Pagina 1
EXEMPLAR DE LUCRU
PLAN AMENAJAMENT
PASTORAL
UAT REDIU
Pagina 2
Pagina 3
Cuprins
Introducere
Capitolul 1. Situația teritorial-administrativă
1.1. Amplasarea teritorială a
localității
1.2. Denumirea deținătorului
legal
1.3. Documente care atestă dreptul de
proprietate sau deținere legală
1.4. Gospodărirea anterioară a
pajiștilor din amenajament
Capitolul II. Organizarea teritoriului
2.1. Denumirea trupurilor de
pajiște care fac obiectul acestui studiu
2.2. Amplasarea teritorială a
trupurilor de pajiște. Vecinii și hotarele
2.3. Constituirea și materializarea pajiștii
parcelarului și subparcelarului descriptiv
2.4. Baza cartografică utilizată
2.5. Suprafața pajiștilor. Determinarea
2.6. suprafețelor
Enclave
Capitolul III -1. Caracteristici geografice
și climatice
2. Condițiile fizico-geografice
3. Solurile
4. Factorii limitative ai producției
pastorale
5. Concluzii
6. Caracterizare agrochimică
Capitolul IV - Vegetația
4.1. Date fitoclimatice
4.2. Descrierea tipurilor de
Stațiune
4.3. Tipuri de pajiști. Descrierea
tipurilor
4.4. Descrierea vegetației lemnoase
Capitolul V - Cadrul de amenajare
5.1. Procedee de culegere a datelor din
teren
5.2. Obiective social - economice
și ecologice
5.3. Stabilirea categoriilor de
folosință a pajiștilor
5.4. Fundamentarea amenajamentului
pastoral
Capitolul VI - Organizarea, îmbunătățirea,
dotarea și folosirea pajiștilor
6.1. Lucrări de repunere în valoare
a suprafețelor de pajiști
6.2. Amestecuri de ierburi
recomandate pentru reînsămânțarea
supraînsămânțarea pajiștilor sau
6.3. Capacitatea de pășunat
6.4. Organizarea pășunatului
pentru diferitele specii de animale
6.5. Căi de acces
6.6. Construcții zoopastorale și
surse de apă
Capitolul VII - Descriere parcelară
Capitolul VIII - Diverse
8.1. Data intrării în vigoare a
amenajamentului; durata acestuia
8.2. Colectivul de elaborare a
prezentului plan de amenajament
8.3. Hărțile ce se atașează
amenajamentului
8.4. Evidența lucrărilor executate anual
pe fiecare parcelă
Anexa 1 - Regulamentul de utilizare
și gestionare al pajiștilor
Anexa 3-Tabel centralizator cu
proprietarii /utilizatorii de pasune si faneata
BIBLIOGRAFIE
Pagina 4
INTRODUCERE
Creșterea animalelor, în special a bovinelor și ovinelor, are un rol însemnat în imprimarea
unui comportament antientropic prin care se realizează durabilitatea agriculturii. Pajiștile sunt un
element esențial al sistemelor de agricultură sustenabilă reprezentat prin: asigurarea furajelor,
bunăstarea animalelor, calitatea solurilor și folosirea optimă a terenurilor slab productive, în
special pentru producerea biomasei, sursă energetică regenerabilă. Prin plantele furajere din
pajiști se intensifică procesul de fotosinteză din ecosisteme și se introduce în sol o cantitate mai
mare de materie organică, menținându-se în sol o viață biologică activă.
Modalitatea de administrare a pajiștilor aparținătoare unei localități, reprezintă felul în
care se asigură managementul unei pajiști, respectiv organizarea, administrarea și exploatarea
pajiștilor permanente (conform O.U.G. nr. 34/2013).
Măsurile prevăzute în prezentul „Plan de Amenajament Pastoral“ sunt elaborate astfel
încât să țină cont de exigențele economice, sociale și culturale, precum și de particularitățile
regionale și locale ale fiecărei localități. La întomirea acestui Plan de Amenajament Pastoral s-a
ținut cont de prevederile legale în vigoare:
> Legea nr. 44/2018 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a
Guvernului nr 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor
permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991.
>» Legea nr. 16/2016 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2015
pentru modificarea art. 2 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2013
privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru
modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, precum și pentru
modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2015 pentru
aprobarea schemelor de plăți care se aplică în agricultură în perioada 2014 — 2020 și
pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme
de asociere în agricultură;
> Legea nr. 86/2014, pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului privind
organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și
completarea Legii fondului funciar nr.18/1991 (act publicat în Monitorul Oficial, Partea
I, nr.491 din 02.07.2014);
> Hotărârea nr. 643/2017 privind modificarea și completarea Normelor metodologice
pentru aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind
organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și
Pagina 5
completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991,
aprobate prin Hotărârea Guvernului
nr.
1.064/2013.
Hotărârea nr. 214/2017 pentru
aprobarea procedurii privind asigurarea fondurilor
necesare pentru realizarea amenajamentelor
pastorale ale suprafețelor de pajiști
permanente, precum și pentru modificarea și completarea
Normelor metodologice pentru
aplicarea prevederilor Ordonanței de
urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind
organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor
permanente și pentru modificarea și
completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991,
aprobate prin Hotărârea Guvernului
nr,
1.064/2013.
Hotărârea nr. 78/2015 privind modificarea
și completarea Normelor Metodologice
pentru aplicarea prevederilor Ordonanței de
urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind
organizarea, administrarea și exploatarea
pajiștilor permanente și pentru modificarea
și
completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991,
aprobate prin Hotărârea Guvernului
nr.
1064/2013;
OUG nr. 34/2013 (act publicat în Monitorul
Oficial nr. 267 din 13 mai 2013)
privind
organizarea, administrarea, exploatarea pajiștilor
permanente și pentru modificarea și
completarea Legii fondului funciar nr. 18/ 1991;
Hotărarea nr. 1064 din 11 decembrie
2013, privind Normele metodologice
pentru
aplicarea prevederilor Ordonanței de
urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind
organizarea, administrarea și exploatarea
pajiștilor permanente pentru modificarea
și
completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991,
document emis de Guvernul României
(act publicat în Monitorul Oficial nr. 833 din 24
decembrie 201 3);
Ordinul nr. 544 din 21 iunie 2013,
privind metodologia de calcul a încărcăturii
optime
de animale pe hectar de pajște, emis de
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării
Rurale (act
publicat în Monitorul Oficial nr. 386 din 28 iunie
2013);
Ordinul nr. 407/2051/2013
pentru aprobarea contractelor cadru de
concesiune și
închirierea suprafețelor de pajiști aflate în
domeniul public/privat al
comunelor, orașelor,
respectiv al municipiilor (act publicat în Monitorul
Oficial, Partea 1, nr 333 din
07.06.2013);
Nota 187356/24.02.2015 a Direcției Generale
de Industrie Alimentară, Compartimentul
Consultanță, Extensie și Formare Profesională din
cadrul Ministerului Agriculturii.
și
Dezvoltării Rurale privind constituirea
grupurilor de lucru în conformitate cu
prevederile
art. 8 din Hotărârea nr. 78/2015;
Pagina 6
Modul de implementare a Planului de Amenajament Pastoral se stabilește prin contractul
de concesiune sau inchiriere, conform prevederilor legale in vigoare (HG 1064 11/12/2013, la
Art. 8 (5).
In Hotararea de Guvern - HG 1064 11/12/2013, la Art. 12 și 13, se prevad urmatoarele:
ART. 12: Responsabilitatea pentru respectarea bunelor conditii agricole și de mediu revine
exclusiv utilizatorilor.
Planul de Amenajament Pastoral reprezintă „documentul care cuprinde măsurile
tehnice, organizatorice și economice necesare ameliorării și exploatarii pajiștilor”, în
conformitate cu obiectivele de management ale pajiștilor prevăzute în „Normele metodologice
pentru aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013.
Utilizatorul pajiștii este „crescător de animale persoană fizică având animale înscrise in
Registrul național al exploatațiilor (RNE)/crescator de animale orice tip de persoană juridică de
drept public sau de drept privat, constituită conform prevederilor Codului civil, având animale
proprii sau ale membrilor înscrise în RNE, care desfășoară activități agricole specifice categoriei
de folosință a pajistii conform clasificării statistice a activităților economice în Comunitatea
Europeana pentru productia vegetală și animala" (art.1 lit. c. din HG nr. 1064 11/12/2013 ).
Regulamentul de utilizare și gestionare al pajiștilor, este inclus în „Planul de
amenajament pastoral", iar „autoritatea contractantă are obligația de a include în cadrul
documentației de concesiune sau închiriere a pajiștilor amenajamentele pastorale și condiții
speciale de indeplinire a contractului, cu respectarea prevederilor legale in vigoare" (art.6 alin.(2)
din HG nr. 1064 11/12/2013).
Principii generale de amenajamente pastorale
Reintroducerea amenajamentului pastoral, după mai bine de două decenii, este stipulată
de Legea 86/2014 pentru „aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 34/2013 pentru
organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și
completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991], care precizează la articolul 6, alineatul 1 că
Imodul de gestionare al pajiștilor se stabilește prin amenajamente pastorale.
Scopul întocmirii unui plan de amenajament pastoral constă în reglementarea și
organizarea în timp și spațiu a producției erbacee din pajiști, potrivit condițiilor starionale
locale și incidenței măsurilor de agromediu, astfel ca să se asigure o gospodărire rațională a
acestora, având în același timp ca țintă și menținerea biodiversității și protejarea mediului
înconjurător.
Potrivit prevederilor art. 9 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2013,
și art. 9 din HG 78/2015, proiectul de amenajament pastoral se întocmește potrivit ghidului-
cadru elaborat de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști Brașov, prevăzut în anexa
care face parte integrantă din prezentele norme metodologice.
Proiectul de amenajament pastoral va cuprinde, în mod obligatoriu, cel puțin
următoarele elemente:
a) descrierea situației geografice, topografice și planul parcelar al pajiștilor aflate pe teritoriul
unității administrativ- teritoriale;
b) descrierea solului și a florei;
c) capacitatea de pășunat a pajiștii;
d) lucrările de îngrijire și îmbunătățire a pajiștilor;
4
Pagina 7
gospodărirea fondului pastoral.
Prezentul amenajament se referă numai
la amenajarea pajiștilor
continuare pajiști, din fondul permanente, denumite în
pastoral al Primăriei Rediu, conform
literele a) — Legea 86/2014, articolul 3,
$), cu modificările și completările ulterioare.
Obiectivele principale ale Planului de
amenajament pastoral au urmărit:
a. asigurarea unei producții de furaje,
pentru o perioadă cât mai lungă de
parcursul anului; timp, pe
b. asigurarea creșterii calitative
și cantitative a producției de furaje, de la
C. recomandari an la an;
privind lucrările de îmbunătățire a
ținându-se potențialului productiv al pașiștilor
cont de condițiile pedo-climatice
și potențialul zonei;
d. respectarea metodologiei de
întocmire din Ghidul de întocmire
pastorale; a amenajărilor
e. respectarea angajamentelor, codurilor de
bune practici, legislației și
agromediu sub incidența cărora a măsurilor de
intră pajiștile ce vor fi amenajate;
f. respectarea întocmai
a măsurilor, a lucrărilor impuse de
graficului de către amenajament și a
execuție a acestuia.
Modul și etapele de lucru
necesare întocmirii unui Plan de
Amenajamentul amenajament pastoral
pastoral, cu un caracter complex și
o perioadă însemnată de
- Faza de teren;
- Faza de redactare;
- Faza de editare.
Tema de proiectare se întocmește de
grupul de lucru format din
în articolul 8 alineatul 2 specialiștii nominalizați
din HG 1064/2013 cu completările
temei și modificările ulterioare. Avizarea
de proiectare s-a făcut la sediul
UAT Rediu și are ca
scop analizarea principalelor
Faza de teren cuprinde:
pregătirea prealabilă (documentare
asupra zonei ce va fi
5
Pagina 8
durata sezonului de pășunat, numărului ciclurilor de pășunat, speciile și categoriile de animale
cele mai corespunzătoare; propuneri asupra suprafețelor ce trebuie redate pășunii prin lucrări de
ameliorare și defrișări asupra împăduririlor, adăpătorilor, drumurilor de acces, construcțiilor,
împrejmuirilor, etc.
Conferințele de amenajare
În scopul examinării perspectivelor de dezvoltare și a regimului de gospodărire a
pajiștilor care se amenajează, după recunoașterea generală a terenului de amenajat făcută de
proiectant, s-a ținut la sediul Primăriei Rediu prima conferință de amenajare, iar după
recepționarea lucrărilor de teren se ține a doua conferință de amenajare.
a. La prima conferință se prezintă :
- numărul de pășuni (trupuri) și suprafața lor, ce urmează să fie amenajate;
- proveniența, situației lor legale, gruparea lor pe corpuri și trupuri;
- dacă este făcută delimitarea de celelalte fonduri și dacă limitele sunt marcate pe teren;
- materialul cartografic existent și volumul lucrărilor de ridicări în plan necesare;
- colectivitățile beneficiare, necesarul lor de pășune, starea în care se prezintă pășunile respective
sub raportul repartiției pe categorii de terenuri și calitatea lor;
- problematica specifică regiunii;
- suprafețele care intră sub incidența măsurilor de agro-mediu.
Se discută și se fac propuneri în legătură cu expunerea și s-au luat hotărâri cu privire la
măsurile ce vor fi aplicate, care vor constitui directive pentru mersul lucrărilor pe teren.
b. La conferința a 2-a, se prezintă:
- situația reală a fondului pastoral de amenajat, după datele culese pe teren: asupra capacității de
pășunat din trecut și asupra modului cum a fost administrat în trecut sub raport tehnic;
- gruparea definitivă a pășunilor pe corpuri, trupuri și unități de exploatare;
- se fac propuneri asupra duratei sezonului de pășunat, numărului ciclurilor de pășunat, speciile
și categoriile de animale cele mai corespunzătoare;
- se fac propuneri asupra suprafețelor ce trebuie redate pășunii prin lucrări de ameliorare și
defrișări asupra împăduririlor, adăpătorilor, drumurilor de acces, construcțiilor, împrejmuirilor,
etc.
Pagina 9
CAPITOLUL 1
SITUAȚIA TERITORIAL-ADMINISTRATIVĂ
1.1. Amplasarea teritorială
a localității
Rediu (în trecut. Tăutești si Rediu-Tătar)
este O comună în județul Iași. Moldova.
formată din satele Breazu. România.
