Hotărâre a Consiliului Local

Amenajament Pastoral

Tip
Hotărâre a Consiliului Local
Descriere
Anunt privind Proiectul de Hotarare privind aprobarea amenajamentului pastoral pentru pajiste permanente aflate pe teritoriul Comunei Valea Lupului / Anunt Afisare / Proiect de Hotarare / Referat Aprobare / Raport Specialitate / Amenajament Pastoral / Anexa 1 Studiu / Anexa 2 Studiu / Anexa 3 Buleti
Emitent
Comuna Valea Lupului, jud. Iași
Pagini
144
Pagina sursă
Cum citez acest document

Hotărâre a Consiliului Local, „Amenajament Pastoral”, Comuna Valea Lupului, jud. Iași. Sursa: http://comuna-valealupului.ro/wp-content/uploads/2021/08/05-AMENAJAMENT-PASTORAL.pdf (arhivat pe acte-primarii.ro: https://acte-primarii.ro/iasi/valea-lupului/3507-amenajament-pastoral, 04.11.2026)

Fișier creat
20.08.2021
Arhivat
04.11.2026

Semnalează o problemă (text greșit, date personale, document scos de primărie)

Pagina 1

PLAN AMENAJAMENT PASTORAL UAT VALEA LUPULUI MODEL /DRAFT PENTRU INCLUDERE ,DISCUTARE SI APROBARE IN URMATOAREA SEDINTA A CONSILIU LOCAL 0

Pagina 2

Cuprins Introducere 2 Capitolul 1. Situația teritorial-administrativă 7 1.1. Amplasarea teritorială a localității 7 1.2. Denumirea deținătorului legal 7 1.3. Documente care atestă dreptul de proprietate sau deținere legală 8 1.4. Gospodărirea anterioară a pajiștilor din amenajament 9 Capitolul II. Organizarea teritoriului 10 2.1. Denumirea trupurilor de pajiște care fac obiectul acestui studiu 10 2.2. Amplasarea teritorială a trupurilor de pajiște. Vecinii și hotarele pajiștii 10 2.3. Constituirea și materializarea parcelarului și subparcelarului descriptiv 10 2.4. Baza cartografică utilizată 11 2.5. Suprafața pajiștilor. Determinarea suprafețelor 11 2.6. Enclave 13 Capitolul III -1. Caracteristici geografice și climatice 14 2. Condițiile fizico-geografice 20 3. Solurile 34 4. Factorii limitative ai producției pastorale 40 5. Concluzii 43 6. Caracterizare agrochimică 46 Capitolul IV - Vegetația 58 4.1. Date fitoclimatice 58 4.2. Descrierea tipurilor de stațiune 59 4.3. Tipuri de pajiști. Descrierea tipurilor 63 4.4. Descrierea vegetației lemnoase 65 Capitolul V - Cadrul de amenajare 66 5.1. Procedee de culegere a datelor din teren 66 5.2. Obiective social - economice și ecologice 71 5.3. Stabilirea categoriilor de folosință a pajiștilor 72 5.4. Fundamentarea amenajamentului pastoral 73 Capitolul VI - Organizarea, îmbunătățirea, dotarea și folosirea pajiștilor 77 6.1. Lucrări de repunere în valoare a suprafețelor de pajiști 77 6.2. Amestecuri de ierburi recomandate pentru reînsămânțarea sau 102 supraînsămânțarea pajiștilor 6.3. Capacitatea de pășunat 115 6.4. Organizarea pășunatului pentru diferitele specii de animale 117 6.5. Căi de acces 122 6.6. Construcții zoopastorale și surse de apă 122 Capitolul VII - Descriere parcelară 126 Capitolul VIII - Diverse 127 8.1. Data intrării în vigoare a amenajamentului; durata acestuia 127 8.2. Colectivul de elaborare a prezentului plan de amenajament 127 8.3. Hărțile ce se atașează amenajamentului 128 8.4. Evidența lucrărilor executate anual pe fiecare parcelă 128 Anexa 1 - Regulamentul de utilizare și gestionare al pajiștilor 133 BIBLIOGRAFIE 143 Anexa 3-Tabel centralizator cu proprietarii /utilizatorii de pasune si faneata 1

Pagina 3

INTRODUCERE Creșterea animalelor, în special a bovinelor și ovinelor, are un rol însemnat în imprimarea unui comportament antientropic prin care se realizează durabilitatea agriculturii. Pajiștile sunt un element esențial al sistemelor de agricultură sustenabilă reprezentat prin: asigurarea furajelor, bunăstarea animalelor, calitatea solurilor și folosirea optimă a terenurilor slab productive, în special pentru producerea biomasei, sursă energetică regenerabilă. Prin plantele furajere din pajiști se intensifică procesul de fotosinteză din ecosisteme și se introduce în sol o cantitate mai mare de materie organică, menținându-se în sol o viață biologică activă. Modalitatea de administrare a pajiștilor aparținătoare unei localități, reprezintă felul în care se asigură managementul unei pajiști, respectiv organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente (conform O.U.G. nr. 34/2013). Măsurile prevăzute în prezentul „Plan de Amenajament Pastoral‟ sunt elaborate astfel încât să țină cont de exigențele economice, sociale și culturale, precum și de particularitățile regionale și locale ale fiecărei localități. La întomirea acestui Plan de Amenajament Pastoral s-a ținut cont de prevederile legale în vigoare: ➢ Legea nr. 44/2018 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991. ➢ Legea nr. 16/2016 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2015 pentru modificarea art. 2 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăți care se aplică în agricultură în perioada 2014 – 2020 și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură; ➢ Legea nr. 86/2014, pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr.18/1991 (act publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr.491 din 02.07.2014); ➢ Hotărârea nr. 643/2017 privind modificarea și completarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și 2

Pagina 4

completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.064/2013. ➢ Hotărârea nr. 214/2017 pentru aprobarea procedurii privind asigurarea fondurilor necesare pentru realizarea amenajamentelor pastorale ale suprafețelor de pajiști permanente, precum și pentru modificarea și completarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.064/2013. ➢ Hotărârea nr. 78/2015 privind modificarea și completarea Normelor Metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1064/2013; ➢ OUG nr. 34/2013 (act publicat în Monitorul Oficial nr. 267 din 13 mai 2013) privind organizarea, administrarea, exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr.18/1991; ➢ Hotărarea nr. 1064 din 11 decembrie 2013, privind Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, document emis de Guvernul României (act publicat în Monitorul Oficial nr. 833 din 24 decembrie 2013); ➢ Ordinul nr. 544 din 21 iunie 2013, privind metodologia de calcul a încărcăturii optime de animale pe hectar de pajște, emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (act publicat în Monitorul Oficial nr. 386 din 28 iunie 2013); ➢ Ordinul nr. 407/2051/2013 pentru aprobarea contractelor cadru de concesiune și închirierea suprafețelor de pajiști aflate în domeniul public/privat al comunelor, orașelor, respectiv al municipiilor (act publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr 333 din 07.06.2013); ➢ Nota 187356/24.02.2015 a Direcției Generale de Industrie Alimentară, Compartimentul Consultanță, Extensie și Formare Profesională din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale privind constituirea grupurilor de lucru în conformitate cu prevederile art. 8 din Hotărârea nr. 78/2015; 3

Pagina 5

Modul de implementare a Planului de Amenajament Pastoral se stabilește prin contractul de concesiune sau inchiriere, conform prevederilor legale in vigoare (HG 1064 11/12/2013, la Art. 8 (5). In Hotararea de Guvern - HG 1064 11/12/2013, la Art. 12 și 13, se prevad urnnatoarele: ART. 12: Responsabilitatea pentru respectarea bunelor conditii agricole și de mediu revine exclusiv utilizatorilor. Planul de Amenajament Pastoral reprezintă „documentul care cuprinde măsurile tehnice, organizatorice și economice necesare ameliorării și exploatarii pajiștilor", în conformitate cu obiectivele de management ale pajiștilor prevăzute în „Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013. Utilizatorul pajiștii este „crescător de animale persoană fizică având animale înscrise in Registrul național al exploatațiilor (RNE)/crescator de animale orice tip de persoană juridică de drept public sau de drept privat, constituită conform prevederilor Codului civil, având animale proprii sau ale membrilor înscrise în RNE, care desfășoară activități agricole specifice categoriei de folosință a pajistii conform clasificării statistice a activităților economice în Comunitatea Europeana pentru productia vegetală și animala" (art.1 lit. c. din HG nr. 1064 11/12/2013 ). Regulamentul de utilizare și gestionare al pajiștilor, este inclus în „Planul de amenajament pastoral", iar „autoritatea contractantă are obligația de a include în cadrul documentației de concesiune sau închiriere a pajiștilor amenajamentele pastorale și condiții speciale de indeplinire a contractului, cu respectarea prevederilor legale in vigoare" (art.6 alin.(2) din HG nr. 1064 11/12/2013). Principii generale de amenajamente pastorale Reintroducerea amenajamentului pastoral, după mai bine de două decenii, este stipulată de Legea 86/2014 pentru „aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 34/2013 pentru organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991‖, care precizează la articolul 6, alineatul 1 că ‖modul de gestionare al pajiștilor se stabilește prin amenajamente pastorale. Scopul întocmirii unui plan de amenajament pastoral constă în reglementarea și organizarea în timp și spațiu a producției erbacee din pajiști, potrivit condițiilor staționale locale și incidenței măsurilor de agromediu, astfel ca să se asigure o gospodărire rațională a acestora, având în același timp ca țintă și menținerea biodiversității și protejarea mediului înconjurător. Potrivit prevederilor art. 9 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2013, și art. 9 din HG 78/2015, proiectul de amenajament pastoral se întocmește potrivit ghiduluicadru elaborat de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști Brașov, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentele norme metodologice. Proiectul de amenajament pastoral va cuprinde, în mod obligatoriu, cel puțin următoarele elemente: a) descrierea situației geografice, topografice și planul parcelar al pajiștilor aflate pe teritoriul unității administrativ- teritoriale; b) descrierea solului și a florei; c) capacitatea de pășunat a pajiștii; d) lucrările de îngrijire și îmbunătățire a pajiștilor; 4

Pagina 6

e) planul de fertilizare și măsurile agropedoameliorative. Prin amenajamentul pastoral s-a urmărit: inventarierea pajiștilor de pe teritoriul UAT Valea Lupului studierea caracteristicilor fondului pastoral ce se amenajează; furnizarea materialului documentar necesar pentru planificarea lucrărilor de ameliorare a pajiștilor și pentru gospodărirea fondului pastoral. Prezentul amenajament se referă numai la amenajarea pajiștilor permanente, denumite în continuare pajiști, din fondul pastoral al Primăriei Valea Lupului, conform Legea 86/2014, articolul 3, literele a) – f), cu modificările și completările ulterioare. Obiectivele principale ale Planului de amenajament pastoral au urmărit: a. asigurarea unei producții de furaje, pentru o perioadă cât mai lungă de timp, pe parcursul anului; b. asigurarea creșterii calitative și cantitative a producției de furaje, de la an la an; c. recomandari privind lucrările de îmbunătățire a potențialului productiv al pașiștilor ținându-se cont de condițiile pedo-climatice și potențialul zonei; d. respectarea metodologiei de întocmire din Ghidul de întocmire a amenajărilor pastorale; e. respectarea angajamentelor, codurilor de bune practici, legislației și a măsurilor de agromediu sub incidența cărora intră pajiștile ce vor fi amenajate; f. respectarea întocmai a măsurilor, a lucrărilor impuse de către amenajament și a graficului de execuție a acestuia. Modul și etapele de lucru necesare întocmirii unui Plan de amenajament pastoral Amenajamentul pastoral, cu un caracter complex și o perioadă însemnată de implementare (10 ani) necesită o serie de lucrări, cu o anume succesiune .Un aspect important în cadrul lucrării îl au cele două conferințe de amenajare, în care se decid și se aprobă măsurile necesare pentru reglementarea procesului de ameliorare a pajiștilor. Întocmirea amenajamentului comportă următoarele etape: - Întocmirea temei de proiectare; - Faza de teren; - Faza de redactare; - Faza de editare. Tema de proiectare se întocmește de grupul de lucru format din specialiștii nominalizați în articolul 8 alineatul 2 din HG 1064/2013 cu completările și modificările ulterioare. Avizarea temei de proiectare s-a făcut la sediul UAT Valea Lupului și are ca scop analizarea principalelor probleme referitoare la amenajarea pășunilor. Faza de teren cuprinde: pregătirea prealabilă (documentare asupra zonei ce va fi amenajată, stabilirea provenienței și situației juridice a pajiștilor, studierea bazei cartografice existente, studierea materialelor elaborate anterior, etc.); avizarea temei de proiectare (conferința 1 de amenajare); organizarea teritoriului (editare hârți UAT și a parcelarului); recunoașterea terenului și delimitarea fondului parcelar (se verifică dacă materialul cartografic utilizat se reflectă întocmai cu situația de pe teren); aplicarea pe teren a parcelarului; constituirea subparcelarului; descrierea parcelară; recepția lucrărilor. Fazele de redactare și editare presupun redactarea respectiv editarea tuturor documentelor socitate prin Ghidul de întocmire a amenajamentelor pastorale alături de propunerile privind 5

Pagina 7

durata sezonului de pășunat, numărului ciclurilor de pășunat, speciile și categoriile de animale cele mai corespunzătoare; propuneri asupra suprafețelor ce trebuie redate pășunii prin lucrări de ameliorare și defrișări asupra împăduririlor, adăpătorilor, drumurilor de acces, construcțiilor, împrejmuirilor, etc. Conferințele de amenajare În scopul examinării perspectivelor de dezvoltare și a regimului de gospodărire a pajiștilor care se amenajează, după recunoașterea generală a terenului de amenajat făcută de proiectant, s-a ținut la sediul Primăriei Valea Lupului prima conferință de amenajare, iar după recepționarea lucrărilor de teren se ține a doua conferință de amenajare. a. La prima conferință se prezintă : - numărul de pășuni (trupuri) și suprafața lor, ce urmează să fie amenajate; - proveniența, situației lor legale, gruparea lor pe corpuri și trupuri; - dacă este făcută delimitarea de celelalte fonduri și dacă limitele sunt marcate pe teren; - materialul cartografic existent și volumul lucrărilor de ridicări în plan necesare; - colectivitățile beneficiare, necesarul lor de pășune, starea în care se prezintă pășunile respective sub raportul repartiției pe categorii de terenuri și calitatea lor; - problematica specifică regiunii; - suprafețele care intră sub incidența măsurilor de agro-mediu. Se discută și se fac propuneri în legătură cu expunerea și s-au luat hotărâri cu privire la măsurile ce vor fi aplicate, care vor constitui directive pentru mersul lucrărilor pe teren. b. La conferința a 2-a, se prezintă: - situația reală a fondului pastoral de amenajat, după datele culese pe teren: asupra capacității de pășunat din trecut și asupra modului cum a fost administrat în trecut sub raport tehnic; - gruparea definitivă a pășunilor pe corpuri, trupuri și unități de exploatare; - se fac propuneri asupra duratei sezonului de pășunat, numărului ciclurilor de pășunat, speciile și categoriile de animale cele mai corespunzătoare; - se fac propuneri asupra suprafețelor ce trebuie redate pășunii prin lucrări de ameliorare și defrișări asupra împăduririlor, adăpătorilor, drumurilor de acces, construcțiilor, împrejmuirilor, etc. 6

Pagina 8

CAPITOLUL I SITUAȚIA TERITORIAL-ADMINISTRATIVĂ 1.1. Amplasarea teritorială a localității Comuna Valea Lupului Valea Lupului este o comună în județul Iași, Moldova, România, formată numai din satul de reședință cu același nume . Comuna se află în vecinătatea vestică a municipiului Iași, pe malul stâng al Bahluiului. Este străbătută de șoseaua națională DN28, care leagă Iașiul de Roman. Din acest drum, în apropiere de Valea Lupului se ramifică șoseaua de centură a Iașiului (clasificată ca drum național cu titulatura DN28D), care duce spre sud-vest la Miroslava și Ciurea (unde se termină în DJ248). Conform datelor raportate în Situația Statistică a Terenurilor, la nivelul anului 2020 situația pajiștilor și fânețelor din comuna Valea Lupului , este următoarea: Pășuni (ha) Fânețe (ha) Total UAT 1. Proprietate publică - - 2. Proprietate privată - UAT 30 - - Persoane juridice - - - Persoane fizice 7 64 1.2. Denumirea deținătorului legal Suprafața totală a pășunilor de pe teritoriul comunei Valea Lupului este de 101 ha din care 31 ha în administrarea UAT Valea Lupului și 6 ha în administrarea persoanelor fizice. Suprafața fânețelor din comuna Valea Lupului este de 64 ha din care 0 proprietate publica și 64 ha la persoanele fizice. Deținătorii legali ai pajiștilor care urmează a fi supuse amenajărilor prin acest Plan de amenajament pastoral sunt: UAT comuna Valea Lupului. Adresa: Valea lupului , Comuna Valea Lupului. Județul Iași 7

