Raport

OUG nr. 57/2019

Tip
Raport nr. 57
Anul
2019
Emitent
Comuna Valea Seacă, jud. Iași
Pagini
303
Pagina sursă
Cum citez acest document

Raport nr. 57 (2019), „OUG nr. 57/2019”, Comuna Valea Seacă, jud. Iași. Sursa: https://primariavaleaseaca.ro/images/site/docs/OUG%2057-2019%20%20Codul%20administrativ%20(1).pdf (arhivat pe acte-primarii.ro: https://acte-primarii.ro/iasi/valea-seaca/53186-oug-nr-57-2019, 06.11.2026)

Fișier creat
29.12.2020
Arhivat
06.11.2026

Semnalează o problemă (text greșit, date personale, document scos de primărie)

Pagina 1

GUVERNUL ROMÂNIEI ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ privind Codul administrativ al României Având în vedere angajamentele constante și termenele asumate de România în raport cu instituțiile Uniunii Europene, precum și riscurile de suspendare a fondurilor aferente unor programe operaționale ca urmare a neimplementării în termenele asumate în documentele strategice (ex. Acordul de Parteneriat încheiat cu Comisia Europeană) a unor măsuri de reformă a administrației publice, a căror reglementare nu mai poate fi amânată, ținând cont dedisfuncționalitățile și problemele semnalate în mod constant de către autoritățile administrației publice locale, ca urmare a neadaptării cadrului legal actual care reglementează organizarea și funcționarea acestor autorități la realitățile socio-economice și la complexitatea și dinamica activităților aferente furnizării serviciilor publice esențiale pentru cetățeni, în vederea aplicării principiului subsidiarității consacrat de Tratatul Uniunii Europene și de Carta Autonomiei Locale, luând în considerare urgența atenuării disparităților înregistrate la nivelul unităților administrativ-teritoriale, prin creșterea capacității administrative și a oportunităților de dezvoltare, precum și urgența îmbunătățirii ratei de absorbție a fondurilor europene,din cadrul actualei perioade de programare (2014-2020), inclusivnevoia acutăde luare a unor măsuri legislative în vederea eliminării întârzierilor sau blocajelor înregistrate în derularea unor proiecte cu finanțare neramursabilă sau a unor proiecte de investiții, aspecte semnalate inclusiv de către Comisia Europeană în cuprinsul Raportului de țară din 2019 privind România, având în vedere recomandările Comisiei de la Veneția ca orice modificare adusă legilor electorale să fie realizată cu cel puțin 1 an înainte de organizarea scrutinului, având în vedere apariția unor situații excepționale, a numeroase disfuncționalități și chiar blocajela nivelul unor unități administrativ-teritorialeîn contractarea și implementarea unor proiecte cu finanțare nerambursabilă, pentru derularea unor obiective investiționale, cauzate de lipsa unor măsuri de simplificare și eficientizare a procesului decizional și a procedurilor interne aferenteorganizării și funcționării autorităților administrației publice locale, ținând seama de faptul că neadoptarea acestor măsuri în regim de urgență și nerezolvarea unor probleme stringente, cu caracter sistemic, la nivelul legislației cu impact asupra administrației publice, ar conduce la

Pagina 2

anularea actului de administrație publică la nivelul unor unități administrativteritoriale, în vederea punerii în aplicare a principiului subsidiarității, iar numeroase colectivități locale s-ar afla în situația de a nu mai beneficia de accesul la servicii publice de calitate, impactul socio-economic fiind unul negativ prin neadoptarea prezentei ordonanțe de urgență, luând în considerare angajamentele și termenele asumate de România în relația cu Comisia Europeană cu privire la punerea în aplicare a unor măsuri de reformă în domeniul funcției publice în ceea ce privește sistemul de recrutare și selecție a funcționarilor publici, precum și urgența luării unor măsuri pentru asigurarea premiselor de stabilitate, independeță și profesionalism în exercitarea funcțiilor publice,în considerarea faptului că toate aceste elemente vizează interesul public și constituie situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență. PARTEA I DISPOZIȚII GENERALE TITLUL I Dispoziții generale Art. 1. – Obiectul de reglementare Prezentul Cod reglementează cadrul general pentru organizarea și funcționarea autorităților și instituțiilor administrației publice, statutul personalului din cadrul acestora, răspunderea administrativă, serviciile publice, precum și regulile specifice privind proprietatea publică și privată a statului și a unităților administrativ-teritoriale. Art. 2. – Autoritățile administrației publice centrale (1) Autoritățile administrației publice centrale sunt: Guvernul, ministerele, alte organe centrale de specialitate subordonate Guvernului sau ministerelor, autoritățile administrative autonome. (2) Organizarea și funcționarea structurilor de specialitate înființate pentru exercitarea de către Președintele României a prerogativelor care îi sunt stabilite prin Constituția României, republicată, sunt reglementate prin lege specială. Art. 3. – Autoritățile administrației publice locale Autoritățile administrației publice locale sunt: consiliile locale, primarii și consiliile județene. Art. 4. – Domeniul de aplicare Prezentul Cod se aplică în activitatea autorităților și instituțiilor administrației publice, în raporturile dintre autoritățile și instituțiile administrației publice, precum și în raporturile acestora cu alte subiecte de drept public sau privat. 2

Pagina 3

TITLUL II Definiții generale aplicabile administrației publice Art. 5. – Definiții generale În înțelesul prezentului Cod, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: a) activitățile de administrație social-comunitară – acțiunile prin care se concretizează relația autorităților administrației publice locale cu persoanele juridice de drept public sau de drept privat care au atribuții în sfera activităților social-comunitare pe raza unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale; b)administrația publică – totalitatea activităților desfășurate, în regim de putere publică, de organizare a executării și executare în concret a legii și de prestare de servicii publice, în scopul satisfacerii interesului public; c) administrația publică centrală – totalitatea activităților desfășurate, în regim de putere publică, de organizare a executării și de executare în concret a legii și de prestare de servicii publice, în scopul satisfacerii interesului public național/general; d) administrația publică locală – totalitatea activităților desfășurate, în regim de putere publică, de organizare a executării și de executare în concret a legii și de prestare de servicii publice, în scopul satisfacerii interesului public local; e) aglomerările urbane – asociațiile de dezvoltare intercomunitară constituite pe bază de parteneriat între municipii, altele decât cele care sunt prevăzute la lit. aaa), pe de o parte, și orașe împreună cu localitățile urbane și rurale aflate în zona de influență, pe de altă parte; f) aleșii locali – primarul, viceprimarul, consilierii locali, președintele consiliului județean, vicepreședinții consiliului județean și consilierii județeni; în exercitarea mandatului lor, aleșii locali îndeplinesc o funcție de autoritate publică; g) aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean – totalitatea compartimentelor funcționale, fără personalitate juridică, de la nivelul unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale, precum și secretarul general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale; primarul, consilierii personali sau personalul din cadrul cabinetului acestuia, președintele consiliului județean, consilierii personali sau personalul din cadrul cabinetului acestuia, viceprimarul, vicepreședintele consiliului județean, administratorul public nu fac parte din aparatul de specialitate; h) aria geografică a beneficiarilor – aria geografică de domiciliu a majorității beneficiarilor unui serviciu public descentralizat într-o perioadă de timp dată; i) asociațiile de dezvoltare intercomunitară – structurile de cooperare cu personalitate juridică, de drept privat și de utilitate publică, înființate, în condițiile legii, de unitățile administrativ-teritoriale pentru realizarea în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori pentru furnizarea în comun a unor servicii publice; j) autonomia locală – dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale la nivelul cărora sunt alese, treburile publice, în condițiile legii; k) autoritatea publică – organ de stat sau al unității administrativteritoriale care acționează în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes public; 3

Pagina 4

l) autoritatea administrației publice – autoritate publică care acționează pentru organizarea executării sau executarea în concret a legii sau pentru prestarea serviciilor publice; m) autoritățile deliberative la nivelul unităților administrativteritoriale – consiliile locale ale comunelor, ale orașelor și ale municipiilor, Consiliul General al Municipiului București, consiliile locale ale subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor și consiliile județene; n) autoritățile executive la nivelul unităților administrativ-teritoriale – primarii comunelor, ai orașelor, ai municipiilor, ai subdiviziunilor administrativteritoriale ale municipiilor, primarul general al municipiului București și președintele consiliului județean; o) capacitatea administrativă – ansamblul resurselor materiale, financiare, instituționale și umane de care dispune o unitate administrativteritorială, cadrul legal care reglementează domeniul de activitate, precum și modul în care acestea sunt valorificate în activitatea proprie potrivit competenței stabilite prin lege; p) colectivitatea locală - totalitatea persoanelor fizice cu domiciliul în unitatea administrativ-teritorială repectivă; q) compartimentul funcțional – structură funcțională constituită în cadrul autorităților administrației publice centrale, instituțiilor publice de interes național cu sau fără personalitate juridică, în cadrul aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean, sau al unei instituții publice de interes local sau județean, fără personalitate juridică, formată din persoane cu atribuții și sarcini relativ stabile, subordonate unei autorități unice; compartimentul de resort reprezintă un compartiment funcțional; r) competența – ansamblul atribuțiilor stabilite de lege, care conferă autorităților și instituțiilor administrației publice drepturi și obligații de a desfășura, în regim de putere publică și sub propria responsabilitate, o activitate de natură administrativă; s) competența delegată – atribuțiile stabilite prin lege și transferate, împreună cu resursele financiare corespunzătoare, autorităților administrației publice locale de către autoritățile administrației publice centrale pentru a le exercita în numele și în limitele stabilite de către acestea din urmă; t) competența exclusivă – atribuțiile stabilite prin lege în mod expres și limitativ în sarcina autorităților administrației publice locale, pentru realizarea cărora acestea au drept de decizie și dispun de resursele și mijloacele necesare; u) competența partajată – atribuțiile exercitate potrivit legii de autorități ale administrației publice locale, împreună cu alte autorități ale administrației publice, stabilite în mod expres și limitativ, cu stabilirea resurselor financiare și a limitelor dreptului de decizie pentru fiecare autoritate publică în parte; v) cvorumul – numărul minim de membri prevăzut de lege pentru întrunirea valabilă a unui organ colegial; x) deconcentrarea – distribuirea de atribuții administrative și financiare de către ministere și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale către structuri proprii de specialitate din unitățile administrativ-teritoriale; y) demnitarii – persoane care exercită funcții de demnitate publică în temeiul unui mandat, potrivit Constituției, prezentului Cod și altor acte normative; z) descentralizarea – transferul de competențe administrative și financiare de la nivelul administrației publice centrale la nivelul administrației 4

Pagina 5

publice din unitățile administrativ-teritoriale, împreună cu resursele financiare necesare exercitării acestora; aa) domeniul public – este alcătuit exclusiv din bunuri care fac obiectul proprietății publice; bb) domeniul privatal statului sau al unităților administrativteritoriale – este alcătuit exclusiv din bunuri care fac obiectul proprietății private a statului, respectiv a unităților administrativ-teritoriale; cc) faptul administrativ – acțiunea autorităților sau a instituțiilor administrației publice, împrejurarea sau evenimentul care produce efecte juridice în temeiul legii sau al actului administrativ și care se constată prin operațiuni administrative; dd) funcția publică – ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către autoritățile și instituțiile publice; ee) funcția de demnitate publică – ansamblul de atribuții și responsabilități stabilite prin Constituție, legi și/sau alte acte normative, după caz, obținute prin învestire, ca urmare a rezultatului procesului electoral, direct sau indirect, ori prin numire; ff) instituția publică – structură funcțională care acționează în regim de putere publică și/sau prestează servicii publice și care este finanțată din venituri bugetare, în condițiile legii finanțelor publice; gg) instituția de utilitate publică – persoana juridică de drept privat care, potrivit legii, a obținut statut de utilitate publică; hh) majoritatea – numărul de voturi necesar a fi exprimate de membrii unui organ colegial pentru adoptarea unui act administrativ, stabilit în condițiile legii; ii) majoritatea absolută – primul număr natural strict mai mare decât jumătate din totalul membrilor în funcție ai organului colegial; jj) majoritatea calificată – primul număr natural care este mai mare decât valoarea numerică rezultată în urma aplicării fracției/ procentului stabilit prin lege, la totalul membrilor organului colegial stabilit în condițiile legii; kk) majoritatea simplă – primul număr natural mai mare decât jumătate din totalul membrilor prezenți la o ședință a organului colegial, cu condiția îndeplinirii cvorum-ului; ll) operațiunea administrativă – fapt material, de regulă sub formă de înscris, realizat de o autoritate sau instituție a administrației publice, care nu produce efecte juridice prin el însuși și intervine de regulă în procesul de emitere și executarea actelor administrative; mm) organigrama – structură unitară, redată sub forma unei diagrame logice, prin care se sistematizează și se concentrează modul de organizare a tuturor resurselor umane de la nivelul unei autorități sau instituții publice, după caz, redând schematic detaliile cu privire la raporturile ierarhice de subordonare/supraordonare, precum și raporturile de colaborare; nn) personalul din administrația publică – demnitarii, funcționarii publici,personalul contractual și alte categorii de personal stabilite în condițiile legii de la nivelul autorităților și instituțiilor administrației publice centrale și locale; oo) primăria comunei, a orașului, a municipiului, a subdiviziunii administrativ-teritoriale – structură funcțională fără personalitate juridică și fără capacitate procesuală, cu activitate permanentă, care duce la îndeplinire hotărârile autorității deliberative și dispozițiile autorității executive, soluționând problemele curente ale colectivității locale, constituită din: primar, viceprimar, secretarul general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale, 5

Pagina 6

administratorul public, consilierii primarului sau persoanele încadrate la cabinetul primarului și aparatul de specialitate al primarului; pp) răspunderea administrativă – acea formă a răspunderii juridice ce constă în ansamblul de drepturi și obligații conexe, de natură administrativă care, potrivit legii, se nasc ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite prin care se încalcă, de regulă, norme ale dreptului administrativ; qq) regimul de putere publică – ansamblul prerogativelor și constrângerilor prevăzute de lege în vederea realizării atribuțiilor autorităților și instituțiilor administrației publice, și care le conferă posibilitatea de a se impune cu forță juridică obligatorie în raporturile lor cu persoane fizice sau juridice, pentru apărarea interesului public; rr) serviciul public – activitatea sau ansamblul de activități organizate de o autoritate a administrației publice ori de o instituție publică sau autorizată/autorizate ori delegată de aceasta, în scopul satisfacerii unei nevoi cu caracter general sau a unui interes public, în mod regulat și continuu; ss) serviciile publice deconcentrate – structurile de specialitate ale ministerelor și ale altor organe de specialitate din unitățile administrativteritoriale ale administrației publice centrale care răspund de satisfacerea unor nevoi de interes public/general în concordanță cu obiectivele politicilor și strategiilor sectoriale ale Guvernului; tt) subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor – sectoarele municipiului București sau alte subdiviziuni ale municipiilor, ale căror delimitare și organizare se stabilesc prin lege; uu) standardele de calitate – ansamblul normativelor de calitate în furnizarea unui serviciu public și/sau de utilitate publică, stabilite prin acte normative; vv) standardele de cost – costurile normative utilizate pentru determinarea cuantumului resurselor alocate bugetelor locale ale unităților administrativ-teritoriale în vederea furnizării unui serviciu public și/sau de utilitate publică la standardul de calitate stabilit prin acte normative; xx) unitățile administrativ-teritoriale – comune, orașe, municipii și județe; yy) zona metropolitană – asociația de dezvoltare intercomunitară constituită pe bază de parteneriat între capitala României sau municipiile de rangul I ori municipiile reședință de județ și unitățile administrativ-teritoriale aflate în zona limitrofă. TITLUL III Principiile generale aplicabile administrației publice Art. 6. – Legalitatea Autoritățile și instituțiile administrației publice, precum și personalul acestora au obligația de a acționa cu respectarea prevederilor legale în vigoare, inclusiv tratatele și convențiile internaționale la care România este parte. Art. 7. – Egalitatea Beneficiarii activității autorităților și instituțiilor administrației publice au dreptul de a fi tratați în mod egal, într-o manieră nediscriminatorie, corelativ cu obligația autorităților și instituțiilor administrației publice de a trata în mod egal, pe toți beneficiarii, fără discriminare pe criteriile prevăzute de lege. 6

