8) Secretariatul General al Guvernului îndeplinește atribuțiile de
minister de resort față de Regia Autonomă Administrația Patrimoniului
Protocolului de Stat și față de Regia Autonomă Monitorul Oficial.
(9) Secretariatului General al Guvernului îi pot fi date în coordonare
sau trecute în subordine organe de specialitate ale administrației publice
centrale, cu excepția ministerelor.
(10) Normativele de cheltuieli pentru acțiunile de protocol la nivelul
Secretariatului General al Guvernului și aparatului de lucru al Guvernului se
aprobă prin ordin al secretarului general al Guvernului.
Art. 21. – Aparatul propriu de lucru al viceprim-ministrului
Aparatul propriu de lucru al viceprim-ministrului este structură fără
personalitate juridică, finanțată prin bugetul Secretariatului General al
Guvernului, condusă de viceprim-ministru; în cadrul aparatului propriu de lucru
al viceprim-ministrului își desfășoară activitatea unul sau mai mulți secretari de
9
Pagina 10
stat și consilieri de stat, numiți, respectiv eliberați din funcție, prin decizie a
prim-ministrului, la propunerea viceprim-ministrului.
Art. 22. – Cancelaria Prim-ministrului
(1) CancelariaPrim-ministrului este structură fără personalitate
juridică, în subordinea prim-ministrului, finanțată prin bugetul Secretariatului
General al Guvernului.
(2) Cancelaria Prim-Ministrului este condusă de șeful Cancelariei PrimMinistrului, care are rang de ministru, numit și eliberat din funcție prin decizie a
prim-ministrului.
(3) Atribuțiile, organizarea și funcționarea Cancelariei Prim-Ministrului
se stabilesc prin decizie a prim-ministrului.
(4) Personalului din cadrul Cancelariei Prim-Ministrului, cu excepția
demnitarilor sau persoanelor asimilate acestora, i se aplică prevederile Părții a
VI -a, Titlul III, Capitolul II - Personalul contractual încadrat la cabinetul
demnitarilor și aleșilor locali și la Cancelaria Prefectului.
(5) În cadrul Cancelariei Prim-Ministrului își desfășoară activitatea unul
sau mai mulți secretari de stat și consilieri de stat, precum și directorul de
cabinet al prim-ministrului, cu rang de secretar de stat, numiți, respectiv
eliberați din funcție prin decizie a prim-ministrului.
(6) Prin hotărâre a Guvernului se stabilesc instituțiile publice și
organele de specialitate ale administrației publice centrale coordonate de primministru, prin Cancelaria Prim-Ministrului.
Art. 23. – Departamentul
(1) Departamentul este o structură organizatorică în cadrul aparatului
de lucru al Guvernului, cu sau fără personalitate juridică, subordonată primministrului, având rolul de coordonare și sinteză în domenii de interes general,
în conformitate cu atribuțiile Guvernului.
(2) Organizarea și funcționarea departamentului se aprobă prin
hotărâre a Guvernului.
Art. 24. – Structuri cu caracter consultativ înființate de Guvern
(1) Pentru rezolvarea unor probleme aflate în competența sa,
Guvernul poate înființa organisme cu caracter consultativ.
(2) În scopul elaborării, integrării, corelării și monitorizării de politici
publice Guvernul poate constitui consilii, comisii și comitete interministeriale.
(3) Modul de organizare și funcționare a structurilor prevăzute la alin.
(1) și (2) și a serviciilor acestora, temeiul legal pentru acordarea unei
indemnizații pentru membrii acestor structuri, după caz, posibilitatea acordării
unei indemnizații pentru membrii acestor structuri, precum și cuantumul
acesteia, se stabilesc prin actele de înființare ale structurilor prevăzute la
alin.(1) și (2), în limita bugetului aprobat.
CAPITOLUL III
Funcționarea Guvernului
SECȚIUNEA 1
Principalele atribuții ale Guvernului
Art. 25. – Principalele atribuții ale Guvernului
10
Pagina 11
În realizarea funcțiilor sale Guvernul îndeplinește următoarele
atribuții principale:
a) inițiază, la propunerea ministerelor de resort, proiecte de lege și le
transmite către Camera competentă, ca primă Cameră sesizată, și spre
informare către Camera decizională;
b) emite puncte de vedere asupra inițiativelor legislative, inițiate cu
respectarea Constituției, și le transmite Parlamentului, în termen de 30 de zile
de la data solicitării;
c) asigură executarea de către autoritățile administrației publice a
legilor și a celorlalte acte normative date în aplicarea acestora;
d) elaborează proiectele de lege a bugetului de stat și a bugetului
asigurărilor sociale de stat pe care le supune, separat, spre adoptare
Parlamentului;
e) aprobă, prin hotărâre, strategiile și programele, pe domenii de
activitate;
f) asigură realizarea politicii în domeniul social;
g) asigură apărarea ordinii de drept, a liniștii publice și siguranței
cetățeanului, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor, în condițiile
prevăzute de lege;
h) aduce la îndeplinire măsurile adoptate, potrivit legii, pentru
apărarea țării, scop în care organizează și înzestrează forțele armate;
i) asigură integrarea României în structurile europene și
internaționale;
j) negociază tratatele, acordurile și convențiile internaționale care
angajează statul român;
k) negociază și încheie, în condițiile legii, convenții și alte înțelegeri
internaționale la nivel guvernamental;
l) controlează activitatea ministerelor și a celorlalte organe centrale
de specialitate din subordinea sa;
m) asigură administrarea proprietății publice și private a statului;
n) înființează, cu avizul Curții de Conturi, organe de specialitate în
subordinea sa;
o) cooperează cu organismele sociale interesate în îndeplinirea
atribuțiilor sale;
p) asigură standarde obligatorii la nivelul administrației publice
centrale și locale pentru garantarea bunei administrări;
q) îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege sau care decurg
din rolul și funcțiile Guvernului.
Art. 26. – Controlul ierarhic
(1) În realizarea rolului său de conducere generală a administrației
publice, Guvernul exercită controlul ierarhic asupra ministerelor, asupra
organelor de specialitate din subordinea sa, precum și asupra prefecților.
(2) În exercitarea controlului ierarhic Guvernul are dreptul să anuleze
actele administrative nelegale, netemeinice sau inoportune emise de autoritățile
prevăzute la alin.(1).
Art. 27. – Raporturile Guvernului cu autoritățile administrative
autonome
Guvernul se află în raporturi de colaborare cu autoritățile
administrative autonome.
SECȚIUNEA a 2-a
11
Pagina 12
Rolul și atribuțiile Prim-ministrului
Art. 28. – Rolul Prim-ministrului
(1) Prim-ministrul conduce Guvernul și coordonează activitatea
membrilor acestuia, cu respectarea atribuțiilor pe care aceștia le exercită.
(2) Prim-ministrul reprezintă Guvernul în relațiile acestuia cu
Parlamentul, Președintele României, Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea
Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Ministerul Public,
celelalte autorități și instituții publice, partidele și alianțele politice,
sindicatele, cu alte organizații neguvernamentale, precum și în relațiile
internaționale ce intră în aria de responsabilitate a Guvernului.
Art. 29. – Actele prim-ministrului
(1) În îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, Prim-ministrul emite decizii,
care sunt acte administrative.
(2) Deciziile Prim-ministrului se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I, cu excepțiile prevăzute de lege. Nepublicarea atrage
inexistența deciziei.
Art. 30. – Contrasemnarea actelor prim-ministrului
Deciziile Prim-ministrului se contrasemnează de Secretarul General al
Guvernului.
Art. 31. – Atribuția de numire și eliberare din funcții publice
Prim-ministrul numește și eliberează din funcție:
a) conducătorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului,
cu excepția situației în care aceștia au calitatea de membru al Guvernului;
b)secretarii generali adjuncți ai Guvernului;
c) secretarii de stat și consilierii de stat din cadrul aparatului de lucru
al Guvernului;
d) secretarii de stat și subsecretarii de stat;
e) alte persoane care îndeplinesc funcții publice, în cazurile prevăzute
de lege.
Art. 32. – Prezentarea de rapoarte și declarații Parlamentului
(1) Prim-ministrul prezintă Camerei Deputaților sau Senatului rapoarte
și declarații cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate și
răspunde la întrebările ori interpelările care îi sunt adresate de către deputați
sau senatori, conform regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului.
(2) Prim-ministrul poate desemna un membru al Guvernului să
răspundă la întrebările și interpelările adresate Guvernului de către deputați sau
senatori, în funcție de domeniul de activitate ce formează obiectul acestora.
Art. 33. – Contrasemnarea decretelor emise de Președinte
Prim-ministrul contrasemnează decretele emise de Președintele
României, potrivit prevederilor Constituției.
Art. 34. – Constituirea de consilii, comisii și comitete
interministeriale
(1) În scopul rezolvării unor probleme operative, prim-ministrul poate
constitui, prin decizie, consilii, comisii și comitete interministeriale.
(2) Prim-ministrul îndeplinește orice alte atribuții prevăzute în
Constituție și lege sau care decurg din rolul și funcțiile Guvernului.
12
Pagina 13
SECȚIUNEA a 3-a
Ședințele Guvernului
Art. 35. – Convocarea și conducerea ședințelor Guvernului
(1) Ședințele Guvernului sunt convocate și conduse de către primministru.
(2) Președintele României poate lua parte la ședințele Guvernului în
care se dezbat probleme de interes național privind politica externă, apărarea
țării, asigurarea ordinii publice și, la cererea prim-ministrului, în alte situații.
(3) Președintele României prezidează ședințele Guvernului la care
participă.
Art. 36. – Desfășurarea ședințelor Guvernului
(1) Guvernul se întrunește săptămânal sau ori de câte ori este nevoie.
(2) În cadrul ședințelor Guvernului se dezbat probleme ale politicii
interne și externe a țării, precum și aspecte privind conducerea generală a
administrației publice, adoptându-se măsurile corespunzătoare.
(3) La ședințele Guvernului pot participa, în calitate de invitați,
conducători ai unor organe de specialitate din subordinea Guvernului ori a
ministerelor sau ai unor autorități administrative autonome, reprezentanții
structurilor asociative ale unităților administrativ-teritoriale, precum și orice
alte persoane a căror prezență se apreciază a fi utilă, la solicitarea primministrului.
(4) Dezbaterile din ședințele Guvernului și modul de adoptare a
actelor acestuia, precum și a oricăror alte măsuri stabilite se înregistrează și se
consemnează în scris în stenograma ședinței, certificată de secretarul general al
Guvernului și păstrată, conform legii, la Secretariatul General al Guvernului.
SECȚIUNEA a 4-a
Actele Guvernului
Art. 37. – Tipurile de acte adoptate de Guvern
(1) În exercitarea atribuțiilor sale, Guvernul adoptă hotărâri și
ordonanțe. Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor. Ordonanțele
se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în condițiile art.115 alin.(1)-(3)
din Constituție. În situații extraordinare se adoptă ordonanțe de urgență, în
condițiile art.115 alin.(4)-(6) din Constituție.
(2) Membrii Guvernului pot propune proiecte de hotărâri și de
ordonanțe; de asemenea, pot propune Guvernului proiecte de lege, în vederea
exercitării dreptului de inițiativă legislativă al acestuia. Metodologia de
elaborare și înaintare la Guvern a acestor proiecte de acte normative se aprobă
prin hotărâre a Guvernului, în temeiul legii.
(3) În cazul încetării mandatului sau, în condițiile prevăzute de
Constituție, până la depunerea jurământului de către membrii noului Guvern,
Guvernul continuă să emită numai actele cu caracter individual sau normativ,
necesare pentru administrarea treburilor publice, fără a promova politici noi. În
13
Pagina 14
această perioadă, Guvernul nu poate să emită ordonanțe sau ordonanțe de
urgențăși nu poate iniția proiecte de lege.
(4) Prin excepție de la prevederile alin.(3), în situații extraordinare a
căror reglementare nu poate fi amânată, Guvernul poate iniția proiecte de lege
pentru ratificarea unor tratate internaționale, proiectele de lege privind bugetul
de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat, precum și proiectul de lege privind
responsabilitatea fiscală.
Art. 38. – Regimul juridic al actelor Guvernului
(1) Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe în prezența majorității
membrilor săi. Hotărârile și ordonanțele se adoptă prin consens. Dacă nu se
realizează consensul, hotărăște prim-ministrul.
(2) Prevederile alin.(1) se aplică și în cazul documentelor și al altor
măsuri adoptate de Guvern.
(3) Hotărârile și ordonanțele Guvernului se semnează de Primministru, se contrasemnează de miniștrii care au obligația punerii lor în
executare și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Nepublicarea
atrage inexistența hotărârii sau a ordonanței. Hotărârile care au caracter militar
se comunică numai instituțiilor interesate.
CAPITOLUL IV
Exercitarea mandatului de membru al Guvernului
Art. 39. - Regimul incompatibilităților și al conflictului de interese
aplicabile funcției de membru al Guvernului
Regimul incompatibilităților și al conflictului de interese aplicabile
funcției de membru al Guvernului sunt cele prevăzute de legislația specială
privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților
publice și a funcțiilor publice.
