Hotărâre a Consiliului Local
Amenajament Pastoral
Fișierul original pe site-ul primăriei
PDF · 1,7 MB · modificat pe site: 23.08.2021
Pagina sursă
Cum citez acest document
Hotărâre a Consiliului Local, „Amenajament Pastoral”, Comuna Valea Lupului, jud. Iași. Sursa: http://comuna-valealupului.ro/wp-content/uploads/2021/08/05-AMENAJAMENT-PASTORAL.pdf (arhivat pe acte-primarii.ro: https://acte-primarii.ro/iasi/valea-lupului/3507-amenajament-pastoral, 04.11.2026)
Semnalează o problemă (text greșit, date personale, document scos de primărie)
Pagina 1
PLAN AMENAJAMENT
PASTORAL
UAT VALEA LUPULUI
MODEL /DRAFT
PENTRU INCLUDERE ,DISCUTARE SI APROBARE IN URMATOAREA SEDINTA A
CONSILIU LOCAL
0
Pagina 2
Cuprins
Introducere 2
Capitolul 1. Situația teritorial-administrativă 7
1.1. Amplasarea teritorială a localității 7
1.2. Denumirea deținătorului legal 7
1.3. Documente care atestă dreptul de proprietate sau deținere legală 8
1.4. Gospodărirea anterioară a pajiștilor din amenajament 9
Capitolul II. Organizarea teritoriului 10
2.1. Denumirea trupurilor de pajiște care fac obiectul acestui studiu 10
2.2. Amplasarea teritorială a trupurilor de pajiște. Vecinii și hotarele pajiștii 10
2.3. Constituirea și materializarea parcelarului și subparcelarului descriptiv 10
2.4. Baza cartografică utilizată 11
2.5. Suprafața pajiștilor. Determinarea suprafețelor 11
2.6. Enclave 13
Capitolul III -1. Caracteristici geografice și climatice 14
2. Condițiile fizico-geografice 20
3. Solurile 34
4. Factorii limitative ai producției pastorale 40
5. Concluzii 43
6. Caracterizare agrochimică 46
Capitolul IV - Vegetația 58
4.1. Date fitoclimatice 58
4.2. Descrierea tipurilor de stațiune 59
4.3. Tipuri de pajiști. Descrierea tipurilor 63
4.4. Descrierea vegetației lemnoase 65
Capitolul V - Cadrul de amenajare 66
5.1. Procedee de culegere a datelor din teren 66
5.2. Obiective social - economice și ecologice 71
5.3. Stabilirea categoriilor de folosință a pajiștilor 72
5.4. Fundamentarea amenajamentului pastoral 73
Capitolul VI - Organizarea, îmbunătățirea, dotarea și folosirea pajiștilor 77
6.1. Lucrări de repunere în valoare a suprafețelor de pajiști 77
6.2. Amestecuri de ierburi recomandate pentru reînsămânțarea sau
102
supraînsămânțarea pajiștilor
6.3. Capacitatea de pășunat 115
6.4. Organizarea pășunatului pentru diferitele specii de animale 117
6.5. Căi de acces 122
6.6. Construcții zoopastorale și surse de apă 122
Capitolul VII - Descriere parcelară 126
Capitolul VIII - Diverse 127
8.1. Data intrării în vigoare a amenajamentului; durata acestuia 127
8.2. Colectivul de elaborare a prezentului plan de amenajament 127
8.3. Hărțile ce se atașează amenajamentului 128
8.4. Evidența lucrărilor executate anual pe fiecare parcelă 128
Anexa 1 - Regulamentul de utilizare și gestionare al pajiștilor 133
BIBLIOGRAFIE 143
Anexa 3-Tabel centralizator cu proprietarii /utilizatorii de pasune si faneata
1
Pagina 3
INTRODUCERE
Creșterea animalelor, în special a bovinelor și ovinelor, are un rol însemnat în imprimarea
unui comportament antientropic prin care se realizează durabilitatea agriculturii. Pajiștile sunt un
element esențial al sistemelor de agricultură sustenabilă reprezentat prin: asigurarea furajelor,
bunăstarea animalelor, calitatea solurilor și folosirea optimă a terenurilor slab productive, în
special pentru producerea biomasei, sursă energetică regenerabilă. Prin plantele furajere din
pajiști se intensifică procesul de fotosinteză din ecosisteme și se introduce în sol o cantitate mai
mare de materie organică, menținându-se în sol o viață biologică activă.
Modalitatea de administrare a pajiștilor aparținătoare unei localități, reprezintă felul în
care se asigură managementul unei pajiști, respectiv organizarea, administrarea și exploatarea
pajiștilor permanente (conform O.U.G. nr. 34/2013).
Măsurile prevăzute în prezentul „Plan de Amenajament Pastoral‟ sunt elaborate astfel
încât să țină cont de exigențele economice, sociale și culturale, precum și de particularitățile
regionale și locale ale fiecărei localități. La întomirea acestui Plan de Amenajament Pastoral s-a
ținut cont de prevederile legale în vigoare:
➢ Legea nr. 44/2018 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a
Guvernului nr 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor
permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991.
➢ Legea nr. 16/2016 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2015
pentru modificarea art. 2 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2013
privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru
modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, precum și pentru
modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2015 pentru
aprobarea schemelor de plăți care se aplică în agricultură în perioada 2014 – 2020 și
pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme
de asociere în agricultură;
➢ Legea nr. 86/2014, pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului privind
organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și
completarea Legii fondului funciar nr.18/1991 (act publicat în Monitorul Oficial, Partea
I, nr.491 din 02.07.2014);
➢ Hotărârea nr. 643/2017 privind modificarea și completarea Normelor metodologice
pentru aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind
organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și
2
Pagina 4
completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.
1.064/2013.
➢ Hotărârea nr. 214/2017 pentru aprobarea procedurii privind asigurarea fondurilor
necesare pentru realizarea amenajamentelor pastorale ale suprafețelor de pajiști
permanente, precum și pentru modificarea și completarea Normelor metodologice pentru
aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind
organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și
completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.
1.064/2013.
➢ Hotărârea nr. 78/2015 privind modificarea și completarea Normelor Metodologice
pentru aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind
organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și
completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.
1064/2013;
➢ OUG nr. 34/2013 (act publicat în Monitorul Oficial nr. 267 din 13 mai 2013) privind
organizarea, administrarea, exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și
completarea Legii fondului funciar nr.18/1991;
➢ Hotărarea nr. 1064 din 11 decembrie 2013, privind Normele metodologice pentru
aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind
organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente pentru modificarea și
completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, document emis de Guvernul României
(act publicat în Monitorul Oficial nr. 833 din 24 decembrie 2013);
➢ Ordinul nr. 544 din 21 iunie 2013, privind metodologia de calcul a încărcăturii optime
de animale pe hectar de pajște, emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (act
publicat în Monitorul Oficial nr. 386 din 28 iunie 2013);
➢ Ordinul nr. 407/2051/2013 pentru aprobarea contractelor cadru de concesiune și
închirierea suprafețelor de pajiști aflate în domeniul public/privat al comunelor, orașelor,
respectiv al municipiilor (act publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr 333 din
07.06.2013);
➢ Nota 187356/24.02.2015 a Direcției Generale de Industrie Alimentară, Compartimentul
Consultanță, Extensie și Formare Profesională din cadrul Ministerului Agriculturii și
Dezvoltării Rurale privind constituirea grupurilor de lucru în conformitate cu prevederile
art. 8 din Hotărârea nr. 78/2015;
3
Pagina 5
Modul de implementare a Planului de Amenajament Pastoral se stabilește prin contractul
de concesiune sau inchiriere, conform prevederilor legale in vigoare (HG 1064 11/12/2013, la
Art. 8 (5).
In Hotararea de Guvern - HG 1064 11/12/2013, la Art. 12 și 13, se prevad urnnatoarele:
ART. 12: Responsabilitatea pentru respectarea bunelor conditii agricole și de mediu revine
exclusiv utilizatorilor.
Planul de Amenajament Pastoral reprezintă „documentul care cuprinde măsurile
tehnice, organizatorice și economice necesare ameliorării și exploatarii pajiștilor", în
conformitate cu obiectivele de management ale pajiștilor prevăzute în „Normele metodologice
pentru aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013.
Utilizatorul pajiștii este „crescător de animale persoană fizică având animale înscrise in
Registrul național al exploatațiilor (RNE)/crescator de animale orice tip de persoană juridică de
drept public sau de drept privat, constituită conform prevederilor Codului civil, având animale
proprii sau ale membrilor înscrise în RNE, care desfășoară activități agricole specifice categoriei
de folosință a pajistii conform clasificării statistice a activităților economice în Comunitatea
Europeana pentru productia vegetală și animala" (art.1 lit. c. din HG nr. 1064 11/12/2013 ).
Regulamentul de utilizare și gestionare al pajiștilor, este inclus în „Planul de
amenajament pastoral", iar „autoritatea contractantă are obligația de a include în cadrul
documentației de concesiune sau închiriere a pajiștilor amenajamentele pastorale și condiții
speciale de indeplinire a contractului, cu respectarea prevederilor legale in vigoare" (art.6 alin.(2)
din HG nr. 1064 11/12/2013).
Principii generale de amenajamente pastorale
Reintroducerea amenajamentului pastoral, după mai bine de două decenii, este stipulată
de Legea 86/2014 pentru „aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 34/2013 pentru
organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și
completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991‖, care precizează la articolul 6, alineatul 1 că
‖modul de gestionare al pajiștilor se stabilește prin amenajamente pastorale.
Scopul întocmirii unui plan de amenajament pastoral constă în reglementarea și
organizarea în timp și spațiu a producției erbacee din pajiști, potrivit condițiilor staționale
locale și incidenței măsurilor de agromediu, astfel ca să se asigure o gospodărire rațională a
acestora, având în același timp ca țintă și menținerea biodiversității și protejarea mediului
înconjurător.
Potrivit prevederilor art. 9 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2013,
și art. 9 din HG 78/2015, proiectul de amenajament pastoral se întocmește potrivit ghiduluicadru elaborat de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști Brașov, prevăzut în anexa
care face parte integrantă din prezentele norme metodologice.
Proiectul de amenajament pastoral va cuprinde, în mod obligatoriu, cel puțin
următoarele elemente:
a) descrierea situației geografice, topografice și planul parcelar al pajiștilor aflate pe teritoriul
unității administrativ- teritoriale;
b) descrierea solului și a florei;
c) capacitatea de pășunat a pajiștii;
d) lucrările de îngrijire și îmbunătățire a pajiștilor;
4
Pagina 6
e) planul de fertilizare și măsurile agropedoameliorative.
Prin amenajamentul pastoral s-a urmărit: inventarierea pajiștilor de pe teritoriul UAT
Valea Lupului studierea caracteristicilor fondului pastoral ce se amenajează; furnizarea
materialului documentar necesar pentru planificarea lucrărilor de ameliorare a pajiștilor și pentru
gospodărirea fondului pastoral.
Prezentul amenajament se referă numai la amenajarea pajiștilor permanente, denumite în
continuare pajiști, din fondul pastoral al Primăriei Valea Lupului, conform Legea 86/2014,
articolul 3, literele a) – f), cu modificările și completările ulterioare.
Obiectivele principale ale Planului de amenajament pastoral au urmărit:
a. asigurarea unei producții de furaje, pentru o perioadă cât mai lungă de timp, pe
parcursul anului;
b. asigurarea creșterii calitative și cantitative a producției de furaje, de la an la an;
c. recomandari privind lucrările de îmbunătățire a potențialului productiv al pașiștilor
ținându-se cont de condițiile pedo-climatice și potențialul zonei;
d. respectarea metodologiei de întocmire din Ghidul de întocmire a amenajărilor
pastorale;
e. respectarea angajamentelor, codurilor de bune practici, legislației și a măsurilor de
agromediu sub incidența cărora intră pajiștile ce vor fi amenajate;
f. respectarea întocmai a măsurilor, a lucrărilor impuse de către amenajament și a
graficului de execuție a acestuia.
Modul și etapele de lucru necesare întocmirii unui Plan de amenajament pastoral
Amenajamentul pastoral, cu un caracter complex și o perioadă însemnată de
implementare (10 ani) necesită o serie de lucrări, cu o anume succesiune .Un aspect important în
cadrul lucrării îl au cele două conferințe de amenajare, în care se decid și se aprobă măsurile
necesare pentru reglementarea procesului de ameliorare a pajiștilor.
Întocmirea amenajamentului comportă următoarele etape:
- Întocmirea temei de proiectare;
- Faza de teren;
- Faza de redactare;
- Faza de editare.
Tema de proiectare se întocmește de grupul de lucru format din specialiștii nominalizați
în articolul 8 alineatul 2 din HG 1064/2013 cu completările și modificările ulterioare. Avizarea
temei de proiectare s-a făcut la sediul UAT Valea Lupului și are ca scop analizarea principalelor
probleme referitoare la amenajarea pășunilor.
Faza de teren cuprinde: pregătirea prealabilă (documentare asupra zonei ce va fi
amenajată, stabilirea provenienței și situației juridice a pajiștilor, studierea bazei cartografice
existente, studierea materialelor elaborate anterior, etc.); avizarea temei de proiectare (conferința
1 de amenajare); organizarea teritoriului (editare hârți UAT și a parcelarului); recunoașterea
terenului și delimitarea fondului parcelar (se verifică dacă materialul cartografic utilizat se
reflectă întocmai cu situația de pe teren); aplicarea pe teren a parcelarului; constituirea
subparcelarului; descrierea parcelară; recepția lucrărilor.
Fazele de redactare și editare presupun redactarea respectiv editarea tuturor documentelor
socitate prin Ghidul de întocmire a amenajamentelor pastorale alături de propunerile privind
5
Pagina 7
durata sezonului de pășunat, numărului ciclurilor de pășunat, speciile și categoriile de animale
cele mai corespunzătoare; propuneri asupra suprafețelor ce trebuie redate pășunii prin lucrări de
ameliorare și defrișări asupra împăduririlor, adăpătorilor, drumurilor de acces, construcțiilor,
împrejmuirilor, etc.
Conferințele de amenajare
În scopul examinării perspectivelor de dezvoltare și a regimului de gospodărire a
pajiștilor care se amenajează, după recunoașterea generală a terenului de amenajat făcută de
proiectant, s-a ținut la sediul Primăriei Valea Lupului prima conferință de amenajare, iar după
recepționarea lucrărilor de teren se ține a doua conferință de amenajare.
a. La prima conferință se prezintă :
- numărul de pășuni (trupuri) și suprafața lor, ce urmează să fie amenajate;
- proveniența, situației lor legale, gruparea lor pe corpuri și trupuri;
- dacă este făcută delimitarea de celelalte fonduri și dacă limitele sunt marcate pe teren;
- materialul cartografic existent și volumul lucrărilor de ridicări în plan necesare;
- colectivitățile beneficiare, necesarul lor de pășune, starea în care se prezintă pășunile respective
sub raportul repartiției pe categorii de terenuri și calitatea lor;
- problematica specifică regiunii;
- suprafețele care intră sub incidența măsurilor de agro-mediu.
Se discută și se fac propuneri în legătură cu expunerea și s-au luat hotărâri cu privire la
măsurile ce vor fi aplicate, care vor constitui directive pentru mersul lucrărilor pe teren.
b. La conferința a 2-a, se prezintă:
- situația reală a fondului pastoral de amenajat, după datele culese pe teren: asupra capacității de
pășunat din trecut și asupra modului cum a fost administrat în trecut sub raport tehnic;
- gruparea definitivă a pășunilor pe corpuri, trupuri și unități de exploatare;
- se fac propuneri asupra duratei sezonului de pășunat, numărului ciclurilor de pășunat, speciile
și categoriile de animale cele mai corespunzătoare;
- se fac propuneri asupra suprafețelor ce trebuie redate pășunii prin lucrări de ameliorare și
defrișări asupra împăduririlor, adăpătorilor, drumurilor de acces, construcțiilor, împrejmuirilor,
etc.
6
Pagina 8
CAPITOLUL I
SITUAȚIA TERITORIAL-ADMINISTRATIVĂ
1.1. Amplasarea teritorială a localității
Comuna Valea Lupului Valea Lupului este o comună în județul Iași, Moldova, România,
formată numai din satul de reședință cu același nume .
Comuna se află în vecinătatea vestică a municipiului Iași, pe malul stâng al Bahluiului.
Este străbătută de șoseaua națională DN28, care leagă Iașiul de Roman. Din acest drum, în
apropiere de Valea Lupului se ramifică șoseaua de centură a Iașiului (clasificată ca drum național
cu titulatura DN28D), care duce spre sud-vest la Miroslava și Ciurea (unde se termină în DJ248).
Conform datelor raportate în Situația Statistică a Terenurilor, la nivelul anului 2020
situația pajiștilor și fânețelor din comuna Valea Lupului , este următoarea:
Pășuni (ha) Fânețe (ha)
Total UAT
1. Proprietate publică - -
2. Proprietate privată
- UAT 30 -
- Persoane juridice - -
- Persoane fizice 7 64
1.2. Denumirea deținătorului legal
Suprafața totală a pășunilor de pe teritoriul comunei Valea Lupului este de 101 ha din
care 31 ha în administrarea UAT Valea Lupului și 6 ha în administrarea persoanelor fizice.
Suprafața fânețelor din comuna Valea Lupului este de 64 ha din care 0 proprietate publica și 64
ha la persoanele fizice.
Deținătorii legali ai pajiștilor care urmează a fi supuse amenajărilor prin acest Plan de
amenajament pastoral sunt:
UAT comuna Valea Lupului.
Adresa: Valea lupului , Comuna Valea Lupului.