Horlești, Rediu (reședința) și Tăutești.
Comuna se află în partea central-estică
a județului, imediat la nord de
străbătută de municipiul Iași. Este
șoseaua județeană DJ282. care o leagă
de spre sud de Iași și spre nord-vest
Movileni, Gropnița. Șipote și mai departe în
județul Botoșani de Răuseni. Hlipiceni,
Albești, Trușești (unde Todireni.
se intersectează cu DN29D). Dângeni,
Hănești. Vlăsinești. Săveni (unde
se intersectează cu DN29), Drăgușeni,
Cotușca și Rădăuți-Prut (unde sc termină în
Horlești, acest drum intersectează DN24C). La
se cu șoseaua județeană
DJ248B. care duce spre est la
Popricani (unde se termină în DN24) și
spre sud la Lețcani (unde se termină în
DN28).
Teritoriul comunei însumează o
suprafață de 11658.5636 ha, fiind astfel
o comună de
mărime mijlocie în cadrul județului.
Din cele 11658.5636 ha, 3717.8468
ha sunt suprafețe
agricole formate din terenuri agricole,
pajiști, vii și livezi și 1180 ha, terenuri
neagricole, formate
din păduri, ape, drumuri, căi ferate,
construcții șiterenuri degradate și neproductive.
Conform datelor raportate în
Situația Statistică a Terenurilor, la nivelul
anului 2018
Situația pajiștilor și fânețelor din comuna
Rediu, este următoarea:
| o | Pășuni (ha) |
| Total UAT | 1112 |
| 1. Proprietate publică | 1) |
| 2. Proprietate privată | 22 |
| - UAT | 667 |
| - Persoane juridice | - |
| - Persoane fizice | 423 |
Fânețe (ha) ]
529
-
8
32
-
486
——l
Pagina 10
1Se
Imjopnf
“nrpoy
eununo)
“ȚI
"dt
Pagina 11
1.2. Denumirea deținătorului legal
Suprafața totală a pășunilor de pe teritoriul comunei Rediu
este de ha din care 570.51ha
în administrarea UAT Rediu și 688.07 ha
în administrarea persoanelor fizice.
Deținătorii legali ai pajiștilor care urmează a fi
supuse amenajărilor prin acest Plan de
amenajament pastoral sunt:
UAT Rediu.
Adresa: Sat Rediu Comuna Rediu.
,
Județul Iași
Cod poștal: 707405
Telefon: 0232/254040
Reprezentant legal: Constantin Ciprian Grosu
Funcția reprezentantului legal: Primar
1.3. Documente care atestă dreptul de
proprietate sau deținere legală
Documentele care certifică dreptul de
proprietate sau deținere legală sunt următoarele:
-inventarul Consiliul Local Schitu
Duca, conform Hotărârii Consiliului local
Rediu, HCL
11/28.02.2014;
- Anexa 5 întocmită în ianuarie 2015 conform
Legii 165/2013-04.03.2015
- titluri de proprietate ale proprietarilor de
pajiști.
Pagina 12
Tabelul 1.1
Patrimoniul pajiștilor din Comuna Rediu
| Nr | Teritoriu administrativ | Trupul de pajiște | Bazin hidrografic | Observații |
| 1 | UAT REDIU | T42 | HC 1496- CURS APA FUNDU VAII | |
| 2 | UAT REDIU | T43 | HA 2137- CURS APA FUNDU VAII | |
| 3 | UAT REDIU | T59 | HCA 2117- CURS APA FUNDU VAII | |
| 4 | UAT REDIU | T21 | HC 854- CURS APA FUNDU VAII | |
| 5 | UAT REDIU | T22 | HC 1241/1- CURS APA FUNDU VAII | |
| 6 | UAT REDIU | T25 | HC 938- CURS APA VALEA LUPULUI | |
| 7 | UAT REDIU | T32 | HC 938- CURS APA VALEA LUPULUI | |
| 8 | UAT REDIU | T40 | - | |
| E | UAT REDIU | TA9 | HC 1752- CURS APA VALEA LUPULUI | |
| 10 | UAT REDIU | T20 | HC 1267- CURS APA VALEA LUPULUI | |
| 11 | UAT REDIU | TA1 | HC 1467- CURS APA FUNDU VAII | |
| 12 | UAT REDIU | T35 | HC 1186- CURS APA VALEA LUPULUI | |
| 13 | UAT REDIU | T34 | HC 1186- CURS APA VALEA LUPULUI | |
10
Pagina 13
| 14 UAT REDIU | T36 | HC 1186- CURS APA VALEA LUPULUI | |
| 15 UAT REDIU | T 25 | - | |
| 16 UAT REDIU | T30 | HC 1086- CURS APA VALEA LUPULUI | |
| 17 UAT REDIU | T2 | HC 130- CACAINA | |
| 18 UAT REDIU | T5 | HC 209- CACAINA | |
| 19 UAT REDIU | T8 | HC 399- CACAINA | |
| 20 UAT REDIU L_ | T2/1 | HC 130- CACAINA | |
Pe raza comunei Rediu, conform datelor
înscrise la registrul agricol, la data de
1 ianuarie
2007, suprafețele de pajiști care au fost declarat
la Agenția de Plăți și
Intervenție pentru
Agricultură (APIA) sunt prezentate în tabelul 1.2.
Tabelul 1.2.
Categoria de folosință a terenurilor și
suprafața declarată la APIA
Trupul de Declarată APIA
Nr Suprafață totală Nedeclarată la
pajiști UAT (ha) pajiște
(ha) APIA (ha)
1 570,51
T42 219,4157
351,0943
2
T43
3
T59
4
T21
_]
11
Pagina 14
T22
T25
1:32
T40
T49
10 T20
11 T41
12 T35
13 T34
14 125
15 T36
16 T30
17 T2/1
12
Pagina 15
18|
T2
20
1.4. Gospodărirea anterioară
a pajiștilor din amenajament
veterinar.
Pina in prezent pe
pasunea comunala nu a mai fost intocmit
studii pentru ameliorarea amenajamente pastorale,sau
si folosirea rationala a pajistilor
.
Singurele lucrari efectuate pajisti
pe au fost lucrari de caplarea si
numar de S apei construirea unui
adapatori din beton pe din
pasunea satele (intre anii
adapatoare, Breazu- 1 1970-1990): Rediu- 1
adapatoare, Tautesti-1 adapatoare, Horlesti-2
prezent adapatori. Mentionez ca, in
acestea se afla intr-o stare
avansata de degradare, in lipsa efectuarii
intretinere. lucrarilor de
Intreaga suprafata de pasune comunala
a fost si este folosita
atlindu-se circa 80% pentru pasunat, aceasta
pe din suprafata in stare buna,
restul suprafetei necesitind lucrari
a vegetatiei lemnoase de curatire
.
13
Pagina 16
Tabelul 1.3
Producția medie de iarbă a pajiștilor din UAT Rediu
(sursa: Directia pentru Agricultură a Județului Iași)
| Nr. | 3 Specăticare | Anul 2016 | Anul 2017 | Anul 2018 | Anul 2019 | Anul 2020 | Media î |
| 1 | Trupul de pajiste( pășune+ fâneață)- UAT+pers. fizice | | | | | | |
| 2 | ul | 1405 | 1435 | 1435 | 1435 | 1435 | 7145 |
| 3 | Producție medie (to balan) | 4 | 4 | 4 | 4 | 4 | 4 |
| 4 | Producțietotală (tone) | 560 | 5740 | 5740 | 5740 | 5740 | 28580 |
NOTĂ:
Producția totală se calculează astfel: R2 x R3 = R4.
Datorita faptului ca in ultimii trei ani UAT Rediu nu a raportat datele statistice catre DAJ Iasi,
sau calculat atat suprafata cat si productia de masa verde conform ultimei raportari.(anul 2018)
Din datele prezentate în tabelul 1.3. rezultă un mozaic de date, care credem noi, nu sunt
conforme cu realitatea de pe teren.Datorita faptului ca in ultimii trei ani UAT Rediu nu a raportat
datele statistice catre DAJ Iasi a fost calculate atat suprafata cat si productia de masa verde
conform ultimei raportari.
14
Pagina 17
CAPITOLUL II
ORGANIZAREA TERITORIULUI
2.1. Denumirea trupurilor de
pajiște care fac obiectul acestui studiu
Trupurile de pajiște de pe raza UAT Rediu
ce urmează a fi amenajate sunt în
tabelul 2.]. prezentate
Tabelul 2.1.
Pajiștile din proprietatea UAT Rediu ce
urmează a fi amenajate
| _ Nr. | Trupul de pajiște Denunta | Parcele descriptive a: componente | o Suprafața HA. |
| 1 | 42 (IMAS BREAZU- REDIU) Bloc fizic : 307.281 | 1492 1491 LE 1530 Total | 1,80 9,90 4,60 06, A) 57,48 |
| a | 43 (BARAJ RE Bloc fizic 305 | 1536 Total | 17,49 17,49 |
| 3 | 59 (MAS LIMITA Ciara | 2120 2133 Total | 4,0968 5,3728 9,4696 |
| 4 | 21 (DRUM COMUNAL SAT PREAZU- TAUTESTI) Bloc fizic 2157 b | 823 Total | 12,71 12,71 |
22 863
(ZONA VATRA 49621 |
5 868/1
APARESTI) 10,75
920
Bloc fizic 2157 b 1,00
Total 16,7121
25 1014
(ZONA DRUM 18,70
992/1
STRATEGIC- 18,95
6 HORLESTI-
BOGONOS-
Total 37,65
SAT
L_ TAUTESTI)
_]
15
Pagina 18
| Bloc fizic 63 a.b | |
| 32 (ZONA DRUM STRATEGIC- HORLESTI- 7 BOGONOS- SAT TAUTESTI) Bloc fizic 63b | 1107 6,00 Total 6,00 |
| 40 8 (ZONA CAPU REDIULUI- VALEA REDIULUI) Bloc fizic 233 | 1457 4,39 1459 4,03 Total 8,42 |
| 49 9 (ZONA FUNDU VAII) Bloc fizic 392 | 1708 3,86 1704 5,10 Total 8,96 |
| 20 10 (ZONA FUNDU VAII) Bloc fizic 187 | 1271 7,06 Total 7,06 |
| 41 11 (ZONA STADIONULUI) Bloc fizic 281 | 1466 0,44 1468 1,08 1471 0,35 1474 0,27 1477 0,22 1479 2.22. 1481 2,88 1482 0,25 |
16
Pagina 19
Total
7TI
| 12 | 35 (ZONA TAUTESTI- LIMITA COM. VALEA LUPULUI) Bloc fizic 354 | 1147 Total | 51,52 51,52 |
| 15 | 34 (ZONA TAUTESTI- LIMITA COM. VALEA LUPULUI) Bloc fizic 60 | 1129 Total | 301 48 |
| 14 | 25 ONTRE HINDEU SI DEALUL DIN MIJLOC) Bloc fizic 390 | 1016 Total | 37,10 37,10 |
| 15 16 | 36 (ZONA TAUTESTI) Bloc fizic 181 30 (ZONA DRUMULUI STRATEGIC POD) | 1181 1162 1173 1189 1230 Total 1081 Total | 25,95 9,98 5,59 4,10 321 48,83 321 3,21 |
17
Pagina 20
| Bloc fizic 47 | |
| 17 | 2/1 4771 (ZONA 53/1 HORLESTI) 117 Bloc fizic 4,10 Total | 26,98 26,73 5,92 59,63 |
| 18 | 2 126 (ZONA Total HORLESTI) Bloc fizic 390 | 50,00 50,00 |
| 19 | $ 179 (ZONA 187 ZAHORNA- 208 LIMITA COM. POPRICANI, 208/1 COM. MOVILENI) Bloc fizic 33,79 Total a,b | 1,70 17,57 17,13 779 44,19 |
| 20 | 8 397 (ZONA 352 GHINDA- ZAHORNA) 395 408 Bloc fizic 175 407 Total | 4,43 13,43 51,71 7.90 5,89 83,36 |
| Total | 570,5117 |
18
Pagina 21
2.2. Amplasarea teritorială
a trupurilor de pajiște. Vecinii și hotarele
Pe pajiștii
suprafața comunei Rediu, pajiștile sunt
grupate în 20 trupuri de pajiște.
Amplasarea în
teritoriu a trupurilor de pajiște este
trecută in urmatorul tabel.
Localitate Trup de
| Pg ajiște | Parcela descriptivă i |
| Nr. 1 4 | Nr. 1492 1 |
| 2 1491 |
| 3 1513 |
| 4 1523 |
| 5 1520 |
| 2 | |
| 14317 3 | 1536 |
| 59 | 8 2120 9 |
| 2133 |
| 4 2110 | 823 |
| 11 22 | 863 |
| fs |
| 13 | 920 |
| N | E |
| DIG46IASI- MOVILENI (NR. CAD. 62915) | DE 1493 |
| DI646IASI- MOVILENI (NR. CAD. 62915) DE 1493 | DE 1493 DE 1494 |
| DE 1494 | MUN. IASI |
| 'T42PD1515 T 42 NR 1495 | MUN.IASI |
| T42NR 1519 | T42NR 1519 |
| T42PD1533 | DE1532 |
| T59 P2122 | DE 2132 |
| T59P2133 | MUN. IASI |
| T21A842T 21 PD 822 | T21PD823 |
| T 22 A871 TA | T22 A836 E 22F 836 |
| CD921-T22 | 72286871 |
Vecinătăți ]
(Sat)
[ss V
DE 1493 | DJ 646 IASI.
MOVILENI
(NR. CAD.
62915)
[DE 1494 BREAZU-
INTRAVILAN
ea
| PD 1515- | 'T42-NR 1495
T4P HC 1496
1523-T 42
| TA PD
SAT BREAZU
1516 T42 | DE 1487DE
PD 1517 1531
SAT SAT BREAZU
BREAZU
REDIU- |TA3F HA 2137-42
BREAZU 1536
TITLURI
PROP.
