Anunț
AMENAJAMENT SCHITU DUCA
Fișierul original pe site-ul primăriei
PDF · 2,6 MB · modificat pe site: 17.03.2021
Pagina sursă
Cum citez acest document
Anunț din 15.03.2021, „AMENAJAMENT SCHITU DUCA”, Comuna Schitu Duca, jud. Iași. Sursa: https://comunaschituduca.ro/wp-content/uploads/2021/03/AMENAJAMENT-SCHITU-DUCA.pdf (arhivat pe acte-primarii.ro: https://acte-primarii.ro/iasi/schitu-duca/68164-amenajament-schitu-duca, 07.11.2026)
Textul afișat a fost obținut prin recunoaștere automată (OCR) și poate conține greșeli. Documentul oficial este fișierul publicat de primărie.
Semnalează o problemă (text greșit, date personale, document scos de primărie)
Pagina 1
ECHIPA DE LUCRU:
Din cadrul Direcției pentru Agricultură Județene Iași:
Hoha Gabriel Vasile-șef.serviciu- DAJ Iași.
MIHAELA DADACUS -consilier - DAJ Iași.
PETRU BUTNARU -consilier - DAJ Iași.
Din cadrul Primăriei Schitu-Duca:
- secretar Primărie .
-cons. Compart.Agricultură
-ing. Compart.Cadastru
BENEFICIAR: PRIMARIA COMUNEI SCHITU
DUCA
Primar-
Prezenta lucrare este destinată numai scopului pentru care a fost
întocmită.
Prezenta lucrare nu poate fi reprodusă sau publicată, integral sau
partial, fără aprobarea scrisă a autorilor.
1
Pagina 2
Cuprins
Introducere 3
Capitolul 1. Situația teritorial-administrativă 8
1.1. Amplasarea teritorială a localității 8
1.2. Denumirea deținătorului legal 10
1.3. Documente care atestă dreptul de proprietate sau deținere legală 10
1.4. Gospodărirea anterioară a pajiștilor din amenajament 12
Capitolul II. Organizarea teritoriului 15
2.1. Denumirea trupurilor de pajiște care fac obiectul acestui studiu 15
2.2. Amplasarea teritorială a trupurilor de pajiște. Vecinii și hotarele pajiștii 20
2.3. Constituirea și materializarea parcelarului și subparcelarului descriptiv 40
2.4. Baza cartografică utilizată 45
2.5. Suprafața pajiștilor. Determinarea suprafețelor 45
2.6. Enclave 50
Capitolul III -1. Caracteristici geografice și climatice 51
2. Condițiile fizico-geografice 57
3. Solurile 76
4. Factorii limitative ai producției pastorale 98
5. Concluzii 102
6. Caracterizare agrochimică 104
Capitolul IV - Vegetația 116
4.1. Date fitoclimatice 116
4.2. Descrierea tipurilor de stațiune 117
4.3. Tipuri de pajiști. Descrierea tipurilor 121
4.4. Descrierea vegetației lemnoase 127
Capitolul V - Cadrul de amenajare 128
5.1. Procedee de culegere a datelor din teren 128
5.2. Obiective social - economice și ecologice 133
5.3. Stabilirea categoriilor de folosință a pajiștilor 134
5.4. Fundamentarea amenajamentului pastoral 135
Capitolul VI - Organizarea, îmbunătățirea, dotarea și folosirea pajiștilor 139
6.1. Lucrări de repunere în valoare a suprafețelor de pajiști 139
6.2. Amestecuri de ierburi recomandate pentru reînsămânțarea sau supraînsămânțarea
168
pajiștilor
6.3. Capacitatea de pășunat 181
6.4. Organizarea pășunatului pentru diferitele specii de animale 184
6.5. Căi de acces 189
6.6. Construcții zoopastorale și surse de apă 189
Capitolul VII - Descriere parcelară 193
Capitolul VIII - Diverse 210
8.1. Data intrării în vigoare a amenajamentului; durata acestuia 210
8.2. Colectivul de elaborare a prezentului plan de amenajament 210
8.3. Hărțile ce se atașează amenajamentului 211
8.4. Evidența lucrărilor executate anual pe fiecare parcelă 211
Anexa 1 - Regulamentul de utilizare și gestionare al pajiștilor 240
BIBLIOGRAFIE 250
2
Pagina 3
INTRODUCERE
Creșterea animalelor, în special a bovinelor și ovinelor, are un rol însemnat în imprimarea
unui comportament antientropic prin care se realizează durabilitatea agriculturii. Pajiștile sunt un
element esențial al sistemelor de agricultură sustenabilă reprezentat prin: asigurarea furajelor,
bunăstarea animalelor, calitatea solurilor și folosirea optimă a terenurilor slab productive, în
special pentru producerea biomasei, sursă energetică regenerabilă. Prin plantele furajere din pajiști
se intensifică procesul de fotosinteză din ecosisteme și se introduce în sol o cantitate mai mare de
materie organică, menținându-se în sol o viață biologică activă.
Modalitatea de administrare a pajiștilor aparținătoare unei localități, reprezintă felul în care
se asigură managementul unei pajiști, respectiv organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor
permanente (conform O.U.G. nr. 34/2013).
Măsurile prevăzute în prezentul „Plan de Amenajament Pastoral‟ sunt elaborate astfel
încât să țină cont de exigențele economice, sociale și culturale, precum și de particularitățile
regionale și locale ale fiecărei localități. La întomirea acestui Plan de Amenajament Pastoral s-a
ținut cont de prevederile legale în vigoare:
➢ Legea nr. 44/2018 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului
nr 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru
modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991.
➢ Legea nr. 16/2016 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2015
pentru modificarea art. 2 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind
organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și
completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, precum și pentru modificarea și
completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor
de plăți care se aplică în agricultură în perioada 2014 – 2020 și pentru modificarea art. 2
din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură;
➢ Legea nr. 86/2014, pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului privind
organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și
completarea Legii fondului funciar nr.18/1991 (act publicat în Monitorul Oficial, Partea I,
nr.491 din 02.07.2014);
➢ Hotărârea nr. 643/2017 privind modificarea și completarea Normelor metodologice
pentru aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind
organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și
3
Pagina 4
completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.
1.064/2013.
➢ Hotărârea nr. 214/2017 pentru aprobarea procedurii privind asigurarea fondurilor
necesare pentru realizarea amenajamentelor pastorale ale suprafețelor de pajiști
permanente, precum și pentru modificarea și completarea Normelor metodologice pentru
aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea,
administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea
Legii fondului funciar nr. 18/1991, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.064/2013.
➢ Hotărârea nr. 78/2015 privind modificarea și completarea Normelor Metodologice pentru
aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea,
administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea
Legii fondului funciar nr. 18/1991, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1064/2013;
➢ OUG nr. 34/2013 (act publicat în Monitorul Oficial nr. 267 din 13 mai 2013) privind
organizarea, administrarea, exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și
completarea Legii fondului funciar nr.18/1991;
➢ Hotărarea nr. 1064 din 11 decembrie 2013, privind Normele metodologice pentru
aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea,
administrarea și exploatarea pajiștilor permanente pentru modificarea și completarea Legii
fondului funciar nr. 18/1991, document emis de Guvernul României (act publicat în
Monitorul Oficial nr. 833 din 24 decembrie 2013);
➢ Ordinul nr. 544 din 21 iunie 2013, privind metodologia de calcul a încărcăturii optime de
animale pe hectar de pajște, emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (act
publicat în Monitorul Oficial nr. 386 din 28 iunie 2013);
➢ Ordinul nr. 407/2051/2013 pentru aprobarea contractelor cadru de concesiune și
închirierea suprafețelor de pajiști aflate în domeniul public/privat al comunelor, orașelor,
respectiv al municipiilor (act publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr 333 din
07.06.2013);
➢ Nota 187356/24.02.2015 a Direcției Generale de Industrie Alimentară, Compartimentul
Consultanță, Extensie și Formare Profesională din cadrul Ministerului Agriculturii și
Dezvoltării Rurale privind constituirea grupurilor de lucru în conformitate cu prevederile
art. 8 din Hotărârea nr. 78/2015;
Modul de implementare a Planului de Amenajament Pastoral se stabilește prin contractul
de concesiune sau inchiriere, conform prevederilor legale in vigoare (HG 1064 11/12/2013, la Art.
8 (5).
4
Pagina 5
In Hotararea de Guvern - HG 1064 11/12/2013, la Art. 12 și 13, se prevad urnnatoarele:
ART. 12: Responsabilitatea pentru respectarea bunelor conditii agricole și de mediu revine
exclusiv utilizatorilor.
Planul de Amenajament Pastoral reprezintă „documentul care cuprinde măsurile tehnice,
organizatorice și economice necesare ameliorării și exploatarii pajiștilor", în conformitate cu
obiectivele de management ale pajiștilor prevăzute în „Normele metodologice pentru aplicarea
prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013.
Utilizatorul pajiștii este „crescător de animale persoană fizică având animale înscrise in
Registrul național al exploatațiilor (RNE)/crescator de animale orice tip de persoană juridică de
drept public sau de drept privat, constituită conform prevederilor Codului civil, având animale
proprii sau ale membrilor înscrise în RNE, care desfășoară activități agricole specifice categoriei
de folosință a pajistii conform clasificării statistice a activităților economice în Comunitatea
Europeana pentru productia vegetală și animala" (art.1 lit. c. din HG nr. 1064 11/12/2013 ).
Regulamentul de utilizare și gestionare al pajiștilor, este inclus în „Planul de
amenajament pastoral", iar „autoritatea contractantă are obligația de a include în cadrul
documentației de concesiune sau închiriere a pajiștilor amenajamentele pastorale și condiții
speciale de indeplinire a contractului, cu respectarea prevederilor legale in vigoare" (art.6 alin.(2)
din HG nr. 1064 11/12/2013).
Principii generale de amenajamente pastorale
Reintroducerea amenajamentului pastoral, după mai bine de două decenii, este stipulată de
Legea 86/2014 pentru „aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 34/2013 pentru
organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și
completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991‖, care precizează la articolul 6, alineatul 1 că
‖modul de gestionare al pajiștilor se stabilește prin amenajamente pastorale.
Scopul întocmirii unui plan de amenajament pastoral constă în reglementarea și
organizarea în timp și spațiu a producției erbacee din pajiști, potrivit condițiilor staționale locale
și incidenței măsurilor de agromediu, astfel ca să se asigure o gospodărire rațională a acestora,
având în același timp ca țintă și menținerea biodiversității și protejarea mediului înconjurător.
Potrivit prevederilor art. 9 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2013,
și art. 9 din HG 78/2015, proiectul de amenajament pastoral se întocmește potrivit ghidului-cadru
elaborat de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști Brașov, prevăzut în anexa care face
parte integrantă din prezentele norme metodologice.
Proiectul de amenajament pastoral va cuprinde, în mod obligatoriu, cel puțin următoarele
elemente:
a) descrierea situației geografice, topografice și planul parcelar al pajiștilor aflate pe teritoriul
unității administrativ- teritoriale;
b) descrierea solului și a florei;
c) capacitatea de pășunat a pajiștii;
d) lucrările de îngrijire și îmbunătățire a pajiștilor;
e) planul de fertilizare și măsurile agropedoameliorative.
Prin amenajamentul pastoral s-a urmărit: inventarierea pajiștilor de pe teritoriul UAT
SchituDuca studierea caracteristicilor fondului pastoral ce se amenajează; furnizarea materialului
5
Pagina 6
documentar necesar pentru planificarea lucrărilor de ameliorare a pajiștilor și pentru gospodărirea
fondului pastoral.
Prezentul amenajament se referă numai la amenajarea pajiștilor permanente, denumite în
continuare pajiști, din fondul pastoral al PrimărieiSchitu Duca, conform Legea 86/2014, articolul
3, literele a) – f), cu modificările și completările ulterioare.
Obiectivele principale ale Planului de amenajament pastoral au urmărit:
a. asigurarea unei producții de furaje, pentru o perioadă cât mai lungă de timp, pe parcursul
anului;
b. asigurarea creșterii calitative și cantitative a producției de furaje, de la an la an;
c. recomandari privind lucrările de îmbunătățire a potențialului productiv al pașiștilor
ținându-se cont de condițiile pedo-climatice și potențialul zonei;
d. respectarea metodologiei de întocmire din Ghidul de întocmire a amenajărilor pastorale;
e. respectarea angajamentelor, codurilor de bune practici, legislației și a măsurilor de
agromediu sub incidența cărora intră pajiștile ce vor fi amenajate;
f. respectarea întocmai a măsurilor, a lucrărilor impuse de către amenajament și a graficului
de execuție a acestuia.
Modul și etapele de lucru necesare întocmirii unui Plan de amenajament pastoral
Amenajamentul pastoral, cu un caracter complex și o perioadă însemnată de implementare
(10 ani) necesită o serie de lucrări, cu o anume succesiune .Un aspect important în cadrul lucrării
îl au cele două conferințe de amenajare, în care se decid și se aprobă măsurile necesare pentru
reglementarea procesului de ameliorare a pajiștilor.
Întocmirea amenajamentului comportă următoarele etape:
- Întocmirea temei de proiectare;
- Faza de teren;
- Faza de redactare;
- Faza de editare.
Tema de proiectare se întocmește de grupul de lucru format din specialiștii nominalizați în
articolul 8 alineatul 2 din HG 1064/2013 cu completările și modificările ulterioare. Avizarea temei
de proiectare s-a făcut face la sediul UAT Schitu Duca și are ca scop analizarea principalelor
probleme referitoare la amenajarea pășunilor.
Faza de teren cuprinde: pregătirea prealabilă (documentare asupra zonei ce va fi amenajată,
stabilirea provenienței și situației juridice a pajiștilor, studierea bazei cartografice existente,
studierea materialelor elaborate anterior, etc.); avizarea temei de proiectare (conferința 1 de
amenajare); organizarea teritoriului (editare hârți UAT și a parcelarului); recunoașterea terenului
și delimitarea fondului parcelar (se verifică dacă materialul cartografic utilizat se reflectă întocmai
cu situația de pe teren); aplicarea pe teren a parcelarului; constituirea subparcelarului; descrierea
parcelară; recepția lucrărilor.
Fazele de redactare și editare presupun redactarea respectiv editarea tuturor documentelor
socitate prin Ghidul de întocmire a amenajamentelor pastorale alături de propunerile privind durata
sezonului de pășunat, numărului ciclurilor de pășunat, speciile și categoriile de animale cele mai
corespunzătoare; propuneri asupra suprafețelor ce trebuie redate pășunii prin lucrări de ameliorare
și defrișări asupra împăduririlor, adăpătorilor, drumurilor de acces, construcțiilor, împrejmuirilor,
etc.
6
Pagina 7
Conferințele de amenajare
În scopul examinării perspectivelor de dezvoltare și a regimului de gospodărire a pajiștilor
care se amenajează, după recunoașterea generală a terenului de amenajat făcută de proiectant, s-a
ținut la sediul Primăriei Schitu Duca prima conferință de amenajare, iar după recepționarea
lucrărilor de teren se ține a doua conferință de amenajare.
a. La prima conferință se prezintă :
- numărul de pășuni (trupuri) și suprafața lor, ce urmează să fie amenajate;
- proveniența, situației lor legale, gruparea lor pe corpuri și trupuri;
- dacă este făcută delimitarea de celelalte fonduri și dacă limitele sunt marcate pe teren;
- materialul cartografic existent și volumul lucrărilor de ridicări în plan necesare;
- colectivitățile beneficiare, necesarul lor de pășune, starea în care se prezintă pășunile respective
sub raportul repartiției pe categorii de terenuri și calitatea lor;
- problematica specifică regiunii;
- suprafețele care intră sub incidența măsurilor de agro-mediu.
Se discută și se fac propuneri în legătură cu expunerea și s-au luat hotărâri cu privire la
măsurile ce vor fi aplicate, care vor constitui directive pentru mersul lucrărilor pe teren.
b. La conferința a 2-a, se prezintă:
- situația reală a fondului pastoral de amenajat, după datele culese pe teren: asupra capacității de
pășunat din trecut și asupra modului cum a fost administrat în trecut sub raport tehnic;
- gruparea definitivă a pășunilor pe corpuri, trupuri și unități de exploatare;
- se fac propuneri asupra duratei sezonului de pășunat, numărului ciclurilor de pășunat, speciile și
categoriile de animale cele mai corespunzătoare;
- se fac propuneri asupra suprafețelor ce trebuie redate pășunii prin lucrări de ameliorare și
defrișări asupra împăduririlor, adăpătorilor, drumurilor de acces, construcțiilor, împrejmuirilor,
etc.
CAPITOLUL I
7
Pagina 8
SITUAȚIA TERITORIAL-ADMINISTRATIVĂ
1.1. Amplasarea teritorială a localității
Comuna Schitu Duca se află în sud-estul județului, la limita cu județul Vaslui, în zona cursului
superior al râului Vasluieț. Este străbătută de șoseaua națională DN24, care leagă Iașiul de Vaslui. Din
acest drum, lângă Poieni se ramifică șoseaua județeană DJ247, care duce spre sud la Dobrovăț și mai
departe în județul Vaslui de Codăești, Dănești, Zăpodeni și Ștefan cel Mare (unde se termină în DN15D).
Teritoriul comunei însumează o suprafață de 11658.5636 ha, fiind astfel o comună de mărime
mijlocie în cadrul județului. Din cele 11658.5636 ha, 3717.8468 ha sunt suprafețe agricole formate din
terenuri agricole, pajiști, vii și livezi și 1180 ha, terenuri neagricole, formate din păduri, ape, drumuri, căi
ferate, construcții șiterenuri degradate și neproductive.