Județul Iași
7
Pagina 9
Cod poștal:
Telefon:
Reprezentant legal: Florin Liviu Dulgheru
Funcția reprezentantului legal: Primar
1.3. Documente care atestă dreptul de proprietate sau deținere legală
Documentele care certifică dreptul de proprietate sau deținere legală sunt următoarele:
-inventarul Consiliul Local Valea Lupului, conform Hotărârii Consiliului local Valea Lupului,
HCL 67/2630.06.2020;
- Anexa 5 întocmită în ianuarie 2015 conform Legii 165/2013-04.03.2015
- titluri de proprietate ale proprietarilor de pajiști.
Tabelul 1.1
Patrimoniul pajiștilor din UAT Valea Lupului
NR. Teritoriu Trupul de Bazin Observatii
administrativ pajiste hidrografic
1 UAT VALEA LUPULUI T 50 Parau Valea
Lupului
Pe raza comunei Valea Lupului , conform datelor înscrise la registrul agricol, la data de 1
ianuarie 2021, suprafețele de pajiști care au fost declarat la Agenția de Plăți și Intervenție pentru
Agricultură (APIA) sunt prezentate în tabelul 1.2.
Tabelul 1.2.
Categoria de folosință a terenurilor și suprafața declarată la APIA în anul 2021
NR. Suprafata totala Trupul de pajiste Declarata APIA (ha) Nedeclaratala la
pajisti UAT(ha) APIA(ha)
1 30.48 T50,P1794 0 30.48
8
Pagina 10
1.4. Gospodărirea anterioară a pajiștilor din amenajament
Pajistile din comuna Valea Lupului , aflate in administrarea Consiliului Local
Valea Lupului , in suprafata totala 30.48 ha , au fost exploatate de Primaria Valea Lupului pana
in anul 2020 urmand sa fie inchiriata crescatorilor de animale din comuna , in functie de
efectivele de animale inregistrate in Registrul National al Exploatatiilor.
Pana in prezent nu au fost intocmite amenajamente pastorale sau studii pentru ameliorarea
si folosirea rationala a pajistilor.
Singurele lucrari efectuate pe pajisti au fost administrarea de ingrasaminte chimice , lucrari
de defrisarae a arboretului . maracinisurilor si buruienilor , captarea de izvoare subterane.
Intreaga suprafata de pasune comunala a fost si este in prezent folosita pentru pasunat , se
afla intr-o stare buna , anumite suprafete necesitand lucrari de amenajare a adapatorilor, a
drumirilor , nivelare si curatire a vegetatiei lemnoase si buruienilor.
Mentționăm că în anul 2020 pajiștile din proprietatea UAT Valea Lupului nu au
beneficiat de subvenție APIA.
Producția medie de iarbă a pajiștilor de pe raza UAT Valea Lupului, determinată pe baza
datelor raportate la Directia pentru Agricultură a Județului Iași, în ultimii 5 ani, sunt prezentate
în tabelul 1.3.
Tabelul 1.3
Producția medie de iarbă a pajiștilor din UAT Schitu Duca
(sursa: Directia pentru Agricultură a Județului Iași)
Anul Anul Anul Anul Anul
Nr. Specificare Media
2013 2014 2015 2016 2017
1 Trupul de pajiste(
pășune+ fâneață)-
UAT+pers. fizice
2 Suprafața
790 780 816 763 1184 4333
(ha)
3 Producție medie
13 3.81 4.65 8.3 5.07 6.6
(to/ ha/an )
4 Producție totalã
10270 3110 3795 6398 5076 28649
(tone)
NOTĂ:
Producția totală se calculează astfel: R2 x R3 = R4.
Din datele prezentate în tabelul 1.3. rezultă un mozaic de date, care credem noi, nu sunt
conforme cu realitatea de pe teren.
9
Pagina 11
CAPITOLUL II
ORGANIZAREA TERITORIULUI
2.1. Denumirea trupurilor de pajiște care fac obiectul acestui studiu
Trupurile de pajiște de pe raza UAT Valea Lupului ce urmează a fi amenajate sunt
prezentate în tabelul 2.1.
Tabelul 2.1.
Pajiștile din proprietatea UAT VLEA LUPULUI ce urmează a fi amenajate
Trupul de pajiste Parcele descriptive Suprafata (ha)
componente
Nr.crt Denumire
1 Tarlaua 50 P1794 30.48
2.2. Amplasarea teritorială a trupurilor de pajiște. Vecinii și hotarele pajiștii
Pe suprafața comunei Valea Lupului, pajiștile sunt grupate într-un singur trup de pajiște.
Amplasarea în teritoriu a trupurilor de pajiște este trecută in urmatorul tabel.
Localitate Trup Parcela Vecinatati
de
(Sat) pajiste descriptiva N S E V
UAT Valea 1 T50 T50, T 50 DE DE 1787(Str
Lupului 16689(Str Ciorchinilor)
P1784/3,1784/ P1799,1808 Lacului)
117,1784/120
2.3. Constituirea și materializarea parcelarului și subparcelarului descriptiv
Proiectul parcelar se întocmește după următoarele criterii:
a) limite naturale de teren, culmi, văi, iar în lipsa acestora, limite artificiale permanente, drumuri,
linii de înaltă tensiune;
b) suprafața maximă a unei parcele descriptive este de 100 ha;
10
Pagina 12
c) numerotarea parcelelor se face unitar pe fiecare trup de pajiște.
Recunoașterea terenului și delimitarea parcelelor de pajiște care fac obiectul
amenajăriipastorale s-a făcut prin confruntarea limitelor de teren cu cele figurate pe planurile
topografice și hărțile de amenajament, făcându-se astfel și corecturile necesare.
Cu ocazia recunoașterii terenului s-au stabilit și locuri reprezentative de prelevare probe
de iarbă cu suprafețe de 10 m², pentru stabilirea potențialului de producție al fiecărui tip de
pajiște din parcelă sau subparcelă.
Trupurile de pajiște de pe teritoriul UAT Valea Lupului precum și și limitele de
demarcare ale acestora sunt prezentate în tabelul 2.3.
Tabelul 2.3.
Parcelarul UAT Valea Lupului
Trupul de pajiste Limite de demarcare
Nr.crt Denumire
1 Tarla 50 N-A97/1/1;S-Hpr 8;E-Pd 261;V-Pd 93
2.4. Baza cartografică utilizată
2.4.1. Evidența planurilor pe trupuri de pajiște
Pentru întocmirea prezentului Plan de amenajament pastoral s-a folosit ca plan de bază,
Planul cadastral scara 1/10.000 din anul 1987 întocmit de OCPI Iași; Studiu pedologic și
geologic întocmit de OJSPA Iași din 2018 și ortofotoplan APIA și ANCPI-2010. Aceste
informații se transpun în tabelul 2.4.
2.4.2. Ridicări în plan
UAT Valea Lupului dispune de hărțile topografice necesare, pentru cunoașterea trupurilor
de pajiște ca poziție, mărime și formă nefiind necesare a se efectua ridicări în plan.
2.5. Suprafața pajiștilor. Determinarea suprafețelor
Determinarea suprafețelor pajiștilor din UAT Valea Lupului s-a făcut având la bază Anexa 5
întocmită în ianuarie 2016 conform Legii 165/2013 și inventarul Consiliul Local , conform
Hotărârii Consiliului local Schitu Duca, HCL 67/30.06.2020;
. Suprafața totală a pajiștilor din proprietatea UAT Valea Lupului este de 30.48 ha.
11
Pagina 13
Evidența trupurilor de pajiște din UAT Valea Lupului
Nr. Indicativ Suprafata pe trupuri de pajisti (ha) Total
crt plan
Scara
1:10000
1 Trupul P1794-S =30.48 30.48
50
2.5.1. Suprafața pajiștii pe categorii de folosințe
Toate pajiștile din proprietatea UAT Lalea Lupului au suprafața totală de 30.48 ha. Toată
această suprafață se folosește exclusiv ca pășune.
Tabelul 2.5
Modul de utilizare a pajiștilor în UAT Valea Lupului
Pãșuni Fânețe Valorificare mixtã Fãrã Total Din care la
( ha ) ( ha) (pãșune, fâneațã) (ha.) scopuri suprafațã Consililul Local
productive
(ha)
30.48 30.48
30.48 - - -
2.5.2. Organizarea administrativă
Pajistile aflate în proprietatea UAT Valea Lupului se exploatează până în prezent numai
prin pășunat nerațional, cu o încarcatura mica de animale, inclusiv cu executarea pașunatului în
afara sezonului de pășunat, toate aceste acțiuni au contribuit la degradarea covorului ierbos, dar
și la reducerea productiei de masă verde, cantitativ si calitativ.
O apreciere generală asupra stării actuale a pajiștilor permanente din proprietatea UAT
Valea Lupului, din punct de vedere productiv, arătă că acestea dau o producție mică de masă
verde de 6000 – 7000 kg/ha iar covorul ierbos nu corespunde nici cantitativ și nici calitativ.
In prezentul proiect de amenajament pastoral, pentru îmbunătațirea calitativă și
cantitativă a pajiștii se vor executa urmatoarele măsuri:
- repartizarea suprafețelor de pășune pe specii de animale;
- organizarea pășunatului rațional în funcție de specii de animale și suprafețe, prin împărțierea în
parcele, cu stabilirea capacității de pășunat și a graficului de pășunat;
- lucrări de îmbunătățire de suprafață: distrugere mușuroaie, grăpat, îndepărtare resturi vegetative
nevaloroase;
- fertilizare anuală, fazială, cu îngrășăminte chimice și dacă este posibil cu îngrășăminte
organice.
12
Pagina 14
2.6. Enclave
Pe teritoriul UAT Valea Lupului nu sunt înregistrate enclave.
13
Pagina 15
CAPITOLUL III
CARACTERISTICI GEOGRAFICE ȘI CLIMATICE
1. INTRODUCERE
Așezare geografică, limite
Din punct de vedere fizico-geografic, teritoriul administrativ Valea Lupului este situat la
circa 1 km vest de municipiul Iași (figura nr. 1).
Fig. 1 Așezarea administrativă a comunei Valea Lupului.
14
Pagina 16
Comuna Valea Lupului se învecinează cu următoarele teritorii administrative:
- la N și E; Rediu
- la S : Miroslava;
- la V : Lețcani.
Studiul pedologic și agrochimic privind amenajarea pastorală a terenurilor din teritoriul
administrativ Valea Lupului s-a executat la scara 1:5.000, încadrându-se în categoria de
complexitate III C – 30.48 ha.
Pe suprafața cartată au fost executate 1 profil principal și 2 profile de control (sondaje).
Din profilele principale executate s-au recoltat 4 probe de sol care au fost analizate în
cadrul Laboratorului Oficiului pentru Studii Pedologice și Agrochimice Iași, de către chimist
Săveanu Adina după următoarele metode:
-4 analize pentru determinarea pH-ului – metoda potențiometrică cu electrod de sticlă în extract
apos;
-4 analize pentru determinarea conținutului de CaCO3 prin metoda gazovolumetrică cu
calcimetrul Scheibl;
-3 analize pentru determinarea conținutului în humus – metoda Walkley – Black, modificarea
Gogoașă;
-3 analize pentru determinarea azotului total prin metoda Kjeldahl;
-3 analize pentru determinarea fosforului mobil (ppm) în acetat-lactat de amoniu după Egner –
Domingo și dozarea colorimetrică a anionului fosfat ca „albastru de molibden“;
-3 analize pentru determinarea potasiului accesibil (ppm) în acetat-lactat de amoniu la fotometrul
cu flacără;
-4 analize pentru determinarea granulometrică prin tratarea solului cu acid clorhidric (după
Kacinski) și separarea fracțiunilor prin cernere și pipetare.
Interpretarea analizelor de laborator s-a făcut după instrucțiunile în vigoare.
15
Pagina 17
Metodologia și etapele de lucru
Întocmirea prezentului studiu are la bază Metodologia de Elaborare a Studiilor
Pedologice (MESP, elaborat de ICPA București, 1986) cu parcurgerea a trei etape importante de
lucru, și anume: etapa preliminară, etapa de teren și etapa de birou.
În prima etapă s-a consultat materialul bibliografic disponibil și s-au adunat materialele
necesare întocmirii bazei de date privind însușirile fizico-geografice a arealului studiat.
Astfel, de la O.C.P.I. Iași s-au achiziționat harta cadastrală a comunei în scara 1:5.000
(1973), hărțile topografice în scara 1:5.000 (edițiile 1968, 1981, 1990), proiecția Stereo 70,
hărțile topografice în scara 1:25.000 (ediția 1981), proiecția Gauss-Krüger și ortofotoplanuri,
ediția 2005.
În cea de-a doua etapă, de teren, s-a efectuat recunoașterea pedologică a teritoriului,
cercetarea și descrierea profilelor de sol cu prelevarea probelor de sol, înregistrarea datelor și
observațiilor privind condițiile geomorfologice, separarea pe plan a arealelor cu diferite unități
de sol.
În sfârșit, în cadrul etapei a treia, s-a sistematizat datele din teren, s-a interpretat datele
analitice fizico-chimice, s-a analizat informațiile existente din cercetările anterioare.
Situația pajiștilor din România
În funcție de modul de folosință, pajiștile se împart în pășuni și fânețe. Din suprafața
totală de pajiști din țara noastră (4.9 ha - 33% din suprafața agricolă a României), conform
Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști Brașov 68% o reprezintă pășunile, iar 32%
fânețele (figura nr. 2).
16
Pagina 18
%, Fânețe,
32, 32%
%, Pășuni, Pășuni
68, 68% Fânețe
Fig. 2 Ponderea pășunilor și fânețelor în România.
Totodată, același institut menționează că distribuția altitudinală și geografică a pajiștilor
se prezintă astfel:
➢ 47% zonă de deal;
➢ 32% zonă de munte;
➢ 21% zonă de luncă.
În funcție de zonare și regionare, pajiștile pot fi:
➢ PAJIȘTI ZONALE
1. Etajul alpin (al pajiștilor alpine)
2. Etajul subalpin (al jnepenișurilor)
3. Etajul boreal (al pădurilor de molid)
4. Etajul nemoral (al pădurilor de foioase)
4.1. Subetajul pădurilor de fag și de amestec de fag cu rășinoase
4.2. Subetajul pădurilor de gorun și amestec cu gorun
5. Zona nemorală (a pădurilor de stejari)
5.1. Subzona pădurilor de stejari mezofili
5.2. Subzona pădurilor de stejari submezofili – termofili
6. Zona silvostepei
7. Zona stepei
➢
17
Pagina 19
➢ PAJIȘTI INTRAZONALE
8. Pajiști din lunci și depresiuni
9. Pajiști de sărătură (halofile)
10. Pajiști de nisipuri (psamofile).
Pincipalele graminee și leguminoase perene cultivate în amestec în pajiștile din țara
noastră sunt prezentate în tabelul nr. 1 de mai jos:
Tabelul nr. 1 Principalele tipuri de ierburi perene din pajiști.
Principalele tipuri de ierburi perene din pajiști
Graminee perene Leguminoase perene
Agropyron pectiniforme – pir cristat Lotus corniculatus – ghizdei
Bromus inermis – obsigă nearistată Medicago sativa – lucerna albastră
Dactylis glomerata – golomăț Onobrychis viicifolia – sparcetă
Festuca arundinacea – păiuș înalt Trifolium hybridum – trifoi corcit
Festuca pratensis – păiuș de livadă Trifolium pratense – trifoi roșu
Festuca rubra – păiuș roșu Trifolium repens - trifoi alb
Lolium perenne – raigras peren
Phalaris arundinacea – ierbăluță
Phleum pratense – timoftică
Poa pratensis – firuță
Alcătuirea amestecului de ierburi perene este foarte complicată din cauza numărului mare
de soiuri din speciile mai sus menționate, astfel că în țările cu zootehnie dezvoltată amestecurile
de ierburi perene sunt standardizate și se revizuiesc odată la 15-20 ani.
În orice caz, la stabilirea amestecului de graminee și leguminoase perene trebuie avut în
vedere următorii indicatori biotehnici și economici:
18
Pagina 20
modul de
folosire
principal
longevitatea
culturii
asigurarea
umidității
nivelul de
fertilizare
indicatori
biotehnici și înălțimea
economici covorului
ierbos
capacitatea de
concurență
gradul de
înmulțire
vegetativă
capacitatea de
otăvire
rezistența la
călcare
După alegerea asociațiilor de bază, pentru regim de fâneață, formate dintr-o graminee
perenă ce asigură volumul producției de furaj și o leguminoasă perenă de pajiști, ce asigură
calitatea furajeră și azotul biologic, în funcție de condițiile staționale, sistem de cultură și mod de
folosință, se mai adaugă alte specii ca păiușul de livezi pentru plasticitate ecologică și de
folosire, păiușul înalt pentru robustețe la modificări climatice, pirul crestat pentru rezistență la
secetă, raigrasul peren, firuța și trifoiul alb pentru rezistență la pășunat (GÎAP, 2014).
Conform Codului de Bune Condiții Agricole și de Mediu (GAEC), stabilite în
Regulamentul Consiliului Uniunii Europene (CE) numărul 1782/2003, țara noastră trebuie să
acorde o atenție deosebită acestui patrimoniu pastoral prin menținerea suprafeței existente la 1
ianuarie 2007, asigurarea unui nivel minim de întreținere și evitarea instalării vegetației nedorite
pe terenurile agricole
19
Pagina 21
2. CONDIȚIILE FIZICO-GEOGRAFICE
2.1. Relieful
Teritoriul comunei Valea Lupului este situat în partea sudică a Câmpiei Moldovei,
cunoscută sub denumirea de Câmpia Jijiei inferioare și a Bahluiului.
În cadrul acestei subunităti geomorfologice, teritoriul se desfășoară între valea pârâului
Rediu, la est și platoul Uricului la vest, limita sudică fiind pe valea râului Bahlui.
Relieful are aspectul unei câmpii colinare și deluroase, cu interfluvii acumulative (terase),
în stadiu avansat de evolutie, formată în condițile unui substrat argilo-nisipos sarmațian și de
luturi loessoide cuaternare usor erodabile.
