Document
Document, Comuna Rediu
Fișierul original pe site-ul primăriei
PDF · 17,4 MB · modificat pe site: 21.05.2024
Pagina sursă
Cum citez acest document
Document, Comuna Rediu, jud. Iași. Sursa: https://www.primariarediu.ro/wp-content/uploads/2023/04/monografie-rediu-ion-muscalu-2012.pdf (arhivat pe acte-primarii.ro: https://acte-primarii.ro/iasi/rediu/1809-document-comuna-rediu, 04.11.2026)
Textul afișat a fost obținut prin recunoaștere automată (OCR) și poate conține greșeli. Documentul oficial este fișierul publicat de primărie.
Semnalează o problemă (text greșit, date personale, document scos de primărie)
Pagina 1
Jon Muscalu
nedivlviTătar)
( Rediu lui Tătar )
REDIU
monografie
UI
So aut 144023 La €
Pagina 2
REDIU
monografie
Pagina 3
Ion Muscalu
|
Coperta: vedere de ansamblu de pe Dealul Breazu
R E D || U
( Rediu lui Tătar )
— istorie și legendă —
Consilier literar: Constantin Parascan
monografie
O Editura Danaster, 2012
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
MUSCALU, ION
Rediu : (Rediu lui Tatar) / lon Muscalu. - Iași : Danaster, 2012
ISBN 978-606-8144-02-3
908(498 Rediu)
Bdituna SBanastev
Iași, 2012
Pagina 4
Ion Muscalu
|
Coperta: vedere de ansamblu de pe Dealul Breazu
R E D || U
( Rediu lui Tătar )
— istorie și legendă —
Consilier literar: Constantin Parascan
monografie
O Editura Danaster, 2012
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
MUSCALU, ION
Rediu : (Rediu lui Tatar) / lon Muscalu. - Iași : Danaster, 2012
ISBN 978-606-8144-02-3
908(498 Rediu)
Bdituna SBanastev
Iași, 2012
Pagina 5
Altitudinea reliefului diferă de la un sector la altul, ridicându-se
în partea înaltă la 206 m în Dealu Breazu, 197 m în Dealu la Coșere,
163 m în Dealu Mârzești, 150 m în Dealul Beldiman și Dealu Zof, iar în
Dealu Uric altitudinea este de 121 m, pentru ca în depresiunea de
contact valoarea medie să coboare sub 90 m.
Înclinarea versanților, a formelor de relief, este cuprinsă între 1*
și 25%, cu pante mai mici de până la 5” pe platourile Mârzești și
Beldiman, sau 20-250, în Dealu Breazu, pe partea activă a versantului.
Fragmentarea reliefului în zona perimetrului comunei Rediu are
valori mici, ceea ce explică într-o oarecare măsură intensitatea mare a
proceselor geomorfologice actuale.
Dispoziția reliefului, orientarea culmilor deluroase este în
general perpendiculară cu direcția râului Bahlui, excepție făcând pârâul
Izvoarele (Zahorna), pe când culmile secundare prezintă o orientare
paralelă cu afluenții săi.
Expoziția versanților cu orientare sudică, sud-vestică sau sud-
estică aflați sub incidența favorabilă a radiațiilor solare determină un
aport deosebit de energie calorică și luminoasă, condiționând în sol și la
suprafața lui un regim termic și hidric propice dezvoltării pomiculturii și
viței-de-vie.
Forma versanților, în general neregulată, cu convexități și
concavități, ogașe și ravene, alunecări vechi sau actuale, cu procese de
eroziune de suprafață este favorabilă sau nu culturii viticole, astfel,
înlăturarea parțială sau totală a humusului de pe formele convexe ale
versanților a dus la depunerea acestuia în formele concave, contribuind
la formarea unor soluri cu un potențial fertil sporit.
Relieful de tip structural acoperă peste 50% din suprafața
actuală a comunei Rediu și este reprezentat interfluvii lipsite de un
înveliș aluvial sau coluvial și versanți cu o înclinare mai mare de 3-4*
„modelați prin ablație, eroziune liniară, ce poate ajunge până la
intensitate torențială și alunecări de teren”.
Domnul Vasile comunei Rediu, Văile structurale au evoluat în detrimentul interfluviilor
Haidău, primarul
inițiatorul și susținătorul apariției acestei monografii învecinate, adâncirea și lărgirea văilor, ca și retragerea verșanților au
L
fost favorizate și de alcătuirea petrografică. -
Configurația și orientarea liniilor principale de relief, diferența
de altitudine și mai ales dinamica regională și locală a atmosferei,
determină specificul climatic al zonei, care la Rediu prezintă caracterul
de tranziție, dintre cel pronunțat continental est-european al Câmpiei
Colinare a Moldovei și cel moderat continental central-european al
Podișului Central Moldovenesc.
Colinele au o înfățișare domoală, ușor bombate și sunt înclinate
13
Pagina 6
treptat spre albia minoră a râului Bahlui sau a afluenților râului Cacaina rar și cu slabă intensitate culturile agricole.
din partea de NE a teritoriului comunei, iar versanții văilor se prezintă Pe văile, versanții și dealurile joase, iarna și în de
anotimpurile
într-o diversitate, „care atestă varietatea condițiilor genetico-evolutive tranziție se manifestă numitele inversiuni termice (înghețuri, brume
așa
naturale, ca și efectele utilizării antropice îndelungate a terenurilor”. ș.a.). Cele mai scăzute temperaturi minime, atât în luna aprilie, cât și în
Cele mai frecvente procese de degradare și eroziune a solului luna octombrie, se înregistrează de-a lungul văilor, un fenomen deosebit
sunt spălarea, eroziunea torențială, surpările și în mod deosebit unde apar curenți de aer foarte reci, care „pârlesc“ viile și pomii
alunecările de teren, care au afectat în ultimele decenii relieful comunei fructiferi din zonele respective. Primele înghețuri în a doua
apar parte a
Rediu (Dealu Breazu, Beldiman, Capu Rediului ș.a.), fenomene lunii octombrie, iar ultimele se prelungesc până la sfârșitul lunii aprilie.
generate de exploatarea necorespunzătoare a suprafețelor agricole, prin Numărul zilelor de vară, când temperatura depășește 25*C, este de
distrugere a teraselor amenajate pe curbele de nivel, practicarea aproximativ 60 zile anual, cu tendințe de creștere la 68 sau uneori la 92
arăturilor și a lucrărilor de întreținere a culturilor din deal în vale, prin de zile, cum s-a întâmplat în 2003.
așa
defrișarea abuzivă a suprafețelor împădurite și tăierea fără discernământ
a viilor și livezilor etc. 5. Precipitațiile atmosferice au o cantitate medie de 550
mm
De o deosebită gravitate au fost alunecările de teren din anii '70, anual, din care 370 mm în perioada de vegetație cu un maxim în luna
când vechiul sat, Capu Rediului a fost afectat aproape în totalitate, iunie și un minim în luna martie. Ploile torențiale sunt mai frecvente
sătenii fiind nevoiți să se mute în satul Breazu. sfârșitul primăverii și în lunile de vară.
spre
Fragmentarea accentuată a reliefului, energia mare a acestuia și Cea mai mare secetă s-a produs în 1946, urmând după anul
unghiurile formate de razele soarelui cu suprafețele diferit înclinate de secetos din 1945, istoria consemnând ani secetoși în 1750, 1815, 1873,
relief generează o încălzire diferențiată a aerului de deasupra lor. 1903, 1907, dar și în 1951, 1957, 1960, 2000 și 2007.