Pagina 7

Art. 8. – Transparența (1) În procesul de elaborare a actelor normative, autoritățile și instituțiile publice au obligația de a informa și de a supune consultării și dezbaterii publice proiectele de acte normative, și de a permite accesul cetățenilor la procesul de luare a deciziilor administrative, precum și la datele și informațiile de interes public, în limitele legii. (2) Beneficiarii activităților administrației publice au dreptul de a obține informații de la autoritățile și instituțiile administrației publice, iar acestea au obligația corelativă a acestora de a pune la dispoziția beneficiarilor informații din oficiu sau la cerere, în limitele legii. Art. 9. – Proporționalitatea Formele de activitate ale autorităților administrației publice trebuie să fie corespunzătoare satisfacerii unui interes public, precum și echilibrate din punctul de vedere al efectelor asupra persoanelor. Reglementările sau măsurile autorităților și instituțiilor administrației publice sunt inițiate, adoptate, emise, după caz, numai în urma evaluării nevoilor de interes public sau a problemelor, după caz, a riscurilor și a impactului soluțiilor propuse. Art. 10. – Satisfacerea interesului public Autoritățile și instituțiile administrației publice, precum și personalul din cadrul acestora au obligația de a urmări satisfacerea interesului public, înaintea celui individual sau de grup.Interesul public național este prioritar față de interesul public local. Art. 11. – Imparțialitatea Personalul din administrația publică are obligația de a-și exercita atribuțiile legale, fără subiectivism, indiferent de propriile convingeri sau interese. Art. 12. – Continuitatea Activitatea administrației publice se exercită fără întreruperi, cu respectarea prevederilor legale. Art. 13. – Adaptabilitatea Autoritățile și instituțiile administrației publice au obligația de a răspunde nevoilor societății. PARTEA a II-a ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ CENTRALĂ TITLUL I Guvernul CAPITOLUL I Rolul și funcțiile Guvernului Art. 14. – Rolul Guvernului (1) Guvernul este autoritatea publică a puterii executive, care funcționează în temeiul votului de încredere acordat de Parlament în baza programului de guvernare. Guvernul asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice. 7

Pagina 8

(2) În vederea îndeplinirii rolului său, Guvernul asigură funcționarea echilibrată și dezvoltarea sistemului național economic și social. Art. 15. – Funcțiile Guvernului Pentru realizarea Programului de guvernare, Guvernul exercită următoarele funcții: a) funcția de strategie, prin care se asigură elaborarea strategiei de punere în aplicare a Programului de guvernare; b) funcția de implementare, prin care se urmărește punerea în aplicare a Programului de guvernare. c) funcția de reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ și instituțional necesar în vederea realizării obiectivelor strategice; d) funcția de administrare a proprietății statului, prin care se asigură administrarea proprietății publice și private a statului, precum și gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil; e) funcția de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român, în condițiile legii, reprezentarea pe plan intern și extern, în domeniul său de activitate; f) funcția de autoritate de stat, prin care se asigură urmărirea și controlul aplicării și respectării reglementărilor în domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale, precum și în domeniile economic și social și al funcționării instituțiilor și organismelor care își desfășoară activitatea în subordinea sau sub autoritatea Guvernului. CAPITOLUL II Organizarea Guvernului SECȚIUNEA 1 Dispoziții generale Art. 16. – Învestirea Guvernului (1) Guvernul se organizează și funcționează în conformitate cu prevederile constituționale, având la bază Programul de guvernare acceptat de Parlament. (2) Guvernul este învestit de Parlament și își începe mandatul la data depunerii jurământului în fața Președintelui. Art. 17. – Condiții generale pentru ocuparea funcției de membru al Guvernului Pot fi membri ai Guvernului persoanele care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții: a) au cetățenia română și domiciliul în țară; b) se bucură de exercițiul drepturilor electorale; c) nu au suferit condamnări penale, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea. Art. 18. – Componența Guvernului Guvernul este alcătuit din prim-ministru și miniștri. Din Guvern pot face parte: viceprim-miniștri, miniștri de stat, miniștri delegați, miniștri cu însărcinări speciale pe lângă prim-ministru, numiți de Președintele României pe baza votului de încredere acordat de Parlament. 8

Pagina 9

SECȚIUNEA a 2-a Aparatul de lucru al Guvernului Art. 19. – Structura aparatului de lucru al Guvernului (1) Aparatul de lucru al Guvernului este alcătuit dinSecretariatul General al Guvernului, aparatul propriu de lucru al viceprim-ministrului, departamente și alte structuri organizatorice cu atribuții specifice stabilite prin hotărâre a Guvernului. (2) La nivelul aparatulului de lucru al Guvernului se poate înființa și Cancelaria Prim-ministrului în condițiile art. 22. Art. 20. – Secretariatul General al Guvernului (1) Guvernul are un Secretariat General care este condus de secretarul general al Guvernului care poate avea rang de ministru, numit prin decizie a primului-ministru. (2) Secretarul General al Guvernului este ajutat de unul sau mai mulți secretari generali adjuncți care pot avea rang de secretar de stat, numiți prin decizie a primului-ministru. (3) Secretariatul General al Guvernului face parte din aparatul de lucru al Guvernului și asigură derularea și continuitatea operațiunilor tehnice aferente actelor de guvernare, rezolvarea problemelor organizatorice, juridice, economice și tehnice ale activității Guvernului, precum și reprezentarea Guvernului în fața instanțelor judecătorești, constituind elementul de legătură și stabilitate al guvernării. (4) Organizarea și atribuțiile Secretariatului General al Guvernului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. (5) Bugetul pentru funcționarea Guvernului se aprobă prin legea bugetului de stat. Secretarul general al Guvernului este ordonatorul principal de credite pentru aparatul de lucru al Guvernului, precum și pentru instituțiile care se finanțează prin bugetul Secretariatului General al Guvernului. (6) Secretariatul General al Guvernului are dreptul de a iniția proiecte de acte normative pe domeniile aflate sub incidența atribuțiilor sale și ale autorităților și instituțiilor publice aflate în subordinea sa ori a Guvernului. (7) Guvernul organizează, prin Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, administrarea bunurilor proprietate publică și privată a statului, destinate unor acțiuni de reprezentare și protocol ale Camerei Deputaților, Senatului, Președintelui României și Guvernului. (8) Secretariatul General al Guvernului îndeplinește atribuțiile de minister de resort față de Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat și față de Regia Autonomă Monitorul Oficial. (9) Secretariatului General al Guvernului îi pot fi date în coordonare sau trecute în subordine organe de specialitate ale administrației publice centrale, cu excepția ministerelor. (10) Normativele de cheltuieli pentru acțiunile de protocol la nivelul Secretariatului General al Guvernului și aparatului de lucru al Guvernului se aprobă prin ordin al secretarului general al Guvernului. Art. 21. – Aparatul propriu de lucru al viceprim-ministrului Aparatul propriu de lucru al viceprim-ministrului este structură fără personalitate juridică, finanțată prin bugetul Secretariatului General al Guvernului, condusă de viceprim-ministru; în cadrul aparatului propriu de lucru al viceprim-ministrului își desfășoară activitatea unul sau mai mulți secretari de 9

Pagina 10

stat și consilieri de stat, numiți, respectiv eliberați din funcție, prin decizie a prim-ministrului, la propunerea viceprim-ministrului. Art. 22. – Cancelaria Prim-ministrului (1) CancelariaPrim-ministrului este structură fără personalitate juridică, în subordinea prim-ministrului, finanțată prin bugetul Secretariatului General al Guvernului. (2) Cancelaria Prim-Ministrului este condusă de șeful Cancelariei PrimMinistrului, care are rang de ministru, numit și eliberat din funcție prin decizie a prim-ministrului. (3) Atribuțiile, organizarea și funcționarea Cancelariei Prim-Ministrului se stabilesc prin decizie a prim-ministrului. (4) Personalului din cadrul Cancelariei Prim-Ministrului, cu excepția demnitarilor sau persoanelor asimilate acestora, i se aplică prevederile Părții a VI -a, Titlul III, Capitolul II - Personalul contractual încadrat la cabinetul demnitarilor și aleșilor locali și la Cancelaria Prefectului. (5) În cadrul Cancelariei Prim-Ministrului își desfășoară activitatea unul sau mai mulți secretari de stat și consilieri de stat, precum și directorul de cabinet al prim-ministrului, cu rang de secretar de stat, numiți, respectiv eliberați din funcție prin decizie a prim-ministrului. (6) Prin hotărâre a Guvernului se stabilesc instituțiile publice și organele de specialitate ale administrației publice centrale coordonate de primministru, prin Cancelaria Prim-Ministrului. Art. 23. – Departamentul (1) Departamentul este o structură organizatorică în cadrul aparatului de lucru al Guvernului, cu sau fără personalitate juridică, subordonată primministrului, având rolul de coordonare și sinteză în domenii de interes general, în conformitate cu atribuțiile Guvernului. (2) Organizarea și funcționarea departamentului se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Art. 24. – Structuri cu caracter consultativ înființate de Guvern (1) Pentru rezolvarea unor probleme aflate în competența sa, Guvernul poate înființa organisme cu caracter consultativ. (2) În scopul elaborării, integrării, corelării și monitorizării de politici publice Guvernul poate constitui consilii, comisii și comitete interministeriale. (3) Modul de organizare și funcționare a structurilor prevăzute la alin. (1) și (2) și a serviciilor acestora, temeiul legal pentru acordarea unei indemnizații pentru membrii acestor structuri, după caz, posibilitatea acordării unei indemnizații pentru membrii acestor structuri, precum și cuantumul acesteia, se stabilesc prin actele de înființare ale structurilor prevăzute la alin.(1) și (2), în limita bugetului aprobat. CAPITOLUL III Funcționarea Guvernului SECȚIUNEA 1 Principalele atribuții ale Guvernului Art. 25. – Principalele atribuții ale Guvernului 10

Pagina 11

În realizarea funcțiilor sale Guvernul îndeplinește următoarele atribuții principale: a) inițiază, la propunerea ministerelor de resort, proiecte de lege și le transmite către Camera competentă, ca primă Cameră sesizată, și spre informare către Camera decizională; b) emite puncte de vedere asupra inițiativelor legislative, inițiate cu respectarea Constituției, și le transmite Parlamentului, în termen de 30 de zile de la data solicitării; c) asigură executarea de către autoritățile administrației publice a legilor și a celorlalte acte normative date în aplicarea acestora; d) elaborează proiectele de lege a bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat pe care le supune, separat, spre adoptare Parlamentului; e) aprobă, prin hotărâre, strategiile și programele, pe domenii de activitate; f) asigură realizarea politicii în domeniul social; g) asigură apărarea ordinii de drept, a liniștii publice și siguranței cetățeanului, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor, în condițiile prevăzute de lege; h) aduce la îndeplinire măsurile adoptate, potrivit legii, pentru apărarea țării, scop în care organizează și înzestrează forțele armate; i) asigură integrarea României în structurile europene și internaționale; j) negociază tratatele, acordurile și convențiile internaționale care angajează statul român; k) negociază și încheie, în condițiile legii, convenții și alte înțelegeri internaționale la nivel guvernamental; l) controlează activitatea ministerelor și a celorlalte organe centrale de specialitate din subordinea sa; m) asigură administrarea proprietății publice și private a statului; n) înființează, cu avizul Curții de Conturi, organe de specialitate în subordinea sa; o) cooperează cu organismele sociale interesate în îndeplinirea atribuțiilor sale; p) asigură standarde obligatorii la nivelul administrației publice centrale și locale pentru garantarea bunei administrări; q) îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege sau care decurg din rolul și funcțiile Guvernului. Art. 26. – Controlul ierarhic (1) În realizarea rolului său de conducere generală a administrației publice, Guvernul exercită controlul ierarhic asupra ministerelor, asupra organelor de specialitate din subordinea sa, precum și asupra prefecților. (2) În exercitarea controlului ierarhic Guvernul are dreptul să anuleze actele administrative nelegale, netemeinice sau inoportune emise de autoritățile prevăzute la alin.(1). Art. 27. – Raporturile Guvernului cu autoritățile administrative autonome Guvernul se află în raporturi de colaborare cu autoritățile administrative autonome. SECȚIUNEA a 2-a 11

Pagina 12

Rolul și atribuțiile Prim-ministrului Art. 28. – Rolul Prim-ministrului (1) Prim-ministrul conduce Guvernul și coordonează activitatea membrilor acestuia, cu respectarea atribuțiilor pe care aceștia le exercită. (2) Prim-ministrul reprezintă Guvernul în relațiile acestuia cu Parlamentul, Președintele României, Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Ministerul Public, celelalte autorități și instituții publice, partidele și alianțele politice, sindicatele, cu alte organizații neguvernamentale, precum și în relațiile internaționale ce intră în aria de responsabilitate a Guvernului. Art. 29. – Actele prim-ministrului (1) În îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, Prim-ministrul emite decizii, care sunt acte administrative. (2) Deciziile Prim-ministrului se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepțiile prevăzute de lege. Nepublicarea atrage inexistența deciziei. Art. 30. – Contrasemnarea actelor prim-ministrului Deciziile Prim-ministrului se contrasemnează de Secretarul General al Guvernului. Art. 31. – Atribuția de numire și eliberare din funcții publice Prim-ministrul numește și eliberează din funcție: a) conducătorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului, cu excepția situației în care aceștia au calitatea de membru al Guvernului; b)secretarii generali adjuncți ai Guvernului; c) secretarii de stat și consilierii de stat din cadrul aparatului de lucru al Guvernului; d) secretarii de stat și subsecretarii de stat; e) alte persoane care îndeplinesc funcții publice, în cazurile prevăzute de lege. Art. 32. – Prezentarea de rapoarte și declarații Parlamentului (1) Prim-ministrul prezintă Camerei Deputaților sau Senatului rapoarte și declarații cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate și răspunde la întrebările ori interpelările care îi sunt adresate de către deputați sau senatori, conform regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului. (2) Prim-ministrul poate desemna un membru al Guvernului să răspundă la întrebările și interpelările adresate Guvernului de către deputați sau senatori, în funcție de domeniul de activitate ce formează obiectul acestora. Art. 33. – Contrasemnarea decretelor emise de Președinte Prim-ministrul contrasemnează decretele emise de Președintele României, potrivit prevederilor Constituției. Art. 34. – Constituirea de consilii, comisii și comitete interministeriale (1) În scopul rezolvării unor probleme operative, prim-ministrul poate constitui, prin decizie, consilii, comisii și comitete interministeriale. (2) Prim-ministrul îndeplinește orice alte atribuții prevăzute în Constituție și lege sau care decurg din rolul și funcțiile Guvernului. 12