Conform datelor raportate în Situația Statistică a Terenurilor, la nivelul anului 2018 situația
pajiștilor și fânețelor din comuna Schitu Duca, este următoarea:
Pășuni (ha) Fânețe (ha)
Total UAT 844 254
1. Proprietate publică 1 -
2. Proprietate privată 843 254
- UAT 481 -
- Persoane juridice - -
- Persoane fizice 362 254
8
Pagina 9
Fig. 1.1. Comuna Schitu Duca, județul Iași
9
Pagina 10
1.2. Denumirea deținătorului legal
Suprafața totală a pășunilor de pe teritoriul comunei Schitu Duca este de 844 ha din care
481ha în administrarea UAT Schitu Duca și 362 ha în administrarea persoanelor fizice. Suprafața
fânețelor din comuna Schitu Duca este de 254 ha din care 254 proprietate public și ha la
persoanele fizice.
Deținătorii legali ai pajiștilor care urmează a fi supuse amenajărilor prin acest Plan de
amenajament pastoral sunt:
- UAT comuna Schitu Duca.
Adresa: Sat Schitu Duca , Comuna Schitu Duca.
Județul Iași
Cod poștal:
Telefon:
Reprezentant legal: CORCIOVA GRIGORE
Funcția reprezentantului legal: Primar
1.3. Documente care atestă dreptul de proprietate sau deținere legală
Documentele care certifică dreptul de proprietate sau deținere legală sunt următoarele:
-inventarul Consiliul Local Schitu Duca, conform Hotărârii Consiliului local Schitu Duca, HCL
48/26.10.2016;
- Anexa 5 întocmită în ianuarie 2015 conform Legii 165/2013-04.03.2015
- titluri de proprietate ale proprietarilor de pajiști.
10
Pagina 11
Tabelul 1.1
Patrimoniul pajiștilor din UAT Schitu Duca
NR. Teritoriu administrativ Trupul de Bazin Observatii
pajiste hidrografic
1 UAT SCHITU DUCA Nr.1:Tarla 14 Parau Carbunari
2 UAT SCHITU DUCA Nr.2:Tarla 118
3 UAT SCHITU DUCA Nr.3:Tarla 119
4 UAT SCHITU DUCA Nr.4 :Tarla 124 Parau Tabara
5 UAT SCHITU DUCA Nr.5 :Tarla 123
6 UAT SCHITU DUCA Nr.6:Tarla 154
7 UAT SCHITU DUCA Nr.7:Tarala 134 Parau Trestiana
8 UAT SCHITU DUCA Nr.8:Tarla 166
9 UAT SCHITU DUCA Nr. 9:Tarla 167 Parau Pocreaca
10 UAT SCHITU DUCA Nr. 10:Tarla 169
11 UAT SCHITU DUCA Nr.11:Tarla 146 Parau
Zlatunoaia
11
Pagina 12
Pe raza comunei Schitu Duca , conform datelor înscrise la registrul agricol, la data de 1
ianuarie 2007, suprafețele de pajiști care au fost declarat la Agenția de Plăți și Intervenție pentru
Agricultură (APIA) sunt prezentate în tabelul 1.2.
Tabelul 1.2.
Categoria de folosință a terenurilor și suprafața declarată la APIA în anul 2017
NR. Suprafata totala Trupul de Declarata APIA Nedeclaratala la APIA(ha)
pajisti UAT(ha) pajiste (ha)
1 Pasune Comunala Trupul nr.1 18 0,1972
2 Pasune Comunala Trupul nr.2 5 0,0128
3 Pasune Comunala Trupul nr.3 7,4011
4 Pasune Comunala Trupul nr.4 72,7 58,8274
5 Pasune Comunala Trupul nr.5 67,0769
6 Pasune Comunala Trupul nr.6 23,71 0,3667
7 Pasune Comunala Trupul nr.7 45,97 47,1009
8 Pasune Comunala Trupul nr. 8 21 9,5004
9 Pasune Comunala Trupul nr.9 2 1,3145
10 Pasune Comunala Trupul nr.10 40
11 Pasune Comunala Trupul nr.11 17 45,3996
TOTAL 244,68 238,0879
12
Pagina 13
1.4. Gospodărirea anterioară a pajiștilor din amenajament
Pajistile din comuna Schitu Duca , aflate in administrarea Consiliului Local Schitu
Duca , in suprafata totala de 482,7679 ha , au fost exploatate de Primaria Schitu Duca pana in anul
2015 cand a fost inchiriata crescatorilor de animale din comuna , in functie de efectivele de animale
inregistrate in Registrul National al Exploatatiilor.
Pana in prezent nu au fost intocmite amenajamente pastorale sau studii pentru ameliorarea
si folosirea rationala a pajistilor.
Singurele lucrari efectuate pe pajisti au fost administrarea de ingrasaminte chimice , lucrari
de defrisarae a arboretului . maracinisurilor si buruienilor , captarea de izvoare subterane.
Intreaga suprafata de pasune comunala a fost si este in prezent folosita pentru pasunat , se
afla intr-o stare buna , anumite suprafete necesitand lucrari de amenajare a adapatorilor, a
drumirilor , nivelare si curatire a vegetatiei lemnoase si buruienilor.
Mentționăm că în anul 2017 pajiștile din proprietatea UAT Schitu Duca au beneficiat de
subvenție doar pentru 244.6 ha declarate la APIA.
Producția medie de iarbă a pajiștilor de pe raza UAT Schitu Duca, determinată pe baza
datelor raportate la Directia pentru Agricultură a Județului Iași, în ultimii 5 ani, sunt prezentate în
tabelul 1.3.
Tabelul 1.3
Producția medie de iarbă a pajiștilor din UAT Schitu Duca
(sursa: Directia pentru Agricultură a Județului Iași)
Anul Anul Anul Anul Anul
Nr. Specificare Media
2013 2014 2015 2016 2017
1 Trupul de pajiste(
pășune+ fâneață)-
UAT+pers. fizice
2 Suprafața
790 780 816 763 1184 4333
(ha)
3 Producție medie
13 3.81 4.65 8.3 5.07 6.6
(to/ ha/an )
4 Producție totalã
10270 3110 3795 6398 5076 28649
(tone)
NOTĂ:
Producția totală se calculează astfel: R2 x R3 = R4.
Din datele prezentate în tabelul 1.3. rezultă un mozaic de date, care credem noi, nu sunt
conforme cu realitatea de pe teren.
13
Pagina 14
CAPITOLUL II
ORGANIZAREA TERITORIULUI
2.1. Denumirea trupurilor de pajiște care fac obiectul acestui studiu
Trupurile de pajiște de pe raza UAT Schitu Duca ce urmează a fi amenajate sunt
prezentate în tabelul 2.1.
Tabelul 2.1.
Pajiștile din proprietatea UAT Schitu Duca ce urmează a fi amenajate
Trupul de pajiste Parcele descriptive Suprafata (ha)
componente
Nr.crt Denumire
1 Tarla 14 97/1 18,1792
Total 18,1792
2 Tarla 118 1592/4/1 5,0128
Total 5,0128
3 Tarla 119 1634/1 7,4011
Total 7,4011
4 Tarla 124 1718/1 131,5274
Total 131,5274
5 Tarla 123 1698/1/2 59,1018
1697/1 7,9751
Total 67,0769
6 Tarla 154 2543/1 9,3696
2549/1/1 6,4740
2549/1/2 3,7769
2550/1/1/41 4,4562
Total 24,0767
7 Tarla 134 1867/1/1 93,0709
14
Pagina 15
Total 93,0709
8 Tarla 166 2820/1 29,5004
2820/1/1 1.1197
Total 30,6201
9 Tarla 167 2839/2 3,3145
Total 3,3145
10 Tarla 169 2904/1/1 40,0710
Total 40,0710
11 Tarla 146 2270/1 43,2963
2273 19,1030
Total 62,3993
TOTAL 482,7679
2.2. Amplasarea teritorială a trupurilor de pajiște. Vecinii și hotarele pajiștii
Pe suprafața comunei Schitu Duca, pajiștile sunt grupate în 11 trupuri de pajiște.
Amplasarea în teritoriu a trupurilor de pajiște este trecută in urmatorul tabel.
Localitate Trup Parcela Vecinatati
de
(Sat) pajiste descriptiva N S E V
Poieni 1 97/1 A97/1/1 Hpr 8 Pd 261 Pd 93
Blaga 2 1592/4/1 Pd 1592/2 DE 1692/3 Ps 592/4 A 1572
Blaga 3 1634/1 DE 1591/1 A1659 A1606 DE 1641
Dumitrestii 4 1718/1 A 1659 DE 1704 Pd 1716 A 1683/1
Galatii
15
Pagina 16
Slobozia 5 1698/1/2 DE 1704 DE 1689 Pd 1716 A 1683/5
Ps 1697 A 1698/2
1697/1 Pd 1716 De 1689 Pd 1716 Ps1698/1/2
Pocreaca 6 2543/1 A 2599/1/1 Pd 2540/1 Hpr Lv 2654
2539
2549/1/1 A 2608/1 A2549/2 De Hpr 2539
2551/2
2549/1/2 A 2550/1/3 A 2549/2 De De 2551/2
2467/1
2550/1/1/4 A 2550/1/1 A 2550/1/1 De A 2531
1 2467/1
Poiana 7 1867/1 A1894/4, De A2366/1 CCN A2552/1
1742/1 1864/2
A2533/1/1
Pocreaca 8 2820/1 OS Dobrovat A 2834/1 DE 2823 A2834/1
Ps 2729/1,
Intravilan
sat Pocreaca
2820/1/1 Ps 2820/1 Nr 2881 De 2823 De 2832
Pocreaca 9 2839/2 Parau Pocreaca Ps 2878 Parau De 2823
Pocreaca
Pocreaca 10 2904/1/1 CL Schitu Pd 2906 De 2823 A 2834/1
Duca ,L 2898
Satu Nou 11 2270/1 Intravilan sat Intravilans Ps 273, Intravilan
Satu Nou at Satu Satu Nou
Nou, A 2273,
A 2274/1 A2274/1
2273 Ps 2270/1 Ps 2270/1, Pd 2216 Ps 2270/1
A2274/1
16
Pagina 17
2.3. Constituirea și materializarea parcelarului și subparcelarului descriptiv
Proiectul parcelar se întocmește după următoarele criterii:
a) limite naturale de teren, culmi, văi, iar în lipsa acestora, limite artificiale permanente, drumuri,
linii de înaltă tensiune;
b) suprafața maximă a unei parcele descriptive este de 100 ha;
c) numerotarea parcelelor se face unitar pe fiecare trup de pajiște.
Recunoașterea terenului și delimitarea parcelelor de pajiște care fac obiectul
amenajăriipastorale s-a făcut prin confruntarea limitelor de teren cu cele figurate pe planurile
topografice și hărțile de amenajament, făcându-se astfel și corecturile necesare.
Cu ocazia recunoașterii terenului s-au stabilit și locuri reprezentative de prelevare probe de
iarbă cu suprafețe de 10 m², pentru stabilirea potențialului de producție al fiecărui tip de pajiște
din parcelă sau subparcelă.
Trupurile de pajiște de pe teritoriul UAT Schitu Duca precum și și limitele de demarcare
ale acestora sunt prezentate în tabelul 2.3.
Tabelul 2.3.
Parcelarul UAT Schitu Duca
Trupul de pajiste Limite de demarcare
Nr.crt Denumire
1 Tarla 14 N-A97/1/1;S-Hpr 8;E-Pd 261;V-Pd 93
2 Tarla 118 N-Pd 1592/2;S-DE 1692/3;E-Ps 592/4;V-A 1572
3 Tarla 119 N-DE 1591/1;S-A 1659;E-Pd 1716;V-DE 1641
4 Tarla 124 N-A 1659;S-DE 1704;E-Pd 1716;V-1683/1
5 Tarla 123 N-DE 1704;S-DE 1689;E-Pd 1716;V-
A1683/5,A1698/2
6 Tarla 154 N-A 2599/1/1,A 2608/1,A 2550/1,S-Pd 2540/1,a
2549/2,a 2550/1/1,E –DE 2467/1;V-Lv 2654,A 2531
17
Pagina 18
7 Tarla 134 N-1894/4, De 1742/1,
S-A2366/1,
E-CCN1864/2,
V-A 2552/1,A 2533/1/1
8 Tarla 166 N-O.S.Dobrovat ,Ps 2729,Intravilan Pocreaca,S-
A2834/1,Nr 2881,E-De 2823,V-A 2834/1,De 2832
9 Tarla 167 N-Parau Pocreaca,S-Ps 2878,E-Parau Pocreaca,V-De
2823
10 Tarla 169 N-CL Schitu Duca,S-Pd 2906,E-DE 2823,V-A 2834/1
11 Tarla 146 N-Intravilan Satu Nou,S-Intravilan Satu Nou,A
2274/1,E-Pd 2216,V-Intravilan Satu Nou.
2.4. Baza cartografică utilizată
2.4.1. Evidența planurilor pe trupuri de pajiște
Pentru întocmirea prezentului Plan de amenajament pastoral s-a folosit ca plan de bază,
Planul cadastral scara 1/10.000 din anul 1987 întocmit de OCPI Iași; Studiu pedologic și geologic
întocmit de OJSPA Iași din 2018 și ortofotoplan APIA și ANCPI-2010. Aceste informații se
transpun în tabelul 2.4.
2.4.2. Ridicări în plan
UAT Schinu Duca dispune de hărțile topografice necesare, pentru cunoașterea trupurilor
de pajiște ca poziție, mărime și formă nefiind necesare a se efectua ridicări în plan.
2.5. Suprafața pajiștilor. Determinarea suprafețelor
Determinarea suprafețelor pajiștilor din UAT Schitu Duca s-a făcut având la bază Anexa 5
întocmită în ianuarie 2016 conform Legii 165/2013 și inventarul Consiliul Local Miroslava,
conform Hotărârii Consiliului local Schitu Duca, HCL 48/26.10.2016;
. Suprafața totală a pajiștilor din proprietatea UAT Schitu Duca este de 482.7679 ha.
18
Pagina 19
Evidența trupurilor de pajiște din UAT Schitu Duca
Nr. Indicativ Suprafata pe trupuri de pajisti (ha) Total
crt plan
Scara
1:10000
0 1 2 3 4 5 6
1 Trupul 1 18,1792/BF36 18,1792
2 Trupul 2 5,0128/BF194 5,0128
3 Trupul 3 7,4011/BF110 7,4011
4 Trupul 4 131,5274/
BF110,185,1881
5 Trupul 5 59,1018/ 7,9751/ 67,0769
BF1859 BF1880
6 Trupul 6 9,3696/BF318 6,4740/ 3,7769/ 4,4562/ 24,0767
BF318 BF406,409 BF409
7 Trupul 7 93,0709/BF460, 93,0709
3430,3431,
3429,356,506
8 Trupul 8 29,5004/BF431 1,1197/ 30,6201
BF431
9 Trupul 9 3,3145/ 3,3145
BF699
10 Trupul 40,0710/ 40,0710
10 BF431
11 Trupul 43,2963/ 19,1030/BF854 62,3993
11 BF3541,847,854
12 TOTAL 482,7679
19
Pagina 20
2.5.1. Suprafața pajiștii pe categorii de folosințe
Toate pajiștile din proprietatea UAT Schitu Duca au suprafața totală de 482.7679 ha. Toată
această suprafață se folosește exclusiv ca pășune.
Tabelul 2.5
Modul de utilizare a pajiștilor în UAT SCHITU DUCA
Pãșuni Fânețe Valorificare mixtã Fãrã Total Din care la
( ha ) ( ha) (pãșune, fâneațã) (ha.) scopuri suprafațã Consililul Local
productive
(ha)
1 2 3 4 5 6
482.7679 482.7679
482.7679 - - -
2.5.2. Organizarea administrativă
Pajistile aflate în proprietatea UAT Schitu Duca se exploatează până în prezent numai prin
pășunat nerațional, cu o încarcatura mare de animale, inclusiv cu executarea pașunatului în afara
sezonului de pășunat, toate aceste acțiuni au contribuit la degradarea covorului ierbos, dar și la
reducerea productiei de masă verde, cantitativ si calitativ.
O apreciere generală asupra stării actuale a pajiștilor permanente din proprietatea UAT
Schitu Duca, din punct de vedere productiv, arătă că acestea dau o producție mică de masă verde
de 6000 – 7000 kg/ha iar covorul ierbos nu corespunde nici cantitativ și nici calitativ.
In prezentul proiect de amenajament pastoral, pentru îmbunătațirea calitativă și cantitativă
a pajiștii se vor executa urmatoarele măsuri:
- repartizarea suprafețelor de pășune pe specii de animale;
- organizarea pășunatului rațional în funcție de specii de animale și suprafețe, prin împărțierea în
parcele, cu stabilirea capacității de pășunat și a graficului de pășunat;
- lucrări de îmbunătățire de suprafață: distrugere mușuroaie, grăpat, îndepărtare resturi vegetative
nevaloroase;
- fertilizare anuală, fazială, cu îngrășăminte chimice și dacă este posibil cu îngrășăminte organice.
2.6. Enclave
Pe teritoriul UAT Schitu Duca nu sunt înregistrate enclave.
20
Pagina 21
CAPITOLUL III
CARACTERISTICI GEOGRAFICE ȘI CLIMATICE
Așezare geografică, limite
Din punct de vedere fizico-geografic, teritoriul administrativ Schitu Duca este
situat la circa 20 km sud-est de municipiul Iași (figura nr. 1).
Fig. 1 Așezarea administrativă a comunei Schitu Duca.
Comuna Schitu Duca se învecinează cu următoarele teritorii administrative:
- la N : Bârnova și Tomești (Iași);
- la E : Comarna și Costuleni (Iași);
- la S : Ciortești (Iași) și Codăești (Vaslui);
21
Pagina 22
- la V : Dobrovăț (Iași);
Studiul pedologic și agrochimic privind amenajarea pastorală a terenurilor din teritoriul
administrativ Schitu Duca s-a executat la scara 1:5000, încadrându-se în categoria de complexitate
III C – 441,30 ha și IV B – 41.47 ha, total cartat – 482.77 ha.