Art. 40. – Sancționarea stării de incompatibilite și a conflictului de
interese în care se află membrul Guvernului
Constatarea și sancționarea stării de incompatibilitate și a conflictului
de interese pentru persoanele care ocupă funcția de membru al Guvernului se
face în condițiile legii privind integritatea în exercitarea funcțiilor și
demnităților publice.
Art. 41. – Obligația renunțării la situația de incompatibilitate
În termen de 15 zile de la data depunerii jurământului, membrul
Guvernului este obligat să renunțe la calitatea sau funcția cu care este
incompatibilă funcția de membru al Guvernului, sub sancțiunea încetării
mandatului.
Art. 42. – Cazuri de încetare a funcției de membru al Guvernului
Funcția de membru al Guvernului încetează în următoarele cazuri:
a) revocare;
b) demisie;
c) pierderea drepturilor electorale ca urmare unei hotărâri
judecătorești definitive;
14
Pagina 15
d) starea de incompatibilitate constatată și sancționatăîn condițiile
legii privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice ca
urmare a unui raport de evaluare definitiv sau unei hotărâri judecătorești
definitive;
e) deces;
f) condamnare penală printr-o hotărâre judecătorească definitivă;
g) imposibilitate de a-și exercita atribuțiile pentru o perioadă de mai
mult de 45 de zile.
Art. 43. – Vacanța funcției de membru al Guvernului
(1) În situațiile prevăzute la art.42 Președintele României, prin
decret, la propunerea prim-ministrului, ia act de încetarea funcției și declară
funcția vacantă în termen de 15 zile de la primirea propunerii prim-ministrului.
(2) Primul-ministru îi transmite Președintelui României propunerea
prevăzută la alin. (1) în termen de 5 zile de data la care intervine un caz de
încetare a funcției de membru al Guvernului.
(2) În situația în care cazurile de încetare a funcției de membru al
Guvernului prevăzute la art. 42 lit. a) și b) intervin la o dată la care există
situațiile prevăzute de art. 53 alin. (1), 92 alin. (2) și (3) și 93 alin. (1) din
Constituție Președintele României, prin decret, la propunerea prim-ministrului,
ia act de încetarea funcției și declară funcția vacantă în termen de 30 zile de la
primirea propunerii prim-ministrului.
Art. 44. – Revocarea din funcția de membru al Guvernului
Revocarea din funcția de membru al Guvernului are loc în caz de
remaniere guvernamentală.
Art. 45. – Demisia din funcția de membru al Guvernului
Demisia din funcția de membru al Guvernului se anunță public, se
prezintă în scris prim-ministrului și devine irevocabilă din momentul în care s-a
luat act de depunerea ei, dar nu mai târziu de 15 zile de la data depunerii.
Art. 46. – Interimatul funcției de membru al Guvernului
(1) Dacă prim-ministrul se află în una dintre situațiile de încetare a
funcției de membru al Guvernului, cu excepția revocării, sau este în
imposibilitate de a-și exercita atribuțiile, Președintele României desemnează un
alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini
atribuțiile Prim-ministrului, până la formarea noului Guvern. Interimatul pe
perioada imposibilității exercitării atribuțiilor, încetează dacă prim-ministrul își
reia activitatea în Guvern în cel mult 45 de zile.
(2) Prevederile alin.(1) se aplică în mod corespunzător și celorlalți
membri ai Guvernului, la propunerea prim-ministrului, pentru o perioadă de cel
mult 45 de zile.
(3) În situațiile prevăzute la alin.(2), înăuntrul termenului de 45 de
zile, prim-ministrul inițiază procedurile prevăzute de lege pentru numirea unui
alt membru al Guvernului în calitate de ministru interimar.
Art. 47. – Numirea în funcție în caz de remaniere guvernamentală
sau de vacanță a postului
(1) Numirea în funcția de membru al Guvernului, în caz de remaniere
guvernamentală sau de vacanță a postului, se face de Președintele României, la
propunerea prim-ministrului.
15
Pagina 16
(2) Prim-ministrul propune Președintelui României, pentru numirea în
funcția de membru al Guvernului, o persoană care îndeplinește condițiile
prevăzute la art. 17 în termen de 5 zile de la publicarea decretului prin care
este constatată vacanța funcției.
(3) Președintele României numește în funcție persoana propusă de
prim-ministru în termen de 10 zile de la înregistrarea propunerii sau în același
termen, în condițiile alin. (4) sau (5), motivează, îi comunică prim-ministrului și
face public refuzul numirii în funcție.
(4) Președintele României poate refuza, motivat, orice propunere a
prim-ministrului pentru numirea în funcția de membru al Guvernului în situația
în care persoana propusă nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 17 sau, cu
privire la această persoană, au intervenit cazurile de încetare a funcției de
membru al Guvernului prevăzute de art. 42 lit. c), e) și f).
(5) Președintele României poate refuza motivat, o singură dată, o
propunere a prim-ministrului pentru numirea în funcția de membru al Guvernului
în situația în care consideră că persoana propusă nu corespunde funcției
respective.
(6) În situația în care Președintele României refuză o propunere a
prim-ministrului în condițiile alin. (3), prim-ministrul îi transmite Președintelui o
nouă propunere în termen de 5 zile de la data la care Președintele i-a comunicat
refuzul propunerii anterioare.
(7) Președintele României primește o nouă propunere pentru numirea
unei persoane în funcția de membru al Guvernului transmisă de prim-ministru și
are, în această situație, obligațiile prevăzute la alin. (3).
(8) În situația în care Președintele României sau prim-ministrul
sesizează Curtea Constituțională pentru soluționarea unui conflict juridic de
natură constituțională apărut cu ocazia numirii unui membru al Guvernului,
obligațiile prevăzute de acest articol sunt îndeplinite după publicarea deciziei
Curții Constituționale prin care este soluționat conflictul, cu respectarea
caracterului general obligatoriu a deciziei.
CAPITOLUL V
Răspunderea Guvernului
Art. 48. – Respectarea principiului legalității
Guvernul, în întregul său, și fiecare dintre membrii acestuia sunt
obligați să își îndeplinească mandatul cu respectarea Constituției și a legilor
țării, precum și a Programului de guvernare acceptat de Parlament.
Art. 49. – Răspunderea politică
Guvernul răspunde politic numai în fața Parlamentului, pentru
întreaga sa activitate, ca urmare a votului de încredere acordat de către acesta
cu prilejul învestiturii. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu
ceilalți membri pentru activitatea Guvernului și pentru actele acestuia.
Art. 50. – Alte tipuri de răspundere a Guvernului
16
Pagina 17
(1) Membrii Guvernului răspund civil, contravențional, administrativ
sau penal, după caz, pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor ce le
revin, în condițiile legii și ale prezentului Cod.
(2) Aprecierea necesității și oportunitatea emiterii actelor
administrative ale Guvernului aparțin membrilor Guvernului.
TITLUL II
Administrația publică centrală de specialitate
CAPITOLUL I
Dispoziții generale
Art. 51. – Structura administrației publice centrale de specialitate
(1) Administrația publică centrală de specialitate este formată din
ministere, alte structuri aflate în subordonarea sau în coordonarea Guvernului
sau a ministerelor și autorități administrative autonome.
(2) Ministerele și celelalte organe de specialitate din subordinea
Guvernului și a ministerelor au un secretar general și pot avea unul sau mai mulți
secretari generali adjuncți al căror număr se stabilește prin actul de înființare.
Funcțiile de secretar general și de secretar general adjunct se stabilesc și la
nivelul autorităților administrative autonome, dacă prin legile de înființare a
acestora nu se prevede altfel.
Art. 52. – Rolul și atribuțiile ministerelor
(1) Ministerele sunt organe de specialitate ale administrației publice
centrale care realizează politica guvernamentală în domeniile de interes
stabilite de Guvern.
(2) Toate ministerele au atribuții comune și atribuții proprii potrivit
competenței, în conformitate cu domeniul lor de activitate.
Art. 53. – Funcțiile ministerelor
(1) Ministerele îndeplinesc următoarele funcții principale:
a) funcția de strategie, prin care se asigură aplicarea politicilor și
strategiilor Guvernului în domeniul de competență, precum și a propriilor
strategii și politici, coordonate cu politica Guvernului;
b) funcția de reglementare a domeniului de competență, cu
respectarea ierarhiei actelor normative;
c) funcția de control și monitorizare a domeniului de competență,
exercitată asupra persoanelor fizice sau juridice sau autorităților publice care
intră în sfera de reglementare a domeniului de specializare, în limitele
competenței legale.
(2) Ministerele pot exercita și funcții specifice domeniului lor de
activitate stabilite prin actele normative de organizare și funcționare ale
acestora.
Art. 54. – Personalitatea juridică a ministerelor
Ministerele sunt persoane juridice de drept public, au sediul în
municipiul București și sunt conduse de miniștri.
17
Pagina 18
CAPITOLUL II
Conducerea ministerelor
Art. 55. – Rolul miniștrilor
Ministrul exercită conducerea ministerului și reprezintă ministerul în
raporturile cu celelalte autorități publice, cu persoanele juridice și fizice din
țară și din străinătate, precum și în justiție.
Art. 56. – Atribuțiile generale ale miniștrilor
(1) Ministrul îndeplinește următoarele atribuții principale:
a) organizează, coordonează și controlează aplicarea legilor,
ordonanțelor și hotărârilor Guvernului, a ordinelor și instrucțiunilor emise
potrivit legii, cu respectarea limitelor de autoritate și a principiului autonomiei
locale;
b) elaborează și avizează proiecte de lege, ordonanțe, hotărâri ale
Guvernului, în condițiile stabilite prin metodologia aprobată prin hotărâre a
Guvernului;
c) elaborează și aplică strategia proprie a ministerului, integrată
strategiei de dezvoltare economico-socială a Guvernului, precum și politicile și
strategiile în domeniile de activitate ale ministerului;
d) îndeplinește calitatea de ordonator principal de credite;
e) fundamentează și elaborează propuneri pentru bugetul anual, pe
care le înaintează Guvernului;
f) execută bugetul ministerului;
g) urmărește proiectarea și realizarea investițiilor din sistemul
ministerului, în baza bugetului aprobat;
h) reprezintă interesele statului în diferite organe și organisme
internaționale, în conformitate cu acordurile și convențiile la care România este
parte și cu alte înțelegeri stabilite în acest scop, și dezvoltă relații de colaborare
cu organe și organizații similare din alte state și cu organizații internaționale ce
interesează domeniul lor de activitate;
i) inițiază și negociază, din împuternicirea Președintelui României sau
a Guvernului, în condițiile legii, încheierea de convenții, acorduri și alte
înțelegeri internaționale sau propune întocmirea formelor de aderare la cele
existente, în domeniul său de activitate;
j) urmărește și controlează aplicarea convențiilor și acordurilor
internaționale la care România este parte și ia măsuri pentru realizarea
condițiilor în vederea integrării în alte organisme internaționale;
k) îndeplinește atribuții ce rezultă din convențiile și acordurile
internaționale la care România este parte;
l) avizează, în condițiile legii, înființarea organismelor
neguvernamentale în domeniul de competență și cooperează cu acestea în
realizarea scopului pentru care au fost create;
m) colaborează cu Institutul Național de Administrație și cu alte
instituții de specialitate pentru formarea și perfecționarea pregătirii
profesionale a personalului din sistemul său;
n) aprobă, după caz, editarea publicațiilor de specialitate și
informare;
o) îndeplinește alte atribuții specifice stabilite prin acte normative.
(2) Ministrul conduce aparatul propriu al ministerului, stabilit prin
hotărâre a Guvernului, numește și eliberează din funcție personalul acestuia.
Statele de funcții ale ministerelor se aprobă de miniștri doar în limita numărului
de posturi aprobate prin hotărâre a Guvernului.
18
Pagina 19
(3) Guvernul poate dispune, în condițiile legii, modificări în
organizarea și funcționarea ministerelor, precum și transferul unor activități de
la un minister la altul ori la organe de specialitate din subordinea Guvernului sau
ale ministerelor.
(4) Miniștrii își îndeplinesc atribuțiile ce le revin folosind aparatul
propriu al ministerelor, precum și prin organe de specialitate, instituții,
operatori economici și alte structuri aflate în subordonarea, coordonarea sau
autoritatea ministerelor.
(5) Viceprim-miniștrii coordonează, sub conducerea nemijlocită a
Prim-ministrului, realizarea programului de guvernare acceptat de Parlament
într-un domeniu de activitate, scop în care conlucrează cu miniștrii care răspund
de îndeplinirea acestui program în cadrul ministerelor pe care le conduc.
Art. 57. – Actele miniștrilor
(1) În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, ministrul emite ordine și
instrucțiuni cu caracter normativ sau individual.
(2) Prin ordine se pot aproba norme metodologice, regulamente sau
alte categorii de reglementări care sunt parte componentă a ordinului prin care
se aprobă.
(3) Actele administrative cu caracter normativ, neclasificate, potrivit
legii, emise de ministru se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4) Actele prevăzute la alin.(1) sunt semnate de miniștri sau de
persoanele delegate de aceștia.
(5) Aprecierea necesității și oportunitatea emiterii actelor
administrative ale miniștrilor aparțin exclusiv acestora.
