Hotărâre a Consiliului Local

Aprobare Plan Amenajament Pastoral comuna Rediu 2022 - 2032 (proiect)

Tip
Hotărâre a Consiliului Local nr. 137
Data
06.12.2021
Descriere
HCL 137 / 06.12.2021
Emitent
Comuna Rediu, jud. Iași
Publicat online
06.12.2021
Pagini
282 (text recunoscut automat din scanare)
Pagina sursă
Cum citez acest document

Hotărâre a Consiliului Local nr. 137 din 06.12.2021, „Aprobare Plan Amenajament Pastoral comuna Rediu 2022 - 2032 (proiect)”, Comuna Rediu, jud. Iași. Sursa: https://www.primariarediu.ro/wp-content/uploads/2023/04/2021-HCL-137-Aprobare-Plan-Amenajament-Pastoral-comuna-Rediu-2022-2032-proiect.pdf (arhivat pe acte-primarii.ro: https://acte-primarii.ro/iasi/rediu/563-aprobare-plan-amenajament-pastoral-comuna-rediu-2022-2032-proiect, 04.11.2026)

Fișier creat
23.11.2021
Arhivat
04.11.2026

În textul documentului, datele de identificare personală (CNP, seria și numărul actului de identitate) au fost ascunse.

Textul afișat a fost obținut prin recunoaștere automată (OCR) și poate conține greșeli. Documentul oficial este fișierul publicat de primărie.

Semnalează o problemă (text greșit, date personale, document scos de primărie)

Pagina 1

EXEMPLAR DE LUCRU PLAN AMENAJAMENT PASTORAL UAT REDIU

Pagina 2

Pagina 3

Cuprins Introducere Capitolul 1. Situația teritorial-administrativă 1.1. Amplasarea teritorială a localității 1.2. Denumirea deținătorului legal 1.3. Documente care atestă dreptul de proprietate sau deținere legală 1.4. Gospodărirea anterioară a pajiștilor din amenajament Capitolul II. Organizarea teritoriului 2.1. Denumirea trupurilor de pajiște care fac obiectul acestui studiu 2.2. Amplasarea teritorială a trupurilor de pajiște. Vecinii și hotarele 2.3. Constituirea și materializarea pajiștii parcelarului și subparcelarului descriptiv 2.4. Baza cartografică utilizată 2.5. Suprafața pajiștilor. Determinarea 2.6. suprafețelor Enclave Capitolul III -1. Caracteristici geografice și climatice 2. Condițiile fizico-geografice 3. Solurile 4. Factorii limitative ai producției pastorale 5. Concluzii 6. Caracterizare agrochimică Capitolul IV - Vegetația 4.1. Date fitoclimatice 4.2. Descrierea tipurilor de Stațiune 4.3. Tipuri de pajiști. Descrierea tipurilor 4.4. Descrierea vegetației lemnoase Capitolul V - Cadrul de amenajare 5.1. Procedee de culegere a datelor din teren 5.2. Obiective social - economice și ecologice 5.3. Stabilirea categoriilor de folosință a pajiștilor 5.4. Fundamentarea amenajamentului pastoral Capitolul VI - Organizarea, îmbunătățirea, dotarea și folosirea pajiștilor 6.1. Lucrări de repunere în valoare a suprafețelor de pajiști 6.2. Amestecuri de ierburi recomandate pentru reînsămânțarea supraînsămânțarea pajiștilor sau 6.3. Capacitatea de pășunat 6.4. Organizarea pășunatului pentru diferitele specii de animale 6.5. Căi de acces 6.6. Construcții zoopastorale și surse de apă Capitolul VII - Descriere parcelară Capitolul VIII - Diverse 8.1. Data intrării în vigoare a amenajamentului; durata acestuia 8.2. Colectivul de elaborare a prezentului plan de amenajament 8.3. Hărțile ce se atașează amenajamentului 8.4. Evidența lucrărilor executate anual pe fiecare parcelă Anexa 1 - Regulamentul de utilizare și gestionare al pajiștilor Anexa 3-Tabel centralizator cu proprietarii /utilizatorii de pasune si faneata BIBLIOGRAFIE

Pagina 4

INTRODUCERE Creșterea animalelor, în special a bovinelor și ovinelor, are un rol însemnat în imprimarea unui comportament antientropic prin care se realizează durabilitatea agriculturii. Pajiștile sunt un element esențial al sistemelor de agricultură sustenabilă reprezentat prin: asigurarea furajelor, bunăstarea animalelor, calitatea solurilor și folosirea optimă a terenurilor slab productive, în special pentru producerea biomasei, sursă energetică regenerabilă. Prin plantele furajere din pajiști se intensifică procesul de fotosinteză din ecosisteme și se introduce în sol o cantitate mai mare de materie organică, menținându-se în sol o viață biologică activă. Modalitatea de administrare a pajiștilor aparținătoare unei localități, reprezintă felul în care se asigură managementul unei pajiști, respectiv organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente (conform O.U.G. nr. 34/2013). Măsurile prevăzute în prezentul „Plan de Amenajament Pastoral“ sunt elaborate astfel încât să țină cont de exigențele economice, sociale și culturale, precum și de particularitățile regionale și locale ale fiecărei localități. La întomirea acestui Plan de Amenajament Pastoral s-a ținut cont de prevederile legale în vigoare: > Legea nr. 44/2018 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991. >» Legea nr. 16/2016 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2015 pentru modificarea art. 2 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăți care se aplică în agricultură în perioada 2014 — 2020 și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură; > Legea nr. 86/2014, pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr.18/1991 (act publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr.491 din 02.07.2014); > Hotărârea nr. 643/2017 privind modificarea și completarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și

Pagina 5

completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.064/2013. Hotărârea nr. 214/2017 pentru aprobarea procedurii privind asigurarea fondurilor necesare pentru realizarea amenajamentelor pastorale ale suprafețelor de pajiști permanente, precum și pentru modificarea și completarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr, 1.064/2013. Hotărârea nr. 78/2015 privind modificarea și completarea Normelor Metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1064/2013; OUG nr. 34/2013 (act publicat în Monitorul Oficial nr. 267 din 13 mai 2013) privind organizarea, administrarea, exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/ 1991; Hotărarea nr. 1064 din 11 decembrie 2013, privind Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, document emis de Guvernul României (act publicat în Monitorul Oficial nr. 833 din 24 decembrie 201 3); Ordinul nr. 544 din 21 iunie 2013, privind metodologia de calcul a încărcăturii optime de animale pe hectar de pajște, emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (act publicat în Monitorul Oficial nr. 386 din 28 iunie 2013); Ordinul nr. 407/2051/2013 pentru aprobarea contractelor cadru de concesiune și închirierea suprafețelor de pajiști aflate în domeniul public/privat al comunelor, orașelor, respectiv al municipiilor (act publicat în Monitorul Oficial, Partea 1, nr 333 din 07.06.2013); Nota 187356/24.02.2015 a Direcției Generale de Industrie Alimentară, Compartimentul Consultanță, Extensie și Formare Profesională din cadrul Ministerului Agriculturii. și Dezvoltării Rurale privind constituirea grupurilor de lucru în conformitate cu prevederile art. 8 din Hotărârea nr. 78/2015;

Pagina 6

Modul de implementare a Planului de Amenajament Pastoral se stabilește prin contractul de concesiune sau inchiriere, conform prevederilor legale in vigoare (HG 1064 11/12/2013, la Art. 8 (5). In Hotararea de Guvern - HG 1064 11/12/2013, la Art. 12 și 13, se prevad urmatoarele: ART. 12: Responsabilitatea pentru respectarea bunelor conditii agricole și de mediu revine exclusiv utilizatorilor. Planul de Amenajament Pastoral reprezintă „documentul care cuprinde măsurile tehnice, organizatorice și economice necesare ameliorării și exploatarii pajiștilor”, în conformitate cu obiectivele de management ale pajiștilor prevăzute în „Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013. Utilizatorul pajiștii este „crescător de animale persoană fizică având animale înscrise in Registrul național al exploatațiilor (RNE)/crescator de animale orice tip de persoană juridică de drept public sau de drept privat, constituită conform prevederilor Codului civil, având animale proprii sau ale membrilor înscrise în RNE, care desfășoară activități agricole specifice categoriei de folosință a pajistii conform clasificării statistice a activităților economice în Comunitatea Europeana pentru productia vegetală și animala" (art.1 lit. c. din HG nr. 1064 11/12/2013 ). Regulamentul de utilizare și gestionare al pajiștilor, este inclus în „Planul de amenajament pastoral", iar „autoritatea contractantă are obligația de a include în cadrul documentației de concesiune sau închiriere a pajiștilor amenajamentele pastorale și condiții speciale de indeplinire a contractului, cu respectarea prevederilor legale in vigoare" (art.6 alin.(2) din HG nr. 1064 11/12/2013). Principii generale de amenajamente pastorale Reintroducerea amenajamentului pastoral, după mai bine de două decenii, este stipulată de Legea 86/2014 pentru „aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 34/2013 pentru organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991], care precizează la articolul 6, alineatul 1 că Imodul de gestionare al pajiștilor se stabilește prin amenajamente pastorale. Scopul întocmirii unui plan de amenajament pastoral constă în reglementarea și organizarea în timp și spațiu a producției erbacee din pajiști, potrivit condițiilor starionale locale și incidenței măsurilor de agromediu, astfel ca să se asigure o gospodărire rațională a acestora, având în același timp ca țintă și menținerea biodiversității și protejarea mediului înconjurător. Potrivit prevederilor art. 9 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2013, și art. 9 din HG 78/2015, proiectul de amenajament pastoral se întocmește potrivit ghidului- cadru elaborat de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști Brașov, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentele norme metodologice. Proiectul de amenajament pastoral va cuprinde, în mod obligatoriu, cel puțin următoarele elemente: a) descrierea situației geografice, topografice și planul parcelar al pajiștilor aflate pe teritoriul unității administrativ- teritoriale; b) descrierea solului și a florei; c) capacitatea de pășunat a pajiștii; d) lucrările de îngrijire și îmbunătățire a pajiștilor; 4

Pagina 7

gospodărirea fondului pastoral. Prezentul amenajament se referă numai la amenajarea pajiștilor continuare pajiști, din fondul permanente, denumite în pastoral al Primăriei Rediu, conform literele a) — Legea 86/2014, articolul 3, $), cu modificările și completările ulterioare. Obiectivele principale ale Planului de amenajament pastoral au urmărit: a. asigurarea unei producții de furaje, pentru o perioadă cât mai lungă de parcursul anului; timp, pe b. asigurarea creșterii calitative și cantitative a producției de furaje, de la C. recomandari an la an; privind lucrările de îmbunătățire a ținându-se potențialului productiv al pașiștilor cont de condițiile pedo-climatice și potențialul zonei; d. respectarea metodologiei de întocmire din Ghidul de întocmire pastorale; a amenajărilor e. respectarea angajamentelor, codurilor de bune practici, legislației și agromediu sub incidența cărora a măsurilor de intră pajiștile ce vor fi amenajate; f. respectarea întocmai a măsurilor, a lucrărilor impuse de graficului de către amenajament și a execuție a acestuia. Modul și etapele de lucru necesare întocmirii unui Plan de Amenajamentul amenajament pastoral pastoral, cu un caracter complex și o perioadă însemnată de - Faza de teren; - Faza de redactare; - Faza de editare. Tema de proiectare se întocmește de grupul de lucru format din în articolul 8 alineatul 2 specialiștii nominalizați din HG 1064/2013 cu completările temei și modificările ulterioare. Avizarea de proiectare s-a făcut la sediul UAT Rediu și are ca scop analizarea principalelor Faza de teren cuprinde: pregătirea prealabilă (documentare asupra zonei ce va fi 5

Pagina 8

durata sezonului de pășunat, numărului ciclurilor de pășunat, speciile și categoriile de animale cele mai corespunzătoare; propuneri asupra suprafețelor ce trebuie redate pășunii prin lucrări de ameliorare și defrișări asupra împăduririlor, adăpătorilor, drumurilor de acces, construcțiilor, împrejmuirilor, etc. Conferințele de amenajare În scopul examinării perspectivelor de dezvoltare și a regimului de gospodărire a pajiștilor care se amenajează, după recunoașterea generală a terenului de amenajat făcută de proiectant, s-a ținut la sediul Primăriei Rediu prima conferință de amenajare, iar după recepționarea lucrărilor de teren se ține a doua conferință de amenajare. a. La prima conferință se prezintă : - numărul de pășuni (trupuri) și suprafața lor, ce urmează să fie amenajate; - proveniența, situației lor legale, gruparea lor pe corpuri și trupuri; - dacă este făcută delimitarea de celelalte fonduri și dacă limitele sunt marcate pe teren; - materialul cartografic existent și volumul lucrărilor de ridicări în plan necesare; - colectivitățile beneficiare, necesarul lor de pășune, starea în care se prezintă pășunile respective sub raportul repartiției pe categorii de terenuri și calitatea lor; - problematica specifică regiunii; - suprafețele care intră sub incidența măsurilor de agro-mediu. Se discută și se fac propuneri în legătură cu expunerea și s-au luat hotărâri cu privire la măsurile ce vor fi aplicate, care vor constitui directive pentru mersul lucrărilor pe teren. b. La conferința a 2-a, se prezintă: - situația reală a fondului pastoral de amenajat, după datele culese pe teren: asupra capacității de pășunat din trecut și asupra modului cum a fost administrat în trecut sub raport tehnic; - gruparea definitivă a pășunilor pe corpuri, trupuri și unități de exploatare; - se fac propuneri asupra duratei sezonului de pășunat, numărului ciclurilor de pășunat, speciile și categoriile de animale cele mai corespunzătoare; - se fac propuneri asupra suprafețelor ce trebuie redate pășunii prin lucrări de ameliorare și defrișări asupra împăduririlor, adăpătorilor, drumurilor de acces, construcțiilor, împrejmuirilor, etc.