Pagina 9

Cod poștal: Telefon: Reprezentant legal: Florin Liviu Dulgheru Funcția reprezentantului legal: Primar 1.3. Documente care atestă dreptul de proprietate sau deținere legală Documentele care certifică dreptul de proprietate sau deținere legală sunt următoarele: -inventarul Consiliul Local Valea Lupului, conform Hotărârii Consiliului local Valea Lupului, HCL 67/2630.06.2020; - Anexa 5 întocmită în ianuarie 2015 conform Legii 165/2013-04.03.2015 - titluri de proprietate ale proprietarilor de pajiști. Tabelul 1.1 Patrimoniul pajiștilor din UAT Valea Lupului NR. Teritoriu Trupul de Bazin Observatii administrativ pajiste hidrografic 1 UAT VALEA LUPULUI T 50 Parau Valea Lupului Pe raza comunei Valea Lupului , conform datelor înscrise la registrul agricol, la data de 1 ianuarie 2021, suprafețele de pajiști care au fost declarat la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) sunt prezentate în tabelul 1.2. Tabelul 1.2. Categoria de folosință a terenurilor și suprafața declarată la APIA în anul 2021 NR. Suprafata totala Trupul de pajiste Declarata APIA (ha) Nedeclaratala la pajisti UAT(ha) APIA(ha) 1 30.48 T50,P1794 0 30.48 8

Pagina 10

1.4. Gospodărirea anterioară a pajiștilor din amenajament Pajistile din comuna Valea Lupului , aflate in administrarea Consiliului Local Valea Lupului , in suprafata totala 30.48 ha , au fost exploatate de Primaria Valea Lupului pana in anul 2020 urmand sa fie inchiriata crescatorilor de animale din comuna , in functie de efectivele de animale inregistrate in Registrul National al Exploatatiilor. Pana in prezent nu au fost intocmite amenajamente pastorale sau studii pentru ameliorarea si folosirea rationala a pajistilor. Singurele lucrari efectuate pe pajisti au fost administrarea de ingrasaminte chimice , lucrari de defrisarae a arboretului . maracinisurilor si buruienilor , captarea de izvoare subterane. Intreaga suprafata de pasune comunala a fost si este in prezent folosita pentru pasunat , se afla intr-o stare buna , anumite suprafete necesitand lucrari de amenajare a adapatorilor, a drumirilor , nivelare si curatire a vegetatiei lemnoase si buruienilor. Mentționăm că în anul 2020 pajiștile din proprietatea UAT Valea Lupului nu au beneficiat de subvenție APIA. Producția medie de iarbă a pajiștilor de pe raza UAT Valea Lupului, determinată pe baza datelor raportate la Directia pentru Agricultură a Județului Iași, în ultimii 5 ani, sunt prezentate în tabelul 1.3. Tabelul 1.3 Producția medie de iarbă a pajiștilor din UAT Schitu Duca (sursa: Directia pentru Agricultură a Județului Iași) Anul Anul Anul Anul Anul Nr. Specificare Media 2013 2014 2015 2016 2017 1 Trupul de pajiste( pășune+ fâneață)- UAT+pers. fizice 2 Suprafața 790 780 816 763 1184 4333 (ha) 3 Producție medie 13 3.81 4.65 8.3 5.07 6.6 (to/ ha/an ) 4 Producție totalã 10270 3110 3795 6398 5076 28649 (tone) NOTĂ: Producția totală se calculează astfel: R2 x R3 = R4. Din datele prezentate în tabelul 1.3. rezultă un mozaic de date, care credem noi, nu sunt conforme cu realitatea de pe teren. 9

Pagina 11

CAPITOLUL II ORGANIZAREA TERITORIULUI 2.1. Denumirea trupurilor de pajiște care fac obiectul acestui studiu Trupurile de pajiște de pe raza UAT Valea Lupului ce urmează a fi amenajate sunt prezentate în tabelul 2.1. Tabelul 2.1. Pajiștile din proprietatea UAT VLEA LUPULUI ce urmează a fi amenajate Trupul de pajiste Parcele descriptive Suprafata (ha) componente Nr.crt Denumire 1 Tarlaua 50 P1794 30.48 2.2. Amplasarea teritorială a trupurilor de pajiște. Vecinii și hotarele pajiștii Pe suprafața comunei Valea Lupului, pajiștile sunt grupate într-un singur trup de pajiște. Amplasarea în teritoriu a trupurilor de pajiște este trecută in urmatorul tabel. Localitate Trup Parcela Vecinatati de (Sat) pajiste descriptiva N S E V UAT Valea 1 T50 T50, T 50 DE DE 1787(Str Lupului 16689(Str Ciorchinilor) P1784/3,1784/ P1799,1808 Lacului) 117,1784/120 2.3. Constituirea și materializarea parcelarului și subparcelarului descriptiv Proiectul parcelar se întocmește după următoarele criterii: a) limite naturale de teren, culmi, văi, iar în lipsa acestora, limite artificiale permanente, drumuri, linii de înaltă tensiune; b) suprafața maximă a unei parcele descriptive este de 100 ha; 10

Pagina 12

c) numerotarea parcelelor se face unitar pe fiecare trup de pajiște. Recunoașterea terenului și delimitarea parcelelor de pajiște care fac obiectul amenajăriipastorale s-a făcut prin confruntarea limitelor de teren cu cele figurate pe planurile topografice și hărțile de amenajament, făcându-se astfel și corecturile necesare. Cu ocazia recunoașterii terenului s-au stabilit și locuri reprezentative de prelevare probe de iarbă cu suprafețe de 10 m², pentru stabilirea potențialului de producție al fiecărui tip de pajiște din parcelă sau subparcelă. Trupurile de pajiște de pe teritoriul UAT Valea Lupului precum și și limitele de demarcare ale acestora sunt prezentate în tabelul 2.3. Tabelul 2.3. Parcelarul UAT Valea Lupului Trupul de pajiste Limite de demarcare Nr.crt Denumire 1 Tarla 50 N-A97/1/1;S-Hpr 8;E-Pd 261;V-Pd 93 2.4. Baza cartografică utilizată 2.4.1. Evidența planurilor pe trupuri de pajiște Pentru întocmirea prezentului Plan de amenajament pastoral s-a folosit ca plan de bază, Planul cadastral scara 1/10.000 din anul 1987 întocmit de OCPI Iași; Studiu pedologic și geologic întocmit de OJSPA Iași din 2018 și ortofotoplan APIA și ANCPI-2010. Aceste informații se transpun în tabelul 2.4. 2.4.2. Ridicări în plan UAT Valea Lupului dispune de hărțile topografice necesare, pentru cunoașterea trupurilor de pajiște ca poziție, mărime și formă nefiind necesare a se efectua ridicări în plan. 2.5. Suprafața pajiștilor. Determinarea suprafețelor Determinarea suprafețelor pajiștilor din UAT Valea Lupului s-a făcut având la bază Anexa 5 întocmită în ianuarie 2016 conform Legii 165/2013 și inventarul Consiliul Local , conform Hotărârii Consiliului local Schitu Duca, HCL 67/30.06.2020; . Suprafața totală a pajiștilor din proprietatea UAT Valea Lupului este de 30.48 ha. 11

Pagina 13

Evidența trupurilor de pajiște din UAT Valea Lupului Nr. Indicativ Suprafata pe trupuri de pajisti (ha) Total crt plan Scara 1:10000 1 Trupul P1794-S =30.48 30.48 50 2.5.1. Suprafața pajiștii pe categorii de folosințe Toate pajiștile din proprietatea UAT Lalea Lupului au suprafața totală de 30.48 ha. Toată această suprafață se folosește exclusiv ca pășune. Tabelul 2.5 Modul de utilizare a pajiștilor în UAT Valea Lupului Pãșuni Fânețe Valorificare mixtã Fãrã Total Din care la ( ha ) ( ha) (pãșune, fâneațã) (ha.) scopuri suprafațã Consililul Local productive (ha) 30.48 30.48 30.48 - - - 2.5.2. Organizarea administrativă Pajistile aflate în proprietatea UAT Valea Lupului se exploatează până în prezent numai prin pășunat nerațional, cu o încarcatura mica de animale, inclusiv cu executarea pașunatului în afara sezonului de pășunat, toate aceste acțiuni au contribuit la degradarea covorului ierbos, dar și la reducerea productiei de masă verde, cantitativ si calitativ. O apreciere generală asupra stării actuale a pajiștilor permanente din proprietatea UAT Valea Lupului, din punct de vedere productiv, arătă că acestea dau o producție mică de masă verde de 6000 – 7000 kg/ha iar covorul ierbos nu corespunde nici cantitativ și nici calitativ. In prezentul proiect de amenajament pastoral, pentru îmbunătațirea calitativă și cantitativă a pajiștii se vor executa urmatoarele măsuri: - repartizarea suprafețelor de pășune pe specii de animale; - organizarea pășunatului rațional în funcție de specii de animale și suprafețe, prin împărțierea în parcele, cu stabilirea capacității de pășunat și a graficului de pășunat; - lucrări de îmbunătățire de suprafață: distrugere mușuroaie, grăpat, îndepărtare resturi vegetative nevaloroase; - fertilizare anuală, fazială, cu îngrășăminte chimice și dacă este posibil cu îngrășăminte organice. 12

Pagina 14

2.6. Enclave Pe teritoriul UAT Valea Lupului nu sunt înregistrate enclave. 13

Pagina 15

CAPITOLUL III CARACTERISTICI GEOGRAFICE ȘI CLIMATICE 1. INTRODUCERE Așezare geografică, limite Din punct de vedere fizico-geografic, teritoriul administrativ Valea Lupului este situat la circa 1 km vest de municipiul Iași (figura nr. 1). Fig. 1 Așezarea administrativă a comunei Valea Lupului. 14

Pagina 16

Comuna Valea Lupului se învecinează cu următoarele teritorii administrative: - la N și E; Rediu - la S : Miroslava; - la V : Lețcani. Studiul pedologic și agrochimic privind amenajarea pastorală a terenurilor din teritoriul administrativ Valea Lupului s-a executat la scara 1:5.000, încadrându-se în categoria de complexitate III C – 30.48 ha. Pe suprafața cartată au fost executate 1 profil principal și 2 profile de control (sondaje). Din profilele principale executate s-au recoltat 4 probe de sol care au fost analizate în cadrul Laboratorului Oficiului pentru Studii Pedologice și Agrochimice Iași, de către chimist Săveanu Adina după următoarele metode: -4 analize pentru determinarea pH-ului – metoda potențiometrică cu electrod de sticlă în extract apos; -4 analize pentru determinarea conținutului de CaCO3 prin metoda gazovolumetrică cu calcimetrul Scheibl; -3 analize pentru determinarea conținutului în humus – metoda Walkley – Black, modificarea Gogoașă; -3 analize pentru determinarea azotului total prin metoda Kjeldahl; -3 analize pentru determinarea fosforului mobil (ppm) în acetat-lactat de amoniu după Egner – Domingo și dozarea colorimetrică a anionului fosfat ca „albastru de molibden“; -3 analize pentru determinarea potasiului accesibil (ppm) în acetat-lactat de amoniu la fotometrul cu flacără; -4 analize pentru determinarea granulometrică prin tratarea solului cu acid clorhidric (după Kacinski) și separarea fracțiunilor prin cernere și pipetare. Interpretarea analizelor de laborator s-a făcut după instrucțiunile în vigoare. 15

Pagina 17

Metodologia și etapele de lucru Întocmirea prezentului studiu are la bază Metodologia de Elaborare a Studiilor Pedologice (MESP, elaborat de ICPA București, 1986) cu parcurgerea a trei etape importante de lucru, și anume: etapa preliminară, etapa de teren și etapa de birou. În prima etapă s-a consultat materialul bibliografic disponibil și s-au adunat materialele necesare întocmirii bazei de date privind însușirile fizico-geografice a arealului studiat. Astfel, de la O.C.P.I. Iași s-au achiziționat harta cadastrală a comunei în scara 1:5.000 (1973), hărțile topografice în scara 1:5.000 (edițiile 1968, 1981, 1990), proiecția Stereo 70, hărțile topografice în scara 1:25.000 (ediția 1981), proiecția Gauss-Krüger și ortofotoplanuri, ediția 2005. În cea de-a doua etapă, de teren, s-a efectuat recunoașterea pedologică a teritoriului, cercetarea și descrierea profilelor de sol cu prelevarea probelor de sol, înregistrarea datelor și observațiilor privind condițiile geomorfologice, separarea pe plan a arealelor cu diferite unități de sol. În sfârșit, în cadrul etapei a treia, s-a sistematizat datele din teren, s-a interpretat datele analitice fizico-chimice, s-a analizat informațiile existente din cercetările anterioare. Situația pajiștilor din România În funcție de modul de folosință, pajiștile se împart în pășuni și fânețe. Din suprafața totală de pajiști din țara noastră (4.9 ha - 33% din suprafața agricolă a României), conform Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști Brașov 68% o reprezintă pășunile, iar 32% fânețele (figura nr. 2). 16

Pagina 18

%, Fânețe, 32, 32% %, Pășuni, Pășuni 68, 68% Fânețe Fig. 2 Ponderea pășunilor și fânețelor în România. Totodată, același institut menționează că distribuția altitudinală și geografică a pajiștilor se prezintă astfel: ➢ 47% zonă de deal; ➢ 32% zonă de munte; ➢ 21% zonă de luncă. În funcție de zonare și regionare, pajiștile pot fi: ➢ PAJIȘTI ZONALE 1. Etajul alpin (al pajiștilor alpine) 2. Etajul subalpin (al jnepenișurilor) 3. Etajul boreal (al pădurilor de molid) 4. Etajul nemoral (al pădurilor de foioase) 4.1. Subetajul pădurilor de fag și de amestec de fag cu rășinoase 4.2. Subetajul pădurilor de gorun și amestec cu gorun 5. Zona nemorală (a pădurilor de stejari) 5.1. Subzona pădurilor de stejari mezofili 5.2. Subzona pădurilor de stejari submezofili – termofili 6. Zona silvostepei 7. Zona stepei ➢ 17

Pagina 19

➢ PAJIȘTI INTRAZONALE 8. Pajiști din lunci și depresiuni 9. Pajiști de sărătură (halofile) 10. Pajiști de nisipuri (psamofile). Pincipalele graminee și leguminoase perene cultivate în amestec în pajiștile din țara noastră sunt prezentate în tabelul nr. 1 de mai jos: Tabelul nr. 1 Principalele tipuri de ierburi perene din pajiști. Principalele tipuri de ierburi perene din pajiști Graminee perene Leguminoase perene Agropyron pectiniforme – pir cristat Lotus corniculatus – ghizdei Bromus inermis – obsigă nearistată Medicago sativa – lucerna albastră Dactylis glomerata – golomăț Onobrychis viicifolia – sparcetă Festuca arundinacea – păiuș înalt Trifolium hybridum – trifoi corcit Festuca pratensis – păiuș de livadă Trifolium pratense – trifoi roșu Festuca rubra – păiuș roșu Trifolium repens - trifoi alb Lolium perenne – raigras peren Phalaris arundinacea – ierbăluță Phleum pratense – timoftică Poa pratensis – firuță Alcătuirea amestecului de ierburi perene este foarte complicată din cauza numărului mare de soiuri din speciile mai sus menționate, astfel că în țările cu zootehnie dezvoltată amestecurile de ierburi perene sunt standardizate și se revizuiesc odată la 15-20 ani. În orice caz, la stabilirea amestecului de graminee și leguminoase perene trebuie avut în vedere următorii indicatori biotehnici și economici: 18

Pagina 20

modul de folosire principal longevitatea culturii asigurarea umidității nivelul de fertilizare indicatori biotehnici și înălțimea economici covorului ierbos capacitatea de concurență gradul de înmulțire vegetativă capacitatea de otăvire rezistența la călcare După alegerea asociațiilor de bază, pentru regim de fâneață, formate dintr-o graminee perenă ce asigură volumul producției de furaj și o leguminoasă perenă de pajiști, ce asigură calitatea furajeră și azotul biologic, în funcție de condițiile staționale, sistem de cultură și mod de folosință, se mai adaugă alte specii ca păiușul de livezi pentru plasticitate ecologică și de folosire, păiușul înalt pentru robustețe la modificări climatice, pirul crestat pentru rezistență la secetă, raigrasul peren, firuța și trifoiul alb pentru rezistență la pășunat (GÎAP, 2014). Conform Codului de Bune Condiții Agricole și de Mediu (GAEC), stabilite în Regulamentul Consiliului Uniunii Europene (CE) numărul 1782/2003, țara noastră trebuie să acorde o atenție deosebită acestui patrimoniu pastoral prin menținerea suprafeței existente la 1 ianuarie 2007, asigurarea unui nivel minim de întreținere și evitarea instalării vegetației nedorite pe terenurile agricole 19

