Document

Constituția României

Tip
Document nr. 233
Data
21.11.1991
Emitent
Comuna Strunga, jud. Iași
Pagini
22
Pagina sursă
Cum citez acest document

Document nr. 233 din 21.11.1991, „Constituția României”, Comuna Strunga, jud. Iași. Sursa: http://www.primaria-strunga.ro/wp-content/uploads/2017/03/constitutia.pdf (arhivat pe acte-primarii.ro: https://acte-primarii.ro/iasi/strunga/73409-constitutia-romaniei, 07.11.2026)

Fișier creat
06.03.2008
Arhivat
07.11.2026

Semnalează o problemă (text greșit, date personale, document scos de primărie)

Pagina 1

CONSTITUTIA din 21 noiembrie 1991 EMITENT: ADUNAREA CONSTITUANTA PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 233 din 21 noiembrie 1991 ADUNAREA CONSTITUANTĂ ADOPTA CONSTITUȚIA ROMÂNIEI TITLUL 1 Principii generale ART. 1 Statul roman (1) România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil. (2) Forma de guvernãmînt a statului este republica. (3) România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertãțile cetãțenilor, libera dezvoltare a personalitãții umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintã valori supreme și sînt garantate. ART. 2 Suveranitatea (1) Suveranitatea nationala aparține poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative și prin referendum. (2) Nici un grup și nici o persoana nu pot exercita suveranitatea în nume propriu. ART. 3 Teritoriul (1) Teritoriul României este inalienabil. (2) Frontierele tarii sînt consfințite prin lege organicã, cu respectarea principiilor și a celorlalte norme general admise ale dreptului internațional. (3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, orașe și județe. În condițiile legii, unele orașe sînt declarate municipii. (4) Pe teritoriul statului roman nu pot fi strãmutate sau colonizate populații strãine. ART. 4 Unitatea poporului și egalitatea între cetãțeni (1) Statul are ca fundament unitatea poporului roman. (2) România este patria comuna și indivizibilã a tuturor cetãțenilor sãi, fãrã deosebire de rasa, de naționalitate, de origine etnicã, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenența politica, de avere sau de origine socialã. ART. 5 Cetãțenia (1) Cetãțenia romana se dobîndește, se pãstreazã sau se pierde în condițiile prevãzute de legea organicã. (2) Cetãțenia romana nu poate fi retrasã aceluia care a dobîndit-o prin naștere. ART. 6 Dreptul la identitate (1) Statul recunoaște și garanteazã persoanelor aparținînd minoritãților naționale dreptul la pãstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea identitãții lor etnice, culturale, lingvistice și religioase. (2) Mãsurile de protecție luate de stat pentru pãstrarea, dezvoltarea și exprimarea identitãții persoanelor aparținînd minoritãților naționale trebuie sa fie conforme cu principiile de egalitate și de nediscriminare în raport cu ceilalți cetãțeni romani. ART. 7 Romanii din strãinãtate Statul sprijinã întãrirea legãturilor cu romanii din afarã frontierelor tarii și acționeazã pentru pãstrarea, dezvoltarea și exprimarea identitãții lor etnice, culturale, lingvistice și religioase, cu respectarea legislației statului ai cãrui cetãțeni sînt. ART. 8 Pluralismul și partidele politice (1) Pluralismul în societatea româneascã este o condiție și o garanție a democrației constituționale.

Pagina 2

(2) Partidele politice se constituie și își desfãșoarã activitatea în condițiile legii. Ele contribuie la definirea și la exprimarea voinței politice a cetãțenilor, respectînd suveranitatea nationala, integritatea teritorialã, ordinea de drept și principiile democrației. ART. 9 Sindicatele Sindicatele se constituie și își desfãșoarã activitatea potrivit cu statutele lor, în condițiile legii. Ele contribuie la apãrarea drepturilor și la promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale salariaților. ART. 10 Relații internaționale România întreține și dezvolta relații pașnice cu toate statele și, în acest cadru, relații de buna vecinãtate, întemeiate pe principiile și pe celelalte norme general admise ale dreptului internațional. ART. 11 Dreptul internațional și dreptul intern (1) Statul roman se obliga sa îndeplineascã întocmai și cu buna-credința obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. ART. 12 Simboluri naționale (1) Drapelul României este tricolor; culorile sînt așezate vertical, în ordinea urmãtoare începînd de la lance: albastru, galben, roșu. (2) Ziua nationala a României este 1 Decembrie. (3) Imnul național al României este "Deșteaptã-te romane". (4) Stema tarii și sigiliul statului sînt stabilite prin legi organice. ART. 13 Limba oficialã În România, limba oficialã este limba romana. ART. 14 Capitala Capitala României este municipiul București. TITLUL 2 Drepturile, libertãțile și îndatoririle fundamentale CAP. 1 Dispoziții comune ART. 15 Universalitatea (1) Cetãțenii beneficiazã de drepturile și de libertãțile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevãzute de acestea. (2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile. ART. 16 Egalitatea în drepturi (1) Cetãțenii sînt egali în fata legii și a autoritãților publice, fãrã privilegii și fãrã discriminãri. (2) Nimeni nu este mai presus de lege. (3) Funcțiile și demnitãțile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetãțenia romana și domiciliul în țara. ART. 17 Cetãțenii romani în strãinãtate Cetãțenii romani se bucura în strãinãtate de protecția statului roman și trebuie sa-și îndeplineascã obligațiile, cu excepția acelor ce nu sînt compatibile cu absenta lor din țara. ART. 18 Cetãțenii strãini și apatrizii (1) Cetãțenii strãini și apatrizii care locuiesc în România se bucura de protecția generalã a persoanelor și a averilor, garantatã de Constituție și de alte legi. (2) Dreptul de azil se acorda și se retrage în condițiile legii, cu respectarea tratatelor și a convențiilor internaționale la care România este parte. ART. 19

Pagina 3

Extrãdarea și expulzarea (1) Cetãțeanul roman nu poate fi extrãdat sau expulzat din România. (2) Cetãțenii strãini și apatrizii pot fi extrãdați numai în baza unei convenții internaționale sau în condiții de reciprocitate. (3) Expulzarea sau extrãdarea se hotãrãște de justiție. ART. 20 Tratatele internaționale privind drepturile omului (1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertãțile cetãțenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacã exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementãrile internaționale. ART. 21 Accesul liber la justiție (1) Orice persoana se poate adresa justiției pentru apãrarea drepturilor, a libertãților și a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept. CAP. 2 Drepturile și libertãțile fundamentale ART. 22 Dreptul la viata și la integritatea fizica și psihicã (1) Dreptul la viata, precum și dreptul la integritate fizica și psihicã ale persoanei sînt garantate. (2) Nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant. (3) Pedeapsa cu moartea este interzisã. ART. 23 Libertatea individualã (1) Libertatea individualã și siguranta persoanei sînt inviolabile. (2) Percheziționarea, reținerea sau arestarea unei persoane sînt permise numai în cazurile și cu procedura prevãzute de lege. (3) Reținerea nu poate depãși 24 de ore. (4) Arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durata de cel mult 30 de zile. Asupra legalitãții mandatului, arestatul se poate plînge judecãtorului, care este obligat sa se pronunțe prin hotãrîre motivatã. Prelungirea arestãrii se aproba numai de instanta de judecata. (5) Celui reținut sau arestat i se aduc de îndatã la cunostinta, în limba pe care o înțelege, motivele reținerii sau ale arestãrii, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunostinta numai în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. (6) Eliberarea celui reținut sau arestat este obligatorie, dacã motivele acestor mãsuri au dispãrut. (7) Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune. (8) Pînã la rãmînerea definitiva a hotãrîrii judecãtorești de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã. (9) Nici o pedeapsa nu poate fi stabilitã sau aplicatã decît în condițiile și în temeiul legii. ART. 24 Dreptul la apãrare (1) Dreptul la apãrare este garantat. (2) În tot cursul procesului, pãrțile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. ART. 25 Libera circulație (1) Dreptul la libera circulație, în țara și în strãinãtate, este garantat. Legea stabilește condițiile exercitãrii acestui drept. (2) Fiecãrui cetãțean îi este asigurat dreptul de a-și stabili domiciliul sau resedinta în orice localitate din țara, de a emigra, precum și de a reveni în țara. ART. 26 Viata intima, familialã și privatã (1) Autoritãțile publice respecta și ocrotesc viata intima, familialã și privatã.