Pagina 9

CAPITOLUL 1 SITUAȚIA TERITORIAL-ADMINISTRATIVĂ 1.1. Amplasarea teritorială a localității Rediu (în trecut. Tăutești si Rediu-Tătar) este O comună în județul Iași. Moldova. formată din satele Breazu. România. Horlești, Rediu (reședința) și Tăutești. Comuna se află în partea central-estică a județului, imediat la nord de străbătută de municipiul Iași. Este șoseaua județeană DJ282. care o leagă de spre sud de Iași și spre nord-vest Movileni, Gropnița. Șipote și mai departe în județul Botoșani de Răuseni. Hlipiceni, Albești, Trușești (unde Todireni. se intersectează cu DN29D). Dângeni, Hănești. Vlăsinești. Săveni (unde se intersectează cu DN29), Drăgușeni, Cotușca și Rădăuți-Prut (unde sc termină în Horlești, acest drum intersectează DN24C). La se cu șoseaua județeană DJ248B. care duce spre est la Popricani (unde se termină în DN24) și spre sud la Lețcani (unde se termină în DN28). Teritoriul comunei însumează o suprafață de 11658.5636 ha, fiind astfel o comună de mărime mijlocie în cadrul județului. Din cele 11658.5636 ha, 3717.8468 ha sunt suprafețe agricole formate din terenuri agricole, pajiști, vii și livezi și 1180 ha, terenuri neagricole, formate din păduri, ape, drumuri, căi ferate, construcții șiterenuri degradate și neproductive. Conform datelor raportate în Situația Statistică a Terenurilor, la nivelul anului 2018 Situația pajiștilor și fânețelor din comuna Rediu, este următoarea:
oPășuni (ha)
Total UAT1112
1. Proprietate publică1)
2. Proprietate privată22
- UAT667
- Persoane juridice-
- Persoane fizice423
Fânețe (ha) ] 529 - 8 32 - 486 ——l

Pagina 10

1Se Imjopnf “nrpoy eununo) “ȚI "dt

Pagina 11

1.2. Denumirea deținătorului legal Suprafața totală a pășunilor de pe teritoriul comunei Rediu este de ha din care 570.51ha în administrarea UAT Rediu și 688.07 ha în administrarea persoanelor fizice. Deținătorii legali ai pajiștilor care urmează a fi supuse amenajărilor prin acest Plan de amenajament pastoral sunt: UAT Rediu. Adresa: Sat Rediu Comuna Rediu. , Județul Iași Cod poștal: 707405 Telefon: 0232/254040 Reprezentant legal: Constantin Ciprian Grosu Funcția reprezentantului legal: Primar 1.3. Documente care atestă dreptul de proprietate sau deținere legală Documentele care certifică dreptul de proprietate sau deținere legală sunt următoarele: -inventarul Consiliul Local Schitu Duca, conform Hotărârii Consiliului local Rediu, HCL 11/28.02.2014; - Anexa 5 întocmită în ianuarie 2015 conform Legii 165/2013-04.03.2015 - titluri de proprietate ale proprietarilor de pajiști.

Pagina 12

Tabelul 1.1 Patrimoniul pajiștilor din Comuna Rediu
NrTeritoriu administrativTrupul de pajișteBazin hidrograficObservații
1UAT REDIUT42HC 1496- CURS APA FUNDU VAII
2UAT REDIUT43HA 2137- CURS APA FUNDU VAII
3UAT REDIUT59HCA 2117- CURS APA FUNDU VAII
4UAT REDIUT21HC 854- CURS APA FUNDU VAII
5UAT REDIUT22HC 1241/1- CURS APA FUNDU VAII
6UAT REDIUT25HC 938- CURS APA VALEA LUPULUI
7UAT REDIUT32HC 938- CURS APA VALEA LUPULUI
8UAT REDIUT40-
EUAT REDIUTA9HC 1752- CURS APA VALEA LUPULUI
10UAT REDIUT20HC 1267- CURS APA VALEA LUPULUI
11UAT REDIUTA1HC 1467- CURS APA FUNDU VAII
12UAT REDIUT35HC 1186- CURS APA VALEA LUPULUI
13UAT REDIUT34HC 1186- CURS APA VALEA LUPULUI
10

Pagina 13

14 UAT REDIUT36HC 1186- CURS APA VALEA LUPULUI
15 UAT REDIUT 25-
16 UAT REDIUT30HC 1086- CURS APA VALEA LUPULUI
17 UAT REDIUT2HC 130- CACAINA
18 UAT REDIUT5HC 209- CACAINA
19 UAT REDIUT8HC 399- CACAINA
20 UAT REDIU L_T2/1HC 130- CACAINA
Pe raza comunei Rediu, conform datelor înscrise la registrul agricol, la data de 1 ianuarie 2007, suprafețele de pajiști care au fost declarat la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) sunt prezentate în tabelul 1.2. Tabelul 1.2. Categoria de folosință a terenurilor și suprafața declarată la APIA Trupul de Declarată APIA Nr Suprafață totală Nedeclarată la pajiști UAT (ha) pajiște (ha) APIA (ha) 1 570,51 T42 219,4157 351,0943 2 T43 3 T59 4 T21 _] 11

Pagina 14

T22 T25 1:32 T40 T49 10 T20 11 T41 12 T35 13 T34 14 125 15 T36 16 T30 17 T2/1 12

Pagina 15

18| T2 20 1.4. Gospodărirea anterioară a pajiștilor din amenajament veterinar. Pina in prezent pe pasunea comunala nu a mai fost intocmit studii pentru ameliorarea amenajamente pastorale,sau si folosirea rationala a pajistilor . Singurele lucrari efectuate pajisti pe au fost lucrari de caplarea si numar de S apei construirea unui adapatori din beton pe din pasunea satele (intre anii adapatoare, Breazu- 1 1970-1990): Rediu- 1 adapatoare, Tautesti-1 adapatoare, Horlesti-2 prezent adapatori. Mentionez ca, in acestea se afla intr-o stare avansata de degradare, in lipsa efectuarii intretinere. lucrarilor de Intreaga suprafata de pasune comunala a fost si este folosita atlindu-se circa 80% pentru pasunat, aceasta pe din suprafata in stare buna, restul suprafetei necesitind lucrari a vegetatiei lemnoase de curatire . 13

Pagina 16

Tabelul 1.3 Producția medie de iarbă a pajiștilor din UAT Rediu (sursa: Directia pentru Agricultură a Județului Iași)
Nr.3 SpecăticareAnul 2016Anul 2017Anul 2018Anul 2019Anul 2020Media î
1Trupul de pajiste( pășune+ fâneață)- UAT+pers. fizice
2ul140514351435143514357145
3Producție medie (to balan)444444
4Producțietotală (tone)560574057405740574028580
NOTĂ: Producția totală se calculează astfel: R2 x R3 = R4. Datorita faptului ca in ultimii trei ani UAT Rediu nu a raportat datele statistice catre DAJ Iasi, sau calculat atat suprafata cat si productia de masa verde conform ultimei raportari.(anul 2018) Din datele prezentate în tabelul 1.3. rezultă un mozaic de date, care credem noi, nu sunt conforme cu realitatea de pe teren.Datorita faptului ca in ultimii trei ani UAT Rediu nu a raportat datele statistice catre DAJ Iasi a fost calculate atat suprafata cat si productia de masa verde conform ultimei raportari. 14

Pagina 17

CAPITOLUL II ORGANIZAREA TERITORIULUI 2.1. Denumirea trupurilor de pajiște care fac obiectul acestui studiu Trupurile de pajiște de pe raza UAT Rediu ce urmează a fi amenajate sunt în tabelul 2.]. prezentate Tabelul 2.1. Pajiștile din proprietatea UAT Rediu ce urmează a fi amenajate
_ Nr.Trupul de pajiște DenuntaParcele descriptive a: componenteo Suprafața HA.
142 (IMAS BREAZU- REDIU) Bloc fizic : 307.2811492 1491 LE 1530 Total1,80 9,90 4,60 06, A) 57,48
a43 (BARAJ RE Bloc fizic 3051536 Total17,49 17,49
359 (MAS LIMITA Ciara2120 2133 Total4,0968 5,3728 9,4696
421 (DRUM COMUNAL SAT PREAZU- TAUTESTI) Bloc fizic 2157 b823 Total12,71 12,71
22 863 (ZONA VATRA 49621 | 5 868/1 APARESTI) 10,75 920 Bloc fizic 2157 b 1,00 Total 16,7121 25 1014 (ZONA DRUM 18,70 992/1 STRATEGIC- 18,95 6 HORLESTI- BOGONOS- Total 37,65 SAT L_ TAUTESTI) _] 15

Pagina 18

Bloc fizic 63 a.b
32 (ZONA DRUM STRATEGIC- HORLESTI- 7 BOGONOS- SAT TAUTESTI) Bloc fizic 63b1107 6,00 Total 6,00
40 8 (ZONA CAPU REDIULUI- VALEA REDIULUI) Bloc fizic 2331457 4,39 1459 4,03 Total 8,42
49 9 (ZONA FUNDU VAII) Bloc fizic 3921708 3,86 1704 5,10 Total 8,96
20 10 (ZONA FUNDU VAII) Bloc fizic 1871271 7,06 Total 7,06
41 11 (ZONA STADIONULUI) Bloc fizic 2811466 0,44 1468 1,08 1471 0,35 1474 0,27 1477 0,22 1479 2.22. 1481 2,88 1482 0,25
16

Pagina 19

Total 7TI
1235 (ZONA TAUTESTI- LIMITA COM. VALEA LUPULUI) Bloc fizic 3541147 Total51,52 51,52
1534 (ZONA TAUTESTI- LIMITA COM. VALEA LUPULUI) Bloc fizic 601129 Total301 48
1425 ONTRE HINDEU SI DEALUL DIN MIJLOC) Bloc fizic 3901016 Total37,10 37,10
15 1636 (ZONA TAUTESTI) Bloc fizic 181 30 (ZONA DRUMULUI STRATEGIC POD)1181 1162 1173 1189 1230 Total 1081 Total25,95 9,98 5,59 4,10 321 48,83 321 3,21
17

Pagina 20

Bloc fizic 47
172/1 4771 (ZONA 53/1 HORLESTI) 117 Bloc fizic 4,10 Total26,98 26,73 5,92 59,63
182 126 (ZONA Total HORLESTI) Bloc fizic 39050,00 50,00
19$ 179 (ZONA 187 ZAHORNA- 208 LIMITA COM. POPRICANI, 208/1 COM. MOVILENI) Bloc fizic 33,79 Total a,b1,70 17,57 17,13 779 44,19
208 397 (ZONA 352 GHINDA- ZAHORNA) 395 408 Bloc fizic 175 407 Total4,43 13,43 51,71 7.90 5,89 83,36
Total570,5117
18

Pagina 21

2.2. Amplasarea teritorială a trupurilor de pajiște. Vecinii și hotarele Pe pajiștii suprafața comunei Rediu, pajiștile sunt grupate în 20 trupuri de pajiște. Amplasarea în teritoriu a trupurilor de pajiște este trecută in urmatorul tabel. Localitate Trup de
Pg ajișteParcela descriptivă i
Nr. 1 4Nr. 1492 1
2 1491
3 1513
4 1523
5 1520
2
14317 31536
598 2120 9
2133
4 2110823
11 22863
fs
13920
NE
DIG46IASI- MOVILENI (NR. CAD. 62915)DE 1493
DI646IASI- MOVILENI (NR. CAD. 62915) DE 1493DE 1493 DE 1494
DE 1494MUN. IASI
'T42PD1515 T 42 NR 1495MUN.IASI
T42NR 1519T42NR 1519
T42PD1533DE1532
T59 P2122DE 2132
T59P2133MUN. IASI
T21A842T 21 PD 822T21PD823
T 22 A871 TAT22 A836 E 22F 836
CD921-T2272286871
Vecinătăți ] (Sat) [ss V DE 1493 | DJ 646 IASI. MOVILENI (NR. CAD. 62915) [DE 1494 BREAZU- INTRAVILAN ea | PD 1515- | 'T42-NR 1495 T4P HC 1496 1523-T 42 | TA PD SAT BREAZU 1516 T42 | DE 1487DE PD 1517 1531 SAT SAT BREAZU BREAZU REDIU- |TA3F HA 2137-42 BREAZU 1536 TITLURI PROP. T59A HCA 2117 REDIU 21181 T 59 DE 2132 P2133 BREAZU DEI1176 DE 832 5 |T22871/1| T22 HB 923 OR HC 1241 DRUM DE 924 SATESC DE 924 DE 924 __| || 19