Relieful de dealuri și coline se caracterizează prin altitudini joase (100-200 m), pante
dominante de 2(3) – 5(8) %, densitate de fragmentare relativ slabă și energie de relief de 50-100
m.
Altitudinea medie a reliefului este cuprinsă între 100-125 m, în timp ce altitudinea
principalelor văi se situează sub 100 m.
Altitudinile maxime absolute se înregistrează în partea de NE a teritoriului, în dealul
Capul Rediului (210,9 m).
Altitudinile minime absolute se înregistrează în extremitatea sudică, în zona de debușare
a pârâului Rediu (Fundul văii) în șesul Bahluiului (sub 50 m).
Orientarea generală a interfluviilor este de la nord la sud și de la nord – vest la sud – est,
orientare ce corespunde direcției principalelor văi ce drenează teritoriu. Gradul cel mai ridicat de
fragmentare al reliefului se constată în bazinele superioare ale pârâului Lupului și Prisăcii.
Pe versanții acestor văi, gradul de înclinare are frecvent valori de 5-15% (cei cu expoziție
estică) și 15-25% (cei cu expoziție vestică și sudică), în timp ce pe platouri, terase și culmi
înguste se menține la valori de 2-5%, mai accentuate pe margini.
Suprafața generală a platourilor și culmilor este înclinată spre sud și sud – est, conform cu
înclinarea stratelor geologice, în timp ce terasele sunt ușor înclinate către șesul Bahluiului.
20
Pagina 22
Ținând cont de modul cum au acționat factorii externi și de rezultatul interacțiunii
acestora cu factorii interni (geologici) se pot distinge mai multe tipuri principale de relief.
Relieful structural
În cadrul reliefului structural, structura geologică și duritatea rocilor sunt puse în evidență
de eroziunea selectivă. Deoarece rocile dure lipsesc, relieful structural este determinat de
structura geologică monoclinală, scoasă în relief de rețeaua hidrografică care datorită adâncirii și
dezvoltării sale continue duce la formarea unor văi, cu caracteristici diferite:
- văile orientate pe direcția N-S și NV-SE ( Lupului, Rediului), conform cu înclinarea
stratelor geologice, au un profil longitudinal relativ evoluat, cu pante reduse și versanți relativ
simetrici. Datorită unghiului de înclinare a stratelor geologice, versantul stâng al văilor este mai
înclinat și afectat de intense procese de degradare (eroziuni puternice, alunecări active și
semiactive, zone cu exces de umiditate și soluri sărăturate), în timp ce versantul drept este afectat
predominant de eroziunea de suprafață, unele alunecări stabilizate, mai rar semiactive și ochiuri
de exces de umiditate.
- văile orientate perpendicular sau aproape perpendicular față de înclinarea stratelor
geologice, din categoria cărora face parte valea Prisăcii.
Datorită eroziunii selective, aceste văi au un profil transversal asimetric, astfel că
versanții înclinați conform cu structura apar mai evoluați cu pante domoale, în timp ce versanții
opuși, care au o orientare contrară înclinării stratelor sunt mai abrupți și cu intense procese de
degradări, alcătuind un relief de „cueste” sau „coaste”. În acesată categorie intră dealul Capul
Rediului.
Relieful sculptural
Include zonele interfluviale (cu excepția tersaselor fluviatile), respectiv platouri largi și
culmi mai mult sau mai puțin înguste și versanți modelați de procese de pantă.
Datorită interdependenței și condiționării reciproce a procesele naturale, pe aceeași
suprafață de relief acționează concomitent un întreg complex de factori: eroziune de suprafață,
eroziune de adâncime, tasări, surpări, alunecări. În această complexitate unele procese sunt
principale, altele secundare, după acțiunea dominantă a unuia sau altuia dintre procese
separându-se diferite suprafețe de teren:
- suprafețele de teren cu procese geomorfologice neapreciabile.
21
Pagina 23
În această categorie se includ suprafețele interfluviale mai mult sau mai puțin largi, cu
pante reduse (2-5%) platoul Beldiman.
- suprafețe pe care domină eroziunea de suprafață.
Deși cernoziomurile, care domină în zonă, fac parte din categoria solurilor cu cea mai mare
rezistență la eroziune, totuși eroziunea de suprafată are o mare răspândire.
Caracterizeză marginile de platou, culmile înguste, versanții, în special cu expoziție estică,
situați în partea mijlocie și inferioară a bazinelor hidrografice.
- suprafețe pe care predomină eroziunea de adâncime (ravene, ogașe, șiroiri) - coasta Valea
Lupului.
- suprafețe pe care apar marnele salifere la suprafață sau aproape de suprafața solului, cu
frecvente apariții de izvoare la zi și asociate cu procese de sufoziune și eroziune de adâncime –
coasta Valea Lupului.
- suprafețe pe care predomină alunecările complexe, care ocupă cea mai mare parte a
versanților. De obicei, în partea superioară a versanților se întâlnesc alunecări mai active în
comparație cu partea inferioară a lor, unde alunecările sunt stabilizate sau în curs de
stabilizare.
De asemeni, în masa de alunecări stabilizate sau în curs de stabilizare, pot apărea cuiburi
de reactivare.
În această categorie se încadrează versanții Valea Lupului și Valea Prisăcii.
Relieful de acumulare fluvială
Se desfășoară în lungul pâraielor, al altor văi afluente secundare, la contactul dintre diferite
trepte de relief ori la schimbările mai importante de pantă și este reprezentat prin șesuri, conuri
de dejecție, glacisuri coluviale sau proluviale, terase fluviatile.
Șesurile
Sunt cele mai recente forme de relief de acumulare, cu excepția conurilor de dejecție și
glacisurilor, care continuă să se formeze și în prezent.
Șesurile ocupă porțiunile cele mai coborâte ale reliefului, având o pantă foarte redusă, o
densitate de fragmentare extrem de slabă și o energie de relief sub 10 m.
22
Pagina 24
De la vest la est, principalele șesuri sunt Tăutești (Valea Lupului) cu afluent valea Prisăcii
și Rediu. În general aceste șesuri sunt alcătuite dintr-o succesiune de zone largi, mlăștinoase
întrerupte de zone mai înălțate, alcătuite din materiale coluviale și proluviale aduse de pâraiele
afluente .La contactul cu versanții, șesurile sunt însoțite de o prispă coluvială rezultată din
materialele erodate de pe versanți.
În partea superioară a șesurilor, ca urmare a materialelor deplasate pe versanți prin procese
de alunecare, șesul se îngustează până la dispariție. Se remarcă predominarea în partea
superioară a șesurilor a zonelor înălțate, coluviale și proluviale, în timp ce în porțiunile mijlocii
și inferioare predomină zonele de înmlăștinire, alternând cu ochiuri de sărături.
Terasele fluviale
Se desfășoară la sud de o linie ce ar uni dealul La Coșări – dealul Capul Rediului .
Deși din punct de vedere structural se etajează mai multe nivele de terase între șesul
Bahluiului și linia sus amintită, în relief se înscriu următoarele trepte principale:
- terasa cu altitudini relative de 30-35 m are o suprafață restrânsă și se situează pe platoul
Beldiman, zona „La 7 case”.
- terasa cu altitudini relative de 60-70 m este mult mai extinsă, în special în Dealul Icarului.
Este alcătuită din 3-5 m nisipuri și prundișuri în bază, peste care urmează 10-15 m luturi
loessoide.
- terasa cu altitudini relative de 100 m și altitudini absolute de 140-150 m se situează în
continuare spre nord (dealul Prisăcii), având o grosime a depozitelor de 15-25 m, cu o structurală
asemănătoare precedentelor.
- terasa de 130-140 m altitudine relativă este bine reprezentată în dealul Capul Rediului. În
unele locuri, aluviunile sale sunt puternic erodate, încât se găsesc la suprafață. În alte părți, peste
prundișuri s-au depus luturi aluvio-coluviale groase de 10-20 m.
- terasa de 160-170 m altitudine relativă apare la partea superioară a dealului Capul
Rediului sub forma unor lentile de nisipuri și prundișuri, mai rar luturi cu concretiuni calcaroase.
Suprafața acestei terase se găsește mai sus decât interfluviile de la nord, fiind limitată de
denivelări de câteva zeci de metri.
23
Pagina 25
Procesele geomorfologice de pantă au erodat terasele superioare, acoperindu-le pe cele mai
joase cu o pătură de luturi coluviale, astfel că suprafețele actuale apar ca platouri sau culmi late
ușor înclinate spre sud. Pantele reduse care permit mecanizarea fără restricții a lucrărilor
agricole, substratul alcătuit din depozite loessoide groase, cu bune însușiri fizice și hidrofizice
(porozitate, permeabilitate), fac din aceste forme de relief zonele cele mai favorabile pentru
agricultură.
2.2. Litologia depozitelor de suprafață (Geologia)
Din punct de vedere geologic, teritoriul Valea Lupului este situat în aria de răspândire a
depozitelor Bassarabianului inferior și Cuaternarului.
Deoarce grosimea depozitelor Bassarabian inferioare este de circa 400 m și el apare sub
dealul Breazu (209,3 m), sub depozitele de terasă, putem afirma că întreaga zonă aparține acestui
orizont deoarece cele mai mari înălțimi nu depășesc 210 m. Depozitele Bassarabianului inferior
in facies de adâncime (stratele cu Cryptomactra) se caracterizează prin formațiuni de argile –
marne cenușii – albăstrii compacte sau slab stratificate. Alături de argile și marne cu cristale de
gipsuri sau sub formă de plachete, se întâlnesc și unele intercalații de nisipuri fine.
Depozitele Bassarabiene conțin frecvent săruri solubile (sulfați, cloruri, mai rar carbonat
de sodiu), care apar pe versanții văilor sub formă de eflorescențe saline și izvoare cu
mineralizare ridicată.
Predominarea rocilor moi, argiloase se reflectă în morfologie printr-un relief estompat,
interfluvii larg boltite, văi cu pante longitudinale domoale și șesuri dezvoltate, versanți modelați
de eroziune și alunecări.
Sedimentele bassarabiene apar la zi doar pe versanții mai înclinați, afectați de procese de
eroziune sau alunecări (în zonele de desprindere a acestora).
În rest, ele sunt acoperite de luturi eluviale și deluviale rezultate din transformarea
diagenetică a argilelor și marnelor. Grosimea acestor depozite este mai mare pe platouri și culmi
și mai reduse pe pante. Ca vârstă, aceste depozite pot fi considerate mai recente (pleistocene),
deși s-au format pe baza depozitelor bessarabiene.
Cuaternarul este reprezentat prin depozite pleistocene de terase fluviatile și depozite
holocene aluviale, proluviale și coluviale din văi.
24
Pagina 26
Depozitele de terase pleistocene sunt predominant nisipolutoase și nisipoase, cu
prundișuri puține, la partea inferioară și lutoase, lutoargiloase, la partea superioară. Ele alcătuiesc
roca predominantă a suprafețelor cvasiplane situate la sud de o linie ce ar uni dealurile La Coșări
– Rediu.
Depozitele holocene, cele mai recente, sunt cantonate în văi și au grosimi reduse (2-4 m),
alcătuirea lor litologică nefiind uniformă, suferind variații laterale.
Predomină materialele cu textură fină (argiloasă), cu un conținut ridicat în săruri solubile.
2.3. Hidrografia și hidrogeologia
Din punct de vedere hidrografic, teritoriul comunei Valea Lupului face parte din bazinul
mijlociu al râului Bahlui.
Apele de suprafață care drenează zona au bazine de alimentare de formă alungită și
îngustă, de mică extindere. Cele mai importante sunt:
- Valea Lupului are originea la nord de satul Tăutești, vărsându-se în Bahlui în dreptul
satului Valea Lupului. Are o direcție generală N-S, primind o serie de afluenți cu caracter
torențial, în special pe stânga cel mai important fiind valea Prisăcii.
- Valea Rediu (Fundul văii) izvorăște de la nord de satul Rediu și se varsă în Bahlui la
extremitatea vestică a cartierului Păcurari. Are direcția generală NV-SE și se primește un singur
afluent, pe stânga, de sub pădurea Breazu.
Alimentarea pâraielor este de tip pluvio-nival și subteran. Perioada apelor mari se
produce în februarie – martie deoarece precipitațiile sub formă de zăpadă sunt mai bogate, iar
topirea lor se face în timp scurt, pe suprafețe întinse. În plus, permeabilitatea redusă a
substratului contribuie la creșterea sensibilă a scurgerii în acest anotimp. Alimentarea din surse
subterane are variații mari, reducându-se mult în timpul toamnei.
Ca o caracteristică generală, aceste văi au o scurgere temporară în cursul superior,
alimentarea făcându-se la topirea zăpezilor și în timpul precipitațiilor. În cursul mijlociu, cursul
devine, în general, permanent, ca urmare a alimentării din pânzele subterane situate la baza
șesului sau la baza luturilor eluviale de pe interfluviu.
În cursul inferior, alimentarea se face și din stratele acvifere de terase fluviatile, fapt ce
asigură, în general o scurgere permanentă.
25
Pagina 27
Mineralizarea este ridicată, datorită conținutului bogat al apelor freatice, cantonate în
mare parte pe argile sarmatice, pentru care concentrația în săruri oscilează între 1 și 5g/l.
Datorită condițiilor climatice, în perioadele secetoase intesificăndu-se procesul de
evaporație, o parte din sărurile existente în apele subterane sunt scoase la suprafața solului, sub
forma unor pulberi albicioase. Aceste eflorescențe saline sunt spălate de ploi și transportate în
pâraie, când, la primul val de viitură, mineralizarea apei poate să atingă 4000mg/litru.
Concentrația ionilor de hidrogen (pH) este mai mare decât 7, dovedind prezența unor ape
alcaline. Ea crește spre zona de vărsare, ca urmare a creșterii gradului de mineralizare.
Dintre ioni, sunt prezenți anionii de clor (Cl-), sulfat (SO4--), bicarbonat (HCO3-) și
cationii de sodiu (Na+), calciu (Ca++), magneziu (Mg++).
Impurificarea (poluarea) antropică este slabă, datorită unor deversări întâmplătoare, mai
poluate fiind pârâul Rediu și Lupului.
Impurificarea naturală, datorită unor condiții morfohidrologice se produce datorită
albiilor mâloase prinse în vegetație higro și hidrohalofilă, cu emanații de gaze toxice (prin
descompunerea resturilor organice), la care se adaugă debitele reduse, vitezele mici de curgere a
apei, temperaturile ridicate ale apei în perioada caldă a anului, oxigenarea redusă.
Din punct de vedere hidrologic, zona se încadrează în unitatea hidrologică a Câmpiei
Moldovei, subunitatea hidrologică a câmpiei de sud, caracterizată prin ape mari sau viituri
primăvara (februarie – martie) și de viituri vara (iunie – iulie), în timp ce în aprilie – mai se
constată o scurgere minimă de primăvară.
Apele subterane prelungesc durata scurgerii, asigurându-le permanența în cursul inferior.
Turbiditatea este mai mare de 2500 mg/l, scurgerea chimică este în jur de 0,70 t/ha/an, iar
cea solidă de 0,80 t/ha/an. Mineralizarea apelor depăseste 2000 mg/l, iar duritatea urcă peste 24
0
G.
În bazinele hidrografice amintite există o serie de iazuri care, cu excepția celui de pe
pârâul Rediu, sunt într-o stare avansată de colmatare și acoperire cu vegetație hidrofilă (stuf).
Din punct de vedere hidrogeologic, se întâlnesc următoarele tipuri de ape subterane:
-ape subterane situate la baza luturilor eluviale de pe interfluvii, având ca strat impermeabil
complexul argilo-marnos, având un gust sălciu.
26
Pagina 28
-ape subterane de la baza depozitelor deluvo-coluviale de pe versanți, când acestea se sprijină pe
strate impermeabile. Sunt la adâncimi diferite și au proprietăți variabile în funcție de calitatea
(conținutul în săruri solubile) și grosimea depozitelor respective.
-ape subterane în depozite acumulative de terase, cantonate în nisipuri și prundisuri, cu gust ușor
dulceag.
-ape subterane cantonate în depozite acumulative din șesuri, puternic mineralizate.
2.4. Clima
Pentru caracterizarea climatică a teritoriului au fost utilizate datele climatice înregistrate la
stațiile meteorologice Iasi și Podu Iloaiei, precum și unele date din Atlasul climatologic al
României.
Temperatura aerului
Temperatura medie anuală a aerului este de 9,4 oC la stația Iași și 9,2 oC la stația Podu
Iloaiei, amplitudinea anuală fiind de 24,5 0C. Temperatura medie a lunii celei mai reci (ianuarie)
este de -3,70C, iar a celei mai calde (iulie) de 20,8 0C. Temperatura medie a lunilor de vară este
de 20,2 0C, favorabilă culturilor: orz, lucernă, sfeclă de zahăr, porumb, grâu, soia, etc.
Urmărind variația decadală a temperaturii aerului, se observă că ea scade sub 0 0C din a
doua decadă a lunii decembrie, continuând să scadă până în a doua decadă a lunii ianuarie, când
ajunge la
-3.90C, după care începe să crească, trecând prin 00C la începutul primei decade a lunii martie.
Urmează o creștere mai rapidă de primăvară, care grăbește perioada de vegetație a
plantelor.
Maximul de temperatură se înregistrează în luna iulie, după care urmează o scădere lentă
de toamnă, care permite maturizarea plantelor.
Temperaturile medii zilnice ≥ 5 0C se înregistrează din prima decadă a lunii aprilie până
în a doua decadă a lunii noiembrie, cu o sumă de 2584 grade pe interval și o durată de 232 zile.
Temperaturi medii zilnice ≥ 10 0C se înregistrează din a doua decadă a lunii aprilie până
în a doua decadă a lunii octombrie, cu o durată de 185 zile și o sumă de 3224 grade pe interval.