T59A HCA 2117
REDIU 21181
T 59 DE 2132
P2133
BREAZU DEI1176 DE 832
5
|T22871/1| T22 HB 923
OR HC 1241
DRUM DE 924
SATESC
DE 924 DE 924
__| ||
19
Pagina 22
| HORLESTI | 6 | _ | 14 15 | 1014 992/1 | DC 900 ( STRATEGIC ) DE 971 | T25 A1012 DE 1128 | T 25 NR 1108 DE 1112 | DC 900 ( STRATEGIC ) DE 1112 |
| HORLESTI | | 732116 | | 1107 | T25 NR 1108 | T25 NR 1115 | DE II/1 | DELIA |
| REDIU | 3 | 40 | 17 18 | 1457 1459 | SATREDIU DE 1458 | SATREDIU DE 1461 | DE 1458 DE 1460 | DE 1454 DE 1460 |
| REDIU | 9 | 4919 | 20 | 1708 1704 | T49P1713 DE 1705 | HC1706 DE 1705 | DE 1709 DE 1693 | T 49 CD 1710 CD 1711 DE 1693 |
| BREAZU | 10 | 20 | 21 | 1271 | T20 A 764 | T 20 F 130 | HC 1267 | HC 1195 |
| BREAZU | MU | 41 | 22 23 24 25 26 27 28 29 | 1466 1468 1471 1474 1477 1479 1481 1482 | DE 1469 DE 1469 DE 1472 DE 1475 HC 1476 HC 1529 DE 1480 HC 1530 | HC 1467 DE 1469 DE 1472 DE 1475 DE 1478 DE 1487 DE 1480 HC 1530 | DE 1465 DE 1470 HC 1476 HC 1476 HC 1529 DE 1480 DE 1538 DE 1539 | DE 1645 HC 1467 DE 1470 DE 1473 HC 1476 HC 1476 INTRAVILAN REDIU INTRAVILAN REDIU |
| TALEKESII | 12 | 35 | 30 | 1147 | INTRAVILAN SAT TAUTESTI DE 1153 | DE 1153 | T 35 A 1148 | DE 1132 |
| TAUTESTI | 13 | 34 | 31 | 1129 | DE 1132 | T34A113l | DE1754/2 | DEIII2 |
| HORLESTI | 14 | 25 | 32 | 1016 | T2 P125 | T4 A160 | T25 A1015 | HC 1034 |
20
Pagina 23
| 15 | | 33 | 1181 | DE 113071 | T 36 A1178 | DE 1185 |
| 36 | 34 | 1162 | HC 1186 | HA 1183 | T35p 1147 |
| | 35 | 1173 | DE 1169 | DE 1169 | HC 1186 |
| | 36 | 1189 | CO 1187 | HC 1190 | HA 791 |
| | 37 | 1230 | PIIBIT36 | DE 1255 | T25 A |
| 16 | 30 | 38 | 1081 | CD 1042H€ 1086 | HC 1086 | 1227 CD 1082 |
| 17 | 21 | 39 | 4771 | T2FI16F 40/1 NR 3814 | T27F1057 | T2A 397 |
| | Tao | 3 | ZA 3971 | T2NR52 | T2A392 |
| | 41 | 117 | T2 A 100/5 CD 118 | NR 118 | T26P 1023 |
| 18 | 2 | 42 | De | DE 136/1 | T4 A 160 | T 25 P 1016 |
| 19 | 5 | 43 44 | 179 187 | COM. MOVILENI COM. POPRICANI COM. MOVILENI pape POPRICANI | T5 P 197 T5 A 258 | HC 209 HC 209 |
| | 45 | 208/1 | SAT HORLESTI | DE 944 | T5A 208p |
| | 46 | 208 | HC 209 | DE 208/1 | T5A 163/1 |
| 20 | | 47 | 397 | HC 399 | T8 P 403 | T8 P 395 |
| A | | 352 395 | NR 351 T 8 P 397 | DE 389 T8A388 | DE 355 T8A388 |
| | | 403 407 | DRUM STRATEGIC (HORLESTI- VANATORI) HC 399 | HC 402 COM. T8 POPRICANI | HC 399 F426A 408 |
HC 1190
DE 1164
HORLESTI
HC 1186
DE 839
T 36 P 1181
HORLESTI
T 29 A 1076
COM.
HORLESTI LETCANI
| DE 0/1
T2P 113
HORLESTI
NR 129
T5F 170
T5 P 185
HORLESTI
DE 208/2
NR 190
HC 396
SAT
HORLESTI
HORLESTI T&P 395
T 8 P 397
L T8P40LHC
4271]
21
Pagina 24
2.3. Constituirea și materializarea parcelarului și subparcelarului descriptiv
Proiectul parcelar se întocmește după următoarele criterii:
a) limite naturale de teren, culmi, văi, iar în lipsa acestora, limite artificiale permanente, drumuri,
linii de înaltă tensiune;
b) suprafața maximă a unei parcele descriptive este de 100 ha;
c) numerotarea parcelelor se face unitar pe fiecare trup de pajiște.
Recunoașterea terenului și delimitarea parcelelor de pajiște care fac obiectul
amenajăriipastorale s-a făcut prin confruntarea limitelor de teren cu cele figurate pe planurile
topografice și hărțile de amenajament, făcându-se astfel și corecturile necesare.
Cu ocazia recunoașterii terenului s-au stabilit și locuri reprezentative de prelevare probe
de iarbă cu suprafețe de 10 mz, pentru stabilirea potențialului de producție al fiecărui tip de
pajiște din parcelă sau subparcelă.
Trupurile de pajiște de pe teritoriul UAT Rediu precum și și limitele de demarcare ale
acestora sunt prezentate în tabelul 2.3.
Tabelul 2.3.
Parcelarul UAT Rediu
Trupurile de pajiște de pe teritoriul comunei Rediu și limitele de demarcare
ale acestora
| Trup de pajiste Nr Denumire | Limite de demarcare |
| IMAS BREAZU- 1 REDIU | N- DJ 646 IASI- MOVILENI (NR. CAD. 62915); E- PD 1515, MUN. IASI, S- PD 1517; V- SAT BREAZU INTRAVILAN |
| BARAJ 5 ACUMULARE REDIU | N- PD 1533, PD 1517; E- MUN. IASI, DE 1532; S-T 43,F 1536, T.P-URI; V-HA 2137 |
| 4 IMAS LIMITA MUN. IASI | N- T 59, P 2120, P 2133, E- MUN. IASI, S- T59, T.P-URI, P 2120, P 2133, T.P.-URI; V- T 59, HCA 2117 |
| DRUM 4 COMUNAL SAT BREAZU- SAT TAUTESTI | N- DE 832; E- T21, PD822; S- DE1176;V- T22, F 868/1, DE 832 |
| ZONA VATRA 5 APARESTI | a V/le SD 821; E- T22, A 871/1; S- T21,PD NL Ati 822; V- T 22, A 954/1 |
22
Pagina 25
| 6 | ZONA DRUM STRATEGIC- HORLESTI. BOGONOS- SAT TAUTESTI | N-T 25, F 1006; E- T25, A 974, A 1135; S-DE 112; V-T 32, F 1113 |
| = | ZONA DRUM STRATEGIC- HORLESTI- BOGONOS- SAT TAUTESTI | N- T 25, NR 1108; E- T 25, NR 1114; S- 32. FII 13; V- DE 1106 |
| 8 | ZONA CAPU. REDIULUI- VALEA REDIULUI) | NN-DE 1454; E- INTRAVILAN SAT REDIU. S-DE 1460; V- DE 1454 |
| 9 | ZONAFUNDU VAII | N-DE 1712; E- DE 1704; S- T49,A 1736/1;V_T7 49,P 1695 |
| 10 | ZONA FUNDU VAII | N-T20,NR 1263/2; E- T 20, NR 126372, A S- 764. HG 1267; V- HC 1267 |
| i | ZONA STADIONULUI | N- INTRAVILAN SAT BREAZU; E- T 42, P 1523; S-DE 1538; V- INTRAVILAN SAT REDIU |
| 12 | ZONA TAUTESTI- LIMITA COM. VALEA LUPULUI | N- INTRAVILAN SAT TAUTESTI; DE 1153; S- T 35.4 1148; V-DB 1132 |
| 13 | ZONA TAUTESTI- LIMITA COM. VALEA LUPULUI | N- DE 1132; B- T 34, A 1131; S- DE 175472; V-DE 1112 |
| 14 | INTRE HINDEU SI DEALUL DIN MULOC | N- 2, P 125; E- TA, A 160; S- T25, A 1015; V-HC 1034 |
| 15 | ZONA TAUTESTI | N- DE 1130/1; B- T 36, 1178; S- T 35, P 1147: V-HA 1185, DE 1159 |
| 16 | ZONA DRUMULUI STRATEGIC POD | N- DE 1035; E-T 30; HS 1090; S- CD 1094; V- 729, 1076; |
23
Pagina 26
| 17 | ZONA HORLESTI | N- T 20, F 16, F 40/1; E- T2, A 39/1; S- 127, F 1057; V-H 14, UAT LETCANI |
| să | ZONA HORLESTI | N- DJ IASI MOVILENI; E- T2, A 160; S- T 25, P 1016; V- T2, NR 129 |
| 49 | ZONA ZAHORNA- LIMITA COM. POPRICANI, COM. MOVILENI | N- UAT POPRICANI, UAT MOVILENI; E- T5, CAT 259, A 258; S- HC 209; V- T5,F 176 |
| 20 | ZONA GHINDA- ZAHORNA | N- DRUM STRATEGIC HORLESTI- VANATORI; E- T8, A 388; S- T8, A 388; V- INTRAVILAN SAT HORLESTI |
2.4. Baza cartografică utilizată
2.4.1. Evidența planurilor pe trupuri de pajiște
Pentru întocmirea prezentului Plan de amenajament pastoral s-a folosit ca plan de bază,
Planul cadastral scara 1/10.000 din anul 1987 întocmit de OCPI Iași; Studiu pedologic și
geologic întocmit de OJSPA Iași din 2018 și ortofotoplan APIA și ANCPI-2010. Aceste
informații se transpun în tabelul 2.4.
2.4.2. Ridicări în plan
UAT Rediu dispune de hărțile topografice necesare, pentru cunoașterea trupurilor de
pajiște ca poziție, mărime și formă nefiind necesare a se efectua ridicări în plan.
2.5. Suprafața pajiștilor. Determinarea suprafețelor
Determinarea suprafețelor pajiștilor din UAT Rediu s-a făcut având la bază Anexa 5 întocmită în
ianuarie 2016 conform Legii 165/2013 și inventarul Consiliul Local , conform Hotărârii
Consiliului local Rediu, HCL 11/28.02.2014;
. Suprafața totală a pajiștilor din proprietatea UAT Rediu este de 570.5117 ha.
24
Pagina 27
Evidența planurilor pe trupuri de pajiște UAT
Rediu
| Indicativ plan
Suprafata pe trupuri de pajiști
Total
(ha)
| 42 1,80 | 9,90 | 4,60 | 41,1 2 | 0,06 | - | - |
| 43 17,49 | L_ - | | - | | | |
- 57,48
17,49
23
Pagina 28
2.5.1. Suprafața pajiștii pe categorii de folosințe
Toate pajiștile din proprietatea UAT Rediu au suprafața totală de 570.5117 ha. Toată
această suprafață se folosește exclusiv ca pășune.
Tabelul 2.5
Modul de utilizare a pajiștilor în UAT Rediu
| Pâășuni (ha) | Fânețe (ha) | Valorificare mixtă (pășune, fâneațâ) (ha.) | Fâră scopuri productive (ha) | Total suprafață | Din care la Consililul Local |
| 570.5117 | _ | _ | _ | 570.5117 | 570.5117 |
2.5.2. Organizarea administrativă
Pajistile aflate în proprietatea UAT Rediu se exploatează până în prezent numai prin
nerațional, cu o încarcatura mare de animale, inclusiv cu executarea pașunatului în afara
pășunat
sezonului de pășunat, toate aceste acțiuni au contribuit la degradarea covorului ierbos, dar și la
reducerea productiei de masă verde, cantitativ si calitativ.
O apreciere generală asupra stării actuale a pajiștilor permanente din proprietatea UAT
Rediu din punct de vedere productiv, arătă că acestea dau o producție mică de masă verde de
6000 — 7000 kg/ha iar covorul ierbos nu corespunde nici cantitativ și nici calitativ.
In prezentul proiect de amenajament pastoral, pentru îmbunătațirea calitativă și
cantitativă a pajiștii se vor executa urmatoarele măsuri:
- repartizarea suprafețelor de pășune pe specii de animale;
- organizarea pășunatului rațional în funcție de specii de animale și suprafețe, prin împărțierea în
parcele, cu stabilirea capacității de pășunat și a graficului de pășunat;
- lucrări de îmbunătățire de suprafață: distrugere mușuroaie, grăpat, îndepărtare resturi vegetative
nevaloroase;
_ fertilizare anuală, fazială, cu îngrășăminte chimice și dacă este posibil cu îngrășăminte
organice.
2.6. Enclave
Pe teritoriul UAT Rediu nu sunt înregistrate enclave.
26
Pagina 29
CAPITOLUL III
CARACTERISTICI GEOGRAFICE SI
CLIMATICE
1. INTRODUCERE
Asezare geografică, limite
Din punct de vedere fizico-geografic,
teritoriul administrativ Rediu este si
tuat în partea
central-estică a județului Iași, la circa 5 km de
municipiul Iași (figura nr. 1).
Județul Botoșani
Suceava
Județul
Legendă:
EI Municipiu Iași
EI] Rediu
Județul Vaslui
Fig. | Așezarea administrativă a teritoriului
Rediu.
Teritoriu administrativ Rediu se învecinează
cu următoarele teritorii administrative din
județul Iași:
- laN':teritoriul comunei Movileni;
la E : Municipiul Iași și comuna
Popricani ;
27
Pagina 30
- laS: teritoriul comunei Valea Lupului;
- la V': teritoriul comunelor Lețcani și Românești.
Studiul pedologic și agrochimic privind amenajarea pastorală a terenurilor din teritoriul
administrativ Rediu s-a executat la scara 1:5000, încadrându-se în categoria de complexitate Il
C 558.51 ha și IV B 12.51 ba, total 570.51 ha.
Pe suprafața cartată au fost executate 6 profile principale și 20 profile de control
(sondaje).