Pagina 22

HORLESTI6_14 151014 992/1DC 900 ( STRATEGIC ) DE 971T25 A1012 DE 1128T 25 NR 1108 DE 1112DC 900 ( STRATEGIC ) DE 1112
HORLESTI7321161107T25 NR 1108T25 NR 1115DE II/1DELIA
REDIU34017 181457 1459SATREDIU DE 1458SATREDIU DE 1461DE 1458 DE 1460DE 1454 DE 1460
REDIU94919201708 1704T49P1713 DE 1705HC1706 DE 1705DE 1709 DE 1693T 49 CD 1710 CD 1711 DE 1693
BREAZU1020211271T20 A 764T 20 F 130HC 1267HC 1195
BREAZUMU4122 23 24 25 26 27 28 291466 1468 1471 1474 1477 1479 1481 1482DE 1469 DE 1469 DE 1472 DE 1475 HC 1476 HC 1529 DE 1480 HC 1530HC 1467 DE 1469 DE 1472 DE 1475 DE 1478 DE 1487 DE 1480 HC 1530DE 1465 DE 1470 HC 1476 HC 1476 HC 1529 DE 1480 DE 1538 DE 1539DE 1645 HC 1467 DE 1470 DE 1473 HC 1476 HC 1476 INTRAVILAN REDIU INTRAVILAN REDIU
TALEKESII1235301147INTRAVILAN SAT TAUTESTI DE 1153DE 1153T 35 A 1148DE 1132
TAUTESTI1334311129DE 1132T34A113lDE1754/2DEIII2
HORLESTI1425321016T2 P125T4 A160T25 A1015HC 1034
20

Pagina 23

15331181DE 113071T 36 A1178DE 1185
36341162HC 1186HA 1183T35p 1147
351173DE 1169DE 1169HC 1186
361189CO 1187HC 1190HA 791
371230PIIBIT36DE 1255T25 A
1630381081CD 1042H€ 1086HC 10861227 CD 1082
1721394771T2FI16F 40/1 NR 3814T27F1057T2A 397
Tao3ZA 3971T2NR52T2A392
41117T2 A 100/5 CD 118NR 118T26P 1023
18242DeDE 136/1T4 A 160T 25 P 1016
19543 44179 187COM. MOVILENI COM. POPRICANI COM. MOVILENI pape POPRICANIT5 P 197 T5 A 258HC 209 HC 209
45208/1SAT HORLESTIDE 944T5A 208p
46208HC 209DE 208/1T5A 163/1
2047397HC 399T8 P 403T8 P 395
A352 395NR 351 T 8 P 397DE 389 T8A388DE 355 T8A388
403 407DRUM STRATEGIC (HORLESTI- VANATORI) HC 399HC 402 COM. T8 POPRICANIHC 399 F426A 408
HC 1190 DE 1164 HORLESTI HC 1186 DE 839 T 36 P 1181 HORLESTI T 29 A 1076 COM. HORLESTI LETCANI | DE 0/1 T2P 113 HORLESTI NR 129 T5F 170 T5 P 185 HORLESTI DE 208/2 NR 190 HC 396 SAT HORLESTI HORLESTI T&P 395 T 8 P 397 L T8P40LHC 4271] 21

Pagina 24

2.3. Constituirea și materializarea parcelarului și subparcelarului descriptiv Proiectul parcelar se întocmește după următoarele criterii: a) limite naturale de teren, culmi, văi, iar în lipsa acestora, limite artificiale permanente, drumuri, linii de înaltă tensiune; b) suprafața maximă a unei parcele descriptive este de 100 ha; c) numerotarea parcelelor se face unitar pe fiecare trup de pajiște. Recunoașterea terenului și delimitarea parcelelor de pajiște care fac obiectul amenajăriipastorale s-a făcut prin confruntarea limitelor de teren cu cele figurate pe planurile topografice și hărțile de amenajament, făcându-se astfel și corecturile necesare. Cu ocazia recunoașterii terenului s-au stabilit și locuri reprezentative de prelevare probe de iarbă cu suprafețe de 10 mz, pentru stabilirea potențialului de producție al fiecărui tip de pajiște din parcelă sau subparcelă. Trupurile de pajiște de pe teritoriul UAT Rediu precum și și limitele de demarcare ale acestora sunt prezentate în tabelul 2.3. Tabelul 2.3. Parcelarul UAT Rediu Trupurile de pajiște de pe teritoriul comunei Rediu și limitele de demarcare ale acestora
Trup de pajiste Nr DenumireLimite de demarcare
IMAS BREAZU- 1 REDIUN- DJ 646 IASI- MOVILENI (NR. CAD. 62915); E- PD 1515, MUN. IASI, S- PD 1517; V- SAT BREAZU INTRAVILAN
BARAJ 5 ACUMULARE REDIUN- PD 1533, PD 1517; E- MUN. IASI, DE 1532; S-T 43,F 1536, T.P-URI; V-HA 2137
4 IMAS LIMITA MUN. IASIN- T 59, P 2120, P 2133, E- MUN. IASI, S- T59, T.P-URI, P 2120, P 2133, T.P.-URI; V- T 59, HCA 2117
DRUM 4 COMUNAL SAT BREAZU- SAT TAUTESTIN- DE 832; E- T21, PD822; S- DE1176;V- T22, F 868/1, DE 832
ZONA VATRA 5 APARESTIa V/le SD 821; E- T22, A 871/1; S- T21,PD NL Ati 822; V- T 22, A 954/1
22

Pagina 25

6ZONA DRUM STRATEGIC- HORLESTI. BOGONOS- SAT TAUTESTIN-T 25, F 1006; E- T25, A 974, A 1135; S-DE 112; V-T 32, F 1113
=ZONA DRUM STRATEGIC- HORLESTI- BOGONOS- SAT TAUTESTIN- T 25, NR 1108; E- T 25, NR 1114; S- 32. FII 13; V- DE 1106
8ZONA CAPU. REDIULUI- VALEA REDIULUI)NN-DE 1454; E- INTRAVILAN SAT REDIU. S-DE 1460; V- DE 1454
9ZONAFUNDU VAIIN-DE 1712; E- DE 1704; S- T49,A 1736/1;V_T7 49,P 1695
10ZONA FUNDU VAIIN-T20,NR 1263/2; E- T 20, NR 126372, A S- 764. HG 1267; V- HC 1267
iZONA STADIONULUIN- INTRAVILAN SAT BREAZU; E- T 42, P 1523; S-DE 1538; V- INTRAVILAN SAT REDIU
12ZONA TAUTESTI- LIMITA COM. VALEA LUPULUIN- INTRAVILAN SAT TAUTESTI; DE 1153; S- T 35.4 1148; V-DB 1132
13ZONA TAUTESTI- LIMITA COM. VALEA LUPULUIN- DE 1132; B- T 34, A 1131; S- DE 175472; V-DE 1112
14INTRE HINDEU SI DEALUL DIN MULOCN- 2, P 125; E- TA, A 160; S- T25, A 1015; V-HC 1034
15ZONA TAUTESTIN- DE 1130/1; B- T 36, 1178; S- T 35, P 1147: V-HA 1185, DE 1159
16ZONA DRUMULUI STRATEGIC PODN- DE 1035; E-T 30; HS 1090; S- CD 1094; V- 729, 1076;
23

Pagina 26

17ZONA HORLESTIN- T 20, F 16, F 40/1; E- T2, A 39/1; S- 127, F 1057; V-H 14, UAT LETCANI
săZONA HORLESTIN- DJ IASI MOVILENI; E- T2, A 160; S- T 25, P 1016; V- T2, NR 129
49ZONA ZAHORNA- LIMITA COM. POPRICANI, COM. MOVILENIN- UAT POPRICANI, UAT MOVILENI; E- T5, CAT 259, A 258; S- HC 209; V- T5,F 176
20ZONA GHINDA- ZAHORNAN- DRUM STRATEGIC HORLESTI- VANATORI; E- T8, A 388; S- T8, A 388; V- INTRAVILAN SAT HORLESTI
2.4. Baza cartografică utilizată 2.4.1. Evidența planurilor pe trupuri de pajiște Pentru întocmirea prezentului Plan de amenajament pastoral s-a folosit ca plan de bază, Planul cadastral scara 1/10.000 din anul 1987 întocmit de OCPI Iași; Studiu pedologic și geologic întocmit de OJSPA Iași din 2018 și ortofotoplan APIA și ANCPI-2010. Aceste informații se transpun în tabelul 2.4. 2.4.2. Ridicări în plan UAT Rediu dispune de hărțile topografice necesare, pentru cunoașterea trupurilor de pajiște ca poziție, mărime și formă nefiind necesare a se efectua ridicări în plan. 2.5. Suprafața pajiștilor. Determinarea suprafețelor Determinarea suprafețelor pajiștilor din UAT Rediu s-a făcut având la bază Anexa 5 întocmită în ianuarie 2016 conform Legii 165/2013 și inventarul Consiliul Local , conform Hotărârii Consiliului local Rediu, HCL 11/28.02.2014; . Suprafața totală a pajiștilor din proprietatea UAT Rediu este de 570.5117 ha. 24

Pagina 27

Evidența planurilor pe trupuri de pajiște UAT Rediu | Indicativ plan Suprafata pe trupuri de pajiști Total (ha)
42 1,809,904,6041,1 20,06--
43 17,49L_ --
- 57,48 17,49 23

Pagina 28

2.5.1. Suprafața pajiștii pe categorii de folosințe Toate pajiștile din proprietatea UAT Rediu au suprafața totală de 570.5117 ha. Toată această suprafață se folosește exclusiv ca pășune. Tabelul 2.5 Modul de utilizare a pajiștilor în UAT Rediu
Pâășuni (ha)Fânețe (ha)Valorificare mixtă (pășune, fâneațâ) (ha.)Fâră scopuri productive (ha)Total suprafațăDin care la Consililul Local
570.5117___570.5117570.5117
2.5.2. Organizarea administrativă Pajistile aflate în proprietatea UAT Rediu se exploatează până în prezent numai prin nerațional, cu o încarcatura mare de animale, inclusiv cu executarea pașunatului în afara pășunat sezonului de pășunat, toate aceste acțiuni au contribuit la degradarea covorului ierbos, dar și la reducerea productiei de masă verde, cantitativ si calitativ. O apreciere generală asupra stării actuale a pajiștilor permanente din proprietatea UAT Rediu din punct de vedere productiv, arătă că acestea dau o producție mică de masă verde de 6000 — 7000 kg/ha iar covorul ierbos nu corespunde nici cantitativ și nici calitativ. In prezentul proiect de amenajament pastoral, pentru îmbunătațirea calitativă și cantitativă a pajiștii se vor executa urmatoarele măsuri: - repartizarea suprafețelor de pășune pe specii de animale; - organizarea pășunatului rațional în funcție de specii de animale și suprafețe, prin împărțierea în parcele, cu stabilirea capacității de pășunat și a graficului de pășunat; - lucrări de îmbunătățire de suprafață: distrugere mușuroaie, grăpat, îndepărtare resturi vegetative nevaloroase; _ fertilizare anuală, fazială, cu îngrășăminte chimice și dacă este posibil cu îngrășăminte organice. 2.6. Enclave Pe teritoriul UAT Rediu nu sunt înregistrate enclave. 26

Pagina 29

CAPITOLUL III CARACTERISTICI GEOGRAFICE SI CLIMATICE 1. INTRODUCERE Asezare geografică, limite Din punct de vedere fizico-geografic, teritoriul administrativ Rediu este si tuat în partea central-estică a județului Iași, la circa 5 km de municipiul Iași (figura nr. 1). Județul Botoșani Suceava Județul Legendă: EI Municipiu Iași EI] Rediu Județul Vaslui Fig. | Așezarea administrativă a teritoriului Rediu. Teritoriu administrativ Rediu se învecinează cu următoarele teritorii administrative din județul Iași: - laN':teritoriul comunei Movileni; la E : Municipiul Iași și comuna Popricani ; 27

Pagina 30

- laS: teritoriul comunei Valea Lupului; - la V': teritoriul comunelor Lețcani și Românești. Studiul pedologic și agrochimic privind amenajarea pastorală a terenurilor din teritoriul administrativ Rediu s-a executat la scara 1:5000, încadrându-se în categoria de complexitate Il C 558.51 ha și IV B 12.51 ba, total 570.51 ha. Pe suprafața cartată au fost executate 6 profile principale și 20 profile de control (sondaje). Din profilele principale executate s-au recoltat 23 probe de sol care au fost analizate în cadrul Laboratorului Oficiului pentru Studii Pedologice și Agrochimice Iași, de către chimist Săveanu Adina după următoarele metode: -23 analize pentru determinarea pH-ului — metoda potențiometrică cu electrod de sticlă în extract apos; 23 analize pentru determinarea conținutului de CaCO3 prin metoda gazovolumetrică cu calcimetrul Scheibl; -13 analize pentru determinarea conținutului în humus — metoda Walkley — Black, modificarea Gogoașă; -13 analize pentru determinarea azotului total prin metoda Kjeldahl; -13 analize pentru determinarea fosforului mobil (ppm) în acetat-lactat de amoniu după Egner — Domingo și dozarea colorimetrică a anionului fosfat ca „albastru de molibden“; -13 analize pentru determinarea potasiului accesibil (ppm) în acetat-lactat de amoniu la fotometrul cu flacără; - 17 analize pentru determinarea anionilor și cationilor în extract apos | : 5; -17 analize pentru determinarea continutului total de săruri solubile; -17 analize pentru determinarea Na* din complex in acetat de amoniu pH 7 la fotometru cu flacara; -17 analize pentru determinarea capacității de schimb cationic prin saturarea solului cu amoniu dupa Schollenberger-Cernescu; 28