Pagina 13

SECȚIUNEA a 3-a Ședințele Guvernului Art. 35. – Convocarea și conducerea ședințelor Guvernului (1) Ședințele Guvernului sunt convocate și conduse de către primministru. (2) Președintele României poate lua parte la ședințele Guvernului în care se dezbat probleme de interes național privind politica externă, apărarea țării, asigurarea ordinii publice și, la cererea prim-ministrului, în alte situații. (3) Președintele României prezidează ședințele Guvernului la care participă. Art. 36. – Desfășurarea ședințelor Guvernului (1) Guvernul se întrunește săptămânal sau ori de câte ori este nevoie. (2) În cadrul ședințelor Guvernului se dezbat probleme ale politicii interne și externe a țării, precum și aspecte privind conducerea generală a administrației publice, adoptându-se măsurile corespunzătoare. (3) La ședințele Guvernului pot participa, în calitate de invitați, conducători ai unor organe de specialitate din subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ai unor autorități administrative autonome, reprezentanții structurilor asociative ale unităților administrativ-teritoriale, precum și orice alte persoane a căror prezență se apreciază a fi utilă, la solicitarea primministrului. (4) Dezbaterile din ședințele Guvernului și modul de adoptare a actelor acestuia, precum și a oricăror alte măsuri stabilite se înregistrează și se consemnează în scris în stenograma ședinței, certificată de secretarul general al Guvernului și păstrată, conform legii, la Secretariatul General al Guvernului. SECȚIUNEA a 4-a Actele Guvernului Art. 37. – Tipurile de acte adoptate de Guvern (1) În exercitarea atribuțiilor sale, Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe. Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor. Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în condițiile art.115 alin.(1)-(3) din Constituție. În situații extraordinare se adoptă ordonanțe de urgență, în condițiile art.115 alin.(4)-(6) din Constituție. (2) Membrii Guvernului pot propune proiecte de hotărâri și de ordonanțe; de asemenea, pot propune Guvernului proiecte de lege, în vederea exercitării dreptului de inițiativă legislativă al acestuia. Metodologia de elaborare și înaintare la Guvern a acestor proiecte de acte normative se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în temeiul legii. (3) În cazul încetării mandatului sau, în condițiile prevăzute de Constituție, până la depunerea jurământului de către membrii noului Guvern, Guvernul continuă să emită numai actele cu caracter individual sau normativ, necesare pentru administrarea treburilor publice, fără a promova politici noi. În 13

Pagina 14

această perioadă, Guvernul nu poate să emită ordonanțe sau ordonanțe de urgențăși nu poate iniția proiecte de lege. (4) Prin excepție de la prevederile alin.(3), în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, Guvernul poate iniția proiecte de lege pentru ratificarea unor tratate internaționale, proiectele de lege privind bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat, precum și proiectul de lege privind responsabilitatea fiscală. Art. 38. – Regimul juridic al actelor Guvernului (1) Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe în prezența majorității membrilor săi. Hotărârile și ordonanțele se adoptă prin consens. Dacă nu se realizează consensul, hotărăște prim-ministrul. (2) Prevederile alin.(1) se aplică și în cazul documentelor și al altor măsuri adoptate de Guvern. (3) Hotărârile și ordonanțele Guvernului se semnează de Primministru, se contrasemnează de miniștrii care au obligația punerii lor în executare și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Nepublicarea atrage inexistența hotărârii sau a ordonanței. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituțiilor interesate. CAPITOLUL IV Exercitarea mandatului de membru al Guvernului Art. 39. - Regimul incompatibilităților și al conflictului de interese aplicabile funcției de membru al Guvernului Regimul incompatibilităților și al conflictului de interese aplicabile funcției de membru al Guvernului sunt cele prevăzute de legislația specială privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice. Art. 40. – Sancționarea stării de incompatibilite și a conflictului de interese în care se află membrul Guvernului Constatarea și sancționarea stării de incompatibilitate și a conflictului de interese pentru persoanele care ocupă funcția de membru al Guvernului se face în condițiile legii privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice. Art. 41. – Obligația renunțării la situația de incompatibilitate În termen de 15 zile de la data depunerii jurământului, membrul Guvernului este obligat să renunțe la calitatea sau funcția cu care este incompatibilă funcția de membru al Guvernului, sub sancțiunea încetării mandatului. Art. 42. – Cazuri de încetare a funcției de membru al Guvernului Funcția de membru al Guvernului încetează în următoarele cazuri: a) revocare; b) demisie; c) pierderea drepturilor electorale ca urmare unei hotărâri judecătorești definitive; 14

Pagina 15

d) starea de incompatibilitate constatată și sancționatăîn condițiile legii privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice ca urmare a unui raport de evaluare definitiv sau unei hotărâri judecătorești definitive; e) deces; f) condamnare penală printr-o hotărâre judecătorească definitivă; g) imposibilitate de a-și exercita atribuțiile pentru o perioadă de mai mult de 45 de zile. Art. 43. – Vacanța funcției de membru al Guvernului (1) În situațiile prevăzute la art.42 Președintele României, prin decret, la propunerea prim-ministrului, ia act de încetarea funcției și declară funcția vacantă în termen de 15 zile de la primirea propunerii prim-ministrului. (2) Primul-ministru îi transmite Președintelui României propunerea prevăzută la alin. (1) în termen de 5 zile de data la care intervine un caz de încetare a funcției de membru al Guvernului. (2) În situația în care cazurile de încetare a funcției de membru al Guvernului prevăzute la art. 42 lit. a) și b) intervin la o dată la care există situațiile prevăzute de art. 53 alin. (1), 92 alin. (2) și (3) și 93 alin. (1) din Constituție Președintele României, prin decret, la propunerea prim-ministrului, ia act de încetarea funcției și declară funcția vacantă în termen de 30 zile de la primirea propunerii prim-ministrului. Art. 44. – Revocarea din funcția de membru al Guvernului Revocarea din funcția de membru al Guvernului are loc în caz de remaniere guvernamentală. Art. 45. – Demisia din funcția de membru al Guvernului Demisia din funcția de membru al Guvernului se anunță public, se prezintă în scris prim-ministrului și devine irevocabilă din momentul în care s-a luat act de depunerea ei, dar nu mai târziu de 15 zile de la data depunerii. Art. 46. – Interimatul funcției de membru al Guvernului (1) Dacă prim-ministrul se află în una dintre situațiile de încetare a funcției de membru al Guvernului, cu excepția revocării, sau este în imposibilitate de a-și exercita atribuțiile, Președintele României desemnează un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuțiile Prim-ministrului, până la formarea noului Guvern. Interimatul pe perioada imposibilității exercitării atribuțiilor, încetează dacă prim-ministrul își reia activitatea în Guvern în cel mult 45 de zile. (2) Prevederile alin.(1) se aplică în mod corespunzător și celorlalți membri ai Guvernului, la propunerea prim-ministrului, pentru o perioadă de cel mult 45 de zile. (3) În situațiile prevăzute la alin.(2), înăuntrul termenului de 45 de zile, prim-ministrul inițiază procedurile prevăzute de lege pentru numirea unui alt membru al Guvernului în calitate de ministru interimar. Art. 47. – Numirea în funcție în caz de remaniere guvernamentală sau de vacanță a postului (1) Numirea în funcția de membru al Guvernului, în caz de remaniere guvernamentală sau de vacanță a postului, se face de Președintele României, la propunerea prim-ministrului. 15

Pagina 16

(2) Prim-ministrul propune Președintelui României, pentru numirea în funcția de membru al Guvernului, o persoană care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 17 în termen de 5 zile de la publicarea decretului prin care este constatată vacanța funcției. (3) Președintele României numește în funcție persoana propusă de prim-ministru în termen de 10 zile de la înregistrarea propunerii sau în același termen, în condițiile alin. (4) sau (5), motivează, îi comunică prim-ministrului și face public refuzul numirii în funcție. (4) Președintele României poate refuza, motivat, orice propunere a prim-ministrului pentru numirea în funcția de membru al Guvernului în situația în care persoana propusă nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 17 sau, cu privire la această persoană, au intervenit cazurile de încetare a funcției de membru al Guvernului prevăzute de art. 42 lit. c), e) și f). (5) Președintele României poate refuza motivat, o singură dată, o propunere a prim-ministrului pentru numirea în funcția de membru al Guvernului în situația în care consideră că persoana propusă nu corespunde funcției respective. (6) În situația în care Președintele României refuză o propunere a prim-ministrului în condițiile alin. (3), prim-ministrul îi transmite Președintelui o nouă propunere în termen de 5 zile de la data la care Președintele i-a comunicat refuzul propunerii anterioare. (7) Președintele României primește o nouă propunere pentru numirea unei persoane în funcția de membru al Guvernului transmisă de prim-ministru și are, în această situație, obligațiile prevăzute la alin. (3). (8) În situația în care Președintele României sau prim-ministrul sesizează Curtea Constituțională pentru soluționarea unui conflict juridic de natură constituțională apărut cu ocazia numirii unui membru al Guvernului, obligațiile prevăzute de acest articol sunt îndeplinite după publicarea deciziei Curții Constituționale prin care este soluționat conflictul, cu respectarea caracterului general obligatoriu a deciziei. CAPITOLUL V Răspunderea Guvernului Art. 48. – Respectarea principiului legalității Guvernul, în întregul său, și fiecare dintre membrii acestuia sunt obligați să își îndeplinească mandatul cu respectarea Constituției și a legilor țării, precum și a Programului de guvernare acceptat de Parlament. Art. 49. – Răspunderea politică Guvernul răspunde politic numai în fața Parlamentului, pentru întreaga sa activitate, ca urmare a votului de încredere acordat de către acesta cu prilejul învestiturii. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalți membri pentru activitatea Guvernului și pentru actele acestuia. Art. 50. – Alte tipuri de răspundere a Guvernului 16

Pagina 17

(1) Membrii Guvernului răspund civil, contravențional, administrativ sau penal, după caz, pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor ce le revin, în condițiile legii și ale prezentului Cod. (2) Aprecierea necesității și oportunitatea emiterii actelor administrative ale Guvernului aparțin membrilor Guvernului. TITLUL II Administrația publică centrală de specialitate CAPITOLUL I Dispoziții generale Art. 51. – Structura administrației publice centrale de specialitate (1) Administrația publică centrală de specialitate este formată din ministere, alte structuri aflate în subordonarea sau în coordonarea Guvernului sau a ministerelor și autorități administrative autonome. (2) Ministerele și celelalte organe de specialitate din subordinea Guvernului și a ministerelor au un secretar general și pot avea unul sau mai mulți secretari generali adjuncți al căror număr se stabilește prin actul de înființare. Funcțiile de secretar general și de secretar general adjunct se stabilesc și la nivelul autorităților administrative autonome, dacă prin legile de înființare a acestora nu se prevede altfel. Art. 52. – Rolul și atribuțiile ministerelor (1) Ministerele sunt organe de specialitate ale administrației publice centrale care realizează politica guvernamentală în domeniile de interes stabilite de Guvern. (2) Toate ministerele au atribuții comune și atribuții proprii potrivit competenței, în conformitate cu domeniul lor de activitate. Art. 53. – Funcțiile ministerelor (1) Ministerele îndeplinesc următoarele funcții principale: a) funcția de strategie, prin care se asigură aplicarea politicilor și strategiilor Guvernului în domeniul de competență, precum și a propriilor strategii și politici, coordonate cu politica Guvernului; b) funcția de reglementare a domeniului de competență, cu respectarea ierarhiei actelor normative; c) funcția de control și monitorizare a domeniului de competență, exercitată asupra persoanelor fizice sau juridice sau autorităților publice care intră în sfera de reglementare a domeniului de specializare, în limitele competenței legale. (2) Ministerele pot exercita și funcții specifice domeniului lor de activitate stabilite prin actele normative de organizare și funcționare ale acestora. Art. 54. – Personalitatea juridică a ministerelor Ministerele sunt persoane juridice de drept public, au sediul în municipiul București și sunt conduse de miniștri. 17

Pagina 18

CAPITOLUL II Conducerea ministerelor Art. 55. – Rolul miniștrilor Ministrul exercită conducerea ministerului și reprezintă ministerul în raporturile cu celelalte autorități publice, cu persoanele juridice și fizice din țară și din străinătate, precum și în justiție. Art. 56. – Atribuțiile generale ale miniștrilor (1) Ministrul îndeplinește următoarele atribuții principale: a) organizează, coordonează și controlează aplicarea legilor, ordonanțelor și hotărârilor Guvernului, a ordinelor și instrucțiunilor emise potrivit legii, cu respectarea limitelor de autoritate și a principiului autonomiei locale; b) elaborează și avizează proiecte de lege, ordonanțe, hotărâri ale Guvernului, în condițiile stabilite prin metodologia aprobată prin hotărâre a Guvernului; c) elaborează și aplică strategia proprie a ministerului, integrată strategiei de dezvoltare economico-socială a Guvernului, precum și politicile și strategiile în domeniile de activitate ale ministerului; d) îndeplinește calitatea de ordonator principal de credite; e) fundamentează și elaborează propuneri pentru bugetul anual, pe care le înaintează Guvernului; f) execută bugetul ministerului; g) urmărește proiectarea și realizarea investițiilor din sistemul ministerului, în baza bugetului aprobat; h) reprezintă interesele statului în diferite organe și organisme internaționale, în conformitate cu acordurile și convențiile la care România este parte și cu alte înțelegeri stabilite în acest scop, și dezvoltă relații de colaborare cu organe și organizații similare din alte state și cu organizații internaționale ce interesează domeniul lor de activitate; i) inițiază și negociază, din împuternicirea Președintelui României sau a Guvernului, în condițiile legii, încheierea de convenții, acorduri și alte înțelegeri internaționale sau propune întocmirea formelor de aderare la cele existente, în domeniul său de activitate; j) urmărește și controlează aplicarea convențiilor și acordurilor internaționale la care România este parte și ia măsuri pentru realizarea condițiilor în vederea integrării în alte organisme internaționale; k) îndeplinește atribuții ce rezultă din convențiile și acordurile internaționale la care România este parte; l) avizează, în condițiile legii, înființarea organismelor neguvernamentale în domeniul de competență și cooperează cu acestea în realizarea scopului pentru care au fost create; m) colaborează cu Institutul Național de Administrație și cu alte instituții de specialitate pentru formarea și perfecționarea pregătirii profesionale a personalului din sistemul său; n) aprobă, după caz, editarea publicațiilor de specialitate și informare; o) îndeplinește alte atribuții specifice stabilite prin acte normative. (2) Ministrul conduce aparatul propriu al ministerului, stabilit prin hotărâre a Guvernului, numește și eliberează din funcție personalul acestuia. Statele de funcții ale ministerelor se aprobă de miniștri doar în limita numărului de posturi aprobate prin hotărâre a Guvernului. 18