Durata de strălucire a Soarelui (insolația) are la Rediu valori de Anul 1946 a fost cel mai secetos an din secolul fenomen
trecut,
peste 2000 ore /an, cu un maxim în luna mai, de 330 h și un minim în datorat deficitului de precipitații, temperaturilor ridicate din timpul
luna ianuarie, de circa. 60 h. verii, cu un număr mare de zile toride, de 30*C, de
peste nopți tropicale
Perioada îndelungată de insolație din zonă (din martie și până în peste 20*C și o scăzută umezeală a aerului. Recoltele de cereale fost
au
octombrie, inclusiv) determină și în perimetrul comunei Rediu compromise în totalitate. Foametea și efectele ei au determinat migrarea
dezvoltarea optimă a viticulturii și pomiculturii. populației alte zone ale țării.
spre
Clima din comuna Rediu are o serie de particularități specifice, Înghețul puternic produs în primăvara anului 1948 produs
a
determinate de situarea în aria de interferență a Câmpiei Colinare a distrugerea în comuna Rediu a unor importante de
suprafețe grâu, viță-
Moldovei cu Podișul Central Moldovenesc, caracteristicile locale ale de-vie și pomi fructiferi.
reliefului, diferența de altitudine și de fragmentare a terenului, de gradul Cantitățile mari de precipitații s-au produs în 1912 (1014
mm) și
de înclinare și poziția față de soare, de natura suprafețelor, de circulația în 1969 (812 mm). Ploile sub formă de în număr
averse se produc și cu
aerului (umed sau uscat) de gradul de poluare din zonă ș.a. intensitate mică, mai cantitate de atmosferice
cea mare precipitații
căzute la Rediu s-a produs în ultima vreme în ziua de 13 iulie 2000,
4. Temperatura medie anuală este de 9,5, cu maxima medie în când s-a înregistrat cantitatea de 58,3 în 24 h.
mm
luna iulie (21,30) și minima medie în luna ianuarie (-3,9*C). atmosferice din anului 1969 1973
Precipitațiile vara și au
Maxima absolută lunară s-a înregistrat în luna august a anului provocat și susținut masive alunecări de în mod deosebit coasta
teren, pe
2000 (39,5*C), iar minima absolută (-35*C) a fost în luna decembrie Munteni, 1969, cele de la Rediului, Zof Valea din
sau Capu și Lupului,
2002, rezultând o amplitudine termică absolută ridicată (53,79). 1973.
Pe suprafața terenurilor situate la peste 140-150 m temperatura Numărul mediu al zilelor ninsoare este aici de 30
cu aproximativ
aerului coboară foarte rar în cursul lunilor aprilie-mai și septembrie- anual, primele ninsori lunii octombrie, iar
producându-se spre sfârșitul
octombrie sub zero grade, fapt ce denotă că înghețurile și brumele târzii ultimele în luna martie și în luna când cade omăru/
excepțional aprilie,
de primăvară, ca și înghețurile și brumele timpurii de toamnă afectează mieilor.
14 15
Pagina 7
treptat spre albia minoră a râului Bahlui sau a afluenților râului Cacaina rar și cu slabă intensitate culturile agricole.
din partea de NE a teritoriului comunei, iar versanții văilor se prezintă Pe văile, versanții și dealurile joase, iarna și în de
anotimpurile
într-o diversitate, „care atestă varietatea condițiilor genetico-evolutive tranziție se manifestă numitele inversiuni termice (înghețuri, brume
așa
naturale, ca și efectele utilizării antropice îndelungate a terenurilor”. ș.a.). Cele mai scăzute temperaturi minime, atât în luna aprilie, cât și în
Cele mai frecvente procese de degradare și eroziune a solului luna octombrie, se înregistrează de-a lungul văilor, un fenomen deosebit
sunt spălarea, eroziunea torențială, surpările și în mod deosebit unde apar curenți de aer foarte reci, care „pârlesc“ viile și pomii
alunecările de teren, care au afectat în ultimele decenii relieful comunei fructiferi din zonele respective. Primele înghețuri în a doua
apar parte a
Rediu (Dealu Breazu, Beldiman, Capu Rediului ș.a.), fenomene lunii octombrie, iar ultimele se prelungesc până la sfârșitul lunii aprilie.
generate de exploatarea necorespunzătoare a suprafețelor agricole, prin Numărul zilelor de vară, când temperatura depășește 25*C, este de
distrugere a teraselor amenajate pe curbele de nivel, practicarea aproximativ 60 zile anual, cu tendințe de creștere la 68 sau uneori la 92
arăturilor și a lucrărilor de întreținere a culturilor din deal în vale, prin de zile, cum s-a întâmplat în 2003.
așa
defrișarea abuzivă a suprafețelor împădurite și tăierea fără discernământ
a viilor și livezilor etc. 5. Precipitațiile atmosferice au o cantitate medie de 550
mm
De o deosebită gravitate au fost alunecările de teren din anii '70, anual, din care 370 mm în perioada de vegetație cu un maxim în luna
când vechiul sat, Capu Rediului a fost afectat aproape în totalitate, iunie și un minim în luna martie. Ploile torențiale sunt mai frecvente
sătenii fiind nevoiți să se mute în satul Breazu. sfârșitul primăverii și în lunile de vară.
spre
Fragmentarea accentuată a reliefului, energia mare a acestuia și Cea mai mare secetă s-a produs în 1946, urmând după anul
unghiurile formate de razele soarelui cu suprafețele diferit înclinate de secetos din 1945, istoria consemnând ani secetoși în 1750, 1815, 1873,
relief generează o încălzire diferențiată a aerului de deasupra lor. 1903, 1907, dar și în 1951, 1957, 1960, 2000 și 2007.
Durata de strălucire a Soarelui (insolația) are la Rediu valori de Anul 1946 a fost cel mai secetos an din secolul fenomen
trecut,
peste 2000 ore /an, cu un maxim în luna mai, de 330 h și un minim în datorat deficitului de precipitații, temperaturilor ridicate din timpul
luna ianuarie, de circa. 60 h. verii, cu un număr mare de zile toride, de 30*C, de
peste nopți tropicale
Perioada îndelungată de insolație din zonă (din martie și până în peste 20*C și o scăzută umezeală a aerului. Recoltele de cereale fost
au
octombrie, inclusiv) determină și în perimetrul comunei Rediu compromise în totalitate. Foametea și efectele ei au determinat migrarea
dezvoltarea optimă a viticulturii și pomiculturii. populației alte zone ale țării.
spre
Clima din comuna Rediu are o serie de particularități specifice, Înghețul puternic produs în primăvara anului 1948 produs
a
determinate de situarea în aria de interferență a Câmpiei Colinare a distrugerea în comuna Rediu a unor importante de
suprafețe grâu, viță-
Moldovei cu Podișul Central Moldovenesc, caracteristicile locale ale de-vie și pomi fructiferi.
reliefului, diferența de altitudine și de fragmentare a terenului, de gradul Cantitățile mari de precipitații s-au produs în 1912 (1014
mm) și
de înclinare și poziția față de soare, de natura suprafețelor, de circulația în 1969 (812 mm). Ploile sub formă de în număr
averse se produc și cu
aerului (umed sau uscat) de gradul de poluare din zonă ș.a. intensitate mică, mai cantitate de atmosferice
cea mare precipitații
căzute la Rediu s-a produs în ultima vreme în ziua de 13 iulie 2000,
4. Temperatura medie anuală este de 9,5, cu maxima medie în când s-a înregistrat cantitatea de 58,3 în 24 h.
mm
luna iulie (21,30) și minima medie în luna ianuarie (-3,9*C). atmosferice din anului 1969 1973
Precipitațiile vara și au
Maxima absolută lunară s-a înregistrat în luna august a anului provocat și susținut masive alunecări de în mod deosebit coasta
teren, pe
2000 (39,5*C), iar minima absolută (-35*C) a fost în luna decembrie Munteni, 1969, cele de la Rediului, Zof Valea din
sau Capu și Lupului,
2002, rezultând o amplitudine termică absolută ridicată (53,79). 1973.