Pagina 31

-23 analize pentru determinarea granulometrică prin tratarea solului cu acid clorhidric (după Kacinski) și separarea fracțiunilor prin cerere și pipetare. Interpretarea analizelor de laborator s-a făcut după instrucțiunile în vigoare. Metodologia și etapele de lucru Întocmirea prezentului studiu la are bază Metodologia de Elaborare a Studiilor Pedologice (MESP, elaborat de ICPA București, 1986) cu parcurgerea a trei etape importante de lucru, și anume: etapa preliminară, de etapa teren și etapa de birou. În prima etapă s-a consultat materialul bibliografic disponibil și s-au adunat materialele necesare întocmirii bazei de date privind însușirile fizico-geografice a arealului studiat. Astiel, de la O.C.P.. Iași s-au achiziționat harta cadastrală a comunei în scara 1:5.000 (1973), hărțile topografice în scara 1:5.000 (edițiile 1968, 1981, 1990), proiecția Stereo 70, hărțile topografice în scara 1:25.000 (ediția 1981), proiecția Gauss-Kriiger și ortotfotoplanuri, ediția 2005. În cea de-a doua de etapă, teren, s-a efectuat recunoașterea pedologică a teritoriului, cercetarea și descrierea profilelor de sol cu prelevarea probelor de sol, înregistrarea datelor și observațiilor privind condițiile geomorfologice, separarea pe plan a arealelor cu diferite unități de sol. În sfârșit, în cadrul etapei a treia, s-a sistematizat datele din teren, s-a interpretat datele analitice fizico-chimice, s-a analizat informațiile existente din cercetările anterioare. În funcție de modul de folosință, pajiștile se împart în pășuni și fânețe. Din suprafața totală de pajiști din țara noastră (4.9 ha - 33% din suprafața agricolă a României), conform Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști Brașov 68% o reprezintă iar pășunile, 32% fânețele (figura nr. 2). 23

Pagina 32

[ N =] %; Fânețe; 32; 32% E Pășuni E Fânețe Fig. 2 Ponderea pășunilor și fânețelor în România. Totodată, același institut menționează că distribuția altitudinală și geografică a pajiștilor se prezintă astfel: > 47% zonă de deal; > 32% zonă de munte; > 21% zonă de luncă. În funcție de zonare și regionare, pajiștile pot fi: > PAJISTI ZONALE 1. Etajul alpin (al pajiștilor alpine) 2. Etajul subalpin (al jnepenișurilor) 3. Etajul boreal (al pădurilor de molid) 4. Etajul nemoral (al pădurilor de foioase) 4.1. Subetajul pădurilor de fag și de amestec de fag cu rășinoase 4.2. Subetajul pădurilor de gorun și amestec cu gorun 5. Zona nemorală (a pădurilor de stejari) 5.1. Subzona pădurilor de stejari mezofili 5.2. Subzona pădurilor de stejari submezofili — termofili 6. Zona silvostepei 7. Zona stepei >» PAJISTI INTRAZONALE 30

Pagina 33

8. Pajiști din lunci și depresiuni 9. Pajiști de sărătură (halofile) 10. Pajiști de nisipuri (psamofile). Pincipalele graminee și leguminoase cultivate perene în amestec în pajiștile din țara noastră sunt prezentate în tabelul nr. 1 de mai jos: Tabelul nr. 1 Principalele tipuri de ierburi perene din pajiști. Principalele tipuri de ierburi perene din pajiști Graminee perene Leguminoase perene Agropyron pectiniforme — pir cristat Lotus corniculatus — ghizdei Bromus inermis — obsigă nearistată Medicago sativa — lucerna albastră Dactylis glomerata — golomăț Onobrychis viicifolia — sparcetă Festuca arundinacea — păiuș înalt Trifolium hybridum — trifoi corcit Festuca pratensis — păiuș de livadă Trifolium pratense — trifoi roșu Festuca rubra — păiuș roșu Trifolium repens - trifoi alb Lolium perenne — raigras peren Phalaris arundinacea — ierbăluță Phleum pratense — timoftică | Pea pratensis — firuță _] Alcătuirea amestecului de ierburi perene este foarte complicată din cauza numărului mare de soiuri din speciile mai sus menționate, astfel că în țările cu zootehnie dezvoltată amestecurile de ierburi perene sunt standardizate și se revizuiesc odată la 15-20 ani. În orice caz, la stabilirea amestecului de graminee și leguminoase perene trebuie avut în vedere următorii indicatori biotehnici și economici: 31

Pagina 34

modul de folosire principal Da, longevitatea culturii PIRINEI OR e II asigurarea umidității O — nivelul de fertilizare indicatori biotehnici și înălțimea economici ERĂ covorului ierbos >= capacitatea de concurență gradul de înmulțire vegetativă ss EEE EEE capacitatea de otăvire a ii rezistența la călcare ÎN e După alegerea asociațiilor de bază, pentru regim de fâneață, formate dintr-o graminee perenă ce asigură volumul producției de furaj și o leguminoasă perenă de pajiști, ce asigură calitatea furajeră și azotul biologic, în funcție de condițiile staționale, sistem de cultură și mod de folosință, se mai adaugă alte specii ca păiușul de livezi pentru plasticitate ecologică și de folosire, păiușul înalt pentru robustețe la modificări climatice, pirul crestat pentru rezistență la secetă, raigrasul peren, firuța și trifoiul alb pentru rezistență la pășunat (GIAP, 2014). Conform Codului de Bune Condiții Agricole și de Mediu (GAEC), stabilite în Regulamentul Consiliului Uniunii Europene (CE) numărul 1782/2003, țara noastră trebuie să acorde o atenție deosebită acestui patrimoniu pastoral prin menținerea suprafeței existente la 1 ianuarie 2007, asigurarea unui nivel minim de întreținere și evitarea instalării vegetației nedorite pe terenurile agricole. 32

Pagina 35

2. CONDIȚIILE FIZICO-GEOGRAFICE 2.1. Relieful Teritoriul comunei Rediu este situat în sudică partea a Câmpiei colinare a Jijiei. În cadrul acestei subunităti geomorfologice, teritoriul se desfășoară între valea pârâului Roșior, la vest și valea pârâului Horlești, la est, limita sudică fiind pe valea râului Bahlui. La nord, limita teritoriului este pe linia dealul Jirinca — dealul Lanul Mare (Ursoaia). Relieful are aspectul unei câmpii colinare și deluroase, cu interfluvii acumulative (terase), în stadiu avansat de evolutie, formată în condițile unui substrat argilo-nisipos sarmațian de și luturi loessoide cuaternare usor erodabile. Relieful de dealuri și coline se caracterizează prin altitudini joase (100-200 m), pante dominante de 2(3) — 5(8) %, densitate de fragmentare relativ slabă și energie de relief de 50-100 m. Altitudinea medie a reliefului este între cuprinsă 100-125 m, în timp ce altitudinea principalelor văi se situează sub 100 m. Altitudinile maxime absolute se înregistrează în jumătatea sudică a teritoriului, în dealul Capul Rediului (210,9 m) și dealul Breazu (209,3 m). Altitudinile minime absolute se înregistrează în extremitatea sudică, în zona de debușare a pârâului Rediu (Fundul văii) în șesul Bahluiului 50 (sub m). În rest, altitudinile absolute sunt mai reduse, remarcându-se dealul Pădurea Mirzești — 181 m, dealul Hățașul — 172,5 dealul La m, Coșeri — 188 m, dealul Jirinca — 152,9 dealul m, De Mijloc — 161 m, dealul Coasta Mare — 151 dealul m, Rufenii cei Mari — 15] m, dealul Tăutești - 149,2 m. Orientarea generală a interfluviilor este de la nord la sud și de la nord — vest la sud — est, orientare ce corespunde direcției principalelor văi ce drenează gradul cel mai ridicat de fragmentare al reliefului se constată în bazinele superioare ale pâraielor Roșior și Lupului, precum și în bazinul mijlociu al pârâului Horlești (Calcaina). Pe versanții acestor văi, gradul de înclinare are frecvent valori de 5-15% (cei cu expoziție estică) și 15-25% (cei cu expoziție vestică și în sudică), timp ce pe platouri, terase și culmi înguste se mențin la valori de 2-5%, mai accentuat pe margini. 33

Pagina 36

Suprafața generală a platourilor și culmilor este înclinată spre sud și sud — est, conform cu înclinarea stratelor geologice, în timp ce terasele sunt ușor înclinate către șesul Bahluiului. Ținând cont de modul cum au acționat factorii externi și de rezultatul interacțiunii acestora cu factorii interni (geologici) se pot distinge mai multe tipuri principale de relief: Relieful structural În cadrul reliefului structural, structura geologică și duritatea rocilor sunt puse în evidență de eroziunea selectivă. Deoarece rocile dure lipsesc, relieful structural este determinat de structura geologică monoclinală, scoasă în relief de rețeaua hidrografică care datorită adâncirii și dezvoltării sale continue, duce la formarea unor văi, cu caracteristici diferite: - văile orientate pe direcția N-S și NV-SE (Roșior, Bogonos, Lupului, Rediului, Calcaina), conform cu înclinarea stratelor geologice, au un profil longitudinal relativ evoluat, cu pante reduse și versanți relativ simetrici. Datorită unghiului de înclinare a stratelor geologice, versantul stâng al văilor este mai înclinat și afectat de intense procese de degradare (eroziuni puternice, alunecări active și semiactive, zone cu exces de umiditate și soluri sărăturate), în timp ce versantul drepti este afectat predominant de eroziunea de suprafață, unele alunecări stabilizate, mai rar semiactive și ochiuri rare de exces de umiditate. - văile orientate perpendicular sau aproape perpendicular față de înclinarea stratelor geologice, din categoria cărora fac parte o serie de afluenți pe dreapta ai pâraielor Roșior, Bogonos, Lupului, și Rediu precum și afluenți pe stânga ai pârâului Horlești (Calcaina). Datorită eroziunii selective, aceste văi au un profil transversal asimetric, astfel că versanții înclinați conform cu structura apar mai evoluați cu pante domoale, în timp ce versanții opuși, care au o orientare contrară înclinării stratelor sunt mai abrupți și cu intense procese de degradări, alcătuind un relief de „cueste” sau „coaste”. În acesată categorie intră dealul Capul Rediului, dealul Pădurea Breazu, dealul Pădurea Mârzesti. - văile cu direcție contrară înclinării stratelor geologice, cu orientare aproximativă SE- NV, sunt mai slab dezvoltate, au lungimi reduse, profil transversal simetric și pante mari. Sunt reprezentate prin unii afluenți ai pâraielor Roșior, Bogonos, Lupului și Horlești. Relieful sculptural Include zonele interfluviale (cu excepția tersaselor fluviatile), respectiv platouri largi și culmi mai mult sau mai puțin înguste și versanți modelați de procese de pantă. 34

Pagina 37

Platourile se întâlnesc în partea de nord a teritoriului: Jirinca, Hățașul, Lanul Mare, cu altitudini de 150-180 m. Geologic, aceste platouri aparțin orizontului inferior al sarmațianului mediu și anume, stratelor cu Cryptomactra, alcătuite predominant din argile și marne, mai rar nisipuri. Spre deosebire de versanți, pe aceste platouri complexul argilo-marnos nu apare la suprafață decât extrem de rar, deoarece partea sa superioară este transformată diagenetic în luturi loessoide cu grosimi de 3-4m. În procesul de dezvoltare a rețelei hidrografice, văile s-au adâncit treptat, mărindu-și suprafețele bazinale și reducând uneori interfluviile la o serie de culmi înguste, cu altitudini mai scăzute decât platourile, datorită acțiunii mai intense eroziunii. a Prezintă un eluviu de alterare mai subțire și o eroziune mai accentuată pe margini. Versanții au înclinări diferite, mai mari cei cu expoziție nordică, sudică și vestică. Procesele de degradare sunt mai accentuate în bazinul superior al văilor, unde și panta este mai mare. Pe versanții cu expoziție vestică, eroziunea foarte activă a adus la zi depozitele geologice, cu numeroase eflorescențe saline. Datorită interdependenței și condiționării reciproce a procesele naturale, pe aceeași suprafață de relief acționează concomitent un întreg de complex factori: eroziune de suprafață, eroziune de adâncime, tasări, surpări, alunecări. În această complexitate unele procese sunt principale, altele secundare, după acțiunea dominantă unuia a sau altuia dintre procese separându-se diferite suprafețe de teren: - suprafețele de teren cu procese geomorfologice neapreciabile. În această categorie se includ suprafețele interfluviale mai mult sau mai puțin largi, cu pante reduse (2-5 %). - suprafețe pe care domină eroziunea de suprafață. Deși cernoziomurile, care domină în zonă, fac parte din categoria solurilor cu cea mai mare rezistență la eroziune, totuși eroziunea de suprafată are o mare răspândire. Caracterizeză marginile de platou, culmile înguste, versanții, în special cu expoziție estică, situați în partea mijlocie și inferioară bazinelor a hidrografice. - suprafețe pe care predomină eroziunea de adâncime (ravene, ogașe, șiroiri). Sunt mai puțin extinse și apar insular (Movila Samoilă, Coasta Țarnei — vest Horlești, Hindeu). - suprafețe pe care predomină marnele salifere la suprafață sau aproape de 35