Pagina 21

2. CONDIȚIILE FIZICO-GEOGRAFICE 2.1. Relieful Teritoriul comunei Valea Lupului este situat în partea sudică a Câmpiei Moldovei, cunoscută sub denumirea de Câmpia Jijiei inferioare și a Bahluiului. În cadrul acestei subunităti geomorfologice, teritoriul se desfășoară între valea pârâului Rediu, la est și platoul Uricului la vest, limita sudică fiind pe valea râului Bahlui. Relieful are aspectul unei câmpii colinare și deluroase, cu interfluvii acumulative (terase), în stadiu avansat de evolutie, formată în condițile unui substrat argilo-nisipos sarmațian și de luturi loessoide cuaternare usor erodabile. Relieful de dealuri și coline se caracterizează prin altitudini joase (100-200 m), pante dominante de 2(3) – 5(8) %, densitate de fragmentare relativ slabă și energie de relief de 50-100 m. Altitudinea medie a reliefului este cuprinsă între 100-125 m, în timp ce altitudinea principalelor văi se situează sub 100 m. Altitudinile maxime absolute se înregistrează în partea de NE a teritoriului, în dealul Capul Rediului (210,9 m). Altitudinile minime absolute se înregistrează în extremitatea sudică, în zona de debușare a pârâului Rediu (Fundul văii) în șesul Bahluiului (sub 50 m). Orientarea generală a interfluviilor este de la nord la sud și de la nord – vest la sud – est, orientare ce corespunde direcției principalelor văi ce drenează teritoriu. Gradul cel mai ridicat de fragmentare al reliefului se constată în bazinele superioare ale pârâului Lupului și Prisăcii. Pe versanții acestor văi, gradul de înclinare are frecvent valori de 5-15% (cei cu expoziție estică) și 15-25% (cei cu expoziție vestică și sudică), în timp ce pe platouri, terase și culmi înguste se menține la valori de 2-5%, mai accentuate pe margini. Suprafața generală a platourilor și culmilor este înclinată spre sud și sud – est, conform cu înclinarea stratelor geologice, în timp ce terasele sunt ușor înclinate către șesul Bahluiului. 20

Pagina 22

Ținând cont de modul cum au acționat factorii externi și de rezultatul interacțiunii acestora cu factorii interni (geologici) se pot distinge mai multe tipuri principale de relief. Relieful structural În cadrul reliefului structural, structura geologică și duritatea rocilor sunt puse în evidență de eroziunea selectivă. Deoarece rocile dure lipsesc, relieful structural este determinat de structura geologică monoclinală, scoasă în relief de rețeaua hidrografică care datorită adâncirii și dezvoltării sale continue duce la formarea unor văi, cu caracteristici diferite: - văile orientate pe direcția N-S și NV-SE ( Lupului, Rediului), conform cu înclinarea stratelor geologice, au un profil longitudinal relativ evoluat, cu pante reduse și versanți relativ simetrici. Datorită unghiului de înclinare a stratelor geologice, versantul stâng al văilor este mai înclinat și afectat de intense procese de degradare (eroziuni puternice, alunecări active și semiactive, zone cu exces de umiditate și soluri sărăturate), în timp ce versantul drept este afectat predominant de eroziunea de suprafață, unele alunecări stabilizate, mai rar semiactive și ochiuri de exces de umiditate. - văile orientate perpendicular sau aproape perpendicular față de înclinarea stratelor geologice, din categoria cărora face parte valea Prisăcii. Datorită eroziunii selective, aceste văi au un profil transversal asimetric, astfel că versanții înclinați conform cu structura apar mai evoluați cu pante domoale, în timp ce versanții opuși, care au o orientare contrară înclinării stratelor sunt mai abrupți și cu intense procese de degradări, alcătuind un relief de „cueste” sau „coaste”. În acesată categorie intră dealul Capul Rediului. Relieful sculptural Include zonele interfluviale (cu excepția tersaselor fluviatile), respectiv platouri largi și culmi mai mult sau mai puțin înguste și versanți modelați de procese de pantă. Datorită interdependenței și condiționării reciproce a procesele naturale, pe aceeași suprafață de relief acționează concomitent un întreg complex de factori: eroziune de suprafață, eroziune de adâncime, tasări, surpări, alunecări. În această complexitate unele procese sunt principale, altele secundare, după acțiunea dominantă a unuia sau altuia dintre procese separându-se diferite suprafețe de teren: - suprafețele de teren cu procese geomorfologice neapreciabile. 21

Pagina 23

În această categorie se includ suprafețele interfluviale mai mult sau mai puțin largi, cu pante reduse (2-5%) platoul Beldiman. - suprafețe pe care domină eroziunea de suprafață. Deși cernoziomurile, care domină în zonă, fac parte din categoria solurilor cu cea mai mare rezistență la eroziune, totuși eroziunea de suprafată are o mare răspândire. Caracterizeză marginile de platou, culmile înguste, versanții, în special cu expoziție estică, situați în partea mijlocie și inferioară a bazinelor hidrografice. - suprafețe pe care predomină eroziunea de adâncime (ravene, ogașe, șiroiri) - coasta Valea Lupului. - suprafețe pe care apar marnele salifere la suprafață sau aproape de suprafața solului, cu frecvente apariții de izvoare la zi și asociate cu procese de sufoziune și eroziune de adâncime – coasta Valea Lupului. - suprafețe pe care predomină alunecările complexe, care ocupă cea mai mare parte a versanților. De obicei, în partea superioară a versanților se întâlnesc alunecări mai active în comparație cu partea inferioară a lor, unde alunecările sunt stabilizate sau în curs de stabilizare. De asemeni, în masa de alunecări stabilizate sau în curs de stabilizare, pot apărea cuiburi de reactivare. În această categorie se încadrează versanții Valea Lupului și Valea Prisăcii. Relieful de acumulare fluvială Se desfășoară în lungul pâraielor, al altor văi afluente secundare, la contactul dintre diferite trepte de relief ori la schimbările mai importante de pantă și este reprezentat prin șesuri, conuri de dejecție, glacisuri coluviale sau proluviale, terase fluviatile. Șesurile Sunt cele mai recente forme de relief de acumulare, cu excepția conurilor de dejecție și glacisurilor, care continuă să se formeze și în prezent. Șesurile ocupă porțiunile cele mai coborâte ale reliefului, având o pantă foarte redusă, o densitate de fragmentare extrem de slabă și o energie de relief sub 10 m. 22

Pagina 24

De la vest la est, principalele șesuri sunt Tăutești (Valea Lupului) cu afluent valea Prisăcii și Rediu. În general aceste șesuri sunt alcătuite dintr-o succesiune de zone largi, mlăștinoase întrerupte de zone mai înălțate, alcătuite din materiale coluviale și proluviale aduse de pâraiele afluente .La contactul cu versanții, șesurile sunt însoțite de o prispă coluvială rezultată din materialele erodate de pe versanți. În partea superioară a șesurilor, ca urmare a materialelor deplasate pe versanți prin procese de alunecare, șesul se îngustează până la dispariție. Se remarcă predominarea în partea superioară a șesurilor a zonelor înălțate, coluviale și proluviale, în timp ce în porțiunile mijlocii și inferioare predomină zonele de înmlăștinire, alternând cu ochiuri de sărături. Terasele fluviale Se desfășoară la sud de o linie ce ar uni dealul La Coșări – dealul Capul Rediului . Deși din punct de vedere structural se etajează mai multe nivele de terase între șesul Bahluiului și linia sus amintită, în relief se înscriu următoarele trepte principale: - terasa cu altitudini relative de 30-35 m are o suprafață restrânsă și se situează pe platoul Beldiman, zona „La 7 case”. - terasa cu altitudini relative de 60-70 m este mult mai extinsă, în special în Dealul Icarului. Este alcătuită din 3-5 m nisipuri și prundișuri în bază, peste care urmează 10-15 m luturi loessoide. - terasa cu altitudini relative de 100 m și altitudini absolute de 140-150 m se situează în continuare spre nord (dealul Prisăcii), având o grosime a depozitelor de 15-25 m, cu o structurală asemănătoare precedentelor. - terasa de 130-140 m altitudine relativă este bine reprezentată în dealul Capul Rediului. În unele locuri, aluviunile sale sunt puternic erodate, încât se găsesc la suprafață. În alte părți, peste prundișuri s-au depus luturi aluvio-coluviale groase de 10-20 m. - terasa de 160-170 m altitudine relativă apare la partea superioară a dealului Capul Rediului sub forma unor lentile de nisipuri și prundișuri, mai rar luturi cu concretiuni calcaroase. Suprafața acestei terase se găsește mai sus decât interfluviile de la nord, fiind limitată de denivelări de câteva zeci de metri. 23

Pagina 25

Procesele geomorfologice de pantă au erodat terasele superioare, acoperindu-le pe cele mai joase cu o pătură de luturi coluviale, astfel că suprafețele actuale apar ca platouri sau culmi late ușor înclinate spre sud. Pantele reduse care permit mecanizarea fără restricții a lucrărilor agricole, substratul alcătuit din depozite loessoide groase, cu bune însușiri fizice și hidrofizice (porozitate, permeabilitate), fac din aceste forme de relief zonele cele mai favorabile pentru agricultură. 2.2. Litologia depozitelor de suprafață (Geologia) Din punct de vedere geologic, teritoriul Valea Lupului este situat în aria de răspândire a depozitelor Bassarabianului inferior și Cuaternarului. Deoarce grosimea depozitelor Bassarabian inferioare este de circa 400 m și el apare sub dealul Breazu (209,3 m), sub depozitele de terasă, putem afirma că întreaga zonă aparține acestui orizont deoarece cele mai mari înălțimi nu depășesc 210 m. Depozitele Bassarabianului inferior in facies de adâncime (stratele cu Cryptomactra) se caracterizează prin formațiuni de argile – marne cenușii – albăstrii compacte sau slab stratificate. Alături de argile și marne cu cristale de gipsuri sau sub formă de plachete, se întâlnesc și unele intercalații de nisipuri fine. Depozitele Bassarabiene conțin frecvent săruri solubile (sulfați, cloruri, mai rar carbonat de sodiu), care apar pe versanții văilor sub formă de eflorescențe saline și izvoare cu mineralizare ridicată. Predominarea rocilor moi, argiloase se reflectă în morfologie printr-un relief estompat, interfluvii larg boltite, văi cu pante longitudinale domoale și șesuri dezvoltate, versanți modelați de eroziune și alunecări. Sedimentele bassarabiene apar la zi doar pe versanții mai înclinați, afectați de procese de eroziune sau alunecări (în zonele de desprindere a acestora). În rest, ele sunt acoperite de luturi eluviale și deluviale rezultate din transformarea diagenetică a argilelor și marnelor. Grosimea acestor depozite este mai mare pe platouri și culmi și mai reduse pe pante. Ca vârstă, aceste depozite pot fi considerate mai recente (pleistocene), deși s-au format pe baza depozitelor bessarabiene. Cuaternarul este reprezentat prin depozite pleistocene de terase fluviatile și depozite holocene aluviale, proluviale și coluviale din văi. 24

Pagina 26

Depozitele de terase pleistocene sunt predominant nisipolutoase și nisipoase, cu prundișuri puține, la partea inferioară și lutoase, lutoargiloase, la partea superioară. Ele alcătuiesc roca predominantă a suprafețelor cvasiplane situate la sud de o linie ce ar uni dealurile La Coșări – Rediu. Depozitele holocene, cele mai recente, sunt cantonate în văi și au grosimi reduse (2-4 m), alcătuirea lor litologică nefiind uniformă, suferind variații laterale. Predomină materialele cu textură fină (argiloasă), cu un conținut ridicat în săruri solubile. 2.3. Hidrografia și hidrogeologia Din punct de vedere hidrografic, teritoriul comunei Valea Lupului face parte din bazinul mijlociu al râului Bahlui. Apele de suprafață care drenează zona au bazine de alimentare de formă alungită și îngustă, de mică extindere. Cele mai importante sunt: - Valea Lupului are originea la nord de satul Tăutești, vărsându-se în Bahlui în dreptul satului Valea Lupului. Are o direcție generală N-S, primind o serie de afluenți cu caracter torențial, în special pe stânga cel mai important fiind valea Prisăcii. - Valea Rediu (Fundul văii) izvorăște de la nord de satul Rediu și se varsă în Bahlui la extremitatea vestică a cartierului Păcurari. Are direcția generală NV-SE și se primește un singur afluent, pe stânga, de sub pădurea Breazu. Alimentarea pâraielor este de tip pluvio-nival și subteran. Perioada apelor mari se produce în februarie – martie deoarece precipitațiile sub formă de zăpadă sunt mai bogate, iar topirea lor se face în timp scurt, pe suprafețe întinse. În plus, permeabilitatea redusă a substratului contribuie la creșterea sensibilă a scurgerii în acest anotimp. Alimentarea din surse subterane are variații mari, reducându-se mult în timpul toamnei. Ca o caracteristică generală, aceste văi au o scurgere temporară în cursul superior, alimentarea făcându-se la topirea zăpezilor și în timpul precipitațiilor. În cursul mijlociu, cursul devine, în general, permanent, ca urmare a alimentării din pânzele subterane situate la baza șesului sau la baza luturilor eluviale de pe interfluviu. În cursul inferior, alimentarea se face și din stratele acvifere de terase fluviatile, fapt ce asigură, în general o scurgere permanentă. 25

Pagina 27

Mineralizarea este ridicată, datorită conținutului bogat al apelor freatice, cantonate în mare parte pe argile sarmatice, pentru care concentrația în săruri oscilează între 1 și 5g/l. Datorită condițiilor climatice, în perioadele secetoase intesificăndu-se procesul de evaporație, o parte din sărurile existente în apele subterane sunt scoase la suprafața solului, sub forma unor pulberi albicioase. Aceste eflorescențe saline sunt spălate de ploi și transportate în pâraie, când, la primul val de viitură, mineralizarea apei poate să atingă 4000mg/litru. Concentrația ionilor de hidrogen (pH) este mai mare decât 7, dovedind prezența unor ape alcaline. Ea crește spre zona de vărsare, ca urmare a creșterii gradului de mineralizare. Dintre ioni, sunt prezenți anionii de clor (Cl-), sulfat (SO4--), bicarbonat (HCO3-) și cationii de sodiu (Na+), calciu (Ca++), magneziu (Mg++). Impurificarea (poluarea) antropică este slabă, datorită unor deversări întâmplătoare, mai poluate fiind pârâul Rediu și Lupului. Impurificarea naturală, datorită unor condiții morfohidrologice se produce datorită albiilor mâloase prinse în vegetație higro și hidrohalofilă, cu emanații de gaze toxice (prin descompunerea resturilor organice), la care se adaugă debitele reduse, vitezele mici de curgere a apei, temperaturile ridicate ale apei în perioada caldă a anului, oxigenarea redusă. Din punct de vedere hidrologic, zona se încadrează în unitatea hidrologică a Câmpiei Moldovei, subunitatea hidrologică a câmpiei de sud, caracterizată prin ape mari sau viituri primăvara (februarie – martie) și de viituri vara (iunie – iulie), în timp ce în aprilie – mai se constată o scurgere minimă de primăvară. Apele subterane prelungesc durata scurgerii, asigurându-le permanența în cursul inferior. Turbiditatea este mai mare de 2500 mg/l, scurgerea chimică este în jur de 0,70 t/ha/an, iar cea solidă de 0,80 t/ha/an. Mineralizarea apelor depăseste 2000 mg/l, iar duritatea urcă peste 24 0 G. În bazinele hidrografice amintite există o serie de iazuri care, cu excepția celui de pe pârâul Rediu, sunt într-o stare avansată de colmatare și acoperire cu vegetație hidrofilă (stuf). Din punct de vedere hidrogeologic, se întâlnesc următoarele tipuri de ape subterane: -ape subterane situate la baza luturilor eluviale de pe interfluvii, având ca strat impermeabil complexul argilo-marnos, având un gust sălciu. 26

Pagina 28

-ape subterane de la baza depozitelor deluvo-coluviale de pe versanți, când acestea se sprijină pe strate impermeabile. Sunt la adâncimi diferite și au proprietăți variabile în funcție de calitatea (conținutul în săruri solubile) și grosimea depozitelor respective. -ape subterane în depozite acumulative de terase, cantonate în nisipuri și prundisuri, cu gust ușor dulceag. -ape subterane cantonate în depozite acumulative din șesuri, puternic mineralizate. 2.4. Clima Pentru caracterizarea climatică a teritoriului au fost utilizate datele climatice înregistrate la stațiile meteorologice Iasi și Podu Iloaiei, precum și unele date din Atlasul climatologic al României. Temperatura aerului Temperatura medie anuală a aerului este de 9,4 oC la stația Iași și 9,2 oC la stația Podu Iloaiei, amplitudinea anuală fiind de 24,5 0C. Temperatura medie a lunii celei mai reci (ianuarie) este de -3,70C, iar a celei mai calde (iulie) de 20,8 0C. Temperatura medie a lunilor de vară este de 20,2 0C, favorabilă culturilor: orz, lucernă, sfeclă de zahăr, porumb, grâu, soia, etc. Urmărind variația decadală a temperaturii aerului, se observă că ea scade sub 0 0C din a doua decadă a lunii decembrie, continuând să scadă până în a doua decadă a lunii ianuarie, când ajunge la -3.90C, după care începe să crească, trecând prin 00C la începutul primei decade a lunii martie. Urmează o creștere mai rapidă de primăvară, care grăbește perioada de vegetație a plantelor. Maximul de temperatură se înregistrează în luna iulie, după care urmează o scădere lentă de toamnă, care permite maturizarea plantelor. Temperaturile medii zilnice ≥ 5 0C se înregistrează din prima decadă a lunii aprilie până în a doua decadă a lunii noiembrie, cu o sumă de 2584 grade pe interval și o durată de 232 zile. Temperaturi medii zilnice ≥ 10 0C se înregistrează din a doua decadă a lunii aprilie până în a doua decadă a lunii octombrie, cu o durată de 185 zile și o sumă de 3224 grade pe interval. 27