(6) Prevederile alin.(1)-(5) se aplică și în cazul conducătorilor altor
organe de specialitate ale administrației publice centrale din subordinea
Guvernului și a ministerelor care au rang de secretar de stat sau subsecretar de
stat.
Art. 58. – Cabinetul ministrului
În fiecare minister se organizează cabinetul ministrului, în condițiile
art. 553 lit. d).
Art. 59. – Secretarii de stat și subsecretarii de stat
(1) În activitatea de conducere a ministerului, ministrul este ajutat de
unul sau mai mulți secretari de stat, potrivit actului normativ de înființare,
respectiv de organizare și funcționare a ministerului, după caz.
(2) În cadrul ministerelor, instituțiilor publice și altor organe de
specialitate ale administrației publice centrale poate fi utilizată și funcția de
subsecretar de stat, potrivit actului normativ prevăzut la alin.(1).
(3) Secretarii de stat și subsecretarii de stat exercită atribuțiile
stabilite prin actul normativ prevăzut la alin.(1), precum și alte atribuții
delegate prin ordin al ministrului.
(4) Secretarilor de stat și subsecretarilor de stat li se aplică în mod
corespunzător prevederile art.50 alin.(1).
Art. 60. – Regimul incompatibilităților și al conflictului de interese
aplicabile funcțieide secretar de stat și subsecretar de stat
(1) Regimul incompatibilităților și al conflictului de interese aplicabile
funcției de secretar de stat și subsecretar de stat sunt cele prevăzute de
legislația specială privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în
exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice.
19
Pagina 20
(2) Constatarea și sancționarea stării de incompatibilitate și a
conflictului de interese pentru persoanele care ocupă funcția de secretar de stat
și subsecretar de stat se face în condițiile legii privind integritatea în exercitarea
funcțiilor și demnităților publice.
(3) Prevederile alin.(1) și (2) se aplică și corpului secretarilor de stat
și al consilierilor de stat din aparatul de lucru al viceprim-ministrului, după caz.
Art. 61. – Secretarul general al ministerului și secretarii generali
adjuncți
(1) Secretarul general al ministerului și secretarii generali adjuncți
sunt înalți funcționari publici, numiți prin concurs sau examen, pe criterii de
profesionalism. Aceștia asigură stabilitatea funcționării ministerului,
continuitatea conducerii și realizarea legăturilor funcționale între structurile
ministerului, precum și cu celelalte autorități și organe ale administrației
publice.
(2) Principalele atribuții și responsabilități ale secretarului general
sunt următoarele:
a) coordonează buna funcționare a compartimentelor și activităților
cu caracter funcțional din cadrul ministerului și asigură legătura operativă dintre
ministru și conducătorii tuturor compartimentelor din minister și unitățile
subordonate, precum și legătura cu celelalte autorități și organe ale
administrației publice;
b) primește și transmite spre avizare ministerelor proiectele de acte
normative inițiate de minister și asigură avizarea actelor normative primite de la
alți inițiatori;
c) urmărește și gestionează procedurile de avizare, aprobare și
publicare, după caz, ale actelor normative aprobate de Guvern, care au fost
inițiate de minister;
d) monitorizează elaborarea raportărilor periodice prevăzute de
reglementările în vigoare în sarcina ministerului și dispune măsuri pentru
realizarea lor conform normelor specifice;
e) monitorizează implementarea politicilor de personal și respectarea
principiilor privind managementul resurselor umane în cadrul instituției;
f) îndeplinește alte atribuții prevăzute de regulamentul de organizare
și funcționare a ministerului ori încredințate de ministru.
(3) Secretarii generali adjuncți îndeplinesc atribuțiile stabilite de
ministru.
CAPITOLUL III
Organizarea și funcționarea ministerelor
Art. 62. – Înființarea și desființarea ministerelor
(1) Ministerele se aprobă de către Parlament, prin acordarea votului
de încredere asupra Programului de guvernare și întregii liste a Guvernului, în
procedura de învestitură.
(2) Ministerele se organizează și funcționează numai în subordinea
Guvernului, potrivit prevederilor Constituției și prezentului Cod.
(3) Aspectele specifice organizării și funcționării ministerului cu
atribuții în domeniul apărării naționale și ministerului cu atribuții în domeniul
ordinii publice sunt reglementate prin legi speciale, iar în privința celorlalte
ministere, prin hotărâre a Guvernului.
(4) Prin actul de înființare, respectiv de organizare și funcționare al
ministerului se stabilesc funcțiile și atribuțiile specifice, organigrama și numărul
20
Pagina 21
de posturi ale ministerelor în raport cu importanța, complexitatea și specificul
competenței atribuite.
(5) Prim-ministrul poate cere Parlamentului modificarea structurii
Guvernului prin înființarea, desființarea sau, după caz, divizarea ori comasarea
unor ministere. Parlamentul acceptă modificarea structurii Guvernului în
condițiile art.85 alin.(3) din Constituție.
(6) Prim-ministrul poate solicita Parlamentului ca unii dintre viceprimminiștri să aibă și calitatea de coordonator al activității unor ministere.
Ministerele care se află în coordonarea fiecărui viceprim-ministru se stabilesc de
prim-ministru.
Art. 63. – Organizarea ministerelor
(1) Ministerele au în structura organizatorică direcții generale,
direcții, servicii și birouri, denumite generic compartimente, cu respectarea
prevederilor corespunzătoare încadrării cu personal a respectivelor structuri.
(2) Atribuțiile compartimentelor ministerelor se stabilesc prin
regulamentul de organizare și funcționare a ministerului, aprobat prin ordin al
ministrului.
Art. 64. – Organizarea activității ministerelor în străinătate
(1) În funcție de natura atribuțiilor, unele ministere pot avea în
domeniul lor de activitate compartimente în străinătate, înființate în condițiile
legii.
(2) Înființarea, desființarea sau schimbarea rangului misiunilor
diplomatice și oficiilor consulare se aprobă de Președintele României, la
propunerea Guvernului.
Art. 65. – Colegiul ministerului
(1) Pe lângă ministru funcționează, ca organ consultativ, colegiul
ministerului.
(2) Componența și regulamentul de funcționare ale colegiului
ministerului se aprobă prin ordin al ministrului.
(3) Colegiul ministerului se întrunește, la cererea și sub conducerea
ministrului, pentru dezbaterea unor probleme privind activitatea ministerului.
Art. 66. – Personalul ministerului
(1) Personalul din cadrul ministerului poate avea calitatea de
funcționar public, de funcționar public cu statut special sau poate fi personal
contractual, după caz, în condițiile legii.
(2) Prin excepție de la prevederile alin.(1), prin lege sau în actul
normativ de organizare și funcționare al ministerului, pot fi prevăzute și alte
categorii de personal.
CAPITOLUL IV
Alte organe de specialitate ale administrației publice centrale
Art. 67. – Organe de specialitate în subordinea Guvernului
(1) Guvernul poate înființa în subordinea sa, cu avizul conform al
Curții de Conturi, organe de specialitate, altele decât ministerele.
21
Pagina 22
(2) Competența organelor prevăzute la alin.(1) este distinctă de cea a
Guvernului și de cea a ministerelor.
(3) Dispozițiile prezentului Cod, prin care se reglementează
organizarea și funcționarea Guvernului și a ministerelor, se aplică în mod
corespunzător și celorlalte organe centrale de specialitate din subordinea
Guvernului, cu excepția unor instituții de interes public a căror organizare și
funcționare sunt reglementate prin legi speciale.
(4) Natura funcțiilor deținute de conducătorii organelor prevăzute la
alin.(1) se stabilește prin actul de înființare al acestora.
Art. 68. – Organe centrale de specialitate în subordinea
ministerelor
(1) Ministerele pot înființa în subordinea lor organe de specialitate, cu
avizul conform al Curții de Conturi.
(2) Natura funcțiilor deținute de conducătorii organelor de
specialitate se stabilește prin actul de înființare, respectiv, după caz, de
organizare și funcționare.
(3) Conducătorii organelor de specialitate din subordinea ministerului
sunt numiți și eliberați din funcție de ministru, dacă prin actele prevăzute la
alin. (2) nu se prevede altfel.
TITLUL III
Autoritățile administrative autonome
Art. 69. – Definiția autorităților administrative autonome
Autoritățile administrative autonome prevăzute la art.51 alin.(1) sunt
autorități ale administrației publice centrale a căror activitate este supusă
controlului Parlamentului, în condițiile prevăzute de legile lor de înființare,
organizare și funcționare și care nu se află în raporturi de subordonare față de
Guvern, de ministere sau față de organele de specialitate ale acestora.
Art. 70. – Înființarea și desființarea autorităților administrative
autonome
Înființarea și desființarea autorităților administrative autonome se
face prin lege organică.
Art. 71. – Conducerea autorităților administrative autonome
Numirea și eliberarea din funcție a conducerii autorităților
administrative autonome se face de către Parlament, în condițiile prevăzute de
legea de înființare a acestora.
Art. 72. – Statutul personalului autorităților administrative
autonome
Categoriile de personal din autoritățile administrative autonome se
stabilesc prin legea de înființare a acestora, în condițiile legii.
Art. 73. – Conflictul de interese și incompatibilitățile
(1) Regimul incompatibilităților și al conflictului de interese aplicabile
persoanelor care asigură conducerea autorităților administrative autonome și
care au rang de ministru sau secretar de stat sunt cele prevăzute de legislația
22
Pagina 23
specială privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea
demnităților publice, a funcțiilor publice.
(2) Constatarea și sancționarea stării de incompatibilitate și a
conflictului de interese pentru persoanele care asigură conducerea autorităților
administrative autonome și care au rang de ministru sau secretar de stat se face
în condițiile legii privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților
publice.
Art. 74. – Actele administrative ale autorităților administrative
autonome
(1) În exercitarea atribuțiilor proprii prevăzute de lege, autoritățile
administrative autonome emit sau, după caz, adoptă acte administrative a căror
denumire este stabilită în legea de organizare și funcționare.
(2) Actele prevăzute la alin.(1) pot avea caracter normativ sau
individual.
(3) Actele administrative cu caracter normativ prevăzute la alin.(1) se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepțiile prevăzute de
lege.
PARTEA a III-a
ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ
TITLUL I
Dispoziții generale
Art. 75. – Principii specifice aplicabile administrației publice locale
(1) Administrația publică locală din unitățile administrativ-teritoriale
se organizează și funcționează în temeiul principiilor generale ale administrației
publice prevăzute la Partea I, Titlul III, și a principiilor generale prevăzute în
Legea nr.199/1997 pentru ratificarea Cartei europene a autonomiei locale,
precum și a următoarelor principii specifice:
a) principiul descentralizării;
b) principiul autonomiei locale;
c) principiul consultării cetățenilor în soluționarea problemelor de
interes local deosebit;
d) principiul eligibilității autorităților administrației publice locale;
e) principiul cooperării;
f) principiul responsabilității;
g) principiul constrângerii bugetare.
(2) Aplicarea principiilor prevăzute la alin.(1) nu poate aduce atingere
caracterului de stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil al
României.
TITLUL II
Descentralizarea
23
Pagina 24
CAPITOLUL I
Dispoziții generale
Art. 76. – Principiile procesului de descentralizare
Principiile pe baza cărora se desfășoară procesul de descentralizare sunt
următoarele:
a) principiul subsidiarității, care constă în exercitarea competențelor de
către autoritatea administrației publice locale situată la nivelul administrativ cel
mai apropiat de cetățean și care dispune de capacitate administrativă necesară;
b) principiul asigurării resurselor corespunzătoare competențelor
transferate;
c) principiul responsabilității autorităților administrației publice locale în
raport cu competențele ce le revin, care impune obligativitatea respectării aplicării
standardelor de calitate și a standardelor de cost în furnizarea serviciilor publice și
de utilitate publică;
d) principiul asigurării unui proces de descentralizare stabil, predictibil,
bazat pe criterii și reguli obiective, care să nu constrângă activitatea autorităților
administrației publice locale sau să limiteze autonomia locală financiară;
e) principiul echității, care implică asigurarea accesului tuturor
cetățenilor la serviciile publice și de utilitate publică.
Art. 77. – Regulile procesului de descentralizare
(1) Guvernul, ministerele și celelalte organe de specialitate ale
administrației publice centrale transferă competențe autorităților administrației
publice locale de la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor, după
caz, respectând principiul subsidiarității și criteriul ariei geografice a
beneficiarilor, potrivit căruia transferul competenței privind furnizarea unui
serviciu public se face către acel nivel al administrației publice locale care
corespunde cel mai bine ariei geografice a beneficiarilor.
(2) Transferul competenței este fundamentat pe analize de impact și
realizat pe baza unor metodologii specifice și a unor sisteme de indicatori de
monitorizare, elaborate de către ministere și celelalte organe de specialitate ale
administrației publice centrale, în colaborare cu ministerul coordonator al
procesului de descentralizare și cu structurile asociative ale autorităților
administrației publice locale.