Pagina 4

(2) Persoana fizica are dreptul sa dispunã de ea însãși, dacã nu incalca drepturile și libertãțile altora, ordinea publica sau bunele moravuri. ART. 27 Inviolabilitatea domiciliului (1) Domiciliul și resedinta sînt inviolabile. Nimeni nu poate pãtrunde sau rãmîne în domiciliul ori în resedinta unei persoane fãrã învoirea acesteia. (2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege în urmãtoarele situații: a) pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotãrîri judecãtorești; b) pentru înlãturarea unei primejdii privind viata, integritatea fizica sau bunurile unei persoane; c) pentru apãrarea siguranței naționale sau a ordinii publice; d) pentru prevenirea rãspîndirii unei epidemii. (3) Perchezițiile pot fi ordonate exclusiv de magistrat și pot fi efectuate numai în formele prevãzute de lege. (4) Perchezițiile în timpul nopții sînt interzise, afarã de cazul delictului flagrant. ART. 28 Secretul corespondentei Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poștale, al convorbirilor telefonice și al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil. ART. 29 Libertatea conștiinței (1) Libertatea gîndirii și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrãdite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrîns sa adopte o opinie ori sa adere la o credința religioasã, contrare convingerilor sale. (2) Libertatea conștiinței este garantatã; ea trebuie sa se manifeste în spirit de toleranta și de respect reciproc. (3) Cultele religioase sînt libere și se organizeazã potrivit statutelor proprii, în condițiile legii. (4) În relațiile dintre culte sînt interzise orice forme, mijloace, acte sau acțiuni de învrãjbire religioasã. (5) Cultele religioase sînt autonome fata de stat și se bucura de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenței religioase în armata, în spitale, în penitenciare, în azil și în orfelinate. (6) Pãrinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a cãror rãspundere le revine. ART. 30 Libertatea de exprimare (1) Libertatea de exprimare a gîndurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sînt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisã. (3) Libertatea presei implica și libertatea de a infiinta publicații. (4) Nici o publicație nu poate fi suprimatã. (5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masa obligația de a face publica sursa finanțãrii. (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particularã a persoanei și nici dreptul la propria imagine. (7) Sînt interzise de lege defãimarea tarii și a națiunii, îndemnul la rãzboi de agresiune, la ura nationala, rasialã, de clasa sau religioasã, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum și manifestãrile obscene, contrare bunelor moravuri. (8) Rãspunderea civilã pentru informația sau pentru creația adusã la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestãrii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condițiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege. ART. 31 Dreptul la informație (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrãdit. (2) Autoritãțile publice, potrivit competentelor ce le revin, sînt obligate sa asigure informarea corecta a cetãțenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal. (3 Dreptul la informație nu trebuie sa prejudicieze mãsurile de protecție a tinerilor sau siguranta nationala. (4) Mijloacele de informare în masa, publice și private, sînt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice.

Pagina 5

(5) Serviciile publice de radio și de televiziune sînt autonome. Ele trebuie sa garanteze grupurilor sociale și politice importante exercitarea dreptului la antena. Organizarea acestor servicii și controlul parlamentar asupra activitãții lor se reglementeazã prin lege organicã. ART. 32 Dreptul la învãțãtura (1) Dreptul la învãțãtura este asigurat prin învãțãmîntul general obligatoriu, prin învãțãmîntul liceal și prin cel profesional, prin învãțãmîntul superior, precum și prin alte forme de instrucție și de perfecționare. (2) Învãțãmîntul de toate gradele se desfãșoarã în limba romana. În condițiile legii, învãțãmîntul se poate desfasura și într-o limba de circulație internationala. (3) Dreptul persoanelor aparținînd minoritãților naționale de a învațã limba lor maternã și dreptul de a putea fi instruite în aceasta limba sînt garantate; modalitãțile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege. (4) Învãțãmîntul de stat este gratuit, potrivit legii. (5) Instituțiile de învãțãmînt, inclusiv cele particulare, se înființeazã și își desfãșoarã activitatea în condițiile legii. (6) Autonomia universala este garantatã. (7) Statul asigura libertatea învãțãmîntului religios, potrivit cerințelor specifice fiecãrui cult. În școlile de stat, învãțãmîntul religios este organizat și garantat prin lege. ART. 33 Dreptul la ocrotirea sãnãtãții (1) Dreptul la ocrotirea sãnãtãții este garantat. (2) Statul este obligat sa ia mãsuri pentru asigurarea igienei și a sãnãtãții publice. (3) Organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurãri sociale pentru boala, accidente, maternitate și recuperare, controlul exercitãrii profesiilor medicale și a activitãților paramedicale, precum și alte mãsuri de protecție a sãnãtãții fizice și mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii. ART. 34 Dreptul de vot (1) Cetãțenii au drept de vot de la virsta de 18 ani, împliniți pînã în ziua alegerilor inclusiv. (2) Nu au drept de vot debilii sau alienații mintal, puși sub interdicție, și nici persoanele condamnate, prin hotãrîre judecãtoreascã definitiva, la pierderea drepturilor electorale. ART. 35 Dreptul de a fi ales (1) Au dreptul de a fi aleși cetãțenii cu drept de vot care îndeplinesc condițiile prevãzute în articolul 16 alineatul (3), dacã nu le este interzisã asocierea în partide politice, potrivit articolului 37 alineatul (3). (2) Candidații trebuie sa fi împlinit, pînã în ziua alegerilor inclusiv, virsta de cel puțin 23 de ani, pentru a fi aleși în Camera Deputaților sau în organele locale, și virsta de cel puțin 35 de ani, pentru a fi aleși în Senat sau în funcția de Președinte al României. ART. 36 Libertatea întrunirilor Mitingurile, demonstrațiile, procesiunile sau orice alte întruniri sînt libere și se pot organiza și desfasura numai în mod pașnic, fãrã nici un fel de arme. ART. 37 Dreptul de asociere (1) Cetãțenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate și în alte forme de asociere. (2) Partidele sau organizațiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeazã impotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitãții, a integritãții sau a independentei României sînt neconstituționale. (3) Nu pot face parte din partide politice judecãtorii Curții Constituționale, avocații poporului, magistrații, membrii activi ai armatei, polițiștii și alte categorii de funcționari publici stabilite prin lege organicã. (4) Asociațiile cu caracter secret sînt interzise. ART. 38 Munca și protecția socialã a muncii (1) Dreptul la munca nu poate fi îngrãdit. Alegerea profesiei și alegerea locului de munca sînt libere. (2) Salariații au dreptul la protecția socialã a muncii. Mãsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de munca al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul sãptãmînal, concediul de odihna plãtit, prestarea muncii în condiții grele, precum și alte situații specifice.