Pagina 29

Temperaturi medii zilnice ≥ 15 0C se înregistrează din a doua decadă a lunii mai și durează până în a treia decadă a lunii septembrie cu o durată de 138 zile și o sumă de 2651 grade pe interval. Suma gradelor de temperatură din perioada de vegetație cuprinsă între 1 martie și 31 octombrie este de 3422 cu o medie de 14,0 0C pe interval, iar pentru perioada de vegetație cuprinsă între 1 mai – 31 octombrie, este de 3050, cu o medie de 16,5 0C pe interval. Durata medie a intervalului fără îngheț este de 181 zile. Brumele, cele mai timpurii, apar pe văi din a doua decadă a lunii septembrie și se prelungesc uneori până în ultima decadă a lunii mai. Precipitațiile Suma medie a precipitațiilor anuale este de 540,8 mm la statia Iași și de 474,4 mm la stația Podu Iloaiei (medie calculată pe perioada 1971-1988). Regimul pluviometric arată ploi mai puține în anotimpul rece, cu un minim în februarie. Din aprilie începe creșterea cantităților de precipitații, ajungând la un maxim în luna iunie, după care urmează o scădere în iarnă. În perioada de vegetație cad circa 368 mm precipitații, din care o parte se produc sub formă de averse. Secetele sunt foarte frecvente și apar, obișnuit, de la sfârșitul lunii iulie și începutul lunii august, și se prelungesc până în septembrie. În unii ani se semnalizează secete timpurii (mai, iunie). Ploile de vară au un caracter torențial și produc o intensă eroziune a solurilor situate pe pante. Evapotranspirația reală este de 493 mm înregistrându-se un excedent de +26 mm în lunile februarie și martie, și un deficit de 182 mm din iulie până în octombrie. În perioada de deficit, umiditatea solului scade până la coeficientul de ofilire în partea superioară a stratului radicular, pentru 15-30 zile. Bilanțul hidroclimatic mediu anual este subexcedentar, slab deficitar, cu un indice hidroclimatic de 78-90 și un indice de ariditate de 27,8 în unii ani chiar mai scăzut. 28

Pagina 30

Numărul mediu al zilelor cu ninsoare este de 26,4 iar a zilelor cu strat de zăpadă de 56,8. Umiditatea relativă a aerului are o medie anuală de 71 % și nu scade sub 64 %. Regimul vânturilor După datele stațiunii Iași, rezultă că 27 % din timp este calm. În restul timpului bat vânturi mai frecvente din nord-vest, sud – est și nord. Masele de aer care se deplasează dinspre nord și nord – vest pot să aducă aer umed oceanic și precipitații bogate, iar iarna, aer polar cu ger și zăpadă. În iernile cu sol lipsit de zăpadă, aceste mase de aer pot dăuna culturilor de orz și grâu de toamnă. Vânturile din direcțiile sud și sud – est aduc moderarea temperaturii iarna, primăveri timpurii cu încălziri bruște sau călduri uscate, vara. Numărul mediu al zilelor cu cer senin este de 115. Numărul mediu al zilelor cu cer acoperit este de 130. Teritoriul se încadrează în microzona climatică a cernoziomurilor cambice, cu climă moderat călduroasă – semiumedă, clasa de temperaturi medii anuale submijlocii. 2.5. Vegetația Din punct de vedere geobotanic, teritoriul comunei Valea Lupului aparține subzonei de silvostepă cu slabe influențe stepice. La vegetația caracteristică acestei subzone se adaugă asociațiile intrazonale și azonale de lunci, sărături, mlaștini, bălți. Pădurile sunt constituite în două trupuri: pădurea Capul Rediului și pădurea După Redi. Constituie șleauri și stejărete de dealuri joase și din silvostepă în care se întâlnesc frecvent Quercus petraea și Tilia tomentosa, uneori cu Quercus dalechampii (gorunul) și chiar Quercus polycarpa (gorunul ardelean) sau Quercus pedunculiflora (stejarul brumăriu), la care se adaugă Acer campestre (jugastrul), Ulmus foliacea, Tilia cordata, Acer tataricum (gladisul), Carpinus betulus sporadic, Sorbus torminalis (scorusul), Fraxinus excelsior și frecvent Cotinus coggygria (scumpia). Se asociază arbusti ca: Viburnum lantana (dârmozul), Corylus avellana (alunul), Cornus mas (cornul), Cornus sanguinea (sângerul), Crataegus monogyna (păducelul), Ligustrum vulgare (lemnul câinesc), etc. În stratul ierbos al acestor păduri întâlnim pe Galium schultesii (sânziana de pădure), Geum urbanum (cerentelul), Campanula ranunculoides (clopoțelul de pădure), Dactylis 29

Pagina 31

glomerata (golomățul), Viola mirabilis, Pulmonaria officinalis (mierea ursului), Fragaria vesca (fragii), iar în poieni Clematis recta (curpenul de câmp), Pulsatilla montana (dedițelul). Vegetația pajiștilor zonale de coastă este constituită mai ales din Festuca valesiaca și uneori Festuca pseudovina (păiușul), în pajiștile nedegradate, apoi Stipa joannis (colilia) cu Koelaria gracilis și Agropyrum cristatum (pirul crestat) pe coaste, în timp ce pe pantele erodate domină Andropogon ischaemum (iarba bărboasă) și Cynodon dactylon (pirul gros). Datorită supraâncărcării cu animale și pășunării exagerate, aceste pajiști devin pârloage cu Poa bulbosa (firuța cu bulbi) și adesea cu Artemisia austriaca (pelinița). La baza pantelor și pe văi se instalează o vegetație intrazonală cu Agropyrum repens (pirul), Lolium perene (zâzania), mai rar Poa pratensis, iar în caz de salinizare, cu Artemisia maritima. Pe substrat mai puternic salinizat se întâlnesc asociații cu specii halofile ca Puccinellia distans (bălănica), Camphorosma ovata, Statice gmelini (sica), iar pe aluvocoluviunile salinizate din văi se întâlnesc pâlcuri de asociații higrohalofile cu Juncus gerardi (rugina), Leuzea salina, Iris halophila (stânjenelul de sărătură). Dintre buruienile de pe pajiști sunt foarte frecvente Achillea setacea (coada soricelului), Artemisia austriaca (pelinița), Carduus acanthoides (scaiul), Echium vulgare (limba șarpelui), Eryngium campestre (rostogolul), Plantago lanceolata (patlagina), Polygonum aviculare (troscotul), Salvia nemorosa (coada vacii), Taraxacum officinalis (păpădia). În zonele umede din jurul apelor și bălților se întâlnesc Agrostis stolonifera (ierbăluța), Carex distans (rogozul), Carex riparia (rogozul mare), Alopecurus pratensis (coada vulpii), Catabrosa aquatica (iarba broastelor), Scirpus maritimus, Scirpus lacustris (pipirigul), Phragmites communis (stuful), Typha angustifolia (papura). Vegetația ruderală este reprezentată prin Polygonum aviculare (troscotul), Chenopodum album (spanacu lporcesc), Carduus acanthoides (spinul), Sambucus ebulus(bozul), Conium maculatum (cucucta), Arctrum lappa (brusturul). În culturile de câmp sunt frecvente buruieni ca: Sinapis arvensis (muștarul de câmp), Agrostemma githago (neghina), Convolvulus arvensis (volbura), Cirsium arvense (pălămida), Sonchus arvensis (susaiul), Polygonum convolvulus (hrișca urcătoare), Agropyrum repens (pirul), etc. 30

Pagina 32

În vii și livezi, buruienile mai frecvente sunt: Aristolochia clematitis (cucurbețica), Rubus caesius var. arvalis (rugul de câmp), Setaria glauca (mohorul) etc. Pajiștile degradate prin eroziune și alunecări pot fi reînierbate, creându-se pajiști artificiale, iar terenurile cu pante de peste 30 % vor fi folosite numai ca fânețe. 2.6. Influența antropică Influența activității omului asupra solurilor are aspecte variate, de la luarea în cultură a terenurilor prin înlăturarea vegetației naturale, până la aplicarea de măsuri și lucrări de îmbunătățiri funciare și de ameliorare a solurilor. Influența înlăturării sau înlocuirii vegetației naturale Prin desțelenirea terenurilor se produce o frânare a procesului de acumulare a humusului, iar pe terenurile în pantã, se accelereazã eroziunea solurilor. Prin defrișarea pădurilor și modificarea echilibrului natural s-au declanșat procese geomorfologice actuale de alunecări de teren, eroziune în suprafață și adâncime, etc. Influența lucrărilor solului Executarea corectã a lucrărilor solului are o influență pozitivă în ceea ce privește porozitatea, permeabilitatea, regimul de apã și aer, activitatea biologicã și mobilizarea substanțelor nutritive din rezerva solului. Pe versanți, executarea lucrărilor pe contur, agroterasarea, afânarea adâncă, etc., se opun scurgerii apei pe pantă, protejează solul împotriva eroziunii în suprafață, contribuie la refacerea acestuia. Pe terenurile cu exces de umiditate de suprafață, arătura cu subsolaj sau afânarea adâncă, au ca efect eliminarea excesului de apă. Arătura de desfundare (la înființarea plantațiilor pomicole sau de viticole) duce la modificarea solurilor pe adâncimea de desfundare. Executarea incorectă a lucrărilor solului este însoțită de manifestarea unor influențe negative, dintre care menționăm: - executarea pe versanți a lucrărilor pe linia de cea mai mare pantă duce la accelerarea eroziunii în suprafață sau a eroziunii în adâncime; 31

Pagina 33

- defrișarea viilor terasate și lipsa de întreținere a lucrărilor de combatere a eroziunii solului existente (agroterase, benzi înierbate), duce la distrugerea în timp a acestor lucrări; - lucrarea solului prea umed sau prea uscat duce la formarea de brazde, curele și respectiv bulgãri mari, proces însoțit de deteriorarea structurii. Influența structurii și rotația culturilor Cultivarea pe terenurile în pantã a păioaselor și evitarea prășitoarelor, introducerea în asolament a culturilor perene (amelioratoare), contribuie la stăvilirea eroziunii solurilor. Rezultate bune privind ameliorarea solurilor saline și alcalice se obțin prin cultivarea de plante rezistente la astfel de condiții: orzul, meiul, iarba de Sudan, etc. Cultivarea an de an pe acelasi sol a unei singure plante sau a unui număr redus de plante, duce la secătuirea solului în anumite elemente nutritive, la cumularea efectului remanent al unor pesticide, etc. Influența îngrășămintelor, amendamentelor și pesticidelor Aplicarea corectă a îngrășămintelor influențează favorabil proprietățile solului, astfel : • dezvoltarea mai bună a vegetației înseamnă sistem radicular mai bogat, deci materie organică mai multă pentru sol, posibilități sporite de formare a humusului, refacerea structurii solului, ameliorarea însușirilor fizice, chimice și biologice ale solului; • îngrășămintele organice acționează direct prin aportul de substanțe nutritive, intensifică activitatea microbiologică, mărirește conținutul de humus, îmbunătățește însușirile fizice și ameliorează solurile acide. Folosirea incorectă a îngrășămintelor (felul acestora, doza, modul de aplicare) poate duce la efecte negative în ce privește proprietățile solului, astfel; • aplicarea în cantitãți prea mari a dejecțiilor, folosirea apelor uzate fãrã ca în prealabil sã fie trecute prin amenajãri speciale, duc la poluarea solului; • aplicarea sistematică de cantități mari de îngrășăminte cu azot poate duce la concentrații nocive de nitrați și nitriți în sol și în plante, pe seama cărora se pot forma alte substanțe și mai toxice și chiar cancerigene; • aplicarea neuniformă a îngrășămintelor duce la formarea de vetre, cu repercursiuni negative atât asupra producției, cât și a solului. 32

Pagina 34

Amendarea solurilor urmărește neutralizarea sau corectarea reacției prea acide sau prea alcaline a acestora. Amendarea incorectă provoacă o înrăutățire a însușirilor solului. Folosirea gipsului, în loc de oxid sau carbonat de calciu pe solurile acide duce la transformarea acidității potențiale în aciditatea actuală. Utilizarea carbonatului de calciu în loc de sulfat de calciu pe solurile alcalice și alcalizate provoacã o intensificare a alcalinitătii, datorită formării de carbonat de sodiu, ca urmare a schimbului Ca-Na. Prin erbicidare se înlătură prașilele și se menajează structura solului. Folosirea nerațională a pesticidelor duce la poluarea solului și a apelor freatice. Influența irigației Pe suprafața teritoriului nu se găsește un sistem de irigații. Deficitul de umiditate înregistrat în ultimii ani, ca urmare a unui regim pluviometric redus și a unor temperaturi estivale ridicate, au dus la accentuarea deficitului de umiditate astfel că unele culturi agricole au fost afectate. Sub rezerva necesității unor studii, inclusiv pedologice, pentru a evalua necesitatea irigației semnalăm unele aspecte negative ale acesteia: ▪ apa de irigației să fie de calitate pentru a nu sărătura sau polua solul; ▪ aplicarea necontrolată a irigației poate destabiliza structura solului și poate modifica bilanțul apelor subterane; ▪ se pot produce modificări fizice: creșterea compactității, micșorarea porozității și a vitezei de infiltrație a apei; ▪ modificări chimice: mărirea capacității de schimb cationic, antrenarea nitraților din îngrășăminte, solubilizarea unor elemente, etc.; ▪ accelerarea proceselor biochimice din sol. Influența lucrărilor de prevenire și combatere a eroziunii Pe suprafața teritoriului au fost executate o serie de lucrări de combatere a eroziunii solului: benzi înierbate, agroterase, nivelări de alunecări, care au avut un efect favorabil în combaterea eroziunii și alunecãrilor. Lipsa de întreținere a acestor lucrări în momentul actual, duce la diminuarea efectului acestora pânã la anulare. 33

Pagina 35

Influența amenajărilor pentru plantații de viti-pomicole Înființarea plantațiilor de vii și pomi, necesită lucrări de mobilizare adâncă a solului, de nivelare, modelare, terasare, ceea ce provoacă o schimbare radicală a învelișului de sol. 3. SOLURILE Formarea solurilor din zonă s-a desfășurat sub influența unui ansamblu de factori pedogenetici (de solificare), dintre care cei mai importanți sunt: a) Factorul biologic Solificarea nu poate avea loc decât sub actiunea organismelor, în special a plantelor și microorganismelor. Vegetația, microflora și fauna acționează asupra solurilor îndeosebi prin modul de distribuție spațială a resturilor organice, prin calitatea și cantitatea materiei organice depuse anual la suprafață sau în interiorul solului și prin modul de transformare a resturilor vegetale. Sub aceste aspecte, acțiunea vegetației ierbacee asupra solului se deosebește mult de cea a vegetației lemnoase. În ceea ce privește vegetația ierbacee, principala sursă de substanțe organice pe seama cărora se formează humusul în sol o constituie rădăcinile. Aceasta se datorează faptului că resturile organice aeriene intervin în mică măsură în procesele pedogenetice, fiind îndepărtate de către om, vânt etc.. Spre deosebire de vegetația erbacee, subformația vegetală lemnoasă, sursa de bază a resturilor organice care participă la formarea humusului o constituie frunzele care cad anual la suprafața solului. Rădăcinile plantelor lemnoase nu participă decât în mică măsură la formarea humusului. b) Clima Se manifestă începând cu dezagregarea fizică și alterarea chimică a rocilor, descompunerea materiei organice, spălarea sărurilor solubile, etc. Astfel, dezagregarea și alterarea rocilor influențate direct sau indirect de climă duc la transformarea rocilor primare în roci ce pot asigura condiții minime instalării vegetației iar prin manifestarea în continuare a acestor procese în cadrul solificării, determină formarea principalelor componente minerale ale solului (săruri, oxizi, hidroacizi, minerale argiloase, nisip, praf, etc.). c) Relieful Relieful acționează în formarea, evoluția și diversificarea solurilor atât direct cât și indirect. Astfel, între sol și relief este o legătură atât de strânsă încât practic, orice schimbare survenită în cadrul reliefului se reflectă și în modificarea solului respectiv. Influența directă a 34

Pagina 36

reliefului se observă îndeosebi în zonele accidentate, în primul rând prin procesul de eroziune în suprafață, de care depind transportul și sortarea în lungul versanților a materialului rezultat prin alterarea rocilor. În șesuri importanța majoră o are microrelieful (microdepresiuni, micromovile, privaluri, gârle, conuri de dejecție, etc.) care au determinat, fie stagnarea apei și intensificarea proceselor de gleizare și înmlăștinire, fie existența unor suprafețe ridicate, zvântate, neinundabile sau rar inundabile. Mult mai importantă și mai complexă este influența indirectă a reliefului asupra învelișului de sol.Această influiență se manifestă prin redistribuirea căldurii și umidității pe diferite forme de relief în funcție de altitudine, pantă și expoziție. În funcție de relief, solurile se dispun într-o zonalitate altitudinală. Pe șesuri și văi apar soluri specifice ca : soluri aluviale, diferit gleizate și/sau sărăturate, gleiosoluri,etc. d) Apa freatică și pedofreatică Existența unui strat freatic la adâncime relativ mică determină, în primul rând, formarea în sol sau la baza solului a unui orizont gleizat specific solurilor hidromorfe. Stratul acvifer influențează de asemenea procesul de bioacumulare precum și procesul de eluviere a solului, modificând intensitatea de deplasare a sărurilor, bazelor sau coloizilor, sau provocând formarea unor orizonturi cu acumulare intensă a unor săruri. e) Rocile de solificare Influențează textura solurilor și unele proprietăți fizice și hidrofizice. În cadrul rocilor de solificare se disting: - depozite de argile-marne cu textură fină, care au favorizat producerea alunecărilor de teren; - depozite fluviale salinizate și alcalizate, pe care s-au format solonceacuri, solonețuri și aluviosoluri salinizate și/sau alcalizate; - depozite fluviale mijlocii în zonele mai înălțate de grind, pe care s-au format aluviosoluri tipice și molice. Solul reprezintă rezultatul acțiunii conjugate a tuturor factorilor pedogenetici enumerați, la care se adaugă timpul și factgorul antropic. Ei se înterpătrund și se influențează reciproc și prin numãrul și variația lor, determină manifestarea unor procese pedogenetice specifice, care duc la formarea orizonturilor solurilor. Principalele procese pedogenetice care au stat la baza formării solurilor în zona studiată sunt: 35