Pe suprafața cartată au fost executate 7 profile principale și 10 profile de control (sondaje).
Din profilele principale executate s-au recoltat 25 probe de sol care au fost analizate în cadrul
Laboratorului Oficiului pentru Studii Pedologice și Agrochimice Iași, de către chimist Săveanu
Adina după următoarele metode:
-25 analize pentru determinarea pH-ului – metoda potențiometrică cu electrod de sticlă în extract
apos;
-7 analize pentru determinarea conținutului de CaCO3 prin metoda gazovolumetrică cu calcimetrul
Scheibl;
-15 analize pentru determinarea conținutului în humus – metoda Walkley – Black, modificarea
Gogoașă;
-15 analize pentru determinarea azotului total prin metoda Kjeldahl;
-15 analize pentru determinarea fosforului mobil (ppm) în acetat-lactat de amoniu după Egner –
Domingo și dozarea colorimetrică a anionului fosfat ca „albastru de molibden“;
-15 analize pentru determinarea potasiului accesibil (ppm) în acetat-lactat de amoniu la fotometrul
cu flacără;
-25 analize pentru determinarea granulometrică prin tratarea solului cu acid clorhidric (după
Kacinski) și separarea fracțiunilor prin cernere și pipetare.
Interpretarea analizelor de laborator s-a făcut după instrucțiunile în vigoare.
Metodologia și etapele de lucru
Întocmirea prezentului studiu are la bază Metodologia de Elaborare a Studiilor Pedologice (MESP,
elaborat de ICPA București, 1986) cu parcurgerea a trei etape importante de lucru, și anume: etapa
preliminară, etapa de teren și etapa de birou.
22
Pagina 23
În prima etapă s-a consultat materialul bibliografic disponibil și s-au adunat materialele necesare
întocmirii bazei de date privind însușirile fizico-geografice a arealului studiat.
Astfel, de la O.C.P.I. Iași s-au achiziționat harta cadastrală a comunei în scara 1:5.000 (1973),
hărțile topografice în scara 1:5.000 (edițiile 1968, 1981, 1990), proiecția Stereo 70, hărțile
topografice în scara 1:25.000 (ediția 1981), proiecția Gauss-Krüger și ortofotoplanuri, ediția 2005.
În cea de-a doua etapă, de teren, s-a efectuat recunoașterea pedologică a teritoriului, cercetarea și
descrierea profilelor de sol cu prelevarea probelor de sol, înregistrarea datelor și observațiilor
privind condițiile geomorfologice, separarea pe plan a arealelor cu diferite unități de sol.
În sfârșit, în cadrul etapei a treia, s-a sistematizat datele din teren, s-a interpretat datele analitice
fizico-chimice, s-a analizat informațiile existente din cercetările anterioare.
Situația pajiștilor din România
În funcție de modul de folosință, pajiștile se împart în pășuni și fânețe. Din suprafața totală de
pajiști din țara noastră (4.9 ha - 33% din suprafața agricolă a României), conform Institutului de
Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști Brașov 68% o reprezintă pășunile, iar 32% fânețele (figura nr.
2).
%, Fânețe,
32, 32%
%, Pășuni, Pășuni
68, 68% Fânețe
Fig. 2 Ponderea pășunilor și fânețelor în România.
23
Pagina 24
Totodată, același institut menționează că distribuția altitudinală și geografică a pajiștilor se
prezintă astfel:
➢ 47% zonă de deal;
➢ 32% zonă de munte;
➢ 21% zonă de luncă.
În funcție de zonare și regionare, pajiștile pot fi:
➢ PAJIȘTI ZONALE
1. Etajul alpin (al pajiștilor alpine)
2. Etajul subalpin (al jnepenișurilor)
3. Etajul boreal (al pădurilor de molid)
4. Etajul nemoral (al pădurilor de foioase)
4.1. Subetajul pădurilor de fag și de amestec de fag cu rășinoase
4.2. Subetajul pădurilor de gorun și amestec cu gorun
5. Zona nemorală (a pădurilor de stejari)
5.1. Subzona pădurilor de stejari mezofili
5.2. Subzona pădurilor de stejari submezofili – termofili
6. Zona silvostepei
7. Zona stepei
➢ PAJIȘTI INTRAZONALE
8. Pajiști din lunci și depresiuni
9. Pajiști de sărătură (halofile)
10. Pajiști de nisipuri (psamofile).
Pincipalele graminee și leguminoase perene cultivate în amestec în pajiștile din țara noastră sunt
prezentate în tabelul nr. 1 de mai jos:
24
Pagina 25
Tabelul nr. 1 Principalele tipuri de ierburi perene din pajiști.
Principalele tipuri de ierburi perene din pajiști
Graminee perene Leguminoase perene
Agropyron pectiniforme – pir cristat Lotus corniculatus – ghizdei
Bromus inermis – obsigă nearistată Medicago sativa – lucerna albastră
Dactylis glomerata – golomăț Onobrychis viicifolia – sparcetă
Festuca arundinacea – păiuș înalt Trifolium hybridum – trifoi corcit
Festuca pratensis – păiuș de livadă Trifolium pratense – trifoi roșu
Festuca rubra – păiuș roșu Trifolium repens - trifoi alb
Lolium perenne – raigras peren
Phalaris arundinacea – ierbăluță
Phleum pratense – timoftică
Poa pratensis – firuță
Alcătuirea amestecului de ierburi perene este foarte complicată din cauza numărului mare de soiuri
din speciile mai sus menționate, astfel că în țările cu zootehnie dezvoltată amestecurile de ierburi
perene sunt standardizate și se revizuiesc odată la 15-20 ani.
În orice caz, la stabilirea amestecului de graminee și leguminoase perene trebuie avut în vedere
următorii indicatori biotehnici și economici:
25
Pagina 26
modul de
folosire
principal
longevitatea
culturii
asigurarea
umidității
nivelul de
fertilizare
indicatori
biotehnici și înălțimea
economici covorului
ierbos
capacitatea de
concurență
gradul de
înmulțire
vegetativă
capacitatea de
otăvire
rezistența la
călcare
După alegerea asociațiilor de bază, pentru regim de fâneață, formate dintr-o graminee perenă ce
asigură volumul producției de furaj și o leguminoasă perenă de pajiști, ce asigură calitatea furajeră
și azotul biologic, în funcție de condițiile staționale, sistem de cultură și mod de folosință, se mai
adaugă alte specii ca păiușul de livezi pentru plasticitate ecologică și de folosire, păiușul înalt
pentru robustețe la modificări climatice, pirul crestat pentru rezistență la secetă, raigrasul peren,
firuța și trifoiul alb pentru rezistență la pășunat (GÎAP, 2014).
Conform Codului de Bune Condiții Agricole și de Mediu (GAEC), stabilite în Regulamentul
Consiliului Uniunii Europene (CE) numărul 1782/2003, țara noastră trebuie să acorde o atenție
deosebită acestui patrimoniu pastoral prin menținerea suprafeței existente la 1 ianuarie 2007,
26
Pagina 27
asigurarea unui nivel minim de întreținere și evitarea instalării vegetației nedorite pe terenurile
agricole.
2. CONDIȚIILE FIZICO-GEOGRAFICE
2.1. Relieful
Arealul comunei Schitu Duca aparține Podisului Moldovei, subunitatea Podisul Bârladului,
respectiv sectorului nordic al acestuia, denumit Podisul Central Moldovenesc.
Relieful zonei reflectă atât alcătuirea geologică cât si factorii fizico-geografici de modelare
a reliefului.
Relieful actual rezultă dintr-o câmpie sarmatică, fragmentată si transformată într-o zonă de
dealuri, platouri si coline cu altitudini medii de 300-350m.Tectonica redusă, alcătuirea geologică
caracterizată prin prezenta argilelor, marnelor si nisipurilor, alternând cu gresii si calcare, precum
si structura monoclinalăau favorizat actiunea arterelor hidrografice si a proceselor de versant.
Din analiza factorilor genetici si a aspectelor generale ale reliefului rezultă principalele
aspecte geomorfologice, determinate de intercatiunea factorilor interni si externi. Astfel se remarcă
influenta structurii geologice în aparitia unui relief structural.
Relieful structural
Suprafețele interfluviale din nordul teritoriului sunt protejate la partea superioară de orizonturi de
roci mai dure –gresii si calcare sarmatice – care determină formarea unor suprafete structurale din
care cea mai cunoscută este platforma structurală Repedea –Păun, formată pe calcar oolitic si
gresie sarmatiană, cu altitudini maxime din zonă.
Majoritatea formelor de relif, dealuri, platouri, culmi înguste au orientarea principală si înclinarea
dinspre nord-vest, conform structurii către sud –est, de monoclin a podisului.
Versantii conformi cu structura au pante domoale, prelungi, în timp ce versantii cu expozitie
nordică, nord- vestică si vestică sunt mai abrupti, constituindu-se într-o succesiune de cueste.
Structura geologică se reflectă si în aspectul văilor consecvente, obsecvente, sub secvente sau
reconsecvente.
Relieful structural se asociază cu altitudinile cele mai înalte din zonă –dealul Păus
(406,3m),dealul Perjul (407,4m), dealul Coropceni (414,5m).
27
Pagina 28
La altitudini mai coborâte (240-250m) apar trepte structurale determinate de prezenta
oolitului de Repedea : dealul Hilita, dealul Rosu, dealul Curcănoaia, Dealul Poiana Nantă, dealul
Dumbrava.
Relieful sculptural
Repartitia neuniformă a rocilor de la suprafata terenului, cu o rezistentă diferită la eroziune si
manifestarea variată a factorilor de denudatie au dus la o intensă activitate modelatoare a factorilor
externi.
Rolul principal în sculptarea reliefului l-a avut reteaua hidrografică, reprezentată în principal, prin
râul Vasluet si afluentii săi.La această activitate s-au adăugat si procesele deluviale a căror
intensitate a suferit o serie de modificări în functie de conditiile climatice din Plioces si Cuaternar,
fiind foarte active si în prezent si reprezentate prin eroziunea aerobă si torentială, alunecări de
teren, prăbusiri si surpări,colmatări, etc.
În urma activitătii sculpturale a factorilor externi, câmpia initială de acumulare sarmatică s-a
treansformat într-un relief colinar si deluros, reprezentat în principal de interfluvii argilo-nisipoase
si văi.
Cele mai importante interfluvii, de la nord la sud si de la vest la est sunt :
➢ dealul Repedea, între valea Bahluiului, tributară râului Prut si valea Vasluetului,
parte a bazinului hidrografic al râului Siret.
➢ dealul Perjul,între pârâul Vasluet si Dobrovăt.
➢ dealurile Rosu, Lacului, Slobozia, la Tei si Dumbrava între Pârâul Dobrovăt si
afluentii pe dreapta al Vasluetului (Tabăra, Trestioara, Pocreaca).
➢ dealurile Poieni,Schitului, Străinosu, între văile Vasluet si Tabăra.
➢ dealurile Leudis, Corb, Pocreaca între văile Trestioara si Pocreaca.
➢ Dealurile Schitu Duca, Hilita si Coropceni între văile Vasluet (bazinul Siret) si
Comarna – Costuleni (bazinul Prut).
Caracterul morfodinamic al reliefului se materializează prin :
28
Pagina 29
➢ eroziunea areolară (de suprafață), care afectează suprafețele de teren cu pante de peste
5% este cea mai extinsăiar pierderile de sol mai mari se înregistrează pe solurile de
pădure (preluvosoluri), mai bine diferentiate textural.
➢ eroziunea torențială (ravenarea) ; în contextul unui substrat mediu rezistent si a unui
grad ridicat de acoperire cu vegetatie forestieră, ravenarea se dezvoltă, în special în
cursul superior al pâraielor (Cărbunăriei, Poiana, Vasluet, Vâlcele, Podu
Turcului,Slobozia, Raclaru).Datorită obturării văii de către alunecările de teren, cursul
unor pâraie (Poiana, Pocreaca)are aspectul unei ravene de vale.
➢ alunecările de teren – afectează cu deosebire versantii cu expozitie nordică, nord-
vestică si vestică.Cele mai extinse sunt pe versantul stâng al pârâului Vasluet, versantul
drept al pârâului Pocreaca.
Relieful acumulativ
Procesele de sedimentare sunt sincrone cu cele de degradare erozională.Pe fondul sculptural al
zonei, în lungul vâilor principale a luat nastere un relief de acumulare care include sesurile, în
principal, la care se adaugă glacisurile de acumulare situate la baza versantilor si conurile de
dejectie situate în zonele de confluentă.
Sesul pârâului Vasluiet
În portiunea sa superioară, cuprinsă între Izvoare si localitatea Schitu Duca, sesul are lătimi reduse
(20-100m) si aspect de ravenă de vale.Materialele depuse,aluviale si proluviale, sunt predominant
grosiere si medii, nisipoase si lutoase.
Grosimea depozitelor este redusă (1-3m)si contin frecvent fragmente putin rulate de gresii
calcaroase.
În portiunea mijlocie, cuprinsă între localitatea Schitu Duca si extremitatea sudică a teritoriului,
sesul se lărgeste mult, ajungând la 300-500m.
Depozitele sunt predominant fine, argiloase, cu grosiere de 3-6m.
În dreptul confluentelor principale depozitele fluviatile devin lutoase, lutoargiloase, ca urmare a
materialelor mai grosiere aduse de afluenti.
Sesul pârâului Tabăra
29
Pagina 30
Are caracteristici asemănătoare cu cele ale pârâului Vasluiet, cu o portiune superioară îngustă si
ravenată si un sector mijlociu dezvoltat, cu lătimi de 200-300 m, cu depozite aluviale, proluviale
sui coluviale (la contactul cu versantii).
În zona de confluentă formează un con de dejectie bine dezvoltat.
Sesul pâraielor Cărbunăria, Poiana, si Pocreaca
Cea mai mare parte a văilor are un caracter ravenat, fără depozite fluviatile.
Doar la iesirea în sesul Vasluietului se conturează văi mai largi, respectiv conuri de dejectie create
de depunerea aluviunilor odată cu scăderea bruscă a pantei.
2.2. Litologia depozitelor de suprafață (Geologia)
Din stiva de sedimente de diferite vârste (paleozoice, mezozoice si tertiare), apartinând cuverturii
sedimentare, eroziunea a scos la zi depozitele sarmatiene medii (bassarabiene) si superioare
(chersoniene).
Sarmatianul mediu (Bassarabian)
Ocupă cea mai mare parte din suprafată si, numai insular, pe înăltimile cele mai mari, apar
depozite apartinând Chersonianului.
Primul orizont de la baza basarabianului este orizontul argilelor cu Cryptomactra, constituit
în cea mai mare parte din depozite pelitice, argiloase, având intercalatii subordonate de argile
nisipoase si nisipuri argiloase fine.Contin frecvent eflorescente de săruri solubile.
Având în vedere că limita superioară a stratelor cu Cryptomactra se află la aproximativ
110-115 m sub calcarul oolitic de Repedea si acesta se află la circa 240-250m altitudine, este putin
probabilăaparitia la zi a stratelor cu Cryptomactra, mai ales că altitudinea minimă din văi nu scade
sub 150m.
Deschideri în depozitele basarabiene se găsesc în dealul Repedea, unde calcarul
oolitic este unit cu gresiile de Scheia, formând un singur orizont litologic de 25m grosime.
La sud, în dealul Schitu Duca sunt vizibile separat orizontul calacrului de Repedea si
orizontul gresiilor de Scheia.
30
Pagina 31
Depozitele inferioare calcarului de Repedea sunt greu vizibile, fiind adesea afectate
de alunecări de teren.
Pe valea Pocreaca, pe versanti, oolitul de Repedea apare la altitudini de 260-270 m,
coborând spre sud, la altitudini mai mici. El creează cornise deasupra unor largi zone de alunecare
care au antrnat si nisipurile de Bârnova.
În dealul Teiului, situat pe interfluviul Vasluiet –Dobrovăt, apare un complex de
strate argilo-nisipoase, acoperite de u orizont subtire de oolit de Repedea, peste care urmează
orizontul de Scheia alcătuit din gresii stratificate în bancuri.În continuare urmează un complex
argilo-nisipos.
Prezenta aproape de suprafata terenului a produselor de alterare carbonatice
determină formarea unor soluri molice într-un areal caracteristic luvisolurilor.
Sarmatianul superior (Chersorian)
Chersorianul de facies deltaic aflorează în nord, în dealul Păun din masivul Repedea, sub
forma nisipourilor si gresiilor de Păun, situate la aproximativ 50m altitudine deasupra calcarelor
si gresiilor din dealul Repedea.
La sud de masivul Repedea –Păun, în bazinul Vasluietului, Chersonianul ocupă numai
portiunile cele mai înalte ale dealurilor si a rămas păstrat numai prin partea sa inferioară, restul
fiind erodat. Predomină depozite argiloase si argilo-nisipoase cu gresii si nisipuri de Păun.
Dezvoltarea largă a depozitelor chersoniene are loc la sudul teritoriului, pe măsură ce
basarabianul se coboară sub nivelul văilor.
Cuaternarul
Este reprezentat prin depozite holocene aluviale, proluviale si coluviale din văi.
Lor li se poate adăuga depozitele eluviale si deluviale de pe platouri si versanti.
depozite aluviale - ocupă cea mai mare parte din suprafata văilor. Alcătuirea granulometrică
diferă în functie de distanta fată de sursă, fiind mai grosieră în cursul superior si din ce în ce mai
fină pe măsură ce panta văii scade.