Pagina 6

(3) Durata normalã a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore. (4) La munca egala, femeile au salariu egal cu bãrbații. (5) Dreptul la negocieri colective în materie de munca și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sînt garantate. ART. 39 Interzicerea muncii forțate (1) Munca forțatã este interzisã. (2) Nu constituie munca forțatã: a) serviciul cu caracter militar sau activitãțile desfãșurate în locul acestuia de cei care, potrivit legii, nu presteazã serviciul militar obligatoriu din motive religioase; b) munca unei persoane condamnate, prestatã în condiții normale, în perioada de detenție sau de libertate condiționatã; c) prestațiile impuse în situația creata de calamitati ori de alt pericol, precum și cele care fac parte din obligațiile civile normale stabilite de lege. ART. 40 Dreptul la greva (1) Salariații au dreptul la greva pentru apãrarea intereselor profesionale, economice și sociale. (2) Legea stabilește condițiile și limitele exercitãrii acestui drept, precum și garanțiile necesare asigurãrii serviciilor esențiale pentru societate. ART. 41 Protecția proprietãții private (1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sînt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sînt stabilite de lege. (2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãțenii strãini și apatrizii nu pot dobîndi dreptul de proprietate asupra terenurilor. (3) Nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauza de utilitate publica, stabilitã potrivit legii, cu dreapta și prealabilã despãgubire. (4) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricãrei proprietãți imobiliare, cu obligația de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autoritãții. (5) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) și (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiție. (6) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinãtãți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. (7) Averea dobindita licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobîndirii se prezuma. (8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii. ART. 42 Dreptul la moștenire Dreptul la moștenire este garantat. ART. 43 Nivelul de trai (1) Statul este obligat sa ia mãsuri de dezvoltare economicã și de protecție socialã, de natura sa asigure cetãțenilor un nivel de trai decent. (2) Cetãțenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plãtit, la asistenta medicalã în unitãțile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asistenta socialã prevãzute de lege. ART. 44 Familia (1) Familia se întemeiazã pe cãsãtoria liber consimțitã între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea pãrinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor. (2) Condițiile de încheiere, de desfacere și de nulitate a cãsãtoriei se stabilesc prin lege. Cãsãtoria religioasã poate fi celebratã numai dupã cãsãtoria civilã. (3) Copiii din afarã cãsãtoriei sînt egali în fata legii cu cei din cãsãtorie. ART. 45 Protecția copiilor și a tinerilor

Pagina 7

(1) Copiii și ținerii se bucura de un regim special de protecție și de asistenta în realizarea drepturilor lor. (2) Statul acorda alocații de stat pentru copii și ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori handicapat. Alte forme de protecție socialã a copiilor și a tinerilor se stabilesc prin lege. (3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activitãți care le-ar dãuna sãnãtãții, moralitãții sau care le-ar pune în primejdie viata ori dezvoltarea normalã sînt interzise. (4) Minorii sub virsta de 15 ani nu pot fi angajați ca salariați. (5) Autoritãțile publice au obligația sa contribuie la asigurarea condițiilor pentru participarea libera a tinerilor la viata politica, socialã, economicã, culturalã și sportiva a tarii. ART. 46 Protecția persoanelor handicapate Persoanele handicapate se bucura de protecție specialã. Statul asigura realizarea unei politici naționale de prevenire, de tratament, de readaptare, de învãțãmînt, de instruire și de integrare socialã a handicapaților, respectînd drepturile și îndatoririle ce revin pãrinților și tutorilor. ART. 47 Dreptul de petiționare (1) Cetãțenii au dreptul sa se adreseze autoritãților publice prin petiții formulate numai în numele semnatarilor. (2) Organizațiile legal constituite au dreptul sa adreseze petiții exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintã. (3) Exercitarea dreptului de petiționare este scutitã de taxa. (4) Autoritãțile publice au obligația sa rãspundã la petiții în termenele și în condițiile stabilite potrivit legii. ART. 48 Dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publica (1) Persoana vãtãmatã într-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obținã recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei. (2) Condițiile și limitele exercitãrii acestui drept se stabilesc prin lege organicã. (3) Statul rãspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare sãvîrșite în procesele penale. ART. 49 Restrîngerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertãți (1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertãți poate fi restrîns numai prin lege și numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranței naționale, a ordinii, a sãnãtãții ori a moralei publice, a drepturilor și a libertãților cetãțenilor; desfãșurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrîngerea trebuie sa fie proporționalã cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãții. CAP. 3 Îndatoririle fundamentale ART. 50 Fidelitatea fata de țara (1) Fidelitatea fata de țara este sacrã. (2) Cetãțenii cãrora le sînt încredințate funcții publice, precum și militarii, rãspund de îndeplinirea cu credința a obligațiilor ce le revin și, în acest scop, vor depune jurãmîntul cerut de lege. ART. 51 Respectarea Constituției și a legilor Respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie. ART. 52 Apãrarea tarii (1) Cetãțenii au dreptul și obligația sa apere România. (2) Serviciul militar este obligatoriu pentru bãrbații, cetãțeni romani, care au împlinit virsta de 20 de ani, cu excepția cazurilor prevãzute de lege. (3) Pentru pregãtirea în cadrul serviciului militar activ, cetãțenii pot fi încorporați pînã la virsta de 35 de ani. ART. 53 Contribuții financiare

Pagina 8

(1) Cetãțenii au obligația sa contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice. (2) Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure așezarea justa a sarcinilor fiscale. (3) Orice alte prestații sînt interzise, în afarã celor stabilite prin lege, în situații excepționale. ART. 54 Exercitarea drepturilor și a libertãților Cetãțenii romani, cetãțenii strãini și apatrizii trebuie sa-și exercite drepturile și libertãțile constituționale cu buna-credința, fãrã sa încalce drepturile și libertãțile celorlalți. CAP. 4 Avocatul Poporului ART. 55 Numirea și rolul (1) Avocatul Poporului este numit de Senat, pe o durata de 4 ani, pentru apãrarea drepturilor și a libertãților cetãțenilor. Organizarea și funcționarea instituției Avocatului Poporului se stabilesc prin lege organicã. (2) Avocatul Poporului nu poate îndeplini nici o funcție publica sau privatã. ART. 56 Exercitarea atribuțiilor (1) Avocatul Poporului își exercita atribuțiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile și în libertãțile lor, în limitele stabilite de lege. (2) Autoritãțile publice sînt obligate sa asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar în exercitarea atribuțiilor sale. ART. 57 Raportul în fata Parlamentului Avocatul Poporului prezintã celor doua Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora. Rapoartele pot conține recomandãri privind legislația sau mãsuri de alta natura, pentru ocrotirea drepturilor și a libertãților cetãțenilor. TITLUL 3 Autoritãțile publice CAP. 1 Parlamentul Secțiunea 1 Organizarea și funcționarea ART. 58 Rolul și structura (1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman și unica autoritate legiuitoare a tarii. (2) Parlamentul este alcãtuit din Camera Deputaților și Senat. ART. 59 Alegerea Camerelor (1) Camera Deputaților și Senatul sînt alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, potrivit legii electorale. (2) Organizațiile cetãțenilor aparținînd minoritãților naționale, care nu întrunesc în alegeri numãrul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, au dreptul la cîte un loc de deputat, în condițiile legii electorale. Cetãțenii unei minoritãți naționale pot fi reprezentați numai de o singura organizație. (3) Numãrul deputaților și al senatorilor se stabilește prin legea electoralã, în raport cu populația tarii. ART. 60 Durata mandatului (1) Camera Deputaților și Senatul sînt alese pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin lege organicã, în caz de rãzboi sau de catastrofa. (2) Alegerile pentru Camera Deputaților și pentru Senat se desfãșoarã în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului. (3) Parlamentul nou ales se întrunește, la convocarea Președintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri. (4) Mandatul Camerelor se prelungește pînã la întrunirea legalã a noului Parlament. În aceasta perioada nu poate fi revizuitã Constituția și nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice. (5) Proiectele de legi sau propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a Parlamentului precedent își continua procedura în noul Parlament.