(3) În situația prevăzută la alin. (1), dacă în cadrul serviciului public
respectiv există baze de date la nivel național, acestea rămân în proprietatea
statului și în administrarea Guvernului, ministerelor sau a celorlalte organe de
specialitate ale administrației publice centrale, după caz, care au transferat
competențele, pentru competențele exercitate de autoritățile administrației
publice centrale. Pentru competențele transferate autorităților administrației
publice locale, bazele de date aferente serviciului public respectiv rămân în
proprietatea statului și în administrarea autorităților administrației publice
locale cărora le-au fost transferate competențele.
(4) Metodologiile de administrare de către autoritățile administrației
publice locale a bazelor de date prevăzute la alin. (3) se reglementează prin
hotărâri ale Guvernului, la propunerea ministerelor sau a celorlalte organe de
specialitate ale administrației publice centrale, după caz, care au transferat
competențele.
(5) Ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației
publice centrale, în colaborare cu ministerul coordonator al procesului de
descentralizare și cu structurile asociative ale autorităților administrației
publice locale, pot organiza faze-pilot în vederea testării și evaluării impactului
24
Pagina 25
soluțiilor propuse pentru descentralizarea competențelor pe care le exercită în
prezent.
(6) Prin derogare de la legea care reglementează finanțele publice
locale, serviciile publice deconcentrate, care exercită competențele ce urmează
să fie supuse procesului de descentralizare, și prin urmare, să fie testate prin
organizarea fazelor-pilot, se reorganizează temporar la nivelul unităților
administrativ-teritoriale prin hotărâre a Guvernului.
(7) În procesul de implementare al fazelor pilot, finanțarea serviciilor
publice deconcentrate, care exercită competențele ce urmează să fie supuse
procesului de descentralizare, se asigură prin transferuri către bugetele locale
de la o poziție distinctă de cheltuieli din bugetul ordonatorului principal de
credite care transferă competențele.
(8) Prin derogare de la legea care reglementează finanțele publice, în
vederea aplicării prevederilor alin.(7), se autorizează ordonatorii principali de
credite ai bugetului de stat să introducă în buget poziție de cheltuieli prevăzută
la alin.(7), să asigure sumele necesare prin virări de credite bugetare și să
modifice în mod corespunzător anexele la bugetele acestora.
(9) Se autorizează ministerul cu atribuții în domeniul finanțelor
publice să aprobe modificarea repartizării pe trimestre a virărilor de credite
bugetare efectuate potrivit alin.(8) la propunerea ordonatorilor principali de
credite.
(10) În vederea aplicării prevederilor alin.(6) ordonatorii principali de
credite ai bugetului de stat au obligația de a aloca sume pentru cheltuielile
determinate de procesul de descentralizare, aflate în fazele pilot, cel puțin la
nivelul execuției bugetare din anul anterior din aceeași perioadă.
(11) Pentru competențele propuse a fi descentralizate, care sunt
exercitate de structuri deconcentrate sau subordonate ministerelor și celorlalte
organe de specialitate ale administrației publice centrale, organizate la nivel
local nu se organizează faze-pilot.
Art. 78. – Etapele transferului de competențe
(1) Etapele transferului de competență sunt următoarele:
a) elaborarea de către ministerul coordonator al procesului de
descentralizare a strategiei generale de descentralizare sau, în cazul
inexistenței unei strategii generale de descentralizare prin care se analizează
oportunitatea transferului de competențe de la nivelul administrației publice
centrale la nivelul autorităților administrației publice locale, elaborarea de
către ministere și celelalte organe de specialitate ale administrației publice
centrale a strategiilor sectoriale de descentralizare;
b) identificarea de către Guvern, ministere și celelalte organe de
specialitate ale administrației publice centrale a resurselor necesare și a
costurilor integrale aferente competențelor care sunt transferate, precum și a
surselor bugetare pe baza cărora sunt finanțate;
c) organizarea de către ministere și celelalte organe de specialitate
ale administrației publice centrale a eventualelor faze-pilot în vederea testării și
evaluării impactului soluțiilor propuse pentru descentralizarea competențelor,
care nu sunt exercitate prin structuri din subordinea ministerelor de resort,
organizate la nivel local;
d) elaborarea de către ministere și celelalte organe de specialitate ale
administrației publice centrale a analizelor de impact ale transferului de
competențe;
25
Pagina 26
e) elaborarea de către ministere și celelalte organe de specialitate ale
administrației publice centrale a proiectelor de legi sectoriale prin care se
transferă competențe către autoritățile administrației publice locale.
(2) În toate etapele procesului de transfer de competențe, așa cum
sunt prevăzute la alin. (1), este obligatorie consultarea structurilor asociative
ale autorităților administrației publice locale.
(3) Guvernul, ministerele și celelalte organe de specialitate ale
administrației publice centrale asigură, în colaborare cu structurile asociative
ale unităților administrativ-teritoriale, corelarea pe termen lung între
responsabilitățile transferate și resursele aferente, astfel încât să acopere
variațiile de cost în furnizarea serviciilor publice și de utilitate publică
descentralizate.
Art. 79. – Transferul resurselor financiare
(1) Transferul de competențe precum și exercitarea acestora se face
concomitent cu asigurarea tuturor resurselor necesare.
(2) Finanțarea competențelor delegate este asigurată în totalitate de
către administrația publică centrală. Competențele delegate sunt exercitate de
către autoritățile administrației publice locale sau de către alte instituții publice
locale, în numele unei autorități a administrației publice centrale, în limitele
stabilite de către aceasta.
Art. 80. – Standardele de calitate și standardele de cost
(1) Ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației
publice centrale stabilesc standarde de cost pentru finanțarea serviciilor publice
care au fost descentralizate până la intrarea în vigoare a prezentului Cod,
precum și a celor care urmează să fie descentralizate și standarde de calitate
aferente asigurării furnizării acestora de către autoritățile administrației publice
locale. Standardele de cost și de calitate pentru serviciile publice care au fost
descentralizate se elaborează în termen de maximum 12 luni de la intrarea în
vigoare a prezentului Cod. Standardele de cost și de calitate pentru serviciile
publice care urmează să fie descentralizate se elaborează cel târziu până la
intrarea în vigoare a legilor sectoriale de descentralizare.
(2) Ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației
publice centrale au obligația să actualizeze periodic standardele de cost și de
calitate pentru serviciile publice prevăzute la alin. (1). Elaborarea și
actualizarea standardelor de cost și de calitate se fac în colaborare cu
structurile asociative ale autorităților administrației publice locale, conform
prevederilor în vigoare, sub coordonarea ministerului coordonator al procesului
de descentralizare.
(3) Standardele de cost și de calitate se aprobă prin hotărâre a
Guvernului, la propunerea ministerelor sau a celorlalte organe de specialitate
ale administrației publice centrale, cu avizul ministerului cu atribuții în
domeniul administrației publice, al Comitetului tehnic interministerial pentru
descentralizare și al Comitetului pentru finanțe publice locale. Hotărârile
Guvernului privind actualizarea periodică a standardelor de cost și de calitate
stau la baza determinării și alocării sumelor defalcate din unele venituri ale
bugetului de stat, către bugetele locale, pentru finanțarea serviciilor publice
descentralizate.
(4) Autoritățile administrației publice locale sunt responsabile pentru
respectarea aplicării standardelor de calitate și de cost în furnizarea serviciilor
publice și de utilitate publică descentralizate. Autoritățile administrației publice
26
Pagina 27
locale pot crește nivelul de calitate și de cost pe baza veniturilor proprii și a
altor surse atrase, în condițiile legii.
(5) În furnizarea serviciilor publice și de utilitate publică
descentralizate, autoritățile administrației publice locale sunt obligate să
asigure aplicarea standardelor de calitate și să asigure finanțarea serviciilor
publice locale cel puțin la nivelul standardelor de cost stabilite în condițiile
legii.
CAPITOLUL II
Cadrul instituțional al procesului de descentralizare
Art. 81. – Rolul și atribuțiile ministerului coordonator al procesului
de descentralizare
(1) Ministerul coordonator al procesului de descentralizare este
ministerul cu atribuții în domeniul administrației publice.
(2) Ministerul coordonator al procesului de descentralizare avizează,
potrivit legii, inițiativele și proiectele de acte normative privind
descentralizarea administrativă și financiară, elaborate de ministere, respectiv
de celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale.
(3) Ministerul coordonator al procesului de descentralizare sprijină
fundamentarea și implementarea politicii de descentralizare a Guvernului prin:
a) elaborarea strategiei și a politicilor generale de descentralizare;
b) coordonarea tehnică și monitorizarea procesului de
descentralizare;
c) elaborarea politicii de descentralizare financiară și fiscală, în
colaborare cu ministerul cu atribuții în domeniul finanțelor publice;
d) furnizarea de expertiză și asistență tehnică de specialitate
ministerelor și celorlalte organe de specialitate ale administrației publice
centrale, în vederea elaborării și implementării strategiilor de descentralizare
sectorială;
e) colectarea și gestionarea, în colaborare cu ministerul cu atribuții în
domeniul finanțelor publice, cu celelalte ministere și organe de specialitate ale
administrației publice centrale, cu autoritățile administrației publice locale,
precum și cu alte autorități și instituții publice, a datelor statistice necesare
fundamentării și estimării impactului politicilor de descentralizare;
f) avizarea standardelor de cost și de calitate corespunzătoare
anumitor servicii publice și de utilitate publică descentralizate elaborate,
respectiv, actualizate de ministere, de celelalte organe de specialitate ale
administrației publice centrale în colaborare cu structurile asociative ale
unităților administrativ-teritoriale;
g) monitorizarea îndeplinirii de către autoritățile administrației
publice locale a standardelor de calitate în furnizarea serviciilor publice și de
utilitate publică descentralizate.
(4) Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației
publice centrale și autoritățile administrației publice locale au obligația de a
transmite ministerului coordonator al procesului de descentralizare toate
informațiile necesare fundamentării, implementării și monitorizării procesului de
descentralizare. Ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației
publice centrale asigură interoperabilitatea datelor specifice colectate cu baza
de date a ministerului coordonator al procesului de descentralizare, constituită
în acest scop.
27
Pagina 28
Art. 82. – Comitetul tehnic interministerial pentru descentralizare
și Comitetul pentru finanțe publice locale
(1) Pentru coordonarea generală a procesului de descentralizare
funcționează Comitetul tehnic interministerial pentru descentralizare, condus de
ministrul cu atribuții în domeniul administrației publice, în calitate de
coordonator al reformei administrației publice. Din Comitetul tehnic
interministerial fac parte și reprezentanții structurilor asociative ale
autorităților administrației publice locale.
(2) La nivelul ministerelor și al celorlalte organe de specialitate ale
administrației publice centrale se constituie grupuri de lucru pentru
descentralizarea competențelor.
(3) Modul de organizare, funcționare și atribuțiile structurilor tehnice
prevăzute la alin. (1) și (2) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(4) Comitetul pentru finanțe publice locale, constituit în condițiile
legii care reglementează finanțele publice locale, complementar rolului său în
procesul de elaborare a unor reglementări cu caracter financiar, are rol
consultativ în elaborarea și implementarea politicilor de descentralizare
financiară și fiscală. Din Comitetul pentru finanțe publice locale fac parte și
reprezentanții structurilor asociative ale autorităților administrației publice
locale.
(5) Ministerul coordonator al procesului de descentralizare și
ministerul cu atribuții în domeniul finanțelor publice, prin structurile de
specialitate, asigură împreună secretariatul tehnic al Comitetului tehnic
interministerial pentru descentralizare și al Comitetului pentru finanțe publice
locale.
Art. 83. – Monitorizarea stadiului procesului de descentralizare
Ministerul coordonator al procesului de descentralizare prezintă anual
Guvernului, spre informare, un raport privind stadiul derulării procesului de
descentralizare.
TITLUL III
Regimul general al autonomiei locale
Art. 84. – Dispoziții generale aplicabile autonomiei locale
(1) Autonomia locală, definită la art. 5 lit. j), se exercită de
autoritățile administrației publice locale.
(2) Dispozițiile alin.(1) nu aduc atingere posibilității de a recurge la
consultarea locuitorilor prin referendum sau prin orice altă formă de participare
directă a cetățenilor la treburile publice, în condițiile legii.
(3) Autonomia locală este numai administrativă și financiară, fiind
exercitată pe baza și în limitele prevăzute de lege.
(4) Autonomia locală privește organizarea, funcționarea, competența
și atribuțiile autorităților administrației publice locale, precum și gestionarea
resurselor care, potrivit legii, aparțin comunei, orașului, municipiului sau
județului, după caz.
28
Pagina 29
(5) Autonomia locală garantează autorităților administrației publice
locale dreptul ca, în limitele legii, să aibă inițiative în toate domeniile, cu
excepția celor date în mod expres în competența altor autorități publice.
Art. 85. – Raporturile dintre autoritățile administrației publice
locale
(1) Raporturile dintre autoritățile administrației publice din comune,
orașe, municipii și autoritățile administrației publice de la nivelul județului se
bazează pe principiile autonomiei locale, legalității, cooperării, solidarității,
egalității de tratament și responsabilității.
(2) În relațiile dintre consiliul local și primar, consiliul județean și
președintele consiliului județean, precum și între autoritățile administrației
publice din comune, orașe, municipii și autoritățile administrației publice de la
nivel județean nu există raporturi de subordonare; în relațiile dintre acestea
există raporturi de colaborare.