Pe suprafața terenurilor situate la peste 140-150 m temperatura Numărul mediu al zilelor ninsoare este aici de 30
cu aproximativ
aerului coboară foarte rar în cursul lunilor aprilie-mai și septembrie- anual, primele ninsori lunii octombrie, iar
producându-se spre sfârșitul
octombrie sub zero grade, fapt ce denotă că înghețurile și brumele târzii ultimele în luna martie și în luna când cade omăru/
excepțional aprilie,
de primăvară, ca și înghețurile și brumele timpurii de toamnă afectează mieilor.
14 15
Pagina 8
Bruma apare uneori în a doua decadă a lunii septembrie și izvorăște din partea de N a masivului Dealu Mare, la altitudinea de
extrem de rar în luna mai. În ultimii ani, cele mai frecvente nopți cu 500 m, curge pe direcția E și SE, pe o distanță de 110,5 km, până la
brumă s-au produs în lunile de iarnă, fiind mai intense pe văi și pe vărsarea sa în Jijia, primind de pe partea stângă, înainte de a intra pe
versanții de până la 150 m altitudine. teritoriul orașului Iași, apa pârâului Rediu, cu afluentul său Breazu,
Numărul nopților în care se produce fenomenul de rouă este de având un bazin hidrografic de 11 km p. Pârâul Rediu izvorăște de sub
cca 32 nopți anual, mai frecvent în lunile iunie și septembrie, dar și în șaua Dealului Breazu și a platoului Mârzești, de la o altitudine de cca
lunile august și octombrie. 163 m, având un debit la izvor de 0,13 1 / sec. și o viteză de scurgere a
Atât bruma cât și roua au o frecvență mai mare pe văi și pe apei de 0,14 m / sec.
versanții de mică altitudine, la acestea contribuind procesele de Rețeaua hidrografică ce străbate teritoriul comunei Rediu mai
inversiune termică cu mare desfășurare în perioadele de calm cuprinde pâraiele Zahorna și Izvoarele, care întregesc în partea de NE
atmosferic. apele râului Cacaina, precum și pârâul Valea Lupului, cu afluenții săi,
Ceața în zona Rediu are o frecvență moderată (26,4 zile medie Uric și Zof.
anuală) și o intensitate redusă, pe când poleiul înregistrează o apariție Scurgerea apei din bazinul hidrografic al râului Rediu (Fundu
foarte redu Văii) exprimă cel mai bine caracteristicile climatice și hidrologice
Chiciura (poleiul) se produce preponderent în lunile de iarnă și locale, care se încadrează în regimul ținuturilor cu climat temperatare o frecvență mică, de 5,1 media anuală. continental, cu variații mari de debit și de nivel în întreaga perioadă a
anului, cu îngheț îndelungat în lunile de iarnă și cu ape foarte mici în
6. Dinamica atmosferică. Vânturile din arealul Rediu au cea mai mare parte a verii și toamnei.
anumite caracteristici determinate de frecvența mare a vântuirilor din Alimentarea cu apă a râurilor și pâraielor de pe teritoriul
direcția nord-est (22,7%), atât ca valori medii anuale (27,3%), cât și ca comunei Rediu se face preponderent din surse de suprafață, reprezentate
valori extreme de peste 70%, viteza medie anuală este de 5 m/s. Cea de apa ploilor și din topirea zăpezilor, dar și din surse subterane, care au
mai mare frecvență a vânturilor de nord-est se înregistrează în lunile o pondere de alimentare redusă, însă au o caracteristică importantă prin
iunie (33,2%) și august (30,2%). faptul că asigură o scurgere permanentă și continuă.
Vânturile de sud-est și nord-vest au o frecvență și viteză mult Apele subterane de adâncime, acumulate în depozite
mai redusă, cu valori de sub 10% și respectiv sub 2 m/s. Crivățul sedimentare, au o duritate mare, cu mineralizare ridicată și caracter
manifestându-se uneori cu intensitate, având influențele sale negative ascensional, bogate în sulf și magneziu au fost semnalate de foarte
asupra viței-de-vie, a pomilor și a celorlalte culturi agricole. multă vreme în zona Dealului Breazu și a cotunei Munteni, fiind
Vânturile din nord ca și cele din sud se canalizează mai mult exploatate cu succes în perioada interbelică (vezi fântânile din vii și
de-a lungul culoarelor depresionare. Crește frecvența vânturilor din denumirile unor locuri: Puturosu, Împuțita, Budăiul Împuțit ș.a., cu o
sud-est, slabe în precipitații, numite de localnici, traistă goală. concentrație mare de sulf).
Calmul atmosferic are o valoare medie anuală redusă, de 17%,
manifestând o creștere de peste 20-30% în intervalul august-octombrie,
cu efecte benefice asupra procesului de maturizare și coacere a
strugurilor din Podgoria Copou și din celelalte suprafețe viticole ale
comunei.
7. Hidrografia. În perimetrul comunei Rediu, hidrografia se
constituie într-o rețea de ape cu scurgere permanentă sau intermitentă,
cu debite modeste și foarte variate în timp, mineralizate, de duritate
mijlocie.
Râul Bahlui reprezintă artera hidrografică principală a zonei,
16 17
Pagina 9
Bruma apare uneori în a doua decadă a lunii septembrie și izvorăște din partea de N a masivului Dealu Mare, la altitudinea de
extrem de rar în luna mai. În ultimii ani, cele mai frecvente nopți cu 500 m, curge pe direcția E și SE, pe o distanță de 110,5 km, până la
brumă s-au produs în lunile de iarnă, fiind mai intense pe văi și pe vărsarea sa în Jijia, primind de pe partea stângă, înainte de a intra pe
versanții de până la 150 m altitudine. teritoriul orașului Iași, apa pârâului Rediu, cu afluentul său Breazu,
Numărul nopților în care se produce fenomenul de rouă este de având un bazin hidrografic de 11 km p. Pârâul Rediu izvorăște de sub
cca 32 nopți anual, mai frecvent în lunile iunie și septembrie, dar și în șaua Dealului Breazu și a platoului Mârzești, de la o altitudine de cca
lunile august și octombrie. 163 m, având un debit la izvor de 0,13 1 / sec. și o viteză de scurgere a
Atât bruma cât și roua au o frecvență mai mare pe văi și pe apei de 0,14 m / sec.
versanții de mică altitudine, la acestea contribuind procesele de Rețeaua hidrografică ce străbate teritoriul comunei Rediu mai
inversiune termică cu mare desfășurare în perioadele de calm cuprinde pâraiele Zahorna și Izvoarele, care întregesc în partea de NE
atmosferic. apele râului Cacaina, precum și pârâul Valea Lupului, cu afluenții săi,
Ceața în zona Rediu are o frecvență moderată (26,4 zile medie Uric și Zof.
anuală) și o intensitate redusă, pe când poleiul înregistrează o apariție Scurgerea apei din bazinul hidrografic al râului Rediu (Fundu
foarte redu Văii) exprimă cel mai bine caracteristicile climatice și hidrologice
Chiciura (poleiul) se produce preponderent în lunile de iarnă și locale, care se încadrează în regimul ținuturilor cu climat temperatare o frecvență mică, de 5,1 media anuală. continental, cu variații mari de debit și de nivel în întreaga perioadă a
anului, cu îngheț îndelungat în lunile de iarnă și cu ape foarte mici în
6. Dinamica atmosferică. Vânturile din arealul Rediu au cea mai mare parte a verii și toamnei.
anumite caracteristici determinate de frecvența mare a vântuirilor din Alimentarea cu apă a râurilor și pâraielor de pe teritoriul
direcția nord-est (22,7%), atât ca valori medii anuale (27,3%), cât și ca comunei Rediu se face preponderent din surse de suprafață, reprezentate
valori extreme de peste 70%, viteza medie anuală este de 5 m/s. Cea de apa ploilor și din topirea zăpezilor, dar și din surse subterane, care au
mai mare frecvență a vânturilor de nord-est se înregistrează în lunile o pondere de alimentare redusă, însă au o caracteristică importantă prin
iunie (33,2%) și august (30,2%). faptul că asigură o scurgere permanentă și continuă.