Pagina 9

ART. 61 Organizarea interna (1) Organizarea și funcționarea fiecãrei Camere se stabilesc prin regulament propriu. Resursele financiare ale Camerelor sînt prevãzute în bugetele aprobate de acestea. (2) Fiecare Camera își alege un birou permanent. Președintele Camerei Deputaților și Președintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalți membri ai birourilor permanente sînt aleși la începutul fiecãrei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocați înainte de expirarea mandatului. (3) Deputații și senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecãrei Camere. (4) Fiecare Camera își constituie comisii permanente și poate institui comisii de ancheta sau alte comisii speciale. Camerele își pot constitui comisii comune. (5) Birourile permanente și comisiile parlamentare se alcãtuiesc potrivit configurației politice a fiecãrei Camere. ART. 62 Ședințe comune (1) Camera Deputaților și Senatul lucreazã în ședințe separate și în ședințe comune. În ședințele comune, lucrãrile se desfãșoarã potrivit unui regulament adoptat cu votul majoritãții deputaților și senatorilor. (2) Camerele se întrunesc în ședința comuna pentru: a) primirea mesajului Președintelui României; b) aprobarea bugetului de stat și a bugetului asigurãrilor sociale de stat; c) declararea mobilizãrii generale sau parțiale; d) declararea stãrii de rãzboi; e) suspendarea sau încetarea ostilitãților militare; f) examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apãrare a Tarii și ale Curții de Conturi; g) numirea, la propunerea Președintelui României, a directorului Serviciului Roman de Informații și exercitarea controlului asupra activitãții acestui serviciu; h) îndeplinirea altor atribuții care, potrivit Constituției sau regulamentului, se exercita în ședința comuna. ART. 63 Sesiuni (1) Camera Deputaților și Senatul se întrunesc în doua sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie și nu poate depãși sfîrșitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie și nu poate depãși sfîrșitul lunii decembrie. (2) Camera Deputaților și Senatul se întrunesc și în sesiuni extraordinare, la cererea Președintelui României, a biroului permanent al fiecãrei Camere ori a cel puțin o treime din numãrul deputaților sau al senatorilor. (3) Convocarea Camerelor se face de președinții acestora. ART. 64 Actele juridice și cvorumul legal Camera Deputaților și Senatul adopta legi, hotãrîri și moțiuni, în prezenta majoritãții membrilor. ART. 65 Caracterul public al ședințelor (1) Ședințele celor doua Camere sînt publice. (2) Camerele pot hotãrî ca anumite ședințe sa fie secrete. Secțiunea a 2-a Statutul deputaților și al senatorilor ART. 66 Mandatul reprezentativ (1) În exercitarea mandatului, deputații și senatorii sînt în serviciul poporului. (2) Orice mandat imperativ este nul. ART. 67 Mandatul deputaților și al senatorilor (1) Deputații și senatorii intra în exercițiul mandatului la data întrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub condiția validãrii. (2) Calitatea de deputat sau de senator înceteazã la data întrunirii legale a Camerelor nou alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces. ART. 68 Incompatibilitãți

Pagina 10

(1) Nimeni nu poate fi, în același timp, deputat și senator. (2) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilã cu exercitarea oricãrei funcții publice de autoritate, cu excepția celei de membru al Guvernului. (3) Alte incompatibilitãți se stabilesc prin lege organicã. ART. 69 Imunitatea parlamentarã (1) Deputatul sau senatorul nu poate fi reținut, arestat, percheziționat sau trimis în judecata, penalã ori contravenționalã, fãrã încuviințarea Camerei din care face parte, dupã ascultarea sa. Competenta de judecata aparține Curții Supreme de Justiție. (2) În caz de infracțiune flagrantã, deputatul sau senatorul poate fi reținut și supus percheziției. Ministrul justiției va informa neîntîrziat pe președintele Camerei asupra reținerii și a percheziției. În cazul în care Camera sesizatã constata ca nu exista temei pentru reținere, va dispune imediat revocarea acestei mãsuri. ART. 70 Independenta opiniilor Deputații și senatorii nu pot fi trași la rãspundere juridicã pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. ART. 71 Indemnizația și celelalte drepturi Deputații și senatorii primesc o indemnizație lunarã. Cuantumul indemnizației și celelalte drepturi se stabilesc prin lege. Secțiunea a 3-a Legiferarea ART. 72 Categorii de legi (1) Parlamentul adopta legi constituționale, legi organice și legi ordinare. (2) Legile constituționale sînt cele de revizuire a Constituției. (3) Prin lege organicã se reglementeazã: a) sistemul electoral; b) organizarea și funcționarea partidelor politice; c) organizarea și desfãșurarea referendumului; d) organizarea Guvernului și a Consiliului Suprem de Apãrare a Tarii; e) regimul stãrii de asediu și al celei de urgenta; f) infracțiunile, pedepsele și regimul executãrii acestora; g) acordarea amnistiei sau a grațierii colective; h) organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecãtorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi; i) statutul funcționarilor publici; j) contenciosul administrativ; k) regimul juridic general al proprietãții și al moștenirii; l) regimul general privind raporturile de munca, sindicatele și protecția socialã; m) organizarea generalã a învãțãmîntului; n) regimul general al cultelor; o) organizarea administrației locale, a teritoriului, precum și regimul general privind autonomia localã; p) modul de stabilire a zonei economice exclusive; r) celelalte domenii pentru care, în Constituție, se prevede adoptarea de legi organice. ART. 73 Initiativa legislativã (1) Initiativa legislativã aparține Guvernului, deputaților, senatorilor, precum și unui numãr de cel puțin 250.000 de cetãțeni cu drept de vot. Cetãțenii care își manifesta dreptul la initiativa legislativã trebuie sa provinã din cel puțin un sfert din județele tarii, iar în fiecare din aceste județe sau în municipiul București trebuie sa fie înregistrate cel puțin 10.000 de semnãturi în sprijinul acestei inițiative. (2) Nu pot face obiectul inițiativei legislative a cetãțenilor problemele fiscale, cele cu caracter internațional, amnistia și grațierea. (3) Guvernul își exercita initiativa legislativã prin transmiterea proiectului de lege cãtre una dintre Camere.

Pagina 11

(4) Deputații, senatorii și cetãțenii care exercita dreptul la initiativa legislativã pot prezenta propuneri legislative numai în forma cerutã pentru proiectele de legi. (5) Propunerile legislative se supun întîi adoptãrii în Camera în care au fost prezentate. ART. 74 Adoptarea legilor și a hotãrîrilor (1) Legile organice și hotãrîrile privind regulamentele Camerelor se adopta cu votul majoritãții membrilor fiecãrei Camere. (2) Legile ordinare și hotãrîrile se adopta cu votul majoritãții membrilor prezenți din fiecare Camera. (3) La cererea Guvernului sau din proprie initiativa, Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedura de urgenta, stabilitã potrivit regulamentului fiecãrei Camere. ART. 75 Trimiterea proiectelor de legi și a propunerilor legislative de la o Camera la cealaltã Proiectele de legi sau propunerile legislative adoptate de una din Camere se trimit celeilalte Camere a Parlamentului. Dacã aceasta din urma respinge proiectul de lege sau propunerea legislativã, ele se trimit, pentru o noua dezbatere, Camerei care le-a adoptat. O noua respingere este definitiva. ART. 76 Mediere (1) Dacã una din Camere adopta un proiect de lege sau o propunere legislativã într-o redactare diferita de cea aprobatã de cealaltã Camera, președinții Camerelor vor iniția, prin intermediul unei comisii paritare, procedura de mediere. (2) În cazul în care comisia nu ajunge la un acord sau dacã una din Camere nu aproba raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenta se supun dezbaterii Camerei Deputaților și Senatului, în ședința comuna, care vor adopta textul definitiv cu votul majoritãții prevãzute la articolul 74 alineatele (1) sau (2). ART. 77 Promulgarea legii (1) Legea se trimite, spre promulgare, Președintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire. (2) Înainte de promulgare, Președintele poate cere Parlamentului, o singura data, reexaminarea legii. (3) Dacã Președintele a cerut reexaminarea legii ori dacã s-a cerut verificarea constituționalitãții ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate dupã reexaminare sau de la primirea deciziei Curții Constituționale, prin care i s-a confirmat constituționalitatea. ART. 78 Intrarea în vigoare a legii Legea se publica în Monitorul Oficial al României și intra în vigoare la data publicãrii sau la data prevãzutã în textul ei. ART. 79 Consiliul Legislativ (1) Consiliul Legislativ este organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizeazã proiectele de acte normative în vederea sistematizãrii, unificãrii și coordonãrii întregii legislații. El tine evidenta oficialã a legislației României. (2) Înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Legislativ se stabilesc prin lege organicã. CAP. 2 Președintele României ART. 80 Rolul Președintelui (1) Președintele României reprezintã statul roman și este garantul independentei naționale, al unitãții și al integritãții teritoriale a tarii. (2) Președintele României vegheazã la respectarea Constituției și la buna funcționare a autoritãților publice. În acest scop, Președintele exercita funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate. ART. 81 Alegerea Președintelui (1) Președintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat. (2) Este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegãtorilor înscriși în listele electorale.