Din profilele principale executate s-au recoltat 23 probe de sol care au fost analizate în
cadrul Laboratorului Oficiului pentru Studii Pedologice și Agrochimice Iași, de către chimist
Săveanu Adina după următoarele metode:
-23 analize pentru determinarea pH-ului — metoda potențiometrică cu electrod de sticlă în
extract apos;
23 analize pentru determinarea conținutului de CaCO3 prin metoda gazovolumetrică cu
calcimetrul Scheibl;
-13 analize pentru determinarea conținutului în humus — metoda Walkley — Black, modificarea
Gogoașă;
-13 analize pentru determinarea azotului total prin metoda Kjeldahl;
-13 analize pentru determinarea fosforului mobil (ppm) în acetat-lactat de amoniu după Egner —
Domingo și dozarea colorimetrică a anionului fosfat ca „albastru de molibden“;
-13 analize pentru determinarea potasiului accesibil (ppm) în acetat-lactat de amoniu la
fotometrul cu flacără;
- 17 analize pentru determinarea anionilor și cationilor în extract apos | : 5;
-17 analize pentru determinarea continutului total de săruri solubile;
-17 analize pentru determinarea Na* din complex in acetat de amoniu pH 7 la fotometru cu
flacara;
-17 analize pentru determinarea capacității de schimb cationic prin saturarea solului cu amoniu
dupa Schollenberger-Cernescu;
28
Pagina 31
-23 analize pentru determinarea
granulometrică prin tratarea solului cu acid
clorhidric (după
Kacinski) și separarea fracțiunilor prin cerere
și pipetare.
Interpretarea analizelor de laborator s-a făcut
după instrucțiunile în vigoare.
Metodologia și etapele de lucru
Întocmirea prezentului studiu la
are bază Metodologia de Elaborare
a Studiilor
Pedologice (MESP, elaborat de ICPA București,
1986) cu parcurgerea a trei etape importante de
lucru, și anume: etapa preliminară, de
etapa teren și etapa de birou.
În prima etapă s-a consultat
materialul bibliografic disponibil și
s-au adunat materialele
necesare întocmirii bazei de date privind însușirile
fizico-geografice a arealului studiat.
Astiel, de la O.C.P.. Iași s-au achiziționat harta
cadastrală a comunei în scara 1:5.000
(1973), hărțile topografice în scara 1:5.000
(edițiile 1968, 1981, 1990), proiecția Stereo
70,
hărțile topografice în scara 1:25.000 (ediția
1981), proiecția Gauss-Kriiger și
ortotfotoplanuri,
ediția 2005.
În cea de-a doua de
etapă, teren, s-a efectuat recunoașterea
pedologică a teritoriului,
cercetarea și descrierea profilelor de sol
cu prelevarea probelor de sol, înregistrarea
datelor și
observațiilor privind condițiile geomorfologice,
separarea pe plan a arealelor cu diferite unități
de sol.
În sfârșit, în cadrul
etapei a treia, s-a sistematizat datele din
teren, s-a interpretat datele
analitice fizico-chimice, s-a analizat
informațiile existente din cercetările anterioare.
În funcție de modul de
folosință, pajiștile se împart în pășuni și
fânețe. Din suprafața
totală de pajiști din țara noastră (4.9 ha
- 33% din suprafața agricolă a
României), conform
Institutului de Cercetare-Dezvoltare
pentru Pajiști Brașov 68% o reprezintă iar
pășunile, 32%
fânețele (figura nr. 2).
23
Pagina 32
[ N
=] %;
Fânețe;
32; 32%
E Pășuni
E Fânețe
Fig. 2 Ponderea pășunilor și fânețelor în România.
Totodată, același institut menționează că distribuția altitudinală și geografică a pajiștilor
se prezintă astfel:
> 47% zonă de deal;
> 32% zonă de munte;
> 21% zonă de luncă.
În funcție de zonare și regionare, pajiștile pot fi:
> PAJISTI ZONALE
1. Etajul alpin (al pajiștilor alpine)
2. Etajul subalpin (al jnepenișurilor)
3. Etajul boreal (al pădurilor de molid)
4. Etajul nemoral (al pădurilor de foioase)
4.1. Subetajul pădurilor de fag și de amestec de fag cu rășinoase
4.2. Subetajul pădurilor de gorun și amestec cu gorun
5. Zona nemorală (a pădurilor de stejari)
5.1. Subzona pădurilor de stejari mezofili
5.2. Subzona pădurilor de stejari submezofili — termofili
6. Zona silvostepei
7. Zona stepei
>» PAJISTI INTRAZONALE
30
Pagina 33
8. Pajiști din lunci și depresiuni
9. Pajiști de sărătură (halofile)
10. Pajiști de nisipuri (psamofile).
Pincipalele graminee și leguminoase cultivate
perene în amestec în pajiștile din
țara
noastră sunt prezentate în tabelul nr. 1 de mai
jos:
Tabelul nr. 1 Principalele tipuri de ierburi
perene din pajiști.
Principalele tipuri de ierburi perene din
pajiști
Graminee perene
Leguminoase perene
Agropyron pectiniforme — pir cristat Lotus
corniculatus — ghizdei
Bromus inermis — obsigă nearistată
Medicago sativa — lucerna albastră
Dactylis glomerata — golomăț
Onobrychis viicifolia — sparcetă
Festuca arundinacea — păiuș înalt
Trifolium hybridum — trifoi corcit
Festuca pratensis — păiuș de livadă
Trifolium pratense — trifoi roșu
Festuca rubra — păiuș roșu
Trifolium repens - trifoi alb
Lolium perenne — raigras
peren
Phalaris arundinacea — ierbăluță
Phleum pratense — timoftică
| Pea pratensis — firuță
_]
Alcătuirea amestecului de ierburi
perene este foarte complicată din
cauza
numărului mare de soiuri din speciile mai
sus menționate, astfel că în țările cu zootehnie
dezvoltată amestecurile de ierburi
perene sunt standardizate și se revizuiesc odată la
15-20 ani.
În orice caz, la stabilirea
amestecului de graminee și leguminoase
perene trebuie avut în
vedere următorii indicatori biotehnici
și economici:
31
Pagina 34
modul de
folosire
principal
Da,
longevitatea
culturii
PIRINEI OR e
II
asigurarea
umidității
O —
nivelul de
fertilizare
indicatori
biotehnici și înălțimea
economici ERĂ
covorului
ierbos
>=
capacitatea de
concurență
gradul de
înmulțire
vegetativă
ss EEE EEE
capacitatea de
otăvire
a ii
rezistența la
călcare
ÎN e
După alegerea asociațiilor de bază, pentru regim de fâneață, formate dintr-o graminee
perenă ce asigură volumul producției de furaj și o leguminoasă perenă de pajiști, ce asigură
calitatea furajeră și azotul biologic, în funcție de condițiile staționale, sistem de cultură și mod de
folosință, se mai adaugă alte specii ca păiușul de livezi pentru plasticitate ecologică și de
folosire, păiușul înalt pentru robustețe la modificări climatice, pirul crestat pentru rezistență la
secetă, raigrasul peren, firuța și trifoiul alb pentru rezistență la pășunat (GIAP, 2014).
Conform Codului de Bune Condiții Agricole și de Mediu (GAEC), stabilite în
Regulamentul Consiliului Uniunii Europene (CE) numărul 1782/2003, țara noastră trebuie să
acorde o atenție deosebită acestui patrimoniu pastoral prin menținerea suprafeței existente la 1
ianuarie 2007, asigurarea unui nivel minim de întreținere și evitarea instalării vegetației nedorite
pe terenurile agricole.
32
Pagina 35
2. CONDIȚIILE FIZICO-GEOGRAFICE
2.1. Relieful
Teritoriul comunei Rediu este situat în sudică
partea a Câmpiei colinare a Jijiei. În cadrul
acestei subunităti geomorfologice, teritoriul
se desfășoară între valea pârâului Roșior, la
vest și
valea pârâului Horlești, la est, limita sudică
fiind pe valea râului Bahlui. La
nord, limita
teritoriului este pe linia dealul Jirinca — dealul Lanul
Mare (Ursoaia).
Relieful are aspectul unei câmpii colinare
și deluroase, cu interfluvii acumulative
(terase),
în stadiu avansat de evolutie, formată în
condițile unui substrat argilo-nisipos sarmațian de
și
luturi loessoide cuaternare usor erodabile.
Relieful de dealuri și coline se caracterizează
prin altitudini joase (100-200 m),
pante
dominante de 2(3) — 5(8) %, densitate de
fragmentare relativ slabă și energie de relief de 50-100
m.
Altitudinea medie a reliefului este între
cuprinsă 100-125 m, în timp ce altitudinea
principalelor văi se situează sub 100 m. Altitudinile
maxime absolute se înregistrează în
jumătatea sudică a teritoriului, în dealul Capul Rediului
(210,9 m) și dealul Breazu (209,3 m).
Altitudinile minime absolute se înregistrează în
extremitatea sudică, în zona de debușare
a
pârâului Rediu (Fundul văii) în șesul Bahluiului 50
(sub m).
În rest, altitudinile absolute
sunt mai reduse, remarcându-se dealul Pădurea
Mirzești —
181 m, dealul Hățașul — 172,5 dealul La
m, Coșeri — 188 m, dealul Jirinca — 152,9 dealul
m, De
Mijloc — 161 m, dealul Coasta Mare — 151 dealul
m, Rufenii cei Mari — 15] m, dealul
Tăutești -
149,2 m.
Orientarea generală a interfluviilor este de la nord la
sud și de la nord — vest la sud
— est,
orientare ce corespunde direcției principalelor
văi ce drenează gradul cel mai ridicat
de
fragmentare al reliefului se constată în bazinele
superioare ale pâraielor Roșior și Lupului,
precum și în bazinul mijlociu al pârâului Horlești
(Calcaina).
Pe versanții acestor văi, gradul de înclinare
are frecvent valori de 5-15% (cei cu
expoziție
estică) și 15-25% (cei cu expoziție vestică și în
sudică), timp ce pe platouri, terase și culmi
înguste se mențin la valori de 2-5%, mai accentuat
pe margini.
33
Pagina 36
Suprafața generală a platourilor și culmilor este înclinată spre sud și sud — est, conform cu
înclinarea stratelor geologice, în timp ce terasele sunt ușor înclinate către șesul Bahluiului.
Ținând cont de modul cum au acționat factorii externi și de rezultatul interacțiunii
acestora cu factorii interni (geologici) se pot distinge mai multe tipuri principale de relief:
Relieful structural
În cadrul reliefului structural, structura geologică și duritatea rocilor sunt puse în evidență
de eroziunea selectivă. Deoarece rocile dure lipsesc, relieful structural este determinat de
structura geologică monoclinală, scoasă în relief de rețeaua hidrografică care datorită adâncirii și
dezvoltării sale continue, duce la formarea unor văi, cu caracteristici diferite:
- văile orientate pe direcția N-S și NV-SE (Roșior, Bogonos, Lupului, Rediului, Calcaina),
conform cu înclinarea stratelor geologice, au un profil longitudinal relativ evoluat, cu pante
reduse și versanți relativ simetrici. Datorită unghiului de înclinare a stratelor geologice, versantul
stâng al văilor este mai înclinat și afectat de intense procese de degradare (eroziuni puternice,
alunecări active și semiactive, zone cu exces de umiditate și soluri sărăturate), în timp ce
versantul drepti este afectat predominant de eroziunea de suprafață, unele alunecări stabilizate,
mai rar semiactive și ochiuri rare de exces de umiditate.
- văile orientate perpendicular sau aproape perpendicular față de înclinarea stratelor
geologice, din categoria cărora fac parte o serie de afluenți pe dreapta ai pâraielor Roșior,
Bogonos, Lupului, și Rediu precum și afluenți pe stânga ai pârâului Horlești (Calcaina). Datorită
eroziunii selective, aceste văi au un profil transversal asimetric, astfel că versanții înclinați
conform cu structura apar mai evoluați cu pante domoale, în timp ce versanții opuși, care au o
orientare contrară înclinării stratelor sunt mai abrupți și cu intense procese de degradări,
alcătuind un relief de „cueste” sau „coaste”. În acesată categorie intră dealul Capul Rediului,
dealul Pădurea Breazu, dealul Pădurea Mârzesti.
- văile cu direcție contrară înclinării stratelor geologice, cu orientare aproximativă SE-
NV, sunt mai slab dezvoltate, au lungimi reduse, profil transversal simetric și pante mari. Sunt
reprezentate prin unii afluenți ai pâraielor Roșior, Bogonos, Lupului și Horlești.
Relieful sculptural
Include zonele interfluviale (cu excepția tersaselor fluviatile), respectiv platouri largi și
culmi mai mult sau mai puțin înguste și versanți modelați de procese de pantă.
34
Pagina 37
Platourile se întâlnesc în partea de nord a teritoriului:
Jirinca, Hățașul, Lanul Mare, cu
altitudini de 150-180 m. Geologic, aceste platouri
aparțin orizontului inferior al sarmațianului
mediu și anume,
stratelor cu Cryptomactra, alcătuite predominant din
argile și marne, mai rar nisipuri. Spre
deosebire de versanți, pe aceste platouri complexul
argilo-marnos nu apare la suprafață decât
extrem de rar, deoarece partea sa superioară este transformată
diagenetic în luturi loessoide cu
grosimi de 3-4m.
În procesul de dezvoltare a rețelei
hidrografice, văile s-au adâncit treptat, mărindu-și
suprafețele bazinale și reducând uneori interfluviile la o serie de culmi
înguste, cu altitudini mai
scăzute decât platourile, datorită acțiunii mai intense eroziunii.
a Prezintă un eluviu de alterare
mai subțire și o eroziune mai accentuată
pe margini.
Versanții au înclinări diferite, mai mari cei cu expoziție
nordică, sudică și vestică.
Procesele de degradare sunt mai accentuate în bazinul
superior al văilor, unde și panta este mai
mare. Pe versanții cu expoziție vestică, eroziunea foarte activă
a adus la zi depozitele geologice,
cu numeroase eflorescențe saline.
Datorită interdependenței și condiționării
reciproce a procesele naturale, pe aceeași
suprafață de relief acționează concomitent un întreg de
complex factori: eroziune de suprafață,
eroziune de adâncime, tasări, surpări, alunecări. În această
complexitate unele procese sunt
principale, altele secundare, după acțiunea dominantă unuia
a sau altuia dintre procese
separându-se diferite suprafețe de teren:
- suprafețele de teren cu procese geomorfologice neapreciabile. În
această categorie se
includ suprafețele interfluviale mai mult sau mai
puțin largi, cu pante reduse (2-5 %).