Pagina 38

suprafața solului, cu frecvente apariții de izvoare la zi și asociate cu procese de sufoziune și eroziune de adâncime. Sunt frecvente pe valea Bogonos, valea Apărești și Valea Lupului, pe versanții stângi ai acestora. Suprafețe asemănătoare apar frecvent în treimea inferioară a versanților și pe formele plane joase de relief, situate cu puțin deasupra șesului (NE Tăutești). - suprafețe pe care predomină alunecările de teren în stadiu incipient, superficiale, sub forma de solifluxiuni sau alunecări în brazde, cu profunzime sub Im și aspect de mici trepte (brazde), produse ca urmare a umectării păturii superficiale permeabile a solurilor în pantă dezvoltate pe un substrat impermeabil. Ocupă suprafețe mici pe terenurile cu pante accentuate: dealul Breazu, dealul Capul Rediului. - suprafețe pe care predomină alunecările complexe, care ocupă cea mai mare parte a versanților. De obicei, în partea superioară a versanților se întâlnesc alunecări mai active în comparație cu partea inferioară a lor, unde alunecările sunt stabilizate sau în curs de stabilizare. De asemeni, în masa de alunecări stabilizate sau în curs de stabilizare, pot apărea cuiburi de reactivare. Relieful acumulativ Se desfășoară în lungul râurilor, pâraielor, al altor văi afluente secundare, la contactul dintre diferite trepte de relief ori la schimbările mai importante de pantă și este reprezentat prin șesuri, conuri de dejecție, glacisuri coluviale sau proluviale, terase fluviatile. Șesurile Sunt cele mai recente forme de relief de acumulare, cu excepția conurilor de dejecție și glacisurilor, care continuă să se formeze și în prezent. Șesurile ocupă porțiunile cele mai coborâte ale reliefului, având o pantă foarte redusă, o densitate de fragmentare extrem de slabă și o energie de relief sub 10 m. De la vest la est, principalele șesuri sunt Roșiorul, Bogonosul, Tăutești, Rediu și Horlești (Calcaina). În general aceste șesuri sunt alcătuite dintr-o succesiune de zone largi, mlăștinoase întrerupte de zone mai înălțate, alcătuite din materiale coluviale și proluviale aduse de pâraiele afluente .La contactul cu versanții, în special cu cei de pe partea stângă, șesurile sunt însoțite de o prispă coluvială rezultată din materialele erodate de pe versanți. 36

Pagina 39

În partea superioară a șesurilor, ca urmare a materialelor deplasate pe versanți prin procese de alunecare, șesul se îngustează la până dispariție. Se remarcă predominarea în partea superioară a șesurilor a zonelor înălțate, coluviale și proluviale, în timp ce în porțiunile mijlocii și inferioare predomină zonele de înmlăștinire, alternând cu ochiuri de sărături. Terasele fluviale Se desfășoară la sud de o linie ce ar uni dealul La Coșări — dealul Capul Rediului — dealul Breazu. Deși din punct de vedere structural se etajează mai multe nivele de terase între șesul Bahluiului și linia sus amintită, în relief înscriu se următoarele trepte principale: - terasa cu altitudini relative de 30-35 m are o suprafață restrânsă și se situează la nord de precedenta, pe platoul Beldiman, zona „La 7 case”, - terasa cu altitudini relative de 60-70 m este mult mai extinsă, în special în Dealul Icarului. Este alcătuită din 3-5 m nisipuri și prundișuri în bază, peste care urmează 10-15 laturi m loessoide. - terasa cu altitudini relative de 100 m și altitudini absolute de 140-150 m se situează în continuare spre nord (dealul Prisăcii), având o grosime a depozitelor de 15-25 m, cu o structurală asemănătoare precedentelor. - tersasa de 130-140 m altitudine relativă este bine reprezentată în dealurile La Coșări, Rediului, Breazu. În unele locuri, aluviunile sale sunt puternic erodate, încât se găsesc la suprafață. În alte părți, peste prundișuri s-au depus luturi aluvio-coluviale groase de 10-20 m. - terasa de 160-170 m altitudine relativă la apare partea superioară a dealurilor La Coșări, Rediului și Breazu sub forma unor lentile de nisipuri și prundișuri, mai rar luturi cu concretiuni calcaroase. Suprafața acestei terase se mai găsește sus decât interfluviile de la nord, fiind limitată de denivelări de câteva zeci de metri. Procesele geomorfologice de pantă au erodat terasele superioare, acoperindu-le cele pe mai joase cu o pătură de luturi coluviale, astfel că suprafețele actuale apar ca platouri culmi sau late ușor înclinate spre sud. Pantele reduse care permit mecanizarea fără restricții a lucrărilor agricole, substratul alcătuit din depozite loessoide groase, cu bune însușiri fizice și hidrofizice (porozitate, permeabilitate), fac din aceste forme de relief zonele cele mai favorabile pentru agricultură. 37

Pagina 40

2.2. Litologia depozitelor de suprafată (Geologia) Din punct de vedere geologic, teritoriul Rediu este situat în aria de răspândire a depozitelor Bassarabianului inferior și Cuaternarului. Deoarce grosimea depozitelor Bassarabian inferioare este de circa 400 m și el apare sub dealul Breazu (209,3 m), sub depozitele de terasă, putem afirma că întreaga zonă aparține acestui orizont deoarece cele mai mari înălțimi nu depășesc 210 m. Depozitele Bassarabianului inferior in facies de adâncime (stratele cu Cryptomactra) se caracterizează prin formațiuni de argile — marne cenușii — albăstrii compacte sau slab stratificate. Alături de argile și marne cu cristale de gipsuri sau sub formă de plachete, se întâlnesc și unele intercalații de nisipuri fine. Depozitele Bassarabiene conțin frecvent săruri solubile (sulfați, cloruri, mai rar carbonat de sodiu), care apar pe versanții văilor sub formă de eflorescențe saline și izvoare cu mineralizare ridicată. Predominarea rocilor moi, argiloase se reflectă în morfologie printr-un relief estompat, interfluvii larg boltite, văi cu pante longitudinale domoale și șesuri dezvoltate, versanți modelați de eroziune și alunecări. Sedimentele bassarabiene apar la zi doar pe versanții mai înclinați, afectați de procese de eroziune sau alunecări (în zonele de desprindere a acestora). În rest, ele sunt acoperite de luturi eluviale și deluviale rezultate din transformarea diagenetică a argilelor și marnelor. Grosimea acestor depozite este mai mare pe platouri și culmi și mai reduse pe pante. Ca vârstă, aceste depozite pot fi considerate mai recente (pleistocene), deși s-au format pe baza depozitelor bessarabiene. Cuaternarul este reprezentat prin depozite pleistocene de terase fluviatile și depozite holocene aluviale, proluviale și coluviale din văi. Depozitele de terase pleistocene sunt predominant nisipolutoase și nisipoase, cu prundișuri puține, la partea inferioară și lutoase, lutoargiloase, la partea superioară. Ele alcătuiesc roca predominantă a suprafețelor situate la sud de o linie ce ar uni dealurile La Coșări — Rediu — Breazu. Depozitele holocene, cele mai recente, sunt cantonate în văi și au grosimi reduse (2-4 m), alcătuirea lor litologică nefiind uniformă, suferind variații laterale. 38

Pagina 41

Predomină materialele cu textură fină (argiloasă), cu un conținut ridicat în săruri solubile. 2.3. Hidrografia și hidrogeologia Din punct de vedere hidrografic, teritoriul comunei Rediu face parte din bazinul mijlociu al râului Bahlui. Apele de suprafață drenează care zona au bazine de alimentare de formă alungită și îngustă, de mică extindere. Cele mai importante sunt: - Valea Roșior, care mărginește la vest teritoriul comunei Rediu. Izvorăște de la nordul teritoriului, la est de satul Ursoaia. Cursul superior are direcția NE-SV, după care, în aval de Ursoaia, direcția devine NV-SE până la vărsare în râul Bahlui, Ia est de satul Lețcani. - Valea Bogonos izvorăște din partea nordică a teritoriului, având mai multe ramificații, după care ia direcția N-S până la confluența cu pârâul la Roșior, sud de satul Bogonos. - Valea Lupului are originea la nord de satul Tăutești, vărsându-se în Bahlui în dreptul satului cu același nume. Are o direcție generală N-S, primind o serie de afluenți cu caracter torențial, în special pe stânga. - Valea Rediu (Fundul văii) izvorăște de la nord de satul Rediu și se varsă în Bahlui la extremitatea vestică a cartierului Păcurari. Are direcția generală NV-SE și se primește un singur atluent, pe stânga, de sub pădurea Breazu. -Valea Horlești (Calcaina sau Cârlig) izvorăște din afara teritoriului și străbate hotarul de est al comunei Rediu, pe o direcție NV-SE. Primesște o serie de afluenți, dintre care mai importanti sunt Jirinca (pe stânga, la sud de Horlești - Zahorna) și Mârzești (pe dreapta, de sub pădurea cu același nume). Alimentarea pâraielor este de tip pluvio-nival subteran. și Perioada apelor mari se produce în februarie — martie deoarece precipitațiile sub formă de zăpadă sunt mai bogate, iar topirea lor se face în timp scurt, suprafețe întinse. În pe plus, permeabilitatea redusă a substratului contribuie la creșterea sensibilă în a scurgerii acest anotimp. Alimentarea din surse subterane are variații mari, reducându-se mult în timpul toamnei. Ca o caracteristică generală, aceste văi au o scurgere temporară în cursul superior, alimentarea făcându-se la topirea zăpezilor și în timpul precipitațiilor. În cursul mijlociu, cursul devine, în general, permanent, ca urmare a alimentării din pânzele subterane situate la baza șesului sau la baza luturilor eluviale de interfluviu. pe 39

Pagina 42

În cursul inferior, alimentarea se face și din stratele acvifere de terase fluviatile, fapt ce asigură, în general o scurgere permanentă. Mineralizarea este ridicată, datorită conținutului bogat al apelor freatice, cantonate în mare parte pe argile sarmatice, pentru care concentrația în săruri oscilează între 1 și Sg/l. Datorită condițiilor climatice, în perioadele secetoase intesificăndu-se procesul de evaporație, o parte din sărurile existente în apele subterane sunt scoase la suprafața solului, sub forma unor pulberi albicioase. Aceste eflorescențe saline sunt spălate de ploi și transportate în pâraie, când, la primul val de viitură, mineralizarea apei poate să atingă 4000mg/litru. Concentrația ionilor de hidrogen (pH) este mai mare decât 7, dovedind prezența unor ape alcaline. Ea crește spre zona de vărsare, ca urmare a creșterii gradului de mineralizare. Dintre ioni, sunt prezenți anionii de clor (CI), sulfat (SO4), bicarbonat (HCO3) și cationii de sodiu (Na”), calciu (Ca*”), magneziu (Mg). Impurificarea (poluarea) antropică este slabă, datorită unor deversări întâmplătoare, mai poluate fiind pârâul Rediu și Horlesti (Calcaina). Impurificarea naturală, datorită unor condiții morfohidrologice se produce datorită albiilor mâloase prinse în vegetație higro și hidrohalofilă, cu emanații de gaze toxice (prin descompunerea resturilor organice), la care se adaugă debitele reduse, vitezele mici de curgere a apei, temperaturile ridicate ale apei în perioada caldă a anului, oxigenarea redusă. Din punct de vedere hidrologic, zona se încadrează în unitatea hidrologică a Câmpiei Moldovei, subunitatea hidrologică a câmpiei de sud, caracterizată prin ape mari sau viituri primăvara (februarie — martie) și de viituri vara (iunie — iulie), în timp ce în aprilie — mai se constată o scurgere minimă de primăvară. Apele subterane prelungesc durata scurgerii, asigurându-le permanența în cursul inferior. Turbiditatea este mai mare de 2500 mg/l, scurgerea chimică este în jur de 0,70 t/ha/an, iar cea solidă de 0,80 t/ha/an. Mineralizarea apelor depăseste 2000 mg/l, iar duritatea urcă peste 24 0 G, În bazinele hidrografice amintite există o serie de iazuri care, cu excepția celui de pe pârâul Rediu, sunt într-o stare avansată de colmatare și acoperire cu vegetație hidrofilă (stuf). Din punct de vedere hidrogeologic, se întâlnesc următoarele tipuri de ape subterane: 40

Pagina 43

-ape subterane situate la baza luturilor eluviale de pe interfluvii, având ca strat impermeabil complexul argilo-marnos, având un gust sălciu. -ape subterane de la baza depozitelor deluvocoluviale de pe versanți, când acestea se sprijină pe strate impermeabile. Sunt la adâncimi diferite și au proprietăți variabile în funcție de calitatea (conținutul în săruri solubile) și grosimea depozitelor respective. -ape subterane în depozite acumulative de terase, cantonate în nisipuri și prundisuri, cu gust ușor dulceag. -ape subterane cantonate în depozite acumulative din șesuri, puternic mineralizate. 2.4. Clima Pentru caracterizarea climatică a teritoriului fost utilizate au datele climatice înregistrate la stațiile meteorologice Iasi și Podu Iloaiei, și unele date precum din Atlasul climatologic al României. Temperatura aerului Temperatura medie anuală a aerului este de 9,4 “C la stația Iași și 9,2 *C Ia stația Podu Iloaiei, amplitudinea anuală fiind de 24,5 SC. Temperatura medie a lunii celei mai reci (ianuarie) este de -3,7'C, iar a celei mai calde (iulie) de %C. 20,8 Temperatura medie a lunilor de vară este de 20,2 9C, favorabilă culturilor: lucernă, sfeclă orz, de zahăr, porumb, grâu, soia, etc. Urmărind variația decadală a temperaturii aerului, se observă că ea scade sub 0C din a doua decadă a lunii decembrie, continuând să scadă până în a doua decadă a lunii i ianuarie, când ajunge la -3.9%C, după care începe să crească, trecând 0%C prin la începutul primei decade a lunii martie. Urmează o creștere mai rapidă de primăvară, care grăbește perioada de vegetație a plantelor. Maximul de temperatură se înregistrează în luna iulie, după care urmează o scădere lentă de toamnă, care permite maturizarea plantelor. Temperaturile medii zilnice > 5 %C se înregistrează din prima decadă a lunii aprilie până în a doua decadă a lunii noiembrie, cu o sumă de 2584 grade pe interval și o durată de 232 zile. Temperaturi medii zilnice > 10 %C se înregistrează din doua a decadă a lunii aprilie până în a doua decadă a lunii octombrie, cu o durată de 185 zile și o sumă de 3224 grade interval. pe 41