Art. 86. – Structurile asociative ale unităților administrativteritoriale
(1) Structurile asociative ale unităților administrativ-teritoriale sunt:
a) Asociația Comunelor din România;
b) Asociația Orașelor din România;
c) Asociația Municipiilor din România;
d) Uniunea Națională a Consiliilor Județene din România;
e) alte forme asociative de interes general, constituite potrivit legii.
(2) Autoritățile administrației publice centrale inițiatoare ale unui
proiect de act normativ au obligația să consulte structurile asociative prevăzute
la alin. (1), cu cel puțin 15 zile lucrătoare înainte de supunerea spre
adoptare/aprobare a oricărui proiect de act normativ care privește în mod direct
administrația publică locală și/sau care are impact asupra colectivităților locale.
În cazul proiectelor de acte normative cu caracter urgent, termenul poate fi
redus la 10 zile lucrătoare.
(3) Punctele de vedere ale structurilor asociative ale autorităților
administrației publice locale cu privire la proiectele de acte normative asupra
cărora au fost consultate se motivează în concordanță cu prevederile legale și se
pot transmite, prin grija președinților acestora, în termen de 10 zile lucrătoare
de la primire, la autoritatea administrației publice centrale inițiatoare a
proiectului de act normativ, respectiv în 7 zile lucrătoare, în cazul proiectelor
de acte normative care au caracter urgent.
Art. 87. – Resursele financiare ale autorităților administrației
publice locale
(1) În cadrul politicii economice naționale, unitățile administrativteritoriale au dreptul la resurse financiare proprii, pe care autoritățile
administrației publice locale le stabilesc, le administrează și le utilizează pentru
exercitarea competenței și a atribuțiilor ce le revin, în condițiile legii.
(2) Resursele financiare de care dispun autoritățile administrației
publice locale trebuie să fie corelate cu competența și atribuțiile prevăzute de
lege.
(3) În scopul asigurării autonomiei locale, autoritățile deliberative ale
administrației publice locale au dreptul să instituie și să perceapă impozite și
taxe locale, să aprobe bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, în
condițiile legii.
29
Pagina 30
(4) Stabilirea, constatarea, impunerea, inspecția fiscală, încasarea,
urmărirea și executarea silită, precum și procedurile de administrare a
creanțelor bugetare locale se realizează în condițiile legii.
(5) Autoritățile administrației publice locale administrează sau, după
caz, dispun de resursele financiare, precum și de bunurile proprietate publică
sau privată ale unităților administrativ-teritoriale, în conformitate cu principiul
autonomiei locale.
Art. 88. – Bugetul local al unității/subdiviziunii administrativteritoriale
Bugetele locale ale unităților/subdiviziunilor administrativ-teritoriale
se elaborează, se aprobă, se execută și se raportează în condițiile legii care
reglementează finanțele publice locale.
Art. 89. – Formele de asociere a unităților administrativ-teritoriale
(1) Două sau mai multe unități administrativ-teritoriale au dreptul ca,
în limitele competenței autorităților lor deliberative și executive, să coopereze
și să se asocieze, în condițiile legii, formând asociații de dezvoltare
intercomunitară, cu personalitate juridică, de drept privat. Asociațiile de
dezvoltare intercomunitară sunt persoane juridice de utilitate publică.
(2) Asociațiile de dezvoltare intercomunitară se constituie în condițiile
legii, în scopul realizării în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal
sau regional ori al furnizării în comun a unor servicii publice. Zonele
metropolitane și aglomerările urbane constituite cu acordul expres al consiliilor
locale ale unităților administrativ-teritoriale componente au ca scop dezvoltarea
infrastructurilor și a obiectivelor de dezvoltare de interes comun. Autoritățile
deliberative și executive de la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale
componente își păstrează autonomia locală, în condițiile legii.
(3) Unitățile administrativ-teritoriale cooperează pentru organizarea
și exercitarea unor activități în scopul realizării unor atribuții stabilite prin lege
autorităților administrației publice locale, cu precădere în domeniile ce privesc
activitățile de control, audit, inspecție, urbanism și amenajarea teritoriului,
cadastru, precum și în orice alte domenii în care hotărăsc consiliile locale
respective, pe principii de eficiență, eficacitate și economicitate, la nivelul
asociațiilor de dezvoltare intercomunitară, ai căror membri sunt, sau la nivelul
structurilor județene cu personalitate juridică ale structurilor asociative ale
unităților administrativ-teritoriale recunoscute ca fiind de utilitate publică,
potrivit legii.
(4) Prin derogare de la prevederile art. 240 alin. (2) – (6), personalul
de specialitate din cadrul asociațiilor de dezvoltare intercomunitară sau al
structurilor județene cu personalitate juridică ale structurilor asociative ale
unităților administrativ-teritoriale recunoscute ca fiind de utilitate publică, care
exercită activitățile prevăzute la alin. (3), fundamentează, contrasemnează sau
avizează din punct de vedere tehnic, după caz, actele autorităților
administrației publice locale din unitățile administrativ-teritoriale prevăzute la
alin. (3).
(5) Asociațiile de dezvoltare intercomunitară care nu dispun de
resurse financiare suficiente pentru asigurarea integrală a cheltuielilor secțiunii
de funcționare cooperează în condițiile alin. (3), care se aplică în mod
corespunzător.
(6) Unitățile administrativ-teritoriale au dreptul ca, în limitele
competenței autorităților lor deliberative și executive, să coopereze și să se
asocieze și cu unități administrativ-teritoriale din străinătate, în condițiile legii,
30
Pagina 31
prin hotărâri ale autorităților deliberative de la nivelul acestora. De asemenea,
pot adera la organizații internaționale ale autorităților administrației publice
locale, în condițiile legii. Cheltuielile ocazionate de participarea la activitățile
organizațiilor internaționale se suportă din bugetele locale respective.
(7) Pentru protecția și promovarea intereselor lor comune, unitățile
administrativ-teritoriale au dreptul de a adera la asociații naționale și
internaționale, în condițiile legii.
(8) Unitățile administrativ-teritoriale pot încheia între ele acorduri și
pot participa, inclusiv prin alocare de fonduri, la inițierea și la realizarea unor
programe de dezvoltare zonală sau regională, în baza hotărârilor adoptate de
autoritățile deliberative de la nivelul acestora, în condițiile legii.
(9) Unitățile administrativ-teritoriale limitrofe zonelor de frontieră
pot încheia între ele acorduri de cooperare transfrontalieră cu structuri similare
din statele vecine, în condițiile legii.
(10) Inițiativa unităților administrativ-teritoriale de a coopera și de a
se asocia cu unități administrativ-teritoriale din străinătate, precum și de a
adera la o asociație internațională a unităților administrativ-teritoriale va fi
comunicată, prin primari, respectiv președinții consiliilor județene, ministerului
cu atribuții în domeniul afacerilor externe și ministerului cu atribuții în domeniul
administrației publice. Proiectele de acord de cooperare, pe care unitățile
administrativ-teritoriale intenționează să le încheie cu unitățile administrativteritoriale din alte țări, trebuie transmise, spre avizare conformă ministerului cu
atribuții în domeniul afacerilor externe și ministerului cu atribuții în domeniul
administrației publice, înainte de supunerea lor spre adoptare de către
autoritățile deliberative.
(11) Ministerul cu atribuții în domeniul afacerilor externe și ministerul
cu atribuții în domeniul administrației publice emit avizele pentru proiectele de
acorduri prevăzute la alin. (10) în termen de 30 de zile de la primirea solicitării.
În caz contrar, autoritățile administrației publice locale consideră că nu sunt
obiecții și proiectul respectiv poate fi supus spre aprobare autorității
deliberative interesate.
(12) Prin acordurile de cooperare transfrontalieră pot fi create și pe
teritoriul României organisme care să aibă, potrivit dreptului intern,
personalitate juridică. Aceste organisme nu au, în sensul prezentului Cod,
competențe administrativ-teritoriale.
(13) Unitățile administrativ-teritoriale care au încheiat acord de
cooperare transfrontalieră au dreptul să participe în alte state la organismele
create prin respectivele înțelegeri, în limita competențelor ce le revin, potrivit
legii.
(14) Autoritățile administrației publice locale din România pot încheia
acorduri de înfrățire/cooperare cu autoritățile administrației publice locale din
alte state, prioritar cu autoritățile administrației publice locale din statele în
care se află comunități de români, programe comune culturale, sportive, de
tineret și educaționale, stagii de pregătire profesională și alte acțiuni care
contribuie la dezvoltarea relațiilor de prietenie, inclusiv finanțarea acestora.
(15) Responsabilitatea privind acordurile de cooperare sau de asociere
încheiate de unitățile administrativ-teritoriale revine în exclusivitate acestora.
(16) Guvernul poate aproba programe de finanțare pentru activitățile
prevăzute la alin. (1)-(3), alin. (6)-(9) și alin. (12)-(14).
Art. 90. – Finanțarea asociațiilor de dezvoltare intercomunitară
31
Pagina 32
(1) Asociațiile de dezvoltare intercomunitară se finanțează prin
contribuții din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale membre,
precum și din alte surse, în condițiile legii.
(2) Guvernul sprijină asocierea unităților administrativ-teritoriale prin
programe naționale de dezvoltare, finanțate anual prin bugetul de stat sau din
alte surse și prevăzute distinct în cadrul bugetului ministerului cu atribuții în
domeniul administrației publice, în condițiile legii care reglementează finanțele
publice locale.
(3) Județele pot sprijini asociațiile de dezvoltare intercomunitară prin
programe de dezvoltare județene sau locale, finanțate anual din bugetul
județului sau din alte surse, în condițiile legii care reglementează finanțele
publice locale, inclusiv prin asigurarea finanțării acestora din bugetul propriu al
unității administrativ-teritoriale.
Art. 91. – Organizarea și funcționarea asociațiilor de dezvoltare
intercomunitară
(1) Organele asociațiilor de dezvoltare intercomunitară sunt: adunarea
generală a asociației, consiliul director și comisia de cenzori.
(2) Organizarea și modul de funcționare a organelor asociației de
dezvoltare intercomunitară și a aparatului tehnic sunt stabilite prin actul de
înființare și statutul asociației de dezvoltare intercomunitară, aprobate prin
hotărârile consiliilor locale, respectiv județene asociate.
(3) Adunarea generală este organul de conducere al asociației de
dezvoltare intercomunitară, format din reprezentanții tuturor unităților
administrativ-teritoriale asociate.
(4) Adunarea generală adoptă hotărâri în conformitate cu statutul
asociației. Hotărârile adunării generale sunt asimilate actelor administrative și
intră sub incidența prevederilor legii contenciosului administrativ.
(5) Adunarea generală alege dintre membrii săi președintele asociației
de dezvoltare intercomunitară.
(6) Consiliul director este organul executiv de conducere a asociației
de dezvoltare intercomunitară și este format din președintele asociației de
dezvoltare intercomunitară și încă cel puțin 4 membri aleși din rândul membrilor
adunării generale a asociației. Prin statut, asociații pot să prevadă și un număr
mai mare de membri, cu condiția ca numărul total de membri în consiliul
director, inclusiv președintele, să fie impar.
(7) Pentru realizarea obiectivelor proprii, consiliul director poate
propune adunării generale înființarea unui aparat tehnic, finanțat din resursele
asociației de dezvoltare intercomunitară.
(8) Dispozițiile prezentului Cod privind asociațiile de dezvoltare
intercomunitară se completează cu prevederile de drept comun privind
asociațiile și fundațiile.
Art. 92. – Participarea cu capital sau cu bunuri
(1) Consiliile locale și consiliile județene pot hotărî asupra participării
cu împrumuturi, capital sau cu bunuri, după caz, în numele și în interesul
colectivităților locale la nivelul cărora sunt alese, la înființarea, funcționarea și
dezvoltarea unor organisme prestatoare de servicii publice și de utilitate publică
de interes local sau județean, în condițiile legii.
(2) În accepțiunea prezentului Cod, în categoria organismelor
prestatoare de servicii publice sau de utilitate publică în unitățile administrativteritoriale se includ:
a) instituții publice de interes local sau județean;
32
Pagina 33
b) societăți și regii autonome înființate prin hotărâri ale autorităților
deliberative, denumite în continuare societăți și regii autonome de interes local
sau județean;
c) asociații de dezvoltare intercomunitară;
d) furnizori de servicii sociale, de drept public ori privat, care acordă
servicii sociale în condițiile prevăzute de lege;
e) asociații, fundații și federații recunoscute ca fiind de utilitate
publică, în condițiile legii;
f) operatori de servicii comunitare de utilități publice locale sau
județene;
g) operatori regionali, constituiți în condițiile legii.
Art. 93. – Controlul administrativ și financiar
(1) Controlul administrativ și financiar al activității autorităților
administrației publice locale se exercită în limitele și în condițiile prevăzute de
lege.
(2) Autoritățile și instituțiile publice cu atribuții de control/audit
asupra activității administrației publice locale au obligația să asigure îndrumare,
din oficiu sau la cererea autorităților administrației publice locale, cu privire la
aplicarea prevederilor legale din sfera lor de competență.