27
Pagina 29
Temperaturi medii zilnice ≥ 15 0C se înregistrează din a doua decadă a lunii mai și
durează până în a treia decadă a lunii septembrie cu o durată de 138 zile și o sumă de 2651 grade
pe interval.
Suma gradelor de temperatură din perioada de vegetație cuprinsă între 1 martie și 31
octombrie este de 3422 cu o medie de 14,0 0C pe interval, iar pentru perioada de vegetație
cuprinsă între 1 mai – 31 octombrie, este de 3050, cu o medie de 16,5 0C pe interval.
Durata medie a intervalului fără îngheț este de 181 zile. Brumele, cele mai timpurii, apar
pe văi din a doua decadă a lunii septembrie și se prelungesc uneori până în ultima decadă a lunii
mai.
Precipitațiile
Suma medie a precipitațiilor anuale este de 540,8 mm la statia Iași și de 474,4 mm la
stația Podu Iloaiei (medie calculată pe perioada 1971-1988).
Regimul pluviometric arată ploi mai puține în anotimpul rece, cu un minim în februarie.
Din aprilie începe creșterea cantităților de precipitații, ajungând la un maxim în luna iunie, după
care urmează o scădere în iarnă.
În perioada de vegetație cad circa 368 mm precipitații, din care o parte se produc sub
formă de averse.
Secetele sunt foarte frecvente și apar, obișnuit, de la sfârșitul lunii iulie și începutul lunii
august, și se prelungesc până în septembrie. În unii ani se semnalizează secete timpurii (mai,
iunie).
Ploile de vară au un caracter torențial și produc o intensă eroziune a solurilor situate pe
pante.
Evapotranspirația reală este de 493 mm înregistrându-se un excedent de +26 mm în lunile
februarie și martie, și un deficit de 182 mm din iulie până în octombrie.
În perioada de deficit, umiditatea solului scade până la coeficientul de ofilire în partea
superioară a stratului radicular, pentru 15-30 zile.
Bilanțul hidroclimatic mediu anual este subexcedentar, slab deficitar, cu un indice
hidroclimatic de 78-90 și un indice de ariditate de 27,8 în unii ani chiar mai scăzut.
28
Pagina 30
Numărul mediu al zilelor cu ninsoare este de 26,4 iar a zilelor cu strat de zăpadă de 56,8.
Umiditatea relativă a aerului are o medie anuală de 71 % și nu scade sub 64 %.
Regimul vânturilor
După datele stațiunii Iași, rezultă că 27 % din timp este calm. În restul timpului bat
vânturi mai frecvente din nord-vest, sud – est și nord.
Masele de aer care se deplasează dinspre nord și nord – vest pot să aducă aer umed
oceanic și precipitații bogate, iar iarna, aer polar cu ger și zăpadă. În iernile cu sol lipsit de
zăpadă, aceste mase de aer pot dăuna culturilor de orz și grâu de toamnă.
Vânturile din direcțiile sud și sud – est aduc moderarea temperaturii iarna, primăveri
timpurii cu încălziri bruște sau călduri uscate, vara.
Numărul mediu al zilelor cu cer senin este de 115.
Numărul mediu al zilelor cu cer acoperit este de 130. Teritoriul se încadrează în
microzona climatică a cernoziomurilor cambice, cu climă moderat călduroasă – semiumedă,
clasa de temperaturi medii anuale submijlocii.
2.5. Vegetația
Din punct de vedere geobotanic, teritoriul comunei Valea Lupului aparține subzonei de
silvostepă cu slabe influențe stepice. La vegetația caracteristică acestei subzone se adaugă
asociațiile intrazonale și azonale de lunci, sărături, mlaștini, bălți.
Pădurile sunt constituite în două trupuri: pădurea Capul Rediului și pădurea După Redi.
Constituie șleauri și stejărete de dealuri joase și din silvostepă în care se întâlnesc
frecvent Quercus petraea și Tilia tomentosa, uneori cu Quercus dalechampii (gorunul) și chiar
Quercus polycarpa (gorunul ardelean) sau Quercus pedunculiflora (stejarul brumăriu), la care se
adaugă Acer campestre (jugastrul), Ulmus foliacea, Tilia cordata, Acer tataricum (gladisul),
Carpinus betulus sporadic, Sorbus torminalis (scorusul), Fraxinus excelsior și frecvent Cotinus
coggygria (scumpia). Se asociază arbusti ca: Viburnum lantana (dârmozul), Corylus avellana
(alunul), Cornus mas (cornul), Cornus sanguinea (sângerul), Crataegus monogyna (păducelul),
Ligustrum vulgare (lemnul câinesc), etc.
În stratul ierbos al acestor păduri întâlnim pe Galium schultesii (sânziana de pădure),
Geum urbanum (cerentelul), Campanula ranunculoides (clopoțelul de pădure), Dactylis
29
Pagina 31
glomerata (golomățul), Viola mirabilis, Pulmonaria officinalis (mierea ursului), Fragaria vesca
(fragii), iar în poieni Clematis recta (curpenul de câmp), Pulsatilla montana (dedițelul).
Vegetația pajiștilor zonale de coastă este constituită mai ales din Festuca valesiaca și
uneori Festuca pseudovina (păiușul), în pajiștile nedegradate, apoi Stipa joannis (colilia) cu
Koelaria gracilis și Agropyrum cristatum (pirul crestat) pe coaste, în timp ce pe pantele erodate
domină Andropogon ischaemum (iarba bărboasă) și Cynodon dactylon (pirul gros).
Datorită supraâncărcării cu animale și pășunării exagerate, aceste pajiști devin pârloage
cu Poa bulbosa (firuța cu bulbi) și adesea cu Artemisia austriaca (pelinița).
La baza pantelor și pe văi se instalează o vegetație intrazonală cu Agropyrum repens
(pirul), Lolium perene (zâzania), mai rar Poa pratensis, iar în caz de salinizare, cu Artemisia
maritima.
Pe substrat mai puternic salinizat se întâlnesc asociații cu specii halofile ca Puccinellia
distans (bălănica), Camphorosma ovata, Statice gmelini (sica), iar pe aluvocoluviunile salinizate
din văi se întâlnesc pâlcuri de asociații higrohalofile cu Juncus gerardi (rugina), Leuzea salina,
Iris halophila (stânjenelul de sărătură).
Dintre buruienile de pe pajiști sunt foarte frecvente Achillea setacea (coada soricelului),
Artemisia austriaca (pelinița), Carduus acanthoides (scaiul), Echium vulgare (limba șarpelui),
Eryngium campestre (rostogolul), Plantago lanceolata (patlagina), Polygonum aviculare
(troscotul), Salvia nemorosa (coada vacii), Taraxacum officinalis (păpădia).
În zonele umede din jurul apelor și bălților se întâlnesc Agrostis stolonifera (ierbăluța),
Carex distans (rogozul), Carex riparia (rogozul mare), Alopecurus pratensis (coada vulpii),
Catabrosa aquatica (iarba broastelor), Scirpus maritimus, Scirpus lacustris (pipirigul),
Phragmites communis (stuful), Typha angustifolia (papura).
Vegetația ruderală este reprezentată prin Polygonum aviculare (troscotul), Chenopodum
album (spanacu lporcesc), Carduus acanthoides (spinul), Sambucus ebulus(bozul), Conium
maculatum (cucucta), Arctrum lappa (brusturul).
În culturile de câmp sunt frecvente buruieni ca: Sinapis arvensis (muștarul de câmp),
Agrostemma githago (neghina), Convolvulus arvensis (volbura), Cirsium arvense (pălămida),
Sonchus arvensis (susaiul), Polygonum convolvulus (hrișca urcătoare), Agropyrum repens
(pirul), etc.
30
Pagina 32
În vii și livezi, buruienile mai frecvente sunt: Aristolochia clematitis (cucurbețica), Rubus
caesius var. arvalis (rugul de câmp), Setaria glauca (mohorul) etc.
Pajiștile degradate prin eroziune și alunecări pot fi reînierbate, creându-se pajiști
artificiale, iar terenurile cu pante de peste 30 % vor fi folosite numai ca fânețe.
2.6. Influența antropică
Influența activității omului asupra solurilor are aspecte variate, de la luarea în cultură a
terenurilor prin înlăturarea vegetației naturale, până la aplicarea de măsuri și lucrări de
îmbunătățiri funciare și de ameliorare a solurilor.
Influența înlăturării sau înlocuirii vegetației naturale
Prin desțelenirea terenurilor se produce o frânare a procesului de acumulare a
humusului, iar pe terenurile în pantã, se accelereazã eroziunea solurilor.
Prin defrișarea pădurilor și modificarea echilibrului natural s-au declanșat procese
geomorfologice actuale de alunecări de teren, eroziune în suprafață și adâncime, etc.
Influența lucrărilor solului
Executarea corectã a lucrărilor solului are o influență pozitivă în ceea ce privește
porozitatea, permeabilitatea, regimul de apã și aer, activitatea biologicã și mobilizarea
substanțelor nutritive din rezerva solului.
Pe versanți, executarea lucrărilor pe contur, agroterasarea, afânarea adâncă, etc., se opun
scurgerii apei pe pantă, protejează solul împotriva eroziunii în suprafață, contribuie la refacerea
acestuia. Pe terenurile cu exces de umiditate de suprafață, arătura cu subsolaj sau afânarea
adâncă, au ca efect eliminarea excesului de apă. Arătura de desfundare (la înființarea plantațiilor
pomicole sau de viticole) duce la modificarea solurilor pe adâncimea de desfundare.
Executarea incorectă a lucrărilor solului este însoțită de manifestarea unor influențe
negative, dintre care menționăm:
- executarea pe versanți a lucrărilor pe linia de cea mai mare pantă duce la accelerarea
eroziunii în suprafață sau a eroziunii în adâncime;
31
Pagina 33
- defrișarea viilor terasate și lipsa de întreținere a lucrărilor de combatere a eroziunii
solului existente (agroterase, benzi înierbate), duce la distrugerea în timp a acestor
lucrări;
- lucrarea solului prea umed sau prea uscat duce la formarea de brazde, curele și respectiv
bulgãri mari, proces însoțit de deteriorarea structurii.
Influența structurii și rotația culturilor
Cultivarea pe terenurile în pantã a păioaselor și evitarea prășitoarelor, introducerea în
asolament a culturilor perene (amelioratoare), contribuie la stăvilirea eroziunii solurilor.
Rezultate bune privind ameliorarea solurilor saline și alcalice se obțin prin cultivarea de
plante rezistente la astfel de condiții: orzul, meiul, iarba de Sudan, etc.
Cultivarea an de an pe acelasi sol a unei singure plante sau a unui număr redus de plante,
duce la secătuirea solului în anumite elemente nutritive, la cumularea efectului remanent al unor
pesticide, etc.
Influența îngrășămintelor, amendamentelor și pesticidelor
Aplicarea corectă a îngrășămintelor influențează favorabil proprietățile solului, astfel :
• dezvoltarea mai bună a vegetației înseamnă sistem radicular mai bogat, deci materie
organică mai multă pentru sol, posibilități sporite de formare a humusului, refacerea
structurii solului, ameliorarea însușirilor fizice, chimice și biologice ale solului;
• îngrășămintele organice acționează direct prin aportul de substanțe nutritive, intensifică
activitatea microbiologică, mărirește conținutul de humus, îmbunătățește însușirile fizice
și ameliorează solurile acide.
Folosirea incorectă a îngrășămintelor (felul acestora, doza, modul de aplicare) poate duce
la efecte negative în ce privește proprietățile solului, astfel;
• aplicarea în cantitãți prea mari a dejecțiilor, folosirea apelor uzate fãrã ca în prealabil sã
fie trecute prin amenajãri speciale, duc la poluarea solului;
• aplicarea sistematică de cantități mari de îngrășăminte cu azot poate duce la concentrații
nocive de nitrați și nitriți în sol și în plante, pe seama cărora se pot forma alte substanțe
și mai toxice și chiar cancerigene;
• aplicarea neuniformă a îngrășămintelor duce la formarea de vetre, cu repercursiuni
negative atât asupra producției, cât și a solului.
32
Pagina 34
Amendarea solurilor urmărește neutralizarea sau corectarea reacției prea acide sau prea
alcaline a acestora. Amendarea incorectă provoacă o înrăutățire a însușirilor solului.
Folosirea gipsului, în loc de oxid sau carbonat de calciu pe solurile acide duce la transformarea
acidității potențiale în aciditatea actuală.
Utilizarea carbonatului de calciu în loc de sulfat de calciu pe solurile alcalice și alcalizate
provoacã o intensificare a alcalinitătii, datorită formării de carbonat de sodiu, ca urmare a
schimbului Ca-Na.
Prin erbicidare se înlătură prașilele și se menajează structura solului. Folosirea nerațională
a pesticidelor duce la poluarea solului și a apelor freatice.
Influența irigației
Pe suprafața teritoriului nu se găsește un sistem de irigații. Deficitul de umiditate
înregistrat în ultimii ani, ca urmare a unui regim pluviometric redus și a unor temperaturi estivale
ridicate, au dus la accentuarea deficitului de umiditate astfel că unele culturi agricole au fost
afectate.
Sub rezerva necesității unor studii, inclusiv pedologice, pentru a evalua necesitatea irigației
semnalăm unele aspecte negative ale acesteia:
▪ apa de irigației să fie de calitate pentru a nu sărătura sau polua solul;
▪ aplicarea necontrolată a irigației poate destabiliza structura solului și poate modifica
bilanțul apelor subterane;
▪ se pot produce modificări fizice: creșterea compactității, micșorarea porozității și a
vitezei de infiltrație a apei;
▪ modificări chimice: mărirea capacității de schimb cationic, antrenarea nitraților din
îngrășăminte, solubilizarea unor elemente, etc.;
▪ accelerarea proceselor biochimice din sol.
Influența lucrărilor de prevenire și combatere a eroziunii
Pe suprafața teritoriului au fost executate o serie de lucrări de combatere a eroziunii
solului: benzi înierbate, agroterase, nivelări de alunecări, care au avut un efect favorabil în
combaterea eroziunii și alunecãrilor. Lipsa de întreținere a acestor lucrări în momentul actual,
duce la diminuarea efectului acestora pânã la anulare.
33
Pagina 35
Influența amenajărilor pentru plantații de viti-pomicole
Înființarea plantațiilor de vii și pomi, necesită lucrări de mobilizare adâncă a solului, de
nivelare, modelare, terasare, ceea ce provoacă o schimbare radicală a învelișului de sol.
3. SOLURILE
Formarea solurilor din zonă s-a desfășurat sub influența unui ansamblu de factori pedogenetici
(de solificare), dintre care cei mai importanți sunt:
a) Factorul biologic
Solificarea nu poate avea loc decât sub actiunea organismelor, în special a plantelor și
microorganismelor. Vegetația, microflora și fauna acționează asupra solurilor îndeosebi prin
modul de distribuție spațială a resturilor organice, prin calitatea și cantitatea materiei organice
depuse anual la suprafață sau în interiorul solului și prin modul de transformare a resturilor
vegetale.
Sub aceste aspecte, acțiunea vegetației ierbacee asupra solului se deosebește mult de cea
a vegetației lemnoase. În ceea ce privește vegetația ierbacee, principala sursă de substanțe
organice pe seama cărora se formează humusul în sol o constituie rădăcinile. Aceasta se
datorează faptului că resturile organice aeriene intervin în mică măsură în procesele
pedogenetice, fiind îndepărtate de către om, vânt etc..
Spre deosebire de vegetația erbacee, subformația vegetală lemnoasă, sursa de bază a
resturilor organice care participă la formarea humusului o constituie frunzele care cad anual la
suprafața solului. Rădăcinile plantelor lemnoase nu participă decât în mică măsură la formarea
humusului.
b) Clima
Se manifestă începând cu dezagregarea fizică și alterarea chimică a rocilor,
descompunerea materiei organice, spălarea sărurilor solubile, etc. Astfel, dezagregarea și
alterarea rocilor influențate direct sau indirect de climă duc la transformarea rocilor primare în
roci ce pot asigura condiții minime instalării vegetației iar prin manifestarea în continuare a
acestor procese în cadrul solificării, determină formarea principalelor componente minerale ale
solului (săruri, oxizi, hidroacizi, minerale argiloase, nisip, praf, etc.).
c) Relieful
Relieful acționează în formarea, evoluția și diversificarea solurilor atât direct cât și
indirect. Astfel, între sol și relief este o legătură atât de strânsă încât practic, orice schimbare
survenită în cadrul reliefului se reflectă și în modificarea solului respectiv. Influența directă a
34
Pagina 36
reliefului se observă îndeosebi în zonele accidentate, în primul rând prin procesul de eroziune în
suprafață, de care depind transportul și sortarea în lungul versanților a materialului rezultat prin
alterarea rocilor.
În șesuri importanța majoră o are microrelieful (microdepresiuni, micromovile, privaluri,
gârle, conuri de dejecție, etc.) care au determinat, fie stagnarea apei și intensificarea proceselor
de gleizare și înmlăștinire, fie existența unor suprafețe ridicate, zvântate, neinundabile sau rar
inundabile.
Mult mai importantă și mai complexă este influența indirectă a reliefului asupra
învelișului de sol.Această influiență se manifestă prin redistribuirea căldurii și umidității pe
diferite forme de relief în funcție de altitudine, pantă și expoziție.
În funcție de relief, solurile se dispun într-o zonalitate altitudinală. Pe șesuri și văi apar
soluri specifice ca : soluri aluviale, diferit gleizate și/sau sărăturate, gleiosoluri,etc.
d) Apa freatică și pedofreatică
Existența unui strat freatic la adâncime relativ mică determină, în primul rând, formarea
în sol sau la baza solului a unui orizont gleizat specific solurilor hidromorfe. Stratul acvifer
influențează de asemenea procesul de bioacumulare precum și procesul de eluviere a solului,
modificând intensitatea de deplasare a sărurilor, bazelor sau coloizilor, sau provocând formarea
unor orizonturi cu acumulare intensă a unor săruri.
e) Rocile de solificare
Influențează textura solurilor și unele proprietăți fizice și hidrofizice.