Pagina 37

1. Bioacumularea Bioacumularea este procesul de acumulare a humusului în urma descompunerii materiei organice materiei vegetale de cãtre microorganisme printr-un ansamblu de procese biochimice și chimice. Lupașcu Gh. (1998) consideră condițiile alternante aerobe-anaerobe ca fiind cele mai favorabile pentru instalarea proceselor de humificare deoarece bacteriile aerobe și cele anaerobe sintetizează substanțele humice în condiții de umiditate suficientă. În condiții de umiditate insuficientă substanțele humice sunt puternic fixate de sol ducând la acumularea progresivă a humusului. Scăderea temperaturii și creșterea umidității solului, specific zonelor mai înalte, determină o mobilitate accentuată a microelementelor din sol. În cazul solurilor din clasa Cernisoluri, humusul format este de tip mull calcic alcãtuit predominant din acizi huminici cenușii, saturați complet sau în bunã mãsurã cu cationi bazici, îndeosebi de calciu. În zonele mai înalte, unde precipitațiile mai abundente determină levigarea relativ intensă a substanțelor minerale, se formează un humus de tip mull forestier, specific solurilor din clasa Luvisoluri, alcătuit din acizi huminici slab-moderat polimerizați. 2. Carbonatarea Carbonatarea este un proces complex prin care dioxidul de carbon, prezent în aerul și apa din sol provenit din respirația florei și faunei sau din descompunerea materiei organice, reacționează cu apa și formează acidul carbonic (H2CO3). Acesta este instabil și disociază în cea mai mare parte (99%) în dioxid de carbon (CO2) și apă (H2O).Doar o mică parte (1%) disociază în hidrogen (H+ sau 2H+), ionul carbonic (CO32-) și ionul bicarbonic (HCO3-). Hidrogenul format înlocuiește cationi bazici (Ca, Mg, K, Na) din rețeaua cristalină care formează în soluția solului hidroxizi instabili transformați în carbonați (CaCO3, MgCO3, KCO3, Na2CO3). Dintre aceste săruri, carbonații de calciu și magneziu sunt greu solubili dar în prezența unei cantități mai mari de CO2 aceștia trec în bicarbonați care sunt ușor solubili. În aceste condiții, prin procesele de eluviere și iluviere are loc migrarea carbonatului de calciu din partea superioară a profilului de sol și depunerea acestuia la baza profilului, în materialul parental, cu formarea un orizont calcic sau calxic sau carbonatoacumulativ, notat cu „Cca“. 36

Pagina 38

Conform S.R.T.S. (2012) orizontul carbonatoacumulativ conține carbonați de calciu fie sub formă difuză fie sub formă de neoformațiuni discontinue (pseudomicelii, vinișoare, eflorescențe, concrețiuni) în cantități de peste 12% În privința adâncimii de apariție a carbonaților, solurile pot fii proxicalcarice, cu carbonații de la suprafață, epicalcarice, cu carbonați între 26-50 cm, endocalcarice, cu carbonați între 51-100 cm și baticalcarice, cu carbonați între 101-150 cm. Adâncimea de apariție a carbonaților depinde de unii factori locali, precum precipitațiile atmosferice, panta terenurilor, permeabilitatea solurilor etc. Cantitatea de carbonat de calciu din orizontul Cca diferă în funcție de conținutul inițial în carbonați al materialului parental dar și de stadiul de evoluție a solului. Astfel, solurile mai tinere (cernoziomuri) conțin cantități mai mari de carbonați de calciu și magneziu care inhibă formarea solului, determină o reacție alcalină și împiedică translocarea argilei și humusului, comparativ cu solurile mai evoluate (preluvosoluri, luvosoluri) unde procesele de eluviere și iluviere au dus la translocarea și depunerea carbonaților la baza profilului. 3. Gleizarea Gleizarea pedogenetică este un proces biochimic care, pe lângă saturația cu apă, este condiționată de prezența materiei organice, temperatura mai mare de 00 biologic (50C) și condiții de reacție favorabile dezvoltării microorganismelor reducătoare (SRTS, 2012). În exces permanent de apă se formează un orizont „Gr“ cu proprietăți reductomorfe, asociat cu orizontul A, B sau C în care culorile de reducere depășesc 50% din masa solului. În funcție de stadiul de oxidare sau reducere a compușilor de fier și mangan și de materialele în care se formează, acest orizont poate avea culori albăstru-verzui în materiale lutoase și argiloase, culori prodominant negre în materiale bogate în sulfuri și culori albicioase în materiale calcaroase, iar în nisipuri culorile sunt cenușii până la alb sau cenușii verzui. În condiții alternative de aerobioză și anaerobioză se formează un orizont „Gox“ cu proprietăți redoximorfe, asociat cu orizontul A, B sau C în care culorile de reducere apar în proporție de 16-50% din masa solului, orizontul având aspect marmorat cu pete brun-roșcate, brun-gălbui. 4. Salinizarea și alcalizarea Salinizarea este procesul pedogenetic care constă în îmbogățirea solului în săruri ușor solubile din apa freatică mineralizată situată la mică adâncime. În aceste condiții solul este 37

Pagina 39

umezit până la suprafață și, în urma evaporării intense, sărurile se acumulează în profilul de sol sub forma unui orizont hiposalic (sc) dacă conținutul total de săruri solubile este de 0.10-0.15% sau 100-150 mg/100 g sol (în funcție de textură și tipul de salinizare) sau se formează un orizont salic (sa) când conținutul total de săruri solubile este de cel puțin 1.0-1.15% respectiv 1001-1501 mg/100 g sol Alcalizarea apare atunci când nivelul apei freatice puternic mineralizată coboară, acumularea sărurilor încetează și, cu timpul, acestea sunt levigate în profunzime de apa din precipitații. Astfel, complexul coloidal este îmbogățit cu ioni de Na+ iar humusul și argila dispersează în apă, migrează pe profil și se acumulează la o anumită adâncime unde formează un orizont Bt natric (Btna). Orizontul cu conținut de 5-15% VNa (Na% din T) este hiponatric și se notează cu „ac“, iar orizontul cu peste 16% VNa este natric și se notează cu „na“. 3.1. Lista unităților de sol (US) și caracterizarea acestora COMPLEXE DE SOLURI US1_Complex de soluri în zonă de alunecări stabilizate și semistabilizate format din: -Cernoziom calcaric, proxicalcaric, lutoargilos / lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune slabă-moderată în suprafață (40%). -Cernoziom cambic, argillutos / lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune slabă-moderată în suprafață (40%). -Antrosol erodic-cernic, lutoargilos / lutos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune foarte puternică-excesivă în suprafață (20%). UNITATEA TERITORIALĂ DE SOL (US) NR. 1 Denumire sol: Complex de soluri în zonă de alunecări stabilizate și semistabilizate format din: -Cernoziom calcaric, proxicalcaric, lutoargilos / lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune slabă-moderată în suprafață (40%). -Cernoziom cambic, argilolutos / lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune slabă-moderată în suprafață (40%). -Antrosol erodic-cernic, lutoargilos / lutos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune foarte puternică-excesivă în suprafață (20%). 38

Pagina 40

Formula de sol: CZ ka / k1 - TT/TT – Sp – t/e11-12 CZ cb / AL/AL – Sp – a/e11-12 AT er-cz / TT/LL – Sp – m/e15 Nr. profilul de sol: 1 Suprafața US: 30.48 ha Județul: Iași Teritoriul administrativ: Valea Lupului Răspândire: Bloc fizic 35 Aspectul suprafeței terenului: Neuniform Condițiile naturale în care apare: S-a format pe versantul drept al văii Lupul, degradat de procese geomorfologice actuale respectiv, eroziune în suprafață, eroziune în adâncime și alunecări de teren, cu pante de 10-15%, apa freatică mai mare de 5 m, materiale deluviale. Caracteristicile morfologice și fizico-chimice Morfologice Profil de tip: Aț = 0 – 15 cm, lutoargilos, brun foarte inchis (10 YR 2/2) la umed, glomerulara mare, deranjat prin lucrările agricole, reavăn, afânat, friabil în stare umedă, slab plastic, slab adeziv, pori mici și mijlocii foarte frecvenți, efervescență slabă, coprolite, trecere treptată. Am = 15 – 26 cm, lutoargilos, brun foarte inchis (10 YR 2/2) la umed, glomerulara mare, deranjat prin lucrările agricole, reavăn, afânat, friabil în stare umedă, slab plastic, slab adeziv, pori mici și mijlocii foarte frecvenți, efervescență slabă, coprolite, trecere treptată. ACk = 26 – 55 cm, lutoargilos, brun închis (10YR 3/3) cu pete brun gălbui inchis ( 10 YR 4/6 ) la umed, glomerulara mare, reavăn, slab compact, friabil în stare umedă, moderat plastic, moderat adeziv, pori mici și mijlocii foarte frecvenți, efervescență slabă, coprolite, trecere treptată. 39

Pagina 41

Ck = 55 – 85 cm, lutoargilos, brun gălbui marmorat albăstrui vinețiu ( 10 YR 6\8 ) la umed, nestructurat, reavăn, slab compact, ferm în stare umedă, moderat plastic, moderat adeziv, pori mici frecvenți, efervescență puternică. Fizico-chimice ➢ Reacția solului este alab alcalină (pH = 7.3); ➢ Conținut mijlociu în humus (3.51 %); ➢ Conținut moderat în azot total (N = 0.165 %); ➢ Conținut mic în fosfor mobil (P = 11 ppm); ➢ Conținut mijlociu în potasiu mobil (K = 175 ppm) 4. FACTORII LIMITATIVI A PRODUCȚIEI PASTORALE ȘI MĂSURI DE PUNERE ÎN VALOARE A PAJIȘTILOR Din evaluarea însușirilor pedo-geomorfologice ale terenurilor, rezultã o serie de factori limitativi (deficiențe) ai producției, care determinã o serie de restricții în folosirea lor agricolă. Restricțiile se referã atât la condițiile existente, care diminueazã recoltele, cât și la pericolul apariției prin exploatare a unor degradări, având aceleași efecte. Cu exceptia unor restricții neameliorative (climã, volum edafic), majoritatea restricțiilor sunt ameliorative. Principalele restricții (factori limitativi) ai producției pastorale din arealele studiate pentru amenajare pastorală sunt: 1 ) eroziunea în suprafață; 2 ) eroziunea în adâncime; 3 ) alunecările de teren. 1. Eroziunea în suprafață 30.48 ha – 100% din suprafața cartată pedologic; 2. Eroziunea în adâncime se întâlnește izolat în cadrul alunecărilor de teren; 3. Alunecările de tern 30.48 ha – 100% din suprafața cartată pedologic. 40

Pagina 42

Măsuri agropedoameliorative Combaterea eroziunii în suprafață a solului -Limitarea sezonului de pășunat la cel optim, între Sf. Gheorghe (23 aprilie) și Sf. Dumitru (26 octombrie) cca. 185 zile pentru zona de dealuri și interzicerea pășunatului pe perioada de toamnă iarnă și primăvara devreme, pentru ca ierburile să se „odihnească” în sezonul rece; -Evitarea pe cât posibil a pășunatului pe pante pe timp ploios și sol umed, căutând locurile mai zvântate, bine drenate sau terenurile plane; -Respectarea încărcării cu animale evitarea suprapășunatului și supratârlirii, care răresc și produc goluri în covorul ierbos a cărui sol este mai sensibil la eroziune (focare de eroziune); -Fertilizarea cu îngrășăminte organice (gunoi și târlire) și chimice (NPK) pentru îndesirea covorului ierbos, realizarea unor producții de iarbă corespunzătoare și a unei țeline dense; -Supaînsămânțarea golurilor din pajiște și a celor cu covor rărit datorită diferitelor cauze amintite mai înainte; -Stoparea râmăturilor de porci domestici și mistreți prin măsuri specifice de limitare a prezenței lor pe pajiștile în pantă și alte măsuri. Dintre măsurile curative se amintesc în continuare: -Pe pajiștile cu covor ierbos foarte rar se face mobilizarea superficială a solului pe curba de nivel, se seamănă un amestec adecvat, la 1,5 cm adâncime și se tăvălugește, în primul an se folosește în regim de fâneață și în anii următori în toate modurile cunoscute respectând pășunatul rațional; -Realizarea cu pluguri speciale a unor valuri de pământ ce se înierbează, care colectează apa de pe versanți și o dirijează spre un emisar având lățimea de 1,5 – 2 m și adâncimea canalului de 40-50 cm și o distanță variabilă între ele în funcție de înclinație ce nu poate depășii 180, limită peste care se execută lucrări mai radicale de combatere a eroziunii cum ar fi terasarea terenului; -Amplasarea pe pășuni a unor perdele de protecție pe curbele de nivel, arbori solitari sau în pâlcuri, pentru echilibru hidrologic, protecția solului și a animalelor în sezonul de pășunat. 41

Pagina 43

Combaterea eroziunii în adâncime și alunecărilor de teren Pe suprafețele în pantă unde au apărut șiroiri și rigole se pot lua măsuri de nivelare cu mijloace mecanizate (grape cu discuri, nivelatoare, etc.), pregătirea patului germinativ, fertilizare organică și/sau chimică, semănatul unui amestec de ierburi perene adecvate zonei și folosirea pajiștii în regim de fâneață în primul an până la o înțelenire și consolidare corespunzătoare a covorului ierbos protector. Pe terenurile unde eroziunea de adâncime a ajuns la stadiul de ogaș sau ravenă sunt necesare lucrări mai ample de artă, proiectate de specialiști autorizați în domeniu și executate de întreprinderi (firme) de prestări servicii pentru îmbunătățiri funciare. Cele mai răspândite lucrări sunt: cleionajele simple sau duble din garduri de nuiele, pozate pe firul văii formate de ogaș sau ravenă. Cleionajele simple sunt făcute din garduri de 50-70 cm înălțime, așezate pe direcția curbelor de nivel la distanța de 2-4 m unul de altul în funcție de mărimea pantei, fixate la cel puțin 30 cm sub nivelul solului. În amonte și aval de cleonaj se pot planta primăvara devreme sade de salcie care vor consolida și mai bine terenul. Cleionajele duble sunt făcute din 2 rânduri de gard cu înălțime de 0,8-1 m deasupra nivelului solului. Spațiul liber dintre cele 2 rânduri se umple cu pietriș sau bolovani, devenind astfel mai rezistente. Parii gardului dublu se întăresc transversal și longitudinal cu moaze și longrine. Lucrări mai ample de stăvilire a eroziunii de adâncime constau din praguri și baraje confecționate din lemn, piatră, plasă de sârmă cu piatră (gabioane), zidărie, beton, etc. asupra cărora nu insistăm. După efectuarea acestor lucrări de artă antierozională, terenul se înierbează sau se împădurește în siguranță, fără pericol major de declanșare a unor noi procese erozionale. Stăvilirea alunecărilor de teren pune probleme și mai complicate care necesită la rândul lor proiecte și execuție de lucrări de strictă specialitate. Prima măsură împotriva alunecărilor de teren constă din captarea izvoarelor de coastă și eliminarea prin drenaj a stagnărilor de apă din glimee, după care se execută lucrări mai ample de modelare a terenului și consolidare urmate de lucrări specifice de instalare a vegetației ierboase și forestiere care sunt cele mai viabile soluții de protecție pentru o perioadă lungă de timp. 42

Pagina 44

5. CONCLUZII Studiul pedologic și agrochimic privind amenajarea pastorală a terenurilor din teritoriul administrativ Valea Lupului s-a executat la scara 1:5.000, încadrându-se în categoria de complexitate III C – 30.48 ha. Teritoriul comunei Valea Lupului este situat în partea sudică a Câmpiei Moldovei, cunoscută sub denumirea de Câmpia Jijiei inferioare și a Bahluiului. Din punct de vedere geologic, teritoriul Valea Lupului este situat în aria de răspândire a depozitelor Bassarabianului inferior și Cuaternarului. Din punct de vedere hidrografic, teritoriul comunei Valea Lupului face parte din bazinul mijlociu al râului Bahlui. Clima arealului studiat este temperat continentală cu nuanțe de excesivitate accentuată, caracterizată prin ierni reci cu temperaturi scăzute, umezeală relativ ridicată și frecvență mare a inversiunilor de temperatură, iar vara temperaturile sunt ridicate și umezeala redusă. Temperatura medie anuală este de 9,40C iar precipitațiile medii anuale înregistrează valori de 540.8 mm. Din punct de vedere geobotanic, teritoriul comunei Valea Lupului aparține subzonei de silvostepă cu slabe influențe stepice. În urma caracterizării geomorfologice și fizico-chimice a solurilor de pe pajiștile studiate din comuna Valea Lupului s-au identificat următoarele clase și tipuri de soluri: COMPLEXE DE SOLURI US1_Complex de soluri în zonă de alunecări stabilizate și semistabilizate format din: -Cernoziom calcaric, proxicalcaric, lutoargilos / lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune slabă-moderată în suprafață (40%). -Cernoziom cambic, argillutos / lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune slabă-moderată în suprafață (40%). -Antrosol erodic-cernic, lutoargilos / lutos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune foarte puternică-excesivă în suprafață (20%). 43