31
Pagina 32
depozitele proluviale - se întâlnesc în partea superioară a văilor sau la debusarea în ses a
organismelor torentiale.Sunt predominant grosiere si contin frecvent fragmente de gresii, mai mult
sau mai putin rulate.
depozitele coluviale- formează benzi la baza versantilor,în zona de contact cu sesul.Alcătuirea
granulometrică este medie si fină.
depozitele eluviale – s-au format pe platouri si trepte plane de pe versanti, sub actiunea de
dezagregare fizică si alterare chimică „in situ” asupra depozitelor argiloase si argilo-nisipoase
sarmatiene, carbonatice. Are loc formarea unei pături eluviale cu grosime de câtiva metri care, la
partea superioară, este antrenată în procesul de pedogeneză. În cazul în care suprafata topografică
intersectează un orizont de nisip, acesta este putin afectat de dezagregare – alterare si este
îndepărtat relativ repede de eroziune.
depozitele deluviale – se formează prin aceleasi procese fizico-chimice si biologice, fiind mai putin
omogene ca cele eluviale, ca urmare a faptului că planul oblic al versantului intersectează
orizonturi geologice foarte diferite litologic : argile, nisipuri, gresii. Ca urmare, pe acelasi versant,
alcătuirea granulometrică poate diferi semnificativ pe distante mici. În ceea ce priveste utilizarea
economică a rocilor, exploatarea gresiilor, calcarelor si nisipurilor are un caracter local, ocazional.
2.3. Hidrografia și hidrogeologia
Teritoriul administrativ Schitu Duca se încadrează în cea mai mare parte, în bazinul hidrografic al
râului Vasluiet, afluent al râului Bârlad, care face parte din bazinul hidrografic al râului Siret.
Suprafete reduse fac parte din bazinul hidrografic al râului Prut, prin afluentii Chicerea si
Comarna.
Râul Vasluiet
Este cursul principal de apă care străbate teritoriul.Izvorăste de sub dealul Păun, la sud de Iasi.
Cursul superior, până la confluenta cu pârâul Cărbunăriei are lătimi reduse, de până la 100 m si o
pantă de până 1%. Albia minoră este adâncită în depozitele argilo-nisipoase bassarabiene. În aval
de localitatea Schitu Duca, valea Vasluietului se lărgeste la 300-500 m iar cursul apei este
regularizat si adâncit.În această zonă se află si o acumulare piscicolă.
Debitul mediu al Vasluietului este de 1,0 m3/sec la Moara Domnească (aproape de confluenta cu
râul Bârlad).
32
Pagina 33
Desi este un râu mic, debitul maxim înregistrat pe Vasluiet a atins 135,00 m3/sec.
pârâul Cărbunăriei
Izvorăste din nord-vestul teritoriului (hotarul cu comuna Bârnova).Valea este puternic adâncită,
cu aspect de ravenă, cu maluri abrupte, afectate de alunecări si prăbusiri.Panta sesului nu depăseste
1% până la vărsarea în Vasluiet, la est de satul Poieni.
pârâul Tabăra
Izvorăste din partea central-vestică teritoriului prin două ramuri : pârâul Vâlcele si pârâul Podu
Turcului. În cursul superior, panta este mai accentuată (0,7-1,7%).Albia minoră are sectoare
adâncite care alternează cu zone mlăstinoase. Se varsă în Vasluiet la sud de satul Dumitretii Gălătii,
formând un important con de dejectie.
pârâul Poiana
Izvorăste de la nord-vest de localitatea cu acelasi nume având un curs ravenat, cu alunecări si
prăbusiri de maluri. Debitul este redus si cu mari fluctuatii.
pârâul Pocreaca
Izvorăste din zona de vest a teritoriului. Valea este foarte îngustă, strangulată de alunecările de
teren de pe ambii versanti.La iesirea în sesul Vasluietului formează un întins con de dejectie.Are
un debit mai bogat si mai constant.
Pe partea stângă Vasluietul primeste un singur afluent –pârâul Valea Adâncă –izvorăste de pe
teritoriul comunei Costuleni si se varsă în Vasluiet la nord de localitatea Satu Nou.
Reteaua hidrografică are o alimentare de tip pluvial moderat.alimentarea subterană poate
reprezenta 10-30% din totalul scurgerii.
În regimul debitelor si nivelelor se remarcă apele mari de la sfârsitul iernii si începutul primăverii,
produse de topirea zăpezii, la care se pot asocia si unele ploi.
În sezonul cald, mai frecvent în mai frecvent în mai si iunie, se produc viituri de origine pluvială,
dupăcare urmează apele mici, specifice perioadei de toamnă –iarnă.
În perioadele cu secetă prelungită, apele de suprafată pot seca complet, inclusiv Vasluietul (iunie
2007).
33
Pagina 34
Apele freatice.
- zona platourilor, apa freatică se găseste la adâncimi mari, ca urmare a alcătuirii litologice
permeabile (argile nisipoase si nisipuri).
Intercalatiile de calcare oolitice si gresii calcaroase determină prezenta unor pânze freatice
la adâncimi mai reduse.
- pe versanti, adâncimea nivelului freatic depinde de grosimea deluviului de pantă.Ivirile la
zi a ape freatice se produce în treimea inferioară a versantilor sau la schimbările de pantă;
- în zona de ses, adâncimea apei freatice diferă mult, în functie de regimul nivelelor si
debitelor pâraielor si a aportului de pe versanti.
În cursul superior, adâncimea nivelului freatic este redusă si cu mari fluctuatii.
În cursul mijlociu si inferior, adâncimea apei freatice creste la 2-5 m.La contactul cu
versantul, nivelul freatic urcă aproape de suprafată.
Suprafetele cu exces de umiditate care influentează solurile sunt localizate astfel :
- pe platouri si versanti slab înclinati se produce un exces de apă în sol la partea superioară
a orizontului „Bt” în cadrul preluvosolurilor.
- pe unii versanti apar izvoare de coastă izolate, cu caracter sezonier.
- în treimea inferioară a unor versanti prelingi (zona Poieni, zona est Slobozia ) apare un
bogat strat acvifer care ajunge periodic aproape de suprafată, provocând puternice procese
de gleizare în soluri.
- în sesuri există zone depresionare cu exces permanent de apă, mai frecvente spre versant.
În urma lucrărilor de rectificare si adâncire a albiei, în cazul Vasluietului, apa freaticăa
coborât mult, astfel că starea de gleizare a solurilor aluviale nu mai corespunde cu influenta actuală
a apei freatice.
2.4. Clima
După cum reiese din prezentarea geomorfologică teritoriul Schitu –Duca are un relief
compartimentat. Astfel, prezenta vailor, orientarea si expozitia versantilor, masivitatea dealurilor
34
Pagina 35
si altitudinea lor constituie principalii factori care isi răsfrâng influenta si creează tot atâtea conditii
de climat local caracteristic unor suprafete mai mult sau mai putin întinse.
Pentru caracterizarea climatică a teritoriului Schitu Duca s-au folosit datele meteorologice
de la statia meteorologică Iasi (temperatura si vânturi); pentru zona mai înaltă (de pădure) s-au
folosit precipitatiile de la punctul de observatie Poieni iar pentru zona mai joasă s-au folosit
precipitatiile de la punctul de observatii Solesti.
Regimul termic. Temperatura medie anuală a aerului are valori cuprinse între de 9,0oC (în zona
mai înaltă) din partea de nord si centrală si 9,5oC (pe culuarele Vasluietului si Crasnei si în partea
de sud a teritoriului).
Această temperatură este favorabilă principalelor plante ce se cultivă aici : grău, porumb, orz,
sfeclă de zahăr, floarea soarelui, vită de vie, pomi fructiferi, etc.
Temperaturi negative (minime absolute) a căror valori scade sub 0oC se înregistrează din a doua
decadă a lunii septembrie, cel mai timpuriu și se pot prelungi până în ultima decadă a lunii mai.
Temperaturi minime absolute < – 28oC (se înregistrează în lunile decembrie, ianuarie si februarie).
Bruma este unul din fenomenele meteorologice negative care produc pagube agriculturii. Bruma
se produce cu precădere pe fundul văilor Vasluiet, Crasna, Ciortesti si Serbesti.
Regimul pluviometric. Suma medie a precipitatiilor anuale este de 568,6 mm la Poieni si de 463,9
mm la Solesti.
În sezonul cald, precipitatiile au un pronuntat caracter torential în special când se înregistrează
averse de o intensitatea deosebită.
Cantităti mari de precipitatii căzute în intervale scurte de timp provoacă vara inundatii si eroziunea
solului iar iarna înzăpeziri.
Dintre fenomenele meteorologice negative legate de precipitatii amintim seceta si grindina.
Vânturile din această zonă se orientează în lungul văii Vasluiet.
Vânturile cu intensitate mai mare, atunci când sunt însotite de ploi, dăunează culturilor de grâu si
orz când acestea sunt ajunse la maturitate si plantatiilor de pomi.
3. SOLURILE
35
Pagina 36
Formarea solurilor din zonă s-a desfășurat sub influența unui ansamblu de factori
pedogenetici (de solificare), dintre care cei mai importanți sunt:
a) Factorul biologic
Solificarea nu poate avea loc decât sub actiunea organismelor, în special a plantelor și
microorganismelor. Vegetația, microflora și fauna acționează asupra solurilor îndeosebi prin
modul de distribuție spațială a resturilor organice, prin calitatea și cantitatea materiei organice
depuse anual la suprafață sau în interiorul solului și prin modul de transformare a resturilor
vegetale.
Sub aceste aspecte, acțiunea vegetației ierbacee asupra solului se deosebește mult de
cea a vegetației lemnoase. În ceea ce privește vegetația ierbacee, principala sursă de substanțe
organice pe seama cărora se formează humusul în sol o constituie rădăcinile. Aceasta se
datorează faptului că resturile organice aeriene intervin în mică măsură în procesele
pedogenetice, fiind îndepărtate de către om, vânt etc..
Spre deosebire de vegetația erbacee, subformația vegetală lemnoasă, sursa de bază a
resturilor organice care participă la formarea humusului o constituie frunzele care cad anual la
suprafața solului. Rădăcinile plantelor lemnoase nu participă decât în mică măsură la formarea
humusului.
b) Clima
Se manifestă începând cu dezagregarea fizică și alterarea chimică a rocilor,
descompunerea materiei organice, spălarea sărurilor solubile, etc. Astfel, dezagregarea și
alterarea rocilor influențate direct sau indirect de climă duc la transformarea rocilor primare în
roci ce pot asigura condiții minime instalării vegetației iar prin manifestarea în continuare a
acestor procese în cadrul solificării, determină formarea principalelor componente minerale
ale solului (săruri, oxizi, hidroacizi, minerale argiloase, nisip, praf, etc.).
c) Relieful
Relieful acționează în formarea, evoluția și diversificarea solurilor atât direct cât și
indirect. Astfel, între sol și relief este o legătură atât de strânsă încât practic, orice schimbare
survenită în cadrul reliefului se reflectă și în modificarea solului respectiv. Influența directă a
reliefului se observă îndeosebi în zonele accidentate, în primul rând prin procesul de eroziune
în suprafață, de care depind transportul și sortarea în lungul versanților a materialului rezultat
prin alterarea rocilor.
În șesuri importanța majoră o are microrelieful (microdepresiuni, micromovile,
privaluri, gârle, conuri de dejecție, etc.) care au determinat, fie stagnarea apei și intensificarea
proceselor de gleizare și înmlăștinire, fie existența unor suprafețe ridicate, zvântate,
neinundabile sau rar inundabile.
Mult mai importantă și mai complexă este influența indirectă a reliefului asupra
învelișului de sol.Această influiență se manifestă prin redistribuirea căldurii și umidității pe
diferite forme de relief în funcție de altitudine, pantă și expoziție.
În funcție de relief, solurile se dispun într-o zonalitate altitudinală. Pe șesuri și văi apar
soluri specifice ca : soluri aluviale, diferit gleizate și/sau sărăturate, gleiosoluri,etc.
36
Pagina 37
d) Apa freatică și pedofreatică
Existența unui strat freatic la adâncime relativ mică determină, în primul rând,
formarea în sol sau la baza solului a unui orizont gleizat specific solurilor hidromorfe. Stratul
acvifer influențează de asemenea procesul de bioacumulare precum și procesul de eluviere a
solului, modificând intensitatea de deplasare a sărurilor, bazelor sau coloizilor, sau provocând
formarea unor orizonturi cu acumulare intensă a unor săruri.
e) Rocile de solificare
Influențează textura solurilor și unele proprietăți fizice și hidrofizice.
În cadrul rocilor de solificare se disting:
- depozite de argile-marne cu textură fină, care au favorizat producerea alunecărilor de
teren;
- depozite fluviale salinizate și alcalizate, pe care s-au format solonceacuri, solonețuri și
aluviosoluri salinizate și/sau alcalizate;
- depozite fluviale mijlocii în zonele mai înălțate de grind, pe care s-au format aluviosoluri
tipice și molice.
Solul reprezintă rezultatul acțiunii conjugate a tuturor factorilor pedogenetici enumerați,
la care se adaugă timpul și factgorul antropic. Ei se înterpătrund și se influențează reciproc și
prin numărul și variația lor, determină manifestarea unor procese pedogenetice specifice, care
duc la formarea orizonturilor solurilor.
Principalele procese pedogenetice care au stat la baza formării solurilor în zona
studiată sunt:
1. Bioacumularea
Bioacumularea este procesul de acumulare a humusului în urma descompunerii materiei
organice materiei vegetale de către microorganisme printr-un ansamblu de procese biochimice și
chimice.
Lupașcu Gh. (1998) consideră condițiile alternante aerobe-anaerobe ca fiind cele mai
favorabile pentru instalarea proceselor de humificare deoarece bacteriile aerobe și cele
anaerobe sintetizează substanțele humice în condiții de umiditate suficientă. În condiții de
umiditate insuficientă substanțele humice sunt puternic fixate de sol ducând la acumularea
progresivă a humusului.
Scăderea temperaturii și creșterea umidității solului, specific zonelor mai înalte,
determină o mobilitate accentuată a microelementelor din sol. În cazul solurilor din clasa
Cernisoluri, humusul format este de tip mull calcic alcătuit predominant din acizi huminici
cenușii, saturați complet sau în bună măsură cu cationi bazici, îndeosebi de calciu.
În zonele mai înalte, unde precipitațiile mai abundente determină levigarea relativ intensă
a substanțelor minerale, se formează un humus de tip mull forestier, specific solurilor din clasa
Luvisoluri, alcătuit din acizi huminici slab-moderat polimerizați.
37
Pagina 38
2. Carbonatarea
Carbonatarea este un proces complex prin care dioxidul de carbon, prezent în aerul și apa
din sol provenit din respirația florei și faunei sau din descompunerea materiei organice,
reacționează cu apa și formează acidul carbonic (H2CO3). Acesta este instabil și disociază în cea
mai mare parte (99%) în dioxid de carbon (CO2) și apă (H2O).Doar o mică parte (1%) disociază în
hidrogen (H+ sau 2H+), ionul carbonic (CO32-) și ionul bicarbonic (HCO3-).
Hidrogenul format înlocuiește cationi bazici (Ca, Mg, K, Na) din rețeaua cristalină care
formează în soluția solului hidroxizi instabili transformați în carbonați (CaCO3, MgCO3, KCO3,
Na2CO3). Dintre aceste săruri, carbonații de calciu și magneziu sunt greu solubili dar în prezența
unei cantități mai mari de CO2 aceștia trec în bicarbonați care sunt ușor solubili.
În aceste condiții, prin procesele de eluviere și iluviere are loc migrarea carbonatului de
calciu din partea superioară a profilului de sol și depunerea acestuia la baza profilului, în materialul
parental, cu formarea un orizont calcic sau calxic sau carbonatoacumulativ, notat cu „Cca“.
Conform S.R.T.S. (2012) orizontul carbonatoacumulativ conține carbonați de calciu fie
sub formă difuză fie sub formă de neoformațiuni discontinue (pseudomicelii, vinișoare,
eflorescențe, concrețiuni) în cantități de peste 12%
În privința adâncimii de apariție a carbonaților, solurile pot fii proxicalcarice, cu carbonații
de la suprafață, epicalcarice, cu carbonați între 26-50 cm, endocalcarice, cu carbonați între 51-100
cm și baticalcarice, cu carbonați între 101-150 cm.
Adâncimea de apariție a carbonaților depinde de unii factori locali, precum precipitațiile
atmosferice, panta terenurilor, permeabilitatea solurilor etc. Cantitatea de carbonat de calciu din
orizontul Cca diferă în funcție de conținutul inițial în carbonați al materialului parental dar și de
stadiul de evoluție a solului.
Astfel, solurile mai tinere (cernoziomuri) conțin cantități mai mari de carbonați de calciu
și magneziu care inhibă formarea solului, determină o reacție alcalină și împiedică translocarea
argilei și humusului, comparativ cu solurile mai evoluate (preluvosoluri, luvosoluri) unde
procesele de eluviere și iluviere au dus la translocarea și depunerea carbonaților la baza profilului.
3. Argilizarea
Argilizarea este procesul de formare a argilei sau a silicaților secundari hidratați prin
reunirea silicei hidratate, a hidroxizilor de aluminiu și fier în complexe silicatice care cristalizează
treptat, formarea argilei fiind posibilă și pe seama rețelei cristaline parțial distruse a mineralului
primar (Lăcătușu R., 2000).
38
Pagina 39
Acest proces genetic apare în zona de silvostepă și de pădure pe soluri puternic
decarbonatate și constă în îmbogățirea unui orizont cu argilă rezultată în urma alterării „în situ” a
mineralelor argiloase. Orizontul de sol în care are loc acest proces se numește B cambic [cambiare
(lat) = a schimba] și se notează cu simbolul Bv [verwitterung (germ.) = alterare] fiind relativ sărac
în humus, roșcat sau ruginiu datorită oxizilor de fier liberi eliberați prin alterarea silicaților primari
și structură poliedrică sau prismatică.