În cadrul rocilor de solificare se disting:
- depozite de argile-marne cu textură fină, care au favorizat producerea alunecărilor de
teren;
- depozite fluviale salinizate și alcalizate, pe care s-au format solonceacuri, solonețuri și
aluviosoluri salinizate și/sau alcalizate;
- depozite fluviale mijlocii în zonele mai înălțate de grind, pe care s-au format aluviosoluri
tipice și molice.
Solul reprezintă rezultatul acțiunii conjugate a tuturor factorilor pedogenetici enumerați,
la care se adaugă timpul și factgorul antropic. Ei se înterpătrund și se influențează reciproc și
prin numãrul și variația lor, determină manifestarea unor procese pedogenetice specifice, care
duc la formarea orizonturilor solurilor.
Principalele procese pedogenetice care au stat la baza formării solurilor în zona studiată
sunt:
35
Pagina 37
1. Bioacumularea
Bioacumularea este procesul de acumulare a humusului în urma descompunerii materiei
organice materiei vegetale de cãtre microorganisme printr-un ansamblu de procese biochimice și
chimice.
Lupașcu Gh. (1998) consideră condițiile alternante aerobe-anaerobe ca fiind cele mai
favorabile pentru instalarea proceselor de humificare deoarece bacteriile aerobe și cele anaerobe
sintetizează substanțele humice în condiții de umiditate suficientă. În condiții de umiditate
insuficientă substanțele humice sunt puternic fixate de sol ducând la acumularea progresivă a
humusului.
Scăderea temperaturii și creșterea umidității solului, specific zonelor mai înalte,
determină o mobilitate accentuată a microelementelor din sol.
În cazul solurilor din clasa Cernisoluri, humusul format este de tip mull calcic alcãtuit
predominant din acizi huminici cenușii, saturați complet sau în bunã mãsurã cu cationi bazici,
îndeosebi de calciu.
În zonele mai înalte, unde precipitațiile mai abundente determină levigarea relativ intensă
a substanțelor minerale, se formează un humus de tip mull forestier, specific solurilor din clasa
Luvisoluri, alcătuit din acizi huminici slab-moderat polimerizați.
2. Carbonatarea
Carbonatarea este un proces complex prin care dioxidul de carbon, prezent în aerul și apa
din sol provenit din respirația florei și faunei sau din descompunerea materiei organice,
reacționează cu apa și formează acidul carbonic (H2CO3). Acesta este instabil și disociază în cea
mai mare parte (99%) în dioxid de carbon (CO2) și apă (H2O).Doar o mică parte (1%) disociază
în hidrogen (H+ sau 2H+), ionul carbonic (CO32-) și ionul bicarbonic (HCO3-).
Hidrogenul format înlocuiește cationi bazici (Ca, Mg, K, Na) din rețeaua cristalină care
formează în soluția solului hidroxizi instabili transformați în carbonați (CaCO3, MgCO3, KCO3,
Na2CO3). Dintre aceste săruri, carbonații de calciu și magneziu sunt greu solubili dar în prezența
unei cantități mai mari de CO2 aceștia trec în bicarbonați care sunt ușor solubili.
În aceste condiții, prin procesele de eluviere și iluviere are loc migrarea carbonatului de
calciu din partea superioară a profilului de sol și depunerea acestuia la baza profilului, în
materialul parental, cu formarea un orizont calcic sau calxic sau carbonatoacumulativ, notat cu
„Cca“.
36
Pagina 38
Conform S.R.T.S. (2012) orizontul carbonatoacumulativ conține carbonați de calciu fie
sub formă difuză fie sub formă de neoformațiuni discontinue (pseudomicelii, vinișoare,
eflorescențe, concrețiuni) în cantități de peste 12%
În privința adâncimii de apariție a carbonaților, solurile pot fii proxicalcarice, cu
carbonații de la suprafață, epicalcarice, cu carbonați între 26-50 cm, endocalcarice, cu carbonați
între 51-100 cm și baticalcarice, cu carbonați între 101-150 cm.
Adâncimea de apariție a carbonaților depinde de unii factori locali, precum precipitațiile
atmosferice, panta terenurilor, permeabilitatea solurilor etc.
Cantitatea de carbonat de calciu din orizontul Cca diferă în funcție de conținutul inițial în
carbonați al materialului parental dar și de stadiul de evoluție a solului.
Astfel, solurile mai tinere (cernoziomuri) conțin cantități mai mari de carbonați de calciu
și magneziu care inhibă formarea solului, determină o reacție alcalină și împiedică translocarea
argilei și humusului, comparativ cu solurile mai evoluate (preluvosoluri, luvosoluri) unde
procesele de eluviere și iluviere au dus la translocarea și depunerea carbonaților la baza
profilului.
3. Gleizarea
Gleizarea pedogenetică este un proces biochimic care, pe lângă saturația cu apă, este
condiționată de prezența materiei organice, temperatura mai mare de 00 biologic (50C) și condiții
de reacție favorabile dezvoltării microorganismelor reducătoare (SRTS, 2012).
În exces permanent de apă se formează un orizont „Gr“ cu proprietăți reductomorfe,
asociat cu orizontul A, B sau C în care culorile de reducere depășesc 50% din masa solului.
În funcție de stadiul de oxidare sau reducere a compușilor de fier și mangan și de
materialele în care se formează, acest orizont poate avea culori albăstru-verzui în materiale
lutoase și argiloase, culori prodominant negre în materiale bogate în sulfuri și culori albicioase în
materiale calcaroase, iar în nisipuri culorile sunt cenușii până la alb sau cenușii verzui.
În condiții alternative de aerobioză și anaerobioză se formează un orizont „Gox“ cu
proprietăți redoximorfe, asociat cu orizontul A, B sau C în care culorile de reducere apar în
proporție de 16-50% din masa solului, orizontul având aspect marmorat cu pete brun-roșcate,
brun-gălbui.
4. Salinizarea și alcalizarea
Salinizarea este procesul pedogenetic care constă în îmbogățirea solului în săruri ușor
solubile din apa freatică mineralizată situată la mică adâncime. În aceste condiții solul este
37
Pagina 39
umezit până la suprafață și, în urma evaporării intense, sărurile se acumulează în profilul de sol
sub forma unui orizont hiposalic (sc) dacă conținutul total de săruri solubile este de 0.10-0.15%
sau 100-150 mg/100 g sol (în funcție de textură și tipul de salinizare) sau se formează un orizont
salic (sa) când conținutul total de săruri solubile este de cel puțin 1.0-1.15% respectiv 1001-1501
mg/100 g sol
Alcalizarea apare atunci când nivelul apei freatice puternic mineralizată coboară,
acumularea sărurilor încetează și, cu timpul, acestea sunt levigate în profunzime de apa din
precipitații. Astfel, complexul coloidal este îmbogățit cu ioni de Na+ iar humusul și argila
dispersează în apă, migrează pe profil și se acumulează la o anumită adâncime unde formează un
orizont Bt natric (Btna). Orizontul cu conținut de 5-15% VNa (Na% din T) este hiponatric și se
notează cu „ac“, iar orizontul cu peste 16% VNa este natric și se notează cu „na“.
3.1. Lista unităților de sol (US) și caracterizarea acestora
COMPLEXE DE SOLURI
US1_Complex de soluri în zonă de alunecări stabilizate și semistabilizate format din:
-Cernoziom calcaric, proxicalcaric, lutoargilos / lutoargilos, dezvoltat pe materiale
deluviale, cu eroziune slabă-moderată în suprafață (40%).
-Cernoziom cambic, argillutos / lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune
slabă-moderată în suprafață (40%).
-Antrosol erodic-cernic, lutoargilos / lutos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune
foarte puternică-excesivă în suprafață (20%).
UNITATEA TERITORIALĂ DE SOL (US) NR. 1
Denumire sol: Complex de soluri în zonă de alunecări stabilizate și semistabilizate format din:
-Cernoziom calcaric, proxicalcaric, lutoargilos / lutoargilos, dezvoltat pe materiale
deluviale, cu eroziune slabă-moderată în suprafață (40%).
-Cernoziom cambic, argilolutos / lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu
eroziune slabă-moderată în suprafață (40%).
-Antrosol erodic-cernic, lutoargilos / lutos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune
foarte puternică-excesivă în suprafață (20%).
38
Pagina 40
Formula de sol: CZ ka / k1 - TT/TT – Sp – t/e11-12
CZ cb / AL/AL – Sp – a/e11-12
AT er-cz / TT/LL – Sp – m/e15
Nr. profilul de sol: 1
Suprafața US: 30.48 ha
Județul: Iași
Teritoriul administrativ: Valea Lupului
Răspândire: Bloc fizic 35
Aspectul suprafeței terenului: Neuniform
Condițiile naturale în care apare: S-a format pe versantul drept al văii Lupul, degradat de
procese geomorfologice actuale respectiv, eroziune în suprafață, eroziune în adâncime și
alunecări de teren, cu pante de 10-15%, apa freatică mai mare de 5 m, materiale deluviale.
Caracteristicile morfologice și fizico-chimice
Morfologice
Profil de tip:
Aț = 0 – 15 cm, lutoargilos, brun foarte inchis (10 YR 2/2) la umed, glomerulara mare,
deranjat prin lucrările agricole, reavăn, afânat, friabil în stare umedă, slab plastic, slab adeziv,
pori mici și mijlocii foarte frecvenți, efervescență slabă, coprolite, trecere treptată.
Am = 15 – 26 cm, lutoargilos, brun foarte inchis (10 YR 2/2) la umed, glomerulara mare,
deranjat prin lucrările agricole, reavăn, afânat, friabil în stare umedă, slab plastic, slab adeziv,
pori mici și mijlocii foarte frecvenți, efervescență slabă, coprolite, trecere treptată.
ACk = 26 – 55 cm, lutoargilos, brun închis (10YR 3/3) cu pete brun gălbui inchis ( 10
YR 4/6 ) la umed, glomerulara mare, reavăn, slab compact, friabil în stare umedă, moderat
plastic, moderat adeziv, pori mici și mijlocii foarte frecvenți, efervescență slabă, coprolite,
trecere treptată.
39
Pagina 41
Ck = 55 – 85 cm, lutoargilos, brun gălbui marmorat albăstrui vinețiu ( 10 YR 6\8 ) la
umed, nestructurat, reavăn, slab compact, ferm în stare umedă, moderat plastic, moderat adeziv,
pori mici frecvenți, efervescență puternică.
Fizico-chimice
➢ Reacția solului este alab alcalină (pH = 7.3);
➢ Conținut mijlociu în humus (3.51 %);
➢ Conținut moderat în azot total (N = 0.165 %);
➢ Conținut mic în fosfor mobil (P = 11 ppm);
➢ Conținut mijlociu în potasiu mobil (K = 175 ppm)
4. FACTORII LIMITATIVI A PRODUCȚIEI PASTORALE
ȘI MĂSURI DE PUNERE ÎN VALOARE A PAJIȘTILOR
Din evaluarea însușirilor pedo-geomorfologice ale terenurilor, rezultã o serie de factori
limitativi (deficiențe) ai producției, care determinã o serie de restricții în folosirea lor agricolă.
Restricțiile se referã atât la condițiile existente, care diminueazã recoltele, cât și la pericolul
apariției prin exploatare a unor degradări, având aceleași efecte.
Cu exceptia unor restricții neameliorative (climã, volum edafic), majoritatea restricțiilor
sunt ameliorative.
Principalele restricții (factori limitativi) ai producției pastorale din arealele studiate pentru
amenajare pastorală sunt:
1 ) eroziunea în suprafață;
2 ) eroziunea în adâncime;
3 ) alunecările de teren.
1. Eroziunea în suprafață 30.48 ha – 100% din suprafața cartată pedologic;
2. Eroziunea în adâncime se întâlnește izolat în cadrul alunecărilor de teren;
3. Alunecările de tern 30.48 ha – 100% din suprafața cartată pedologic.
40
Pagina 42
Măsuri agropedoameliorative
Combaterea eroziunii în suprafață a solului
-Limitarea sezonului de pășunat la cel optim, între Sf. Gheorghe (23 aprilie) și Sf.
Dumitru (26 octombrie) cca. 185 zile pentru zona de dealuri și interzicerea pășunatului pe
perioada de toamnă iarnă și primăvara devreme, pentru ca ierburile să se „odihnească” în sezonul
rece;
-Evitarea pe cât posibil a pășunatului pe pante pe timp ploios și sol umed, căutând
locurile mai zvântate, bine drenate sau terenurile plane;
-Respectarea încărcării cu animale evitarea suprapășunatului și supratârlirii, care răresc și
produc goluri în covorul ierbos a cărui sol este mai sensibil la eroziune (focare de eroziune);
-Fertilizarea cu îngrășăminte organice (gunoi și târlire) și chimice (NPK) pentru îndesirea
covorului ierbos, realizarea unor producții de iarbă corespunzătoare și a unei țeline dense;
-Supaînsămânțarea golurilor din pajiște și a celor cu covor rărit datorită diferitelor cauze
amintite mai înainte;
-Stoparea râmăturilor de porci domestici și mistreți prin măsuri specifice de limitare a
prezenței lor pe pajiștile în pantă și alte măsuri.
Dintre măsurile curative se amintesc în continuare:
-Pe pajiștile cu covor ierbos foarte rar se face mobilizarea superficială a solului pe curba
de nivel, se seamănă un amestec adecvat, la 1,5 cm adâncime și se tăvălugește, în primul an se
folosește în regim de fâneață și în anii următori în toate modurile cunoscute respectând pășunatul
rațional;
-Realizarea cu pluguri speciale a unor valuri de pământ ce se înierbează, care colectează
apa de pe versanți și o dirijează spre un emisar având lățimea de 1,5 – 2 m și adâncimea
canalului de 40-50 cm și o distanță variabilă între ele în funcție de înclinație ce nu poate depășii
180, limită peste care se execută lucrări mai radicale de combatere a eroziunii cum ar fi terasarea
terenului;
-Amplasarea pe pășuni a unor perdele de protecție pe curbele de nivel, arbori solitari sau
în pâlcuri, pentru echilibru hidrologic, protecția solului și a animalelor în sezonul de pășunat.
41
Pagina 43
Combaterea eroziunii în adâncime și alunecărilor de teren
Pe suprafețele în pantă unde au apărut șiroiri și rigole se pot lua măsuri de nivelare cu
mijloace mecanizate (grape cu discuri, nivelatoare, etc.), pregătirea patului germinativ, fertilizare
organică și/sau chimică, semănatul unui amestec de ierburi perene adecvate zonei și folosirea
pajiștii în regim de fâneață în primul an până la o înțelenire și consolidare corespunzătoare a
covorului ierbos protector.
Pe terenurile unde eroziunea de adâncime a ajuns la stadiul de ogaș sau ravenă sunt
necesare lucrări mai ample de artă, proiectate de specialiști autorizați în domeniu și executate de
întreprinderi (firme) de prestări servicii pentru îmbunătățiri funciare. Cele mai răspândite lucrări
sunt: cleionajele simple sau duble din garduri de nuiele, pozate pe firul văii formate de ogaș sau
ravenă.
Cleionajele simple sunt făcute din garduri de 50-70 cm înălțime, așezate pe direcția
curbelor de nivel la distanța de 2-4 m unul de altul în funcție de mărimea pantei, fixate la cel
puțin 30 cm sub nivelul solului. În amonte și aval de cleonaj se pot planta primăvara devreme
sade de salcie care vor consolida și mai bine terenul.
Cleionajele duble sunt făcute din 2 rânduri de gard cu înălțime de 0,8-1 m deasupra
nivelului solului. Spațiul liber dintre cele 2 rânduri se umple cu pietriș sau bolovani, devenind
astfel mai rezistente.
Parii gardului dublu se întăresc transversal și longitudinal cu moaze și longrine. Lucrări
mai ample de stăvilire a eroziunii de adâncime constau din praguri și baraje confecționate din
lemn, piatră, plasă de sârmă cu piatră (gabioane), zidărie, beton, etc. asupra cărora nu insistăm.
După efectuarea acestor lucrări de artă antierozională, terenul se înierbează sau se împădurește în
siguranță, fără pericol major de declanșare a unor noi procese erozionale.
Stăvilirea alunecărilor de teren pune probleme și mai complicate care necesită la rândul
lor proiecte și execuție de lucrări de strictă specialitate.
Prima măsură împotriva alunecărilor de teren constă din captarea izvoarelor de coastă și
eliminarea prin drenaj a stagnărilor de apă din glimee, după care se execută lucrări mai ample de
modelare a terenului și consolidare urmate de lucrări specifice de instalare a vegetației ierboase
și forestiere care sunt cele mai viabile soluții de protecție pentru o perioadă lungă de timp.
42
Pagina 44
5. CONCLUZII
Studiul pedologic și agrochimic privind amenajarea pastorală a terenurilor din teritoriul
administrativ Valea Lupului s-a executat la scara 1:5.000, încadrându-se în categoria de
complexitate III C – 30.48 ha.
Teritoriul comunei Valea Lupului este situat în partea sudică a Câmpiei Moldovei,
cunoscută sub denumirea de Câmpia Jijiei inferioare și a Bahluiului.
Din punct de vedere geologic, teritoriul Valea Lupului este situat în aria de răspândire a
depozitelor Bassarabianului inferior și Cuaternarului.
Din punct de vedere hidrografic, teritoriul comunei Valea Lupului face parte din bazinul
mijlociu al râului Bahlui.
Clima arealului studiat este temperat continentală cu nuanțe de excesivitate accentuată,
caracterizată prin ierni reci cu temperaturi scăzute, umezeală relativ ridicată și frecvență mare a
inversiunilor de temperatură, iar vara temperaturile sunt ridicate și umezeala redusă.
Temperatura medie anuală este de 9,40C iar precipitațiile medii anuale înregistrează valori de
540.8 mm.