Pagina 12

(3) În cazul în care nici unul dintre candidați nu a întrunit aceasta majoritate, se organizeazã al doilea tur de scrutin, între primii doi candidați stabiliți în ordinea numãrului de voturi obținute în primul tur. Este declarat ales candidatul care a obținut cel mai mare numãr de voturi. (4) Nici o persoana nu poate îndeplini funcția de Președinte al României decît pentru cel mult doua mandate. Acestea pot fi și succesive. ART. 82 Validarea mandatului și depunerea jurãmîntului (1) Rezultatul alegerilor pentru funcția de Președinte al României este validat de Curtea Constituționalã. (2) Candidatul a cãrui alegere a fost validatã depune în fata Camerei Deputaților și a Senatului, în ședința comuna, urmãtorul jurãmînt: "Jur sa-mi dãruiesc toatã puterea și priceperea pentru propãșirea spiritualã și materialã a poporului roman, sa respect Constituția și legile tarii, sa apar democrația, drepturile și libertãțile fundamentale ale cetãțenilor, suveranitatea, independenta, unitatea și integritatea teritorialã a României. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!". ART. 83 Durata mandatului (1) Mandatul Președintelui României este de 4 ani și se exercita de la data depunerii jurãmîntului. (2) Președintele României își exercita mandatul pînã la depunerea jurãmîntului de Președintele nou ales. (3) Mandatul Președintelui României poate fi prelungit, prin lege organicã, în caz de rãzboi sau de catastrofa. ART. 84 Incompatibilitãți și imunitãți (1) În timpul mandatului, Președintele României nu poate fi membru al unui partid și nu poate îndeplini nici o alta funcție publica sau privatã. (2) Președintele României se bucura de imunitate. Prevederile articolului 70 se aplica în mod corespunzãtor. (3) Camera Deputaților și Senatul, în ședința comuna, pot hotãrî punerea sub acuzare a Președintelui României pentru inalta trãdare, cu votul a cel puțin doua treimi din numãrul deputaților și senatorilor. Competenta de judecata aparține Curții Supreme de Justiție, în condițiile legii. Președintele este demis de drept de la data rãmînerii definitive a hotãrîrii de condamnare. ART. 85 Numirea Guvernului (1) Președintele României desemneazã un candidat pentru funcția de prim-ministru și numește Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament. (2) În caz de remaniere guvernamentalã sau de vacanta a postului, Președintele revoca și numește, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului. ART. 86 Consultarea Guvernului Președintele României poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente și de importanta deosebita. ART. 87 Participarea la ședințele Guvernului (1) Președintele României poate lua parte la ședințele Guvernului în care se dezbat probleme de interes național privind politica externa, apãrarea tarii, asigurarea ordinii publice și, la cererea primului-ministru, în alte situații. (2) Președintele României prezideazã ședințele Guvernului la care participa. ART. 88 Mesaje Președintele României adreseazã Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale națiunii. ART. 89 Dizolvarea Parlamentului (1) Dupã consultarea președinților celor doua Camere și a liderilor grupurilor parlamentare, Președintele României poate sa dizolve Parlamentul, dacã acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare și numai dupã respingerea a cel puțin doua solicitãri de investitura. (2) În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singura data.

Pagina 13

(3) Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Președintelui României și nici în timpul stãrii de asediu sau al stãrii de urgenta. ART. 90 Referendumul Președintele României, dupã consultarea Parlamentului, poate cere poporului sa-și exprime, prin referendum, vointa cu privire la probleme de interes național. ART. 91 Atribuții în domeniul politicii externe (1) Președintele încheie tratate internaționale în numele României, negociate de Guvern, și le supune spre ratificare Parlamentului, în termen de 60 de zile. (2) Președintele, la propunerea Guvernului, acrediteazã și recheamã reprezentanții diplomatici ai României și aproba înființarea, desființarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice. (3) Reprezentanții diplomatici ai altor state sînt acreditați pe lîngã Președintele României. ART. 92 Atribuții în domeniul apãrãrii (1) Președintele României este comandantul forțelor armate și îndeplinește funcția de președinte al Consiliului Suprem de Apãrare a Tarii. (2) El poate declara, cu aprobarea prealabilã a Parlamentului, mobilizarea parțialã sau generalã a forțelor armate. Numai în cazuri excepționale, hotãrîrea Președintelui se supune ulterior aprobãrii Parlamentului, în cel mult 5 zile de la adoptare. (3) În caz de agresiune armata îndreptatã impotriva tarii, Președintele României ia mãsuri pentru respingerea agresiunii și le aduce neîntîrziat la cunostinta Parlamentului, printr-un mesaj. Dacã Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacã de drept în 24 de ore de la declanșarea agresiunii. ART. 93 Mãsuri excepționale (1) Președintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenta, în intreaga țara ori în unele localitãți, și solicita Parlamentului încuviințarea mãsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia. (2) Dacã Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacã de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stãrii de asediu sau a stãrii de urgenta și funcționeazã pe toatã durata acestora. ART. 94 Alte atribuții Președintele României îndeplinește și urmãtoarele atribuții: a) conferã decorații și titluri de onoare; b) acorda gradele de mareșal, de general și de amiral; c) numește în funcții publice, în condițiile prevãzute de lege; d) acorda grațierea individualã. ART. 95 Suspendarea din funcție (1) În cazul sãvîrșirii unor fapte grave prin care incalca prevederile Constituției, Președintele României poate fi suspendat din funcție de Camera Deputaților și de Senat, în ședința comuna, cu votul majoritãții deputaților și senatorilor, dupã consultarea Curții Constituționale. Președintele poate da Parlamentului explicații cu privire la faptele ce i se imputa. (2) Propunerea de suspendare din funcție poate fi initiata de cel puțin o treime din numãrul deputaților și senatorilor și se aduce, neîntîrziat, la cunostinta Președintelui. (3) Dacã propunerea de suspendare din funcție este aprobatã, în cel mult 30 de zile se organizeazã un referendum pentru demiterea Președintelui. ART. 96 Vacanta funcției (1) Vacanta funcției de Președinte al României intervine în caz de demisie, de demitere din funcție, de imposibilitate definitiva a exercitãrii atribuțiilor sau de deces. (2) În termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacanta funcției de Președinte al României, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Președinte. ART. 97 Interimatul funcției

Pagina 14

(1) Dacã funcția de Președinte devine vacanta ori dacã Președintele este suspendat din funcție sau dacã se afla în imposibilitate temporarã de a-și exercita atribuțiile, interimatul se asigura, în ordine, de președintele Senatului sau de președintele Camerei Deputaților. (2) Atribuțiile prevãzute la articolele 88-90 nu pot fi exercitate pe durata interimatului funcției prezidențiale. ART. 98 Rãspunderea președintelui interimar Dacã persoana care asigura interimatul funcției de Președinte al României sãvîrșește fapte grave, prin care se incalca prevederile Constituției, se aplica articolul 95 și articolul 97. ART. 99 Actele Președintelui (1) În exercitarea atribuțiilor sale, Președintele României emite decrete care se publica în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenta decretului. (2) Decretele emise de Președintele României în exercitarea atribuțiilor sale prevãzute în articolul 91 alineatele (1) și (2), articolul 92 alineatele (2) și (3), articolul 93 alineatul (1) și articolul 94 literele a), b) și d) se contrasemneazã de primul-ministru. ART. 100 Indemnizația și celelalte drepturi Indemnizația și celelalte drepturi ale Președintelui României se stabilesc prin lege. CAP. 3 Guvernul ART. 101 Rolul și structura (1) Guvernul, potrivit programului sau de guvernare acceptat de Parlament, asigura realizarea politicii interne și externe a tarii și exercita conducerea generalã a administrației publice. (2) În îndeplinirea atribuțiilor sale, Guvernul coopereazã cu organismele sociale interesate. (3) Guvernul este alcãtuit din prim-ministru, miniștri și alți membri stabiliți prin lege organicã. ART. 102 Investitura (1) Președintele României desemneazã un candidat pentru funcția de prim-ministru, în urma consultãrii partidului care are majoritatea absolutã în Parlament ori, dacã nu exista o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament. (2) Candidatul pentru funcția de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului și a întregii liste a Guvernului. (3) Programul și lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaților și de Senat, în ședința comuna. Parlamentul acorda încredere Guvernului cu votul majoritãții deputaților și senatorilor. ART. 103 Jurãmîntul de credința (1) Primul-ministru, miniștrii și ceilalți membri ai Guvernului vor depune individual, în fata Președintelui României, jurãmîntul de la articolul 82. (2) Guvernul în întregul sau și fiecare în parte își exercita mandatul, începînd de la data depunerii jurãmîntului. ART. 104 Incompatibilitãți (1) Funcția de membru al Guvernului este incompatibilã cu exercitarea altei funcții publice de autoritate, cu excepția celei de deputat dau de senator. De asemenea, ea este incompatibilã cu exercitarea unei funcții de reprezentare profesionalã salarizate în cadrul organizațiilor cu scop comercial. (2) Alte incompatibilitãți se stabilesc prin lege organicã. ART. 105 Încetarea funcției de membru al Guvernului Funcția de membru al Guvernului înceteazã în urma demisiei, a revocãrii, a pierderii drepturilor electorale, a stãrii de incompatibilitate, a decesului, precum și în alte cazuri prevãzute de lege. ART. 106 Primul-ministru