Vânturile de sud-est și nord-vest au o frecvență și viteză mult Apele subterane de adâncime, acumulate în depozite
mai redusă, cu valori de sub 10% și respectiv sub 2 m/s. Crivățul sedimentare, au o duritate mare, cu mineralizare ridicată și caracter
manifestându-se uneori cu intensitate, având influențele sale negative ascensional, bogate în sulf și magneziu au fost semnalate de foarte
asupra viței-de-vie, a pomilor și a celorlalte culturi agricole. multă vreme în zona Dealului Breazu și a cotunei Munteni, fiind
Vânturile din nord ca și cele din sud se canalizează mai mult exploatate cu succes în perioada interbelică (vezi fântânile din vii și
de-a lungul culoarelor depresionare. Crește frecvența vânturilor din denumirile unor locuri: Puturosu, Împuțita, Budăiul Împuțit ș.a., cu o
sud-est, slabe în precipitații, numite de localnici, traistă goală. concentrație mare de sulf).
Calmul atmosferic are o valoare medie anuală redusă, de 17%,
manifestând o creștere de peste 20-30% în intervalul august-octombrie,
cu efecte benefice asupra procesului de maturizare și coacere a
strugurilor din Podgoria Copou și din celelalte suprafețe viticole ale
comunei.
7. Hidrografia. În perimetrul comunei Rediu, hidrografia se
constituie într-o rețea de ape cu scurgere permanentă sau intermitentă,
cu debite modeste și foarte variate în timp, mineralizate, de duritate
mijlocie.
Râul Bahlui reprezintă artera hidrografică principală a zonei,
16 17
Pagina 10
Fântâna Tăiată din marginea de SE a satului Horlești este o
adevărată mană cerească pentru săteni, deoarece nu seacă niciodată,
fiind de cele mai multe ori singura sursă de apă potabilă pentru
locuitorii din zonă, păcat însă că nu este îngrijită corespunzător.
Numărul mare de vite care se creșteau în comună, aici, în coasta
Iașului și lipsa apei au impus, încă din cele mai îndepărtate timpuri,
a amenajarea, de-a lungul văilor, a mai multor iazuri, folosite pentru
= DR
adăpatul vitelor sau pescuit.
În Podișul Beldiman și pe platourile Mârzești și Horlești, Iazul din partea de NV a satului Rediu a fost construit în anul
apa
freatică folosită de populație se află la adâncimi de până la 35 m, iar în 1912, pe locul unui heleșteu mai vechi pomenit într-un hrisov de danie
celelalte așezări ale comunei adâncimea fântânilor depășește frecvent din vremea lui Ilieș Alex Vodă (1668), când a avut loc „stâlpirea moșiei
10-15 m. Fântânile poartă și astăzi numele celor care le-au făcut (a lui Rediu lui Tătar”, dăruită de Domnie boierului E. Cunupi.
Zaborilă, a lui Carp, a lui Năstase a lui Th. Baltag, a lui Haidău, a lui
Gherasim etc.). „Cu toate că satul era mic și casele rare”, satul Rediu
Tatar avea în 1893 un număr de 29 fântâni, dar apa era sălcie. Fântânile
de lângă iaz și cele de pe Valea Rediului au o apă mai bună.
În perioada anilor 1940-1941, în hațaș, mai sus de iazul din
capul satului, lângă V. Baltag s-a încercat forarea unor fântâni
ematice, cu pompe, dar din cauza debitul mic, au fost abandonate.
Prin strădania preotului paroh P. Ursache, care a păstorit obștea
satului Rediu peste 37 ani, și prin contribuția de muncă voluntară și
bănească a locuitorilor, în anul 1958 au fost captate izvoarele din Fundu
Văii, aducând apa pe conducte în sat.
În satul Horlești, deși izvoarele de coastă se întâlnesc destul de
des pe versanții dealului cu același nume, locuitorii au dus permanent
lipsă de apă potabilă. Preocuparea actuală a edililor de a asigura
alimentarea cu apă potabilă, de bună calitate, a satelor comunei, este cu
adevărat demnă de lauda locuitorilor.
18
Pagina 11
Fântâna Tăiată din marginea de SE a satului Horlești este o
adevărată mană cerească pentru săteni, deoarece nu seacă niciodată,
fiind de cele mai multe ori singura sursă de apă potabilă pentru
locuitorii din zonă, păcat însă că nu este îngrijită corespunzător.
Numărul mare de vite care se creșteau în comună, aici, în coasta
Iașului și lipsa apei au impus, încă din cele mai îndepărtate timpuri,
a amenajarea, de-a lungul văilor, a mai multor iazuri, folosite pentru
= DR
adăpatul vitelor sau pescuit.
În Podișul Beldiman și pe platourile Mârzești și Horlești, Iazul din partea de NV a satului Rediu a fost construit în anul
apa
freatică folosită de populație se află la adâncimi de până la 35 m, iar în 1912, pe locul unui heleșteu mai vechi pomenit într-un hrisov de danie
celelalte așezări ale comunei adâncimea fântânilor depășește frecvent din vremea lui Ilieș Alex Vodă (1668), când a avut loc „stâlpirea moșiei
10-15 m. Fântânile poartă și astăzi numele celor care le-au făcut (a lui Rediu lui Tătar”, dăruită de Domnie boierului E. Cunupi.
Zaborilă, a lui Carp, a lui Năstase a lui Th. Baltag, a lui Haidău, a lui
Gherasim etc.). „Cu toate că satul era mic și casele rare”, satul Rediu
Tatar avea în 1893 un număr de 29 fântâni, dar apa era sălcie. Fântânile
de lângă iaz și cele de pe Valea Rediului au o apă mai bună.
În perioada anilor 1940-1941, în hațaș, mai sus de iazul din
capul satului, lângă V. Baltag s-a încercat forarea unor fântâni
ematice, cu pompe, dar din cauza debitul mic, au fost abandonate.
Prin strădania preotului paroh P. Ursache, care a păstorit obștea
satului Rediu peste 37 ani, și prin contribuția de muncă voluntară și
bănească a locuitorilor, în anul 1958 au fost captate izvoarele din Fundu
Văii, aducând apa pe conducte în sat.
În satul Horlești, deși izvoarele de coastă se întâlnesc destul de
des pe versanții dealului cu același nume, locuitorii au dus permanent
lipsă de apă potabilă. Preocuparea actuală a edililor de a asigura
alimentarea cu apă potabilă, de bună calitate, a satelor comunei, este cu
adevărat demnă de lauda locuitorilor.