Din punct de vedere geobotanic, teritoriul comunei Valea Lupului aparține subzonei de
silvostepă cu slabe influențe stepice.
În urma caracterizării geomorfologice și fizico-chimice a solurilor de pe pajiștile studiate
din comuna Valea Lupului s-au identificat următoarele clase și tipuri de soluri:
COMPLEXE DE SOLURI
US1_Complex de soluri în zonă de alunecări stabilizate și semistabilizate format din:
-Cernoziom calcaric, proxicalcaric, lutoargilos / lutoargilos, dezvoltat pe materiale
deluviale, cu eroziune slabă-moderată în suprafață (40%).
-Cernoziom cambic, argillutos / lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune
slabă-moderată în suprafață (40%).
-Antrosol erodic-cernic, lutoargilos / lutos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune
foarte puternică-excesivă în suprafață (20%).
43
Pagina 45
Principalele restricții (factori limitativi) ai producției pastorale din arealele studiate
pentru amenajare pastorală sunt:
1 ) eroziunea în suprafață;
2 ) eroziunea în adâncime;
3 ) alunecările de teren.
44
Pagina 46
BIBLIOGRAFIE
Barbu N. (1987) – Geografia solurilor României, Ed. Univ,, Al. I. Cuza” ,Iași
Băcăuanu V. (1968) - Câmpia Moldovei, sudiu geomorfologic. Editura Academiei Republicii
Socialiste România, București.
Florea N., Munteanu I. ș.a. (1968) – Geografia solurilor României, Ed. Științifică, București.
Florea N., Munteanu I. coord. (2012) - Sistemul român de taxonomie a solurilor (SRTS), Editura
SITECH, Craiova.
Ioniță I. (2000c) - Geomorfologie aplicată. Procese de degradare a regiunilor deluroase, Editura
Universității „Al. I. Cuza” Iași.
Lăcătușu R. (2000) - Mineralogia și chimia solului, Editura Universității „Al. I. Cuza” Iași.
Lupașcu Gh. (1998) - Geografia solurilor cu elemente de pedologie generală, Editura Universității
„Al.I. Cuza”Iași, Iași.
Munteanu I., Florea N. (2009) – Ghid pentru descrierea în teren a profilului de sol și a condițiilor
de mediu specifice, Editura SITECH, Craiova.
Obrejanu Gr., Puiu Șt. (1972) - Pedologie, Editura didactică și pedagogică, București.
Oprea C.V., Stepănescu E., Vlas I. (1971) – Solurile saline și alcaline, ameliorarea lor, Editura
Ceres, București.
Răuță C. și colab. (1985) - Indrumător privind lucrarile agropedoameliorative I.C.P.A., Bucuresti.
Șandru I., Băcăuanu V., Ungureanu Al. (1972) - Județul Iași. Editura Academiei Republicii
Socialiste România, București.
Teaci D. (1980) – Bonitarea terenurilor agricole Ed. Ceres. București.
***(1987) – Metodologia elaborării studiilor pedologice I.C.P.A. București.
***(2014) – Ghid de întocmire a amenajamentelor pastorale I.C.D.P.B. Brașov.
45
Pagina 47
Anexa 1
VALEA LUPULUI
Altitudine, expoziție, pantă
Nr. Parcela Altitudine Pantă
Bloc fizic Expoziție
crt. descriptivă (m) (%)
0. 1. 2. 3. 4. 5.
1 35 50-100 E-NE 10-15
6 . CARACTERIZARE AGROCHIMICA
INTRODUCERE
Lucrarea de cartare agrochimica are in vedere controlul starii de fertilitate a solului pentru
stabilirea necesarului de ingrasaminte si imbunatatirea indicilor calitativi ai solului .
Aplicarea eficienta a ingrasamintelor si amendamentelor nu este posibila fara cunoasterea
temeinica a insusirilor solului a cerintelor specifice de nutritie a culturilor si a interactiunii
ingrasamintelor si amendamentelor cu solul si cu plantele, deoarece ingrasamintele ,in funcie de
dozele si conditiile in care sunt folosite ,pot influienta cresterea si dezvoltarea plantelor atat
pozitiv cat si negativ.
Fiecare tip de sol asigura un anumit nivel de productie in functie de fertilitatea lui
naturala sau actuala ,iar cresterea in continuare a productiilor poate fi asigurata prin aplicarea
ingrasamintelor .
Completarea necesarului de elemente nutritive se face din ingrasaminte organice si din
ingrasaminte chimice .
Arealul luat în studiu apartine teritoriul administrativ al comuna Valea Lupului în
blocul fizic nr: 35.
În vederea elaborării prezentului studiu s-au prelevat 3 probe medii agrochimice.
Metoda de lucru și criterii de interpretarte a rezultatelor
46
Pagina 48
La elaborarea prezentului studiu s-au parcurs următoarele faze:
A. Faza de teren
In vederea intocmirii studiului agrochimic, s-au recoltat in prezemnta delegatului OJSPA
IASI in anul 2018 un numar de 3probe medii de sol de pe suprafata de 30,48 ha ocupata cu
pasuni.
Recoltarea probelor s-a facut cu sonda agrochimica pe adancimea de 0-10 cm.
Fiecare proba medie agrochimica a fost alcatuita dintr-un numar de 25-30 probe partiale ,
fiind reprezentata pe cartograma cu linii intrerupte si poarta denumiea de ,,parcele de recoltare”
Probe de sol recoltate in teren poarta un numar care este trecut in parte de jos a fiecarei
parcele de recoltare ex; 7345,7346, 7347. etc.
B. Faza de laborator
Analizele au fost efectuate în cadrul laboratorului O.J.S.P.A.IASI conform
instructiunilor de lucru elaborate de Institutul de Cercetare pentru Pedologie si Agrochimie
Bucuresti(ICPA). Probele recoltate au fost uscate, mojarate, după care s-au făcut următoarele
analize agrochimice :
a). Analize de serie mare efectuate la toate probele de sol:
- reacția solului (pH) a fost determinata la toate probele de sol în suspensie apoasă pe cale
potențiometric cu electrod de sticlă;
- conținutul de fosfor mobil (P – AL) a fost determinat prin metoda Egner – Domingo în extract
de acetat lactat de amoniu (AL);
- conținutul de potasiu mobil (K – Al) a fost determinat în acelasi extract ca și fosforul mobil
citirile fiind facute la fotometru cu flacara.
b). Analize de serie mică
La 33% din probele alese, astfel încât să reprezinte principalele tipuri de sol din teritoriul
cartat se determină conținutul de humus prin metoda oxidarii umede si dozarii titrimerice dupa
Walkley-Black in modificarea Gogoasa si este exprimat în procente.
Datele obținute se folosesc pentru calculul indicelui azot:
% humus x V%
I.N. = ---------------------------------,
100
care servește la aprecierea gradului de asigurare cu azot al solului.
Rezultatele analizelor de laborator sunt înscrise în buletinul de analiză a solului anexat la
lucrare.
47
Pagina 49
C. Faza de birou – cuprinde activitățile ce se execută în cadrul compartimentului
agrochimie de la primirea buletinului de analiză și până la definitivarea lucrării. Pe baza datelor
analitice, a condițiilor de climă și sol, a consumului specific de elemente nutritive, ținând cont de
planta cultivată, producția propusă a se realiza și de însușirile agrochimice ale solului, s-a
întocmit planul de fertilizare .
Rezultate, interpretări, recomandări
6.2.4. Reacția solurilor si corectarea acesteia
Pentru a crea condiții optime de dezvoltare a plantelor, este necesară cunoașterea reacției
solului și a posibilităților de schimbare a reacției funcție de cerințele culturii respective. În
general plantele se dezvoltă bine la o reacție slab acidă – neutra.
La probele analizate, valorile pH-ului sunt cuprinse intre 7,6 si 8,5 indicand un
domeniu de reactie al solurilor de la slab alcalin la moderat puternic alcalin.
Din situatia sinteticã agrochimicã privind starea de reactie a solurilor întocmitã pentru
suprafata de 30 ha ocupata cu pasune rezultã urmãtoarea distributie pe categorii de pH:
66,7 % ( 20 ha ) soluri cu reactie slab alcalina ;
33,3 % ( 10 ha ) soluri cu reactie moderat puternic alcalina;
Solurile cu reactie puternic acide , moderat acide, slab acide si moderat puternic alcalina
lipsesc.
Deoarece, intreaga suprafata de pasune cartata are o reactie alcalina, trebuie acordata o
atentie mare in alegerea sortimentului de ingrasaminte cu azot folosit la fertilizare .
Pe aceste soluri se impune folosirea ingasamintelor cu azot cu reactie fiziologic acida
cum ar fi: azotatul de amoniu,sulfatul de amoniu.
De asemenea ,pe aceste soluri se impun si unele masuri preventive si
curative de ameliorare cum ar fi;
-dintre masurile preventive amintim;
-a) reducerea nivelului freatic prin asigurarea unui drenaj corespunzator,cu lucrari
de eliminare a excesului de apa ;
-b) cultivarea de plante tolerante la salinitate si alcalinitate ;
-c) fertilizarea organica si minerala .
-dintre masurile curative amintim:
a) aplicarea amendamentelor are ca efect schimbul ionilor de Na+din complexul
adsorbtiv cu cei de Ca2+si corectarea reactiei solului;
Sporirea fertilitatii si productivitatii acestor soluri se realizeaza prin fertilizarea
organica si minerala si prin amendare.
48
Pagina 50
Fertilizarea organica este necesara pentru imbunatatirea continutului in materie organica,
in macro-si microelemente,amelioreaza insusirile fizice ale acestor soluri ,reduce compactitatea
si tasarea lor.
Intrucat îngrășămintele aplicate modifică în timp reacția și starea de saturație a solului cu
elemente nutritive, cu urmări importante pentru recolte, se recomandă corelarea reacției solului
cu reacția fiziologică a îngrășământului care se aplică.
Starea de aprovizionare cu fosfor mobil
Continutul in fosfor mobil la probele de sol analizate are valori cuprinse intre 10 si
163 ppm P ,indicand o stare de aprovizionare de la slaba la foarte buna a solurilor in fosfor
mobil acestea fiind inscrise in partea de mijloc din interiorul fiecarei probe medii agrochimice .
In functie de continutul în fosfor mobil, solurile au fost grupate astfel:
66,7 % ( 20 ha) soluri slab asigurate;
33,3 % ( 10 ha) soluri foarte bine asigurate;
* Soluril foarte slab,mijlociu si bine asigurate cu fosfor mobil lipsesc.
Din situația sintetică agrochimică se observă că, pe suprafata de pasune cartata
predomină solurile slab asigurate cu fosfor mobil 66,7 %. urmata de cele foarte bine asigurate
33,3 % .
Se cunoaste faptul ca nutritia plantelor cu fosfor este puternic influientata de reactia
solului din cauza ca, atat absorbtia si solubilizarea fosfatilor minerali de suprafata ,cat si
disocierea acidului fosforic in ioni (din ingrasamant) sunt procese ce depind mult de activitatea
ionului de hidrogen in solutia solului .De aceea pe solurile cu pH peste 6,5 scade solubilitatea in
apa a fosfatilor din cauza ionilor de calciu care predomina in aceste soluri si ca acidul fosforic
disociaza mai mult pe o a doua treapta ,formand ionii difosfati ,mai putin accesibil plantelor
,decat ionii monofosfati care exista in conditii de reactie cu pH –ul sub 6,5.
Deci, realizarea productiilor mari si de buna calitate nu este posibila fara optimizarea
regimului fosforului mobil,potasiului si pH-ului.
Aprecierea stării de aprovizionare cu azot
Valoarea indicelui azot în funcție de care apreciem starea de aprovizionare a solurilor cu
azot este de 3,38 indicand o stare de asigurare mijlocie a solurilor in azot.
Starea de asigurare a solului cu azot mineral depinde nu numai de continutul solului (in
materie organica si in special humusul care intra in calculul valorii (IN) ci depinde de conditiile
in care are loc mineralizarea materiei organice din sol sub actiunea microorganismelor .
49
Pagina 51
Nevoia de azot se va aprecia in functie si de alti factori cum sunt: compozitia covorului
ierbos , raportul care exista intre azot si fosfor ,nivelul fertilizarii cu fosfor, potasiu si
ingrasaminte organice,cat si dupa rezerva de umiditate din sol la pornirea in vegetatie a plantelor
Pe solurile sărace în fosfați, fertilizarea numai cu azot se soldează cu sporuri mici de
producție și adesea cu scăderi de recoltă datorită proliferării bolilor criptogamice.
Se impune respectarea dozelor de îngrășăminte recomandate în programul de fertilizare,
mai ales că lipsa azotului influențează cel mai puternic producția deoarece plantele se opresc din
creștere și nu se dezvoltă.
Starea de aprovizionare cu potasiu
Valorile continutului in potasiu mobil sunt exprimate in ppm si sunt de asemenea
inscrise imediat sub valoarea fosforului mobil in interiorul fiecarei probe medii agrochimice,
acestea fiind cuprinse intre 133 si 700 ppmK rezultand un continut de la bun la foarte bun in
potasiu mobil .
Din situatia sinteticã privind starea de asigurare a solurilor cu potasiu mobil rezultã:
33,3% ( 10 ha ) soluri bine asigurate;
66,7 % ( 20 ha ) soluri foarte bine asigurate.
Solurile slab si mijociu asigurate cu potasiu mobil lipsesc.
Reducerea in timp a continutului de potasiu mobil cand nu se aplica ingrasaminte cu
potasiu depinde, printre altele de capacitatea de schimb cationic si de gradul de saturatie cu baze
a solului.
Dozele de îngrășăminte cu potasiu s-au stabilit în funcție de compozitia covorului ierbos,
producțiile planificate, consumul specific de element pe tona de produs , precum și de conținutul
de potasiu din sol.
CONȚINUTUL ÎN CARBONAȚI a fost determinat la 1 probe medii din solurile
carbonatice care au pH-ul peste 7,5. Dozarea carbonaților s-a făcut prin metoda gazovolumetrică
cu aparat Scheibler și se exprimă în procente (%), respeciv grame CaCO3 /100 g sol.
La proba analizata, conținutul în carbonați este de 1,25 indicând un conținut slab în
carbonați.
6.3 Metode de imbunatatire a covorului ierbos prin fertilizare
6.3.1 Principii de aplicare a ingrasamintelor pe pajisti.
Folosirea ingrasamintelor constituie un mijloc pentru ridicarea productiei pajistilor si
pasunilor situate de regula pe soluri cu o slaba fertilitate, utilizarea lor aducand sporuri de 18-24
tone iarba /ha .
50
Pagina 52
Sporurile cele mai mari se obtin daca se tine seama de unele particularitati biologice ale
plantelor care alcatuiesc pajistile si de factorii care conditioneaza ingrasarea diferentiata, tipul
de pajiste, conditiile de sol compozitia floristica ,clima ,modul de folosire a pajistilor .
In vegetatia pajistilor naturale predomina ierburile perene ,iar dintre acestea mai ales
gramineele a caror perioada critica de nutritie o constituie infratirea.
Folosirea sistematica a ingrasamintelor pe pajisti duce pe langa sporuri cantitative de
iarba si la schimbarea compozitiei botanice .
Ingrasamintele azotate favorizeaza cresterea procentului de plante graminee ,pe cand
ingrasamintele fosfatice ,a leguminoaselor .
6.3.2 Ingrasarea prin tarlire reprezinta dejectiile lasate de animale in perioada de
pasunat pe locurile de odihna. Aceste locuri se schimba in mod organizat dupa ce pe terenul
respectiv s-au acumulat cantitati de dejectii corespunzatoare unui anumit nivel de fertilizare. Cu
o turma de 100 capete bovine sau 2000 ovine se poate ingrasa in cursul unei perioade de pasunat
o suprafata de 12-15 ha si se poate reveni cu o noua ingrasare dupa cca 6 ani. Ingrasarea prin
tarlire se aplica numai in completarea celorlalte procedee de fertilizare .
6.3.3.Ingrasamintele organice
Pe pajistile permanente se folosesc ca ingrasaminte organice gunoiul de grajd,compostul,
urina, mustul de grajd ,tulbureala .
1)Gunoiul de grajd pe langa actiunea directa asupra nutritiei plantelor din pajisti,
imbunatateste regimul termic si de aeratie a solului ,sporeste capacitatea de retinere a apei
,intensifica activitatea microorganismelor. Datorita faptului ca nu se incorporeaza in sol se
recomanda folosirea pe pajisti a gunoiului de grajd fermentat sau semifermentat .
Gunoiul de grajd in doze mijlocii 20-30 t/ha sporeste in medie productia de iarba cu 10120% , cea de fan cu 20-35%.
Pe pajisti gunoiul de grajd se imprastie toamna tarziu dupa ultimul pasunat ,daca se
imprastie primavara nu se poate pasuna decat dupa 1,5 luni de la raspandire .Pe fanete gunoiul de
poate imprastia atat toamna tarziu ,dupa ultima coasa ,cat si primavara timpuriu.
În utilizarea gunoiului de grajd ca îngrășământ, momentul de aplicare pe teren este
deosebit de important.
- în anumite areale, în special pe soluri cu strat subțire calcaros, există pericol iminent de
poluare a apelor subterane.
În funcție de specificul local, întotdeauna acest pericol trebuie luat în considerare când se
aplică îngrășăminte organice în astfel de areale cu risc ridicat;
51
Pagina 53
-condițiile meteorologice, starea solului și a resurselor de apă care fac ineficientă sau
riscantă aplicarea îngrășămintelor organice pe teren și trebuie luate măsurile necesare pentru
evitarea poluării apelor.
Gunoiul se administrează de regulă toamna, în condiții meteorologice favorabile, în
special pe timp noros și cu vânt slab.. În zonele mai umede se poate administra și primăvara.
Un alt element cu o deosebită importanță practică îl reprezintă condițiile de aplicare.