Pagina 19

(3) Guvernul poate dispune, în condițiile legii, modificări în organizarea și funcționarea ministerelor, precum și transferul unor activități de la un minister la altul ori la organe de specialitate din subordinea Guvernului sau ale ministerelor. (4) Miniștrii își îndeplinesc atribuțiile ce le revin folosind aparatul propriu al ministerelor, precum și prin organe de specialitate, instituții, operatori economici și alte structuri aflate în subordonarea, coordonarea sau autoritatea ministerelor. (5) Viceprim-miniștrii coordonează, sub conducerea nemijlocită a Prim-ministrului, realizarea programului de guvernare acceptat de Parlament într-un domeniu de activitate, scop în care conlucrează cu miniștrii care răspund de îndeplinirea acestui program în cadrul ministerelor pe care le conduc. Art. 57. – Actele miniștrilor (1) În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, ministrul emite ordine și instrucțiuni cu caracter normativ sau individual. (2) Prin ordine se pot aproba norme metodologice, regulamente sau alte categorii de reglementări care sunt parte componentă a ordinului prin care se aprobă. (3) Actele administrative cu caracter normativ, neclasificate, potrivit legii, emise de ministru se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (4) Actele prevăzute la alin.(1) sunt semnate de miniștri sau de persoanele delegate de aceștia. (5) Aprecierea necesității și oportunitatea emiterii actelor administrative ale miniștrilor aparțin exclusiv acestora. (6) Prevederile alin.(1)-(5) se aplică și în cazul conducătorilor altor organe de specialitate ale administrației publice centrale din subordinea Guvernului și a ministerelor care au rang de secretar de stat sau subsecretar de stat. Art. 58. – Cabinetul ministrului În fiecare minister se organizează cabinetul ministrului, în condițiile art. 553 lit. d). Art. 59. – Secretarii de stat și subsecretarii de stat (1) În activitatea de conducere a ministerului, ministrul este ajutat de unul sau mai mulți secretari de stat, potrivit actului normativ de înființare, respectiv de organizare și funcționare a ministerului, după caz. (2) În cadrul ministerelor, instituțiilor publice și altor organe de specialitate ale administrației publice centrale poate fi utilizată și funcția de subsecretar de stat, potrivit actului normativ prevăzut la alin.(1). (3) Secretarii de stat și subsecretarii de stat exercită atribuțiile stabilite prin actul normativ prevăzut la alin.(1), precum și alte atribuții delegate prin ordin al ministrului. (4) Secretarilor de stat și subsecretarilor de stat li se aplică în mod corespunzător prevederile art.50 alin.(1). Art. 60. – Regimul incompatibilităților și al conflictului de interese aplicabile funcțieide secretar de stat și subsecretar de stat (1) Regimul incompatibilităților și al conflictului de interese aplicabile funcției de secretar de stat și subsecretar de stat sunt cele prevăzute de legislația specială privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice. 19

Pagina 20

(2) Constatarea și sancționarea stării de incompatibilitate și a conflictului de interese pentru persoanele care ocupă funcția de secretar de stat și subsecretar de stat se face în condițiile legii privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice. (3) Prevederile alin.(1) și (2) se aplică și corpului secretarilor de stat și al consilierilor de stat din aparatul de lucru al viceprim-ministrului, după caz. Art. 61. – Secretarul general al ministerului și secretarii generali adjuncți (1) Secretarul general al ministerului și secretarii generali adjuncți sunt înalți funcționari publici, numiți prin concurs sau examen, pe criterii de profesionalism. Aceștia asigură stabilitatea funcționării ministerului, continuitatea conducerii și realizarea legăturilor funcționale între structurile ministerului, precum și cu celelalte autorități și organe ale administrației publice. (2) Principalele atribuții și responsabilități ale secretarului general sunt următoarele: a) coordonează buna funcționare a compartimentelor și activităților cu caracter funcțional din cadrul ministerului și asigură legătura operativă dintre ministru și conducătorii tuturor compartimentelor din minister și unitățile subordonate, precum și legătura cu celelalte autorități și organe ale administrației publice; b) primește și transmite spre avizare ministerelor proiectele de acte normative inițiate de minister și asigură avizarea actelor normative primite de la alți inițiatori; c) urmărește și gestionează procedurile de avizare, aprobare și publicare, după caz, ale actelor normative aprobate de Guvern, care au fost inițiate de minister; d) monitorizează elaborarea raportărilor periodice prevăzute de reglementările în vigoare în sarcina ministerului și dispune măsuri pentru realizarea lor conform normelor specifice; e) monitorizează implementarea politicilor de personal și respectarea principiilor privind managementul resurselor umane în cadrul instituției; f) îndeplinește alte atribuții prevăzute de regulamentul de organizare și funcționare a ministerului ori încredințate de ministru. (3) Secretarii generali adjuncți îndeplinesc atribuțiile stabilite de ministru. CAPITOLUL III Organizarea și funcționarea ministerelor Art. 62. – Înființarea și desființarea ministerelor (1) Ministerele se aprobă de către Parlament, prin acordarea votului de încredere asupra Programului de guvernare și întregii liste a Guvernului, în procedura de învestitură. (2) Ministerele se organizează și funcționează numai în subordinea Guvernului, potrivit prevederilor Constituției și prezentului Cod. (3) Aspectele specifice organizării și funcționării ministerului cu atribuții în domeniul apărării naționale și ministerului cu atribuții în domeniul ordinii publice sunt reglementate prin legi speciale, iar în privința celorlalte ministere, prin hotărâre a Guvernului. (4) Prin actul de înființare, respectiv de organizare și funcționare al ministerului se stabilesc funcțiile și atribuțiile specifice, organigrama și numărul 20

Pagina 21

de posturi ale ministerelor în raport cu importanța, complexitatea și specificul competenței atribuite. (5) Prim-ministrul poate cere Parlamentului modificarea structurii Guvernului prin înființarea, desființarea sau, după caz, divizarea ori comasarea unor ministere. Parlamentul acceptă modificarea structurii Guvernului în condițiile art.85 alin.(3) din Constituție. (6) Prim-ministrul poate solicita Parlamentului ca unii dintre viceprimminiștri să aibă și calitatea de coordonator al activității unor ministere. Ministerele care se află în coordonarea fiecărui viceprim-ministru se stabilesc de prim-ministru. Art. 63. – Organizarea ministerelor (1) Ministerele au în structura organizatorică direcții generale, direcții, servicii și birouri, denumite generic compartimente, cu respectarea prevederilor corespunzătoare încadrării cu personal a respectivelor structuri. (2) Atribuțiile compartimentelor ministerelor se stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare a ministerului, aprobat prin ordin al ministrului. Art. 64. – Organizarea activității ministerelor în străinătate (1) În funcție de natura atribuțiilor, unele ministere pot avea în domeniul lor de activitate compartimente în străinătate, înființate în condițiile legii. (2) Înființarea, desființarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice și oficiilor consulare se aprobă de Președintele României, la propunerea Guvernului. Art. 65. – Colegiul ministerului (1) Pe lângă ministru funcționează, ca organ consultativ, colegiul ministerului. (2) Componența și regulamentul de funcționare ale colegiului ministerului se aprobă prin ordin al ministrului. (3) Colegiul ministerului se întrunește, la cererea și sub conducerea ministrului, pentru dezbaterea unor probleme privind activitatea ministerului. Art. 66. – Personalul ministerului (1) Personalul din cadrul ministerului poate avea calitatea de funcționar public, de funcționar public cu statut special sau poate fi personal contractual, după caz, în condițiile legii. (2) Prin excepție de la prevederile alin.(1), prin lege sau în actul normativ de organizare și funcționare al ministerului, pot fi prevăzute și alte categorii de personal. CAPITOLUL IV Alte organe de specialitate ale administrației publice centrale Art. 67. – Organe de specialitate în subordinea Guvernului (1) Guvernul poate înființa în subordinea sa, cu avizul conform al Curții de Conturi, organe de specialitate, altele decât ministerele. 21

Pagina 22

(2) Competența organelor prevăzute la alin.(1) este distinctă de cea a Guvernului și de cea a ministerelor. (3) Dispozițiile prezentului Cod, prin care se reglementează organizarea și funcționarea Guvernului și a ministerelor, se aplică în mod corespunzător și celorlalte organe centrale de specialitate din subordinea Guvernului, cu excepția unor instituții de interes public a căror organizare și funcționare sunt reglementate prin legi speciale. (4) Natura funcțiilor deținute de conducătorii organelor prevăzute la alin.(1) se stabilește prin actul de înființare al acestora. Art. 68. – Organe centrale de specialitate în subordinea ministerelor (1) Ministerele pot înființa în subordinea lor organe de specialitate, cu avizul conform al Curții de Conturi. (2) Natura funcțiilor deținute de conducătorii organelor de specialitate se stabilește prin actul de înființare, respectiv, după caz, de organizare și funcționare. (3) Conducătorii organelor de specialitate din subordinea ministerului sunt numiți și eliberați din funcție de ministru, dacă prin actele prevăzute la alin. (2) nu se prevede altfel. TITLUL III Autoritățile administrative autonome Art. 69. – Definiția autorităților administrative autonome Autoritățile administrative autonome prevăzute la art.51 alin.(1) sunt autorități ale administrației publice centrale a căror activitate este supusă controlului Parlamentului, în condițiile prevăzute de legile lor de înființare, organizare și funcționare și care nu se află în raporturi de subordonare față de Guvern, de ministere sau față de organele de specialitate ale acestora. Art. 70. – Înființarea și desființarea autorităților administrative autonome Înființarea și desființarea autorităților administrative autonome se face prin lege organică. Art. 71. – Conducerea autorităților administrative autonome Numirea și eliberarea din funcție a conducerii autorităților administrative autonome se face de către Parlament, în condițiile prevăzute de legea de înființare a acestora. Art. 72. – Statutul personalului autorităților administrative autonome Categoriile de personal din autoritățile administrative autonome se stabilesc prin legea de înființare a acestora, în condițiile legii. Art. 73. – Conflictul de interese și incompatibilitățile (1) Regimul incompatibilităților și al conflictului de interese aplicabile persoanelor care asigură conducerea autorităților administrative autonome și care au rang de ministru sau secretar de stat sunt cele prevăzute de legislația 22

Pagina 23

specială privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice. (2) Constatarea și sancționarea stării de incompatibilitate și a conflictului de interese pentru persoanele care asigură conducerea autorităților administrative autonome și care au rang de ministru sau secretar de stat se face în condițiile legii privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice. Art. 74. – Actele administrative ale autorităților administrative autonome (1) În exercitarea atribuțiilor proprii prevăzute de lege, autoritățile administrative autonome emit sau, după caz, adoptă acte administrative a căror denumire este stabilită în legea de organizare și funcționare. (2) Actele prevăzute la alin.(1) pot avea caracter normativ sau individual. (3) Actele administrative cu caracter normativ prevăzute la alin.(1) se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepțiile prevăzute de lege. PARTEA a III-a ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ TITLUL I Dispoziții generale Art. 75. – Principii specifice aplicabile administrației publice locale (1) Administrația publică locală din unitățile administrativ-teritoriale se organizează și funcționează în temeiul principiilor generale ale administrației publice prevăzute la Partea I, Titlul III, și a principiilor generale prevăzute în Legea nr.199/1997 pentru ratificarea Cartei europene a autonomiei locale, precum și a următoarelor principii specifice: a) principiul descentralizării; b) principiul autonomiei locale; c) principiul consultării cetățenilor în soluționarea problemelor de interes local deosebit; d) principiul eligibilității autorităților administrației publice locale; e) principiul cooperării; f) principiul responsabilității; g) principiul constrângerii bugetare. (2) Aplicarea principiilor prevăzute la alin.(1) nu poate aduce atingere caracterului de stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil al României. TITLUL II Descentralizarea 23

Pagina 24

CAPITOLUL I Dispoziții generale Art. 76. – Principiile procesului de descentralizare Principiile pe baza cărora se desfășoară procesul de descentralizare sunt următoarele: a) principiul subsidiarității, care constă în exercitarea competențelor de către autoritatea administrației publice locale situată la nivelul administrativ cel mai apropiat de cetățean și care dispune de capacitate administrativă necesară; b) principiul asigurării resurselor corespunzătoare competențelor transferate; c) principiul responsabilității autorităților administrației publice locale în raport cu competențele ce le revin, care impune obligativitatea respectării aplicării standardelor de calitate și a standardelor de cost în furnizarea serviciilor publice și de utilitate publică; d) principiul asigurării unui proces de descentralizare stabil, predictibil, bazat pe criterii și reguli obiective, care să nu constrângă activitatea autorităților administrației publice locale sau să limiteze autonomia locală financiară; e) principiul echității, care implică asigurarea accesului tuturor cetățenilor la serviciile publice și de utilitate publică. Art. 77. – Regulile procesului de descentralizare (1) Guvernul, ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale transferă competențe autorităților administrației publice locale de la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor, după caz, respectând principiul subsidiarității și criteriul ariei geografice a beneficiarilor, potrivit căruia transferul competenței privind furnizarea unui serviciu public se face către acel nivel al administrației publice locale care corespunde cel mai bine ariei geografice a beneficiarilor. (2) Transferul competenței este fundamentat pe analize de impact și realizat pe baza unor metodologii specifice și a unor sisteme de indicatori de monitorizare, elaborate de către ministere și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, în colaborare cu ministerul coordonator al procesului de descentralizare și cu structurile asociative ale autorităților administrației publice locale. (3) În situația prevăzută la alin. (1), dacă în cadrul serviciului public respectiv există baze de date la nivel național, acestea rămân în proprietatea statului și în administrarea Guvernului, ministerelor sau a celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, după caz, care au transferat competențele, pentru competențele exercitate de autoritățile administrației publice centrale. Pentru competențele transferate autorităților administrației publice locale, bazele de date aferente serviciului public respectiv rămân în proprietatea statului și în administrarea autorităților administrației publice locale cărora le-au fost transferate competențele. (4) Metodologiile de administrare de către autoritățile administrației publice locale a bazelor de date prevăzute la alin. (3) se reglementează prin hotărâri ale Guvernului, la propunerea ministerelor sau a celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, după caz, care au transferat competențele. (5) Ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, în colaborare cu ministerul coordonator al procesului de descentralizare și cu structurile asociative ale autorităților administrației publice locale, pot organiza faze-pilot în vederea testării și evaluării impactului 24