Pagina 44

Temperaturi medii zilnice > 15 9C se înregistrează din a doua decadă a lunii mai și durează până în a treia decadă a lunii septembrie cu o durată de 138 zile și o sumă de 2651 grade pe interval. Suma gradelor de temperatură din perioada de vegetație cuprinsă între 1 martie și 31 octombrie este de 3422 cu o medie de 14,0 9C pe interval, iar pentru perioada de vegetație cuprinsă între 1 mai — 31 octombrie, este de 3050, cu o medie de 16,5 de pe interval. Durata medie a intervalului fără îngheț este de 181 zile. Brumele, cele mai timpurii, apar pe văi din a doua decadă a lunii septembrie și se prelungesc uneori până în ultima decadă a lunii mai. Precipitațiile Suma medie a precipitațiilor anuale este de 540,8 mm la statia Iași și de 474,4 mm la stația Podu Iloaiei (medie calculată pe perioada 1971-1988). Regimul pluviometric arată ploi mai puține în anotimpul rece, cu un minim în februarie. Din aprilie începe creșterea cantităților de precipitații, ajungând la un maxim în luna iunie, după care urmează o scădere în iarnă. În perioada de vegetație cad circa 368 mm precipitații, din care o parte se produc sub formă de averse. Secetele sunt foarte frecvente și apar, obișnuit, de la sfârșitul lunii iulie și începutul lunii august, și se prelungesc până în septembrie. În unii ani se semnalizează secete timpurii (mai, iunie). Ploile de vară au un caracter torențial și produc o intensă eroziune a solurilor situate pe pante. Evapotranspirația reală este de 493 mm înregistrându-se un excedent de +26 mm în lunile februarie și martie, și un deficit de 182 mm din iulie până în octombrie. În perioada de deficit, umiditatea solului scade până la coeficientul de ofilire în partea superioară a stratului radicular, pentru 15-30 zile. Bilanțul hidroclimatic mediu anual este subexcedentar, slab deficitar, cu un indice hidroclimatic de 78-90 și un indice de ariditate de 27,8 în unii ani chiar mai scăzut. 42

Pagina 45

Numărul mediu al zilelor cu ninsoare este de 26,4 iar a zilelor cu strat de zăpadă de 56,8. Umiditatea relativă a aerului are o medie anuală de 71 % scade și nu sub 64 %. Regimul vânturilor După datele stațiunii Iași, rezultă că 27 % din timp este calm. În restul timpului bat vânturi mai frecvente din nord-vest, sud — est și nord. Masele de aer care se deplasează dinspre nord și nord — vest pot să aducă aer umed oceanic și precipitații bogate, iar iarna, aer polar cu În ger și zăpadă. iernile cu sol lipsit de zăpadă, aceste mase de aer pot dăuna culturilor de orz Și grâu de toamnă. Vânturile din direcțiile sud și sud — est aduc moderarea temperaturii iarna, primăveri timpurii cu încălziri bruște sau călduri uscate, vara. Numărul mediu al zilelor cu cer senin este de 115. Numărul mediu al zilelor cu cer acoperit este de 130. Teritoriul se încadrează în microzona climatică a cernoziomurilor cambice, cu climă moderat călduroasă — semiumedă, clasa de temperaturi medii anuale submijlocii. 2.5. Vegetatia Din punct de vedere geobotanic, teritoriul comunei Rediu aparține subzonei de silvostepă cu slabe influențe stepice. La vegetația caracteristică acestei subzone se adaugă asociațiile intrazonale și azonale de lunci, sărături, mlaștini, bălți. Pădurile ocupă o suprafață de 619 ha și sunt constituite în trei trupuri: pădurea Mârzești (cea mai întinsă), pădurea Breazu și pădurea Capul Rediului. Constituie șleauri și stejărete de dealuri joase și din silvostepă în care se întâlnesc frecvent Quercus petraea și Tilia tomentosa, uneori cu Quercus dalechampii (gorunul) și chiar Quercus polycarpa (gorunul ardelean) sau Quercus pedunculiflora (stejarul brumăriu), la care se adaugă Acer campestre (jugastrul), Ulmus foliacea, Tilia cordata, Acer tataricum (eladisul), Carpinus betulus sporadic, Sorbus torminalis (scorusul), Fraxinus excelsior și frecvent Cotinus coggeygria Se (scumpia). asociază arbusti ca: Viburnum lantana (dârmozul), Corylus avellana (alunul), Cornus mas (cornul), Cornus sanguinea (sângerul), Crataegus monogyna (păducelul), Ligustrum vulgare (lemnul câinesc), etc. În stratul ierbos al acestor păduri întâlnim pe Galium schultesii (sânziana de pădure), Geum urbanum (cerentelul), Campanula ranunculoides (clopoțelul de pădure), Dactylis 43

Pagina 46

glomerata (golomățul), Viola mirabilis, Pulmonaria officinalis (mierea ursului), Fragaria vesca (fragii), iar în poieni Clematis recta (curpenul de câmp), Pulsatilla montana (dedițelul). Vegetația pajiștilor zonale de coastă este constituită mai ales din Festuca valesiaca și uneori Festuca pseudovina (păiușul), în pajiștile nedegradate, apoi Stipa joannis (colilia) cu Koelaria gracilis și Agropyrum cristatum (pirul crestat) pe coaste, în timp ce pe pantele erodate domină Andropogon ischaemum (iarba bărboasă) și Cynodon dactylon (pirul gros). Datorită supraâncărcării cu animale și pășunării exagerate, aceste pajiști devin pârloage cu Poa bulbosa (firuța cu bulbi) și adesea cu Artemisia austriaca (pelinița). La baza pantelor și pe văi se instalează o vegetație intrazonală cu Agropyrum repens (pirul), Lolium perene (zâzania), mai rar Poa pratensis, iar în caz de salinizare, cu Artemisia maritima. Pe substrat mai puternic salinizat se întâlnesc asociații cu specii halofile ca Puccinellia distans (bălănica), Camphorosma ovata, Statice gmelini (sica), iar pe aluvocoluviunile salinizate din văi se întâlnesc pâlcuri de asociații higrohalofile cu Juncus gerardi (rugina), Leuzea salina, Iris halophila (stânjenelul de sărătură). Dintre buruienile de pe pajiști sunt foarte frecvente Achillea setacea (coada soricelului), Artemisia austriaca (pelinița), Carduus acanthoides (scaiul), Echium vulgare (limba șarpelui), Eryngium campestre (rostogolul), Plantago lanceolata (patlagina), Polygonum aviculare (troscotul), Salvia nemorosa (coada vacii), Taraxacum officinalis (păpădia). În zonele umede din jurul apelor și bălților se întâlnesc Agrostis stolonifera (ierbăluța), Carex distans (rogozul), Carex riparia (rogozul mare), Alopecurus pratensis (coada vulpii), Catabrosa aquatica (iarba broastelor), Scirpus maritimus, Scirpus lacustris (pipirigul), Phragmites communis (stuful), Typha angustifolia (papura). Vegetația ruderală este reprezentată prin Polygonum aviculare (troscotul), Chenopodum album (spanacu lporcesc), Carduus acanthoides (spinul), Sambucus ebulus(bozul), Conium maculatum (cucucta), Arctrum lappa (brusturul). În culturile de câmp sunt frecvente buruieni ca: Sinapis arvensis (muștarul de câmp), Agrostemma githago (neghina), Convolvulus arvensis (volbura), Cirsium arvense (pălămida), Sonchus arvensis (susaiul), Polygonum convolvulus (hrișca urcătoare), Agropyrum repens (pirul), etc. 44

Pagina 47

În vii și livezi, buruienile mai frecvente sunt: Aristolochia clematitis (cucurbețica), Rubus caesius var. arvalis (rugul de câmp), Setaria glauca (mohorul) etc. Pajiștile degradate prin eroziune și alunecări fi pot reînierbate, creându-se pajiști artificiale, iar terenurile cu pante de peste 30 % vor fi folosite numai ca fânețe. 2.6. Influenta antropică Influența activității omului asupra solurilor are aspecte variate, de la luarea în cultură a terenurilor prin înlăturarea vegetației naturale, până la aplicarea de măsuri și lucrări de îmbunătățiri funciare și de ameliorare a solurilor. Influența înlăturării sau înlocuirii vegetației naturale Prin desțelenirea terenurilor se produce o frânare a procesului de acumulare a humusului, iar pe terenurile în pantă, se accelerează eroziunea solurilor. Prin defrișarea pădurilor și modificarea echilibrului natural s-au declanșat procese geomorfologice actuale de alunecări de teren, eroziune în suprafață și adâncime, etc. Influența lucrărilor solului Executarea corectă a lucrărilor solului are o influență pozitivă în ceea ce privește porozitatea, permeabilitatea, regimul de apă și aer, activitatea biologică și mobilizarea substanțelor nutritive din rezerva solului. Pe versanți, executarea lucrărilor pe contur, agroterasarea, afânarea adâncă, etc., se opun scurgerii apei pe pantă, protejează solul împotriva eroziunii în suprafață, contribuie la refacerea acestuia. Pe terenurile cu de exces umiditate de suprafață, arătura cu subsolaj sau afânarea adâncă, au ca efect eliminarea excesului de apă. Arătura de desfundare (la înființarea plantațiilor pomicole de sau viticole) duce la modificarea solurilor pe adâncimea de desfundare. Executarea incorectă a lucrărilor solului este de însoțită manifestarea unor influențe negative, dintre care menționăm: - executarea pe versanți a lucrărilor pe linia de cea mai mare pantă duce la accelerarea eroziunii în suprafață sau a eroziunii în adâncime; - defrișarea viilor terasate și lipsa de întreținere lucrărilor de a combatere a eroziunii solului existente (agroterase, benzi înierbate), duce la distrugerea în timp a acestor lucrări; - uorarea solului prea umed sau uscat duce la formarea prea de brazde, curele și respectiv bulgări mari, proces însoțit de deteriorarea structurii. Influența structurii și rotatia culturilor 45

Pagina 48

Cultivarea pe terenurile în pantă a păioaselor și evitarea prășitoarelor, introducerea în asolament a culturilor perene (amelioratoare), contribuie la stăvilirea eroziunii solurilor. Rezultate bune privind ameliorarea solurilor saline și alcalice se obțin prin cultivarea de plante rezistente la astfel de condiții: orzul, meiul, iarba de Sudan, etc. Cultivarea an de an pe acelasi sol a unei singure plante sau a unui număr redus de plante, duce la secătuirea solului în anumite elemente nutritive, la cumularea efectului remanent al unor pesticide, etc. Influența îngrășămintelor, amendamentelor și pesticidelor Aplicarea corectă a îngrășămintelor influențează favorabil proprietățile solului, astfel : e dezvoltarea mai bună a vegetației înseamnă sistem radicular mai bogat, deci materie organică mai multă pentru sol, posibilități sporite de formare a humusului, refacerea structurii solului, ameliorarea însușirilor fizice, chimice și biologice ale solului; e îngrășămintele organice acționează direct prin aportul de substanțe nutritive, intensifică activitatea microbiologică, mărirește conținutul de humus, îmbunătățește însușirile fizice și ameliorează solurile acide. Folosirea incorectă a îngrășămintelor (felul acestora, doza, modul de aplicare) poate duce la efecte negative în ce privește proprietățile solului, astfel; e aplicarea în cantități prea mari a dejecțiilor, folosirea apelor uzate fără ca în prealabil să fie trecute prin amenajări speciale, duc la poluarea solului; + aplicarea sistematică de cantități mari de îngrășăminte cu azot poate duce la concentrații nocive de nitrați și nitriți în sol și în plante, pe seama cărora se pot forma alte substanțe și mai toxice și chiar cancerigene; e aplicarea neuniformă a îngrășămintelor duce la formarea de vetre, cu repercursiuni negative atât asupra producției, cât și a solului. Amendarea solurilor urmărește neutralizarea sau corectarea reacției prea acide sau prea alcaline a acestora. Amendarea incorectă provoacă o înrăutățire a însușirilor solului. Folosirea gipsului, în loc de oxid sau carbonat de calciu pe solurile acide duce la transformarea acidității potențiale în aciditatea actuală. Utilizarea carbonatului de calciu în loc de sulfat de calciu pe solurile alcalice și alcalizate provoacă o intensificare a alcalinitătii, datorită formării de carbonat de sodiu, ca urmare a schimbului Ca-Na. Prin erbicidare se înlătură prașilele și se menajează structura solului. Folosirea nerațională a pesticidelor duce la poluarea solului și a apelor freatice. 46