Calitatea lucrării solului la administrarea gunoiului de grajd se consideră a fi bună atunci
când terenul este acoperit uniform, materialul administrat nu rămâne în agregate mai mari de 4 –
6 cm. Uniformitatea de împrăștiere, indiferent dacă această operație se efectuează manual sau
mecanizat, trebuie să depășească 75%.
Distribuția îngrășămintelor organice pe suprafața solului este mai uniformă dacă
materialul este cu umiditate moderată și dacă poate fi destrămat și mărunțit.
Când gunoiul de grajd are umiditate mai mare, mai ales dacă este fără așternut sau
așternutul nu este uniform amestecat cu dejecțiile, împrăștierea îngrășământului se face în bucăți
mari, provocând concentrări pe anumite porțiuni de suprafață. Materialul mai umed se lipește de
organele de lucru ale mașinii, înrăutățind și mai mult calitatea lucrării.
Pentru aplicarea mecanizată a îngrășămintelor organice solide – gunoi de grajd, de la
platforme de fermentare sau fracția solidă după separarea dejecțiilor fluide – se folosesc mașini
de aplicat gunoi de grajd. Cele mai multe tipuri de mașini sunt sub formă de remorcă
tehnologică, cu transportor orizontal de alimentare pe podeaua benei, și cu organe de dislocare
– mărunțire și distribuție a îngrășămintelor.
Unele mașini au și organe de uniformizare a materialului, de exemplu rotoare cu degete.
Organele de distribuție pot fi: rotor orizontal cu spiră elicoidală cu muchii dințate; rotor
orizontal cu degete; mai multe rotoare verticale cu degete s.a.
Încărcarea cu gunoi de grajd a benei mașinii poate fi făcută cu un încărcător cu furcă
mecanică acționată hidraulic.
Atunci când aplicarea gunoiului se face mecanizat, materialul trebuie bine omogenizat în
timpul încărcării, liber de impurități și corpuri străine (pietre, bulgări, deșeuri metalice, sârmă,
etc.), iar stratul de gunoi din buncărul mașinii de administrat să fie uniform ca grosime.
Eficiența gunoiului de grajd este mai mare dacă se administrează împreună cu
îngrășămintele minerale în special cu cele fosfatice.
Nu toate îngrășămintele minerale se pot aplica împreună cu gunoiul de grajd. De
exemplu, azotații de amoniu, calciu și sodiu, clorura de amoniu, ureea, zgura lui Thomas, nu se
recomandă să fie aplicate împreună cu gunoiul de grajd. Sărurile potasice, naturale sau de
52
Pagina 54
sinteză, fosforitele superfosfatul și sulfatul de amoniu se pot administra împreună cu gunoiul de
grajd.
În timpul administrării, trebuie evitat ca materialul administrat să ajungă în sursele de
apă, în acest scop fiind necesar să se evite fertilizarea pe porțiuni de teren late de 5 – 6 m, aflate
în imediata apropiere a canalelor, cursurilor de apă sau a altor mase de apă, să se aibă în vedere
condițiile meteorologice și starea de umiditate a solului.
Descărcarea sau depozitarea gunoiului în apropierea surselor de apă; golirea sau
depozitarea gunoiului în apropierea buncărelor și utilajelor de administrare a îngrășămintelor
de orice fel în apele de suprafață sau în apropierea lor este interzisă, conducând la poluarea
mediului și se sancționează potrivit legii.
Utilajele folosite la administrare trebuie să asigure reglarea precisă a normelor în
intervalul 5 – 100 m3/ha, cu precizia de reglare a normei de 5 m3/ha în intervalul normei de 5 –
20 m3/ha și 10 m3/ha în intervalul normelor de 20 – 200 m3/ha.
Uniformitatea de administrare la suprafața solului, pe lățimea de lucru, trebuie să fie de
peste 75%. Abaterea normei pe parcursul descărcării complete a unui rezervor plin trebuie să fie
sub 15%.
Îngrășămintele trebuie să fie amestecate continuu în rezervor, în vederea omogenizării,
atât în timpul transportului, cât si înaintea și în timpul administrării.
Nu sunt permise zone neacoperite între trecerile alăturate sau pe zonele de întoarcere și
nici zone de suprapunere, care pot fi astfel încărcate cu nitrați.
În nici un caz nu se vor efectua reparații sau alte operații, în afara celor tehnologice, dacă
utilajul este încărcat parțial sau total.
Din construcție, aceste utilaje trebuie să permită curățarea rezervorului și a
echipamentelor simplu și rapid și fără să permită producerea poluării mediului ambiant.
În vederea evitării tasării solului, utilajele respective trebuie să fie dotate cu anvelope cu
balonaj mare, care vor asigura o presiune pe sol de cel mult 2,2 Kg/cm2, atunci când sunt
încărcate la capacitatea maximă.
2)Urina si mustul de gunoi de grajd .Acestea sunt ingrasaminte azoto-potasice ,urina
contine 0,1-1,0% azot si 0,4-0,5% K2O,iar mustul de gunoi de grajd 0,2-0,8% N si 0,4-0,6%
K2O.
Cand este posibil se poate aplica pana la 10 t lichid /ha ,toamna tarziu sau primavara
devreme ,prin stropirea uniforma a terenului cu ajutorul unor dispozitive montate pe autocisterna
.Ingrasarea cu urina pe acelasi teren se face odata la 2-3 ani .
53
Pagina 55
Cazuri specifice
Riscul de poluare cu nitrați a apelor de suprafață și subterane crește foarte mult în
anumite situații de aplicare a îngrășămintelor – pe terenuri în pantă, inundate, înghețate sau
acoperite cu zăpadă. Pe aceste terenuri fertilizarea cu azot trebuie făcută cu anumite precauții.
Pentru a reduce riscul de poluare a apelor subterane, îngrășămintele organice de la
animale și alte deșeuri organice trebuie aplicate la o distanță de 50 m de izvoare, fântâni sau
foraje din care se alimentează cu apă potabilă sau pentru uzul fermelor de animale. În anumite
situații, această distanță trebuie să fie mai mare, în special dacă izvorul este pe pantă sau fântâna
este puțin adâncă (la suprafață). Trebuie avute în vedere toate sursele de apă din vecinătatea
terenului (proprietății).
Aceste recomandări sunt obligatorii și în cazul depozitării temporare a îngrășămintelor
organice pe câmp, care oricum trebuie să fie foarte limitată în timp.
Terenurile pe care se aplică îngrășăminte organice trebuie alese cu grijă, astfel încât să nu
se producă băltiri sau scurgeri în cursuri de apă. Riscul de producere a scurgerilor de suprafață,
pe un teren pe care s-a aplicat un îngrășământ organic, variază cu tipul de îngrășământ, fiind mai
mare în condiții similare la cele sub formă lichidă. Îngrășămintele solide pot produce poluare
numai în situația unor ploi abundente ce intervin imediat după aplicare. Îngrășămintele organice
lichide, dacă nu sunt aplicate corect, pot produce poluare în mod direct. Orice ploaie intervenită
curând după aplicarea lor va mări riscul de poluare.
Se va evita administrarea gunoiului, ca și a oricărui tip de îngrășământ, pe timp de
ploaie, ninsoare și soare puternic și pe terenurile cu exces de apă sau acoperite cu zăpadă. În
plus, față de cele arătate mai sus, nu se recomandă să fie aplicate dacă:
solul este puternic înghețat;
solul este crăpat (fisurat) în adâncime, sau săpat în vederea instalării unor drenuri sau
pentru a servi la depunerea unor materiale de umplutură;
câmpul a fost prevăzut cu drenuri sau a suportat lucrări de subsolaj în ultimele 12 luni.
Aplicarea îngrășămintelor pe terenuri înclinate
Pe astfel de terenuri există un risc crescut al pierderilor de azot prin scurgeri de suprafață,
care depind de o serie de factori cum sunt: panta terenului, caracteristicile solului (în special
permeabilitatea pentru apă), sistemul de cultivare, amenajările anti erozionale și în mod deosebit,
cantitatea de precipitații. Riscul este maxim când îngrășămintele sunt aplicate superficial și
urmează o perioadă cu precipitații abundente.
54
Pagina 56
Pe astfel de terenuri fertilizarea trebuie făcută numai prin încorporarea îngrășămintelor în
sol și ținând cont de prognozele meteorologice (nu se aplică îngrășăminte, mai ales dejecții
lichide, când sunt prognozate precipitații abundente).
Aplicarea îngrășămintelor pe terenuri saturate de apă, inundate, înghețate sau
acoperite cu zăpadă
Pe soluri periodic saturate cu apă sau inundate, trebuie ales momentul de aplicare a
îngrășămintelor atunci când solul are o umiditate corespunzătoare, evitându-se astfel pierderile
de azot nitric cu apele de percolare și cu scurgerile, precum și pierderile prin denitrificare sub
formă de azot elementar sau oxizi de azot.
Pe cât posibil, trebuie evitată aplicarea îngrășămintelor cu azot pe soluri în pantă,
înghețate sau acoperite cu zăpadă, deoarece există riscul de spălare a nitraților la încălzirea
vremii.
6.3.4 Fertilizarea pajistilor cu ingrasaminte chimice
Pe pajisti se aplica atat ingrasaminte chimice cu macroelemente si microelemente ,cat si
ingrasaminte organice .
Ingrasamintele cu azot pe pajisti se folosesc in doze mai mari decat la plantele
cultivate. Experientele au aratat ca ingrasamintele cu azot cresc productia de iarba ,obtinandu-se
pe kg de azotat 10-30 kg iarba. Ingrasamintele cu azot modifica compozitia chimica a plantelor
,in special continutul in proteina bruta, indiferent daca sunt aplicate singure sau impreuna cu
ingrasamintele cu fosfor si potasiu .
Dozele moderate de azot N100 sunt cele mai recomandate ,iar in cazul de fata DOE de
azot este trecuta in varianta de ferilizare anexata la lucrare. Corectarea dozelor de N (+sau – kg
N) functie de :
a) aplicarea mustului de balegar si a urinei: - 3 kg N/t must sau urina aplicata.
b)expozitia versantului :
- versant cu inclinare slaba....................0;
- versant cu inclinare spre nord in zona dealurilor ............ +20 -40 :
- versant cu inclinare spre sud in zona dealurilor ............ – 20-40:
Epoca optima de administrare a ingrasamintelor cu azot este primavara la pornirea in
vegetatie .
In cazul pajistilor ce urmeaza a fi pasunate ,ingrasamintele cu azot se aplica din toamna
pe 1-2 tarlale ,in vederea inceperii pasunatului mai devreme cu aproximativ 2 saptamani .
55
Pagina 57
In cazul dozelor anuale mai mari de azot, indeosebi in zonele ploioase este necesar
fractionarea dozei anuale in 2-3 reprize din care ½ din doza se va administra primavara ,iar restul
dupa prima si respectiv a doua coasa sau dupa prima faza a pasunatului.
Speciile ierboase din pajisti cresc in toata perioada de vegetatie ,deci consumul de
substante nutritive este continuu ,insa cu intensitati diferite.
Ingrasamintele cu fosfor.
Fosforul are un rol important in metabolismul plantelor, participa la sinteza proteinelor
mareste rezistenta la inghet, scurteaza perioada de vegetatie, favorizeaza activitatea
microorganismelor etc .
Vegetatia pajistilor are nevoie de cantitati mai mici de fosfor decat culturile agricole si
aceasta datorita folosirii de catre plante inainte de fructificare, totusi rolul fosforului este
complex si se manifesta in sporirea productiei, cresterea eficientei ingrasamintelor cu azot ,in
compozitia chimica a plantelor ,structura si compozitia floristica a covorului vegetativ.
Ingrasamintele cu fosfor administrate unilateral,aduc sporuri mici de productie de circa 19 kg pe
kg s.a ingrasamant .
Prin folosirea ingrasamintelor fosfatice creste procentul plantelor din familia leguminoase
care ridica valoarea nutritiva a fanului si a pasunilor naturale.
Dozele de ingrasaminte cu fosfor se calculeaza pe baza continutului in fosfor mobil din
sol acestea fiind de pana la 60 kg /ha P2O5, in cazul de fata dozele recomandate sunt trecute in
varianta de fertilizare anexata la lucrare .
Epoca optima de administrare este toamna in fiecare an ,sau in doze mai mari la 2-3 ani .
Corectarea dozelor de ingrasaminte cu fosfor se face in functie de aplicarea
ingrasamintelor cu azot, daca nu s-au aplicat ingrasaminte cu azot nu se aplica nici cele cu
fosfor.
Ingrasamintele cu potasiu. Chiar daca potasiul are un rol important in metabolismul
plantelor ,in sinteza clorofilei in stimularea absorbtiei si evapotranspiratiei si in sporirea
rezistentei la ger ,cerintele vegetatiei fata de ingrasamintele cu potasiu sunt mult mai reduse
,comparativ cu cele de azot si chiar de fosfor si aceasta datorita bunei aprovizionari a solurilor in
acest element .
Pajistile permanente reactioneaza slab la ingrasamintele cu potasiu si din aceasta cauza
nu se administreaza singure ci impreuna cu azotul si fosforul.
Dozele de ingrasaminte cu potasiu aplicate pe pajistile naturale ajung pana la 80 kg/ha
s.a, iar pentru situatia data, doza este trecuta tot in varianta de fertilizare anexata la lucrare.
56
Pagina 58
Dozele de ingrasaminte cu potasiu aplicate se calculeaza pe baza continutului de K2O
mobil din sol ,scazand sau adaugand cantitati .(daca se aplica must de balegar se reduce doza cu
4 kg K2O/tona de must de balegar sau urina administrata ,iar daca solul contine carbonati se
mareste cu 30-40 kg K2O).
Doza poate fi aplicata integral cu acelasi efect atat toamna tarziu cat si la desprimavarare
impreuna cu celelalte ingrasaminte minerale .Potasiul poate fi aplicat la 2-3 ani odata .
Nu se recomanda a fi fertilizate:
-pajistile ce urmeaza a se suprainsamanta:
-pajistile afectate de eroziune puternica care necesita in prealabil imbunatatiri funciare;
-pajistile invadate de buruieni si specii lemnoase in proportie de 30%;
- pajistile cu exces de umiditate ,aciditate puternica si saraturare pronuntata a solului.;
-pajistile supratarlite.
57
Pagina 59
CAPITOLUL IV
VEGETAȚIA
4.1. Date fitoclimatice
Vegetația naturală
Din punct de vedere geobotanic, teritoriul cartat aparține zonei de pădure cu subzona de
silvostepă.
Vegetația de pădure este slab reprezentată în teritoriu, ocupând o suprafață relativ micp
în zona centrală sudică și în zona sud-vestică a teritoriului. Pădurea din aceste zone este un șleau
de deal format din Fagus silvatica cu Carpynus betulus, Quercus petraea, tilia tomentosa și
Fraxinus ornus etc.
Arboretul este format din Evonymus verucosa, Cornus mas, Cornus sanguinea, Corylus
avellana etc.
Vegetația erbacee este format din Brachypodium silvaticum, Luzula silvatica, Asperula
odorata, Galium silvatica, Poa nemoralis etc.
Vegetația de pajiști
* Asociații cu Festuca vallessiaca răspândite în general pe versanții cu expoziție vestică -
Agropyrum cristatum, Festuca pseudovina, Medicago falcate, Stipa capillata, Andropogon
ischaemum, Cynodon dactylon.
* Asociații cu Stipa capillata întâlnite în special pe versanții puternic însoriți și aerisiți -
Andropogon ischemum, Festuca vallessiaca, Agropyrum cristatum, Stipa lessingiana, bromua
inermis, Astrogalusonobrychis
* Asociații cu Cynodon dactylon întâlnite pe terenurile fertile. Frecvente în aceste pajiști
sunt Festuca pseudovina, Agropyron perens, Lolium perene, Andropogon ischaemum
* Asociații cu Agrostis alba se întâlnește în special în zonele cu soluri reavene unde
întâlnim frecvent următoarele specii: Agropyron repens, Poa pretensis, Alopecurus pratensis,
Ranunculus repens, Rumex crispus.
Vegetația cultivată
Principalele plate care se cultivă pe teritoriul comunei Valea Lupului sunt: grâul,
porumbul, orzul de toamnă, floarea soarelui, lucerna, etc.
58
Pagina 60
Vegetația segetală
Buruienile cele mai frecvente din culturile agricole sunt: în culturile de prășitoare -
Echinocloa cruss, Setaria glauca, Chenopodium album, Sonchus oleraceus, Orobanche
reticulate; în culturile de cereale păioase - Sinapis arvensis, Setaria glauca, Hibiscus trionum,
Polygonum convolvulus, Rubus arvalis, Agrostemma gitago etc.; în lucerniere - Melilotus
officinalis, Cuscuta trifolii.
Microflora - bacteriile sunt cele mai importante microorganisme pentru viața solului
fiind grupate în funcție de specificul activității lor biochimice astfel: bacteriile amonificatoare cu
rol fundamental în biodegradarea compușilor organici cu azot (Bacillus subtilis, Proteus
vulgaris, etc.); bacteriile nitrificatoare oxidează azotul amoniacal (Nitrobacter, Nitrosomonas);
bacteriile denitrificatoare cu rol în reducerea nitraților la nitriți (Pseudomonas denitrificans);
bacteriile fixatoare de azot din atmosferă prin simbioză radicolă pe rădăcinile anumitor specii de
plante leguminoase (Rhyzobium și Beijerinckia) sau rădăcinille unor anumitor specii
neleguminoase cum sunt cătin albă (Frankia); bacteriile feromanganoase (Gallionella,
Leptilotrix); bacteriile sulfuroase (Thiobacillus).
Fungii sau ciuperci sunt mai puțin capabile de a dezvolta procese biochimice complexe
prin comparație cu bacteriile, având rolul de a descompune resturile organice vegetale și animale
cu ajutorul enzimelor pe care le secretă. O anumită categorie de fungi poate da naștere la
structuri simbiotice speciale numite microze, prin asociere și conviețuire pe rădăcinile multor
specii de plante.