Pagina 15

(1) Primul-ministru conduce Guvernul și coordoneazã activitatea membrilor acestuia, respectînd atribuțiile ce le revin. De asemenea, prezintã Camerei Deputaților sau Senatului rapoarte și declarații cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate. (2) Dacã primul-ministru se afla într-una din situațiile prevãzute la articolul 105 sau este în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile, Președintele României va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuțiile primului-ministru, pînã la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilitãții exercitãrii atribuțiilor, înceteazã dacã primul-ministru își reia activitatea în Guvern. (3) Prevederile alineatului (2) se aplica în mod corespunzãtor și celorlalți membri ai Guvernului, la propunerea primului-ministru, pentru o perioada de cel mult 45 de zile. ART. 107 Actele Guvernului (1) Guvernul adopta hotãrîri și ordonanțe. (2) Hotãrîrile se emit pentru organizarea executãrii legilor. (3) Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevãzute de aceasta. (4) Hotãrîrile și ordonanțele adoptate de Guvern se semneazã de primul-ministru, se contrasemneazã de miniștrii care au obligația punerii lor în executare și se publica în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenta hotãrîrii sau a ordonanței. Hotãrîrile care au caracter militar se comunica numai instituțiilor interesate. ART. 108 Rãspunderea membrilor Guvernului (1) Guvernul rãspunde politic numai în fata Parlamentului pentru intreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului rãspunde politic solidar cu ceilalți membri pentru activitatea Guvernului și pentru actele acestuia. (2) Numai Camera Deputaților, Senatul și Președintele României au dreptul sa ceara urmãrirea penalã a membrilor Guvernului pentru faptele sãvîrșite în exercițiul funcției lor. Dacã s-a cerut urmãrirea penalã, Președintele României poate dispune suspendarea acestora din funcție. Trimiterea în judecata a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcție. Competenta de judecata aparține Curții Supreme de Justiție. (3) Cazurile de rãspundere și pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sînt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministerialã. ART. 109 Încetarea mandatului (1) Guvernul își exercita mandatul pînã la data validãrii alegerilor parlamentare generale. (2) Guvernul este demis la data retragerii de Parlament a încrederii acordate sau dacã primul-ministru se afla într-una din situațiile prevãzute în articolul 105 ori este în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile mai mult de 45 de zile. (3) În situațiile prevãzute în alineatul (2) sînt aplicabile prevederile articolului 102. (4) Guvernul al cãrui mandat a încetat potrivit alineatelor (1) și (2) îndeplinește numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, pînã la depunerea jurãmîntului de membrii noului Guvern. CAP. 4 Raporturile Parlamentului cu Guvernul ART. 110 Informarea Parlamentului (1) Guvernul și celelalte organe ale administrației publice, în cadrul controlului parlamentar al activitãții lor, sînt obligate sa prezinte informațiile și documentele cerute de Camera Deputaților, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul președinților acestora. În cazul în care o initiativa legislativã implica modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurãrilor sociale de stat, solicitarea informãrii este obligatorie. (2) Membrii Guvernului au acces la lucrãrile Parlamentului. Dacã li se solicita prezenta, participarea lor este obligatorie. ART. 111 Întrebãri și interpelãri (1) Guvernul și fiecare dintre membrii sãi sînt obligați sa rãspundã la întrebãrile sau la interpelãrile formulate de deputați sau de senatori. (2) Camera Deputaților sau Senatul poate adopta o moțiune prin care sa-și exprime poziția cu privire la problema ce a fãcut obiectul interpelãrii.

Pagina 16

ART. 112 Moțiunea de cenzura (1) Camera Deputaților și Senatul, în ședința comuna, pot retrage încrederea acordatã Guvernului prin adoptarea unei moțiuni de cenzura, cu votul majoritãții deputaților și senatorilor. (2) Moțiunea de cenzura poate fi initiata de cel puțin o pãtrime din numãrul total al deputaților și senatorilor și se comunica Guvernului la data depunerii. (3) Moțiunea de cenzura se dezbate dupã 3 zile de la data cînd a fost prezentatã în ședința comuna a celor doua Camere. (4) Dacã moțiunea de cenzura a fost respinsã, deputații și senatorii care au semnat-o nu mai pot iniția, în aceeași sesiune, o noua moțiune de cenzura, cu excepția cazului în care Guvernul își angajeazã rãspunderea potrivit articolului 113. ART. 113 Angajarea rãspunderii Guvernului (1) Guvernul își poate angaja rãspunderea în fata Camerei Deputaților și a Senatului, în ședința comuna, asupra unui program, a unei declarații de politica generalã sau a unui proiect de lege. (2) Guvernul este demis dacã o moțiune de cenzura, depusa în termen de 3 zile de la prezentarea programului, a declarației de politica generalã sau a proiectului de lege, a fost votatã în condițiile articolului 112. (3) Dacã Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat se considera adoptat, iar programul sau declarația de politica generalã devine obligatorie pentru Guvern. (4) În cazul în care Președintele României cere reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterea acesteia se va face în ședința comuna a celor doua Camere. ART. 114 Delegarea legislativã (1) Parlamentul poate adopta o lege specialã de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. (2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul și data pînã la care se pot emite ordonanțe. (3) Dacã legea de abilitare o cere, ordonanțele se supun aprobãrii Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pînã la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanței. (4) În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgenta. Acestea intra în vigoare numai dupã depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacã Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacã în mod obligatoriu. (5) Aprobarea sau respingerea ordonanțelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse și ordonanțele ale cãror efecte au încetat potrivit alineatului (3). CAP. 5 Administrația publica Secțiunea 1 Administrația publica centrala de specialitate ART. 115 Structura (1) Ministerele se organizeazã numai în subordinea Guvernului. (2) Alte organe de specialitate se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autoritãți administrative autonome. ART. 116 Înființarea (1) Ministerele se înființeazã, se organizeazã și funcționeazã potrivit legii. (2) Guvernul și ministerele, cu avizul Curții de Conturi, pot infiinta organe de specialitate, în subordinea lor, numai dacã legea le recunoaște aceasta competenta. (3) Autoritãți administrative autonome se pot infiinta prin lege organicã. ART. 117 Forțele armate (1) Armata este subordonata exclusiv voinței poporului pentru garantarea suveranitãții, a independentei și a unitãții statului, a integritãții teritoriale a tarii și a democrației constituționale.