Pagina 25

soluțiilor propuse pentru descentralizarea competențelor pe care le exercită în prezent. (6) Prin derogare de la legea care reglementează finanțele publice locale, serviciile publice deconcentrate, care exercită competențele ce urmează să fie supuse procesului de descentralizare, și prin urmare, să fie testate prin organizarea fazelor-pilot, se reorganizează temporar la nivelul unităților administrativ-teritoriale prin hotărâre a Guvernului. (7) În procesul de implementare al fazelor pilot, finanțarea serviciilor publice deconcentrate, care exercită competențele ce urmează să fie supuse procesului de descentralizare, se asigură prin transferuri către bugetele locale de la o poziție distinctă de cheltuieli din bugetul ordonatorului principal de credite care transferă competențele. (8) Prin derogare de la legea care reglementează finanțele publice, în vederea aplicării prevederilor alin.(7), se autorizează ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat să introducă în buget poziție de cheltuieli prevăzută la alin.(7), să asigure sumele necesare prin virări de credite bugetare și să modifice în mod corespunzător anexele la bugetele acestora. (9) Se autorizează ministerul cu atribuții în domeniul finanțelor publice să aprobe modificarea repartizării pe trimestre a virărilor de credite bugetare efectuate potrivit alin.(8) la propunerea ordonatorilor principali de credite. (10) În vederea aplicării prevederilor alin.(6) ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat au obligația de a aloca sume pentru cheltuielile determinate de procesul de descentralizare, aflate în fazele pilot, cel puțin la nivelul execuției bugetare din anul anterior din aceeași perioadă. (11) Pentru competențele propuse a fi descentralizate, care sunt exercitate de structuri deconcentrate sau subordonate ministerelor și celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, organizate la nivel local nu se organizează faze-pilot. Art. 78. – Etapele transferului de competențe (1) Etapele transferului de competență sunt următoarele: a) elaborarea de către ministerul coordonator al procesului de descentralizare a strategiei generale de descentralizare sau, în cazul inexistenței unei strategii generale de descentralizare prin care se analizează oportunitatea transferului de competențe de la nivelul administrației publice centrale la nivelul autorităților administrației publice locale, elaborarea de către ministere și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale a strategiilor sectoriale de descentralizare; b) identificarea de către Guvern, ministere și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale a resurselor necesare și a costurilor integrale aferente competențelor care sunt transferate, precum și a surselor bugetare pe baza cărora sunt finanțate; c) organizarea de către ministere și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale a eventualelor faze-pilot în vederea testării și evaluării impactului soluțiilor propuse pentru descentralizarea competențelor, care nu sunt exercitate prin structuri din subordinea ministerelor de resort, organizate la nivel local; d) elaborarea de către ministere și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale a analizelor de impact ale transferului de competențe; 25

Pagina 26

e) elaborarea de către ministere și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale a proiectelor de legi sectoriale prin care se transferă competențe către autoritățile administrației publice locale. (2) În toate etapele procesului de transfer de competențe, așa cum sunt prevăzute la alin. (1), este obligatorie consultarea structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale. (3) Guvernul, ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale asigură, în colaborare cu structurile asociative ale unităților administrativ-teritoriale, corelarea pe termen lung între responsabilitățile transferate și resursele aferente, astfel încât să acopere variațiile de cost în furnizarea serviciilor publice și de utilitate publică descentralizate. Art. 79. – Transferul resurselor financiare (1) Transferul de competențe precum și exercitarea acestora se face concomitent cu asigurarea tuturor resurselor necesare. (2) Finanțarea competențelor delegate este asigurată în totalitate de către administrația publică centrală. Competențele delegate sunt exercitate de către autoritățile administrației publice locale sau de către alte instituții publice locale, în numele unei autorități a administrației publice centrale, în limitele stabilite de către aceasta. Art. 80. – Standardele de calitate și standardele de cost (1) Ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale stabilesc standarde de cost pentru finanțarea serviciilor publice care au fost descentralizate până la intrarea în vigoare a prezentului Cod, precum și a celor care urmează să fie descentralizate și standarde de calitate aferente asigurării furnizării acestora de către autoritățile administrației publice locale. Standardele de cost și de calitate pentru serviciile publice care au fost descentralizate se elaborează în termen de maximum 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentului Cod. Standardele de cost și de calitate pentru serviciile publice care urmează să fie descentralizate se elaborează cel târziu până la intrarea în vigoare a legilor sectoriale de descentralizare. (2) Ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale au obligația să actualizeze periodic standardele de cost și de calitate pentru serviciile publice prevăzute la alin. (1). Elaborarea și actualizarea standardelor de cost și de calitate se fac în colaborare cu structurile asociative ale autorităților administrației publice locale, conform prevederilor în vigoare, sub coordonarea ministerului coordonator al procesului de descentralizare. (3) Standardele de cost și de calitate se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerelor sau a celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, cu avizul ministerului cu atribuții în domeniul administrației publice, al Comitetului tehnic interministerial pentru descentralizare și al Comitetului pentru finanțe publice locale. Hotărârile Guvernului privind actualizarea periodică a standardelor de cost și de calitate stau la baza determinării și alocării sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, către bugetele locale, pentru finanțarea serviciilor publice descentralizate. (4) Autoritățile administrației publice locale sunt responsabile pentru respectarea aplicării standardelor de calitate și de cost în furnizarea serviciilor publice și de utilitate publică descentralizate. Autoritățile administrației publice 26

Pagina 27

locale pot crește nivelul de calitate și de cost pe baza veniturilor proprii și a altor surse atrase, în condițiile legii. (5) În furnizarea serviciilor publice și de utilitate publică descentralizate, autoritățile administrației publice locale sunt obligate să asigure aplicarea standardelor de calitate și să asigure finanțarea serviciilor publice locale cel puțin la nivelul standardelor de cost stabilite în condițiile legii. CAPITOLUL II Cadrul instituțional al procesului de descentralizare Art. 81. – Rolul și atribuțiile ministerului coordonator al procesului de descentralizare (1) Ministerul coordonator al procesului de descentralizare este ministerul cu atribuții în domeniul administrației publice. (2) Ministerul coordonator al procesului de descentralizare avizează, potrivit legii, inițiativele și proiectele de acte normative privind descentralizarea administrativă și financiară, elaborate de ministere, respectiv de celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale. (3) Ministerul coordonator al procesului de descentralizare sprijină fundamentarea și implementarea politicii de descentralizare a Guvernului prin: a) elaborarea strategiei și a politicilor generale de descentralizare; b) coordonarea tehnică și monitorizarea procesului de descentralizare; c) elaborarea politicii de descentralizare financiară și fiscală, în colaborare cu ministerul cu atribuții în domeniul finanțelor publice; d) furnizarea de expertiză și asistență tehnică de specialitate ministerelor și celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, în vederea elaborării și implementării strategiilor de descentralizare sectorială; e) colectarea și gestionarea, în colaborare cu ministerul cu atribuții în domeniul finanțelor publice, cu celelalte ministere și organe de specialitate ale administrației publice centrale, cu autoritățile administrației publice locale, precum și cu alte autorități și instituții publice, a datelor statistice necesare fundamentării și estimării impactului politicilor de descentralizare; f) avizarea standardelor de cost și de calitate corespunzătoare anumitor servicii publice și de utilitate publică descentralizate elaborate, respectiv, actualizate de ministere, de celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale în colaborare cu structurile asociative ale unităților administrativ-teritoriale; g) monitorizarea îndeplinirii de către autoritățile administrației publice locale a standardelor de calitate în furnizarea serviciilor publice și de utilitate publică descentralizate. (4) Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și autoritățile administrației publice locale au obligația de a transmite ministerului coordonator al procesului de descentralizare toate informațiile necesare fundamentării, implementării și monitorizării procesului de descentralizare. Ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale asigură interoperabilitatea datelor specifice colectate cu baza de date a ministerului coordonator al procesului de descentralizare, constituită în acest scop. 27

Pagina 28

Art. 82. – Comitetul tehnic interministerial pentru descentralizare și Comitetul pentru finanțe publice locale (1) Pentru coordonarea generală a procesului de descentralizare funcționează Comitetul tehnic interministerial pentru descentralizare, condus de ministrul cu atribuții în domeniul administrației publice, în calitate de coordonator al reformei administrației publice. Din Comitetul tehnic interministerial fac parte și reprezentanții structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale. (2) La nivelul ministerelor și al celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale se constituie grupuri de lucru pentru descentralizarea competențelor. (3) Modul de organizare, funcționare și atribuțiile structurilor tehnice prevăzute la alin. (1) și (2) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. (4) Comitetul pentru finanțe publice locale, constituit în condițiile legii care reglementează finanțele publice locale, complementar rolului său în procesul de elaborare a unor reglementări cu caracter financiar, are rol consultativ în elaborarea și implementarea politicilor de descentralizare financiară și fiscală. Din Comitetul pentru finanțe publice locale fac parte și reprezentanții structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale. (5) Ministerul coordonator al procesului de descentralizare și ministerul cu atribuții în domeniul finanțelor publice, prin structurile de specialitate, asigură împreună secretariatul tehnic al Comitetului tehnic interministerial pentru descentralizare și al Comitetului pentru finanțe publice locale. Art. 83. – Monitorizarea stadiului procesului de descentralizare Ministerul coordonator al procesului de descentralizare prezintă anual Guvernului, spre informare, un raport privind stadiul derulării procesului de descentralizare. TITLUL III Regimul general al autonomiei locale Art. 84. – Dispoziții generale aplicabile autonomiei locale (1) Autonomia locală, definită la art. 5 lit. j), se exercită de autoritățile administrației publice locale. (2) Dispozițiile alin.(1) nu aduc atingere posibilității de a recurge la consultarea locuitorilor prin referendum sau prin orice altă formă de participare directă a cetățenilor la treburile publice, în condițiile legii. (3) Autonomia locală este numai administrativă și financiară, fiind exercitată pe baza și în limitele prevăzute de lege. (4) Autonomia locală privește organizarea, funcționarea, competența și atribuțiile autorităților administrației publice locale, precum și gestionarea resurselor care, potrivit legii, aparțin comunei, orașului, municipiului sau județului, după caz. 28

Pagina 29

(5) Autonomia locală garantează autorităților administrației publice locale dreptul ca, în limitele legii, să aibă inițiative în toate domeniile, cu excepția celor date în mod expres în competența altor autorități publice. Art. 85. – Raporturile dintre autoritățile administrației publice locale (1) Raporturile dintre autoritățile administrației publice din comune, orașe, municipii și autoritățile administrației publice de la nivelul județului se bazează pe principiile autonomiei locale, legalității, cooperării, solidarității, egalității de tratament și responsabilității. (2) În relațiile dintre consiliul local și primar, consiliul județean și președintele consiliului județean, precum și între autoritățile administrației publice din comune, orașe, municipii și autoritățile administrației publice de la nivel județean nu există raporturi de subordonare; în relațiile dintre acestea există raporturi de colaborare. Art. 86. – Structurile asociative ale unităților administrativteritoriale (1) Structurile asociative ale unităților administrativ-teritoriale sunt: a) Asociația Comunelor din România; b) Asociația Orașelor din România; c) Asociația Municipiilor din România; d) Uniunea Națională a Consiliilor Județene din România; e) alte forme asociative de interes general, constituite potrivit legii. (2) Autoritățile administrației publice centrale inițiatoare ale unui proiect de act normativ au obligația să consulte structurile asociative prevăzute la alin. (1), cu cel puțin 15 zile lucrătoare înainte de supunerea spre adoptare/aprobare a oricărui proiect de act normativ care privește în mod direct administrația publică locală și/sau care are impact asupra colectivităților locale. În cazul proiectelor de acte normative cu caracter urgent, termenul poate fi redus la 10 zile lucrătoare. (3) Punctele de vedere ale structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale cu privire la proiectele de acte normative asupra cărora au fost consultate se motivează în concordanță cu prevederile legale și se pot transmite, prin grija președinților acestora, în termen de 10 zile lucrătoare de la primire, la autoritatea administrației publice centrale inițiatoare a proiectului de act normativ, respectiv în 7 zile lucrătoare, în cazul proiectelor de acte normative care au caracter urgent. Art. 87. – Resursele financiare ale autorităților administrației publice locale (1) În cadrul politicii economice naționale, unitățile administrativteritoriale au dreptul la resurse financiare proprii, pe care autoritățile administrației publice locale le stabilesc, le administrează și le utilizează pentru exercitarea competenței și a atribuțiilor ce le revin, în condițiile legii. (2) Resursele financiare de care dispun autoritățile administrației publice locale trebuie să fie corelate cu competența și atribuțiile prevăzute de lege. (3) În scopul asigurării autonomiei locale, autoritățile deliberative ale administrației publice locale au dreptul să instituie și să perceapă impozite și taxe locale, să aprobe bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, în condițiile legii. 29

Pagina 30

(4) Stabilirea, constatarea, impunerea, inspecția fiscală, încasarea, urmărirea și executarea silită, precum și procedurile de administrare a creanțelor bugetare locale se realizează în condițiile legii. (5) Autoritățile administrației publice locale administrează sau, după caz, dispun de resursele financiare, precum și de bunurile proprietate publică sau privată ale unităților administrativ-teritoriale, în conformitate cu principiul autonomiei locale. Art. 88. – Bugetul local al unității/subdiviziunii administrativteritoriale Bugetele locale ale unităților/subdiviziunilor administrativ-teritoriale se elaborează, se aprobă, se execută și se raportează în condițiile legii care reglementează finanțele publice locale. Art. 89. – Formele de asociere a unităților administrativ-teritoriale (1) Două sau mai multe unități administrativ-teritoriale au dreptul ca, în limitele competenței autorităților lor deliberative și executive, să coopereze și să se asocieze, în condițiile legii, formând asociații de dezvoltare intercomunitară, cu personalitate juridică, de drept privat. Asociațiile de dezvoltare intercomunitară sunt persoane juridice de utilitate publică. (2) Asociațiile de dezvoltare intercomunitară se constituie în condițiile legii, în scopul realizării în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furnizării în comun a unor servicii publice. Zonele metropolitane și aglomerările urbane constituite cu acordul expres al consiliilor locale ale unităților administrativ-teritoriale componente au ca scop dezvoltarea infrastructurilor și a obiectivelor de dezvoltare de interes comun. Autoritățile deliberative și executive de la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale componente își păstrează autonomia locală, în condițiile legii. (3) Unitățile administrativ-teritoriale cooperează pentru organizarea și exercitarea unor activități în scopul realizării unor atribuții stabilite prin lege autorităților administrației publice locale, cu precădere în domeniile ce privesc activitățile de control, audit, inspecție, urbanism și amenajarea teritoriului, cadastru, precum și în orice alte domenii în care hotărăsc consiliile locale respective, pe principii de eficiență, eficacitate și economicitate, la nivelul asociațiilor de dezvoltare intercomunitară, ai căror membri sunt, sau la nivelul structurilor județene cu personalitate juridică ale structurilor asociative ale unităților administrativ-teritoriale recunoscute ca fiind de utilitate publică, potrivit legii. (4) Prin derogare de la prevederile art. 240 alin. (2) – (6), personalul de specialitate din cadrul asociațiilor de dezvoltare intercomunitară sau al structurilor județene cu personalitate juridică ale structurilor asociative ale unităților administrativ-teritoriale recunoscute ca fiind de utilitate publică, care exercită activitățile prevăzute la alin. (3), fundamentează, contrasemnează sau avizează din punct de vedere tehnic, după caz, actele autorităților administrației publice locale din unitățile administrativ-teritoriale prevăzute la alin. (3). (5) Asociațiile de dezvoltare intercomunitară care nu dispun de resurse financiare suficiente pentru asigurarea integrală a cheltuielilor secțiunii de funcționare cooperează în condițiile alin. (3), care se aplică în mod corespunzător. (6) Unitățile administrativ-teritoriale au dreptul ca, în limitele competenței autorităților lor deliberative și executive, să coopereze și să se asocieze și cu unități administrativ-teritoriale din străinătate, în condițiile legii, 30