În anumite cazuri, prezența rocile de solificare bogate în CaCO3, a precipitațiilor
reduse și insolației mai puternice are loc regradarea carbonaților spre orizonturile superioare a
profilului mai ales pe versanții cu expoziție sudică și vestică. În astfel de condiții s-au format
cernoziomurile cambice regradate caracterizate prin prezența CaCO3 în orizontul Bv.
4. Argiloiluvierea
Argiloiluvierea constă în îmbogățirea cu argilă a orizonturilor inferioare ale profilului de
sol prin levigarea (eluvierea) de către apa provenită din precipitații a compușilor dizolvați în ea și
depunerea (iluvierea) acestora la diferite adâncimi.
Orizonturile „sărăcite” de compușii organo-minerali devin mai deschise la culoare și sunt
numite eluviale, iar orizontul îmbogățit în argilă se numește orizont Bt (argic) caracterizat prin
acumularea argilei, de regulă cu cel puțin 20% mai mare față de orizonturile din partea superioară
a profilului de sol, sub forma unor pelicule fine depuse în jurul agregatelor structurale.
Indicele de diferențiere texturală (Idt), calculat ca raport al procentului de argilă din
orizontul B față de procentul de argilă din orizontul A sau E, reprezintă un indicator important de
diferențiere granulometrică dintre orizonturile pedogenetice ale profilului de sol din clasa
Luvisoluri în arealul studiat. Conform I.C.P.A (1987), după indicele de diferențiere texturală (Idt),
solurile se grupează astfel:
- soluri nediferențiate textural -Idt <1.2
- soluri slab diferențiate textural -Idt 1.3-1.5
- soluri moderat diferențiate textural -Idt 1.6-2.0
- soluri puternic diferențiate textural -Idt 2.1-2.5
- soluri foarte puternic diferențiate textural -Idt >2.6
5. Gleizarea și stagnogleizarea
Gleizarea pedogenetică este un proces biochimic care, pe lângă saturația cu apă, este
condiționată de prezența materiei organice, temperatura mai mare de 00 biologic (50C) și condiții
de reacție favorabile dezvoltării microorganismelor reducătoare (SRTS, 2012).
39
Pagina 40
În exces permanent de apă se formează un orizont „Gr“ cu proprietăți reductomorfe,
asociat cu orizontul A, B sau C în care culorile de reducere depășesc 50% din masa solului.
În funcție de stadiul de oxidare sau reducere a compușilor de fier și mangan și de
materialele în care se formează, acest orizont poate avea culori albăstru-verzui în materiale
lutoase și argiloase, culori prodominant negre în materiale bogate în sulfuri și culori
albicioase în materiale calcaroase, iar în nisipuri culorile sunt cenușii până la alb sau cenușii
verzui. În condiții alternative de aerobioză și anaerobioză se formează un orizont „Gox“ cu
proprietăți redoximorfe, asociat cu orizontul A, B sau C în care culorile de reducere apar în
proporție de 16-50% din masa solului, orizontul având aspect marmorat cu pete brun-roșcate,
brun-gălbui.
Stagnogleizarea este determinată de apa provenită din precipitații care stagnează
temporar la suprafață sau în partea superioară a profilului de sol deasupra unui orizont
impermeabil sau slab permeabil. Acesta se notează cu litera „w“ și se adaugă simbolurilor
orizonturilor majore pe care se grefează.
6. Salinizarea și alcalizarea
Salinizarea este procesul pedogenetic care constă în îmbogățirea solului în săruri ușor
solubile din apa freatică mineralizată situată la mică adâncime. În aceste condiții solul este
umezit până la suprafață și, în urma evaporării intense, sărurile se acumulează în profilul de
sol sub forma unui orizont hiposalic (sc) dacă conținutul total de săruri solubile este de 0.10-
0.15% sau 100-150 mg/100 g sol (în funcție de textură și tipul de salinizare) sau se formează
un orizont salic (sa) când conținutul total de săruri solubile este de cel puțin 1.0-1.15%
respectiv 1001-1501 mg/100 g sol
Alcalizarea apare atunci când nivelul apei freatice puternic mineralizată coboară,
acumularea sărurilor încetează și, cu timpul, acestea sunt levigate în profunzime de apa din
precipitații. Astfel, complexul coloidal este îmbogățit cu ioni de Na+ iar humusul și argila
dispersează în apă, migrează pe profil și se acumulează la o anumită adâncime unde formează
un orizont Bt natric (Btna). Orizontul cu conținut de 5-15% VNa (Na% din T) este hipontric și
se notează cu „ac“, iar orizontul cu peste 16% VNa este natric și se notează cu „na“.
3.1. Lista unităților de sol (US) și caracterizarea acestora
CLASA PROTISOLURI
US1_Aluviosol calcaric-gleic, proxicalcaric, endogleic, lutos mediu/ nisipolutos, dezvoltat
pe materiale fluviale.
CLASA CERNISOLURI
40
Pagina 41
US2_Faeoziom argic, lutoargilos/lutoargilos, dezvotat pe materiale eluviale-deluviale, cu
eroziune neapreciabilă-slabă în suprafață.
CLASA LUVISOLURI
US3_Preluvosol molic-gleic-scheletic, endogleic, endosubscheletic,
lutoargilos/lutoargilos, dezvotat pe materiale eluviale.
COMPLEXE DE SOLURI
US4_Complex de soluri în zonă de alunecări stabilizate și semistabilizate format din:
-Preluvosol tipic, lutos mediu / lutos mediu, dezvoltat pe materiale deluviale, cu
eroziune slabă-puternică în suprafață (50%);
-Faeoziom argic, lutoargilos/lutoargilos, dezvotat pe materiale deluviale, cu eroziune
slabă-moderată în suprafață. (20%);
-Antrosol erodic-preluvic, lutoargilos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale
(30%).
RAVENE
US5_ Asociație de soluri în zonă de eroziune în adâncime format din:
-Antrosol erodic-cernic, lutoargilos / argilolutos, dezvoltat pe materiale deluviale
(90%);
-Gleiosol calcaric-cernic, lutoargilos / lutoargilos, dezvoltat pe materiale fluviale
(10%).
UNITATEA TERITORIALĂ DE SOL (US) NR. 1
Denumire sol: Aluviosol calcaric-gleic, proxicalcaric, endogleic, lutos mediu / nisipolutos,
dezvoltat pe materiale fluviale.
Formula de sol: AS ka-gc / G2 – K1 – LL/SM - Tf – m
Nr. profilul de sol: 6
41
Pagina 42
Suprafața US: 41.50 ha
Județul: Iași
Teritoriul administrativ: Schitu Duca
Răspândire: Bloc fizic 110 (parțial).
Aspectul suprafeței terenului: Neuniform
Condițiile naturale în care apare: S-a format pe șesul pârâului Tabăra, altitudine 185-190 m,
panta terenului 2-3%, apa freatică 2.5-3.5 m, materiale fluviale.
Caracteristicile morfologice și fizico-chimice
Profil de tip:
Orizontul Ap (0-17cm) - culoarea brun gălbui (10YR-5/8) în stare umedă, structură
glomerulară medie, rădăcini numeroase, reacția slab alcalină (pH 7,6), conținut mic CaCO 3(0,5
%), conținut mic în humus ( 1,93 %), mic în azot total (0,103%), mijlociu în fosfor mobil (31
ppm), mijlociu în potasiu mobil (199 ppm ), textura lutoasă (21,9 argilă), trecere clară.
Orizontul Ao (17-35cm) - culoare brun deschis (10YR-4/4) în stare umedă, structură
glomerular - prismatică, rădăcini rare, reacția slab alcalină (pH 7,9), conținut mijlociu Ca
CO3(3%), conținut mic în humus ( 1,8 %), foarte mic în azot total (0,09%), mijlociu în fosfor mobil
(20 ppm), mic în potasiu mobil (110 ppm ), textura lutoasă (23,4 argilă), higroscopicitate 5,9 %,
trecere treptată.
Orizontul AC (35-55cm) - culoare galben închis brunie (10YR-6/6) în stare umedă,
structură poliedric-subangulară, reacția slab alcalină (pH 8,0), conținut mijlociu Ca CO3(4,1%),
conținut foarte mic în humus ( 0,7 %), foarte mic în azot total (0,048 %), mic în fosfor mobil (13
ppm), mic în potasiu mobil (188 ppm ), textura lutoasă (25,2 argilă), higroscopicitate 6,3 %,
trecere treptată.
Orizontul C (55-70cm) - culoare galbenă (10YR 6/2) în stare umedă, structură poliedric
-angulară spre slab structurată, reacția slab alcalină (pH 8,1), conținut mijlociu CaCO3(7,8%),
textura nisipolutoasă (16,9 argilă), higroscopicitate 4,4 %, eflorescente slabe de CaCO3, trecere
treptată.
Orizontul CGor (70-85cm) - culoarea galben usor marmorat (10YR 6/7) în stare
umedă,slab structurat, pete de oxidoreducere, reacția slab alcalină (pH 8,3), conținut mijlociu
CaCO3(3,5%), textura SM (19,3 argilă), higroscopicitate 4,92 %, CTSS 47 mg/100g sol .
42
Pagina 43
Face efervescență cu HCl de la suprafață.
UNITATEA TERITORIALĂ DE SOL (US) NR. 2
Denumire sol: Faeoziom argic, lutoargilos/lutoargilos, dezvotat pe materiale eluviale-deluviale,
cu eroziune neapreciabilă-slabă în suprafață.
Formula de sol: FZ ar / TT/TT - Sp – t/e10-11
Nr. profilul de sol: 1
Suprafața US: 50.20 ha
Județul: Iași
Teritoriul administrativ: Schitu Duca
Răspândire: Bloc fizic 854 (parțial).
Aspectul suprafeței terenului: Uniform
Condițiile naturale în care apare: S-a format pe culmi interfluviale cu pante de 5-10%, expoziție
S și V, altitudine 250-280 m, apa freatică mai mare de 5 m, materiale eluviale-deluviale.
Caracteristicile morfologice și fizico-chimice
Profil de tip:
Orizontul Am (0-20cm) - culoare brun (10YR-3/2,5) în stare umedă, structură glomerulară
medie, rădăcini numeroase, reacția slab acidă (pH 6,0 ) conținut mic în humus ( 2,1 %), mic în
azot total (0,113 %), mijlociu în fosfor mobil (19 ppm), mijlociu în potasiu mobil (183 ppm ), V
– 79%, textura TT (39,2 argilă), higroscopicitate 9.2 %, trecere clară.
Orizontul Atp (20-30cm) - culoare brun (10YR-3/3) în stare umedă, structură bulgăros
tasat, reacția slab acidă (5,9), conținut mic în humus ( 1,7 %), foarte mic în azot total (0,09%),
mic în fosfor mobil (16 ppm), mijlociu în potasiu mobil (186 ppm ),V -80 %, textura TT (39,1
argilă), higroscopicitate 10,6 %,trecere clară.
Orizontul Am (30-41 cm) - culoare brun (10YR-3/1) în stare umedă,structură glomerulară
medie, fin poros, reavăn, reacția slab acidă (pH 6,1), conținut mic în humus ( 0,9 %), foarte mic
43
Pagina 44
în azot total (0,055 %), foarte mic în fosfor mobil (8 ppm), mic în potasiu mobil (97 ppm ), V –
80,2%, textura TT (41,7 argilă), higroscopicitate 10,8 %,trecere treptată.
Orizontul Bt (41-110 cm) - culoarea maroniu bruniu (10YR-4/3) în stare umedă, structură
poliedric angular – prismatic, fin poros, separațiuni ferimanganice si pelicule de argilă, reacția slab
acidă (pH 6,1), textura TT (44,8 % argilă). higroscopicitate 11,6 %.
UNITATEA TERITORIALĂ DE SOL (US) NR. 3
Denumire sol: Preluvosol molic-gleic-scheletic, endogleic, endosubscheletic,
lutoargilos/lutoargilos, dezvotat pe materiale eluviale.
Formula de sol: EL mo-gc-qq / G2 - TT/TT - Ss – t
Nr. profilul de sol: 7
Suprafața US: 27.00 ha
Județul: Iași
Teritoriul administrativ: Schitu Duca
Răspândire: Bloc fizic 36.
Aspectul suprafeței terenului: Uniform
Condițiile naturale în care apare: S-a format pe glacis cu pante de 5-7%, expoziție S, altitudine
215-235 m, apa freatică 2.5-3.0 m, materiale eluviale.
Caracteristicile morfologice și fizico-chimice
Profil de tip:
Orizontul Am (0-20 cm) - culoare brun cenusiu închis (10YR-5/1) în stare umedă,
structură poliedric mare, slab plastic, slab adeziv, rădăcini numeroase, reacția slab alcalină (pH
8,0), conținut mic în CaCO3(1,3%), conținut mijlociu în humus ( 6,5 %), mare în azot total
(0,326%), mare în fosfor mobil (65 ppm), mijlociu în potasiu mobil (171 ppm ), textura TT (33,9
argilă), trecere treptată.
Orizontul AB (20-42 cm) - culoare brun marmorat (7,5R- 4/6) în stare umedă, structură
prismatic mare, plastic, adeziv, reacția slab alcalină (pH 7,9), conținut mijlociu în humus ( 3,6 %),
44
Pagina 45
mijlociu în azot total (0,191 %), mijlociu în fosfor mobil (30 ppm), mijlociu în potasiu mobil
(137 ppm ), textura TT (35,7 argilă), trecere treptată.
Orizontul BGox (42-70 cm) - culoare brun ruginiu marmorat, structură prismatică mare
spre slab structurat, plastic, adeziv, reacția slab alcalină (pH 8,0), textura TT (40,0 argilă),
higroscopicitate 10,4 %.
UNITATEA TERITORIALĂ DE SOL (US) NR. 4
Denumire sol: Complex de soluri în zonă de alunecări stabilizate și semistabilizate format
din:
-Preluvosol tipic, lutos mediu / lutos mediu, dezvoltat pe materiale deluviale, cu
eroziune slabă-puternică în suprafață (50%);
-Faeoziom argic, lutoargilos/lutoargilos, dezvotat pe materiale deluviale, cu eroziune
slabă-moderată în suprafață. (20%);
-Antrosol erodic-preluvic, lutoargilos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale
(30%).
Formula de sol: EL ti / LL/LL - Sp – m/e11-13
FZ ar / TT/TT - Sp – t/e11-12
AT er-el / TT/TT - Sp – t/e15
Nr. profilul de sol: 2, 3, 4, 5.
Suprafața US: 342.07 ha
Județul: Iași
Teritoriul administrativ: Schitu Duca
Răspândire: Bloc fizic 854 (parțial), 431, 699, 409, 318, 460,
3644, 3430, 3429, 3431, 185, 1881 (partial), 110
(partial), 194.
Aspectul suprafeței terenului: Neuniform
Condițiile naturale în care apare: S-a format pe versanți puternic degradați de eroziune în
suprafață, alunecări de teren și eroziune în adâncime, altitudine 200-375-275 m, panta terenului
de 10-25%, apa freatică la adâncime mai mare de 5 m, numeroase izvoare de coastă, materiale
deluviale.
Caracteristicile morfologice și fizico-chimice
45
Pagina 46
Profil de tip Preluvosol tipic:
Orizontul Ao (0-20 cm) - culoare brun deschis (10YR-4/3) în stare umedă, structură
glomerular medie,rădăcini numeroase,poros, reacția slab acidă (pH 6,3 )conținut mijlociu în
humus ( 2.6%), mic în azot total (0,136 %), mijlociu în fosfor mobil (21 ppm), mijlociu în potasiu
mobil (184 ppm ), V – 88,9 %, textura LL (20,9 argilă), higroscopicitate 5,3 %,trecere treptată.
Orizontul AB (20-30cm) - culoare brun maroniu gălbui (10YR-5/3) în stare umedă,
structură poliedric angulară,reacția slab acidă (6,8), conținut foarte mic în humus ( 0,4 %) foarte
mic în azot total (0,027%),mic în fosfor mobil (18 ppm), mic în potasiu mobil (102 ppm ),V -
92,1, %, textura LL (26,9 argilă), higroscopicitate 6,8 %,trecere treptată.
Orizontul Bt (30-100 cm) - culoare maroniu închis (10YR-4/3) în stare umedă, structură
prismatică, separațiuni ferimanganice si pelicule de argilă, fin poros, reacția slab acidă (pH 6,7),V
– 90,1%, textura LL (27,5 argilă), higroscopicitate 7,0 %.
Profil de tip Antrosol erodic-cernic:
Orizontul AB+Bt (0-40 cm) - culoare maroniu (10YR-4/4) în stare umedă, structură
poliedric angular medie, poros, rădăcini frecvente, reacția slab alcalină (pH 7,9),conținut mic în
CaCO3 (1,8%), conținut mic în humus ( 0,7 %), foarte mic în azot total (0,4 %),mic în fosfor
mobil (18 ppm), mijlocie în potasiu mobil (173 ppm ), textura TT (37,9 argilă), higroscopicitate
9,8 %, trecere treptată.
Orizontul Cca (40-70 cm) - culoare galben albicioasă,astructurat, poros,prezintă
eflorescente, vinișoare si concrețiuni de CaCO3, reacția slab alcalină (pH 8,3),conținut mijlociu -
mare în CaCO3 (12,7%),textura TT (37,8 argilă), higroscopicitate 9,7 %.
UNITATEA TERITORIALĂ DE SOL (US) NR. 5
Denumire sol: Asociație de soluri în zonă de eroziune în adâncime format din:
-Antrosol erodic-cernic, lutoargilos / argilolutos, dezvoltat pe materiale deluviale
(90%);
-Gleiosol calcaric-cernic, lutoargilos / lutoargilos, dezvoltat pe materiale fluviale
(10%).
46
Pagina 47
Formula de sol: AT er-cz / TT/AL - Sp – a/e15
GS ka-ce / TT/TT - Sp – t
Nr. profilul de sol: -
Suprafața US: 22.00 ha
Județul: Iași
Teritoriul administrativ: Schitu Duca
Răspândire: Bloc fizic, parțial din 110 și 1881.