Pagina 45

Principalele restricții (factori limitativi) ai producției pastorale din arealele studiate pentru amenajare pastorală sunt: 1 ) eroziunea în suprafață; 2 ) eroziunea în adâncime; 3 ) alunecările de teren. 44

Pagina 46

BIBLIOGRAFIE Barbu N. (1987) – Geografia solurilor României, Ed. Univ,, Al. I. Cuza” ,Iași Băcăuanu V. (1968) - Câmpia Moldovei, sudiu geomorfologic. Editura Academiei Republicii Socialiste România, București. Florea N., Munteanu I. ș.a. (1968) – Geografia solurilor României, Ed. Științifică, București. Florea N., Munteanu I. coord. (2012) - Sistemul român de taxonomie a solurilor (SRTS), Editura SITECH, Craiova. Ioniță I. (2000c) - Geomorfologie aplicată. Procese de degradare a regiunilor deluroase, Editura Universității „Al. I. Cuza” Iași. Lăcătușu R. (2000) - Mineralogia și chimia solului, Editura Universității „Al. I. Cuza” Iași. Lupașcu Gh. (1998) - Geografia solurilor cu elemente de pedologie generală, Editura Universității „Al.I. Cuza”Iași, Iași. Munteanu I., Florea N. (2009) – Ghid pentru descrierea în teren a profilului de sol și a condițiilor de mediu specifice, Editura SITECH, Craiova. Obrejanu Gr., Puiu Șt. (1972) - Pedologie, Editura didactică și pedagogică, București. Oprea C.V., Stepănescu E., Vlas I. (1971) – Solurile saline și alcaline, ameliorarea lor, Editura Ceres, București. Răuță C. și colab. (1985) - Indrumător privind lucrarile agropedoameliorative I.C.P.A., Bucuresti. Șandru I., Băcăuanu V., Ungureanu Al. (1972) - Județul Iași. Editura Academiei Republicii Socialiste România, București. Teaci D. (1980) – Bonitarea terenurilor agricole Ed. Ceres. București. ***(1987) – Metodologia elaborării studiilor pedologice I.C.P.A. București. ***(2014) – Ghid de întocmire a amenajamentelor pastorale I.C.D.P.B. Brașov. 45

Pagina 47

Anexa 1 VALEA LUPULUI Altitudine, expoziție, pantă Nr. Parcela Altitudine Pantă Bloc fizic Expoziție crt. descriptivă (m) (%) 0. 1. 2. 3. 4. 5. 1 35 50-100 E-NE 10-15 6 . CARACTERIZARE AGROCHIMICA INTRODUCERE Lucrarea de cartare agrochimica are in vedere controlul starii de fertilitate a solului pentru stabilirea necesarului de ingrasaminte si imbunatatirea indicilor calitativi ai solului . Aplicarea eficienta a ingrasamintelor si amendamentelor nu este posibila fara cunoasterea temeinica a insusirilor solului a cerintelor specifice de nutritie a culturilor si a interactiunii ingrasamintelor si amendamentelor cu solul si cu plantele, deoarece ingrasamintele ,in funcie de dozele si conditiile in care sunt folosite ,pot influienta cresterea si dezvoltarea plantelor atat pozitiv cat si negativ. Fiecare tip de sol asigura un anumit nivel de productie in functie de fertilitatea lui naturala sau actuala ,iar cresterea in continuare a productiilor poate fi asigurata prin aplicarea ingrasamintelor . Completarea necesarului de elemente nutritive se face din ingrasaminte organice si din ingrasaminte chimice . Arealul luat în studiu apartine teritoriul administrativ al comuna Valea Lupului în blocul fizic nr: 35. În vederea elaborării prezentului studiu s-au prelevat 3 probe medii agrochimice. Metoda de lucru și criterii de interpretarte a rezultatelor 46

Pagina 48

La elaborarea prezentului studiu s-au parcurs următoarele faze: A. Faza de teren In vederea intocmirii studiului agrochimic, s-au recoltat in prezemnta delegatului OJSPA IASI in anul 2018 un numar de 3probe medii de sol de pe suprafata de 30,48 ha ocupata cu pasuni. Recoltarea probelor s-a facut cu sonda agrochimica pe adancimea de 0-10 cm. Fiecare proba medie agrochimica a fost alcatuita dintr-un numar de 25-30 probe partiale , fiind reprezentata pe cartograma cu linii intrerupte si poarta denumiea de ,,parcele de recoltare” Probe de sol recoltate in teren poarta un numar care este trecut in parte de jos a fiecarei parcele de recoltare ex; 7345,7346, 7347. etc. B. Faza de laborator Analizele au fost efectuate în cadrul laboratorului O.J.S.P.A.IASI conform instructiunilor de lucru elaborate de Institutul de Cercetare pentru Pedologie si Agrochimie Bucuresti(ICPA). Probele recoltate au fost uscate, mojarate, după care s-au făcut următoarele analize agrochimice : a). Analize de serie mare efectuate la toate probele de sol: - reacția solului (pH) a fost determinata la toate probele de sol în suspensie apoasă pe cale potențiometric cu electrod de sticlă; - conținutul de fosfor mobil (P – AL) a fost determinat prin metoda Egner – Domingo în extract de acetat lactat de amoniu (AL); - conținutul de potasiu mobil (K – Al) a fost determinat în acelasi extract ca și fosforul mobil citirile fiind facute la fotometru cu flacara. b). Analize de serie mică La 33% din probele alese, astfel încât să reprezinte principalele tipuri de sol din teritoriul cartat se determină conținutul de humus prin metoda oxidarii umede si dozarii titrimerice dupa Walkley-Black in modificarea Gogoasa si este exprimat în procente. Datele obținute se folosesc pentru calculul indicelui azot: % humus x V% I.N. = ---------------------------------, 100 care servește la aprecierea gradului de asigurare cu azot al solului. Rezultatele analizelor de laborator sunt înscrise în buletinul de analiză a solului anexat la lucrare. 47

Pagina 49

C. Faza de birou – cuprinde activitățile ce se execută în cadrul compartimentului agrochimie de la primirea buletinului de analiză și până la definitivarea lucrării. Pe baza datelor analitice, a condițiilor de climă și sol, a consumului specific de elemente nutritive, ținând cont de planta cultivată, producția propusă a se realiza și de însușirile agrochimice ale solului, s-a întocmit planul de fertilizare . Rezultate, interpretări, recomandări 6.2.4. Reacția solurilor si corectarea acesteia Pentru a crea condiții optime de dezvoltare a plantelor, este necesară cunoașterea reacției solului și a posibilităților de schimbare a reacției funcție de cerințele culturii respective. În general plantele se dezvoltă bine la o reacție slab acidă – neutra. La probele analizate, valorile pH-ului sunt cuprinse intre 7,6 si 8,5 indicand un domeniu de reactie al solurilor de la slab alcalin la moderat puternic alcalin. Din situatia sinteticã agrochimicã privind starea de reactie a solurilor întocmitã pentru suprafata de 30 ha ocupata cu pasune rezultã urmãtoarea distributie pe categorii de pH: 66,7 % ( 20 ha ) soluri cu reactie slab alcalina ; 33,3 % ( 10 ha ) soluri cu reactie moderat puternic alcalina; Solurile cu reactie puternic acide , moderat acide, slab acide si moderat puternic alcalina lipsesc. Deoarece, intreaga suprafata de pasune cartata are o reactie alcalina, trebuie acordata o atentie mare in alegerea sortimentului de ingrasaminte cu azot folosit la fertilizare . Pe aceste soluri se impune folosirea ingasamintelor cu azot cu reactie fiziologic acida cum ar fi: azotatul de amoniu,sulfatul de amoniu. De asemenea ,pe aceste soluri se impun si unele masuri preventive si curative de ameliorare cum ar fi; -dintre masurile preventive amintim; -a) reducerea nivelului freatic prin asigurarea unui drenaj corespunzator,cu lucrari de eliminare a excesului de apa ; -b) cultivarea de plante tolerante la salinitate si alcalinitate ; -c) fertilizarea organica si minerala . -dintre masurile curative amintim: a) aplicarea amendamentelor are ca efect schimbul ionilor de Na+din complexul adsorbtiv cu cei de Ca2+si corectarea reactiei solului; Sporirea fertilitatii si productivitatii acestor soluri se realizeaza prin fertilizarea organica si minerala si prin amendare. 48

Pagina 50

Fertilizarea organica este necesara pentru imbunatatirea continutului in materie organica, in macro-si microelemente,amelioreaza insusirile fizice ale acestor soluri ,reduce compactitatea si tasarea lor. Intrucat îngrășămintele aplicate modifică în timp reacția și starea de saturație a solului cu elemente nutritive, cu urmări importante pentru recolte, se recomandă corelarea reacției solului cu reacția fiziologică a îngrășământului care se aplică. Starea de aprovizionare cu fosfor mobil Continutul in fosfor mobil la probele de sol analizate are valori cuprinse intre 10 si 163 ppm P ,indicand o stare de aprovizionare de la slaba la foarte buna a solurilor in fosfor mobil acestea fiind inscrise in partea de mijloc din interiorul fiecarei probe medii agrochimice . In functie de continutul în fosfor mobil, solurile au fost grupate astfel: 66,7 % ( 20 ha) soluri slab asigurate; 33,3 % ( 10 ha) soluri foarte bine asigurate; * Soluril foarte slab,mijlociu si bine asigurate cu fosfor mobil lipsesc. Din situația sintetică agrochimică se observă că, pe suprafata de pasune cartata predomină solurile slab asigurate cu fosfor mobil 66,7 %. urmata de cele foarte bine asigurate 33,3 % . Se cunoaste faptul ca nutritia plantelor cu fosfor este puternic influientata de reactia solului din cauza ca, atat absorbtia si solubilizarea fosfatilor minerali de suprafata ,cat si disocierea acidului fosforic in ioni (din ingrasamant) sunt procese ce depind mult de activitatea ionului de hidrogen in solutia solului .De aceea pe solurile cu pH peste 6,5 scade solubilitatea in apa a fosfatilor din cauza ionilor de calciu care predomina in aceste soluri si ca acidul fosforic disociaza mai mult pe o a doua treapta ,formand ionii difosfati ,mai putin accesibil plantelor ,decat ionii monofosfati care exista in conditii de reactie cu pH –ul sub 6,5. Deci, realizarea productiilor mari si de buna calitate nu este posibila fara optimizarea regimului fosforului mobil,potasiului si pH-ului. Aprecierea stării de aprovizionare cu azot Valoarea indicelui azot în funcție de care apreciem starea de aprovizionare a solurilor cu azot este de 3,38 indicand o stare de asigurare mijlocie a solurilor in azot. Starea de asigurare a solului cu azot mineral depinde nu numai de continutul solului (in materie organica si in special humusul care intra in calculul valorii (IN) ci depinde de conditiile in care are loc mineralizarea materiei organice din sol sub actiunea microorganismelor . 49

Pagina 51

Nevoia de azot se va aprecia in functie si de alti factori cum sunt: compozitia covorului ierbos , raportul care exista intre azot si fosfor ,nivelul fertilizarii cu fosfor, potasiu si ingrasaminte organice,cat si dupa rezerva de umiditate din sol la pornirea in vegetatie a plantelor Pe solurile sărace în fosfați, fertilizarea numai cu azot se soldează cu sporuri mici de producție și adesea cu scăderi de recoltă datorită proliferării bolilor criptogamice. Se impune respectarea dozelor de îngrășăminte recomandate în programul de fertilizare, mai ales că lipsa azotului influențează cel mai puternic producția deoarece plantele se opresc din creștere și nu se dezvoltă. Starea de aprovizionare cu potasiu Valorile continutului in potasiu mobil sunt exprimate in ppm si sunt de asemenea inscrise imediat sub valoarea fosforului mobil in interiorul fiecarei probe medii agrochimice, acestea fiind cuprinse intre 133 si 700 ppmK rezultand un continut de la bun la foarte bun in potasiu mobil . Din situatia sinteticã privind starea de asigurare a solurilor cu potasiu mobil rezultã: 33,3% ( 10 ha ) soluri bine asigurate; 66,7 % ( 20 ha ) soluri foarte bine asigurate. Solurile slab si mijociu asigurate cu potasiu mobil lipsesc. Reducerea in timp a continutului de potasiu mobil cand nu se aplica ingrasaminte cu potasiu depinde, printre altele de capacitatea de schimb cationic si de gradul de saturatie cu baze a solului. Dozele de îngrășăminte cu potasiu s-au stabilit în funcție de compozitia covorului ierbos, producțiile planificate, consumul specific de element pe tona de produs , precum și de conținutul de potasiu din sol. CONȚINUTUL ÎN CARBONAȚI a fost determinat la 1 probe medii din solurile carbonatice care au pH-ul peste 7,5. Dozarea carbonaților s-a făcut prin metoda gazovolumetrică cu aparat Scheibler și se exprimă în procente (%), respeciv grame CaCO3 /100 g sol. La proba analizata, conținutul în carbonați este de 1,25 indicând un conținut slab în carbonați. 6.3 Metode de imbunatatire a covorului ierbos prin fertilizare 6.3.1 Principii de aplicare a ingrasamintelor pe pajisti. Folosirea ingrasamintelor constituie un mijloc pentru ridicarea productiei pajistilor si pasunilor situate de regula pe soluri cu o slaba fertilitate, utilizarea lor aducand sporuri de 18-24 tone iarba /ha . 50

Pagina 52

Sporurile cele mai mari se obtin daca se tine seama de unele particularitati biologice ale plantelor care alcatuiesc pajistile si de factorii care conditioneaza ingrasarea diferentiata, tipul de pajiste, conditiile de sol compozitia floristica ,clima ,modul de folosire a pajistilor . In vegetatia pajistilor naturale predomina ierburile perene ,iar dintre acestea mai ales gramineele a caror perioada critica de nutritie o constituie infratirea. Folosirea sistematica a ingrasamintelor pe pajisti duce pe langa sporuri cantitative de iarba si la schimbarea compozitiei botanice . Ingrasamintele azotate favorizeaza cresterea procentului de plante graminee ,pe cand ingrasamintele fosfatice ,a leguminoaselor . 6.3.2 Ingrasarea prin tarlire reprezinta dejectiile lasate de animale in perioada de pasunat pe locurile de odihna. Aceste locuri se schimba in mod organizat dupa ce pe terenul respectiv s-au acumulat cantitati de dejectii corespunzatoare unui anumit nivel de fertilizare. Cu o turma de 100 capete bovine sau 2000 ovine se poate ingrasa in cursul unei perioade de pasunat o suprafata de 12-15 ha si se poate reveni cu o noua ingrasare dupa cca 6 ani. Ingrasarea prin tarlire se aplica numai in completarea celorlalte procedee de fertilizare . 6.3.3.Ingrasamintele organice Pe pajistile permanente se folosesc ca ingrasaminte organice gunoiul de grajd,compostul, urina, mustul de grajd ,tulbureala . 1)Gunoiul de grajd pe langa actiunea directa asupra nutritiei plantelor din pajisti, imbunatateste regimul termic si de aeratie a solului ,sporeste capacitatea de retinere a apei ,intensifica activitatea microorganismelor. Datorita faptului ca nu se incorporeaza in sol se recomanda folosirea pe pajisti a gunoiului de grajd fermentat sau semifermentat . Gunoiul de grajd in doze mijlocii 20-30 t/ha sporeste in medie productia de iarba cu 10120% , cea de fan cu 20-35%. Pe pajisti gunoiul de grajd se imprastie toamna tarziu dupa ultimul pasunat ,daca se imprastie primavara nu se poate pasuna decat dupa 1,5 luni de la raspandire .Pe fanete gunoiul de poate imprastia atat toamna tarziu ,dupa ultima coasa ,cat si primavara timpuriu. În utilizarea gunoiului de grajd ca îngrășământ, momentul de aplicare pe teren este deosebit de important. - în anumite areale, în special pe soluri cu strat subțire calcaros, există pericol iminent de poluare a apelor subterane. În funcție de specificul local, întotdeauna acest pericol trebuie luat în considerare când se aplică îngrășăminte organice în astfel de areale cu risc ridicat; 51