(3) Autoritățile administrației publice centrale cu atribuții de control,
constatare și sancționare a contravențiilor au obligația, corespunzător
domeniilor aflate în responsabilitatea acestora să elaboreze și să difuzeze
materiale documentare și ghiduri și/sau să aloce pe pagina de internet secțiuni
special dedicate informării publice.
Art. 94. – Folosirea limbii minorităților naționale
În unitățile/subdiviziunile administrativ-teritoriale, în care cetățenii
aparținând unei minorități naționale au o pondere de peste 20% din numărul
locuitorilor, autoritățile administrației publice locale, instituțiile publice aflate
în subordinea acestora, asigură folosirea, în raporturile cu aceștia, și a limbii
minorității naționale respective, în conformitate cu prevederile Constituției, ale
prezentului Cod și ale tratatelor internaționale la care România este parte.
TITLUL IV
Unitățile administrativ-teritoriale în România
Art. 95. – Tipurile de unități administrativ-teritoriale
(1) Teritoriul României este organizat, sub aspect administrativ în
unități administrativ-teritoriale care sunt comunele, orașele și județele.
(2) Comunele și orașele sunt unități administrativ-teritoriale de bază.
(3) Unele orașe sunt declarate municipii în condițiile legii.
(4) Orice modificare a limitelor teritoriale ale unităților administrativteritoriale care privește înființarea, reînființarea sau reorganizarea acestora se
poate efectua numai prin lege și după consultarea obligatorie a cetățenilor din
unitățile administrativ-teritoriale respective prin referendum local, în condițiile
legii.
Art. 96. – Personalitatea juridică a unităților administrativteritoriale
(1) Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept
public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu.
33
Pagina 34
(2) Unitățile administrativ-teritoriale, precum și subdiviziunile
administrative-teritoriale sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale
Codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de
trezorerie, precum și la unitățile bancare.
(3) Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și
obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care
aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din
raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
(4) Unitățile administrativ-teritoriale, în relațiile cu alte autorități și
instituții publice, persoane fizice sau persoane juridice, pot utiliza poșta
electronică, ca instrument de comunicare oficială.
(5) Adresa oficială de poștă electronică a fiecărei unități
administrativ-teritoriale se stabilește conform prevederilor legale în vigoare.
Art. 97. – Capitala României
Capitala României este Municipiul București.
Art. 98. – Comuna
(1) Comuna este unitatea administrativ-teritorială de bază care
cuprinde populația rurală unită prin comunitate de interese și tradiții, alcătuită
din unul sau mai multe sate, în funcție de condițiile economice, social-culturale,
geografice și demografice. Prin organizarea comunei se asigură dezvoltarea
economică, social-culturală și gospodărească a localităților rurale.
(2) Comunele pot avea în componența lor mai multe localități rurale
denumite sate, care nu au personalitate juridică.
(3) Satul în care își au sediul autoritățile administrației publice
comunale este sat-reședință de comună.
Art. 99. – Orașul
(1) Orașul este unitatea administrativ-teritorială de bază declarată ca
atare prin lege, pe baza îndeplinirii criteriilor prevăzute de legislația privind
amenajarea teritoriului național. Orașul este alcătuit din zone rezidențiale, zone
industriale și de afaceri, cu multiple dotări edilitare cu funcții administrative,
industriale, comerciale, politice, sociale și culturale destinate deservirii unei
populații dintr-o zonă geografică mai întinsă decât limitele administrative ale
acestuia, de regulă situate împrejur.
(2) Orașele sunt unități administrativ-teritoriale constituite din cel
puțin o localitate urbană și pot avea în componența lor și localități rurale,
ultimele denumite sate aparținătoare.
(3) Satelor aparținătoare li se aplică reglementările legale în vigoare
specifice localităților rurale.
Art. 100. – Municipiul
(1) Municipiul este unitatea administrativ-teritorială declarată ca
atare prin lege, pe baza îndeplinirii criteriilor prevăzute de lege. Municipiul este
alcătuit din zone rezidențiale, zone industriale și de afaceri, cu multiple dotări
edilitare cu funcții administrative, industriale, economice, politice, sociale,
culturale și științifice destinate deservirii unei populații dintr-o zonă geografică
mai întinsă decât limitele administrative ale acestuia, de regulă situate într-un
areal mai mare decât al orașului.
(2) În municipii se pot crea subdiviziuni administrativ-teritoriale ale
căror delimitare și organizare se fac potrivit legii.
34
Pagina 35
(3) Municipiul București este organizat în 6 subdiviziuni administrativteritoriale, denumite sectoare.
(4) Organizarea și funcționarea autorităților administrației publice
locale de la nivelul subdiviziunilor administrativ-teritoriale, altele decât cele
prevăzute la alin.(3), se realizează cu respectarea prevederilor Capitolului V din
Titlul V al prezentei Părți care se aplică în mod corespunzător.
Art. 101. – Județul
Județul este unitatea administrativ-teritorială alcătuită din comune,
orașe și, după caz, municipii în funcție de condițiile geografice, economice,
sociale, etnice și de legăturile culturale și tradiționale ale populației, declarat
ca atare prin lege.
Art. 102. – Limitele teritoriale ale unităților administrativteritoriale
(1) Prin înființarea, reînființarea sau reorganizarea unităților
administrativ-teritoriale se stabilesc limitele teritoriale ale acestora.
(2) Materializarea limitelor unităților administrativ-teritoriale stabilite
potrivit legii se efectuează de către Comisia de delimitare numită prin ordin al
prefectului, constituită în condițiile legii cadastrului și publicității imobiliare.
Comisia are atribuții legale cu privire la identificarea, marcarea, actualizarea
sau rectificarea limitelor dintre unitățile administrativ-teritoriale, precum și
punerea în aplicare a hotărârilor judecătorești prin care se dispune cu privire la
limitele dintre unitățile administrativ-teritoriale.
(3) Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, prin
instituțiile sale subordonate, gestionează din punct de vedere tehnic
reprezentarea grafică a limitelor unităților administrativ-teritoriale determinate
prin măsurători și are obligația ca, ulterior transmiterii de către Comisia
prevăzută la alin. (2) a acestor limite, să le introducă în sistemul integrat de
cadastru și carte funciară și să le afișeze pe geoportalul INSPIRE al României
pentru a fi utilizate în activitatea autorităților și instituțiilor publice centrale și
locale.
(4) Până la aprobarea delimitării unităților administrativ-teritoriale
prin lege, orice neînțelegeri referitoare la limitele administrativ-teritoriale se
soluționează de către instanțele de judecată.
(5) În situațiile prevăzute la alin. (2) – (4), nu sunt aplicabile
prevederile art. 95 alin. (4).
Art. 103. – Lista unităților administrativ-teritoriale
Unitățile administrativ-teritoriale, denumirea și componența lor,
municipiile reședință de județ, precum și satele reședință de comună sunt cele
stabilite prin legea privind organizarea administrativă a teritoriului României.
Art. 104. – Statutul unității administrativ-teritoriale
(1) Consiliul local, respectiv consiliul județean, aprobă statutul
unității administrativ-teritoriale, prin hotărâre care se poate modifica și
completa, în funcție de modificările apărute la nivelul elementelor specifice ale
acestora. Acesta cuprinde date și elemente specifice prin care unitatea
administrativ-teritorială se distinge în raport cu alte unități similare, precum și
prevederi privitoare la:
a) reședința și însemnele specifice ale unității administrativteritoriale și modalitățile de utilizare a acestora, conform prevederilor legale;
35
Pagina 36
b) autoritățile administrației publice locale, sediul acestora, date
privind constituirea și organizarea autorităților administrației publice locale;
c) întinderea și delimitarea teritorială a unității administrativteritoriale, localitățile componente, amplasarea acestora, prezentarea grafică și
descriptivă, distanța dintre localitățile componente, rangul unității
administrativ-teritoriale, stabilit potrivit prevederilor legislației privind
amenajarea teritoriului național;
d) date privind înființarea unității administrativ-teritoriale, prima
atestare documentară, evoluția istorică;
e) criteriile potrivit cărora se poate conferi și retrage persoanelor
fizice române sau străine, calitatea de cetățean de onoare pentru unitatea
administrativ-teritorială respectivă;
f) componența și structura populației unității administrativ-teritoriale,
defalcate inclusiv pe localități componente; aspectele privind numărul
populației se actualizează în urma recensământului în vederea respectării
dreptului cetățenilor aparținând unei minorități naționale de a folosi limba sa
maternă în relația cu administrația publică locală și cu serviciile publice
deconcentrate;
g) căile de comunicație existente și categoria acestora;
h) date privitoare la principalele instituții din domeniul educației,
cercetării, culturii, sănătății, asistenței sociale, presei, radioului, televiziunii și
altele asemenea;
i) principalele funcțiuni economice, capacități de producție
diversificate din sectorul secundar și terțiar, precum și din agricultură;
j) serviciile publice existente;
k) informații privind bunurile din patrimoniul unității administrativteritoriale;
l) informații relevante privind societatea civilă, respectiv partidele
politice, sindicatele, cultele și organizațiile non-guvernamentale care își
desfășoară activitatea în unitatea administrativ-teritorială;
m) modul de cooperare sau asociere, după caz, cu persoane juridice
de drept public sau de drept privat române sau străine;
n) procedura privind atribuirea și schimbarea denumirilor de străzi,
piețe și de obiective de interes public local;
o) modalități de consultare a populației unității administrativteritoriale pentru probleme de interes local sau județean, după caz;
p) procedura privind acordarea titlului și certificatului de fiu/fiică
al/a comunei, orașului, municipiului sau județului ori cea privind acordarea
titlului de cetățean de onoare.
(2) Statutul unității administrativ-teritoriale cuprinde, în mod
obligatoriu, elementele locale de identitate de natură culturală, istorică,
obiceiuri și/sau tradiții pe baza cărora se pot dezvolta programe, proiecte sau
activități, după caz, a căror finanțare se asigură din bugetul local.
TITLUL V
Autoritățile administrației publice locale
CAPITOLUL I
Dispoziții generale
Art. 105. – Autorități ale administrației publice locale
36
Pagina 37
(1) Autonomia locală se exercită de către autoritățile administrației
publice locale de la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor și județelor.
(2) În condițiile legii, se pot constitui autorități ale administrației
publice locale și la nivelul subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale
municipiilor.
Art. 106. – Autoritățile administrației publice locale din comune,
orașe și municipii
(1) Autoritățile administrației publice din comune, orașe și municipii
sunt consiliile locale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități
executive.
(2) Consiliile locale și primarii se aleg prin vot universal, egal, direct,
secret și liber exprimat, în condițiile prevăzute de legea pentru alegerea
autorităților administrației publice locale.
(3) Consiliile locale și primarii funcționează ca autorități ale
administrației publice locale și rezolvă treburile publice din comune, orașe și
municipii, în condițiile legii.
Art. 107. – Autoritățile administrației publice din județe
(1) Consiliul județean este autoritatea administrației publice locale,
pentru coordonarea activității consiliilor comunale, orășenești și municipale, în
vederea realizării serviciilor publice de interes județean. Consiliul județean este
ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, în condițiile legii
pentru alegerea autorităților administrației publice locale.
(2) Consiliul județean este condus de un președinte al consiliului
județean care reprezintă autoritatea executivă la nivelul județului.
Art. 108. – Administrarea domeniului public și privat al unităților
administrativ-teritoriale
Consiliile locale și consiliile județene hotărăsc, în condițiile prevăzute
în Partea a V-a a prezentului Cod, ca bunurile ce aparțin domeniului public sau
privat, local sau județean, după caz, să fie:
a) date în administrarea instituțiilor publice și regiilor autonome din
subordinea unității administrativ-teritoriale care le are în proprietate;
b) concesionate;
c) închiriate;
d) date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică;
e) valorificate prin alte modalități prevăzute de lege.
Art. 109. – Reprezentarea în justiție a unităților administrativteritoriale
(1) Reprezentarea în justiție a unităților administrativ-teritoriale se
asigură de către primar sau de către președintele consiliului județean.
(2) Primarul sau președintele consiliului județean stă în judecată, în
calitate de reprezentant legal al unității administrativ-teritoriale, pentru
apărarea drepturilor și intereselor legitime ale acesteia și nu în nume personal.
(3) Atribuția de reprezentare în justiție poate fi exercitată în numele
primarului, sau, după caz, al președintelui consiliului județean de către
consilierul juridic din aparatul de specialitate ori de către un avocat angajat în
condițiile legii.
(4) Cheltuielile de judecată sau, după caz, despăgubirile stabilite pe
baza hotărârilor judecătorești definitive se suportă/se fac venit de la/la bugetul
37
Pagina 38
local al unității administrativ-teritoriale. Cheltuielile de judecată cuprind toate
sumele cheltuite din bugetul local.
CAPITOLUL II
Competențele autorităților administrației publice locale
Art. 110. – Tipurile de competențe
(1) Autoritățile administrației publice locale exercită competențe
exclusive, competențe partajate și competențe delegate, potrivit legii.
(2) Ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației
publice centrale, în cadrul actelor normative, precizează pentru fiecare
competență ce urmează a fi descentralizată tipul acesteia potrivit alin.(1).