Aspectul suprafeței terenului: Neuniform
Condițiile naturale în care apare: S-a format pe versanți puternic degradați de eroziune în
suprafață, alunecări de teren și eroziune în adâncime, panta terenului de 25-40%, apa freatică la
adâncime mai mare de 5 m iar pe fundul ravenei 1.0-1.5 m.
5. CONCLUZII
Studiul pedologic și agrochimic privind amenajarea pastorală a terenurilor
din teritoriul administrativ Schitu Duca s-a executat la scara 1:5000, încadrându-se
în categoria de complexitate III C – 441,30 ha și IV B – 41.47 ha, total cartat –
482.77 ha.
Arealul comunei Schitu Duca aparține Podisului Moldovei, subunitatea
Podisul Bârladului, respectiv sectorului nordic al acestuia, denumit Podisul Central
Moldovenesc.
Din stiva de sedimente de diferite vârste (paleozoice, mezozoice si tertiare),
apartinând cuverturii sedimentare, eroziunea a scos la zi depozitele sarmatiene
medii (bassarabiene) si superioare (chersoniene).
47
Pagina 48
Teritoriul administrativ Schitu Duca se încadrează în cea mai mare parte, în
bazinul hidrografic al râului Vasluiet, afluent al râului Bârlad, care face parte din
bazinul hidrografic al râului Siret.
Temperatura medie anuală a aerului are valori cuprinse între de 9,0oC (în zona
mai înaltă) din partea de nord si centrală si 9,5oC (pe culuarele Vasluietului si
Crasnei si în partea de sud a teritoriului). Suma medie a precipitatiilor anuale este
de 568,6 mm la Poieni si de 463,9 mm la Solesti.
Din punct de vedere geobotanic, teritoriul comunei Schitu - Duca aparține
zonei pădurilor cu următoarele subzone : subzona silvostepei și subzona pădurilor
de gorun cu subetajul pădurilor de gorun, cer, garnita + fag
În urma caracterizării geomorfologice și fizico-chimice a solurilor de pe
pajiștile studiate din comuna Schitu Duca s-au identificat următoarele clase și tipuri
de soluri:
CLASA PROTISOLURI
US1_Aluviosol calcaric-gleic, proxicalcaric, endogleic, lutos mediu/
nisipolutos, dezvoltat pe materiale fluviale.
CLASA CERNISOLURI
US2_Faeoziom argic, lutoargilos/lutoargilos, dezvotat pe materiale eluvialedeluviale, cu eroziune neapreciabilă-slabă în suprafață.
CLASA LUVISOLURI
US3_Preluvosol molic-gleic-scheletic, endogleic, endosubscheletic,
lutoargilos/lutoargilos, dezvotat pe materiale eluviale.
COMPLEXE DE SOLURI
48
Pagina 49
US4_Complex de soluri în zonă de alunecări stabilizate și semistabilizate
format din:
-Preluvosol tipic, lutos mediu / lutos mediu, dezvoltat pe materiale
deluviale, cu eroziune slabă-puternică în suprafață (50%);
-Faeoziom argic, lutoargilos/lutoargilos, dezvotat pe materiale deluviale,
cu eroziune slabă-moderată în suprafață. (20%);
-Antrosol erodic-preluvic, lutoargilos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale
deluviale (30%).
RAVENE
US5_ Asociație de soluri în zonă de eroziune în adâncime format din:
-Antrosol erodic-cernic, lutoargilos / argilolutos, dezvoltat pe materiale
deluviale (90%);
-Gleiosol calcaric-cernic, lutoargilos / lutoargilos, dezvoltat pe materiale
fluviale (10%).
Principalele restricții (factori limitativi) ai producției pastorale din arealele
studiate pentru amenajare pastorală sunt:
1 ) eroziunea în suprafață;
2 ) eroziunea în adâncime;
3 ) alunecările de teren.
SCHITU DUCA
Altitudine, expoziție, pantă
Nr. Parcela Altitudine Pantă
Bloc fizic Expoziție
crt. descriptivă (m) (%)
0. 1. 2. 3. 4. 5.
1 36 215-235 S 5-7
2 194 200-250 S 10-15
3 110 185-190 - 2-3
49
Pagina 50
200-350 N-NE 10-25
4 185 200-300 N-NE 10-30
5 1881 225-300 E 10-20
6 3431 225-300 NE 10-25
7 3429 250-300 NE 10-25
8 3430 225-250 NE 10-15
9 3644 225-250 NE 10-15
10 460 250-300 NE 10-20
11 409 300-325 SV 10-15
12 318 250-325 SV, E 10-15
13 431 225-350 NE 10-30
14 699 200-225 NE 10-15
15 854 175-280 SV, V, NV 5-30
6. CARACTERIZARE AGROCHIMICA
INTRODUCERE
Lucrarea de cartare agrochimica are in vedere controlul starii de fertilitate a solului pentru
stabilirea necesarului de ingrasaminte si imbunatatirea indicilor calitativi ai solului .
Aplicarea eficienta a ingrasamintelor si amendamentelor nu este posibila fara cunoasterea
temeinica a insusirilor solului a cerintelor specifice de nutritie a culturilor si a interactiunii
ingrasamintelor si amendamentelor cu solul si cu plantele, deoarece ingrasamintele,in funcie de
dozele si conditiile in care sunt folosite,pot influienta cresterea si dezvoltarea plantelor atat pozitiv
cat si negativ.
Fiecare tip de sol asigura un anumit nivel de productie in functie de fertilitatea lui naturala sau
actuala,iar cresterea in continuare a productiilor poate fi asigurata prin aplicarea ingrasamintelor .
50
Pagina 51
Completarea necesarului de elemente nutritive se face din ingrasaminte organice si din
ingrasaminte chimice .
Arealul luat în studiu aparține teritoriul administrativ al comunei Schitu Duca în blocurile fizice
nr: 36, 110, 185, 194, 318, 409, 431, 460, 699, 854, 1881, 3429, 3430, 3431, 3644.
În vederea elaborării prezentului studiu s-au prelevat 53 probe medii agrochimice.
Metoda de lucru și criterii de interpretarte a rezultatelor
La elaborarea prezentului studiu s-au parcurs următoarele faze:
A. Faza de teren
In vederea intocmirii studiului agrochimic, s-au recoltat in prezemnta delegatului OJSPA
IASI,respectiv dl ing. Jescu Toader in anul 2018 un numar de 53 probe medii de sol de pe
suprafata de 482,77 ha ocupata cu pasuni.
Recoltarea probelor s-a facut cu sonda agrochimica pe adancimea de 0-10 cm.
Fiecare proba medie agrochimica a fost alcatuita dintr-un numar de 25-30 probe partiale, suprafata
de teren ce revine unei probe medii de sol este de aproximativ 10 ha,fiind reprezentata pe
cartograma cu linii intrerupte si poarta denumiea de,,parcele de recoltare”
Probe de sol recoltate in teren poarta un numar care este trecut in parte de jos a fiecarei parcele de
recoltare ex; 4260, 4261, 4262. etc.
B. Faza de laborator
Analizele au fost efectuate în cadrul laboratorului O.J.S.P.A.IASI conform instructiunilor de lucru
elaborate de Institutul de Cercetare pentru Pedologie si Agrochimie Bucuresti(ICPA). Probele
recoltate au fost uscate, mojarate, după care s-au făcut următoarele analize agrochimice :
a). Analize de serie mare efectuate la toate probele de sol:
- reacția solului (pH) a fost determinata la toate probele de sol în suspensie apoasă pe cale
potențiometric cu electrod de sticlă;
- conținutul de fosfor mobil (P – AL) a fost determinat prin metoda Egner – Domingo în extract
de acetat lactat de amoniu (AL);
51
Pagina 52
- conținutul de potasiu mobil (K – Al) a fost determinat în acelasi extract ca și fosforul mobil
citirile fiind facute la fotometru cu flacara.
b). Analize de serie mică
La 21% din probele alese, astfel încât să reprezinte principalele tipuri de sol din teritoriul cartat se
determină conținutul de humus prin metoda oxidarii umede si dozarii titrimerice dupa WalkleyBlack in modificarea Gogoasa si este exprimat în procente.
Datele obținute se folosesc pentru calculul indicelui azot:
% humus x V%
I.N. = ---------------------------------,
100
care servește la aprecierea gradului de asigurare cu azot al solului.
Rezultatele analizelor de laborator sunt înscrise în buletinele de analiză a solului anexate la
lucrare.
C. Faza de birou – cuprinde activitățile ce se execută în cadrul compartimentului agrochimie de
la primirea buletinului de analiză și până la definitivarea lucrării. Pe baza datelor analitice, a
condițiilor de climă și sol, a consumului specific de elemente nutritive, producția propusă a se
realiza și de însușirile agrochimice ale solului, s-a întocmit planul de fertilizare
Analizând rezultatele obținute de laborator și ținând cont de criteriile de interpretare
recomandate de I.C.P.A. București s-au întocmit situațiile sintetice pentru reacția solurilor,
aprovizionarea cu fosfor și potasiu mobil.
Rezultate, interpretări, recomandări
6.2.4. Reacția solurilor si corectarea acesteia
52
Pagina 53
Pentru a crea condiții optime de dezvoltare a plantelor, este necesară cunoașterea reacției solului
și a posibilităților de schimbare a reacției funcție de cerințele culturii respective.
În general plantele se dezvoltă bine la o reacție slab acidă – neutra.
La probele analizate valorile pH-ului sunt cuprinse intre 6,2 si 8,2 indicand un domeniu
de reactie al solurilor de la slab acid la moderat - puternic alcalin.
Din situatia sintetică agrochimică privind starea de reactie a solurilor întocmită pentru
suprafata de 483 ha ocupata cu pasune rezultă următoarea distributie pe categorii de pH:
I,9 % ( 9 ha ) soluri cu reactie moderat acida ;
45,3 % (219 ha ) soluri cu reactie slab acida ;
13,2 % ( 64 ha ) soluri cu reactie neutra ;
39,6 % ( 191 ha ) soluri cu reactie slab alcaline;
*Solurile cu reactie puternic acide si moderat puternic alcaline lipsesc.
In functie de reacția solului se va stabili sortimentul de ingrasaminte cu azot care se va folosi la
fertilizare astfel: solurile moderat acide, slab acide si neutre se vor fertiliza cu uree, dar prin
alternanta se vor fertiliza si cu azotat de amoniu, iar pe solurile cu reactie alcalina, recomandam
pentru a reduce o parte din alcalinitatea solului administrarea de ingrasaminte chimice cu reactie
fiziologic acida (azotatul si sulfatul de amoniu).
Dintre ingrasamintele simple cu azot,ureea ridica unele probleme ce trebuie avute in vedere la
fertilizare si anume;
-ureea nu trebuie aplicata la suprafata fara incorporarea imediat la 5-10cm adancime,aceasta
intrucat prin hidroliza care are loc mai intens in conditii de temperatura ridicata,se formeaza
amoniacul gazos care se pierde in atmosfera.
-ureea nu este potrivita a se amesteca cu superfosfatii,deoarece alcalinitatea creata de amoniac
favorizeaza evolutia fosfatului spre fosfati superiori de calciu(fosfat dicalcic,tricalcic),insolubil in
apa si mai putin accesibil plantelor.
53
Pagina 54
- ureea ca ingrasamant de baza este practic egala ca eficienta cu azotatul de amoniu si usor
inferioara sulfatului de amoniu .
Superfosfatul ca si toata gama de ingrasaminte complexe nu ridica probleme legate de starea
reactiei solului, iar la calculul dozelor ce revin la hectar se va avea in vedere conținutul
ingrasamantului in substanta activa, cat si asigurarea solului in azot,fosfor si potasiu.
Intrucat îngrășămintele aplicate modifică în timp reacția și starea de saturație a solului cu elemente
nutritive, cu urmări importante pentru recolte, se recomandă corelarea reacției solului cu reacția
fiziologică a îngrășământului care se aplică.
Starea de aprovizionare cu fosfor mobil
Conținutul in fosfor mobil la probele de sol analizate are valori cuprinse intre 15 si 141 ppm P,
indicand o stare de aprovizionare de la slaba la foarte buna a solurilor in fosfor mobil, acestea
fiind inscrise in partea de mijloc din interiorul fiecarei probe medii agrochimice .
In functie de conținutul în fosfor mobil, solurile au fost grupate astfel:
15,1 % (73 ha) soluri slab asigurate;
64,1 % ( 310 ha) soluri mijlociu asigurate;
15,1 % ( 73 ha) soluri bine asigurate;
5,7 % ( 27 ha) soluri foarte bine asigurate;
Solurile foarte slab aprovizionate cu fosfor mobil lipsesc.
Din situația sintetică agrochimică se observă că pe suprafata de pasune cartata predomină
solurile mijlociu asigurate cu fosfor mobil acestea reprezentand 64,1 %, urmate de cele slab
asigurate 15,1 % si bine asigurate 15,1%.
Se cunoaste faptul ca nutritia plantelor cu fosfor este puternic influientata de reacția solului
din cauza ca, atat absorbtia si solubilizarea fosfatilor minerali de suprafata,cat si disocierea
acidului fosforic in ioni (din ingrasamant) sunt procese ce depind mult de activitatea ionului de
hidrogen in solutia solului .De aceea pe solurile cu pH peste 6,5 scade solubilitatea in apa a
54
Pagina 55
fosfatilor din cauza ionilor de calciu care predomina in aceste soluri si ca acidul fosforic disociaza
mai mult pe o a doua treapta,formand ionii difosfati,mai putin accesibil plantelor,decat ionii
monofosfati care exista in conditii de reactie cu pH –ul sub 6,5.
Deci, realizarea productiilor mari si de buna calitate nu este posibila fara optimizarea regimului
fosforului mobil,potasiului si pH-ului.
Aprecierea stării de aprovizionare cu azot
Valorile indicelui azot în funcție de care apreciem starea de aprovizionare a solurilor cu azot sunt
cuprinse între 2,21 si 3,67,indica o stare de asigurare mijlocie a solurilor in azot.
Starea de asigurare a solului cu azot mineral depinde nu numai de conținutul solului (in materie
organica si in special humusul care intra in calculul valorii (IN) ci depinde de conditiile in care are
loc mineralizarea materiei organice din sol sub actiunea microorganismelor .
Nevoia de azot se va aprecia in functie si de alti factori cum sunt: compozitia covorului ierbos,
raportul care exista intre azot si fosfor,nivelul fertilizarii cu fosfor, potasiu si ingrasaminte
organice,cat si dupa rezerva de umiditate din sol la pornirea in vegetatie a plantelor.
Pe solurile sărace în fosfați, fertilizarea numai cu azot se soldează cu sporuri mici de producție și
adesea cu scăderi de recoltă datorită proliferării bolilor criptogamice.
Se impune respectarea dozelor de îngrășăminte recomandate în programul de fertilizare, mai ales
că lipsa azotului influențează cel mai puternic producția deoarece plantele se opresc din creștere
și nu se dezvoltă.
Starea de aprovizionare cu potasiu
Valorile conținutului in potasiu mobil sunt exprimate in ppm si sunt de asemenea inscrise imediat
sub valoarea fosforului mobil in interiorul fiecarei probe medii agrochimice, acestea fiind
cuprinse intre 160 si 645 ppmK rezultand un conținut de la bun la foarte bun in potasiu mobil .
Din situatia sintetică privind starea de asigurare a solurilor cu potasiu mobil rezultă:
32,1 % ( 155 ha ) soluri bine asigurate
67,9 % ( 328 ha ) soluri foarte bine asigurate.
Solurile slab si mijlociu asigurate cu potasiu mobil lipsesc.
55
Pagina 56
Reducerea in timp a conținutului de potasiu mobil cand nu se aplica ingrasaminte cu potasiu
depinde, printre altele de capacitatea de schimb cationic si de gradul de saturatie cu baze a solului.
Dozele de îngrășăminte cu potasiu s-au stabilit în funcție de compozitia covorului ierbos,
producțiile planificate, consumul specific de element pe tona de produs, precum și de conținutul
de potasiu din sol.
6.3 Metode de imbunatatire a covorului ierbos prin fertilizare
6.3.1 Principii de aplicare a ingrasamintelor pe pajisti.
Folosirea ingrasamintelor constituie un mijloc pentru ridicarea productiei pajistilor si pasunilor
situate de regula pe soluri cu o slaba fertilitate, utilizarea lor aducand sporuri de 18-24 tone iarba
/ha .
Sporurile cele mai mari se obtin daca se tine seama de unele particularitati biologice ale plantelor
care alcatuiesc pajistile si de factorii care conditioneaza ingrasarea diferentiata, tipul de pajiste,
conditiile de sol compozitia floristica,clima,modul de folosire a pajistilor .
In vegetatia pajistilor naturale predomina ierburile perene,iar dintre acestea mai ales gramineele
a caror perioada critica de nutritie o constituie infratirea.
Folosirea sistematica a ingrasamintelor pe pajisti duce pe langa sporuri cantitative de iarba si la
schimbarea compozitiei botanice .
Ingrasamintele azotate favorizeaza cresterea procentului de plante graminee,pe cand
ingrasamintele fosfatice,a leguminoaselor .
6.3.2 Ingrasarea prin tarlire reprezinta dejectiile lasate de animale in perioada de pasunat pe
locurile de odihna. Aceste locuri se schimba in mod organizat dupa ce pe terenul respectiv s-au
acumulat cantitati de dejectii corespunzatoare unui anumit nivel de fertilizare. Cu o turma de 100
capete bovine sau 2000 ovine se poate ingrasa in cursul unei perioade de pasunat o suprafata de
12-15 ha si se poate reveni cu o noua ingrasare dupa cca 6 ani. Ingrasarea prin tarlire se aplica
numai in completarea celorlalte procedee de fertilizare .