Pagina 53

-condițiile meteorologice, starea solului și a resurselor de apă care fac ineficientă sau riscantă aplicarea îngrășămintelor organice pe teren și trebuie luate măsurile necesare pentru evitarea poluării apelor. Gunoiul se administrează de regulă toamna, în condiții meteorologice favorabile, în special pe timp noros și cu vânt slab.. În zonele mai umede se poate administra și primăvara. Un alt element cu o deosebită importanță practică îl reprezintă condițiile de aplicare. Calitatea lucrării solului la administrarea gunoiului de grajd se consideră a fi bună atunci când terenul este acoperit uniform, materialul administrat nu rămâne în agregate mai mari de 4 – 6 cm. Uniformitatea de împrăștiere, indiferent dacă această operație se efectuează manual sau mecanizat, trebuie să depășească 75%. Distribuția îngrășămintelor organice pe suprafața solului este mai uniformă dacă materialul este cu umiditate moderată și dacă poate fi destrămat și mărunțit. Când gunoiul de grajd are umiditate mai mare, mai ales dacă este fără așternut sau așternutul nu este uniform amestecat cu dejecțiile, împrăștierea îngrășământului se face în bucăți mari, provocând concentrări pe anumite porțiuni de suprafață. Materialul mai umed se lipește de organele de lucru ale mașinii, înrăutățind și mai mult calitatea lucrării. Pentru aplicarea mecanizată a îngrășămintelor organice solide – gunoi de grajd, de la platforme de fermentare sau fracția solidă după separarea dejecțiilor fluide – se folosesc mașini de aplicat gunoi de grajd. Cele mai multe tipuri de mașini sunt sub formă de remorcă tehnologică, cu transportor orizontal de alimentare pe podeaua benei, și cu organe de dislocare – mărunțire și distribuție a îngrășămintelor. Unele mașini au și organe de uniformizare a materialului, de exemplu rotoare cu degete. Organele de distribuție pot fi: rotor orizontal cu spiră elicoidală cu muchii dințate; rotor orizontal cu degete; mai multe rotoare verticale cu degete s.a. Încărcarea cu gunoi de grajd a benei mașinii poate fi făcută cu un încărcător cu furcă mecanică acționată hidraulic. Atunci când aplicarea gunoiului se face mecanizat, materialul trebuie bine omogenizat în timpul încărcării, liber de impurități și corpuri străine (pietre, bulgări, deșeuri metalice, sârmă, etc.), iar stratul de gunoi din buncărul mașinii de administrat să fie uniform ca grosime. Eficiența gunoiului de grajd este mai mare dacă se administrează împreună cu îngrășămintele minerale în special cu cele fosfatice. Nu toate îngrășămintele minerale se pot aplica împreună cu gunoiul de grajd. De exemplu, azotații de amoniu, calciu și sodiu, clorura de amoniu, ureea, zgura lui Thomas, nu se recomandă să fie aplicate împreună cu gunoiul de grajd. Sărurile potasice, naturale sau de 52

Pagina 54

sinteză, fosforitele superfosfatul și sulfatul de amoniu se pot administra împreună cu gunoiul de grajd. În timpul administrării, trebuie evitat ca materialul administrat să ajungă în sursele de apă, în acest scop fiind necesar să se evite fertilizarea pe porțiuni de teren late de 5 – 6 m, aflate în imediata apropiere a canalelor, cursurilor de apă sau a altor mase de apă, să se aibă în vedere condițiile meteorologice și starea de umiditate a solului. Descărcarea sau depozitarea gunoiului în apropierea surselor de apă; golirea sau depozitarea gunoiului în apropierea buncărelor și utilajelor de administrare a îngrășămintelor de orice fel în apele de suprafață sau în apropierea lor este interzisă, conducând la poluarea mediului și se sancționează potrivit legii. Utilajele folosite la administrare trebuie să asigure reglarea precisă a normelor în intervalul 5 – 100 m3/ha, cu precizia de reglare a normei de 5 m3/ha în intervalul normei de 5 – 20 m3/ha și 10 m3/ha în intervalul normelor de 20 – 200 m3/ha. Uniformitatea de administrare la suprafața solului, pe lățimea de lucru, trebuie să fie de peste 75%. Abaterea normei pe parcursul descărcării complete a unui rezervor plin trebuie să fie sub 15%. Îngrășămintele trebuie să fie amestecate continuu în rezervor, în vederea omogenizării, atât în timpul transportului, cât si înaintea și în timpul administrării. Nu sunt permise zone neacoperite între trecerile alăturate sau pe zonele de întoarcere și nici zone de suprapunere, care pot fi astfel încărcate cu nitrați. În nici un caz nu se vor efectua reparații sau alte operații, în afara celor tehnologice, dacă utilajul este încărcat parțial sau total. Din construcție, aceste utilaje trebuie să permită curățarea rezervorului și a echipamentelor simplu și rapid și fără să permită producerea poluării mediului ambiant. În vederea evitării tasării solului, utilajele respective trebuie să fie dotate cu anvelope cu balonaj mare, care vor asigura o presiune pe sol de cel mult 2,2 Kg/cm2, atunci când sunt încărcate la capacitatea maximă. 2)Urina si mustul de gunoi de grajd .Acestea sunt ingrasaminte azoto-potasice ,urina contine 0,1-1,0% azot si 0,4-0,5% K2O,iar mustul de gunoi de grajd 0,2-0,8% N si 0,4-0,6% K2O. Cand este posibil se poate aplica pana la 10 t lichid /ha ,toamna tarziu sau primavara devreme ,prin stropirea uniforma a terenului cu ajutorul unor dispozitive montate pe autocisterna .Ingrasarea cu urina pe acelasi teren se face odata la 2-3 ani . 53

Pagina 55

Cazuri specifice Riscul de poluare cu nitrați a apelor de suprafață și subterane crește foarte mult în anumite situații de aplicare a îngrășămintelor – pe terenuri în pantă, inundate, înghețate sau acoperite cu zăpadă. Pe aceste terenuri fertilizarea cu azot trebuie făcută cu anumite precauții. Pentru a reduce riscul de poluare a apelor subterane, îngrășămintele organice de la animale și alte deșeuri organice trebuie aplicate la o distanță de 50 m de izvoare, fântâni sau foraje din care se alimentează cu apă potabilă sau pentru uzul fermelor de animale. În anumite situații, această distanță trebuie să fie mai mare, în special dacă izvorul este pe pantă sau fântâna este puțin adâncă (la suprafață). Trebuie avute în vedere toate sursele de apă din vecinătatea terenului (proprietății). Aceste recomandări sunt obligatorii și în cazul depozitării temporare a îngrășămintelor organice pe câmp, care oricum trebuie să fie foarte limitată în timp. Terenurile pe care se aplică îngrășăminte organice trebuie alese cu grijă, astfel încât să nu se producă băltiri sau scurgeri în cursuri de apă. Riscul de producere a scurgerilor de suprafață, pe un teren pe care s-a aplicat un îngrășământ organic, variază cu tipul de îngrășământ, fiind mai mare în condiții similare la cele sub formă lichidă. Îngrășămintele solide pot produce poluare numai în situația unor ploi abundente ce intervin imediat după aplicare. Îngrășămintele organice lichide, dacă nu sunt aplicate corect, pot produce poluare în mod direct. Orice ploaie intervenită curând după aplicarea lor va mări riscul de poluare. Se va evita administrarea gunoiului, ca și a oricărui tip de îngrășământ, pe timp de ploaie, ninsoare și soare puternic și pe terenurile cu exces de apă sau acoperite cu zăpadă. În plus, față de cele arătate mai sus, nu se recomandă să fie aplicate dacă: solul este puternic înghețat; solul este crăpat (fisurat) în adâncime, sau săpat în vederea instalării unor drenuri sau pentru a servi la depunerea unor materiale de umplutură; câmpul a fost prevăzut cu drenuri sau a suportat lucrări de subsolaj în ultimele 12 luni. Aplicarea îngrășămintelor pe terenuri înclinate Pe astfel de terenuri există un risc crescut al pierderilor de azot prin scurgeri de suprafață, care depind de o serie de factori cum sunt: panta terenului, caracteristicile solului (în special permeabilitatea pentru apă), sistemul de cultivare, amenajările anti erozionale și în mod deosebit, cantitatea de precipitații. Riscul este maxim când îngrășămintele sunt aplicate superficial și urmează o perioadă cu precipitații abundente. 54

Pagina 56

Pe astfel de terenuri fertilizarea trebuie făcută numai prin încorporarea îngrășămintelor în sol și ținând cont de prognozele meteorologice (nu se aplică îngrășăminte, mai ales dejecții lichide, când sunt prognozate precipitații abundente). Aplicarea îngrășămintelor pe terenuri saturate de apă, inundate, înghețate sau acoperite cu zăpadă Pe soluri periodic saturate cu apă sau inundate, trebuie ales momentul de aplicare a îngrășămintelor atunci când solul are o umiditate corespunzătoare, evitându-se astfel pierderile de azot nitric cu apele de percolare și cu scurgerile, precum și pierderile prin denitrificare sub formă de azot elementar sau oxizi de azot. Pe cât posibil, trebuie evitată aplicarea îngrășămintelor cu azot pe soluri în pantă, înghețate sau acoperite cu zăpadă, deoarece există riscul de spălare a nitraților la încălzirea vremii. 6.3.4 Fertilizarea pajistilor cu ingrasaminte chimice Pe pajisti se aplica atat ingrasaminte chimice cu macroelemente si microelemente ,cat si ingrasaminte organice . Ingrasamintele cu azot pe pajisti se folosesc in doze mai mari decat la plantele cultivate. Experientele au aratat ca ingrasamintele cu azot cresc productia de iarba ,obtinandu-se pe kg de azotat 10-30 kg iarba. Ingrasamintele cu azot modifica compozitia chimica a plantelor ,in special continutul in proteina bruta, indiferent daca sunt aplicate singure sau impreuna cu ingrasamintele cu fosfor si potasiu . Dozele moderate de azot N100 sunt cele mai recomandate ,iar in cazul de fata DOE de azot este trecuta in varianta de ferilizare anexata la lucrare. Corectarea dozelor de N (+sau – kg N) functie de : a) aplicarea mustului de balegar si a urinei: - 3 kg N/t must sau urina aplicata. b)expozitia versantului : - versant cu inclinare slaba....................0; - versant cu inclinare spre nord in zona dealurilor ............ +20 -40 : - versant cu inclinare spre sud in zona dealurilor ............ – 20-40: Epoca optima de administrare a ingrasamintelor cu azot este primavara la pornirea in vegetatie . In cazul pajistilor ce urmeaza a fi pasunate ,ingrasamintele cu azot se aplica din toamna pe 1-2 tarlale ,in vederea inceperii pasunatului mai devreme cu aproximativ 2 saptamani . 55

Pagina 57

In cazul dozelor anuale mai mari de azot, indeosebi in zonele ploioase este necesar fractionarea dozei anuale in 2-3 reprize din care ½ din doza se va administra primavara ,iar restul dupa prima si respectiv a doua coasa sau dupa prima faza a pasunatului. Speciile ierboase din pajisti cresc in toata perioada de vegetatie ,deci consumul de substante nutritive este continuu ,insa cu intensitati diferite. Ingrasamintele cu fosfor. Fosforul are un rol important in metabolismul plantelor, participa la sinteza proteinelor mareste rezistenta la inghet, scurteaza perioada de vegetatie, favorizeaza activitatea microorganismelor etc . Vegetatia pajistilor are nevoie de cantitati mai mici de fosfor decat culturile agricole si aceasta datorita folosirii de catre plante inainte de fructificare, totusi rolul fosforului este complex si se manifesta in sporirea productiei, cresterea eficientei ingrasamintelor cu azot ,in compozitia chimica a plantelor ,structura si compozitia floristica a covorului vegetativ. Ingrasamintele cu fosfor administrate unilateral,aduc sporuri mici de productie de circa 19 kg pe kg s.a ingrasamant . Prin folosirea ingrasamintelor fosfatice creste procentul plantelor din familia leguminoase care ridica valoarea nutritiva a fanului si a pasunilor naturale. Dozele de ingrasaminte cu fosfor se calculeaza pe baza continutului in fosfor mobil din sol acestea fiind de pana la 60 kg /ha P2O5, in cazul de fata dozele recomandate sunt trecute in varianta de fertilizare anexata la lucrare . Epoca optima de administrare este toamna in fiecare an ,sau in doze mai mari la 2-3 ani . Corectarea dozelor de ingrasaminte cu fosfor se face in functie de aplicarea ingrasamintelor cu azot, daca nu s-au aplicat ingrasaminte cu azot nu se aplica nici cele cu fosfor. Ingrasamintele cu potasiu. Chiar daca potasiul are un rol important in metabolismul plantelor ,in sinteza clorofilei in stimularea absorbtiei si evapotranspiratiei si in sporirea rezistentei la ger ,cerintele vegetatiei fata de ingrasamintele cu potasiu sunt mult mai reduse ,comparativ cu cele de azot si chiar de fosfor si aceasta datorita bunei aprovizionari a solurilor in acest element . Pajistile permanente reactioneaza slab la ingrasamintele cu potasiu si din aceasta cauza nu se administreaza singure ci impreuna cu azotul si fosforul. Dozele de ingrasaminte cu potasiu aplicate pe pajistile naturale ajung pana la 80 kg/ha s.a, iar pentru situatia data, doza este trecuta tot in varianta de fertilizare anexata la lucrare. 56

Pagina 58

Dozele de ingrasaminte cu potasiu aplicate se calculeaza pe baza continutului de K2O mobil din sol ,scazand sau adaugand cantitati .(daca se aplica must de balegar se reduce doza cu 4 kg K2O/tona de must de balegar sau urina administrata ,iar daca solul contine carbonati se mareste cu 30-40 kg K2O). Doza poate fi aplicata integral cu acelasi efect atat toamna tarziu cat si la desprimavarare impreuna cu celelalte ingrasaminte minerale .Potasiul poate fi aplicat la 2-3 ani odata . Nu se recomanda a fi fertilizate: -pajistile ce urmeaza a se suprainsamanta: -pajistile afectate de eroziune puternica care necesita in prealabil imbunatatiri funciare; -pajistile invadate de buruieni si specii lemnoase in proportie de 30%; - pajistile cu exces de umiditate ,aciditate puternica si saraturare pronuntata a solului.; -pajistile supratarlite. 57

Pagina 59

CAPITOLUL IV VEGETAȚIA 4.1. Date fitoclimatice Vegetația naturală Din punct de vedere geobotanic, teritoriul cartat aparține zonei de pădure cu subzona de silvostepă. Vegetația de pădure este slab reprezentată în teritoriu, ocupând o suprafață relativ micp în zona centrală sudică și în zona sud-vestică a teritoriului. Pădurea din aceste zone este un șleau de deal format din Fagus silvatica cu Carpynus betulus, Quercus petraea, tilia tomentosa și Fraxinus ornus etc. Arboretul este format din Evonymus verucosa, Cornus mas, Cornus sanguinea, Corylus avellana etc. Vegetația erbacee este format din Brachypodium silvaticum, Luzula silvatica, Asperula odorata, Galium silvatica, Poa nemoralis etc. Vegetația de pajiști * Asociații cu Festuca vallessiaca răspândite în general pe versanții cu expoziție vestică - Agropyrum cristatum, Festuca pseudovina, Medicago falcate, Stipa capillata, Andropogon ischaemum, Cynodon dactylon. * Asociații cu Stipa capillata întâlnite în special pe versanții puternic însoriți și aerisiți - Andropogon ischemum, Festuca vallessiaca, Agropyrum cristatum, Stipa lessingiana, bromua inermis, Astrogalusonobrychis * Asociații cu Cynodon dactylon întâlnite pe terenurile fertile. Frecvente în aceste pajiști sunt Festuca pseudovina, Agropyron perens, Lolium perene, Andropogon ischaemum * Asociații cu Agrostis alba se întâlnește în special în zonele cu soluri reavene unde întâlnim frecvent următoarele specii: Agropyron repens, Poa pretensis, Alopecurus pratensis, Ranunculus repens, Rumex crispus. Vegetația cultivată Principalele plate care se cultivă pe teritoriul comunei Valea Lupului sunt: grâul, porumbul, orzul de toamnă, floarea soarelui, lucerna, etc. 58

Pagina 60

Vegetația segetală Buruienile cele mai frecvente din culturile agricole sunt: în culturile de prășitoare - Echinocloa cruss, Setaria glauca, Chenopodium album, Sonchus oleraceus, Orobanche reticulate; în culturile de cereale păioase - Sinapis arvensis, Setaria glauca, Hibiscus trionum, Polygonum convolvulus, Rubus arvalis, Agrostemma gitago etc.; în lucerniere - Melilotus officinalis, Cuscuta trifolii. Microflora - bacteriile sunt cele mai importante microorganisme pentru viața solului fiind grupate în funcție de specificul activității lor biochimice astfel: bacteriile amonificatoare cu rol fundamental în biodegradarea compușilor organici cu azot (Bacillus subtilis, Proteus vulgaris, etc.); bacteriile nitrificatoare oxidează azotul amoniacal (Nitrobacter, Nitrosomonas); bacteriile denitrificatoare cu rol în reducerea nitraților la nitriți (Pseudomonas denitrificans); bacteriile fixatoare de azot din atmosferă prin simbioză radicolă pe rădăcinile anumitor specii de plante leguminoase (Rhyzobium și Beijerinckia) sau rădăcinille unor anumitor specii neleguminoase cum sunt cătin albă (Frankia); bacteriile feromanganoase (Gallionella, Leptilotrix); bacteriile sulfuroase (Thiobacillus). Fungii sau ciuperci sunt mai puțin capabile de a dezvolta procese biochimice complexe prin comparație cu bacteriile, având rolul de a descompune resturile organice vegetale și animale cu ajutorul enzimelor pe care le secretă. O anumită categorie de fungi poate da naștere la structuri simbiotice speciale numite microze, prin asociere și conviețuire pe rădăcinile multor specii de plante. 4.2. Descrierea tipurilor de stațiune Prin poziția sa geografică teritoriul României este situat în două zone geobotanice latitudinale și anume: Podișul Transilvaniei, Arcul carpatic, Subcarpații răsăriteni și cei sudici (getici). Câmpia Tisei și partea nord-vestică a Câmpiei Române sunt situate în zona pădurilor de foioase de tip estival din domeniul pădurilor Europei Centrale și fac parte din provincia geobotanică central-europeană. Partea de est și de sud-est a țării, care cuprinde Podișul Moldovei (partea de nord și de sud) Dobrogea și partea sud-estică a Câmpiei Române, este situată în zona de stepă, care vine de la est ca prelungire a stepelor euroasiatice și care întrerupându-se brusc de la lanțul Munților Carpați, reapare în vestul țării ca o fâșie îngustă unită cu pusta Ungariei unde se termină. Această zonă stepică aparține provinciei geobotanice est-europeană. 59