- suprafețe pe care domină eroziunea de suprafață. Deși
cernoziomurile, care domină în
zonă, fac parte din categoria solurilor cu cea mai
mare rezistență la eroziune, totuși eroziunea de
suprafată are o mare răspândire. Caracterizeză marginile de platou, culmile
înguste, versanții, în
special cu expoziție estică, situați în partea mijlocie și inferioară bazinelor
a hidrografice.
- suprafețe pe care predomină eroziunea de adâncime (ravene,
ogașe, șiroiri).
Sunt mai puțin extinse și apar insular (Movila
Samoilă, Coasta Țarnei — vest Horlești,
Hindeu).
- suprafețe pe care predomină marnele salifere la suprafață
sau aproape de
35
Pagina 38
suprafața solului, cu frecvente apariții de izvoare la zi și asociate cu procese de sufoziune și
eroziune de adâncime. Sunt frecvente pe valea Bogonos, valea Apărești și Valea Lupului, pe
versanții stângi ai acestora. Suprafețe asemănătoare apar frecvent în treimea inferioară a
versanților și pe formele plane joase de relief, situate cu puțin deasupra șesului (NE Tăutești).
- suprafețe pe care predomină alunecările de teren în stadiu incipient,
superficiale, sub forma de solifluxiuni sau alunecări în brazde, cu profunzime sub Im și aspect
de mici trepte (brazde), produse ca urmare a umectării păturii superficiale permeabile a solurilor
în pantă dezvoltate pe un substrat impermeabil. Ocupă suprafețe mici pe terenurile cu pante
accentuate: dealul Breazu, dealul Capul Rediului.
- suprafețe pe care predomină alunecările complexe, care ocupă cea mai
mare parte a versanților. De obicei, în partea superioară a versanților se întâlnesc alunecări mai
active în comparație cu partea inferioară a lor, unde alunecările sunt stabilizate sau în curs de
stabilizare. De asemeni, în masa de alunecări stabilizate sau în curs de stabilizare, pot apărea
cuiburi de reactivare.
Relieful acumulativ
Se desfășoară în lungul râurilor, pâraielor, al altor văi afluente secundare, la contactul
dintre diferite trepte de relief ori la schimbările mai importante de pantă și este reprezentat prin
șesuri, conuri de dejecție, glacisuri coluviale sau proluviale, terase fluviatile.
Șesurile
Sunt cele mai recente forme de relief de acumulare, cu excepția conurilor de dejecție și
glacisurilor, care continuă să se formeze și în prezent.
Șesurile ocupă porțiunile cele mai coborâte ale reliefului, având o pantă foarte redusă, o
densitate de fragmentare extrem de slabă și o energie de relief sub 10 m.
De la vest la est, principalele șesuri sunt Roșiorul, Bogonosul, Tăutești, Rediu și Horlești
(Calcaina). În general aceste șesuri sunt alcătuite dintr-o succesiune de zone largi, mlăștinoase
întrerupte de zone mai înălțate, alcătuite din materiale coluviale și proluviale aduse de pâraiele
afluente .La contactul cu versanții, în special cu cei de pe partea stângă, șesurile sunt însoțite de
o prispă coluvială rezultată din materialele erodate de pe versanți.
36
Pagina 39
În partea superioară a
șesurilor, ca urmare a materialelor deplasate
pe versanți prin procese
de alunecare, șesul se îngustează la
până dispariție. Se remarcă predominarea în
partea
superioară a șesurilor a zonelor înălțate, coluviale
și proluviale, în timp ce în porțiunile mijlocii
și inferioare predomină zonele de înmlăștinire, alternând
cu ochiuri de sărături.
Terasele fluviale
Se desfășoară la sud de o linie ce ar uni dealul
La Coșări — dealul Capul Rediului
— dealul
Breazu. Deși din punct de vedere structural
se etajează mai multe nivele de terase între
șesul
Bahluiului și linia sus amintită, în relief înscriu
se următoarele trepte principale:
- terasa cu altitudini relative de 30-35 m are
o suprafață restrânsă și se situează la nord de
precedenta, pe platoul Beldiman, zona „La 7 case”,
- terasa cu altitudini relative de 60-70 m este mult mai
extinsă, în special în Dealul Icarului.
Este alcătuită din 3-5 m nisipuri și
prundișuri în bază, peste care urmează 10-15 laturi
m
loessoide.
- terasa cu altitudini relative de 100 m și altitudini absolute
de 140-150 m se situează în
continuare spre nord (dealul Prisăcii), având
o grosime a depozitelor de 15-25 m, cu o
structurală
asemănătoare precedentelor.
- tersasa de 130-140 m altitudine relativă este bine
reprezentată în dealurile La Coșări,
Rediului, Breazu. În unele locuri, aluviunile sale
sunt puternic erodate, încât se găsesc la
suprafață. În alte părți, peste prundișuri
s-au depus luturi aluvio-coluviale groase de 10-20
m.
- terasa de 160-170 m altitudine relativă la
apare partea superioară a dealurilor La Coșări,
Rediului și Breazu sub forma unor lentile de
nisipuri și prundișuri, mai rar luturi cu concretiuni
calcaroase. Suprafața acestei terase se mai
găsește sus decât interfluviile de la nord, fiind limitată
de denivelări de câteva zeci de metri.
Procesele geomorfologice de pantă au erodat
terasele superioare, acoperindu-le cele
pe
mai joase cu o pătură de luturi coluviale, astfel
că suprafețele actuale apar ca platouri culmi
sau
late ușor înclinate spre sud. Pantele reduse
care permit mecanizarea fără restricții a lucrărilor
agricole, substratul alcătuit din depozite loessoide
groase, cu bune însușiri fizice și hidrofizice
(porozitate, permeabilitate), fac din aceste forme de relief
zonele cele mai favorabile
pentru
agricultură.
37
Pagina 40
2.2. Litologia depozitelor de suprafată (Geologia)
Din punct de vedere geologic, teritoriul Rediu este situat în aria de răspândire a
depozitelor Bassarabianului inferior și Cuaternarului.
Deoarce grosimea depozitelor Bassarabian inferioare este de circa 400 m și el apare sub
dealul Breazu (209,3 m), sub depozitele de terasă, putem afirma că întreaga zonă aparține acestui
orizont deoarece cele mai mari înălțimi nu depășesc 210 m. Depozitele Bassarabianului inferior
in facies de adâncime (stratele cu Cryptomactra) se caracterizează prin formațiuni de argile —
marne cenușii — albăstrii compacte sau slab stratificate. Alături de argile și marne cu cristale de
gipsuri sau sub formă de plachete, se întâlnesc și unele intercalații de nisipuri fine.
Depozitele Bassarabiene conțin frecvent săruri solubile (sulfați, cloruri, mai rar carbonat
de sodiu), care apar pe versanții văilor sub formă de eflorescențe saline și izvoare cu
mineralizare ridicată.
Predominarea rocilor moi, argiloase se reflectă în morfologie printr-un relief estompat,
interfluvii larg boltite, văi cu pante longitudinale domoale și șesuri dezvoltate, versanți modelați
de eroziune și alunecări.
Sedimentele bassarabiene apar la zi doar pe versanții mai înclinați, afectați de procese de
eroziune sau alunecări (în zonele de desprindere a acestora).
În rest, ele sunt acoperite de luturi eluviale și deluviale rezultate din transformarea
diagenetică a argilelor și marnelor. Grosimea acestor depozite este mai mare pe platouri și culmi
și mai reduse pe pante. Ca vârstă, aceste depozite pot fi considerate mai recente (pleistocene),
deși s-au format pe baza depozitelor bessarabiene.
Cuaternarul este reprezentat prin depozite pleistocene de terase fluviatile și depozite
holocene aluviale, proluviale și coluviale din văi.
Depozitele de terase pleistocene sunt predominant nisipolutoase și nisipoase, cu
prundișuri puține, la partea inferioară și lutoase, lutoargiloase, la partea superioară. Ele alcătuiesc
roca predominantă a suprafețelor situate la sud de o linie ce ar uni dealurile La Coșări — Rediu —
Breazu.
Depozitele holocene, cele mai recente, sunt cantonate în văi și au grosimi reduse (2-4 m),
alcătuirea lor litologică nefiind uniformă, suferind variații laterale.
38
Pagina 41
Predomină materialele cu textură fină (argiloasă),
cu un conținut ridicat în săruri solubile.
2.3. Hidrografia și hidrogeologia
Din punct de vedere hidrografic, teritoriul comunei Rediu
face parte din bazinul mijlociu
al râului Bahlui. Apele de suprafață drenează
care zona au bazine de alimentare de formă
alungită și îngustă, de mică extindere. Cele mai importante sunt:
- Valea Roșior, care mărginește la vest teritoriul comunei
Rediu. Izvorăște de la nordul
teritoriului, la est de satul Ursoaia. Cursul superior
are direcția NE-SV, după care, în aval de
Ursoaia, direcția devine NV-SE până la vărsare în râul Bahlui, Ia
est de satul Lețcani.
- Valea Bogonos izvorăște din partea nordică a
teritoriului, având mai multe ramificații,
după care ia direcția N-S până la confluența cu pârâul la
Roșior, sud de satul Bogonos.
- Valea Lupului are originea la nord de satul
Tăutești, vărsându-se în Bahlui în dreptul
satului cu același nume. Are o direcție generală
N-S, primind o serie de afluenți cu caracter
torențial, în special pe stânga.
- Valea Rediu (Fundul văii) izvorăște de la nord de satul
Rediu și se varsă în Bahlui la
extremitatea vestică a cartierului Păcurari. Are direcția
generală NV-SE și se primește un singur
atluent, pe stânga, de sub pădurea Breazu.
-Valea Horlești (Calcaina sau Cârlig) izvorăște din afara
teritoriului și străbate hotarul de
est al comunei Rediu, pe o direcție NV-SE.
Primesște o serie de afluenți, dintre care mai
importanti sunt Jirinca (pe stânga, la sud de Horlești -
Zahorna) și Mârzești (pe dreapta, de sub
pădurea cu același nume).
Alimentarea pâraielor este de tip pluvio-nival subteran.
și Perioada apelor mari se
produce în februarie — martie deoarece precipitațiile sub formă
de zăpadă sunt mai bogate, iar
topirea lor se face în timp scurt, suprafețe întinse. În
pe plus, permeabilitatea redusă a
substratului contribuie la creșterea sensibilă în
a scurgerii acest anotimp. Alimentarea din
surse
subterane are variații mari, reducându-se mult în
timpul toamnei.
Ca o caracteristică generală, aceste văi
au o scurgere temporară în cursul superior,
alimentarea făcându-se la topirea zăpezilor și în
timpul precipitațiilor. În cursul mijlociu, cursul
devine, în general, permanent, ca urmare a alimentării din
pânzele subterane situate la baza
șesului sau la baza luturilor eluviale de interfluviu.
pe
39
Pagina 42
În cursul inferior, alimentarea se face și din stratele acvifere de terase fluviatile, fapt ce
asigură, în general o scurgere permanentă.
Mineralizarea este ridicată, datorită conținutului bogat al apelor freatice, cantonate în
mare parte pe argile sarmatice, pentru care concentrația în săruri oscilează între 1 și Sg/l.
Datorită condițiilor climatice, în perioadele secetoase intesificăndu-se procesul de
evaporație, o parte din sărurile existente în apele subterane sunt scoase la suprafața solului, sub
forma unor pulberi albicioase. Aceste eflorescențe saline sunt spălate de ploi și transportate în
pâraie, când, la primul val de viitură, mineralizarea apei poate să atingă 4000mg/litru.
Concentrația ionilor de hidrogen (pH) este mai mare decât 7, dovedind prezența unor ape
alcaline. Ea crește spre zona de vărsare, ca urmare a creșterii gradului de mineralizare.
Dintre ioni, sunt prezenți anionii de clor (CI), sulfat (SO4), bicarbonat (HCO3) și
cationii de sodiu (Na”), calciu (Ca*”), magneziu (Mg).
Impurificarea (poluarea) antropică este slabă, datorită unor deversări întâmplătoare, mai
poluate fiind pârâul Rediu și Horlesti (Calcaina).
Impurificarea naturală, datorită unor condiții morfohidrologice se produce datorită
albiilor mâloase prinse în vegetație higro și hidrohalofilă, cu emanații de gaze toxice (prin
descompunerea resturilor organice), la care se adaugă debitele reduse, vitezele mici de curgere a
apei, temperaturile ridicate ale apei în perioada caldă a anului, oxigenarea redusă.
Din punct de vedere hidrologic, zona se încadrează în unitatea hidrologică a Câmpiei
Moldovei, subunitatea hidrologică a câmpiei de sud, caracterizată prin ape mari sau viituri
primăvara (februarie — martie) și de viituri vara (iunie — iulie), în timp ce în aprilie — mai se
constată o scurgere minimă de primăvară.
Apele subterane prelungesc durata scurgerii, asigurându-le permanența în cursul inferior.
Turbiditatea este mai mare de 2500 mg/l, scurgerea chimică este în jur de 0,70 t/ha/an, iar
cea solidă de 0,80 t/ha/an. Mineralizarea apelor depăseste 2000 mg/l, iar duritatea urcă peste 24
0 G,
În bazinele hidrografice amintite există o serie de iazuri care, cu excepția celui de pe
pârâul Rediu, sunt într-o stare avansată de colmatare și acoperire cu vegetație hidrofilă (stuf).
Din punct de vedere hidrogeologic, se întâlnesc următoarele tipuri de ape subterane:
40
Pagina 43
-ape subterane situate la baza luturilor eluviale de
pe interfluvii, având ca strat impermeabil
complexul argilo-marnos, având un gust sălciu.
-ape subterane de la baza depozitelor deluvocoluviale de
pe versanți, când acestea se sprijină
pe
strate impermeabile. Sunt la adâncimi diferite și
au proprietăți variabile în funcție de calitatea
(conținutul în săruri solubile) și grosimea depozitelor
respective.
-ape subterane în depozite acumulative de terase,
cantonate în nisipuri și prundisuri, cu gust
ușor
dulceag.
-ape subterane cantonate în depozite acumulative din
șesuri, puternic mineralizate.
2.4. Clima
Pentru caracterizarea climatică a teritoriului fost utilizate
au datele climatice înregistrate la
stațiile meteorologice Iasi și Podu Iloaiei, și unele date
precum din Atlasul climatologic al
României.