4.2. Descrierea tipurilor de stațiune
Prin poziția sa geografică teritoriul României este situat în două zone geobotanice
latitudinale și anume: Podișul Transilvaniei, Arcul carpatic, Subcarpații răsăriteni și cei sudici
(getici). Câmpia Tisei și partea nord-vestică a Câmpiei Române sunt situate în zona pădurilor de
foioase de tip estival din domeniul pădurilor Europei Centrale și fac parte din provincia
geobotanică central-europeană.
Partea de est și de sud-est a țării, care cuprinde Podișul Moldovei (partea de nord și de
sud) Dobrogea și partea sud-estică a Câmpiei Române, este situată în zona de stepă, care vine de
la est ca prelungire a stepelor euroasiatice și care întrerupându-se brusc de la lanțul Munților
Carpați, reapare în vestul țării ca o fâșie îngustă unită cu pusta Ungariei unde se termină. Această
zonă stepică aparține provinciei geobotanice est-europeană.
59
Pagina 61
În partea sudică a țării, Câmpia Română, Dobrogea și sud-vestul Banatului sunt puternic
influiențate de vecinătatea provinciei geobotanice sud-europene cu păduri de foioase de tip sudic,
de unde iradiază spre nord o seamăna de elemente caracteristice sudice și mediteraneene
(elemente floristice moesiaco-ilyrice).
Datorită însă prezenței în țara noastră a Munților Carpați, al căror arc muntos prezintă
piscuri ce se înalță peste 2500 m altitudine, care acoperă cea mai mare parte a teritoriului țării
(circa 67,0%) se modifică puternic tipurile de vegetație latitudinale. În consecință orografia și
relieful Carpaților în amfiteatru determină dezvoltarea unor complexe vegetale mult mai variate
cu predominarea tipului de zonalitate verticală, ce imprimă țării peisaje geobotanice deosebite,
proprii.
Astfel, cea mai mare parte a teritoriului țării prezintă un peisaj general păduros, fiind
alcătuit din formații de stejar, gorun, gorun și fag, fag curat, fag cu rășinoase și molidișuri curate
care se pot considera ca o singură zonă forestieră. Însă repartiția diferitelor formații de pădure
este dispusă în trepte suprapuse altitudinal pe ambii versanți ai arcului carpatic, alcătuind etaje
păduroase sau „subzone păduroase verticale” care într-un fel oarecare reproduce zonele
geobotanice, latitudinale, ale Europei Centrale temperate și reci. Diferențierea acestor “subzone
altitudinale” este condiționată îndeosebi de relieful munților mijlocii și al dealurilor.
Făcând o paralelizare generală între repartiția diverselor formații geobotanice și cu
orografia țării, se constată o corespondență remarcabilă în arealul acestora. Schematic această
paralelizare se înfățișează în tabelul 4.1.
Pe unitățile fundamentale morfo-structurale ale reliefului țării: câmpie, dealuri, munți
mijlocii și înalți (alpini) se suprapun de asemenea și factorii de climă și sol care împreună cu
vegetația, natural constituie complexe natural zonale latitudinale și altitudinale (pe etaje), de care
sunt strâns legate și formațiile de pășuni și fânețe fie ele de origine primară și secundară.
De aceea în descrierea și caracterizarea formațiilor și asociațiilor de pajiște am ținut
seama de cadrul lor natural în care se dezvoltă și le-am prezentat în corelație cu zonele de relief,
soluri și vegetație lemnoasă.
Pentru aceste corelații ne-am bazat pe o seamă de cercetări de specialitate, publicate în
Monografia Geografică a R.P.R. vol. I, geografia fizică (1960)
60
Pagina 62
Tabelul 4.1.
Zonele geobotanice din România
1.Subzona stepei propriu-zise cu
vegetație ierboasă stepică primară și
secundară
2. Subzona silvostepei cu păduri de
esențe termofile (Quercus
pedunculiflora, Q. pubescens) și
I. Vegetația de câmpii și
vegetație ierboasă stepică primară și
podișuri joase (0 – 200 – 350
secundară
m altitudine)
3. Subzona pădurilor de stejar pedunculat
(Quercus robur) și vegetație ierboasă
Zona stepei
secundară
4. Subzona pădurilor de cer și gârniță
(Quercus cerris, Q. Frainetto) și
vegetație ierboasă secundară
5. Subzona (etajul) pădurilor de gonur
(Quercus petraea, Q. dalechampii) și
vegetație ierboasă secundară
6. Subzona (etajul) pădurilor de gorun și II. Vegetația de dealuri și
fag (Quercus petraea, Fagus silvatica) și podișuri înalte (200 – 600 –
vegetația ierboasă secundară 800 m altitudine)
7. Subzona (etajul) pădurilor de fag de
dealuri (Fagus silvatica) și vegetație
ierboasă secundară
8. Subzona (etajul) pădurilor de fag de
munte (Fagus silvatica) și vegetație
ierboasă secundară
Zona pădurilor 9. Subzona (etajul) pădurilor de fag și
rășinoase (Fagus silvatica, Picea III. Vegetația de munte (800 –
excelsa, Abies alba) și vegetație ierboasă 1600 – 1800 m altitudine)
secundară
10. Subzona (etajul) pădurilor de molid
(Picea excelsa) și vegetație ierboasă
secundară
11. Subzona (etajul) subalpină (Pinus
montana, Alnus viridis, Rhododendron,
Juniperus silvatica) și vegetație ierboasă IV. Vegetația alpină (1600 –
Zona alpină
subalpină secundară și primară 1800 – 2543 m altitudine )
12. Subzona (etajul) alpină propriu-zisă
cu vegetație ierboasă primară
*) Întocmită în bună parte după harta geobotanică a R.P.R. 1:500 000 (1960)
Având în vedere faptul că județul Iași se află în zona stepei vom prezenta schematic doar
această zonă, cu etajele sau “subzonele” altitudinale aferente. Din considerente de ordin practice
folosim termenul “subzonă” și pentru etajele altitudinale (tab. 4.1).
61
Pagina 63
Vegetația de câmpie și podișuri joase (0-200-350 m altitudine) este situată pe prima
treaptă a amfiteatrului orografic al țării, cu relieful cel mai jos (sub 200-350 m) ce se întinde la
poalele cununei de dealuri și de munți din estul, sudul și vestul țării.
Câmpiile și podișurile ocupă 33% din teritoriul țării, din care cele mai mari suprafețe se
află în Delta Dunării precum și podișurile din partea centrală a Dobrogei, din estul Moldovei și
centrul Transilvaniei.
Ortografic câmpiile se caracterizează prin întinderi mari de teritorii ondulate slab până la
moderat, cu interfluvii largi, fără pante accentuate (denivelări sub 50 m). Podișurile deși relativ
joase (200-350 m) prezintă văi și depresiuni largi.
Vegetația naturală din câmpiile și podișurile joase face parte dn zone geobotanice: zona
de stepă și silvostepă și parțial zona de păduri.
Zona de stepă din care face parte zona studiată trece prin sud-estul țării, cuprinzând
Podișul Dobrogei și partea de est a Bărăganului, cu o mică porțiune din partea de sud a Podișului
Moldovei. Acest teritoriu geobotanic prezintă peisajii stepice cu formații ierboase primare și
secundare din graminee xerofile caracteristice stepelor sudice, fără păduri.
Vegetația reflectă caracteristicile stepelor premaritime pontice formate în condiții
ecologice de climă continentală, cu influiență sudică – mediteraneană în care precipitațiile de
vară, sunt de 400-500 mm. Evaporația întrece de 3-4 ori cantitatea precipitațiilor. Indicele de
ariditate este de 15-24o. Solurile sunt cernoziomuri de tipul cernoziomurilor castanii și
cernoziomuri carbonatice precum și soluri bălane de stepă.
Pădurile lipsesc în stepă, dezvoltarea lor spontană fiind limitată de condițiile de climă
insuficient de umedă pentru vegetația forestieră, cât și din cauza solurilor bogate în săruri
minerale, la acestea se adaugă și vânturile uscate de vară. Aceasta este stepa propriu-zisă ca o
subzonă distinctă prin climă, sol și vegetație.
Silvostepa formează o subzonă de tranziție de la stepă către zona de păduri. Geobotanic
se caracterizează prin peisaje cu vegetație stepică prin care se dezvoltă insular masive de păduri.
Subzona de silvostepă înfășoară arcul carpatic într-o fâșie îngustă și neregulată ce trece prin toată
Moldova coborând în partea nord-estică a Câmpiei Dunarii, pierzându-se în Oltenia și silvostepa
reapare insular în centrul Transilvaniei și la periferia Munților Apuseni, continuându-se spre
apusul de vest către Ungaria.
Regiunile silvostepice de la noi, fiind spații deschise relativ uscate și calde, prezintă o
vegetație ierboasă asemănătoare celei întâlnite în stepă. În unele regiuni, prin creșterea
temperaturilor medii, corelată cu scăderea precipitațiilor, toate diferențele dintre stepă și
silvostepă s-au șters, planând aceiași primejdie; transformarea unor suprafețe mari în deșert.
62
Pagina 64
Silvostepele din celelalte regiuni ale țării sunt reprezentate prin păduri de stejar (Quercus
sessilis) puternic fragmentate de condițiile naturale de relief și microfloră cât și prin intervenția
omului. Printre acestea se extinde vegetația stepică primară și secundară care pătrunde adânc și
în poienile (artificiale) ale acestor păduri.
Vegetația ierboasă din silvostepă este reprezentată prin formații primare și secundare
graminee și diverse specii mai pușin xerofile și care oglindesc o climă continentală ceva mai
umedă, fapt ce se corelează și cu natura solurilor predominante de tipul cernoziomurilor mai
bogate și cernoziomuri levigate (în diferite stadii).
Zona pădurilor de câmpie și podișuri joase, deși mult fragmentată în partea silvostepei,
devine din ce în ce mai împădurită spre poalele dealurilor pe care îi înconjoară concentric.
Pajiști de păiușuri stepice, pir crestat și colilii din zona de stepă
Stepa, cu zona de vegetație ierboasă primară, fără păduri, condiționată de factori naturali,
pedoclimatici și istorico-geografici, apare limitată pe un teritoriu restrâns din partea de sud-est a
țării și anume în centrul și sudul Dobrogei, în estul Bărăganului, precum și pe o mică suprafașă
din sudul Moldovei (harta geobotanică a R.P.R., 1960). Teritoriile din Moldova, din sudul
Munteniei și Olteniei și din Câmpia Tisei, considerate în trecut drept stepe, astăzi, în baza noilor
cercetări făcute asupra vegetației climei și a solulilor, se încadrează în silvostepe naturale și
antropeice, provenite din despăduriri preistorice (Iacob T. și col., 2015; ) .
Vegetația stepică primară din zona de stepă, ca și cea din silvostepă, astăzi lipsește
aproape cu totul, fiind cea mai mare parte desțelenită în decursul timpurilor și folosită pentru
agricultură, iar pajiștile de țelină stepică primară destinate pentru pășunat ”izlazurile”, din cauza
exploatării excesive au fost degradate treptat până la transformarea lor în formații secundare
derivate, de tipul pârloagelor stepice cu înțelenire rară și fără țelină.
4.3. Tipuri de pajiști. Descrierea tipurilor
Principalele tipuri de pajiști identificate, cu ajutorul specialiștilor pratologi, pe teriotriul
UAT Valea Lupului (tabelul 4.3.) sunt:
- Pajiștile de Festuca valesiaca (păiuș stepic)
- Pajiștile de Poa pratensis ssp. angustifolia (firuța)
- Pajiștile degradate de Botriochloa ischaemum (bărboasă)
Pajiștile de Festuca valesiaca (păiuș stepic)
Răspândire și ecologie. Aceste pajiști sunt reprezentative pentru zonele de stepă și
silvostepă din țara noastră. Festuca valesiaca, specia ierboasă edificatoare este o specie xerofilă,
63
Pagina 65
cu mare plasticitate ecologică, care se întinde din zona de stepă până în zona nemorală și anume
în subzona pădurilor de stejar pedunculat (Quercus robur) din Podișul Sucevei și subzona
pădurilor de cer (Quercus cerris), gârniță (Quercus frainetto) din Dealurile Vestice și subetajul
pădurilor de gorun (Quercus petraea) din Podișul Bârladului. Cele mai mari suprafețe cu păiuș
stepic sunt în Podișul Moldovei, sporadic în Piemontul Getic și Câmpia Transilvaniei pe coaste
însorite.
Solurile, pe care se extind aceste pajiști sunt cernoziomurile, regosolurile,
pseudorendzinele și solurile cernoziomoide.
Vegetația are în componență numeroase specii ierboase nevaloroase, dăunătoare (scaieți,
pelin, etc.) și toxice (alior, coroniște, etc.) sau vegetație lemnoasă dăunătoare ca: porumbar,
păducel, măceș, verigariu și altele. Valoarea pastorală este mediocră, cu potențial de producție
scăzut de numai 3-5 t/ha MV și o încărcare medie de 0,3-0,5 unități vită mare (UVM) la ha.
Pajiștile de Poa pratensis ssp. angustifolia (firuța)
Răspândire și ecologie. Pajiștile de firuță se întâlnesc în zona nemorală din sudul țării, în
aria pădurilor de cer și gârniță, la altitudini joase cuprinse între 100-300 m, pe terenuri plane și
ușor înclinate. Poa pratensis este o graminee mezofită, cu o valoare furajeră bună și grad ridicat
de consumabilitate. Solurile sunt cernoziomice argiloiluviale, brune roșcate, brune roșcate luvice
și vertisoluri. Vegetația este foarte bine încheiată, în care se întâlnesc totuși specii fără valoare
furajeră (bărboasă, obsigi, osul iepurelui, etc.) dăunătoare și toxice (alior, scaieți, piciorul
cocoșului, etc.). Valoarea pastorală este bună, cu producție de 7,5-12,5 t/ha MV și o capacitate
de pășunat de 1-1,5 UVM/ha.
Pajiștile degradate de Botriochloa ischaemum (bărboasă)
Răspândire și ecologie. Pajiștile de bărboasă sunt cele mai răspândite tipuri de pajiști
derivate din cele de Festuca valesiaca și Festuca rupicola, ca efect al pășunatului abuziv,
nerațional și al eroziunii solului, din Podișul Moldovei, Depresiunea Transilvaniei, Podișul
Dobrogei cât și al unor enclave din Dealurile Olteniei și Banatului. Botriochloa ischaemum este
o specie oligotrofă, xerofită cu largă amplitudine ecologică din zona de stepă până în subetajul
gorunului și chiar al fagului, în special pe coastele însorite, moderat până la foarte puternic
înclinate, cu grade diferite de eroziune ale solului.
Solurile dominante sunt regosolurile, solurile brune argiloiluviale, brune luvice și
luvisoluri albice. Vegetația acestui tip de pajiște derivată este frecvent invadată de buruieni,
specii dăunătoare și toxice (alior, lumânărică, scaieți, pelin, pojarniță, etc.). Valoarea pastorală și
64
Pagina 66
productivitatea este foarte slabă, cu producții de 1,5-5 t/ha MV, în funcție de intensitatea
degradării, cu o capacitate de pășunat în jur de 0,3-0,4 UVM/ha.
Tabelul 4.3
Tipurile de pijiști de pe teritoriul UAT VALEA LUPULUI
Nr. Parcela Tipul Suprafața
Crt descriptivã de pajiște ( ha ) ( %)
1. P-1794 Pajiste de Festuca valesiaca 30.48 45
4.4. Descrierea vegetației lemnoase
Pe pajiștile din UAT Valea Lupului este prezentă vegetația lemnoasă decât în procent de
aproximativ 25% din suprafața totală. Amintim aici arbusti de maces, mur, păducel și salcâm.
65
Pagina 67
CAPITOLUL V
CADRUL DE AMENAJARE
5.1. Procedee de culegere a datelor din teren
Stabilirea criteriilor, cu privire la identificarea tipurilor de pajiști, reprezină rezultatul
cercetării din ultimele trei decenii făcute de renumiți pratologi români (Gh. Anghel, I. Țucra, V.
Cardașol, D. Popovici, M. Răvăruț, C. Bărbulescu, Gh. Motcă etc.), pe baza cărora s-a întocmit o
lucrare de tipizare, pentru țara noastră, apărută în 1987, sub coordonarea Institutului de Cercetare
și Producție pentru Cultura Pajiștilor Măgurele-Brașov.
Conform metodologiei elaborate, criteriile după care se face identificarea tipurilor de
pajiști sunt: compoziția floristică, condițiile staționale, productivitatea pajiștilor, măsurile
tehnologice ce se aplică, evoluția vegetației în funcție de aceste măsuri.
Compoziția floristică este considerată criteriul de bază folosit pentru identificarea tipului
de pajiște. Determinarea compoziției floristice se poate face prin metoda geobotanică,
planimetrică, gravimetrică sau dublului metru.
Metoda geobotanică este cea mai expeditivă și se bazează pe descrierea floristică
(relevee floristice sau fitocenologice) și stațională a unor suprafețe reprezentative pentru fiecare
fitocenoză. Pentru studiul vegetației prin metoda geobotanică se delimitează conturul
fitocenozelor, urmărind uniformitatea compoziției floristice în dependență de factorii ecologici,
după care se aleg suprafețe de probă de 100 m2 în interiorul cărora se fac ridicări floristice
(relevee). Speciile determinate, în suprafețele de probă, se încadrează în grupele: graminee,
leguminoase, rogozuri, mușchi și licheni, speciile din alte familii botanice (diverse) și speciile
lemnoase.
La fiecare specie se apreciază vizual suprafața acoperită de proiecția părților aeriene ale
plantelor, numită dominanță. Aceasta se exprimă în procente pentru fiecare specie (
Textul este prea lung pentru a fi afișat integral. Deschide fișierul pentru restul paginilor.