18
Pagina 12
În 1972, iazul a fost golit de apă, cu intenția de a fi decolmatat și 8. Vegetația. Pe teritoriul comunei Rediu se întâlnesc formații
adâncit, dar din lipsa mijloacelor mecanice, heleșteul a rămas în starea vegetale și elemente floristice specifice pădurilor de foioase și
de dinainte. silvostepelor continentale.
După colectivizare (1962), Valea Rediului s-a izit apa În trecutul îndepărtat, pădurile ocupau o suprafață întinsă din
pe
pârâului Rediu într-un lac folosit pentru grădina de legume. În urma teritoriul actual al comunei, dar prin defrișări, siliști (Dealu Siliște),
alunecărilor de teren din anul 1969, acumularea respectivă a fost jariști și slobozii, acestea au devenit terenuri agricole. Pădurile Breazu
afectată, iar sătenii au făcut un alt iaz mai sus. și Mârzești, cu cele câteva zeci de hectare ale lor sunt ceea ce a mai
În 1968 a construcția unui lac mai din jos de rămas din nesfârșitele păduri care acopereau dealurile și văile acestei
început mare,
Dumbravă, dar din anumite motive, lucrarea nu a mai fost zone. Însuși numele de rediu (pădure tânără) desemna un loc împădurit,
cișmeaua
un cier, în imediata apropiere a Iașului, unde erau ținuți bidiviii
terminată. ;
Între Munteni și hotarul târgului Iași, la poalele ceairului domniei, robii tătari fiind recunoscuți pentru priceperea și pasiunea lor
podul
lui Peretz, s-a aflat iazul, numit pe vremuri, Talazul lui Pererz, folosit în creșterea și îngrijirea cailor.
tot irigații. În pădurile de foioase care acoperă dealurile din comună se
pentru
Pe teritoriul comunei Rediu se află mai multe lacuri, precum întâlnesc diferite specii de arbori, precum: stejarul, gorunul, carpenul,
cele din mijlocul satului Tăutești și iazul Florești din apropiere, de paltinul, arțarul, frasinul, teiul, ulmul, salcâmul, cireșul sălbatec și alte
pe
pârâul Izvoarele sau de Cacainei, dar cea mai însemnată specii, și arbuști: alunul, cornul, sângerul, păducelul, mărul pădure,
pe apa
acumulare se află în Valea Rediului, construită în partea inferioară a porumbarul, măceșul, socul ș.a.
pârâului cu același a stăvili viiturile mari de apă și a Pădurea Mârzești, situată în partea de NE a comunei Rediu, la
nume, pentru
asigura pentru ieșeni un loc propice pentru pescuit și sporturi nautice, 10 km de orașul Iași, pe partea dreaptă a D] 282, Iași-Movileni, are o
având un luciu de apă de 40 ha și o capacitate de cca 300 000 m.c. suprafață de 47 ha, iar recent a fost declarată rezervație de interes local.
Este o pădure de silvostepă al cărui echilibru natural a fost puternic
afectat de intervenția omului prin tăieri abuzive, brăcuire și rărire a
arborilor, prin pășunatul excesiv și alte lucrări nechibzuite.
Acumulările realizate în anii din urmă pe văile pâraielor din
satele comunei Rediu erau folosite pentru irigarea terenurilor și a
grădinilor de legume, pentru adăparea animalelor, iar unele dintre ele
erau amenajate pentru piscicultură. Completarea golurilor cu salcâm, vișin turcesc și alte specii,
La confluența pâraielor Zahorna și Jirinca, pe Cacaina, Vasile și plantarea în de N a unei liziere de salcâm, a urmărit
precum partea
Soficu a înființat o microfermă piscicolă cu un luciu de apă de 12 ha. microclimatului ei.
protejarea pădurii și a
20 21
Pagina 13
În 1972, iazul a fost golit de apă, cu intenția de a fi decolmatat și 8. Vegetația. Pe teritoriul comunei Rediu se întâlnesc formații
adâncit, dar din lipsa mijloacelor mecanice, heleșteul a rămas în starea vegetale și elemente floristice specifice pădurilor de foioase și
de dinainte. silvostepelor continentale.
După colectivizare (1962), Valea Rediului s-a izit apa În trecutul îndepărtat, pădurile ocupau o suprafață întinsă din
pe
pârâului Rediu într-un lac folosit pentru grădina de legume. În urma teritoriul actual al comunei, dar prin defrișări, siliști (Dealu Siliște),
alunecărilor de teren din anul 1969, acumularea respectivă a fost jariști și slobozii, acestea au devenit terenuri agricole. Pădurile Breazu
afectată, iar sătenii au făcut un alt iaz mai sus. și Mârzești, cu cele câteva zeci de hectare ale lor sunt ceea ce a mai
În 1968 a construcția unui lac mai din jos de rămas din nesfârșitele păduri care acopereau dealurile și văile acestei
început mare,
Dumbravă, dar din anumite motive, lucrarea nu a mai fost zone. Însuși numele de rediu (pădure tânără) desemna un loc împădurit,
cișmeaua
un cier, în imediata apropiere a Iașului, unde erau ținuți bidiviii
terminată. ;
Între Munteni și hotarul târgului Iași, la poalele ceairului domniei, robii tătari fiind recunoscuți pentru priceperea și pasiunea lor
podul
lui Peretz, s-a aflat iazul, numit pe vremuri, Talazul lui Pererz, folosit în creșterea și îngrijirea cailor.
tot irigații. În pădurile de foioase care acoperă dealurile din comună se
pentru
Pe teritoriul comunei Rediu se află mai multe lacuri, precum întâlnesc diferite specii de arbori, precum: stejarul, gorunul, carpenul,
cele din mijlocul satului Tăutești și iazul Florești din apropiere, de paltinul, arțarul, frasinul, teiul, ulmul, salcâmul, cireșul sălbatec și alte
pe
pârâul Izvoarele sau de Cacainei, dar cea mai însemnată specii, și arbuști: alunul, cornul, sângerul, păducelul, mărul pădure,
pe apa
acumulare se află în Valea Rediului, construită în partea inferioară a porumbarul, măceșul, socul ș.a.
pârâului cu același a stăvili viiturile mari de apă și a Pădurea Mârzești, situată în partea de NE a comunei Rediu, la
nume, pentru
asigura pentru ieșeni un loc propice pentru pescuit și sporturi nautice, 10 km de orașul Iași, pe partea dreaptă a D] 282, Iași-Movileni, are o
având un luciu de apă de 40 ha și o capacitate de cca 300 000 m.c. suprafață de 47 ha, iar recent a fost declarată rezervație de interes local.
Este o pădure de silvostepă al cărui echilibru natural a fost puternic
afectat de intervenția omului prin tăieri abuzive, brăcuire și rărire a
arborilor, prin pășunatul excesiv și alte lucrări nechibzuite.
Acumulările realizate în anii din urmă pe văile pâraielor din
satele comunei Rediu erau folosite pentru irigarea terenurilor și a
grădinilor de legume, pentru adăparea animalelor, iar unele dintre ele
erau amenajate pentru piscicultură. Completarea golurilor cu salcâm, vișin turcesc și alte specii,
La confluența pâraielor Zahorna și Jirinca, pe Cacaina, Vasile și plantarea în de N a unei liziere de salcâm, a urmărit
precum partea
Soficu a înființat o microfermă piscicolă cu un luciu de apă de 12 ha. microclimatului ei.
protejarea pădurii și a
20 21
Pagina 14
Pe lângă anumite specii Animalele sălbatice și păsările care trăiesc în arealul comunei
silvestre caracteristice, stratul Rediu se grupează după zonarea învelișului vegetal, astfel: în
păduri
ierbaceu cuprinde: păiușul, iarba trăiesc mistreții, căprioara, cerbul, vulpea, lupul, bursucul,
veverița,
mare, colilia, roșcuța, salvia, diverși șoareci de pădure, iar dintre păsări se întâlnesc: corbi, gaițe,
șopârlița, urzica și urzica ciocănitori, grauri ș.a. iar la marginea pădurii și în silvostepă trăiesc
moartă etc. privighetori, pițigoi, mierle, codobaturi, porumbei sălbatici, prigori,
De o frumusețe aparte se cuci, pupeze, ciori, stăncuțe, bufnițe, uli, vrăbii reptile: șopârle,
ș.a.;
bucură stejarii seculari din Capul șerpi de pădure, gușteri, salamandre ș.a.