CAPITOLUL III
Consiliul local
SECȚIUNEA 1
Constituirea consiliului local
Art. 111. – Structura consiliului local
Consiliul local se compune din consilieri locali aleși în condițiile
stabilite de legea pentru alegerea autorităților administrației publice locale.
Art. 112. – Numărul de consilieri locali
(1) Numărul membrilor fiecărui consiliu local se stabilește prin ordin
al prefectului, în funcție de numărul locuitorilor comunei, orașului sau
municipiului, conform populației raportate, în funcție de domiciliu, de Institutul
Național de Statistică la data de 1 ianuarie a anului în care se organizează
alegerile, după cum urmează:
Nr. Numărul locuitorilor comunei, orașului sau ai Numărul consilierilor
crt. municipiului locali
0 1 2
1. până la 1500, inclusiv 9
2. între 1.501 și 3.000, inclusiv 11
3. între 3.001 și 5.000, inclusiv 13
4. între 5.001 și 10.000, inclusiv 15
5. între 10.001 și 20.000, inclusiv 17
6. între 20.001 și 50.000, inclusiv 19
7. între 50.001 și 100.000, inclusiv 21
8. între 100.001 și 200.000, inclusiv 23
9. între 200.001 și 400.000, inclusiv 27
10. peste 400.000 cu excepția Municipiului București 31
(2) Consiliul General al Municipiului București este compus din 55 de
consilieri generali.
38
Pagina 39
(3) Numărul membrilor consiliilor locale ale sectoarelor Municipiului
București se stabilește în funcție de numărul locuitorilor sectoarelor respective,
potrivit alin. (1).
Art. 113. – Constituirea consiliului local
(1) Consiliul local se constituie în cel mult 60 de zile de la data
desfășurării alegerilor autorităților administrației publice locale, perioadă în
care mandatele consilierilor locali declarați aleși sunt validate.
(2) După validarea mandatelor de consilier local este organizată o
ședință privind ceremonia de constituire a consiliului local, ocazie cu care
consilierii locali depun jurământul.
Art. 114. – Validarea mandatelor de consilier local
(1) Mandatele consilierilor locali declarați aleși sunt validate în cel
mult 25 de zile de la data desfășurării alegerilor pentru autoritățile
administrației publice locale de judecătoria în a cărei rază teritorială se află
circumscripția electorală pentru care au avut loc alegeri, în procedură
necontencioasă, prin încheiere pronunțată în camera de consiliu, fără a fi
aplicabilă procedura de regularizare a cererii.
(2) Mandatul unui consilier local este validat dacă, la data pronunțării
încheierii, consilierul local declarat ales îndeplinește cumulativ următoarele
condiții:
a) are domiciliul pe teritoriul unității administrativ-teritoriale în care
a fost ales, dovedit prin actul de identitate în copie;
b) nu și-a pierdut drepturile electorale, fapt dovedit prin cazierul
judiciar;
c) nu și-a pierdut calitatea de membru al partidului politic pe lista
căruia a fost ales, urmare a demisiei sau urmare a excluderii prin hotărârea
definitivă a forului competent al partidului politic ori prin hotărâre definitivă a
unei instanței judecătorești, fapt dovedit prin confirmările prevăzute la art.121
alin.(1) sau prin hotărâre definitivă a instanței judecătorești, după caz;
d) mandatarul financiar coordonator a depus raportul detaliat al
veniturilor și cheltuielilor electorale în conformitate cu prevederile legii privind
finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, fapt dovedit
prin depunerea raportului, în condițiile legii;
e) nu a renunțat la mandat, în condițiile art.115;
f) nu a fost ales prin fraudă electorală constată în condițiile legii
privind alegerea autorităților administrației publice locale, dovedită prin
documentele privind rezultatele alegerilor înaintate de către biroul electoral de
circumscripție judecătoriei în a cărei rază teritorială se află circumscripția
electorală pentru care au fost desfășurate alegeri.
(3) Consilierii locali declarați aleși au obligația transmiterii către
secretarul general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale a
documentelor doveditoare prevăzute la alin. (2) lit. a) – e) în cel mult 15 zile de
la data desfășurării alegerilor, pentru care li se eliberează o confirmare de
primire. Termenul de 15 zile este termen de decădere, caz în care secretarul
general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale transmite judecătoriei
documentele care i-au fost puse la dispoziție înăuntrul acestui termen, precum
și o adresă prin care propune validarea consilierilor care au depus documentele
39
Pagina 40
prevăzute la alin. (2) sau, după caz, invalidarea consilierilor care nu au depus
aceste documente.
(4) Secretarul general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale
are obligația de a transmite judecătoriei în a cărei rază teritorială se află
circumscripția electorală pentru care au avut loc alegeri documentele doveditoare
prevăzute la alin.(2) lit.a) - e) în 2 zile de la împlinirea termenului prevăzut la
alin.(3), în vederea validării mandatelor consilierilor locali declarați aleși.
(5) Încheierea judecătoriei privind validarea sau după caz invalidarea
mandatelor consilierilor locali cuprinde numele consilierilor locali ale căror
mandate au fost validate și se comunică de îndată prefectului și secretarului
general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale. În prima zi lucrătoare
ulterioară comunicării încheierii, secretarul general al unității/subdiviziunii
administrativ-teritoriale informează consilierii locali declarați aleși cu privire la
validarea mandatelor lor, supleanții acestora cu privire la invalidarea
mandatelor consilierilor locali declarați aleși și partidele politice sau
organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale. Încheierea
judecătoriei prin care sunt invalidate mandatele este comunicată și respectivilor
consilieri locali declarați aleși.
(6) În termen de 3 zile de la comunicare cei interesați pot formula
apel împotriva încheierii judecătoriei de validare sau invalidare a mandatelor.
Apelul se soluționează de tribunalul în a cărui circumscripție se află judecătoria
care a pronunțat încheierea în termen de 5 zile de la depunerea apelului, în
procedură necontencioasă, fără a fi aplicabilă procedura de regularizare a
cererii, hotărârea fiind definitivă. Hotărârea se comunică de îndată de la
pronunțare prefectului, secretarului general al unității/subdiviziunii
administrativ-teritoriale și consilierului local declarat ales.
(7) Pronunțarea încheierii judecătoriei, respectiv pronunțarea
hotărârii tribunalului se poate amâna, o singură dată, cel mult 24 de ore, iar
termenul pentru motivarea încheierii, respectiv a hotărârii este de cel mult 48
de ore de la pronunțare.
Art. 115. – Renunțarea la mandat înainte de validare
(1) Consilierul local declarat ales poate renunța la mandat în cel mult
10 zile de la data desfășurării alegerilor, situație în care comunică, în același
termen, sub semnătură, decizia sa secretarului general al unității/subdiviziunii
administrativ-teritoriale.
(2) Secretarul general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale
transmite judecătoriei în a cărei rază teritorială se află circumscripția electorală
pentru care au avut loc alegeri și prefectului declarațiile semnate de consilierii
locali declarați aleși, prevăzuți la alin.(1), în termenul prevăzut la art.114
alin.(4).
Art. 116. – Ședințele privind ceremonia de constituire a consiliului
local
(1) Pentru fiecare consiliu local din județ, prefectul convoacă
consilierii locali pentru ședința privind ceremonia de constituire a consiliului
local în cel mult 5 zile de la comunicarea încheierii judecătoriei prevăzute la
art.114 alin.(5) ori a comunicării hotărârii tribunalului în condițiile art.114
alin.(6) și (7), după caz, în situația în care numărul mandatelor de consilier
local, validate, este mai mare decât primul număr natural strict mai mare decât
jumătate din numărul membrilor consiliului local stabilit potrivit art.112.
(2) Prefectul îi comunică secretarului general al unității/subdiviziunii
administrativ-teritoriale data și ora stabilite pentru ședința privind ceremonia de
40
Pagina 41
constituire a consiliului local, la care participă prefectul, subprefectul sau un
reprezentant al instituției prefectului desemnat prin ordin de către prefect. În
situații motivate, cu respectarea dispozițiilor alin.(1) prefectul poate comunica
o altă dată și oră.
(3) Secretarul general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale
comunică consilierilor locali ale căror mandate au fost validate data și ora
ședinței privind ceremonia de constituire convocată de prefect, care are loc la
sediul consiliului local.
(4) Ședința pentru ceremonia de constituire este condusă de cel mai
în vârstă consilier local, al cărui mandat a fost validat, ajutat de doi dintre cei
mai tineri consilieri locali ale căror mandate au fost validate.
(5) Consilierii locali ale căror mandate au fost validate depun
jurământul prevăzut la art.117 în cadrul ședinței privind ceremonia de
constituire a consiliului local.
(6) În cazul în care numărul consilierilor locali care au depus
jurământul în condițiile alin.(5) este mai mic decât primul număr natural strict
mai mare decât jumătate din numărul membrilor consiliului local stabilit potrivit
art.112, prefectul convoacă consilierii locali pentru o a doua ședință privind
ceremonia de constituire în termen de 20 de zile de la data primei ședințe.
(7) În cadrul celei de a doua ședințe pot depune jurământul consilierii
locali validați care au absentat de la prima ședință și supleanții ale căror
mandate au fost validate în condițiile art.119 și consilierii locali validați în
condițiile art.114 alin.(6) și (7) și care nu au fost convocați la prima ședință de
constituire a consiliului local.
(8) Prin excepție de la dispozițiile alin.(7) consilierul local declarat
ales care nu a putut depune jurământul, ca urmare a absenței pentru motive
temeinice, poate depune jurământul în cadrul primei ședințe a consiliului local.
Sunt considerate motive temeinice spitalizarea sau imobilizarea la pat, ori
situații precum deplasarea în străinătate în interes de serviciu, evenimente de
forță majoră, cum ar fi inundații sau alte catastrofe care au împiedicat
deplasarea, deces în familie ori alte situații similare.
(9) Consilierul local al cărui mandat a fost validat care nu depune
jurământul nici în cea de a doua ședință privind ceremonia de constituire ori în
termenul prevăzut la alin.(8) sau care refuză să depună jurământul este
considerat demisionat de drept.
(10) Locurile consilierilor locali declarați aleși ale căror mandate nu
au fost validate sau care sunt considerați demisionați de drept și care nu pot fi
completate cu supleanți se declară vacante prin ordin al prefectului în termen
de 5 zile de la prima ședință ordinară a consiliului local.
Art. 117. – Jurământul
(1) Consilierii locali aleși al căror mandat a fost validat depun
următorul jurământ în limba română: Jur să respect Constituția și legile țării și
să fac, cu bună-credință, tot ceea ce stă în puterile și priceperea mea pentru
binele locuitorilor comunei/orașului/municipiului/județului... Așa să îmi ajute
Dumnezeu! Formula religioasă de încheiere va respecta libertatea convingerilor
religioase, jurământul putând fi depus și fără formula religioasă. Jurământul se
imprimă pe un formular special și se semnează, în două exemplare, de fiecare
ales local.
(2) Un exemplar al jurământului se păstrează la dosarul de
constituire, iar al doilea se înmânează consilierului local ales. Dosarul de
constituire se păstrează de către secretarul general al unității/subdiviziunii
administrativ-teritoriale.
41
Pagina 42
Art. 118. – Declararea consiliului local ca legal constituit
(1) Consiliul local este legal constituit dacă numărul consilierilor locali
care au depus jurământul în condițiile art.116 alin.(5)-(7) este mai mare decât
primul număr natural strict mai mare decât jumătate din numărul membrilor
consiliului local, stabilit potrivit art.112.
(2) Data constituirii consiliului local este considerată data desfășurării
primei ședințe privind ceremonia de constituire a consiliului local, respectiv a
celei de a doua, după caz.
(3) În termen de 3 zile de la data constituirii consiliului local în
condițiile alin.(1) prefectul emite un ordin privind constatarea îndeplinirii
condițiilor legale de constituire a consiliului local, care se comunică secretarului
general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale și se aduce la cunoștință
publică.
(4) În situația în care consiliul local nu este legal constituit în
condițiile alin.(1), în 3 zile de la împlinirea termenului prevăzut la art.116
alin.(6) prefectul emite un ordin privind constatarea neîndeplinirii condițiilor
legale de constituire a consiliului local, în care se menționează motivele
neconstituirii acestuia.
(5) Ordinul prefectului prevăzut la alin.(3), respectiv alin.(4),
prevede, dacă este cazul, și situațiile în care este necesară validarea mandatelor
supleanților. Ordinul prefectului care cuprinde situațiile în care este necesară
validarea mandatelor supleanților se comunică judecătoriei în a cărei rază
teritorială se află circumscripția electorală pentru care au avut loc alegeri,
partidelor politice și organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale
care au propus candidați și secretarului general al unității/subdiviziunii
administrativ-teritoriale.
Art. 119. – Validarea mandatelor supleanților în cadrul procedurii
de constituire a consiliului local
(1) Mandatele supleanților sunt validate de judecătoria în a cărei rază
teritorială se află circumscripția electorală pentru care au avut loc alegeri, în
procedură necontencioasă,prin încheiere pronunțată în camera de consiliu, fără
a fi aplicabilă procedura de regularizare a cererii. Validarea mandatelor
supleanților se realizează în condițiile art.114 alin.(2), cu respectarea
prevederilor legii privind alegerea autorităților administrației publice locale în
situația în care consilierul local declarat ales se află în una dintre următoarele
situații:
a) nu este validat ca urmare a neîndeplinirii condițiilor precizate la
art.114 alin.(2);
b) este considerat demisionat de drept, potrivit art.116 alin.(9).