Pagina 49

Influența irigației Pe suprafața teritoriului nu se găsește un sistem de irigații. Deficitul de umiditate înregistrat în ultimii ani, ca urmare a unui regim pluviometric redus și a unor temperaturi estivale ridicate, au dus la accentuarea deficitului de umiditate astfel că unele culturi agricole au fost afectate. Sub rezerva necesității unor studii, inclusiv pedologice, pentru a evalua necesitatea irigației semnalăm unele aspecte negative ale acesteia: = apa de irigației să fie de calitate sărătura pentru a nu sau polua solul; = aplicarea necontrolată a irigației destabiliza poate structura solului și poate modifica bilanțul apelor subterane; » se pot produce modificări fizice: creșterea compactității, micșorarea porozității și a vitezei de infiltrație a apei; = modificări chimice: mărirea capacității de schimb cationic, antrenarea nitraților din îngrășăminte, solubilizarea unor elemente, etc.; = accelerarea proceselor biochimice din sol. Influența lucrărilor de prevenire și combatere a eroziunii Pe suprafața teritoriului au fost executate o serie de lucrări de combatere a eroziunii solului: benzi înierbate, agroterase, nivelări de alunecări, care au avut un efect favorabil în combaterea eroziunii și alunecărilor. Lipsa de întreținere a acestor lucrări în momentul actual, duce la diminuarea efectului acestora până la anulare. Influența amenajărilor pentru plantatii de viti-pomicole Înființarea plantațiilor de vii și pomi, necesită lucrări de mobilizare adâncă a solului, de nivelare, modelare, terasare, ceea ce provoacă o schimbare radicală a învelișului de sol. 47

Pagina 50

3. SOLURILE Formarea solurilor din zonă s-a desfășurat sub influența unui ansamblu de factori pedogenetici (de solificare), dintre care cei mai importanți sunt: a) Factorul biologic Solificarea nu poate avea loc decât sub actiunea organismelor, în special a plantelor și microorganismelor. Vegetația, microflora și fauna acționează asupra solurilor îndeosebi prin modul de distribuție spațială a resturilor organice, prin calitatea și cantitatea materiei organice depuse anual la suprafață sau în interiorul solului și prin modul de transformare a resturilor vegetale. Sub aceste aspecte, acțiunea vegetației ierbacee asupra solului se deosebește mult de cea a vegetației lemnoase. În ceea ce privește vegetația ierbacee, principala sursă de substanțe organice pe seama cărora se formează humusul în sol o constituie rădăcinile. Aceasta se datorează faptului că resturile organice aeriene intervin în mică măsură în procesele pedogenetice, fiind îndepărtate de către om, vânt etc.. Spre deosebire de vegetația erbacee, subformația vegetală lemnoasă, sursa de bază a resturilor organice care participă la formarea humusului o constituie frunzele care cad anual la suprafața solului. Rădăcinile plantelor lemnoase nu participă decât în mică măsură la formarea humusului. b) Clima Se manifestă începând cu dezagregarea fizică și alterarea chimică a rocilor, descompunerea materiei organice, spălarea sărurilor solubile, etc. Astfel, dezagregarea și alterarea rocilor influențate direct sau indirect de climă duc la transformarea rocilor primare în roci ce pot asigura condiții minime instalării vegetației iar prin manifestarea în continuare a acestor procese în cadrul solificării, determină formarea principalelor componente minerale ale solului (săruri, oxizi, hidroacizi, minerale argiloase, nisip, praf, etc.). c) Relieful Relieful acționează în formarea, evoluția și diversificarea solurilor atât direct cât și indirect. Astfel, între sol și relief este o legătură atât de strânsă încât practic, orice schimbare survenită în cadrul reliefului se reflectă și în modificarea solului respectiv. Influența directă a reliefului se observă îndeosebi în zonele accidentate, în primul rând prin procesul de eroziune în suprafață, de care depind transportul și sortarea în lungul versanților a materialului rezultat prin alterarea rocilor. În șesuri importanța majoră o are microrelieful (microdepresiuni, micromovile, privaluri, gârle, conuri de dejecție, etc.) care au determinat, fie stagnarea apei și intensificarea proceselor de gleizare și înmlăștinire, fie existența unor suprafețe ridicate, zvântate, neinundabile sau rar inundabile. Mult mai importantă și mai complexă este influența indirectă a reliefului asupra învelișului de sol.Această influiență se manifestă prin redistribuirea căldurii și umidității pe diferite forme de relief în funcție de altitudine, pantă și expoziție. 48

Pagina 51

În funcție de relief, solurile se într-o dispun zonalitate altitudinală. Pe șesuri și văi soluri specifice apar ca : soluri aluviale, diferit gleizate și/sau sărăturate, gleiosoluri,etc. d) Apa freatică și pedofreatică Existența unui strat freatic la adâncime relativ mică determină, în primul rând, formarea în sol sau la baza solului a unui orizont gleizat specific solurilor hidromorfe. Stratul acvifer influențează de asemenea procesul de bioacumulare precum și procesul de eluviere a solului, modificând intensitatea de deplasare a sărurilor, bazelor sau coloizilor, sau provocând formarea unor orizonturi cu acumulare intensă a unor săruri. e) Rocile de solificare Influențează textura solurilor și unele proprietăți fizice și hidrofizice. În cadrul rocilor de solificare se disting: - depozite de argile-marne cu textură fină, care au favorizat producerea alunecărilor de teren; - depozite fluviale salinizate și alcalizate, care format pe s-au solonceacuri, solonețuri și aluviosoluri salinizate și/sau alcalizate; - depozite fluviale mijlocii în zonele mai înălțate de grind, pe care s-au format aluviosoluri tipice și molice. Solul reprezintă rezultatul acțiunii conjugate tuturor factorilor a pedogenetici enumerați, la care se adaugă timpul și factgorul Ei antropic. se înterpătrund și se influențează reciproc și prin numârul și variația lor, determină manifestarea unor procese pedogenetice specifice, care duc la formarea orizonturilor solurilor. Principalele procese pedogenetice care au stat la baza formării solurilor în zona studiată sunt: 1. Bioacumularea Bioacumularea este procesul de acumulare a humusului în urma descompunerii materiei organice materiei vegetale de către microorganisme printr-un ansamblu de procese biochimice și chimice. Lupașcu Gh. (1998) consideră condițiile alternante aerobe-anaerobe ca fiind cele mai favorabile pentru instalarea proceselor de humificare deoarece bacteriile aerobe și cele anaerobe sintetizează substanțele humice în condiții de umiditate suficientă. În condiții de umiditate insuficientă substanțele humice sunt fixate puternic de sol ducând la acumularea progresivă a humusului. Scăderea temperaturii și creșterea umidității solului, specific zonelor mai înalte, determină o mobilitate accentuată a microelementelor din sol. În cazul solurilor din clasa Cernisoluri, humusul format este de tip mull calcic alcătuit predominant din acizi huminici cenușii, saturați complet în bună sau măsură cu cationi bazici, îndeosebi de calciu. 49

Pagina 52

În zonele mai înalte, unde precipitațiile mai abundente determină levigarea relativ intensă a substanțelor minerale, se formează un humus de tip mull forestier, specific solurilor din clasa Luvisoluri, alcătuit din acizi huminici slab-moderat polimerizați. 2. Carbonatarea Carbonatarea este un proces complex prin care dioxidul de carbon, prezent în aerul și apa din sol provenit din respirația florei și faunei sau din descompunerea materiei organice, reacționează cu apa și formează acidul carbonic (H2CO3). Acesta este instabil și disociază în cea mai mare parte (99%) în dioxid de carbon (CO2) și apă (H20).Doar o mică parte (1%) disociază în hidrogen (H" sau 2H"), ionul carbonic (CO37%) și ionul bicarbonic (HCO».). Hidrogenul format înlocuiește cationi bazici (Ca, Mg, K, Na) din rețeaua cristalină care formează în soluția solului hidroxizi instabili transformați în carbonați (CaCO, MgCO3, KCO3, Na2C03). Dintre aceste săruri, carbonații de calciu și magneziu sunt greu solubili dar în prezența unei cantități mai mari de CO» aceștia trec în bicarbonați care sunt ușor solubili. În aceste condiții, prin procesele de eluviere și iluviere are loc migrarea carbonatului de calciu din partea superioară a profilului de sol și depunerea acestuia la baza profilului, în materialul parental, cu formarea un orizont calcic sau calxic sau carbonatoacumulativ, notat cu „Cca“. Conform S.R.T.S. (2012) orizontul carbonatoacumulativ conține carbonați de calciu fie sub formă difuză fie sub formă de neoformațiuni discontinue (pseudomicelii, vinișoare, eflorescențe, concrețiuni) în cantități de peste 12% În privința adâncimii de apariție a carbonaților, solurile pot fii proxicalcarice, cu carbonații de la suprafață, epicalcarice, cu carbonați între 26-50 cm, endocalcarice, cu carbonați între 51-100 cm și baticalcarice, cu carbonați între 101-150 cm. Adâncimea de apariție a carbonaților depinde de unii factori locali, precum precipitațiile atmosferice, panta terenurilor, permeabilitatea solurilor etc. Cantitatea de carbonat de calciu din orizontul Cca diferă în funcție de conținutul inițial în carbonați al materialului parental dar și de stadiul de evoluție a solului. Astfel, solurile mai tinere (cernoziomuri) conțin cantități mai mari de carbonați de calciu și magneziu care inhibă formarea solului, determină o reacție alcalină și împiedică translocarea argilei și humusului, comparativ cu solurile mai evoluate (preluvosoluri, luvosoluri) unde procesele de eluviere și iluviere au dus la translocarea și depunerea carbonaților la baza profilului. 50

Pagina 53

3. Argilizarea Argilizarea este procesul de formare a argilei sau a silicaților secundari hidratați prin reunirea silicei hidratate, a hidroxizilor de aluminiu și fier în complexe silicatice care cristalizează treptat, formarea argilei fiind posibilă și seama pe rețelei cristaline parțial distruse a mineralului primar (Lăcătușu R., 2000). Acest proces genetic apare în zona de silvostepă și de pădure pe soluri puternic decarbonatate și constă în îmbogățirea unui orizont cu argilă rezultată în urma alterării „în situ” a mineralelor argiloase. Orizontul de sol în care are loc acest proces se B cambic numește |cambiare (lat) = a schimba] și se notează cu simbolul By [verwitterung (germ.) = alterare] fiind relativ sărac în humus, roșcat sau ruginiu datorită oxizilor de fier liberi eliberați prin alterarea silicaților primari și structură poliedrică sau prismatică. În anumite cazuri, prezența rocile de solificare bogate în CaCO;, a precipitațiilor reduse și insolației mai puternice are loc regradarea carbonaților spre orizonturile superioare a profilului mai ales pe versanții cu expoziție sudică și vestică. În astfel de condiții s-au format cermnoziomurile cambice regradate caracterizate prin CaCO; în orizontul prezența Bv. 4. Argiloiluvierea Argiloiluvierea constă în îmbogățirea cu argilă a orizonturilor inferioare ale profilului de sol prin levigarea (eluvierea) de către provenită din apa precipitații a compușilor dizolvați în ea și depunerea (iluvierea) acestora la diferite adâncimi. Orizonturile „sărăcite” de compușii organo-minerali devin mai deschise la culoare și sunt numite eluviale, iar orizontul îmbogățit în argilă se orizont numește Bt (argic) caracterizat prin acumularea argilei, de regulă cu cel puțin 20% mai mare față de orizonturile din partea Superioară a profilului de sol, sub forma unor pelicule fine depuse în jurul agregatelor structurale. Indicele de diferențiere texturală (dt), calculat ca al raport procentului de argilă din orizontul B față de procentul de argilă din orizontul A sau E, reprezintă un indicator important de diferențiere granulometrică dintre orizonturile pedogenetice ale profilului de sol din clasa Luvisoluri în arealul studiat. Conform L.C.P.A (1987), după indicele de diferențiere texturală (ldt), solurile se grupează astfel: - soluri nediferențiate textural -Idt <1.2 51

Pagina 54

- soluri slab diferențiate textural -Idt 1.3-1.5 - soluri moderat diferențiate textural -ldt 1.6-2.0 - soluri puternic diferențiate textural -Idt 2.1-2.5 - soluri foarte puternic diferențiate textural -Idt >2.6 5. Gleizarea și stagnogleizarea Gleizarea pedogenetică este un proces biochimic care, pe lângă saturația cu apă, este condiționată de prezența materiei organice, temperatura mai mare de 0 biologic (5%C) și condiții de reacție favorabile dezvoltării microorganismelor reducătoare (SRTS, 2012). În exces permanent de apă se formează un orizont „Gr“ cu proprietăți reductomorfe, asociat cu orizontul A, B sau C în care culorile de reducere depășesc 50% din masa solului. În funcție de stadiul de oxidare sau reducere a compușilor de fier și mangan și de materialele în care se formează, acest orizont poate avea culori albăstru-verzui în materiale lutoase și argiloase, culori prodominant negre în materiale bogate în sulfuri și culori albicioase în materiale calcaroase, iar în nisipuri culorile sunt cenușii până la alb sau cenușii verzui. În condiții alternative de aerobioză și anaerobioză se formează un orizont „Gox“ cu proprietăți redoximorfe, asociat cu orizontul A, B sau C în care culorile de reducere apar în proporție de 16-50% din masa solului, orizontul având aspect marmorat cu pete brun-roșcate, brun-gălbui. Stagnogleizarea este determinată de apa provenită din precipitații care stagnează temporar la suprafață sau în partea superioară a profilului de sol deasupra unui orizont impermeabil sau slab permeabil. Acesta se notează cu litera „w"“ și se adaugă simbolurilor orizonturilor majore pe care se grefează. 6. Salinizarea și alcalizarea Salinizarea este procesul pedogenetic care constă în îmbogățirea solului în săruri ușor solubile din apa freatică mineralizată situată la mică adâncime. În aceste condiții solul este umezit până la suprafață și, în urma evaporării intense, sărurile se acumulează în profilul de sol sub forma unui orizont hiposalic (sc) dacă conținutul total de săruri solubile este de 0.10- 0.15% sau 100-150 mg/100 g sol (în funcție de textură și tipul de salinizare) sau se formează un orizont salic (sa) când conținutul total de săruri solubile este de cel puțin 1.0-1.15% respectiv 1001-1501 mg/100 g sol Alcalizarea apare atunci când nivelul apei freatice puternic mineralizată coboară, acumularea sărurilor încetează și, cu timpul, acestea sunt levigate în profunzime de apa din precipitații. Astfel, complexul coloidal este îmbogățit cu ioni de Na iar humusul și argila dispersează în apă, migrează pe profil și se acumulează la o anumită adâncime unde formează un orizont Bt natric (Btna). Orizontul cu conținut de 5-15% Va (Na% din T) este hipontric și se notează cu „ac“, iar orizontul cu peste 16% Va este natric și se notează cu „na“. 52