Rediului și în mod deosebit În silvostepă și în șesul văilor trăiesc popândăi, hârciogi, șoareci
stejarul din Pădurea Mârzești, de câmp, iepuri, lupi, vulpi, prepelițe, sitari, ciocârlii, prigori, fazani,
din marginea DJ 282, care îți ciori, vrăbii, cârtițe, burateci, broaște, berze, rândunele, turturele. Dintre
încântă privirea cu coroana sa ” insecte abundă albinele, greierii, cărăbușii de mai, lăcustele de
cosașii,
falnică și rotată, ce își pleacă de pășune ș.a.
sute de ani podoaba crengilor În apa iazurilor de pe teritoriul comunei cresc diferite specii de
bogate deasupra șleahului mare, pești: crap, caras, lin, fitofag, porcușori, raci, chișcari (pe cale de
străbătut de-a lungul timpurilor dispariție), șerpi de apă, broaște țestoase, lipitori, salamandre, bizami,
de numeroase alaiuri domnești, șobolani de apă, chițcani rațe și gâște sălbatice, berze, stârcul
ș.a., și
rădvane și trăsuri boierești, ori călăreți și hoarde străine. găinușa de baltă etc.
În pădurea din apropiere și în diferite locuri cunoscute de săteni
sunt apreciate ciupercile și bureții comestibili precum: hribi, râșcovi,
zbârciogi, opintici, pânișoare, plopăncuțe, gălbiori ș.a.
Vegetația ierboasă este reprezentată de firuță, umbra iepurelui,
curpenul de pădure, laptele câinelui, iedera, vița sălbatecă, bozul ș.a. Nu
lipsesc lăcrămioarele, toporașii, brândușele, ghioceii, viorelele,
brebeneii, grâușorul, ciuboțica cucului, mierea ursului etc. și alte plante
medicinale ca romanița, pătlagina, lumânărica, urda vacii, scaiul
voinicesc, coada calului, barba ursului, spânzul, măcrișul, cicoarea,
coada șoricelului, traista ciobanului, sunătoarea ș.a.
Pe pajiști și terenuri agricole, pe lângă arbuști, cresc multe plante
ierboase specifice silvostepei: pir, păiuș, firuță, trifoi sălbatec, sparcetă,
măzăriche, sulfină, pojarniță, negară ș.a., precum și buruieni care cresc
pe pășuni și în culturile agricole: știrița, troscotul, urda vacii, pelinul,
pelinița, scaiul, mohorul, holera, pălămida, neghina, cimbrișorul, turița,
lăptiuga ș.a.
Pe șesuri și în zonele cu exces de umiditate, pe lângă plantele
coborâte din silvostepă, se întâlnește rogozul, pipirigul, papura,
stufărișul și cresc plopul, salcia, oțătarul ș.a.
9. Fauna (lumea animalelor sălbatice) a fost bogată în perioada De remarcat este faptul că în lutăria din colțul de NV al Pădurii
anilor trecuți, dar vânatul nechibzuit, folosirea insecticidelor și a altor Mârzești, în vecinătatea DJ 282, o colonie întreagă de prigorii și-a săpat
Chimicale, au influențat nefavorabil creșterea și înmulțirea viețuitoarelor. cuiburile în malul înalt de argilă.
22 23
Pagina 15
Pe lângă anumite specii Animalele sălbatice și păsările care trăiesc în arealul comunei
silvestre caracteristice, stratul Rediu se grupează după zonarea învelișului vegetal, astfel: în
păduri
ierbaceu cuprinde: păiușul, iarba trăiesc mistreții, căprioara, cerbul, vulpea, lupul, bursucul,
veverița,
mare, colilia, roșcuța, salvia, diverși șoareci de pădure, iar dintre păsări se întâlnesc: corbi, gaițe,
șopârlița, urzica și urzica ciocănitori, grauri ș.a. iar la marginea pădurii și în silvostepă trăiesc
moartă etc. privighetori, pițigoi, mierle, codobaturi, porumbei sălbatici, prigori,
De o frumusețe aparte se cuci, pupeze, ciori, stăncuțe, bufnițe, uli, vrăbii reptile: șopârle,
ș.a.;
bucură stejarii seculari din Capul șerpi de pădure, gușteri, salamandre ș.a.
Rediului și în mod deosebit În silvostepă și în șesul văilor trăiesc popândăi, hârciogi, șoareci
stejarul din Pădurea Mârzești, de câmp, iepuri, lupi, vulpi, prepelițe, sitari, ciocârlii, prigori, fazani,
din marginea DJ 282, care îți ciori, vrăbii, cârtițe, burateci, broaște, berze, rândunele, turturele. Dintre
încântă privirea cu coroana sa ” insecte abundă albinele, greierii, cărăbușii de mai, lăcustele de
cosașii,
falnică și rotată, ce își pleacă de pășune ș.a.
sute de ani podoaba crengilor În apa iazurilor de pe teritoriul comunei cresc diferite specii de
bogate deasupra șleahului mare, pești: crap, caras, lin, fitofag, porcușori, raci, chișcari (pe cale de
străbătut de-a lungul timpurilor dispariție), șerpi de apă, broaște țestoase, lipitori, salamandre, bizami,
de numeroase alaiuri domnești, șobolani de apă, chițcani rațe și gâște sălbatice, berze, stârcul
ș.a., și
rădvane și trăsuri boierești, ori călăreți și hoarde străine. găinușa de baltă etc.
În pădurea din apropiere și în diferite locuri cunoscute de săteni
sunt apreciate ciupercile și bureții comestibili precum: hribi, râșcovi,
zbârciogi, opintici, pânișoare, plopăncuțe, gălbiori ș.a.
Vegetația ierboasă este reprezentată de firuță, umbra iepurelui,
curpenul de pădure, laptele câinelui, iedera, vița sălbatecă, bozul ș.a. Nu
lipsesc lăcrămioarele, toporașii, brândușele, ghioceii, viorelele,
brebeneii, grâușorul, ciuboțica cucului, mierea ursului etc. și alte plante
medicinale ca romanița, pătlagina, lumânărica, urda vacii, scaiul
voinicesc, coada calului, barba ursului, spânzul, măcrișul, cicoarea,
coada șoricelului, traista ciobanului, sunătoarea ș.a.
Pe pajiști și terenuri agricole, pe lângă arbuști, cresc multe plante
ierboase specifice silvostepei: pir, păiuș, firuță, trifoi sălbatec, sparcetă,
măzăriche, sulfină, pojarniță, negară ș.a., precum și buruieni care cresc
pe pășuni și în culturile agricole: știrița, troscotul, urda vacii, pelinul,
pelinița, scaiul, mohorul, holera, pălămida, neghina, cimbrișorul, turița,
lăptiuga ș.a.