Temperatura aerului
Temperatura medie anuală a aerului este de 9,4 “C la
stația Iași și 9,2 *C Ia stația Podu
Iloaiei, amplitudinea anuală fiind de 24,5 SC. Temperatura medie
a lunii celei mai reci (ianuarie)
este de -3,7'C, iar a celei mai calde (iulie) de %C.
20,8 Temperatura medie a lunilor de vară este
de 20,2 9C, favorabilă culturilor: lucernă, sfeclă
orz, de zahăr, porumb, grâu, soia, etc.
Urmărind variația decadală a temperaturii
aerului, se observă că ea scade sub 0C din a
doua decadă a lunii decembrie, continuând să scadă
până în a doua decadă a lunii i ianuarie, când
ajunge la -3.9%C, după care începe să crească, trecând 0%C
prin la începutul primei decade a lunii
martie. Urmează o creștere mai rapidă de
primăvară, care grăbește perioada de vegetație
a
plantelor.
Maximul de temperatură se înregistrează în luna
iulie, după care urmează o scădere lentă
de toamnă, care permite maturizarea
plantelor.
Temperaturile medii zilnice > 5 %C se înregistrează din
prima decadă a lunii aprilie până
în a doua decadă a lunii noiembrie, cu o sumă de 2584
grade pe interval și o durată de 232 zile.
Temperaturi medii zilnice > 10 %C se înregistrează din doua
a decadă a lunii aprilie până
în a doua decadă a lunii octombrie, cu o durată de 185
zile și o sumă de 3224 grade interval.
pe
41
Pagina 44
Temperaturi medii zilnice > 15 9C se înregistrează din a doua decadă a lunii mai și
durează până în a treia decadă a lunii septembrie cu o durată de 138 zile și o sumă de 2651 grade
pe interval.
Suma gradelor de temperatură din perioada de vegetație cuprinsă între 1 martie și 31
octombrie este de 3422 cu o medie de 14,0 9C pe interval, iar pentru perioada de vegetație
cuprinsă între 1 mai — 31 octombrie, este de 3050, cu o medie de 16,5 de pe interval.
Durata medie a intervalului fără îngheț este de 181 zile. Brumele, cele mai timpurii, apar
pe văi din a doua decadă a lunii septembrie și se prelungesc uneori până în ultima decadă a lunii
mai.
Precipitațiile
Suma medie a precipitațiilor anuale este de 540,8 mm la statia Iași și de 474,4 mm la
stația Podu Iloaiei (medie calculată pe perioada 1971-1988).
Regimul pluviometric arată ploi mai puține în anotimpul rece, cu un minim în februarie.
Din aprilie începe creșterea cantităților de precipitații, ajungând la un maxim în luna iunie, după
care urmează o scădere în iarnă.
În perioada de vegetație cad circa 368 mm precipitații, din care o parte se produc sub
formă de averse.
Secetele sunt foarte frecvente și apar, obișnuit, de la sfârșitul lunii iulie și începutul lunii
august, și se prelungesc până în septembrie. În unii ani se semnalizează secete timpurii (mai,
iunie).
Ploile de vară au un caracter torențial și produc o intensă eroziune a solurilor situate pe
pante.
Evapotranspirația reală este de 493 mm înregistrându-se un excedent de +26 mm în lunile
februarie și martie, și un deficit de 182 mm din iulie până în octombrie.
În perioada de deficit, umiditatea solului scade până la coeficientul de ofilire în partea
superioară a stratului radicular, pentru 15-30 zile.
Bilanțul hidroclimatic mediu anual este subexcedentar, slab deficitar, cu un indice
hidroclimatic de 78-90 și un indice de ariditate de 27,8 în unii ani chiar mai scăzut.
42
Pagina 45
Numărul mediu al zilelor cu ninsoare este de 26,4 iar a zilelor
cu strat de zăpadă de 56,8.
Umiditatea relativă a aerului are o medie anuală de 71 % scade
și nu sub 64 %.
Regimul vânturilor
După datele stațiunii Iași, rezultă că 27 % din timp este calm. În
restul timpului bat
vânturi mai frecvente din nord-vest, sud — est și nord.
Masele de aer care se deplasează dinspre nord și nord
— vest pot să aducă aer umed
oceanic și precipitații bogate, iar iarna, aer polar cu În
ger și zăpadă. iernile cu sol lipsit de
zăpadă, aceste mase de aer pot dăuna culturilor de orz Și grâu de toamnă.
Vânturile din direcțiile sud și sud — est aduc moderarea
temperaturii iarna, primăveri
timpurii cu încălziri bruște sau călduri uscate, vara.
Numărul mediu al zilelor cu cer senin este de 115.
Numărul mediu al zilelor cu cer acoperit este de 130. Teritoriul
se încadrează în
microzona climatică a cernoziomurilor cambice, cu climă moderat
călduroasă — semiumedă,
clasa de temperaturi medii anuale submijlocii.
2.5. Vegetatia
Din punct de vedere geobotanic, teritoriul comunei Rediu
aparține subzonei de silvostepă
cu slabe influențe stepice. La vegetația caracteristică acestei
subzone se adaugă asociațiile
intrazonale și azonale de lunci, sărături, mlaștini, bălți.
Pădurile ocupă o suprafață de 619 ha și sunt constituite în trei
trupuri: pădurea Mârzești
(cea mai întinsă), pădurea Breazu și pădurea Capul Rediului. Constituie
șleauri și stejărete de
dealuri joase și din silvostepă în care se întâlnesc frecvent
Quercus petraea și Tilia tomentosa,
uneori cu Quercus dalechampii (gorunul) și chiar
Quercus polycarpa (gorunul ardelean) sau
Quercus pedunculiflora (stejarul brumăriu), la care se adaugă Acer
campestre (jugastrul), Ulmus
foliacea, Tilia cordata, Acer tataricum (eladisul), Carpinus betulus
sporadic, Sorbus torminalis
(scorusul), Fraxinus excelsior și frecvent Cotinus coggeygria Se
(scumpia). asociază arbusti ca:
Viburnum lantana (dârmozul), Corylus avellana (alunul), Cornus
mas (cornul), Cornus sanguinea
(sângerul), Crataegus monogyna (păducelul), Ligustrum vulgare (lemnul
câinesc), etc.
În stratul ierbos al acestor păduri întâlnim
pe Galium schultesii (sânziana de pădure),
Geum urbanum (cerentelul), Campanula ranunculoides
(clopoțelul de pădure), Dactylis
43
Pagina 46
glomerata (golomățul), Viola mirabilis, Pulmonaria officinalis (mierea ursului), Fragaria vesca
(fragii), iar în poieni Clematis recta (curpenul de câmp), Pulsatilla montana (dedițelul).
Vegetația pajiștilor zonale de coastă este constituită mai ales din Festuca valesiaca și
uneori Festuca pseudovina (păiușul), în pajiștile nedegradate, apoi Stipa joannis (colilia) cu
Koelaria gracilis și Agropyrum cristatum (pirul crestat) pe coaste, în timp ce pe pantele erodate
domină Andropogon ischaemum (iarba bărboasă) și Cynodon dactylon (pirul gros).
Datorită supraâncărcării cu animale și pășunării exagerate, aceste pajiști devin pârloage
cu Poa bulbosa (firuța cu bulbi) și adesea cu Artemisia austriaca (pelinița).
La baza pantelor și pe văi se instalează o vegetație intrazonală cu Agropyrum repens
(pirul), Lolium perene (zâzania), mai rar Poa pratensis, iar în caz de salinizare, cu Artemisia
maritima.
Pe substrat mai puternic salinizat se întâlnesc asociații cu specii halofile ca Puccinellia
distans (bălănica), Camphorosma ovata, Statice gmelini (sica), iar pe aluvocoluviunile salinizate
din văi se întâlnesc pâlcuri de asociații higrohalofile cu Juncus gerardi (rugina), Leuzea salina,
Iris halophila (stânjenelul de sărătură).
Dintre buruienile de pe pajiști sunt foarte frecvente Achillea setacea (coada soricelului),
Artemisia austriaca (pelinița), Carduus acanthoides (scaiul), Echium vulgare (limba șarpelui),
Eryngium campestre (rostogolul), Plantago lanceolata (patlagina), Polygonum aviculare
(troscotul), Salvia nemorosa (coada vacii), Taraxacum officinalis (păpădia).
În zonele umede din jurul apelor și bălților se întâlnesc Agrostis stolonifera (ierbăluța),
Carex distans (rogozul), Carex riparia (rogozul mare), Alopecurus pratensis (coada vulpii),
Catabrosa aquatica (iarba broastelor), Scirpus maritimus, Scirpus lacustris (pipirigul),
Phragmites communis (stuful), Typha angustifolia (papura).
Vegetația ruderală este reprezentată prin Polygonum aviculare (troscotul), Chenopodum
album (spanacu lporcesc), Carduus acanthoides (spinul), Sambucus ebulus(bozul), Conium
maculatum (cucucta), Arctrum lappa (brusturul).
În culturile de câmp sunt frecvente buruieni ca: Sinapis arvensis (muștarul de câmp),
Agrostemma githago (neghina), Convolvulus arvensis (volbura), Cirsium arvense (pălămida),
Sonchus arvensis (susaiul), Polygonum convolvulus (hrișca urcătoare), Agropyrum repens
(pirul), etc.
44
Pagina 47
În vii și livezi, buruienile mai frecvente
sunt: Aristolochia clematitis (cucurbețica), Rubus
caesius var. arvalis (rugul de câmp), Setaria glauca
(mohorul) etc.
Pajiștile degradate prin eroziune și alunecări fi
pot reînierbate, creându-se pajiști
artificiale, iar terenurile cu pante de peste 30 % vor fi folosite numai
ca fânețe.
2.6. Influenta antropică
Influența activității omului asupra solurilor are aspecte variate, de la
luarea în cultură a
terenurilor prin înlăturarea vegetației naturale, până la
aplicarea de măsuri și lucrări de
îmbunătățiri funciare și de ameliorare a solurilor.
Influența înlăturării sau înlocuirii vegetației naturale
Prin desțelenirea terenurilor se produce o frânare
a procesului de acumulare a
humusului, iar pe terenurile în pantă, se accelerează eroziunea
solurilor. Prin defrișarea
pădurilor și modificarea echilibrului natural s-au declanșat
procese geomorfologice actuale de
alunecări de teren, eroziune în suprafață și adâncime,
etc.
Influența lucrărilor solului
Executarea corectă a lucrărilor solului are o influență
pozitivă în ceea ce privește porozitatea,
permeabilitatea, regimul de apă și aer, activitatea biologică și mobilizarea
substanțelor
nutritive din rezerva solului. Pe versanți, executarea lucrărilor
pe contur, agroterasarea,
afânarea adâncă, etc., se opun scurgerii apei
pe pantă, protejează solul împotriva eroziunii în
suprafață, contribuie la refacerea acestuia. Pe terenurile cu de
exces umiditate de suprafață,
arătura cu subsolaj sau afânarea adâncă, au ca efect eliminarea
excesului de apă. Arătura de
desfundare (la înființarea plantațiilor pomicole de
sau viticole) duce la modificarea solurilor
pe adâncimea de desfundare.
Executarea incorectă a lucrărilor solului este de
însoțită manifestarea unor influențe
negative, dintre care menționăm:
- executarea pe versanți a lucrărilor pe linia de cea mai
mare pantă duce la accelerarea
eroziunii în suprafață sau a eroziunii în adâncime;
- defrișarea viilor terasate și lipsa de întreținere lucrărilor de
a combatere a eroziunii
solului existente (agroterase, benzi înierbate), duce la
distrugerea în timp a acestor
lucrări;
- uorarea solului prea umed sau uscat duce la formarea
prea de brazde, curele și respectiv
bulgări mari, proces însoțit de deteriorarea structurii.
Influența structurii și rotatia culturilor
45
Pagina 48
Cultivarea pe terenurile în pantă a păioaselor și evitarea prășitoarelor, introducerea în
asolament a culturilor perene (amelioratoare), contribuie la stăvilirea eroziunii solurilor.
Rezultate bune privind ameliorarea solurilor saline și alcalice se obțin prin cultivarea de
plante rezistente la astfel de condiții: orzul, meiul, iarba de Sudan, etc.
Cultivarea an de an pe acelasi sol a unei singure plante sau a unui număr redus de plante,
duce la secătuirea solului în anumite elemente nutritive, la cumularea efectului remanent al unor
pesticide, etc.
Influența îngrășămintelor, amendamentelor și pesticidelor
Aplicarea corectă a îngrășămintelor influențează favorabil proprietățile solului, astfel :
e dezvoltarea mai bună a vegetației înseamnă sistem radicular mai bogat, deci materie
organică mai multă pentru sol, posibilități sporite de formare a humusului, refacerea
structurii solului, ameliorarea însușirilor fizice, chimice și biologice ale solului;
e îngrășămintele organice acționează direct prin aportul de substanțe nutritive, intensifică
activitatea microbiologică, mărirește conținutul de humus, îmbunătățește însușirile fizice
și ameliorează solurile acide.
Folosirea incorectă a îngrășămintelor (felul acestora, doza, modul de aplicare) poate duce
la efecte negative în ce privește proprietățile solului, astfel;
e aplicarea în cantități prea mari a dejecțiilor, folosirea apelor uzate fără ca în prealabil să
fie trecute prin amenajări speciale, duc la poluarea solului;
+ aplicarea sistematică de cantități mari de îngrășăminte cu azot poate duce la concentrații
nocive de nitrați și nitriți în sol și în plante, pe seama cărora se pot forma alte substanțe
și mai toxice și chiar cancerigene;
e aplicarea neuniformă a îngrășămintelor duce la formarea de vetre, cu repercursiuni
negative atât asupra producției, cât și a solului.
Amendarea solurilor urmărește neutralizarea sau corectarea reacției prea acide sau prea
alcaline a acestora. Amendarea incorectă provoacă o înrăutățire a însușirilor solului.
Folosirea gipsului, în loc de oxid sau carbonat de calciu pe solurile acide duce la
transformarea acidității potențiale în aciditatea actuală.
Utilizarea carbonatului de calciu în loc de sulfat de calciu pe solurile alcalice și alcalizate
provoacă o intensificare a alcalinitătii, datorită formării de carbonat de sodiu, ca urmare a
schimbului Ca-Na. Prin erbicidare se înlătură prașilele și se menajează structura solului.