Pagina 31

prin hotărâri ale autorităților deliberative de la nivelul acestora. De asemenea, pot adera la organizații internaționale ale autorităților administrației publice locale, în condițiile legii. Cheltuielile ocazionate de participarea la activitățile organizațiilor internaționale se suportă din bugetele locale respective. (7) Pentru protecția și promovarea intereselor lor comune, unitățile administrativ-teritoriale au dreptul de a adera la asociații naționale și internaționale, în condițiile legii. (8) Unitățile administrativ-teritoriale pot încheia între ele acorduri și pot participa, inclusiv prin alocare de fonduri, la inițierea și la realizarea unor programe de dezvoltare zonală sau regională, în baza hotărârilor adoptate de autoritățile deliberative de la nivelul acestora, în condițiile legii. (9) Unitățile administrativ-teritoriale limitrofe zonelor de frontieră pot încheia între ele acorduri de cooperare transfrontalieră cu structuri similare din statele vecine, în condițiile legii. (10) Inițiativa unităților administrativ-teritoriale de a coopera și de a se asocia cu unități administrativ-teritoriale din străinătate, precum și de a adera la o asociație internațională a unităților administrativ-teritoriale va fi comunicată, prin primari, respectiv președinții consiliilor județene, ministerului cu atribuții în domeniul afacerilor externe și ministerului cu atribuții în domeniul administrației publice. Proiectele de acord de cooperare, pe care unitățile administrativ-teritoriale intenționează să le încheie cu unitățile administrativteritoriale din alte țări, trebuie transmise, spre avizare conformă ministerului cu atribuții în domeniul afacerilor externe și ministerului cu atribuții în domeniul administrației publice, înainte de supunerea lor spre adoptare de către autoritățile deliberative. (11) Ministerul cu atribuții în domeniul afacerilor externe și ministerul cu atribuții în domeniul administrației publice emit avizele pentru proiectele de acorduri prevăzute la alin. (10) în termen de 30 de zile de la primirea solicitării. În caz contrar, autoritățile administrației publice locale consideră că nu sunt obiecții și proiectul respectiv poate fi supus spre aprobare autorității deliberative interesate. (12) Prin acordurile de cooperare transfrontalieră pot fi create și pe teritoriul României organisme care să aibă, potrivit dreptului intern, personalitate juridică. Aceste organisme nu au, în sensul prezentului Cod, competențe administrativ-teritoriale. (13) Unitățile administrativ-teritoriale care au încheiat acord de cooperare transfrontalieră au dreptul să participe în alte state la organismele create prin respectivele înțelegeri, în limita competențelor ce le revin, potrivit legii. (14) Autoritățile administrației publice locale din România pot încheia acorduri de înfrățire/cooperare cu autoritățile administrației publice locale din alte state, prioritar cu autoritățile administrației publice locale din statele în care se află comunități de români, programe comune culturale, sportive, de tineret și educaționale, stagii de pregătire profesională și alte acțiuni care contribuie la dezvoltarea relațiilor de prietenie, inclusiv finanțarea acestora. (15) Responsabilitatea privind acordurile de cooperare sau de asociere încheiate de unitățile administrativ-teritoriale revine în exclusivitate acestora. (16) Guvernul poate aproba programe de finanțare pentru activitățile prevăzute la alin. (1)-(3), alin. (6)-(9) și alin. (12)-(14). Art. 90. – Finanțarea asociațiilor de dezvoltare intercomunitară 31

Pagina 32

(1) Asociațiile de dezvoltare intercomunitară se finanțează prin contribuții din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale membre, precum și din alte surse, în condițiile legii. (2) Guvernul sprijină asocierea unităților administrativ-teritoriale prin programe naționale de dezvoltare, finanțate anual prin bugetul de stat sau din alte surse și prevăzute distinct în cadrul bugetului ministerului cu atribuții în domeniul administrației publice, în condițiile legii care reglementează finanțele publice locale. (3) Județele pot sprijini asociațiile de dezvoltare intercomunitară prin programe de dezvoltare județene sau locale, finanțate anual din bugetul județului sau din alte surse, în condițiile legii care reglementează finanțele publice locale, inclusiv prin asigurarea finanțării acestora din bugetul propriu al unității administrativ-teritoriale. Art. 91. – Organizarea și funcționarea asociațiilor de dezvoltare intercomunitară (1) Organele asociațiilor de dezvoltare intercomunitară sunt: adunarea generală a asociației, consiliul director și comisia de cenzori. (2) Organizarea și modul de funcționare a organelor asociației de dezvoltare intercomunitară și a aparatului tehnic sunt stabilite prin actul de înființare și statutul asociației de dezvoltare intercomunitară, aprobate prin hotărârile consiliilor locale, respectiv județene asociate. (3) Adunarea generală este organul de conducere al asociației de dezvoltare intercomunitară, format din reprezentanții tuturor unităților administrativ-teritoriale asociate. (4) Adunarea generală adoptă hotărâri în conformitate cu statutul asociației. Hotărârile adunării generale sunt asimilate actelor administrative și intră sub incidența prevederilor legii contenciosului administrativ. (5) Adunarea generală alege dintre membrii săi președintele asociației de dezvoltare intercomunitară. (6) Consiliul director este organul executiv de conducere a asociației de dezvoltare intercomunitară și este format din președintele asociației de dezvoltare intercomunitară și încă cel puțin 4 membri aleși din rândul membrilor adunării generale a asociației. Prin statut, asociații pot să prevadă și un număr mai mare de membri, cu condiția ca numărul total de membri în consiliul director, inclusiv președintele, să fie impar. (7) Pentru realizarea obiectivelor proprii, consiliul director poate propune adunării generale înființarea unui aparat tehnic, finanțat din resursele asociației de dezvoltare intercomunitară. (8) Dispozițiile prezentului Cod privind asociațiile de dezvoltare intercomunitară se completează cu prevederile de drept comun privind asociațiile și fundațiile. Art. 92. – Participarea cu capital sau cu bunuri (1) Consiliile locale și consiliile județene pot hotărî asupra participării cu împrumuturi, capital sau cu bunuri, după caz, în numele și în interesul colectivităților locale la nivelul cărora sunt alese, la înființarea, funcționarea și dezvoltarea unor organisme prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local sau județean, în condițiile legii. (2) În accepțiunea prezentului Cod, în categoria organismelor prestatoare de servicii publice sau de utilitate publică în unitățile administrativteritoriale se includ: a) instituții publice de interes local sau județean; 32

Pagina 33

b) societăți și regii autonome înființate prin hotărâri ale autorităților deliberative, denumite în continuare societăți și regii autonome de interes local sau județean; c) asociații de dezvoltare intercomunitară; d) furnizori de servicii sociale, de drept public ori privat, care acordă servicii sociale în condițiile prevăzute de lege; e) asociații, fundații și federații recunoscute ca fiind de utilitate publică, în condițiile legii; f) operatori de servicii comunitare de utilități publice locale sau județene; g) operatori regionali, constituiți în condițiile legii. Art. 93. – Controlul administrativ și financiar (1) Controlul administrativ și financiar al activității autorităților administrației publice locale se exercită în limitele și în condițiile prevăzute de lege. (2) Autoritățile și instituțiile publice cu atribuții de control/audit asupra activității administrației publice locale au obligația să asigure îndrumare, din oficiu sau la cererea autorităților administrației publice locale, cu privire la aplicarea prevederilor legale din sfera lor de competență. (3) Autoritățile administrației publice centrale cu atribuții de control, constatare și sancționare a contravențiilor au obligația, corespunzător domeniilor aflate în responsabilitatea acestora să elaboreze și să difuzeze materiale documentare și ghiduri și/sau să aloce pe pagina de internet secțiuni special dedicate informării publice. Art. 94. – Folosirea limbii minorităților naționale În unitățile/subdiviziunile administrativ-teritoriale, în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, autoritățile administrației publice locale, instituțiile publice aflate în subordinea acestora, asigură folosirea, în raporturile cu aceștia, și a limbii minorității naționale respective, în conformitate cu prevederile Constituției, ale prezentului Cod și ale tratatelor internaționale la care România este parte. TITLUL IV Unitățile administrativ-teritoriale în România Art. 95. – Tipurile de unități administrativ-teritoriale (1) Teritoriul României este organizat, sub aspect administrativ în unități administrativ-teritoriale care sunt comunele, orașele și județele. (2) Comunele și orașele sunt unități administrativ-teritoriale de bază. (3) Unele orașe sunt declarate municipii în condițiile legii. (4) Orice modificare a limitelor teritoriale ale unităților administrativteritoriale care privește înființarea, reînființarea sau reorganizarea acestora se poate efectua numai prin lege și după consultarea obligatorie a cetățenilor din unitățile administrativ-teritoriale respective prin referendum local, în condițiile legii. Art. 96. – Personalitatea juridică a unităților administrativteritoriale (1) Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. 33

Pagina 34

(2) Unitățile administrativ-teritoriale, precum și subdiviziunile administrative-teritoriale sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale Codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. (3) Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii. (4) Unitățile administrativ-teritoriale, în relațiile cu alte autorități și instituții publice, persoane fizice sau persoane juridice, pot utiliza poșta electronică, ca instrument de comunicare oficială. (5) Adresa oficială de poștă electronică a fiecărei unități administrativ-teritoriale se stabilește conform prevederilor legale în vigoare. Art. 97. – Capitala României Capitala României este Municipiul București. Art. 98. – Comuna (1) Comuna este unitatea administrativ-teritorială de bază care cuprinde populația rurală unită prin comunitate de interese și tradiții, alcătuită din unul sau mai multe sate, în funcție de condițiile economice, social-culturale, geografice și demografice. Prin organizarea comunei se asigură dezvoltarea economică, social-culturală și gospodărească a localităților rurale. (2) Comunele pot avea în componența lor mai multe localități rurale denumite sate, care nu au personalitate juridică. (3) Satul în care își au sediul autoritățile administrației publice comunale este sat-reședință de comună. Art. 99. – Orașul (1) Orașul este unitatea administrativ-teritorială de bază declarată ca atare prin lege, pe baza îndeplinirii criteriilor prevăzute de legislația privind amenajarea teritoriului național. Orașul este alcătuit din zone rezidențiale, zone industriale și de afaceri, cu multiple dotări edilitare cu funcții administrative, industriale, comerciale, politice, sociale și culturale destinate deservirii unei populații dintr-o zonă geografică mai întinsă decât limitele administrative ale acestuia, de regulă situate împrejur. (2) Orașele sunt unități administrativ-teritoriale constituite din cel puțin o localitate urbană și pot avea în componența lor și localități rurale, ultimele denumite sate aparținătoare. (3) Satelor aparținătoare li se aplică reglementările legale în vigoare specifice localităților rurale. Art. 100. – Municipiul (1) Municipiul este unitatea administrativ-teritorială declarată ca atare prin lege, pe baza îndeplinirii criteriilor prevăzute de lege. Municipiul este alcătuit din zone rezidențiale, zone industriale și de afaceri, cu multiple dotări edilitare cu funcții administrative, industriale, economice, politice, sociale, culturale și științifice destinate deservirii unei populații dintr-o zonă geografică mai întinsă decât limitele administrative ale acestuia, de regulă situate într-un areal mai mare decât al orașului. (2) În municipii se pot crea subdiviziuni administrativ-teritoriale ale căror delimitare și organizare se fac potrivit legii. 34

Pagina 35

(3) Municipiul București este organizat în 6 subdiviziuni administrativteritoriale, denumite sectoare. (4) Organizarea și funcționarea autorităților administrației publice locale de la nivelul subdiviziunilor administrativ-teritoriale, altele decât cele prevăzute la alin.(3), se realizează cu respectarea prevederilor Capitolului V din Titlul V al prezentei Părți care se aplică în mod corespunzător. Art. 101. – Județul Județul este unitatea administrativ-teritorială alcătuită din comune, orașe și, după caz, municipii în funcție de condițiile geografice, economice, sociale, etnice și de legăturile culturale și tradiționale ale populației, declarat ca atare prin lege. Art. 102. – Limitele teritoriale ale unităților administrativteritoriale (1) Prin înființarea, reînființarea sau reorganizarea unităților administrativ-teritoriale se stabilesc limitele teritoriale ale acestora. (2) Materializarea limitelor unităților administrativ-teritoriale stabilite potrivit legii se efectuează de către Comisia de delimitare numită prin ordin al prefectului, constituită în condițiile legii cadastrului și publicității imobiliare. Comisia are atribuții legale cu privire la identificarea, marcarea, actualizarea sau rectificarea limitelor dintre unitățile administrativ-teritoriale, precum și punerea în aplicare a hotărârilor judecătorești prin care se dispune cu privire la limitele dintre unitățile administrativ-teritoriale. (3) Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, prin instituțiile sale subordonate, gestionează din punct de vedere tehnic reprezentarea grafică a limitelor unităților administrativ-teritoriale determinate prin măsurători și are obligația ca, ulterior transmiterii de către Comisia prevăzută la alin. (2) a acestor limite, să le introducă în sistemul integrat de cadastru și carte funciară și să le afișeze pe geoportalul INSPIRE al României pentru a fi utilizate în activitatea autorităților și instituțiilor publice centrale și locale. (4) Până la aprobarea delimitării unităților administrativ-teritoriale prin lege, orice neînțelegeri referitoare la limitele administrativ-teritoriale se soluționează de către instanțele de judecată. (5) În situațiile prevăzute la alin. (2) – (4), nu sunt aplicabile prevederile art. 95 alin. (4). Art. 103. – Lista unităților administrativ-teritoriale Unitățile administrativ-teritoriale, denumirea și componența lor, municipiile reședință de județ, precum și satele reședință de comună sunt cele stabilite prin legea privind organizarea administrativă a teritoriului României. Art. 104. – Statutul unității administrativ-teritoriale (1) Consiliul local, respectiv consiliul județean, aprobă statutul unității administrativ-teritoriale, prin hotărâre care se poate modifica și completa, în funcție de modificările apărute la nivelul elementelor specifice ale acestora. Acesta cuprinde date și elemente specifice prin care unitatea administrativ-teritorială se distinge în raport cu alte unități similare, precum și prevederi privitoare la: a) reședința și însemnele specifice ale unității administrativteritoriale și modalitățile de utilizare a acestora, conform prevederilor legale; 35