Pe șesuri și în zonele cu exces de umiditate, pe lângă plantele
coborâte din silvostepă, se întâlnește rogozul, pipirigul, papura,
stufărișul și cresc plopul, salcia, oțătarul ș.a.
9. Fauna (lumea animalelor sălbatice) a fost bogată în perioada De remarcat este faptul că în lutăria din colțul de NV al Pădurii
anilor trecuți, dar vânatul nechibzuit, folosirea insecticidelor și a altor Mârzești, în vecinătatea DJ 282, o colonie întreagă de prigorii și-a săpat
Chimicale, au influențat nefavorabil creșterea și înmulțirea viețuitoarelor. cuiburile în malul înalt de argilă.
22 23
Pagina 16
Prigoaria este o pasăre migratoare, de aici, an de an, unele suprafețe de teren nefolosit, situație determinată de
viu colorat, ) costurile de mari ale lucrărilor agricole, de lipsa mijloacelor
mărimea unei turturele, cu penajul cu exagerat
galben, și albastru-verzui, cu ciocul lung financiare a micilor proprietari de pământ, de absența unui sistem eficient
roșu, negru
și curbat, cu coada lungă și ascuțită, care se hrănește de achiziționare a produselor agricole de la gospodăriile populației.
mai ales cu viespi și albine. În șesurile satelor Tăutești și Zahorna, pe văile pâraielor din
zonă se întâlnesc soluri iluviale și de lăcoviște, cultivate cu legume și
10. Învelișul de sol. În zonă se întâlnesc două zarzavaturi, irigate cu apa iazurilor din apropiere.
complexe pedologice: complexul solurilor Solurile sărăturoase au o mică răspândire, întâlnindu-se în
cernoziomice și complexul solurilor podzolice. Valea Izvoarelor, în Zof, în Valea Odăii ș.a.
Cernoziomurile sunt soluri formate pe depozite nisipo-pietroaselutoase, dispuse pe placa de gresie calcaroasă, grosimea lor depinzând 11. Rezervația floristică „Valea lui David” se află în partea de
de gradul de înclinare a pantei. Solurile cernoziomice și cele cenușii vest a teritoriului comunei Rediu, pe coasta dealului La Coșări și poartă
sunt foarte valoroase pentru cultura pomilor și a viței-de-vie, ocupând o numele fostului prof. univ. Mihail D. David. Are o suprafață de cca 50
pondere însemnată din suprafața agricolă a comunei Rediu, folosite ha și cuprinde o pajiște multiseculară, cu fânețe specifice zonelor de
până nu demult pentru plantarea livezilor de cireși, vișini, meri, nuci ș.a. silvostepă, cu pâlcuri de stejar și gorun, bogate în poieni, iazuri și
Prin aplicarea Legii din 1991, de retrocedare a terenurilor terenuri mlăștinoase (tăuri), cu soluri salinizate.
agricole vechilor proprietari, întinse suprafețe de vii și livezi au fost În perimetrul rezervației se întâlnesc peste 570 specii de plante,
defrișate, semănate cu porumb sau rămase pârloagă, precum s-a unele dintre ele sunt rarități floristice, precum măcrișul și stânjenelul de
întâmplat cu livada de pe versantul Dealului Breazu, destinată stepă, amăreala siberiană ș.a.
construcțiilor de locuințe. De asemenea, aici se află și o serie de rarități faunis fluturi,
De asemenea, terenurile arabile ale fostei Ferme „Carpați”, din gândaci, greieri, șopârla de câmp, vipera de stepă ș.a., felurite păsări,
Dealul Beldiman și platoul Breazu, aflate în apropierea căilor de mărăcinarul negru, prepelița, ciocârlia, fazanul, fâsu de câmp etc.
comunicație, au fost folosite pentru amplasarea de locuințe, diminuând La capătul rezervației se află un iaz de cca 2 ha unde veițuiesc
arabilă comunei 400 ha. diferite de de Pe coasta dreaptă i se
simțitor suprafața a cu cca specii pești și șerpi apă. a
întâlnesc vipere, care își folosesc veninul doar pentru a se apăra sau a-și
procura hrana.
Arii naturale protejate: Pădurea și pajiștea dela Mârzăști
(232,1 ha), Dealul lui Dumnezeu (569,6 ha), Pădurea Breazu-Munteni,
70,8 ha.
Solurile cernoziomice argilo-iluviale se întâlnesc în partea de V și
NE a comunei, fiind cultivate cu cereale sau plante tehnice, rămânând și
24 25
Pagina 17
Prigoaria este o pasăre migratoare, de aici, an de an, unele suprafețe de teren nefolosit, situație determinată de
viu colorat, ) costurile de mari ale lucrărilor agricole, de lipsa mijloacelor
mărimea unei turturele, cu penajul cu exagerat
galben, și albastru-verzui, cu ciocul lung financiare a micilor proprietari de pământ, de absența unui sistem eficient
roșu, negru
și curbat, cu coada lungă și ascuțită, care se hrănește de achiziționare a produselor agricole de la gospodăriile populației.
mai ales cu viespi și albine. În șesurile satelor Tăutești și Zahorna, pe văile pâraielor din
zonă se întâlnesc soluri iluviale și de lăcoviște, cultivate cu legume și
10. Învelișul de sol. În zonă se întâlnesc două zarzavaturi, irigate cu apa iazurilor din apropiere.
complexe pedologice: complexul solurilor Solurile sărăturoase au o mică răspândire, întâlnindu-se în
cernoziomice și complexul solurilor podzolice. Valea Izvoarelor, în Zof, în Valea Odăii ș.a.
Cernoziomurile sunt soluri formate pe depozite nisipo-pietroaselutoase, dispuse pe placa de gresie calcaroasă, grosimea lor depinzând 11. Rezervația floristică „Valea lui David” se află în partea de
de gradul de înclinare a pantei. Solurile cernoziomice și cele cenușii vest a teritoriului comunei Rediu, pe coasta dealului La Coșări și poartă
sunt foarte valoroase pentru cultura pomilor și a viței-de-vie, ocupând o numele fostului prof. univ. Mihail D. David. Are o suprafață de cca 50
pondere însemnată din suprafața agricolă a comunei Rediu, folosite ha și cuprinde o pajiște multiseculară, cu fânețe specifice zonelor de
până nu demult pentru plantarea livezilor de cireși, vișini, meri, nuci ș.a. silvostepă, cu pâlcuri de stejar și gorun, bogate în poieni, iazuri și
Prin aplicarea Legii din 1991, de retrocedare a terenurilor terenuri mlăștinoase (tăuri), cu soluri salinizate.
agricole vechilor proprietari, întinse suprafețe de vii și livezi au fost În perimetrul rezervației se întâlnesc peste 570 specii de plante,
defrișate, semănate cu porumb sau rămase pârloagă, precum s-a unele dintre ele sunt rarități floristice, precum măcrișul și stânjenelul de
întâmplat cu livada de pe versantul Dealului Breazu, destinată stepă, amăreala siberiană ș.a.
construcțiilor de locuințe. De asemenea, aici se află și o serie de rarități faunis fluturi,
De asemenea, terenurile arabile ale fostei Ferme „Carpați”, din gândaci, greieri, șopârla de câmp, vipera de stepă ș.a., felurite păsări,
Dealul Beldiman și platoul Breazu, aflate în apropierea căilor de mărăcinarul negru, prepelița, ciocârlia, fazanul, fâsu de câmp etc.
comunicație, au fost folosite pentru amplasarea de locuințe, diminuând La capătul rezervației se află un iaz de cca 2 ha unde veițuiesc
arabilă comunei 400 ha. diferite de de Pe coasta dreaptă i se
simțitor suprafața a cu cca specii pești și șerpi apă. a
întâlnesc vipere, care își folosesc veninul doar pentru a se apăra sau a-și
procura hrana.