Pagina 55

3.1. Lista unităților de sol (US) și caracterizarea acestora COMPLEXE DE SOLURI US1_ Complexe de soluri în zonă de văi înguste format din: -Aluviosol calcaric-molic-gleic-salsodic, epigleic, proxihiposalic, epihiponatric, proxicalcaric, argilolutos / argiloutos, dezvoltat pe materiale fluviale (40%). -Gleiosol calcaric-molic-cernic-salsodic, proxigleic, proxihiposalic, epihiponatric, proxicalcaric, argilolutos / argiloutos, dezvoltat pe materiale fluviale (60%). US2_Complexe de soluri în zonă de alunecări stabilizate și semiactive format din: -Cernoziom calcaric, endocalcaric, lutoargilos mediu / lutoargilos mediu, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune slabă-puternică în suprafață (70%). -Antrosol erodic-cernocambic, lutoargilos mediu / lutoargilos mediu, dezvoltat pe materiale deluviale (30%). US3_Complexe de soluri în zonă de alunecări stabilizate și semistabilizate format din: -Cernoziom cambic-salinic, proxihiposalic, endocalcaric, lutoargilos mediu / lutoargilos mediu, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune slabă-moderată în suprafață (70%). -Antrosol erodic-cernocambic-salinic, lutoargilos mediu / lutoargilos mediu, dezvoltat pe materiale deluviale (30%). 53

Pagina 56

UNITATEA TERITORIALĂ DE SOL (US) NR. 1 Denumire sol: Complexe de soluri în zonă de văi înguste format din: -Aluviosol calcaric-molic-gleic-salsodic, epigleic, proxihiposalic, epihiponatric, proxicalcaric, argilolutos / argilolutos, dezvoltat pe materiale fluviale (40%). -Gleiosol calcaric-molic-cernic-salsodic, proxigleic, proxihiposalic, epihiponatric, proxicalcaric, argilolutos / argiloutos, dezvoltat pe materiale fluviale (60%). Formula de sol: AS ka-mo-gc-ss / G4 - S2- A2- k-AL/AL - Tf-a GS ka-mo-ce-ss / G - S2- A2-k-AL/AL - Tf-a Nr. profilul de sol: - Suprafața US: 12.51 ha Județul: Iași Teritoriul administrativ: Rediu Răspândire: Fund de vale Aspectul suprafeței terenului: Uniform cu ușoare microdepresiuni Condițiile naturale în care apare: S-a format pe văi înguste, altitudine 68-100 m, panta terenului de sub 3%, apa freatică la adâncime variabilă de 1.0-1.5 m, materiale fluviale salifere, vegetației de silvostepă (figura nr.3). Caracteristicile morfologice și fizico-chimice Morfologice Profil de tip (figura nr.3): Amsc = 0 — 32 cm, textură argilolutoasă, culoare brun cenușiu închis (10 YR 4/2) la umed, structură glomerular slab dezvoltată, reavăn, friabil în stare umedă, neplastic, slab adeziv, afânat, efervescență slabă cu HCI, coprolite, trecere treptată; ACk scac= 32 — 45 cm, textură argilolutoasă, culoare brun cenușiu închis (10 YR 4/2) la umed cu pete brun gălbui (10YR 5/8), structură glomerular slab dezvoltată, reavăn, friabil în stare umedă, neplastic, slab adeziv, afânat, efervescență slabă cu HCI, coprolite, trecere treptată; 54

Pagina 57

CGoxscac = 45 — 70 em, textură argilolutoasă, culoare brun închis (10 YR la 3/3) umed, cu pete ruginii-cenușii, structură prismatică slab dezvoltată, umed, foarte tare în stare slab umedă, plastic, slab adeziv, slab compact, de pete săruri, efervescență slabă cu HCI, trecere treptată; CGrseac = 70 — 90 cm, textură argilă medie, culoare brun închis (10YR 3/3) la umed, cu pete cenușii-vineții, structură prismatică, umed, foarte tare în stare umedă, moderat plastic, moderat adeziv, slab compact, de pete săruri, efervescență slabă cu HCI, Fig. 3 Complexe de Aluviosoluri și Gleiosoluri pe văi înguste. 55

Pagina 58

UNITATEA TERITORIALĂ DE SOL (US) NR. 2 Denumire sol: Complexe de soluri în zonă de alunecări stabilizate și semiactive format din: _Cernoziom calcaric, endocalcaric, lutoargilos mediu / lutoargilos mediu, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune slabă-puternică în suprafață (70%). -Antrosol erodic-cernic, lutoargilos mediu / lutoargilos mediu, dezvoltat pe materiale deluviale (30%). Formula de sol: CZ ka / ki - TT/TT - Sp —t /eun-13 AT er-cz / ky—TT/TT - Sp —t/ e14 Nr. profilul de sol: 1,45 Suprafața US: 298 ha Județul: Iași Teritoriul administrativ: Rediu Răspândire: Versanți Aspectul suprafeței terenului: Neuniform Condițiile naturale în care apare: S-a format pe versanți degradați de alunecări de teren și eroziune în suprafață, altitudine 75-150 m, panta terenului 15-25%, apa freatică peste 10 m, materiale deluviale, vegetației de silvostepă. Caracteristicile morfologice și fizico-chimice Morfologice Profil de tip Antrosol erodic cernic (figura nr.4): AC = 00 — 18 cm, textură lutoargiloasă, culoare brună (10 YR 4/3) la umed, structură slab poiedrică, reavăn, neplastic, neadeziv, slab compact, efervescență slabă cu HCI, trecere treptată; Ck = 18 — 60 cm, textură lutoargiloasă, culoare brun gălbui (10YR 5/4) la umed, structură. slabă, slab compact în stare umedă, neplastic, neadeziv, efervescență moderată cu HCI; 56

Pagina 59

Cea = 60 — 80 cm, textură lutoargiloasă, culoare gălbui bruniu (10YR 6/7) la umed, nestructurat, slab compact în stare umedă, neplastic, neadeziv, efervescență puternică cu HCI. Fizico-chimice > Reacția solului este slab alcalină (pH = 7.5 — 7.9); > Rezerva de humus este moderată (154 t/ha); > Conținut moderat în azot total (N = 0.148 %); > Conținut moderat în fosfor mobil (P = 24 ppm); > Conținut mare în potasiu mobil (K = 226 ppm); >» Conținutul în CaCO total este mare-moderată (7-17%). e, i, Fig. 4 Succesiune de orizonturi la Antrosol erodic-cernic. 57

Pagina 60

UNITATEA TERITORIALĂ DE SOL (US) NR. 3 Denumire sol: Complexe de soluri în zonă de alunecări stabilizate și semistabilizate format din: -Cernoziom cambic-salinic, proxihiposalic, endocalcaric, lutoargilos mediu / lutoargilos mediu, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune slabă-moderată în suprafață (70%). -Antrosol erodic-cernocambic-salinic, lutoargilos mediu / lutoargilos mediu, dezvoltat pe materiale deluviale (30%). Formula de sol: CZ cb-sc / S2- TT/TT - Sp -t/eu-n AT er-cc-sc / S> - TI/TT - Sp -t/ es4 Nr. profilul de sol: 2,3,6 Suprafața US: 260 ha Județul: Iași Teritoriul administrativ: Rediu Răspândire: Versanți Aspectul suprafeței terenului: Neuniform Condițiile naturale în care apare: S-a format pe versanți degradați de alunecări de teren și eroziune în suprafață, altitudine 75-150 m, panta terenului 15-25%, apa freatică peste 10 m, materiale deluviale, vegetației de silvostepă. Caracteristicile morfologice și fizico-chimice Morfologice Profil de tip : Ațsce = 00 — 15 cm, textură lutoargiloasă, culoare brună foarte închis (10 YR 2/2) la umed, structură glomerulară grăunțoasă, reavăn, friabil în stare umedă, neplastic, neadeziv, afânat, trecere treptată; Amsc = 15 — 25 cm, textură lutoargiloasă, culoare brună foarte închis (10 YR 2/2) la umed, structură glomerulară grăunțoasă, reavăn, friabil în stare umedă, neplastic, neadeziv, afânat, trecere treptată; 58

Pagina 61

ABsc = 25 — 60 cm, textură lutoargiloasă, culoare brună foarte închis (10 YR 2) la umed, cu pete brun gălbui închis (10YR 4/6), structură poliedrică subangulară slab dezvoltată, reavăn, ferm în stare umedă, neplastic, neadeziv, slab trecere compact, clară; Byscac = 60 — 85 em, textură lutoargiloasă, culoare brună gălbui închis (10 YR 4/6) la umed, structură prismatică slab dezvoltată, reavăn, ferm în stare umedă, neplastic, neadeziv, slab compact, trecere treptată; Fizico-chimice vY Reacția solului este slab alcalină (pH = 7.4 — 8.3); Yv Rezerva de humus este moderată (139 Vha) iar în unele zone mică foarte și mică; Yv Conținut moderat-foarte mic în azot total (N = 0.167 — 0.055 %); vyYv Yv Conținut mic în fosfor mobil (P = 14- 8 ppm); Conținut mare-mijlociu în potasiu mobil (K = 233 - 185 ppm); Solul este slab salinizat (CTSS = 256 mg/100 sol). g 4. FACTORII LIMITATIVI A PRODUCȚIEI PASTORALE SI MĂSURI DE PUNERE ÎN VALOARE A PAJIȘTILOR Din evaluarea însușirilor pedo-geomorfologice ale terenurilor, rezultă o serie de factori limitativi (deficiențe) ai producției, care determină o serie de în restricții folosirea lor agricolă. Restricțiile se referă atât la condițiile existente, care diminuează recoltele, cât la și pericolul apariției prin exploatare a unor degradări, având aceleași efecte. Cu exceptia unor restricții neameliorative (climă, volum edafic), majoritatea, restricțiilor sunt ameliorative. Principalele restricții (factori limitativi) ai producției pastorale din arealele studiate pentru amenajare pastorală sunt: 1 ) eroziunea în suprafață; 2 ) eroziunea în adâncime; 3 ) alunecările de teren; 4 ) excesul de umiditate de natură freatică; 5 ) salinizarea; 59

Pagina 62

6) alcalizarea. 1. Eroziunea în suprafață 558_ha — 98 % din suprafața cartată pedologic de 570.51 ha (Us 2, 3); Eroziunea în adâncime — se întâlnește în cadrul alunecărilor de teren; Alunecările de teren 558_ha — 98 % din suprafață cartată pedologic (US 2, 3); NOAA» Excesul de umiditate freatică 12.51_ha — 2 % din suprafață cartată pedologic (US 1); Salinizarea 272.51 ha — 48 % din suprafață cartată pedologic (US 1, 3). Alcalizarea 12.51 ha — 2 % din suprafață cartată pedologic (US 1). Combaterea eroziunii în suprafată a solului -Limitarea sezonului de pășunat la cel optim, între Sf. Gheorghe (23 aprilie) și Sf. Dumitru (26 octombrie) cca. 185 zile pentru zona de dealuri și interzicerea pășunatului pe perioada de toamnă iarnă și primăvara devreme, pentru ca ierburile să se „odihnească” în sezonul rece; -Evitarea pe cât posibil a pășunatului pe pante pe timp ploios și sol umed, căutând locurile mai zvântate, bine drenate sau terenurile plane; -Respectarea încărcării cu animale evitarea suprapășunatului și supratârlirii, care răresc și produc goluri în covorul ierbos a cărui sol este mai sensibil la eroziune (focare de eroziune); -Fertilizarea cu îngrășăminte organice (gunoi și târlire) și chimice (NPK) pentru îndesirea covorului ierbos, realizarea unor producții de iarbă corespunzătoare și a unei țeline dense; -Supaînsămânțarea golurilor din pajiște și a celor cu covor rărit datorită diferitelor cauze amintite mai înainte; -Stoparea râmăturilor de porci domestici și mistreți prin măsuri specifice de limitare a prezenței lor pe pajiștile în pantă și alte măsuri. Dintre măsurile curative se amintesc în continuare: -Pe pajiștile cu covor ierbos foarte rar se face mobilizarea superficială a solului pe curba de nivel, se seamănă un amestec adecvat, la 1,5 cm adâncime și se tăvălugește, în primul an se 60

Pagina 63

folosește în regim de fâneață și în anii următori în toate modurile cunoscute respectând pășunatul rațional; -Realizarea cu pluguri speciale a unor valuri de pământ ce se înierbează, care colectează apa de pe versanți și o dirijează spre un emisar având de lățimea 1,5 — 2 m și adâncimea canalului de 40-50 cm și o distanță va

Textul este prea lung pentru a fi afișat integral. Deschide fișierul pentru restul paginilor.