Pagina 36

b) autoritățile administrației publice locale, sediul acestora, date privind constituirea și organizarea autorităților administrației publice locale; c) întinderea și delimitarea teritorială a unității administrativteritoriale, localitățile componente, amplasarea acestora, prezentarea grafică și descriptivă, distanța dintre localitățile componente, rangul unității administrativ-teritoriale, stabilit potrivit prevederilor legislației privind amenajarea teritoriului național; d) date privind înființarea unității administrativ-teritoriale, prima atestare documentară, evoluția istorică; e) criteriile potrivit cărora se poate conferi și retrage persoanelor fizice române sau străine, calitatea de cetățean de onoare pentru unitatea administrativ-teritorială respectivă; f) componența și structura populației unității administrativ-teritoriale, defalcate inclusiv pe localități componente; aspectele privind numărul populației se actualizează în urma recensământului în vederea respectării dreptului cetățenilor aparținând unei minorități naționale de a folosi limba sa maternă în relația cu administrația publică locală și cu serviciile publice deconcentrate; g) căile de comunicație existente și categoria acestora; h) date privitoare la principalele instituții din domeniul educației, cercetării, culturii, sănătății, asistenței sociale, presei, radioului, televiziunii și altele asemenea; i) principalele funcțiuni economice, capacități de producție diversificate din sectorul secundar și terțiar, precum și din agricultură; j) serviciile publice existente; k) informații privind bunurile din patrimoniul unității administrativteritoriale; l) informații relevante privind societatea civilă, respectiv partidele politice, sindicatele, cultele și organizațiile non-guvernamentale care își desfășoară activitatea în unitatea administrativ-teritorială; m) modul de cooperare sau asociere, după caz, cu persoane juridice de drept public sau de drept privat române sau străine; n) procedura privind atribuirea și schimbarea denumirilor de străzi, piețe și de obiective de interes public local; o) modalități de consultare a populației unității administrativteritoriale pentru probleme de interes local sau județean, după caz; p) procedura privind acordarea titlului și certificatului de fiu/fiică al/a comunei, orașului, municipiului sau județului ori cea privind acordarea titlului de cetățean de onoare. (2) Statutul unității administrativ-teritoriale cuprinde, în mod obligatoriu, elementele locale de identitate de natură culturală, istorică, obiceiuri și/sau tradiții pe baza cărora se pot dezvolta programe, proiecte sau activități, după caz, a căror finanțare se asigură din bugetul local. TITLUL V Autoritățile administrației publice locale CAPITOLUL I Dispoziții generale Art. 105. – Autorități ale administrației publice locale 36

Pagina 37

(1) Autonomia locală se exercită de către autoritățile administrației publice locale de la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor și județelor. (2) În condițiile legii, se pot constitui autorități ale administrației publice locale și la nivelul subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor. Art. 106. – Autoritățile administrației publice locale din comune, orașe și municipii (1) Autoritățile administrației publice din comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive. (2) Consiliile locale și primarii se aleg prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, în condițiile prevăzute de legea pentru alegerea autorităților administrației publice locale. (3) Consiliile locale și primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice din comune, orașe și municipii, în condițiile legii. Art. 107. – Autoritățile administrației publice din județe (1) Consiliul județean este autoritatea administrației publice locale, pentru coordonarea activității consiliilor comunale, orășenești și municipale, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean. Consiliul județean este ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, în condițiile legii pentru alegerea autorităților administrației publice locale. (2) Consiliul județean este condus de un președinte al consiliului județean care reprezintă autoritatea executivă la nivelul județului. Art. 108. – Administrarea domeniului public și privat al unităților administrativ-teritoriale Consiliile locale și consiliile județene hotărăsc, în condițiile prevăzute în Partea a V-a a prezentului Cod, ca bunurile ce aparțin domeniului public sau privat, local sau județean, după caz, să fie: a) date în administrarea instituțiilor publice și regiilor autonome din subordinea unității administrativ-teritoriale care le are în proprietate; b) concesionate; c) închiriate; d) date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică; e) valorificate prin alte modalități prevăzute de lege. Art. 109. – Reprezentarea în justiție a unităților administrativteritoriale (1) Reprezentarea în justiție a unităților administrativ-teritoriale se asigură de către primar sau de către președintele consiliului județean. (2) Primarul sau președintele consiliului județean stă în judecată, în calitate de reprezentant legal al unității administrativ-teritoriale, pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale acesteia și nu în nume personal. (3) Atribuția de reprezentare în justiție poate fi exercitată în numele primarului, sau, după caz, al președintelui consiliului județean de către consilierul juridic din aparatul de specialitate ori de către un avocat angajat în condițiile legii. (4) Cheltuielile de judecată sau, după caz, despăgubirile stabilite pe baza hotărârilor judecătorești definitive se suportă/se fac venit de la/la bugetul 37

Pagina 38

local al unității administrativ-teritoriale. Cheltuielile de judecată cuprind toate sumele cheltuite din bugetul local. CAPITOLUL II Competențele autorităților administrației publice locale Art. 110. – Tipurile de competențe (1) Autoritățile administrației publice locale exercită competențe exclusive, competențe partajate și competențe delegate, potrivit legii. (2) Ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, în cadrul actelor normative, precizează pentru fiecare competență ce urmează a fi descentralizată tipul acesteia potrivit alin.(1). CAPITOLUL III Consiliul local SECȚIUNEA 1 Constituirea consiliului local Art. 111. – Structura consiliului local Consiliul local se compune din consilieri locali aleși în condițiile stabilite de legea pentru alegerea autorităților administrației publice locale. Art. 112. – Numărul de consilieri locali (1) Numărul membrilor fiecărui consiliu local se stabilește prin ordin al prefectului, în funcție de numărul locuitorilor comunei, orașului sau municipiului, conform populației raportate, în funcție de domiciliu, de Institutul Național de Statistică la data de 1 ianuarie a anului în care se organizează alegerile, după cum urmează: Nr. Numărul locuitorilor comunei, orașului sau ai Numărul consilierilor crt. municipiului locali 0 1 2 1. până la 1500, inclusiv 9 2. între 1.501 și 3.000, inclusiv 11 3. între 3.001 și 5.000, inclusiv 13 4. între 5.001 și 10.000, inclusiv 15 5. între 10.001 și 20.000, inclusiv 17 6. între 20.001 și 50.000, inclusiv 19 7. între 50.001 și 100.000, inclusiv 21 8. între 100.001 și 200.000, inclusiv 23 9. între 200.001 și 400.000, inclusiv 27 10. peste 400.000 cu excepția Municipiului București 31 (2) Consiliul General al Municipiului București este compus din 55 de consilieri generali. 38

Pagina 39

(3) Numărul membrilor consiliilor locale ale sectoarelor Municipiului București se stabilește în funcție de numărul locuitorilor sectoarelor respective, potrivit alin. (1). Art. 113. – Constituirea consiliului local (1) Consiliul local se constituie în cel mult 60 de zile de la data desfășurării alegerilor autorităților administrației publice locale, perioadă în care mandatele consilierilor locali declarați aleși sunt validate. (2) După validarea mandatelor de consilier local este organizată o ședință privind ceremonia de constituire a consiliului local, ocazie cu care consilierii locali depun jurământul. Art. 114. – Validarea mandatelor de consilier local (1) Mandatele consilierilor locali declarați aleși sunt validate în cel mult 25 de zile de la data desfășurării alegerilor pentru autoritățile administrației publice locale de judecătoria în a cărei rază teritorială se află circumscripția electorală pentru care au avut loc alegeri, în procedură necontencioasă, prin încheiere pronunțată în camera de consiliu, fără a fi aplicabilă procedura de regularizare a cererii. (2) Mandatul unui consilier local este validat dacă, la data pronunțării încheierii, consilierul local declarat ales îndeplinește cumulativ următoarele condiții: a) are domiciliul pe teritoriul unității administrativ-teritoriale în care a fost ales, dovedit prin actul de identitate în copie; b) nu și-a pierdut drepturile electorale, fapt dovedit prin cazierul judiciar; c) nu și-a pierdut calitatea de membru al partidului politic pe lista căruia a fost ales, urmare a demisiei sau urmare a excluderii prin hotărârea definitivă a forului competent al partidului politic ori prin hotărâre definitivă a unei instanței judecătorești, fapt dovedit prin confirmările prevăzute la art.121 alin.(1) sau prin hotărâre definitivă a instanței judecătorești, după caz; d) mandatarul financiar coordonator a depus raportul detaliat al veniturilor și cheltuielilor electorale în conformitate cu prevederile legii privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, fapt dovedit prin depunerea raportului, în condițiile legii; e) nu a renunțat la mandat, în condițiile art.115; f) nu a fost ales prin fraudă electorală constată în condițiile legii privind alegerea autorităților administrației publice locale, dovedită prin documentele privind rezultatele alegerilor înaintate de către biroul electoral de circumscripție judecătoriei în a cărei rază teritorială se află circumscripția electorală pentru care au fost desfășurate alegeri. (3) Consilierii locali declarați aleși au obligația transmiterii către secretarul general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale a documentelor doveditoare prevăzute la alin. (2) lit. a) – e) în cel mult 15 zile de la data desfășurării alegerilor, pentru care li se eliberează o confirmare de primire. Termenul de 15 zile este termen de decădere, caz în care secretarul general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale transmite judecătoriei documentele care i-au fost puse la dispoziție înăuntrul acestui termen, precum și o adresă prin care propune validarea consilierilor care au depus documentele 39

Pagina 40

prevăzute la alin. (2) sau, după caz, invalidarea consilierilor care nu au depus aceste documente. (4) Secretarul general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale are obligația de a transmite judecătoriei în a cărei rază teritorială se află circumscripția electorală pentru care au avut loc alegeri documentele doveditoare prevăzute la alin.(2) lit.a) - e) în 2 zile de la împlinirea termenului prevăzut la alin.(3), în vederea validării mandatelor consilierilor locali declarați aleși. (5) Încheierea judecătoriei privind validarea sau după caz invalidarea mandatelor consilierilor locali cuprinde numele consilierilor locali ale căror mandate au fost validate și se comunică de îndată prefectului și secretarului general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale. În prima zi lucrătoare ulterioară comunicării încheierii, secretarul general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale informează consilierii locali declarați aleși cu privire la validarea mandatelor lor, supleanții acestora cu privire la invalidarea mandatelor consilierilor locali declarați aleși și partidele politice sau organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale. Încheierea judecătoriei prin care sunt invalidate mandatele este comunicată și respectivilor consilieri locali declarați aleși. (6) În termen de 3 zile de la comunicare cei interesați pot formula apel împotriva încheierii judecătoriei de validare sau invalidare a mandatelor. Apelul se soluționează de tribunalul în a cărui circumscripție se află judecătoria care a pronunțat încheierea în termen de 5 zile de la depunerea apelului, în procedură necontencioasă, fără a fi aplicabilă procedura de regularizare a cererii, hotărârea fiind definitivă. Hotărârea se comunică de îndată de la pronunțare prefectului, secretarului general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale și consilierului local declarat ales. (7) Pronunțarea încheierii judecătoriei, respectiv pronunțarea hotărârii tribunalului se poate amâna, o singură dată, cel mult 24 de ore, iar termenul pentru motivarea încheierii, respectiv a hotărârii este de cel mult 48 de ore de la pronunțare. Art. 115. – Renunțarea la mandat înainte de validare (1) Consilierul local declarat ales poate renunța la mandat în cel mult 10 zile de la data desfășurării alegerilor, situație în care comunică, în același termen, sub semnătură, decizia sa secretarului general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale. (2) Secretarul general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale transmite judecătoriei în a cărei rază teritorială se află circumscripția electorală pentru care au avut loc alegeri și prefectului declarațiile semnate de consilierii locali declarați aleși, prevăzuți la alin.(1), în termenul prevăzut la art.114 alin.(4). Art. 116. – Ședințele privind ceremonia de constituire a consiliului local (1) Pentru fiecare consiliu local din județ, prefectul convoacă consilierii locali pentru ședința privind ceremonia de constituire a consiliului local în cel mult 5 zile de la comunicarea încheierii judecătoriei prevăzute la art.114 alin.(5) ori a comunicării hotărârii tribunalului în condițiile art.114 alin.(6) și (7), după caz, în situația în care numărul mandatelor de consilier local, validate, este mai mare decât primul număr natural strict mai mare decât jumătate din numărul membrilor consiliului local stabilit potrivit art.112. (2) Prefectul îi comunică secretarului general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale data și ora stabilite pentru ședința privind ceremonia de 40

Pagina 41

constituire a consiliului local, la care participă prefectul, subprefectul sau un reprezentant al instituției prefectului desemnat prin ordin de către prefect. În situații motivate, cu respectarea dispozițiilor alin.(1) prefectul poate comunica o altă dată și oră. (3) Secretarul general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale comunică consilierilor locali ale căror mandate au fost validate data și ora ședinței privind ceremonia de constituire convocată de prefect, care are loc la sediul consiliului local. (4) Ședința pentru ceremonia de constituire este condusă de cel mai în vârstă consilier local, al cărui mandat a fost validat, ajutat de doi dintre cei mai tineri consilieri locali ale căror mandate au fost validate. (5) Consilierii locali ale căror mandate au fost validate depun jurământul prevăzut la art.117 în cadrul ședinței privind ceremonia de constituire a consiliului local. (6) În cazul în care numărul consilierilor locali care au depus jurământul în condițiile alin.(5) este mai mic decât primul număr natural strict mai mare decât jumătate din numărul membrilor consiliului local stabilit potrivit art.112, prefectul convoacă consilierii locali pentru o a doua ședință privind ceremonia de constituire în termen de 20 de zile de la data primei ședințe. (7) În cadrul celei de a doua ședințe pot depune jurământul consilierii locali validați care au absentat de la prima ședință și supleanții ale căror mandate au fost validate în condițiile art.119 și consilierii locali validați în condițiile art.114 alin.(6) și (7) și care nu au fost convocați la prima ședință de constituire a consiliului local. (8) Prin excepție de la dispozițiile alin.(7) consilierul local declarat ales care nu a putut depune jurământul, ca urmare a absenței pentru motive temeinice, poate depune jurământul în cadrul primei ședințe a consiliului local. Sunt considerate motive temeinice spitalizarea sau imobilizarea la pat, ori situații precum deplasarea în străinătate în interes de serviciu, evenimente de forță majoră, cum ar fi inundații sau alte catastrofe care au împiedicat deplasarea, deces în familie ori alte situații similare. (9) Consilierul local al cărui mandat a fost validat care nu depune jurământul nici în cea de a doua ședință privind ceremonia de constituire ori în termenul prevăzut la alin.(8) sau care refuză să depună jurământul este considerat demisionat de drept. (10) Locurile consilierilor locali declarați aleși ale căror mandate nu au fost validate sau care sunt considerați demisionați de drept și care nu pot fi completate cu supleanți se declară vacante prin ordin al prefectului în termen de 5 zile de la prima ședință ordinară a consiliului local. Art. 117. – Jurământul (1) Consilierii locali aleși al căror mandat a fost validat depun următorul jurământ în limba română: Jur să respect Constituția și legile țării și să fac, cu bună-credință, tot ceea ce stă în puterile și priceperea mea pentru binele locuitorilor comunei/orașului/municipiului/județului... Așa să îmi ajute Dumnezeu! Formula religioasă de încheiere va respecta libertatea convingerilor religioase, jurământul putând fi depus și fără formula religioasă. Jurământul se imprimă pe un formular special și se semnează, în două exemplare, de fiecare ales local. (2) Un exemplar al jurământului se păstrează la dosarul de constituire, iar al doilea se înmânează consilierului local ales. Dosarul de constituire se păstrează de către secretarul general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale. 41