Pagina 17

(2) Structura sistemului național de apãrare, organizarea armatei, pregãtirea populației, a economiei și a teritoriului pentru apãrare, precum și statutul cadrelor militare, se stabilesc prin lege organicã. (3) Prevederile alineatului (1) și (2) se aplica, în mod corespunzãtor, poliției și serviciilor de informații ale statului, precum și celorlalte componente ale forțelor armate. (4) Organizarea de activitãți militare sau paramilitare în afarã unei autoritãți statale este interzisã. (5) Pe teritoriul României nu pot intra sau trece trupe strãine decît în condițiile stabilite de lege. ART. 118 Consiliul Suprem de Apãrare a Tarii Consiliul Suprem de Apãrare a Tarii organizeazã și coordoneazã unitar activitãțile care privesc apãrarea tarii și siguranta nationala. Secțiunea a 2-a Administrația publica localã ART. 119 Principii de baza Administrația publica din unitãțile administrativ-teritoriale se întemeiazã pe principiul autonomiei locale și pe cel al descentralizãrii serviciilor publice. ART. 120 Autoritãți comunale și orãșenești (1) Autoritãțile administrației publice, prin care se realizeazã autonomia localã în comune și în orașe, sînt consiliile locale alese și primãrii aleși, în condițiile legii. (2) Consiliile locale și primãrii funcționeazã, în condițiile legii, ca autoritãți administrative autonome și rezolva treburile publice din comune și din orașe. (3) Autoritãțile prevãzute la alineatul (1) se pot constitui și în subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor. ART. 121 Consiliul județean (1) Consiliul județean este autoritatea administrației publice pentru coordonarea activitãții consiliilor comunale și orãșenești, în vederea realizãrii serviciilor publice de interes județean. (2) Consiliul județean este ales și funcționeazã în condițiile legii. ART. 122 Prefectul (1) Guvernul numește cîte un prefect în fiecare județ și în municipiul București. (2) Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local și conduce serviciile publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale, din unitãțile administrativ-teritoriale. (3) Atribuțiile prefectului se stabilesc potrivit legii. (4) Prefectul poate ataca, în fata instanței de contencios administrativ, un act al consiliului județean, al celui local sau al primarului, în cazul în care considera actul ilegal. Actul este suspendat de drept. CAP. 6 Autoritatea judecãtoreascã Secțiunea 1 Instanțele judecãtorești Înfãptuirea justiției (1) Justiția se înfãptuiește în numele legii. (2) Judecãtorii sînt independenți și se supun numai legii. ART. 124 Statutul judecãtorilor (1) Judecãtorii numiți de Președintele României sînt inamovibili, potrivit legii. Președintele și ceilalți judecãtori ai Curții Supreme de Justiție sînt numiți pe o perioada de 6 ani. Ei pot fi reînvestiți în funcție. Promovarea, transferarea și sancționarea judecãtorilor pot fi dispuse numai de Consiliul Superior al Magistraturii, în condițiile legii. (2) Funcția de judecãtor este incompatibilã cu orice alta funcție publica sau privatã, cu excepția funcțiilor didactice din învãțãmîntul superior. ART. 125 Instanțele judecãtorești

Pagina 18

(1) Justiția se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecãtorești stabilite de lege. (2) Este interzisã înființarea de instanțe extraordinare. (3) Competenta și procedura de judecata sînt stabilite de lege. ART. 126 Caracterul public al dezbaterilor Ședințele de judecata sînt publice, afarã de cazurile prevãzute de lege. ART. 127 Dreptul la interpret (1) Procedura judiciarã se desfãșoarã în limba romana. (2) Cetãțenii aparținînd minoritãților naționale, precum și persoanele care nu înțeleg sau nu vorbesc limba romana au dreptul de a lua cunostinta de toate actele și lucrãrile dosarului, de a vorbi în instanta și de a pune concluzii, prin interpret; în procesele penale acest drept este asigurat în mod gratuit. ART. 128 Folosirea cãilor de atac Impotriva hotãrîrilor judecãtorești, pãrțile interesate și Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condițiile legii. ART. 129 Poliția instanțelor Instanțele judecãtorești dispun de poliția pusã în serviciul lor. Secțiunea a 2-a Ministerul Public ART. 130 Rolul Ministerului Public (1) În activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãții și apara ordinea de drept, precum și drepturile și libertãțile cetãțenilor. (2) Ministerul Public își exercita atribuțiile prin procurori constituiți în parchete, în condițiile legii. ART. 131 Statutul procurorilor (1) Procurorii își desfãșoarã activitatea potrivit principiului legalitãții, al imparțialitãții și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției. (2) Funcția de procuror este incompatibilã cu orice alta funcție publica sau privatã, cu excepția funcțiilor didactice din învãțãmîntul superior. Secțiunea a 3-a Consiliul Superior al Magistraturii ART. 132 Componenta Consiliul Superior al Magistraturii este alcãtuit din magistrați aleși, pentru o durata de 4 ani, de Camera Deputaților și de Senat, în ședința comuna. ART. 133 Atribuții (1) Consiliul Superior al Magistraturii propune Președintelui României numirea în funcție a judecãtorilor și a procurorilor, cu excepția celor stagiari, în condițiile legii. În acest caz, lucrãrile sînt prezidate, fãrã drept de vot, de ministrul justiției. (2) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de consiliu de disciplina al judecãtorilor. În acest caz, lucrãrile sînt prezidate de președintele Curții Supreme de Justiție. TITLUL 4 Economia și finanțele publice ART. 134 Economia (1) Economia României este economie de piata. (2) Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție; b) protejarea intereselor naționale în activitatea economicã, financiarã și valutarã; c) stimularea cercetãrii științifice naționale; d) exploatarea resurselor naturale, în concordanta cu interesul național;

Pagina 19

e) refacerea și ocrotirea mediului înconjurãtor, precum și menținerea echilibrului ecologic; f) crearea condițiilor necesare pentru creșterea calitãții vieții. ART. 135 Proprietatea (1) Statul ocrotește proprietatea. (2) Proprietatea este publica sau privatã. (3) Proprietatea publica aparține statului sau unitãților administrativ-teritoriale. (4) Bogãțiile de orice natura ale subsolului, cãile de comunicație, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil și acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea teritorialã, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietãții publice. (5) Bunurile proprietate publica sînt inalienabile. În condițiile legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate. (6) Proprietatea privatã este, în condițiile legii, inviolabilã. ART. 136 Sistemul financiar (1) Formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului, ale unitãților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor publice sînt reglementate prin lege. (2) Moneda nationala este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul. ART. 137 Bugetul public național (1) Bugetul public național cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurãrilor sociale de stat și bugetele locale ale comunelor, ale orașelor și ale județelor. (2) Guvernul elaboreazã anual proiectul bugetului de stat și pe cel al asigurãrilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobãrii Parlamentului. (3) Dacã legea bugetului de stat și legea bugetului asigurãrilor sociale de stat nu au fost adoptate cu cel puțin 3 zile înainte de expirarea exercițiului bugetar, se aplica în continuare bugetul de stat și bugetul asigurãrilor sociale de stat ale anului precedent, pînã la adoptarea noilor bugete. (4) Bugetele locale se elaboreazã, se aproba și se executa în condițiile legii. (5) Nici o cheltuiala bugetarã nu poate fi aprobatã fãrã stabilirea sursei de finanțare. ART. 138 Impozite, taxe (1) Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege. (2) Impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau județene, în limitele și în condițiile legii. ART. 139 Curtea de Conturi (1) Curtea de Conturi exercita controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. În condițiile legii, Curtea exercita și atribuții jurisdicționale. (2) Curtea de Conturi prezintã anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public național din exercițiul bugetar expirat, cuprinzînd și neregulile constatate. (3) La cererea Camerei Deputaților sau a Senatului, Curtea de Conturi controleazã modul de gestionare a resurselor publice și raporteazã despre cele constatate. (4) Membrii Curții de Conturi, numiți de Parlament, sînt independenți și inamovibili, potrivit legii. Ei sînt supuși incompatibilitãților prevãzute de lege pentru judecãtori. TITLUL 5 Curtea Constituționalã ART. 140 Structura (1) Curtea Constituționalã se compune din noua judecãtori, numiți pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit. (2) Trei judecãtori sînt numiți de Camera Deputaților, trei de Senat și trei de Președintele României. (3) Judecãtorii Curții Constituționale aleg, prin vot secret, președintele acesteia, pentru o perioada de 3 ani.