Pagina 61

În partea sudică a țării, Câmpia Română, Dobrogea și sud-vestul Banatului sunt puternic influiențate de vecinătatea provinciei geobotanice sud-europene cu păduri de foioase de tip sudic, de unde iradiază spre nord o seamăna de elemente caracteristice sudice și mediteraneene (elemente floristice moesiaco-ilyrice). Datorită însă prezenței în țara noastră a Munților Carpați, al căror arc muntos prezintă piscuri ce se înalță peste 2500 m altitudine, care acoperă cea mai mare parte a teritoriului țării (circa 67,0%) se modifică puternic tipurile de vegetație latitudinale. În consecință orografia și relieful Carpaților în amfiteatru determină dezvoltarea unor complexe vegetale mult mai variate cu predominarea tipului de zonalitate verticală, ce imprimă țării peisaje geobotanice deosebite, proprii. Astfel, cea mai mare parte a teritoriului țării prezintă un peisaj general păduros, fiind alcătuit din formații de stejar, gorun, gorun și fag, fag curat, fag cu rășinoase și molidișuri curate care se pot considera ca o singură zonă forestieră. Însă repartiția diferitelor formații de pădure este dispusă în trepte suprapuse altitudinal pe ambii versanți ai arcului carpatic, alcătuind etaje păduroase sau „subzone păduroase verticale” care într-un fel oarecare reproduce zonele geobotanice, latitudinale, ale Europei Centrale temperate și reci. Diferențierea acestor “subzone altitudinale” este condiționată îndeosebi de relieful munților mijlocii și al dealurilor. Făcând o paralelizare generală între repartiția diverselor formații geobotanice și cu orografia țării, se constată o corespondență remarcabilă în arealul acestora. Schematic această paralelizare se înfățișează în tabelul 4.1. Pe unitățile fundamentale morfo-structurale ale reliefului țării: câmpie, dealuri, munți mijlocii și înalți (alpini) se suprapun de asemenea și factorii de climă și sol care împreună cu vegetația, natural constituie complexe natural zonale latitudinale și altitudinale (pe etaje), de care sunt strâns legate și formațiile de pășuni și fânețe fie ele de origine primară și secundară. De aceea în descrierea și caracterizarea formațiilor și asociațiilor de pajiște am ținut seama de cadrul lor natural în care se dezvoltă și le-am prezentat în corelație cu zonele de relief, soluri și vegetație lemnoasă. Pentru aceste corelații ne-am bazat pe o seamă de cercetări de specialitate, publicate în Monografia Geografică a R.P.R. vol. I, geografia fizică (1960) 60

Pagina 62

Tabelul 4.1. Zonele geobotanice din România 1.Subzona stepei propriu-zise cu vegetație ierboasă stepică primară și secundară 2. Subzona silvostepei cu păduri de esențe termofile (Quercus pedunculiflora, Q. pubescens) și I. Vegetația de câmpii și vegetație ierboasă stepică primară și podișuri joase (0 – 200 – 350 secundară m altitudine) 3. Subzona pădurilor de stejar pedunculat (Quercus robur) și vegetație ierboasă Zona stepei secundară 4. Subzona pădurilor de cer și gârniță (Quercus cerris, Q. Frainetto) și vegetație ierboasă secundară 5. Subzona (etajul) pădurilor de gonur (Quercus petraea, Q. dalechampii) și vegetație ierboasă secundară 6. Subzona (etajul) pădurilor de gorun și II. Vegetația de dealuri și fag (Quercus petraea, Fagus silvatica) și podișuri înalte (200 – 600 – vegetația ierboasă secundară 800 m altitudine) 7. Subzona (etajul) pădurilor de fag de dealuri (Fagus silvatica) și vegetație ierboasă secundară 8. Subzona (etajul) pădurilor de fag de munte (Fagus silvatica) și vegetație ierboasă secundară Zona pădurilor 9. Subzona (etajul) pădurilor de fag și rășinoase (Fagus silvatica, Picea III. Vegetația de munte (800 – excelsa, Abies alba) și vegetație ierboasă 1600 – 1800 m altitudine) secundară 10. Subzona (etajul) pădurilor de molid (Picea excelsa) și vegetație ierboasă secundară 11. Subzona (etajul) subalpină (Pinus montana, Alnus viridis, Rhododendron, Juniperus silvatica) și vegetație ierboasă IV. Vegetația alpină (1600 – Zona alpină subalpină secundară și primară 1800 – 2543 m altitudine ) 12. Subzona (etajul) alpină propriu-zisă cu vegetație ierboasă primară *) Întocmită în bună parte după harta geobotanică a R.P.R. 1:500 000 (1960) Având în vedere faptul că județul Iași se află în zona stepei vom prezenta schematic doar această zonă, cu etajele sau “subzonele” altitudinale aferente. Din considerente de ordin practice folosim termenul “subzonă” și pentru etajele altitudinale (tab. 4.1). 61

Pagina 63

Vegetația de câmpie și podișuri joase (0-200-350 m altitudine) este situată pe prima treaptă a amfiteatrului orografic al țării, cu relieful cel mai jos (sub 200-350 m) ce se întinde la poalele cununei de dealuri și de munți din estul, sudul și vestul țării. Câmpiile și podișurile ocupă 33% din teritoriul țării, din care cele mai mari suprafețe se află în Delta Dunării precum și podișurile din partea centrală a Dobrogei, din estul Moldovei și centrul Transilvaniei. Ortografic câmpiile se caracterizează prin întinderi mari de teritorii ondulate slab până la moderat, cu interfluvii largi, fără pante accentuate (denivelări sub 50 m). Podișurile deși relativ joase (200-350 m) prezintă văi și depresiuni largi. Vegetația naturală din câmpiile și podișurile joase face parte dn zone geobotanice: zona de stepă și silvostepă și parțial zona de păduri. Zona de stepă din care face parte zona studiată trece prin sud-estul țării, cuprinzând Podișul Dobrogei și partea de est a Bărăganului, cu o mică porțiune din partea de sud a Podișului Moldovei. Acest teritoriu geobotanic prezintă peisajii stepice cu formații ierboase primare și secundare din graminee xerofile caracteristice stepelor sudice, fără păduri. Vegetația reflectă caracteristicile stepelor premaritime pontice formate în condiții ecologice de climă continentală, cu influiență sudică – mediteraneană în care precipitațiile de vară, sunt de 400-500 mm. Evaporația întrece de 3-4 ori cantitatea precipitațiilor. Indicele de ariditate este de 15-24o. Solurile sunt cernoziomuri de tipul cernoziomurilor castanii și cernoziomuri carbonatice precum și soluri bălane de stepă. Pădurile lipsesc în stepă, dezvoltarea lor spontană fiind limitată de condițiile de climă insuficient de umedă pentru vegetația forestieră, cât și din cauza solurilor bogate în săruri minerale, la acestea se adaugă și vânturile uscate de vară. Aceasta este stepa propriu-zisă ca o subzonă distinctă prin climă, sol și vegetație. Silvostepa formează o subzonă de tranziție de la stepă către zona de păduri. Geobotanic se caracterizează prin peisaje cu vegetație stepică prin care se dezvoltă insular masive de păduri. Subzona de silvostepă înfășoară arcul carpatic într-o fâșie îngustă și neregulată ce trece prin toată Moldova coborând în partea nord-estică a Câmpiei Dunarii, pierzându-se în Oltenia și silvostepa reapare insular în centrul Transilvaniei și la periferia Munților Apuseni, continuându-se spre apusul de vest către Ungaria. Regiunile silvostepice de la noi, fiind spații deschise relativ uscate și calde, prezintă o vegetație ierboasă asemănătoare celei întâlnite în stepă. În unele regiuni, prin creșterea temperaturilor medii, corelată cu scăderea precipitațiilor, toate diferențele dintre stepă și silvostepă s-au șters, planând aceiași primejdie; transformarea unor suprafețe mari în deșert. 62

Pagina 64

Silvostepele din celelalte regiuni ale țării sunt reprezentate prin păduri de stejar (Quercus sessilis) puternic fragmentate de condițiile naturale de relief și microfloră cât și prin intervenția omului. Printre acestea se extinde vegetația stepică primară și secundară care pătrunde adânc și în poienile (artificiale) ale acestor păduri. Vegetația ierboasă din silvostepă este reprezentată prin formații primare și secundare graminee și diverse specii mai pușin xerofile și care oglindesc o climă continentală ceva mai umedă, fapt ce se corelează și cu natura solurilor predominante de tipul cernoziomurilor mai bogate și cernoziomuri levigate (în diferite stadii). Zona pădurilor de câmpie și podișuri joase, deși mult fragmentată în partea silvostepei, devine din ce în ce mai împădurită spre poalele dealurilor pe care îi înconjoară concentric. Pajiști de păiușuri stepice, pir crestat și colilii din zona de stepă Stepa, cu zona de vegetație ierboasă primară, fără păduri, condiționată de factori naturali, pedoclimatici și istorico-geografici, apare limitată pe un teritoriu restrâns din partea de sud-est a țării și anume în centrul și sudul Dobrogei, în estul Bărăganului, precum și pe o mică suprafașă din sudul Moldovei (harta geobotanică a R.P.R., 1960). Teritoriile din Moldova, din sudul Munteniei și Olteniei și din Câmpia Tisei, considerate în trecut drept stepe, astăzi, în baza noilor cercetări făcute asupra vegetației climei și a solulilor, se încadrează în silvostepe naturale și antropeice, provenite din despăduriri preistorice (Iacob T. și col., 2015; ) . Vegetația stepică primară din zona de stepă, ca și cea din silvostepă, astăzi lipsește aproape cu totul, fiind cea mai mare parte desțelenită în decursul timpurilor și folosită pentru agricultură, iar pajiștile de țelină stepică primară destinate pentru pășunat ”izlazurile”, din cauza exploatării excesive au fost degradate treptat până la transformarea lor în formații secundare derivate, de tipul pârloagelor stepice cu înțelenire rară și fără țelină. 4.3. Tipuri de pajiști. Descrierea tipurilor Principalele tipuri de pajiști identificate, cu ajutorul specialiștilor pratologi, pe teriotriul UAT Valea Lupului (tabelul 4.3.) sunt: - Pajiștile de Festuca valesiaca (păiuș stepic) - Pajiștile de Poa pratensis ssp. angustifolia (firuța) - Pajiștile degradate de Botriochloa ischaemum (bărboasă) Pajiștile de Festuca valesiaca (păiuș stepic) Răspândire și ecologie. Aceste pajiști sunt reprezentative pentru zonele de stepă și silvostepă din țara noastră. Festuca valesiaca, specia ierboasă edificatoare este o specie xerofilă, 63

Pagina 65

cu mare plasticitate ecologică, care se întinde din zona de stepă până în zona nemorală și anume în subzona pădurilor de stejar pedunculat (Quercus robur) din Podișul Sucevei și subzona pădurilor de cer (Quercus cerris), gârniță (Quercus frainetto) din Dealurile Vestice și subetajul pădurilor de gorun (Quercus petraea) din Podișul Bârladului. Cele mai mari suprafețe cu păiuș stepic sunt în Podișul Moldovei, sporadic în Piemontul Getic și Câmpia Transilvaniei pe coaste însorite. Solurile, pe care se extind aceste pajiști sunt cernoziomurile, regosolurile, pseudorendzinele și solurile cernoziomoide. Vegetația are în componență numeroase specii ierboase nevaloroase, dăunătoare (scaieți, pelin, etc.) și toxice (alior, coroniște, etc.) sau vegetație lemnoasă dăunătoare ca: porumbar, păducel, măceș, verigariu și altele. Valoarea pastorală este mediocră, cu potențial de producție scăzut de numai 3-5 t/ha MV și o încărcare medie de 0,3-0,5 unități vită mare (UVM) la ha. Pajiștile de Poa pratensis ssp. angustifolia (firuța) Răspândire și ecologie. Pajiștile de firuță se întâlnesc în zona nemorală din sudul țării, în aria pădurilor de cer și gârniță, la altitudini joase cuprinse între 100-300 m, pe terenuri plane și ușor înclinate. Poa pratensis este o graminee mezofită, cu o valoare furajeră bună și grad ridicat de consumabilitate. Solurile sunt cernoziomice argiloiluviale, brune roșcate, brune roșcate luvice și vertisoluri. Vegetația este foarte bine încheiată, în care se întâlnesc totuși specii fără valoare furajeră (bărboasă, obsigi, osul iepurelui, etc.) dăunătoare și toxice (alior, scaieți, piciorul cocoșului, etc.). Valoarea pastorală este bună, cu producție de 7,5-12,5 t/ha MV și o capacitate de pășunat de 1-1,5 UVM/ha. Pajiștile degradate de Botriochloa ischaemum (bărboasă) Răspândire și ecologie. Pajiștile de bărboasă sunt cele mai răspândite tipuri de pajiști derivate din cele de Festuca valesiaca și Festuca rupicola, ca efect al pășunatului abuziv, nerațional și al eroziunii solului, din Podișul Moldovei, Depresiunea Transilvaniei, Podișul Dobrogei cât și al unor enclave din Dealurile Olteniei și Banatului. Botriochloa ischaemum este o specie oligotrofă, xerofită cu largă amplitudine ecologică din zona de stepă până în subetajul gorunului și chiar al fagului, în special pe coastele însorite, moderat până la foarte puternic înclinate, cu grade diferite de eroziune ale solului. Solurile dominante sunt regosolurile, solurile brune argiloiluviale, brune luvice și luvisoluri albice. Vegetația acestui tip de pajiște derivată este frecvent invadată de buruieni, specii dăunătoare și toxice (alior, lumânărică, scaieți, pelin, pojarniță, etc.). Valoarea pastorală și 64

Pagina 66

productivitatea este foarte slabă, cu producții de 1,5-5 t/ha MV, în funcție de intensitatea degradării, cu o capacitate de pășunat în jur de 0,3-0,4 UVM/ha. Tabelul 4.3 Tipurile de pijiști de pe teritoriul UAT VALEA LUPULUI Nr. Parcela Tipul Suprafața Crt descriptivã de pajiște ( ha ) ( %) 1. P-1794 Pajiste de Festuca valesiaca 30.48 45 4.4. Descrierea vegetației lemnoase Pe pajiștile din UAT Valea Lupului este prezentă vegetația lemnoasă decât în procent de aproximativ 25% din suprafața totală. Amintim aici arbusti de maces, mur, păducel și salcâm. 65

Pagina 67

CAPITOLUL V CADRUL DE AMENAJARE 5.1. Procedee de culegere a datelor din teren Stabilirea criteriilor, cu privire la identificarea tipurilor de pajiști, reprezină rezultatul cercetării din ultimele trei decenii făcute de renumiți pratologi români (Gh. Anghel, I. Țucra, V. Cardașol, D. Popovici, M. Răvăruț, C. Bărbulescu, Gh. Motcă etc.), pe baza cărora s-a întocmit o lucrare de tipizare, pentru țara noastră, apărută în 1987, sub coordonarea Institutului de Cercetare și Producție pentru Cultura Pajiștilor Măgurele-Brașov. Conform metodologiei elaborate, criteriile după care se face identificarea tipurilor de pajiști sunt: compoziția floristică, condițiile staționale, productivitatea pajiștilor, măsurile tehnologice ce se aplică, evoluția vegetației în funcție de aceste măsuri. Compoziția floristică este considerată criteriul de bază folosit pentru identificarea tipului de pajiște. Determinarea compoziției floristice se poate face prin metoda geobotanică, planimetrică, gravimetrică sau dublului metru. Metoda geobotanică este cea mai expeditivă și se bazează pe descrierea floristică (relevee floristice sau fitocenologice) și stațională a unor suprafețe reprezentative pentru fiecare fitocenoză. Pentru studiul vegetației prin metoda geobotanică se delimitează conturul fitocenozelor, urmărind uniformitatea compoziției floristice în dependență de factorii ecologici, după care se aleg suprafețe de probă de 100 m2 în interiorul cărora se fac ridicări floristice (relevee). Speciile determinate, în suprafețele de probă, se încadrează în grupele: graminee, leguminoase, rogozuri, mușchi și licheni, speciile din alte familii botanice (diverse) și speciile lemnoase. La fiecare specie se apreciază vizual suprafața acoperită de proiecția părților aeriene ale plantelor, numită dominanță. Aceasta se exprimă în procente pentru fiecare specie (

Textul este prea lung pentru a fi afișat integral. Deschide fișierul pentru restul paginilor.