Folosirea nerațională a pesticidelor duce la poluarea solului și a apelor freatice.
46
Pagina 49
Influența irigației
Pe suprafața teritoriului nu se găsește un sistem de
irigații. Deficitul de umiditate
înregistrat în ultimii ani, ca urmare a unui regim pluviometric redus
și a unor temperaturi estivale
ridicate, au dus la accentuarea deficitului de umiditate astfel că unele
culturi agricole au fost
afectate.
Sub rezerva necesității unor studii, inclusiv pedologice,
pentru a evalua necesitatea irigației
semnalăm unele aspecte negative ale acesteia:
= apa de irigației să fie de calitate sărătura
pentru a nu sau polua solul;
= aplicarea necontrolată a irigației destabiliza
poate structura solului și poate modifica
bilanțul apelor subterane;
» se pot produce modificări fizice:
creșterea compactității, micșorarea porozității și a
vitezei de infiltrație a apei;
= modificări chimice: mărirea capacității de schimb
cationic, antrenarea nitraților din
îngrășăminte, solubilizarea unor elemente, etc.;
= accelerarea proceselor biochimice din sol.
Influența lucrărilor de prevenire și combatere a eroziunii
Pe suprafața teritoriului au fost executate o serie de lucrări de
combatere a eroziunii solului:
benzi înierbate, agroterase, nivelări de alunecări,
care au avut un efect favorabil în combaterea
eroziunii și alunecărilor. Lipsa de întreținere a acestor lucrări în
momentul actual, duce la
diminuarea efectului acestora până la anulare.
Influența amenajărilor pentru plantatii de viti-pomicole
Înființarea plantațiilor de vii și pomi, necesită lucrări de mobilizare
adâncă a solului, de
nivelare, modelare, terasare, ceea ce provoacă o schimbare radicală
a învelișului de sol.
47
Pagina 50
3. SOLURILE
Formarea solurilor din zonă s-a desfășurat sub influența unui ansamblu de factori
pedogenetici (de solificare), dintre care cei mai importanți sunt:
a) Factorul biologic
Solificarea nu poate avea loc decât sub actiunea organismelor, în special a plantelor și
microorganismelor. Vegetația, microflora și fauna acționează asupra solurilor îndeosebi prin
modul de distribuție spațială a resturilor organice, prin calitatea și cantitatea materiei organice
depuse anual la suprafață sau în interiorul solului și prin modul de transformare a resturilor
vegetale.
Sub aceste aspecte, acțiunea vegetației ierbacee asupra solului se deosebește mult de
cea a vegetației lemnoase. În ceea ce privește vegetația ierbacee, principala sursă de substanțe
organice pe seama cărora se formează humusul în sol o constituie rădăcinile. Aceasta se
datorează faptului că resturile organice aeriene intervin în mică măsură în procesele
pedogenetice, fiind îndepărtate de către om, vânt etc..
Spre deosebire de vegetația erbacee, subformația vegetală lemnoasă, sursa de bază a
resturilor organice care participă la formarea humusului o constituie frunzele care cad anual la
suprafața solului. Rădăcinile plantelor lemnoase nu participă decât în mică măsură la formarea
humusului.
b) Clima
Se manifestă începând cu dezagregarea fizică și alterarea chimică a rocilor,
descompunerea materiei organice, spălarea sărurilor solubile, etc. Astfel, dezagregarea și
alterarea rocilor influențate direct sau indirect de climă duc la transformarea rocilor primare în
roci ce pot asigura condiții minime instalării vegetației iar prin manifestarea în continuare a
acestor procese în cadrul solificării, determină formarea principalelor componente minerale
ale solului (săruri, oxizi, hidroacizi, minerale argiloase, nisip, praf, etc.).
c) Relieful
Relieful acționează în formarea, evoluția și diversificarea solurilor atât direct cât și
indirect. Astfel, între sol și relief este o legătură atât de strânsă încât practic, orice schimbare
survenită în cadrul reliefului se reflectă și în modificarea solului respectiv. Influența directă a
reliefului se observă îndeosebi în zonele accidentate, în primul rând prin procesul de eroziune
în suprafață, de care depind transportul și sortarea în lungul versanților a materialului rezultat
prin alterarea rocilor.
În șesuri importanța majoră o are microrelieful (microdepresiuni, micromovile,
privaluri, gârle, conuri de dejecție, etc.) care au determinat, fie stagnarea apei și intensificarea
proceselor de gleizare și înmlăștinire, fie existența unor suprafețe ridicate, zvântate,
neinundabile sau rar inundabile.
Mult mai importantă și mai complexă este influența indirectă a reliefului asupra
învelișului de sol.Această influiență se manifestă prin redistribuirea căldurii și umidității pe
diferite forme de relief în funcție de altitudine, pantă și expoziție.
48
Pagina 51
În funcție de relief, solurile se într-o
dispun zonalitate altitudinală. Pe șesuri și văi
soluri specifice apar
ca : soluri aluviale, diferit gleizate și/sau sărăturate,
gleiosoluri,etc.
d) Apa freatică și pedofreatică
Existența unui strat freatic la adâncime relativ mică determină, în
primul rând,
formarea în sol sau la baza solului a unui orizont
gleizat specific solurilor hidromorfe. Stratul
acvifer influențează de asemenea procesul de bioacumulare
precum și procesul de eluviere a
solului, modificând intensitatea de deplasare a sărurilor, bazelor
sau coloizilor, sau provocând
formarea unor orizonturi cu acumulare intensă
a unor săruri.
e) Rocile de solificare
Influențează textura solurilor și unele proprietăți fizice și hidrofizice.
În cadrul rocilor de solificare
se disting:
- depozite de argile-marne cu textură fină, care au favorizat
producerea alunecărilor de
teren;
- depozite fluviale salinizate și alcalizate, care format
pe s-au solonceacuri, solonețuri și
aluviosoluri salinizate și/sau alcalizate;
- depozite fluviale mijlocii în zonele mai înălțate de grind,
pe care s-au format aluviosoluri
tipice și molice.
Solul reprezintă rezultatul acțiunii conjugate tuturor factorilor
a pedogenetici enumerați,
la care se adaugă timpul și factgorul Ei
antropic. se înterpătrund și se influențează reciproc și
prin numârul și variația lor, determină manifestarea
unor procese pedogenetice specifice, care
duc la formarea orizonturilor solurilor.
Principalele procese pedogenetice care au stat la baza formării solurilor
în zona
studiată sunt:
1. Bioacumularea
Bioacumularea este procesul de acumulare a humusului în
urma descompunerii materiei
organice materiei vegetale de către microorganisme printr-un ansamblu
de procese biochimice și
chimice.
Lupașcu Gh. (1998) consideră condițiile alternante aerobe-anaerobe
ca fiind cele mai
favorabile pentru instalarea proceselor de humificare deoarece
bacteriile aerobe și cele
anaerobe sintetizează substanțele humice în condiții de umiditate
suficientă. În condiții de
umiditate insuficientă substanțele humice sunt fixate
puternic de sol ducând la acumularea
progresivă a humusului.
Scăderea temperaturii și creșterea umidității solului,
specific zonelor mai înalte,
determină o mobilitate accentuată a microelementelor din
sol.
În cazul solurilor din clasa
Cernisoluri, humusul format este de tip mull calcic alcătuit
predominant din acizi huminici cenușii, saturați complet în bună
sau măsură cu cationi bazici,
îndeosebi de calciu.
49
Pagina 52
În zonele mai înalte, unde precipitațiile mai abundente determină levigarea relativ intensă
a substanțelor minerale, se formează un humus de tip mull forestier, specific solurilor din clasa
Luvisoluri, alcătuit din acizi huminici slab-moderat polimerizați.
2. Carbonatarea
Carbonatarea este un proces complex prin care dioxidul de carbon, prezent în aerul și apa
din sol provenit din respirația florei și faunei sau din descompunerea materiei organice,
reacționează cu apa și formează acidul carbonic (H2CO3). Acesta este instabil și disociază în cea
mai mare parte (99%) în dioxid de carbon (CO2) și apă (H20).Doar o mică parte (1%) disociază
în hidrogen (H" sau 2H"), ionul carbonic (CO37%) și ionul bicarbonic (HCO».).
Hidrogenul format înlocuiește cationi bazici (Ca, Mg, K, Na) din rețeaua cristalină care
formează în soluția solului hidroxizi instabili transformați în carbonați (CaCO, MgCO3, KCO3,
Na2C03). Dintre aceste săruri, carbonații de calciu și magneziu sunt greu solubili dar în prezența
unei cantități mai mari de CO» aceștia trec în bicarbonați care sunt ușor solubili.
În aceste condiții, prin procesele de eluviere și iluviere are loc migrarea carbonatului de
calciu din partea superioară a profilului de sol și depunerea acestuia la baza profilului, în
materialul parental, cu formarea un orizont calcic sau calxic sau carbonatoacumulativ, notat cu
„Cca“.
Conform S.R.T.S. (2012) orizontul carbonatoacumulativ conține carbonați de calciu fie
sub formă difuză fie sub formă de neoformațiuni discontinue (pseudomicelii, vinișoare,
eflorescențe, concrețiuni) în cantități de peste 12%
În privința adâncimii de apariție a carbonaților, solurile pot fii proxicalcarice, cu
carbonații de la suprafață, epicalcarice, cu carbonați între 26-50 cm, endocalcarice, cu carbonați
între 51-100 cm și baticalcarice, cu carbonați între 101-150 cm.
Adâncimea de apariție a carbonaților depinde de unii factori locali, precum precipitațiile
atmosferice, panta terenurilor, permeabilitatea solurilor etc.
Cantitatea de carbonat de calciu din orizontul Cca diferă în funcție de conținutul inițial în
carbonați al materialului parental dar și de stadiul de evoluție a solului.
Astfel, solurile mai tinere (cernoziomuri) conțin cantități mai mari de carbonați de calciu
și magneziu care inhibă formarea solului, determină o reacție alcalină și împiedică translocarea
argilei și humusului, comparativ cu solurile mai evoluate (preluvosoluri, luvosoluri) unde
procesele de eluviere și iluviere au dus la translocarea și depunerea carbonaților la baza
profilului.
50
Pagina 53
3. Argilizarea
Argilizarea este procesul de formare a argilei sau a silicaților secundari
hidratați prin
reunirea silicei hidratate, a hidroxizilor de aluminiu și fier în
complexe silicatice care
cristalizează treptat, formarea argilei fiind posibilă și seama
pe rețelei cristaline parțial distruse a
mineralului primar (Lăcătușu R., 2000).
Acest proces genetic apare în zona de silvostepă și de
pădure pe soluri puternic
decarbonatate și constă în îmbogățirea unui orizont cu argilă rezultată în
urma alterării „în situ”
a mineralelor argiloase.
Orizontul de sol în care are loc acest proces se B cambic
numește |cambiare (lat) = a
schimba] și se notează cu simbolul By [verwitterung (germ.) = alterare] fiind
relativ sărac în
humus, roșcat sau ruginiu datorită oxizilor de fier liberi eliberați prin alterarea
silicaților primari
și structură poliedrică sau prismatică.
În anumite cazuri, prezența rocile de solificare
bogate în CaCO;, a precipitațiilor
reduse și insolației mai puternice are loc regradarea carbonaților
spre orizonturile superioare a
profilului mai ales pe versanții cu expoziție sudică și vestică. În astfel de
condiții s-au format
cermnoziomurile cambice regradate caracterizate prin CaCO; în orizontul
prezența Bv.
4. Argiloiluvierea
Argiloiluvierea constă în îmbogățirea cu argilă a orizonturilor inferioare ale
profilului de
sol prin levigarea (eluvierea) de către provenită din
apa precipitații a compușilor dizolvați în ea și
depunerea (iluvierea) acestora la diferite adâncimi.
Orizonturile „sărăcite” de compușii organo-minerali devin mai deschise
la culoare și
sunt numite eluviale, iar orizontul îmbogățit în argilă se orizont
numește Bt (argic) caracterizat
prin acumularea argilei, de regulă cu cel puțin 20% mai mare față de
orizonturile din partea
Superioară a profilului de sol, sub forma unor pelicule fine depuse în
jurul agregatelor
structurale.
Indicele de diferențiere texturală (dt), calculat ca al
raport procentului de argilă din
orizontul B față de procentul de argilă din orizontul A sau E,
reprezintă un indicator important de
diferențiere granulometrică dintre orizonturile pedogenetice ale profilului de
sol din clasa
Luvisoluri în arealul studiat.
Conform L.C.P.A (1987), după indicele de diferențiere texturală
(ldt), solurile se grupează
astfel:
- soluri nediferențiate textural -Idt <1.2
51
Pagina 54
- soluri slab diferențiate textural -Idt 1.3-1.5
- soluri moderat diferențiate textural -ldt 1.6-2.0
- soluri puternic diferențiate textural -Idt 2.1-2.5
- soluri foarte puternic diferențiate textural -Idt >2.6
5. Gleizarea și stagnogleizarea
Gleizarea pedogenetică este un proces biochimic care, pe lângă saturația cu apă, este
condiționată de prezența materiei organice, temperatura mai mare de 0 biologic (5%C) și condiții
de reacție favorabile dezvoltării microorganismelor reducătoare (SRTS, 2012).
În exces permanent de apă se formează un orizont „Gr“ cu proprietăți reductomorfe,
asociat cu orizontul A, B sau C în care culorile de reducere depășesc 50% din masa solului.
În funcție de stadiul de oxidare sau reducere a compușilor de fier și mangan și de
materialele în care se formează, acest orizont poate avea culori albăstru-verzui în materiale
lutoase și argiloase, culori prodominant negre în materiale bogate în sulfuri și culori
albicioase în materiale calcaroase, iar în nisipuri culorile sunt cenușii până la alb sau cenușii
verzui. În condiții alternative de aerobioză și anaerobioză se formează un orizont „Gox“ cu
proprietăți redoximorfe, asociat cu orizontul A, B sau C în care culorile de reducere apar în
proporție de 16-50% din masa solului, orizontul având aspect marmorat cu pete brun-roșcate,
brun-gălbui.
Stagnogleizarea este determinată de apa provenită din precipitații care stagnează
temporar la suprafață sau în partea superioară a profilului de sol deasupra unui orizont
impermeabil sau slab permeabil. Acesta se notează cu litera „w"“ și se adaugă simbolurilor
orizonturilor majore pe care se grefează.