Pagina 20

(4) Curtea Constituționalã se înnoiește cu o treime din judecãtorii ei, din 3 în 3 ani, în condițiile prevãzute de legea organicã a Curții. ART. 141 Condiții pentru numire Judecãtorii Curții Constituționale trebuie sa aibã pregãtire juridicã superioarã, inalta competenta profesionalã și o vechime de cel puțin 18 ani în activitatea juridicã sau în învãțãmîntul juridic superior. ART. 142 Incompatibilitãți Funcția de judecãtor al Curții Constituționale este incompatibilã cu oricare alta funcție publica sau privatã, cu excepția funcțiilor didactice din învãțãmîntul superior. ART. 143 Independenta și inamovibilitatea Judecãtorii Curții Constituționale sînt independenți în exercitarea mandatului lor și inamovibili pe durata acestuia. ART. 144 Atribuții Curtea Constituționalã are urmãtoarele atribuții: a) se pronunța asupra constituționalitãții legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Președintelui României, a unuia dintre președinții celor doua Camere, a Guvernului, a Curții Supreme de Justiție, a unui numãr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori, precum și, din oficiu, asupra inițiativelor de revizuire a Constituției; b) se pronunța asupra constituționalitãții regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre președinții celor doua Camere, a unui grup parlamentar sau a unui numãr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori; c) hotãrãște asupra excepțiilor ridicate în fata instanțelor judecãtorești privind neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor; d) vegheazã la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și confirma rezultatele sufragiului; e) constata existenta împrejurãrilor care justifica interimatul în exercitarea funcției de Președinte al României și comunica cele constatate Parlamentului și Guvernului; f) da aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcție a Președintelui României; g) vegheazã la respectarea procedurii pentru organizarea și desfãșurarea referendumului și confirma rezultatele acestuia; h) verifica îndeplinirea condițiilor pentru exercitarea inițiativei legislative de cãtre cetãțeni; i) hotãrãște asupra contestațiilor care au ca obiect constituționalitatea unui partid politic. ART. 145 Deciziile Curții Constituționale (1) În cazurile de neconstituționalitate constatate potrivit articolului 144 literele a) și b), legea sau regulamentul se transmite spre reexaminare. Dacã legea este adoptatã în aceeași forma, cu o majoritate de cel puțin doua treimi din numãrul membrilor fiecãrei Camere, obiecția de neconstituționalitate este înlãturatã, iar promulgarea devine obligatorie. (2) Deciziile Curții Constituționale sînt obligatorii și au putere numai pentru viitor. Ele se publica în Monitorul Oficial al României. TITLUL 6 Revizuirea Constituției ART. 146 Initiativa revizuirii (1) Revizuirea Constituției poate fi initiata de Președintele României la propunerea Guvernului, de cel puțin o pãtrime din numãrul deputaților sau al senatorilor, precum și de cel puțin 500.000 de cetãțeni cu drept de vot. (2) Cetãțenii care inițiazã revizuirea Constituției trebuie sa provinã din cel puțin jumãtate din județele tarii, iar în fiecare din aceste județe sau în municipiul București trebuie sa fie înregistrate cel puțin 20.000 de semnãturi în sprijinul acestei inițiative. ART. 147 Procedura de revizuire

Pagina 21

(1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptatã de Camera Deputaților și de Senat, cu o majoritate de cel puțin doua treimi din numãrul membrilor fiecãrei Camere. (2) Dacã prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaților și Senatul, în ședința comuna, hotãrãsc cu votul a cel puțin trei pãtrimi din numãrul deputaților și senatorilor. (3) Revizuirea este definitiva dupã aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptãrii proiectului sau a propunerii de revizuire. ART. 148 Limitele revizuirii (1) Dispozițiile prezentei Constituții privind caracterul național, independent, unitar și indivizibil al statului roman, forma republicanã de guvernãmînt, integritatea teritoriului, independenta justiției, pluralismul politic și limba oficialã nu pot forma obiectul revizuirii. (2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi facuta dacã are ca rezultat suprimarea drepturilor și a libertãților fundamentale ale cetãțenilor sau a garanțiilor acestora. (3) Constituția nu poate fi revizuitã pe durata stãrii de asediu sau a stãrii de urgenta și nici în timp de rãzboi. TITLUL 7 Dispoziții finale și tranzitorii ART. 149 Intrarea în vigoare Prezenta Constituție intra în vigoare la data aprobãrii ei prin referendum. La aceeași data, Constituția din 21 august 1965 este și rãmîne în întregime abrogatã. ART. 150 Conflictul temporal de legi (1) Legile și toate celelalte acte normative rãmîn în vigoare, în mãsura în care ele nu contravin prezentei Constituții. (2) Consiliul Legislativ, în termen de 12 luni de la data intrãrii în vigoare a legii sale de organizare, va examina conformitatea legislației cu prezenta Constituție și va face Parlamentului sau, dupã caz, Guvernului, propuneri corespunzãtoare. ART. 151 Instituțiile existente (1) Instituțiile republicii, existente la data intrãrii în vigoare a prezentei Constituții, rãmîn în funcțiune pînã la constituirea celor noi. (2) Noua Curte Suprema de Justiție va fi numita, în condițiile legii, de Camera Deputaților și de Senat, în ședința comuna, la propunerea Președintelui României, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei Constituții. ART. 152 Instituțiile viitoare (1) În termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a Constituției, se înființeazã Curtea Constituționalã și Curtea de Conturi. (2) Judecãtorii primei Curți Constituționale sînt numiți pentru o perioada de 3, de 6 și, respectiv, de 9 ani. Președintele României, Camera Deputaților și Senatul desemneazã cîte un judecãtor pentru fiecare perioada. Constituția României a fost adoptatã în ședința Adunãrii Constituante din 21 noiembrie 1991, prin vot nominal, cu 414 voturi "pentru" și 95 voturi "contra". PREȘEDINȚII ADUNĂRII CONSTITUANTE academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU MARȚIAN DAN ADUNAREA CONSTITUANTĂ PROCES-VERBAL privind rezultatul votului exprimat de deputați și senatori asupra proiectului de Constituție a României, încheiat astãzi 21 noiembrie 1991

Pagina 22

Comitetul Adunãrii Constituante a procedat la verificarea și numãrarea voturilor exprimate de cãtre deputați și senatori, prin apel nominal, asupra proiectului de Constituție a României și a constatat urmãtoarele: 1. Din numãrul total de 510 deputați și senatori, ce compun Adunarea Constituantã, au rãspuns la apelul nominal 476 parlamentari, din care: - 371 deputați - 105 senatori. Un numãr de 20 deputați și 13 senatori și-au exprimat votul nominal prin corespondenta, potrivit prevederilor art. 1 din Hotãrîrea Adunãrii Constituante nr. 3 din 13 noiembrie 1991 privind unele mãsuri în vederea adoptãrii Constituției României. Senatorul Karoly Kiraly nu a rãspuns la apelul nominal și nici nu și-a exprimat votul prin corespondenta, intrînd, astfel, sub incidenta dispozițiilor art. 2 din Hotãrîrea Adunãrii Constituante nr. 3 din 13 noiembrie 1991 privind unele mãsuri în vederea adoptãrii Constituției României. 2. Din numãrul voturilor exprimate rezulta ca 414 membri ai Adunãrii Constituante au votat pentru adoptarea Constituției, iar 95 membri ai Adunãrii Constituante au votat contra adoptãrii Constituției. 3. Cei 414 deputați și senatori, care au votat pentru adoptarea Constituției, reprezintã mai mult de doua treimi din numãrul total al membrilor Adunãrii Constituante. 4. Ca urmare, Comitetul Adunãrii Constituante constata ca sînt întrunite cerințele art. 12 din Hotãrîrea Adunãrii Constituante nr. 1/1990 și, ca atare, declara adoptatã Constituția României de cãtre Adunarea Constituantã, în ședința sa din ziua de 21 noiembrie 1991. COMITETUL ADUNĂRII CONSTITUANTE DEPUTAȚI SENATORI Marțian Dan Alexandru Bîrlãdeanu Marian Enache Radu Câmpeanu Ionel Roman Oliviu Gherman Mircea Ionescu-Quintus Vasile Moiș Victor Cevdarie Karoly Kiraly Neculae Radu Iosif Dan Cazimir Ionescu Paul Jerbas Bogdan Pãtrașcu Petre Jurcan Lazar Madaras Attila Verestoy Prezentul proces-verbal a fost semnat de toți membrii Comitetului Adunãrii Constituante, cu excepția domnului Karoly Kiraly