(2) În cazul prevăzut la alin.(1) lit. a) mandatele supleanților sunt
validate în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a încheierii de
invalidare a mandatului consilierului local declarat ales.
(3) În cazul prevăzut la alin.(1) lit.b) mandatele supleanților sunt
validate în termen de 10 de zile de la comunicarea ordinului prefectului
prevăzut la art.118 alin.(5).
(4) Supleanții au obligația transmiterii către secretarul general al
unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale a documentelor doveditoare
prevăzute la art.114 alin.(3) cu cel puțin 7 zile înainte de împlinirea termenului
prevăzut la alin.(2), respectiv la alin.(3), pentru care li se eliberează o confirmare
de primire. Termenul pentru transmiterea documentelor către secretarul general al
unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale este termen de decădere, caz în care
42
Pagina 43
secretarul general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale transmite
judecătoriei documentele care i-au fost puse la dispoziție înăuntrul acestui termen,
precum și o adresă de informare prin care propune validarea supleanților care au
depus documentele prevăzute la art.114 alin.(2) sau, după caz, invalidarea
supleanților care nu au depus aceste documente.
(5) Secretarul general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale
transmite judecătoriei documentele doveditoare prevăzute la art.114 alin.(2) lit.a)
- d) cu cel puțin 7 zile înainte de împlinirea termenului prevăzut la alin.(2) sau (3),
după caz.
(6) Supleantul al cărui mandat a fost validat în condițiile prezentului
articol depune jurământul în a doua ședință privind ceremonia de constituire a
consiliului local prevăzută la art.116 sau în prima ședință a consiliului local,
după caz.
(7) Prevederile alin.(6) se aplică în mod corespunzător supleantului
declarat ales al cărui mandat a fost invalidat de judecătoria competentă, în
primă instanță, dar care a fost validat prin hotărârea tribunalului.
(8) Supleantul al cărui mandat a fost validat, care nu depune
jurământul în condițiile alin.(6) sau, după caz, alin.(7) ori care refuză să depună
jurământul este considerat demisionat de drept.
(9) În termen de 3 zile de la data constituirii consiliului local în
condițiile art.118 alin.(1) sau, după caz, alin.(2) prefectul emite un ordin privind
constatarea îndeplinirii condițiilor legale de constituire a consiliului local, care
se comunică secretarului general al unității/subdiviziunii administrativteritoriale și se aduce la cunoștință publică.
Art. 120. – Organizarea alegerilor parțiale
(1) În situația în care consiliul local nu a fost constituit în condițiile
art.118, sunt organizate alegeri parțiale de completare în condițiile legii privind
alegerea autorităților administrației publice locale pentru locurile consilierilor
locali declarate vacante potrivit art.116 alin.(10).
(2) Alegerile prevăzute la alin.(1) se organizează în termen de 90 de
zile de la emiterea ordinului prefectului prevăzut la art.118 alin.(4), în condițiile
legii privind alegerea autorităților administrației publice locale. Stabilirea datei
pentru organizarea alegerilor se face de către Guvern, la propunerea
autorităților cu atribuții în organizarea alegerilor locale pe baza solicitării
prefectului.
Art. 121. – Confirmarea calității de membru al partidului politic sau
organizației cetățenilor aparținând minorităților naționale a candidaților
declarați aleși și asupleanților
(1) Partidele politice sau organizațiile cetățenilor aparținând
minorităților naționale confirmă, sub semnătura persoanelor din cadrul
conducerilor județene ale acestora, calitatea de membru a consilierilor declarați
aleși și a supleanților, în următoarele condiții:
a) în termen de 3 zile de la încheierea, de către biroul electoral de
circumscripție, în condițiile legii privind alegerea autorităților administrației
publice locale, a procesului-verbal privind constatarea rezultatului alegerilor și
atribuirea mandatelor;
b) în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii prevăzute la
art.114 alin.(5);
c) în termen de 3 zile de la primirea ordinului prefectului precizat la
art.118 alin.(5);
43
Pagina 44
d) în termen de 3 zile de la solicitarea secretarului general al
unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale, în situația vacanței mandatelor
de consilieri aleși pe liste de candidați constatată prin hotărâre a consiliului
local sau prin ordin al prefectului.
(2) Confirmările precizate la alin. (1) sunt transmise, în termenele
prevăzute, secretarului general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale.
(3) Secretarul general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale
transmite de îndată confirmările primite judecătoriei în a cărei rază teritorială
se află circumscripția electorală pentru care au avut loc alegeri în vederea
validării mandatelor consilierilor locali declarați aleși, în condițiile art.114 sau a
validării mandatelor supleanților, în condițiile art.119 sau art.122.
Art. 122. – Validarea mandatelor supleanților pe durata mandatului
consiliului local
(1) În caz de vacanță a mandatelor de consilieri locali, pe durata
mandatului consiliului local, mandatele supleanților sunt validate în termen de
10 de zile de la data încetării mandatului consilierului local în condițiile art.204
prin încheierea judecătoriei în a cărei rază teritorială se află circumscripția
electorală pentru care au avut loc alegeri în procedură necontencioasă, prin
încheiere pronunțată în camera de consiliu, fără a fi aplicabilă procedura de
regularizare a cererii. Validarea mandatelor supleanților se realizează cu
respectarea prevederilor art.114 alin.(2) și art.121 alin.(1) lit.d), alin.(2) și (3).
Supleanții au obligația transmiterii către secretarul general al
unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale a documentelor doveditoare
prevăzute la art.114 alin. (2) lit.a) - d) cu cel puțin 5 zile înainte de împlinirea
termenului de 10 zile. Dispozițiile art.114 alin.(4) - (7) se aplică în mod
corespunzător.
(2) Consilierul local al cărui mandat a fost validat pe durata
mandatului consiliului local depune jurământul în fața consiliului local, în
termen de 15 zile de la data la care secretarul general al unității/subdiviziunii
administrativ-teritoriale l-a informat cu privire la validarea mandatului său.
(3) Consilierul local declarat ales al cărui mandat a fost invalidat de
judecătoria competentă, în primă instanță, dar care a fost validat prin hotărârea
tribunalului depune jurământul în fața consiliului local, în termen de 15 zile de
la data la care i-a fost comunicată hotărârea tribunalului.
(4) Consiliul local se convoacă în condițiile art.134 alin.(1) pentru
respectarea termenului prevăzut la alin.(2) sau (3), după caz.
(5) Consilierul local al cărui mandat a fost validat în condițiile alin.(2)
sau (3) care nu depune jurământul în termenul de 15 de zile ori care refuză să
depună jurământul este considerat demisionat de drept, cu excepția cazului în
care se află într-una dintre situațiile prevăzute la art.116 alin.(8).
(6) În cazul în care consilierul local al cărui mandat a fost validat în
condițiile alin.(2) sau (3) se află, pe perioada celor 15 zile prevăzute de aceste
alineate, într-una dintre situațiile prevăzute la art.116 alin.(8), termenul pentru
depunerea jurământului se prelungește până la încetarea acestei situații.
SECȚIUNEA a 2-a
Organizarea consiliului local
Art. 123. – Președintele de ședință
(1) După declararea ca legal constituit, consiliul local alege dintre
membrii săi un președinte de ședință, pe o perioadă de cel mult 3 luni, care
conduce ședințele consiliului și semnează hotărârile adoptate de acesta.
44
Pagina 45
Președintele de ședință se alege prin vot deschis cu majoritate simplă,
prevăzută la art. 5, lit. kk).
(2) Consilierul local ales în condițiile alin.(1) poate fi schimbat din
funcție, la inițiativa a cel puțin unei treimi din numărul consilierilor locali în
funcție, prin hotărâre adoptată cu majoritate absolută.
(3) În cazul în care președintele de ședință lipsește, la propunerea
consilierilor locali, din rândul acestora este ales un alt președinte de ședință,
prin hotărâre adoptată cu majoritate simplă, care conduce ședința respectivă.
Acesta exercită pentru această ședință atribuțiile prevăzute de prezentul Cod
pentru președintele de ședință.
(4) Președintele de ședință exercită următoarele atribuții principale:
a) conduce ședințele consiliului local;
b) supune votului consilierilor locali proiectele de hotărâri și anunță
rezultatul votării, cu precizarea voturilor pentru, a voturilor împotrivă și a
abținerilor numărate și evidențiate de secretarul general al unității/subdiviziunii
administrativ-teritoriale în procesul verbal al ședinței;
c) semnează procesul-verbal al ședinței;
d) asigură menținerea ordinii, în condițiile regulamentului de
organizare și funcționare a consiliului local;
e) supune votului consilierilor locali orice problemă care intră în
competența de soluționare a consiliului local;
f) aplică, dacă este cazul, sancțiunile prevăzute la art.233 alin.(1) sau
propune consiliului aplicarea unor asemenea sancțiuni, după caz;
g) îndeplinește alte atribuții prevăzute de lege, de regulamentul de
organizare și funcționare a consiliului local sau alte însărcinări date de către
consiliul local.
Art. 124. – Organizarea comisiilor de specialitate ale consiliului
local
(1) După constituire, consiliul local își organizează comisii de
specialitate, pe principalele domenii de activitate.
(2) Pot fi membri ai comisiilor de specialitate numai consilierii locali.
(3) Operațiunile desfășurate în cadrul procedurii de constituire a
comisiilor de specialitate, domeniile de activitate în care se pot organiza comisii
de specialitate, numărul și denumirea acestora, numărul membrilor fiecărei
comisii și modul de stabilire a locurilor ce revin fiecărui grup de consilieri sau
consilieri independenți, precum și componența nominală a acestora se stabilesc
prin hotărâre a consiliului local, cu respectarea configurației politice de la
ultimele alegeri locale. Numărul membrilor unei comisii este întotdeauna impar.
(4) Numărul locurilor ce revine fiecărui grup de consilieri sau
consilierilor independenți în fiecare comisie de specialitate se stabilește de
către consiliul local, cu respectarea configurației politice de la ultimele alegeri
locale.
(5) Nominalizarea membrilor fiecărei comisii se face de fiecare grup
de consilieri iar a consilierilor independenți de către consiliul local, avându-se in
vedere de regulă, opțiunea acestora, pregătirea lor profesionala si domeniul in
care își desfășoară activitatea. În funcție de numărul membrilor consiliului, un
consilier poate face parte din cel puțin o comisie și din cel mult 3 comisii, dintre
care una este comisia de bază.
Art. 125. – Atribuțiile comisiilor de specialitate
(1) Comisiile de specialitate au următoarele atribuții principale:
45
Pagina 46
a) analizează proiectele de hotărâri ale consiliului local din domeniul
lor de activitate;
b) întocmesc avize asupra proiectelor de hotărâri și asupra
problemelor analizate, pe care le prezintă consiliului local;
c) îndeplinesc orice alte atribuții stabilite prin regulamentul de
organizare și funcționare a consiliului local sau însărcinări date prin hotărâri ale
consiliului local, dacă acestea au legătură cu activitatea lor.
(2) Comisiile de specialitate adoptă avize cu majoritatea absolută.
Art. 126. – Președintele și secretarul comisiei de specialitate
(1) Comisiile de specialitate își aleg, prin votul deschis al majorității
absolute a consilierilor locali ce o compun, câte un președinte și câte un
secretar.
(2) Președintele comisiei de specialitate are următoarele atribuții
principale:
a) asigură reprezentarea comisiei în raporturile acesteia cu consiliul
local, aparatul de specialitate al primarului, organismele prestatoare de servicii
publice locale și cu celelalte comisii;
b) convoacă ședințele comisiei conform procedurii prevăzute în
regulamentul de organizare și funcționare a autorității deliberative și informează
secretarul general al unității/subdiviziunii administrativ teritoriale de data și
locul ședinței;
c) conduce ședințele comisiei;
d) susține în ședințele consiliului local avizele formulate de comisie;
e) anunță rezultatul votării, pe baza datelor comunicate de secretar;
f) îndeplinește orice alte atribuții referitoare la activitatea comisiei,
prevăzute de lege, de regulamentul de organizare și funcționare a consiliului sau
stabilite de consiliul local;
g) comunică secretarului general al unității/subdiviziunii
administrativ-teritoriale in termen rezonabil, până la finalul fiecărei luni
calendaristice, prezența și procesele-verbale ale fiecărei ședințe ale comisiei de
specialitate.
(3) Președintele comisiei de specialitate poate propune ca la lucrările
comisiei să participe și alte persoane din afara acesteia, dacă apreciază că este
necesar și poate participa la lucrările celorlalte comisii care examinează
probleme ce prezintă importanță pentru comisia pe care o conduce.
(4) Secretarul comisiei îndeplinește următoarele atribuții principale:
a) efectuează apelul nominal și ține evidența participării la ședințe a
membrilor comisiei;
b) numără voturile și îl i
Textul este prea lung pentru a fi afișat integral. Deschide fișierul pentru restul paginilor.