6.3.3.Ingrasamintele organice
56
Pagina 57
Pe pajistile permanente se folosesc ca ingrasaminte organice gunoiul de grajd,compostul, urina,
mustul de grajd,tulbureala .
1)Gunoiul de grajd pe langa actiunea directa asupra nutritiei plantelor din pajisti, imbunatateste
regimul termic si de aeratie a solului,sporeste capacitatea de retinere a apei,intensifica activitatea
microorganismelor. Datorita faptului ca nu se incorporeaza in sol se recomanda folosirea pe
pajisti a gunoiului de grajd fermentat sau semifermentat .
Gunoiul de grajd in doze mijlocii 20-30 t/ha sporeste in medie productia de iarba cu 10-120%, cea
de fan cu 20-35%.
Pe pajisti gunoiul de grajd se imprastie toamna tarziu dupa ultimul pasunat,daca se imprastie
primavara nu se poate pasuna decat dupa 1,5 luni de la raspandire .Pe fanete gunoiul de poate
imprastia atat toamna tarziu,dupa ultima coasa,cat si primavara timpuriu.
În utilizarea gunoiului de grajd ca îngrășământ, momentul de aplicare pe teren este deosebit de
important.
- în anumite areale, în special pe soluri cu strat subțire calcaros, există pericol iminent de poluare
a apelor subterane.
În funcție de specificul local, întotdeauna acest pericol trebuie luat în considerare când se aplică
îngrășăminte organice în astfel de areale cu risc ridicat;
-condițiile meteorologice, starea solului și a resurselor de apă care fac ineficientă sau riscantă
aplicarea îngrășămintelor organice pe teren și trebuie luate măsurile necesare pentru evitarea
poluării apelor.
Gunoiul se administrează de regulă toamna, în condiții meteorologice favorabile, în special pe
timp noros și cu vânt slab.. În zonele mai umede se poate administra și primăvara.
Un alt element cu o deosebită importanță practică îl reprezintă condițiile de aplicare.
Calitatea lucrării solului la administrarea gunoiului de grajd se consideră a fi bună atunci când
terenul este acoperit uniform, materialul administrat nu rămâne în agregate mai mari de 4 – 6 cm.
Uniformitatea de împrăștiere, indiferent dacă această operație se efectuează manual sau mecanizat,
trebuie să depășească 75%.
Distribuția îngrășămintelor organice pe suprafața solului este mai uniformă dacă materialul este
cu umiditate moderată și dacă poate fi destrămat și mărunțit. Când gunoiul de grajd are umiditate
57
Pagina 58
mai mare, mai ales dacă este fără așternut sau așternutul nu este uniform amestecat cu dejecțiile,
împrăștierea îngrășământului se face în bucăți mari, provocând concentrări pe anumite porțiuni de
suprafață. Materialul mai umed se lipește de organele de lucru ale mașinii, înrăutățind și mai mult
calitatea lucrării.
Pentru aplicarea mecanizată a îngrășămintelor organice solide – gunoi de grajd, de la platforme
de fermentare sau fracția solidă după separarea dejecțiilor fluide – se folosesc mașini de aplicat
gunoi de grajd. Cele mai multe tipuri de mașini sunt sub formă de remorcă tehnologică, cu
transportor orizontal de alimentare pe podeaua benei, și cu organe de dislocare – mărunțire și
distribuție a îngrășămintelor.
Unele mașini au și organe de uniformizare a materialului, de exemplu rotoare cu degete.
Organele de distribuție pot fi: rotor orizontal cu spiră elicoidală cu muchii dințate; rotor orizontal
cu degete; mai multe rotoare verticale cu degete s.a.
Încărcarea cu gunoi de grajd a benei mașinii poate fi făcută cu un încărcător cu furcă mecanică
acționată hidraulic.
Atunci când aplicarea gunoiului se face mecanizat, materialul trebuie bine omogenizat în timpul
încărcării, liber de impurități și corpuri străine (pietre, bulgări, deșeuri metalice, sârmă, etc.), iar
stratul de gunoi din buncărul mașinii de administrat să fie uniform ca grosime.
Eficiența gunoiului de grajd este mai mare dacă se administrează împreună cu îngrășămintele
minerale în special cu cele fosfatice.
Nu toate îngrășămintele minerale se pot aplica împreună cu gunoiul de grajd. De exemplu, azotații
de amoniu, calciu și sodiu, clorura de amoniu, ureea, zgura lui Thomas, nu se recomandă să fie
aplicate împreună cu gunoiul de grajd. Sărurile potasice, naturale sau de sinteză, fosforitele
superfosfatul și sulfatul de amoniu se pot administra împreună cu gunoiul de grajd.
În timpul administrării, trebuie evitat ca materialul administrat să ajungă în sursele de apă, în acest
scop fiind necesar să se evite fertilizarea pe porțiuni de teren late de 5 – 6 m, aflate în imediata
apropiere a canalelor, cursurilor de apă sau a altor mase de apă, să se aibă în vedere condițiile
meteorologice și starea de umiditate a solului.
Descărcarea sau depozitarea gunoiului în apropierea surselor de apă; golirea sau depozitarea
gunoiului în apropierea buncărelor și utilajelor de administrare a îngrășămintelor de orice fel în
58
Pagina 59
apele de suprafață sau în apropierea lor este interzisă, conducând la poluarea mediului și se
sancționează potrivit legii.
Utilajele folosite la administrare trebuie să asigure reglarea precisă a normelor în intervalul
5 – 100 m3/ha, cu precizia de reglare a normei de 5 m3/ha în intervalul normei de 5 – 20 m3/ha și
10 m3/ha în intervalul normelor de 20 – 200 m3/ha.
Uniformitatea de administrare la suprafața solului, pe lățimea de lucru, trebuie să fie de peste 75%.
Abaterea normei pe parcursul descărcării complete a unui rezervor plin trebuie să fie sub 15%.
Îngrășămintele trebuie să fie amestecate continuu în rezervor, în vederea omogenizării, atât în
timpul transportului, cât si înaintea și în timpul administrării.
Nu sunt permise zone neacoperite între trecerile alăturate sau pe zonele de întoarcere și nici zone
de suprapunere, care pot fi astfel încărcate cu nitrați.
În nici un caz nu se vor efectua reparații sau alte operații, în afara celor tehnologice, dacă utilajul
este încărcat parțial sau total.
Din construcție, aceste utilaje trebuie să permită curățarea rezervorului și a echipamentelor simplu
și rapid și fără să permită producerea poluării mediului ambiant.
În vederea evitării tasării solului, utilajele respective trebuie să fie dotate cu anvelope cu balonaj
mare, care vor asigura o presiune pe sol de cel mult 2,2 Kg/cm2, atunci când sunt încărcate la
capacitatea maximă.
2)Urina si mustul de gunoi de grajd .Acestea sunt ingrasaminte azoto-potasice,urina contine 0,11,0% azot si 0,4-0,5% K2O,iar mustul de gunoi de grajd 0,2-0,8% N si 0,4-0,6% K2O.
Cand este posibil se poate aplica pana la 10 t lichid /ha,toamna tarziu sau primavara devreme,prin
stropirea uniforma a terenului cu ajutorul unor dispozitive montate pe autocisterna .Ingrasarea cu
urina pe acelasi teren se face o data la 2-3 ani .
Cazuri specifice
Riscul de poluare cu nitrați a apelor de suprafață și subterane crește foarte mult în anumite situații
de aplicare a îngrășămintelor – pe terenuri în pantă, inundate, înghețate sau acoperite cu zăpadă.
Pe aceste terenuri fertilizarea cu azot trebuie făcută cu anumite precauții.
59
Pagina 60
Pentru a reduce riscul de poluare a apelor subterane, îngrășămintele organice de la animale și alte
deșeuri organice trebuie aplicate la o distanță de 50 m de izvoare, fântâni sau foraje din care se
alimentează cu apă potabilă sau pentru uzul fermelor de animale. În anumite situații, această
distanță trebuie să fie mai mare, în special dacă izvorul este pe pantă sau fântâna este puțin adâncă
(la suprafață).
Trebuie avute în vedere toate sursele de apă din vecinătatea terenului (proprietății). Aceste
recomandări sunt obligatorii și în cazul depozitării temporare a îngrășămintelor organice pe câmp,
care oricum trebuie să fie foarte limitată în timp.
Terenurile pe care se aplică îngrășăminte organice trebuie alese cu grijă, astfel încât să nu se
producă băltiri sau scurgeri în cursuri de apă. Riscul de producere a scurgerilor de suprafață, pe un
teren pe care s-a aplicat un îngrășământ organic, variază cu tipul de îngrășământ, fiind mai mare
în condiții similare la cele sub formă lichidă. Îngrășămintele solide pot produce poluare numai în
situația unor ploi abundente ce intervin imediat după aplicare. Îngrășămintele organice lichide,
dacă nu sunt aplicate corect, pot produce poluare în mod direct. Orice ploaie intervenită curând
după aplicarea lor va mări riscul de poluare.
Se va evita administrarea gunoiului, ca și a oricărui tip de îngrășământ, pe timp de ploaie,
ninsoare și soare puternic și pe terenurile cu exces de apă sau acoperite cu zăpadă. În plus, față
de cele arătate mai sus, nu se recomandă să fie aplicate dacă:
solul este puternic înghețat;
solul este crăpat (fisurat) în adâncime, sau săpat în vederea instalării unor drenuri sau pentru a
servi la depunerea unor materiale de umplutură;
câmpul a fost prevăzut cu drenuri sau a suportat lucrări de subsolaj în ultimele 12 luni.
Aplicarea îngrășămintelor pe terenuri înclinate
Pe astfel de terenuri există un risc crescut al pierderilor de azot prin scurgeri de suprafață, care
depind de o serie de factori cum sunt: panta terenului, caracteristicile solului (în special
permeabilitatea pentru apă), sistemul de cultivare, amenajările anti erozionale și în mod deosebit,
cantitatea de precipitații. Riscul este maxim când îngrășămintele sunt aplicate superficial și
urmează o perioadă cu precipitații abundente.
60
Pagina 61
Pe astfel de terenuri fertilizarea trebuie făcută numai prin încorporarea îngrășămintelor în sol și
ținând cont de prognozele meteorologice (nu se aplică îngrășăminte, mai ales dejecții lichide, când
sunt prognozate precipitații abundente).
Aplicarea îngrășămintelor pe terenuri saturate de apă, inundate, înghețate sau acoperite cu
zăpadă
Pe soluri periodic saturate cu apă sau inundate, trebuie ales momentul de aplicare a îngrășămintelor
atunci când solul are o umiditate corespunzătoare, evitându-se astfel pierderile de azot nitric cu
apele de percolare și cu scurgerile, precum și pierderile prin denitrificare sub formă de azot
elementar sau oxizi de azot.
Pe cât posibil, trebuie evitată aplicarea îngrășămintelor cu azot pe soluri în pantă, înghețate sau
acoperite cu zăpadă, deoarece există riscul de spălare a nitraților la încălzirea vremii.
6.3.4 Fertilizarea pajistilor cu ingrasaminte chimice
Pe pajisti se aplica atat ingrasaminte chimice cu macroelemente si microelemente,cat si
ingrasaminte organice .
Ingrasamintele cu azot pe pajisti se folosesc in doze mai mari decat la plantele cultivate.
Experientele au aratat ca ingrasamintele cu azot cresc productia de iarba,obtinandu-se pe kg de
azotat 10-30 kg iarba. Ingrasamintele cu azot modifica compozitia chimica a plantelor,in special
conținutul in proteina bruta, indiferent daca sunt aplicate singure sau impreuna cu ingrasamintele
cu fosfor si potasiu .
Dozele moderate de azot N100 sunt cele mai recomandate ,iar in cazul de fata DOE de azot este
trecuta in varianta de ferilizare anexata la lucrare.
Corectarea dozelor de N (+sau – kg N) functie de :
a) aplicarea mustului de balegar si a urinei: - 3 kg N/t must sau urina aplicata.
b)expozitia versantului :
- versant cu inclinare slaba....................0;
- versant cu inclinare spre nord in zona dealurilor ............ +20 -40 :
- versant cu inclinare spre sud in zona dealurilor ............ – 20-40:
61
Pagina 62
Epoca optima de administrare a ingrasamintelor cu azot este primavara la pornirea in
vegetatie .
In cazul pajistilor ce urmeaza a fi pasunate,ingrasamintele cu azot se aplica din toamna pe 1-2
tarlale,in vederea inceperii pasunatului mai devreme cu aproximativ 2 saptamani .
In cazul dozelor anuale mai mari de azot, indeosebi in zonele ploioase este necesar fractionarea
dozei anuale in 2-3 reprize din care ½ din doza se va administra primavara,iar restul dupa prima si
respectiv a doua coasa sau dupa prima faza a pasunatului.
Speciile ierboase din pajisti cresc in toata perioada de vegetatie,deci consumul de substante
nutritive este continuu,insa cu intensitati diferite.
Ingrasamintele cu fosfor.
Fosforul are un rol important in metabolismul plantelor, participa la sinteza proteinelor
mareste rezistenta la inghet, scurteaza perioada de vegetatie, favorizeaza activitatea
microorganismelor etc .
Vegetatia pajistilor are nevoie de cantitati mai mici de fosfor decat culturile agricole si aceasta
datorita folosirii de catre plante inainte de fructificare, totusi rolul fosforului este complex si se
manifesta in sporirea productiei, cresterea eficientei ingrasamintelor cu azot,in compozitia chimica
a plantelor,structura si compozitia floristica a covorului vegetativ.
Ingrasamintele cu fosfor administrate unilateral,aduc sporuri mici de productie de circa 19 kg pe
kg s.a ingrasamant .
Prin folosirea ingrasamintelor fosfatice creste procentul plantelor din familia leguminoase care
ridica valoarea nutritiva a fanului si a pasunilor naturale.
Dozele de ingrasaminte cu fosfor se calculeaza pe baza conținutului in fosfor mobil din sol acestea
fiind de pana la 60 kg /ha P2O5, in cazul de fata dozele recomandate sunt trecute in varianta de
fertilizare anexata la lucrare .
Epoca optima de administrare este toamna in fiecare an,sau in doze mai mari la 2-3 ani .
Corectarea dozelor de ingrasaminte cu fosfor se face in functie de aplicarea ingrasamintelor
cu azot, daca nu s-au aplicat ingrasaminte cu azot nu se aplica nici cele cu fosfor.
62
Pagina 63
Ingrasamintele cu potasiu. Chiar daca potasiul are un rol important in metabolismul plantelor,in
sinteza clorofilei in stimularea absorbtiei si evapotranspiratiei si in sporirea rezistentei la ger
,cerintele vegetatiei fata de ingrasamintele cu potasiu sunt mult mai reduse,comparativ cu cele de
azot si chiar de fosfor si aceasta datorita bunei aprovizionari a solurilor in acest element .
Pajistile permanente reactioneaza slab la ingrasamintele cu potasiu si din aceasta cauza nu se
administreaza singure ci impreuna cu azotul si fosforul.
Dozele de ingrasaminte cu potasiu aplicate pe pajistile naturale ajung pana la 80 kg/ha s.a, iar
pentru situatia data, doza este trecuta tot in varianta de fertilizare anexata la lucrare.
Dozele de ingrasaminte cu potasiu aplicate se calculeaza pe baza conținutului de K2O mobil din
sol,scazand sau adaugand cantitati .(daca se aplica must de balegar se reduce doza cu 4 kg
K2O/tona de must de balegar sau urina administrata,iar daca solul contine carbonati se mareste cu
30-40 kg K2O).
Doza poate fi aplicata integral cu acelasi efect atat toamna tarziu cat si la desprimavarare impreuna
cu celelalte ingrasaminte minerale .Potasiul poate fi aplicat la 2-3 ani odata .
Nu se recomanda a fi fertilizate:
-pajistile ce urmeaza a se suprainsamanta:
-pajistile afectate de eroziune puternica care necesita in prealabil imbunatatiri funciare;
-pajistile invadate de buruieni si specii lemnoase in proportie de 30%;
- pajistile cu exces de umiditate,aciditate puternica si saraturare pronuntata a solului.;
-pajistile supratarlite.
CAPITOLUL IV
VEGETAȚIA
4.1. Date fitoclimatice
63
Pagina 64
Vegetația naturală
Din punct de vedere geobotanic, teritoriul cartat aparține zonei de pădure cu subzona de
silvostepă.
Vegetația de pădure este slab reprezentată în teritoriu, ocupând o suprafață relativ micp în
zona centrală sudică și în zona sud-vestică a teritoriului. Pădurea din aceste zone este un șleau de
deal format din Fagus silvatica cu Carpynus betulus, Quercus petraea, tilia tomentosa și Fraxinus
ornus etc.
Arboretul este format din Evonymus verucosa, Cornus mas, Cornus sanguinea, Corylus
avellana etc.
Vegetația erbacee este format din Brachypodium silvaticum, Luzula silvatica, Asperula
odorata, Galium silvatica, Poa nemoralis etc.
Vegetația de pajiști
* Asociații cu Festuca vallessiaca răspândite în general pe versanții cu expoziție vestică -
Agropyrum cristatum, Festuca pseudovina, Medicago falcate, Stipa capillata, Andropogon
ischaemum, Cynodon dactylon.
* Asociații cu Stipa capillata întâlnite în special pe versanții puternic însoriți și aerisiți -
Andropogon ischemum, Festuca vallessiaca, Agropyrum cristatum, Stipa lessingiana, bromua
inermis, Astrogalusonobrychis
* Asociații cu Cynodon dactylon întâlnite pe terenurile fertile. Frecvente în aceste pajiști sunt
Festuca pseudovina, Agropyron perens, Lolium perene, Andropogon ischaemum
* Asociații cu Agrostis alba se întâlnește în special în zonele cu soluri reavene unde întâlnim
frecvent următoarele specii: Agropyron repens, Poa pretensis, Alopecurus pratensis, Ranunculus
repens, Rumex crispus.