Pagina 42

Art. 118. – Declararea consiliului local ca legal constituit (1) Consiliul local este legal constituit dacă numărul consilierilor locali care au depus jurământul în condițiile art.116 alin.(5)-(7) este mai mare decât primul număr natural strict mai mare decât jumătate din numărul membrilor consiliului local, stabilit potrivit art.112. (2) Data constituirii consiliului local este considerată data desfășurării primei ședințe privind ceremonia de constituire a consiliului local, respectiv a celei de a doua, după caz. (3) În termen de 3 zile de la data constituirii consiliului local în condițiile alin.(1) prefectul emite un ordin privind constatarea îndeplinirii condițiilor legale de constituire a consiliului local, care se comunică secretarului general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale și se aduce la cunoștință publică. (4) În situația în care consiliul local nu este legal constituit în condițiile alin.(1), în 3 zile de la împlinirea termenului prevăzut la art.116 alin.(6) prefectul emite un ordin privind constatarea neîndeplinirii condițiilor legale de constituire a consiliului local, în care se menționează motivele neconstituirii acestuia. (5) Ordinul prefectului prevăzut la alin.(3), respectiv alin.(4), prevede, dacă este cazul, și situațiile în care este necesară validarea mandatelor supleanților. Ordinul prefectului care cuprinde situațiile în care este necesară validarea mandatelor supleanților se comunică judecătoriei în a cărei rază teritorială se află circumscripția electorală pentru care au avut loc alegeri, partidelor politice și organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale care au propus candidați și secretarului general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale. Art. 119. – Validarea mandatelor supleanților în cadrul procedurii de constituire a consiliului local (1) Mandatele supleanților sunt validate de judecătoria în a cărei rază teritorială se află circumscripția electorală pentru care au avut loc alegeri, în procedură necontencioasă,prin încheiere pronunțată în camera de consiliu, fără a fi aplicabilă procedura de regularizare a cererii. Validarea mandatelor supleanților se realizează în condițiile art.114 alin.(2), cu respectarea prevederilor legii privind alegerea autorităților administrației publice locale în situația în care consilierul local declarat ales se află în una dintre următoarele situații: a) nu este validat ca urmare a neîndeplinirii condițiilor precizate la art.114 alin.(2); b) este considerat demisionat de drept, potrivit art.116 alin.(9). (2) În cazul prevăzut la alin.(1) lit. a) mandatele supleanților sunt validate în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a încheierii de invalidare a mandatului consilierului local declarat ales. (3) În cazul prevăzut la alin.(1) lit.b) mandatele supleanților sunt validate în termen de 10 de zile de la comunicarea ordinului prefectului prevăzut la art.118 alin.(5). (4) Supleanții au obligația transmiterii către secretarul general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale a documentelor doveditoare prevăzute la art.114 alin.(3) cu cel puțin 7 zile înainte de împlinirea termenului prevăzut la alin.(2), respectiv la alin.(3), pentru care li se eliberează o confirmare de primire. Termenul pentru transmiterea documentelor către secretarul general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale este termen de decădere, caz în care 42

Pagina 43

secretarul general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale transmite judecătoriei documentele care i-au fost puse la dispoziție înăuntrul acestui termen, precum și o adresă de informare prin care propune validarea supleanților care au depus documentele prevăzute la art.114 alin.(2) sau, după caz, invalidarea supleanților care nu au depus aceste documente. (5) Secretarul general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale transmite judecătoriei documentele doveditoare prevăzute la art.114 alin.(2) lit.a) - d) cu cel puțin 7 zile înainte de împlinirea termenului prevăzut la alin.(2) sau (3), după caz. (6) Supleantul al cărui mandat a fost validat în condițiile prezentului articol depune jurământul în a doua ședință privind ceremonia de constituire a consiliului local prevăzută la art.116 sau în prima ședință a consiliului local, după caz. (7) Prevederile alin.(6) se aplică în mod corespunzător supleantului declarat ales al cărui mandat a fost invalidat de judecătoria competentă, în primă instanță, dar care a fost validat prin hotărârea tribunalului. (8) Supleantul al cărui mandat a fost validat, care nu depune jurământul în condițiile alin.(6) sau, după caz, alin.(7) ori care refuză să depună jurământul este considerat demisionat de drept. (9) În termen de 3 zile de la data constituirii consiliului local în condițiile art.118 alin.(1) sau, după caz, alin.(2) prefectul emite un ordin privind constatarea îndeplinirii condițiilor legale de constituire a consiliului local, care se comunică secretarului general al unității/subdiviziunii administrativteritoriale și se aduce la cunoștință publică. Art. 120. – Organizarea alegerilor parțiale (1) În situația în care consiliul local nu a fost constituit în condițiile art.118, sunt organizate alegeri parțiale de completare în condițiile legii privind alegerea autorităților administrației publice locale pentru locurile consilierilor locali declarate vacante potrivit art.116 alin.(10). (2) Alegerile prevăzute la alin.(1) se organizează în termen de 90 de zile de la emiterea ordinului prefectului prevăzut la art.118 alin.(4), în condițiile legii privind alegerea autorităților administrației publice locale. Stabilirea datei pentru organizarea alegerilor se face de către Guvern, la propunerea autorităților cu atribuții în organizarea alegerilor locale pe baza solicitării prefectului. Art. 121. – Confirmarea calității de membru al partidului politic sau organizației cetățenilor aparținând minorităților naționale a candidaților declarați aleși și asupleanților (1) Partidele politice sau organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale confirmă, sub semnătura persoanelor din cadrul conducerilor județene ale acestora, calitatea de membru a consilierilor declarați aleși și a supleanților, în următoarele condiții: a) în termen de 3 zile de la încheierea, de către biroul electoral de circumscripție, în condițiile legii privind alegerea autorităților administrației publice locale, a procesului-verbal privind constatarea rezultatului alegerilor și atribuirea mandatelor; b) în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii prevăzute la art.114 alin.(5); c) în termen de 3 zile de la primirea ordinului prefectului precizat la art.118 alin.(5); 43

Pagina 44

d) în termen de 3 zile de la solicitarea secretarului general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale, în situația vacanței mandatelor de consilieri aleși pe liste de candidați constatată prin hotărâre a consiliului local sau prin ordin al prefectului. (2) Confirmările precizate la alin. (1) sunt transmise, în termenele prevăzute, secretarului general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale. (3) Secretarul general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale transmite de îndată confirmările primite judecătoriei în a cărei rază teritorială se află circumscripția electorală pentru care au avut loc alegeri în vederea validării mandatelor consilierilor locali declarați aleși, în condițiile art.114 sau a validării mandatelor supleanților, în condițiile art.119 sau art.122. Art. 122. – Validarea mandatelor supleanților pe durata mandatului consiliului local (1) În caz de vacanță a mandatelor de consilieri locali, pe durata mandatului consiliului local, mandatele supleanților sunt validate în termen de 10 de zile de la data încetării mandatului consilierului local în condițiile art.204 prin încheierea judecătoriei în a cărei rază teritorială se află circumscripția electorală pentru care au avut loc alegeri în procedură necontencioasă, prin încheiere pronunțată în camera de consiliu, fără a fi aplicabilă procedura de regularizare a cererii. Validarea mandatelor supleanților se realizează cu respectarea prevederilor art.114 alin.(2) și art.121 alin.(1) lit.d), alin.(2) și (3). Supleanții au obligația transmiterii către secretarul general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale a documentelor doveditoare prevăzute la art.114 alin. (2) lit.a) - d) cu cel puțin 5 zile înainte de împlinirea termenului de 10 zile. Dispozițiile art.114 alin.(4) - (7) se aplică în mod corespunzător. (2) Consilierul local al cărui mandat a fost validat pe durata mandatului consiliului local depune jurământul în fața consiliului local, în termen de 15 zile de la data la care secretarul general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale l-a informat cu privire la validarea mandatului său. (3) Consilierul local declarat ales al cărui mandat a fost invalidat de judecătoria competentă, în primă instanță, dar care a fost validat prin hotărârea tribunalului depune jurământul în fața consiliului local, în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea tribunalului. (4) Consiliul local se convoacă în condițiile art.134 alin.(1) pentru respectarea termenului prevăzut la alin.(2) sau (3), după caz. (5) Consilierul local al cărui mandat a fost validat în condițiile alin.(2) sau (3) care nu depune jurământul în termenul de 15 de zile ori care refuză să depună jurământul este considerat demisionat de drept, cu excepția cazului în care se află într-una dintre situațiile prevăzute la art.116 alin.(8). (6) În cazul în care consilierul local al cărui mandat a fost validat în condițiile alin.(2) sau (3) se află, pe perioada celor 15 zile prevăzute de aceste alineate, într-una dintre situațiile prevăzute la art.116 alin.(8), termenul pentru depunerea jurământului se prelungește până la încetarea acestei situații. SECȚIUNEA a 2-a Organizarea consiliului local Art. 123. – Președintele de ședință (1) După declararea ca legal constituit, consiliul local alege dintre membrii săi un președinte de ședință, pe o perioadă de cel mult 3 luni, care conduce ședințele consiliului și semnează hotărârile adoptate de acesta. 44

Pagina 45

Președintele de ședință se alege prin vot deschis cu majoritate simplă, prevăzută la art. 5, lit. kk). (2) Consilierul local ales în condițiile alin.(1) poate fi schimbat din funcție, la inițiativa a cel puțin unei treimi din numărul consilierilor locali în funcție, prin hotărâre adoptată cu majoritate absolută. (3) În cazul în care președintele de ședință lipsește, la propunerea consilierilor locali, din rândul acestora este ales un alt președinte de ședință, prin hotărâre adoptată cu majoritate simplă, care conduce ședința respectivă. Acesta exercită pentru această ședință atribuțiile prevăzute de prezentul Cod pentru președintele de ședință. (4) Președintele de ședință exercită următoarele atribuții principale: a) conduce ședințele consiliului local; b) supune votului consilierilor locali proiectele de hotărâri și anunță rezultatul votării, cu precizarea voturilor pentru, a voturilor împotrivă și a abținerilor numărate și evidențiate de secretarul general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale în procesul verbal al ședinței; c) semnează procesul-verbal al ședinței; d) asigură menținerea ordinii, în condițiile regulamentului de organizare și funcționare a consiliului local; e) supune votului consilierilor locali orice problemă care intră în competența de soluționare a consiliului local; f) aplică, dacă este cazul, sancțiunile prevăzute la art.233 alin.(1) sau propune consiliului aplicarea unor asemenea sancțiuni, după caz; g) îndeplinește alte atribuții prevăzute de lege, de regulamentul de organizare și funcționare a consiliului local sau alte însărcinări date de către consiliul local. Art. 124. – Organizarea comisiilor de specialitate ale consiliului local (1) După constituire, consiliul local își organizează comisii de specialitate, pe principalele domenii de activitate. (2) Pot fi membri ai comisiilor de specialitate numai consilierii locali. (3) Operațiunile desfășurate în cadrul procedurii de constituire a comisiilor de specialitate, domeniile de activitate în care se pot organiza comisii de specialitate, numărul și denumirea acestora, numărul membrilor fiecărei comisii și modul de stabilire a locurilor ce revin fiecărui grup de consilieri sau consilieri independenți, precum și componența nominală a acestora se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, cu respectarea configurației politice de la ultimele alegeri locale. Numărul membrilor unei comisii este întotdeauna impar. (4) Numărul locurilor ce revine fiecărui grup de consilieri sau consilierilor independenți în fiecare comisie de specialitate se stabilește de către consiliul local, cu respectarea configurației politice de la ultimele alegeri locale. (5) Nominalizarea membrilor fiecărei comisii se face de fiecare grup de consilieri iar a consilierilor independenți de către consiliul local, avându-se in vedere de regulă, opțiunea acestora, pregătirea lor profesionala si domeniul in care își desfășoară activitatea. În funcție de numărul membrilor consiliului, un consilier poate face parte din cel puțin o comisie și din cel mult 3 comisii, dintre care una este comisia de bază. Art. 125. – Atribuțiile comisiilor de specialitate (1) Comisiile de specialitate au următoarele atribuții principale: 45

Pagina 46

a) analizează proiectele de hotărâri ale consiliului local din domeniul lor de activitate; b) întocmesc avize asupra proiectelor de hotărâri și asupra problemelor analizate, pe care le prezintă consiliului local; c) îndeplinesc orice alte atribuții stabilite prin regulamentul de organizare și funcționare a consiliului local sau însărcinări date prin hotărâri ale consiliului local, dacă acestea au legătură cu activitatea lor. (2) Comisiile de specialitate adoptă avize cu majoritatea absolută. Art. 126. – Președintele și secretarul comisiei de specialitate (1) Comisiile de specialitate își aleg, prin votul deschis al majorității absolute a consilierilor locali ce o compun, câte un președinte și câte un secretar. (2) Președintele comisiei de specialitate are următoarele atribuții principale: a) asigură reprezentarea comisiei în raporturile acesteia cu consiliul local, aparatul de specialitate al primarului, organismele prestatoare de servicii publice locale și cu celelalte comisii; b) convoacă ședințele comisiei conform procedurii prevăzute în regulamentul de organizare și funcționare a autorității deliberative și informează secretarul general al unității/subdiviziunii administrativ teritoriale de data și locul ședinței; c) conduce ședințele comisiei; d) susține în ședințele consiliului local avizele formulate de comisie; e) anunță rezultatul votării, pe baza datelor comunicate de secretar; f) îndeplinește orice alte atribuții referitoare la activitatea comisiei, prevăzute de lege, de regulamentul de organizare și funcționare a consiliului sau stabilite de consiliul local; g) comunică secretarului general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale in termen rezonabil, până la finalul fiecărei luni calendaristice, prezența și procesele-verbale ale fiecărei ședințe ale comisiei de specialitate. (3) Președintele comisiei de specialitate poate propune ca la lucrările comisiei să participe și alte persoane din afara acesteia, dacă apreciază că este necesar și poate participa la lucrările celorlalte comisii care examinează probleme ce prezintă importanță pentru comisia pe care o conduce. (4) Secretarul comisiei îndeplinește următoarele atribuții principale: a) efectuează apelul nominal și ține evidența participării la ședințe a membrilor comisiei; b) numără voturile și îl i

Textul este prea lung pentru a fi afișat integral. Deschide fișierul pentru restul paginilor.