6. Salinizarea și alcalizarea
Salinizarea este procesul pedogenetic care constă în îmbogățirea solului în săruri ușor
solubile din apa freatică mineralizată situată la mică adâncime. În aceste condiții solul este
umezit până la suprafață și, în urma evaporării intense, sărurile se acumulează în profilul de
sol sub forma unui orizont hiposalic (sc) dacă conținutul total de săruri solubile este de 0.10-
0.15% sau 100-150 mg/100 g sol (în funcție de textură și tipul de salinizare) sau se formează
un orizont salic (sa) când conținutul total de săruri solubile este de cel puțin 1.0-1.15%
respectiv 1001-1501 mg/100 g sol
Alcalizarea apare atunci când nivelul apei freatice puternic mineralizată coboară,
acumularea sărurilor încetează și, cu timpul, acestea sunt levigate în profunzime de apa din
precipitații. Astfel, complexul coloidal este îmbogățit cu ioni de Na iar humusul și argila
dispersează în apă, migrează pe profil și se acumulează la o anumită adâncime unde formează
un orizont Bt natric (Btna). Orizontul cu conținut de 5-15% Va (Na% din T) este hipontric și
se notează cu „ac“, iar orizontul cu peste 16% Va este natric și se notează cu „na“.
52
Pagina 55
3.1. Lista unităților de sol (US) și caracterizarea acestora
COMPLEXE DE SOLURI
US1_ Complexe de soluri în zonă de văi înguste format din:
-Aluviosol calcaric-molic-gleic-salsodic, epigleic, proxihiposalic,
epihiponatric,
proxicalcaric, argilolutos / argiloutos, dezvoltat pe materiale fluviale (40%).
-Gleiosol calcaric-molic-cernic-salsodic, proxigleic,
proxihiposalic, epihiponatric,
proxicalcaric, argilolutos / argiloutos, dezvoltat pe materiale fluviale (60%).
US2_Complexe de soluri în zonă de alunecări stabilizate și semiactive format din:
-Cernoziom calcaric, endocalcaric, lutoargilos mediu / lutoargilos
mediu, dezvoltat pe
materiale deluviale, cu eroziune slabă-puternică în suprafață (70%).
-Antrosol erodic-cernocambic, lutoargilos mediu / lutoargilos
mediu, dezvoltat pe
materiale deluviale (30%).
US3_Complexe de soluri în zonă de alunecări stabilizate și semistabilizate format
din:
-Cernoziom cambic-salinic, proxihiposalic, endocalcaric, lutoargilos
mediu / lutoargilos
mediu, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune slabă-moderată în
suprafață (70%).
-Antrosol erodic-cernocambic-salinic, lutoargilos mediu / lutoargilos
mediu, dezvoltat pe
materiale deluviale (30%).
53
Pagina 56
UNITATEA TERITORIALĂ DE SOL (US) NR. 1
Denumire sol: Complexe de soluri în zonă de văi înguste format din:
-Aluviosol calcaric-molic-gleic-salsodic, epigleic, proxihiposalic, epihiponatric,
proxicalcaric, argilolutos / argilolutos, dezvoltat pe materiale fluviale (40%).
-Gleiosol calcaric-molic-cernic-salsodic, proxigleic, proxihiposalic, epihiponatric,
proxicalcaric, argilolutos / argiloutos, dezvoltat pe materiale fluviale (60%).
Formula de sol: AS ka-mo-gc-ss / G4 - S2- A2- k-AL/AL - Tf-a
GS ka-mo-ce-ss / G - S2- A2-k-AL/AL - Tf-a
Nr. profilul de sol: -
Suprafața US: 12.51 ha
Județul: Iași
Teritoriul administrativ: Rediu
Răspândire: Fund de vale
Aspectul suprafeței terenului: Uniform cu ușoare microdepresiuni
Condițiile naturale în care apare: S-a format pe văi înguste, altitudine 68-100 m, panta
terenului de sub 3%, apa freatică la adâncime variabilă de 1.0-1.5 m, materiale fluviale salifere,
vegetației de silvostepă (figura nr.3).
Caracteristicile morfologice și fizico-chimice
Morfologice
Profil de tip (figura nr.3):
Amsc = 0 — 32 cm, textură argilolutoasă, culoare brun cenușiu închis (10 YR 4/2) la
umed, structură glomerular slab dezvoltată, reavăn, friabil în stare umedă, neplastic, slab adeziv,
afânat, efervescență slabă cu HCI, coprolite, trecere treptată;
ACk scac= 32 — 45 cm, textură argilolutoasă, culoare brun cenușiu închis (10 YR 4/2) la
umed cu pete brun gălbui (10YR 5/8), structură glomerular slab dezvoltată, reavăn, friabil în
stare umedă, neplastic, slab adeziv, afânat, efervescență slabă cu HCI, coprolite, trecere treptată;
54
Pagina 57
CGoxscac = 45 — 70 em, textură
argilolutoasă, culoare brun închis (10 YR la
3/3) umed,
cu pete ruginii-cenușii, structură prismatică slab
dezvoltată, umed, foarte tare în stare
slab umedă,
plastic, slab adeziv, slab compact, de
pete săruri, efervescență slabă cu HCI, trecere
treptată;
CGrseac = 70 — 90 cm, textură argilă
medie, culoare brun închis (10YR 3/3) la
umed, cu
pete cenușii-vineții, structură prismatică,
umed, foarte tare în stare umedă, moderat
plastic,
moderat adeziv, slab compact, de
pete săruri, efervescență slabă cu HCI,
Fig. 3 Complexe de Aluviosoluri și Gleiosoluri
pe văi înguste.
55
Pagina 58
UNITATEA TERITORIALĂ DE SOL (US) NR. 2
Denumire sol: Complexe de soluri în zonă de alunecări stabilizate și semiactive format din:
_Cernoziom calcaric, endocalcaric, lutoargilos mediu / lutoargilos mediu, dezvoltat pe
materiale deluviale, cu eroziune slabă-puternică în suprafață (70%).
-Antrosol erodic-cernic, lutoargilos mediu / lutoargilos mediu, dezvoltat pe materiale
deluviale (30%).
Formula de sol: CZ ka / ki - TT/TT - Sp —t /eun-13
AT er-cz / ky—TT/TT - Sp —t/ e14
Nr. profilul de sol: 1,45
Suprafața US: 298 ha
Județul: Iași
Teritoriul administrativ: Rediu
Răspândire: Versanți
Aspectul suprafeței terenului: Neuniform
Condițiile naturale în care apare: S-a format pe versanți degradați de alunecări de teren și
eroziune în suprafață, altitudine 75-150 m, panta terenului 15-25%, apa freatică peste 10 m,
materiale deluviale, vegetației de silvostepă.
Caracteristicile morfologice și fizico-chimice
Morfologice
Profil de tip Antrosol erodic cernic (figura nr.4):
AC = 00 — 18 cm, textură lutoargiloasă, culoare brună (10 YR 4/3) la umed, structură
slab poiedrică, reavăn, neplastic, neadeziv, slab compact, efervescență slabă cu HCI, trecere
treptată;
Ck = 18 — 60 cm, textură lutoargiloasă, culoare brun gălbui (10YR 5/4) la umed,
structură. slabă, slab compact în stare umedă, neplastic, neadeziv, efervescență moderată cu HCI;
56
Pagina 59
Cea = 60 — 80 cm, textură lutoargiloasă, culoare gălbui bruniu
(10YR 6/7) la umed,
nestructurat, slab compact în stare umedă, neplastic, neadeziv, efervescență
puternică cu HCI.
Fizico-chimice
> Reacția solului este slab alcalină (pH = 7.5 — 7.9);
> Rezerva de humus este moderată (154 t/ha);
> Conținut moderat în azot total (N = 0.148 %);
> Conținut moderat în fosfor mobil (P = 24 ppm);
> Conținut mare în potasiu mobil (K = 226 ppm);
>» Conținutul în CaCO total este mare-moderată (7-17%).
e, i,
Fig. 4 Succesiune de orizonturi la Antrosol erodic-cernic.
57
Pagina 60
UNITATEA TERITORIALĂ DE SOL (US) NR. 3
Denumire sol: Complexe de soluri în zonă de alunecări stabilizate și semistabilizate format din:
-Cernoziom cambic-salinic, proxihiposalic, endocalcaric, lutoargilos mediu / lutoargilos
mediu, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune slabă-moderată în suprafață (70%).
-Antrosol erodic-cernocambic-salinic, lutoargilos mediu / lutoargilos mediu, dezvoltat pe
materiale deluviale (30%).
Formula de sol: CZ cb-sc / S2- TT/TT - Sp -t/eu-n
AT er-cc-sc / S> - TI/TT - Sp -t/ es4
Nr. profilul de sol: 2,3,6
Suprafața US: 260 ha
Județul: Iași
Teritoriul administrativ: Rediu
Răspândire: Versanți
Aspectul suprafeței terenului: Neuniform
Condițiile naturale în care apare: S-a format pe versanți degradați de alunecări de teren și
eroziune în suprafață, altitudine 75-150 m, panta terenului 15-25%, apa freatică peste 10 m,
materiale deluviale, vegetației de silvostepă.
Caracteristicile morfologice și fizico-chimice
Morfologice
Profil de tip :
Ațsce = 00 — 15 cm, textură lutoargiloasă, culoare brună foarte închis (10 YR 2/2) la
umed, structură glomerulară grăunțoasă, reavăn, friabil în stare umedă, neplastic, neadeziv,
afânat, trecere treptată;
Amsc = 15 — 25 cm, textură lutoargiloasă, culoare brună foarte închis (10 YR 2/2) la
umed, structură glomerulară grăunțoasă, reavăn, friabil în stare umedă, neplastic, neadeziv,
afânat, trecere treptată;
58
Pagina 61
ABsc = 25 — 60 cm, textură lutoargiloasă, culoare brună foarte închis
(10 YR 2) la
umed, cu pete brun gălbui închis (10YR 4/6), structură poliedrică subangulară slab
dezvoltată,
reavăn, ferm în stare umedă, neplastic, neadeziv, slab trecere
compact, clară;
Byscac = 60 — 85 em, textură lutoargiloasă, culoare brună gălbui închis
(10 YR 4/6) la
umed, structură prismatică slab dezvoltată, reavăn, ferm în stare umedă,
neplastic, neadeziv, slab
compact, trecere treptată;
Fizico-chimice
vY Reacția solului este slab alcalină (pH = 7.4 — 8.3);
Yv Rezerva de humus este moderată (139 Vha) iar în unele zone mică foarte
și mică;
Yv Conținut moderat-foarte mic în azot total (N = 0.167 — 0.055 %);
vyYv
Yv Conținut mic în fosfor mobil (P = 14- 8 ppm);
Conținut mare-mijlociu în potasiu mobil (K = 233 - 185 ppm);
Solul este slab salinizat (CTSS = 256 mg/100 sol).
g
4. FACTORII LIMITATIVI A PRODUCȚIEI PASTORALE
SI MĂSURI DE PUNERE ÎN VALOARE A PAJIȘTILOR
Din evaluarea însușirilor pedo-geomorfologice ale terenurilor, rezultă
o serie de factori
limitativi (deficiențe) ai producției, care determină o serie de în
restricții folosirea lor agricolă.
Restricțiile se referă atât la condițiile existente, care diminuează recoltele, cât la
și pericolul
apariției prin exploatare a unor degradări, având aceleași efecte.
Cu exceptia unor restricții neameliorative (climă, volum edafic),
majoritatea, restricțiilor
sunt ameliorative.
Principalele restricții (factori limitativi) ai producției pastorale din arealele studiate
pentru
amenajare pastorală sunt:
1 ) eroziunea în suprafață;
2 ) eroziunea în adâncime;
3 ) alunecările de teren;
4 ) excesul de umiditate de natură freatică;
5 ) salinizarea;
59
Pagina 62
6) alcalizarea.
1. Eroziunea în suprafață 558_ha — 98 % din suprafața cartată pedologic de 570.51 ha
(Us 2, 3);
Eroziunea în adâncime — se întâlnește în cadrul alunecărilor de teren;
Alunecările de teren 558_ha — 98 % din suprafață cartată pedologic (US 2, 3);
NOAA» Excesul de umiditate freatică 12.51_ha — 2 % din suprafață cartată pedologic (US 1);
Salinizarea 272.51 ha — 48 % din suprafață cartată pedologic (US 1, 3).
Alcalizarea 12.51 ha — 2 % din suprafață cartată pedologic (US 1).
Combaterea eroziunii în suprafată a solului
-Limitarea sezonului de pășunat la cel optim, între Sf. Gheorghe (23 aprilie) și Sf.
Dumitru (26 octombrie) cca. 185 zile pentru zona de dealuri și interzicerea pășunatului pe
perioada de toamnă iarnă și primăvara devreme, pentru ca ierburile să se „odihnească” în sezonul
rece;
-Evitarea pe cât posibil a pășunatului pe pante pe timp ploios și sol umed, căutând
locurile mai zvântate, bine drenate sau terenurile plane;
-Respectarea încărcării cu animale evitarea suprapășunatului și supratârlirii, care răresc și
produc goluri în covorul ierbos a cărui sol este mai sensibil la eroziune (focare de eroziune);
-Fertilizarea cu îngrășăminte organice (gunoi și târlire) și chimice (NPK) pentru îndesirea
covorului ierbos, realizarea unor producții de iarbă corespunzătoare și a unei țeline dense;
-Supaînsămânțarea golurilor din pajiște și a celor cu covor rărit datorită diferitelor cauze
amintite mai înainte;
-Stoparea râmăturilor de porci domestici și mistreți prin măsuri specifice de limitare a
prezenței lor pe pajiștile în pantă și alte măsuri.
Dintre măsurile curative se amintesc în continuare:
-Pe pajiștile cu covor ierbos foarte rar se face mobilizarea superficială a solului pe curba
de nivel, se seamănă un amestec adecvat, la 1,5 cm adâncime și se tăvălugește, în primul an se
60
Pagina 63
folosește în regim de fâneață și în anii următori în toate modurile
cunoscute respectând pășunatul
rațional;
-Realizarea cu pluguri speciale a unor valuri de pământ
ce se înierbează, care colectează
apa de pe versanți și o dirijează spre un emisar având de
lățimea 1,5 — 2 m și adâncimea
canalului de 40-50 cm și o distanță va
Textul este prea lung pentru a fi afișat integral. Deschide fișierul pentru restul paginilor.