Vegetația cultivată
Principalele plate care se cultivă pe teritoriul comunei Schitu Duca sunt: grâul, porumbul,
orzul de toamnă, floarea soarelui, lucerna, etc.
Vegetația segetală
Buruienile cele mai frecvente din culturile agricole sunt: în culturile de prășitoare -
Echinocloa cruss, Setaria glauca, Chenopodium album, Sonchus oleraceus, Orobanche reticulate;
în culturile de cereale păioase - Sinapis arvensis, Setaria glauca, Hibiscus trionum, Polygonum
convolvulus, Rubus arvalis, Agrostemma gitago etc.; în lucerniere - Melilotus officinalis, Cuscuta
trifolii.
64
Pagina 65
Microflora - bacteriile sunt cele mai importante microorganisme pentru viața solului fiind
grupate în funcție de specificul activității lor biochimice astfel: bacteriile amonificatoare cu rol
fundamental în biodegradarea compușilor organici cu azot (Bacillus subtilis, Proteus vulgaris,
etc.); bacteriile nitrificatoare oxidează azotul amoniacal (Nitrobacter, Nitrosomonas); bacteriile
denitrificatoare cu rol în reducerea nitraților la nitriți (Pseudomonas denitrificans); bacteriile
fixatoare de azot din atmosferă prin simbioză radicolă pe rădăcinile anumitor specii de plante
leguminoase (Rhyzobium și Beijerinckia) sau rădăcinille unor anumitor specii neleguminoase cum
sunt cătin albă (Frankia); bacteriile feromanganoase (Gallionella, Leptilotrix); bacteriile
sulfuroase (Thiobacillus).
Fungii sau ciuperci sunt mai puțin capabile de a dezvolta procese biochimice complexe
prin comparație cu bacteriile, având rolul de a descompune resturile organice vegetale și animale
cu ajutorul enzimelor pe care le secretă. O anumită categorie de fungi poate da naștere la structuri
simbiotice speciale numite microze, prin asociere și conviețuire pe rădăcinile multor specii de
plante.
4.2. Descrierea tipurilor de stațiune
Prin poziția sa geografică teritoriul României este situat în două zone geobotanice
latitudinale și anume: Podișul Transilvaniei, Arcul carpatic, Subcarpații răsăriteni și cei sudici
(getici). Câmpia Tisei și partea nord-vestică a Câmpiei Române sunt situate în zona pădurilor de
foioase de tip estival din domeniul pădurilor Europei Centrale și fac parte din provincia
geobotanică central-europeană.
Partea de est și de sud-est a țării, care cuprinde Podișul Moldovei (partea de nord și de sud)
Dobrogea și partea sud-estică a Câmpiei Române, este situată în zona de stepă, care vine de la est
ca prelungire a stepelor euroasiatice și care întrerupându-se brusc de la lanțul Munților Carpați,
reapare în vestul țării ca o fâșie îngustă unită cu pusta Ungariei unde se termină. Această zonă
stepică aparține provinciei geobotanice est-europeană.
În partea sudică a țării, Câmpia Română, Dobrogea și sud-vestul Banatului sunt puternic
influiențate de vecinătatea provinciei geobotanice sud-europene cu păduri de foioase de tip sudic,
de unde iradiază spre nord o seamăna de elemente caracteristice sudice și mediteraneene (elemente
floristice moesiaco-ilyrice).
Datorită însă prezenței în țara noastră a Munților Carpați, al căror arc muntos prezintă
piscuri ce se înalță peste 2500 m altitudine, care acoperă cea mai mare parte a teritoriului țării
(circa 67,0%) se modifică puternic tipurile de vegetație latitudinale. În consecință orografia și
relieful Carpaților în amfiteatru determină dezvoltarea unor complexe vegetale mult mai variate
65
Pagina 66
cu predominarea tipului de zonalitate verticală, ce imprimă țării peisaje geobotanice deosebite,
proprii.
Astfel, cea mai mare parte a teritoriului țării prezintă un peisaj general păduros, fiind
alcătuit din formații de stejar, gorun, gorun și fag, fag curat, fag cu rășinoase și molidișuri curate
care se pot considera ca o singură zonă forestieră. Însă repartiția diferitelor formații de pădure este
dispusă în trepte suprapuse altitudinal pe ambii versanți ai arcului carpatic, alcătuind etaje
păduroase sau „subzone păduroase verticale” care într-un fel oarecare reproduce zonele
geobotanice, latitudinale, ale Europei Centrale temperate și reci. Diferențierea acestor “subzone
altitudinale” este condiționată îndeosebi de relieful munților mijlocii și al dealurilor.
Făcând o paralelizare generală între repartiția diverselor formații geobotanice și cu
orografia țării, se constată o corespondență remarcabilă în arealul acestora. Schematic această
paralelizare se înfățișează în tabelul 4.1.
Pe unitățile fundamentale morfo-structurale ale reliefului țării: câmpie, dealuri, munți
mijlocii și înalți (alpini) se suprapun de asemenea și factorii de climă și sol care împreună cu
vegetația, natural constituie complexe natural zonale latitudinale și altitudinale (pe etaje), de care
sunt strâns legate și formațiile de pășuni și fânețe fie ele de origine primară și secundară.
De aceea în descrierea și caracterizarea formațiilor și asociațiilor de pajiște am ținut seama
de cadrul lor natural în care se dezvoltă și le-am prezentat în corelație cu zonele de relief, soluri și
vegetație lemnoasă.
Pentru aceste corelații ne-am bazat pe o seamă de cercetări de specialitate, publicate în
Monografia Geografică a R.P.R. vol. I, geografia fizică (1960).
Tabelul 4.1.
Zonele geobotanice din România
1.Subzona stepei propriu-zise cu
vegetație ierboasă stepică primară și
I. Vegetația de câmpii și
secundară
Zona stepei podișuri joase (0 – 200 – 350
2. Subzona silvostepei cu păduri de
m altitudine)
esențe termofile (Quercus
pedunculiflora, Q. pubescens) și
66
Pagina 67
vegetație ierboasă stepică primară și
secundară
3. Subzona pădurilor de stejar
pedunculat (Quercus robur) și vegetație
ierboasă secundară
4. Subzona pădurilor de cer și gârniță
(Quercus cerris, Q. Frainetto) și
vegetație ierboasă secundară
5. Subzona (etajul) pădurilor de gonur
(Quercus petraea, Q. dalechampii) și
vegetație ierboasă secundară
6. Subzona (etajul) pădurilor de gorun și II. Vegetația de dealuri și
fag (Quercus petraea, Fagus silvatica) și podișuri înalte (200 – 600 –
vegetația ierboasă secundară 800 m altitudine)
7. Subzona (etajul) pădurilor de fag de
dealuri (Fagus silvatica) și vegetație
ierboasă secundară
8. Subzona (etajul) pădurilor de fag de
munte (Fagus silvatica) și vegetație
ierboasă secundară
Zona pădurilor 9. Subzona (etajul) pădurilor de fag și
rășinoase (Fagus silvatica, Picea III. Vegetația de munte (800
excelsa, Abies alba) și vegetație ierboasă – 1600 – 1800 m altitudine)
secundară
10. Subzona (etajul) pădurilor de molid
(Picea excelsa) și vegetație ierboasă
secundară
11. Subzona (etajul) subalpină (Pinus
montana, Alnus viridis, Rhododendron,
Juniperus silvatica) și vegetație ierboasă IV. Vegetația alpină (1600 –
Zona alpină
subalpină secundară și primară 1800 – 2543 m altitudine )
12. Subzona (etajul) alpină propriu-zisă
cu vegetație ierboasă primară
*) Întocmită în bună parte după harta geobotanică a R.P.R. 1:500 000 (1960)
Având în vedere faptul că județul Iași se află în zona stepei vom prezenta schematic doar
această zonă, cu etajele sau “subzonele” altitudinale aferente. Din considerente de ordin practice
folosim termenul “subzonă” și pentru etajele altitudinale (tab. 4.1).
Vegetația de câmpie și podișuri joase (0-200-350 m altitudine) este situată pe prima
treaptă a amfiteatrului orografic al țării, cu relieful cel mai jos (sub 200-350 m) ce se întinde la
poalele cununei de dealuri și de munți din estul, sudul și vestul țării.
Câmpiile și podișurile ocupă 33% din teritoriul țării, din care cele mai mari suprafețe se
află în Delta Dunării precum și podișurile din partea centrală a Dobrogei, din estul Moldovei și
centrul Transilvaniei.
67
Pagina 68
Ortografic câmpiile se caracterizează prin întinderi mari de teritorii ondulate slab până la
moderat, cu interfluvii largi, fără pante accentuate (denivelări sub 50 m). Podișurile deși relativ
joase (200-350 m) prezintă văi și depresiuni largi.
Vegetația naturală din câmpiile și podișurile joase face parte dn zone geobotanice: zona de
stepă și silvostepă și parțial zona de păduri.
Zona de stepă din care face parte zona studiată trece prin sud-estul țării, cuprinzând Podișul
Dobrogei și partea de est a Bărăganului, cu o mică porțiune din partea de sud a Podișului Moldovei.
Acest teritoriu geobotanic prezintă peisajii stepice cu formații ierboase primare și secundare din
graminee xerofile caracteristice stepelor sudice, fără păduri.
Vegetația reflectă caracteristicile stepelor premaritime pontice formate în condiții
ecologice de climă continentală, cu influiență sudică – mediteraneană în care precipitațiile de vară,
sunt de 400-500 mm. Evaporația întrece de 3-4 ori cantitatea precipitațiilor. Indicele de ariditate
este de 15-24o. Solurile sunt cernoziomuri de tipul cernoziomurilor castanii și cernoziomuri
carbonatice precum și soluri bălane de stepă.
Pădurile lipsesc în stepă, dezvoltarea lor spontană fiind limitată de condițiile de climă
insuficient de umedă pentru vegetația forestieră, cât și din cauza solurilor bogate în săruri minerale,
la acestea se adaugă și vânturile uscate de vară. Aceasta este stepa propriu-zisă ca o subzonă
distinctă prin climă, sol și vegetație.
Silvostepa formează o subzonă de tranziție de la stepă către zona de păduri. Geobotanic se
caracterizează prin peisaje cu vegetație stepică prin care se dezvoltă insular masive de păduri.
Subzona de silvostepă înfășoară arcul carpatic într-o fâșie îngustă și neregulată ce trece prin toată
Moldova coborând în partea nord-estică a Câmpiei Dunarii, pierzându-se în Oltenia și silvostepa
reapare insular în centrul Transilvaniei și la periferia Munților Apuseni, continuându-se spre
apusul de vest către Ungaria.
Regiunile silvostepice de la noi, fiind spații deschise relativ uscate și calde, prezintă o
vegetație ierboasă asemănătoare celei întâlnite în stepă. În unele regiuni, prin creșterea
temperaturilor medii, corelată cu scăderea precipitațiilor, toate diferențele dintre stepă și silvostepă
s-au șters, planând aceiași primejdie; transformarea unor suprafețe mari în deșert.
Silvostepele din celelalte regiuni ale țării sunt reprezentate prin păduri de stejar (Quercus sessilis)
puternic fragmentate de condițiile naturale de relief și microfloră cât și prin intervenția omului.
Printre acestea se extinde vegetația stepică primară și secundară care pătrunde adânc și în poienile
(artificiale) ale acestor păduri.
Vegetația ierboasă din silvostepă este reprezentată prin formații primare și secundare
graminee și diverse specii mai pușin xerofile și care oglindesc o climă continentală ceva mai
68
Pagina 69
umedă, fapt ce se corelează și cu natura solurilor predominante de tipul cernoziomurilor mai bogate
și cernoziomuri levigate (în diferite stadii).
Zona pădurilor de câmpie și podișuri joase, deși mult fragmentată în partea silvostepei,
devine din ce în ce mai împădurită spre poalele dealurilor pe care îi înconjoară concentric.
Pajiști de păiușuri stepice, pir crestat și colilii din zona de stepă
Stepa, cu zona de vegetație ierboasă primară, fără păduri, condiționată de factori naturali,
pedoclimatici și istorico-geografici, apare limitată pe un teritoriu restrâns din partea de sud-est a
țării și anume în centrul și sudul Dobrogei, în estul Bărăganului, precum și pe o mică suprafașă
din sudul Moldovei (harta geobotanică a R.P.R., 1960). Teritoriile din Moldova, din sudul
Munteniei și Olteniei și din Câmpia Tisei, considerate în trecut drept stepe, astăzi, în baza noilor
cercetări făcute asupra vegetației climei și a solulilor, se încadrează în silvostepe naturale și
antropeice, provenite din despăduriri preistorice (Iacob T. și col., 2015; ) .
Vegetația stepică primară din zona de stepă, ca și cea din silvostepă, astăzi lipsește aproape
cu totul, fiind cea mai mare parte desțelenită în decursul timpurilor și folosită pentru agricultură,
iar pajiștile de țelină stepică primară destinate pentru pășunat ”izlazurile”, din cauza exploatării
excesive au fost degradate treptat până la transformarea lor în formații secundare derivate, de tipul
pârloagelor stepice cu înțelenire rară și fără țelină.
4.3. Tipuri de pajiști. Descrierea tipurilor
Principalele tipuri de pajiști identificate, cu ajutorul specialiștilor pratologi, pe teriotriul
UAT Schitu Duca (tabelul 4.3.) sunt:
- Pajiștile de Festuca valesiaca (păiuș stepic)
- Pajiștile de Poa pratensis ssp. angustifolia (firuța)
- Pajiștile degradate de Botriochloa ischaemum (bărboasă)
Pajiștile de Festuca valesiaca (păiuș stepic)
Răspândire și ecologie. Aceste pajiști sunt reprezentative pentru zonele de stepă și
silvostepă din țara noastră. Festuca valesiaca, specia ierboasă edificatoare este o specie xerofilă,
cu mare plasticitate ecologică, care se întinde din zona de stepă până în zona nemorală și anume
în subzona pădurilor de stejar pedunculat (Quercus robur) din Podișul Sucevei și subzona pădurilor
de cer (Quercus cerris), gârniță (Quercus frainetto) din Dealurile Vestice și subetajul pădurilor de
gorun (Quercus petraea) din Podișul Bârladului. Cele mai mari suprafețe cu păiuș stepic sunt în
Podișul Moldovei, sporadic în Piemontul Getic și Câmpia Transilvaniei pe coaste însorite.
69
Pagina 70
Solurile, pe care se extind aceste pajiști sunt cernoziomurile, regosolurile,
pseudorendzinele și solurile cernoziomoide.
Vegetația are în componență numeroase specii ierboase nevaloroase, dăunătoare (scaieți,
pelin, etc.) și toxice (alior, coroniște, etc.) sau vegetație lemnoasă dăunătoare ca: porumbar,
păducel, măceș, verigariu și altele. Valoarea pastorală este mediocră, cu potențial de producție
scăzut de numai 3-5 t/ha MV și o încărcare medie de 0,3-0,5 unități vită mare (UVM) la ha.
Pajiștile de Poa pratensis ssp. angustifolia (firuța)
Răspândire și ecologie. Pajiștile de firuță se întâlnesc în zona nemorală din sudul țării, în
aria pădurilor de cer și gârniță, la altitudini joase cuprinse între 100-300 m, pe terenuri plane și
ușor înclinate. Poa pratensis este o graminee mezofită, cu o valoare furajeră bună și grad ridicat de
consumabilitate. Solurile sunt cernoziomice argiloiluviale, brune roșcate, brune roșcate luvice și
vertisoluri. Vegetația este foarte bine încheiată, în care se întâlnesc totuși specii fără valoare
furajeră (bărboasă, obsigi, osul iepurelui, etc.) dăunătoare și toxice (alior, scaieți, piciorul
cocoșului, etc.). Valoarea pastorală este bună, cu producție de 7,5-12,5 t/ha MV și o capacitate de
pășunat de 1-1,5 UVM/ha.
Pajiștile degradate de Botriochloa ischaemum (bărboasă)
Răspândire și ecologie. Pajiștile de bărboasă sunt cele mai răspândite tipuri de pajiști
derivate din cele de Festuca valesiaca și Festuca rupicola, ca efect al pășunatului abuziv, nerațional
și al eroziunii solului, din Podișul Moldovei, Depresiunea Transilvaniei, Podișul Dobrogei cât și
al unor enclave din Dealurile Olteniei și Banatului. Botriochloa ischaemum este o specie
oligotrofă, xerofită cu largă amplitudine ecologică din zona de stepă până în subetajul gorunului
și chiar al fagului, în special pe coastele însorite, moderat până la foarte puternic înclinate, cu grade
diferite de eroziune ale solului.
Solurile dominante sunt regosolurile, solurile brune argiloiluviale, brune luvice și
luvisoluri albice. Vegetația acestui tip de pajiște derivată este frecvent invadată de buruieni, specii
dăunătoare și toxice (alior, lumânărică, scaieți, pelin, pojarniță, etc.). Valoarea pastorală și
productivitatea este foarte slabă, cu producții de 1,5-5 t/ha MV, în funcție de intensitatea
degradării, cu o capacitate de pășunat în jur de 0,3-0,4 UVM/ha.
Tabelul 4.3
Tipurile de pijiști de pe teritoriul UAT Schitu Duca
Parcela Tipul Suprafața
70
Pagina 71
Nr. descriptivã de pajiște ( ha ) ( %)
Crt
1. P-97/1 Pajiste de Festuca valesiaca 18.1792 20%
2. P-1592/4/1 Pajiste de Festuca valesiaca 5.0128 7%
3. P1634/1 Pajiste de Festuca valesiaca 7.4011 26%
4. Pajiste de Festuca valesiaca
P 1718/1 combinată cu pajiste de Botriochloua 131.5274 12%
Textul este prea lung pentru a fi afișat integral. Deschide fișierul pentru restul paginilor.