Arii naturale protejate: Pădurea și pajiștea dela Mârzăști
(232,1 ha), Dealul lui Dumnezeu (569,6 ha), Pădurea Breazu-Munteni,
70,8 ha.
Solurile cernoziomice argilo-iluviale se întâlnesc în partea de V și
NE a comunei, fiind cultivate cu cereale sau plante tehnice, rămânând și
24 25
Pagina 18
Repertoriul Arheologic al Județului Iași, autori, Vasile Chirica și
Marcel Tanasachi, vol.2 apărut la Iași, în anul 1985, la pag. 339 sunt
consemnate următoarele:
IL. Istoricul localităților Rediu, sat și comună (1968). Satul este atestat din vremea lui
Ștefan cel Mare, 20. XI. 1499 (M. Costăchescu, Doc. Mold. [., p.535).
Dovezi ale existenței și continuității vieții omenești pe teritoriul La est de Rediu (numerotat cu cifra 1 harta din anexă),
pe pe
comunei Rediu, jud. Iași. suprafața plată de pe stânga văii, la 600-700 m E de sat, s-a descoperit o
_ Cucuteni alta din
așezare A, suprapusă cu o sec. III-IV e.n.
VARA CRURICA MARES. PANARICIe, —————— La Pe teritoriul fostului
p Gunoiște (2). sat Capu Rediului, pe un
A monticul situat pe panta vestică a dealului Breazu, la 1 km SE de sat,
EN 7
o vak: s-au descoperit așchii lamelare de silex din paleoliticul superior, precum
și ceramică dintr-o fază neprecizată a culturii Cucuteni, de tip Noua, din
sec. III sau IV e.n. și XVII-XVIII (Cercetare N. Zaharia, 1953).
Valea Mută (3). Pe micul interfluviu determinat de pâraiele
Rediu-Tătar și Valea Mută, la circa 600-800 m S de fostul sat Munteni
și la circa 1 km NV de Cimitirul evreiesc, a fost descoperită o așezare
cu fragmente ceramice din neoliticul timpuriu (cultura ceramicii liniare)
de la sfârșitul epocii bronzului, din Hallstatt, sec. III-IV e.n. și
XVII-XVIII.
Fragmente ceramice din sec. XVII-XVIII s-au găsit și în jurul
bisericii fostului sat Munteni, zidită de Vasile Lupu (Cercetare N.
Zaharia, 1953).
Fântâna de la Râpa Ceairului. La circa 300 m S de fostul sat
Munteni, lângă fântâna situată pe panta vestică a dealului Podgoria
Copou, a fost descoperit un fragment de vas din neoliticul timpuriu,
lucrat cu mâna, din pastă densă, de culoare neagră la interior, cu ambele
fețe galben-rozii și cu lustru puternic, obținut prin frecare (Cercetare N.
Zaharia, 1952).
Panta sudică a dealului Munteni (4). La circa 700-800 m S de
fostul sat Munteni, la 1 km NV de Cimitirul evreiesc pe panta sudică a
dealului Munteni, s-au descoperit fragmente ceramice neolitice, din
Hallstat-ul timpuriu (sec. III-IV e.n.) și din perioada feudală. În jurul
bisericii satului s-au găsit fragmente ceramice din sec. XVI-XVIII (N.
Zaharia, M. Petrescu-Dâmbovița, M. Zaharia, 1956).
a Teodorescu (5). Pe terasa interioară a Bahluiului, în sectorul
ianoime : 3, Valea Mată; din marginea de SV a satului, la sud de locul numit Moara Beldiman,
ai E ari între viile din apropierea izvorului, cu ceramică Cucuteni B, din
Satin ; 14. la n așezare
a 7 Fi : ? Fi x
a, Dea i i sec. IV e.n. și din sec. V-VI. În aceeași zonă, la 1,5 km N de Moara
A 4 : . PI Ă .
dă, deea Micii 7. Tobe Beldiman s-au descoperit fragmente ceramice din Hallstatt-ul timpuriu
(A. Nițu, 1951, N. Zaharia și Em. Zaharia, 1953).
Valea Ursulea (6). Pe partea dreaptă a pârâului Breazu, în fosta
26 27
Pagina 19
Repertoriul Arheologic al Județului Iași, autori, Vasile Chirica și
Marcel Tanasachi, vol.2 apărut la Iași, în anul 1985, la pag. 339 sunt
consemnate următoarele:
IL. Istoricul localităților Rediu, sat și comună (1968). Satul este atestat din vremea lui
Ștefan cel Mare, 20. XI. 1499 (M. Costăchescu, Doc. Mold. [., p.535).
Dovezi ale existenței și continuității vieții omenești pe teritoriul La est de Rediu (numerotat cu cifra 1 harta din anexă),
pe pe
comunei Rediu, jud. Iași. suprafața plată de pe stânga văii, la 600-700 m E de sat, s-a descoperit o
_ Cucuteni alta din
așezare A, suprapusă cu o sec. III-IV e.n.
VARA CRURICA MARES. PANARICIe, —————— La Pe teritoriul fostului
p Gunoiște (2). sat Capu Rediului, pe un
A monticul situat pe panta vestică a dealului Breazu, la 1 km SE de sat,
EN 7
o vak: s-au descoperit așchii lamelare de silex din paleoliticul superior, precum
și ceramică dintr-o fază neprecizată a culturii Cucuteni, de tip Noua, din
sec. III sau IV e.n. și XVII-XVIII (Cercetare N. Zaharia, 1953).
Valea Mută (3). Pe micul interfluviu determinat de pâraiele
Rediu-Tătar și Valea Mută, la circa 600-800 m S de fostul sat Munteni
și la circa 1 km NV de Cimitirul evreiesc, a fost descoperită o așezare
cu fragmente ceramice din neoliticul timpuriu (cultura ceramicii liniare)
de la sfârșitul epocii bronzului, din Hallstatt, sec. III-IV e.n. și
XVII-XVIII.
Fragmente ceramice din sec. XVII-XVIII s-au găsit și în jurul
bisericii fostului sat Munteni, zidită de Vasile Lupu (Cercetare N.
Zaharia, 1953).
Fântâna de la Râpa Ceairului. La circa 300 m S de fostul sat
Munteni, lângă fântâna situată pe panta vestică a dealului Podgoria
Copou, a fost descoperit un fragment de vas din neoliticul timpuriu,
lucrat cu mâna, din pastă densă, de culoare neagră la interior, cu ambele
fețe galben-rozii și cu lustru puternic, obținut prin frecare (Cercetare N.
Zaharia, 1952).
Panta sudică a dealului Munteni (4). La circa 700-800 m S de
fostul sat Munteni, la 1 km NV de Cimitirul evreiesc pe panta sudică a
dealului Munteni, s-au descoperit fragmente ceramice neolitice, din
Hallstat-ul timpuriu (sec. III-IV e.n.) și din perioada feudală. În jurul
bisericii satului s-au găsit fragmente ceramice din sec. XVI-XVIII (N.
Zaharia, M. Petrescu-Dâmbovița, M. Zaharia, 1956).
a Teodorescu (5). Pe terasa interioară a Bahluiului, în sectorul
ianoime : 3, Valea Mată; din marginea de SV a satului, la sud de locul numit Moara Beldiman,
ai E ari între viile din apropierea izvorului, cu ceramică Cucuteni B, din
Satin ; 14. la n așezare
a 7 Fi : ? Fi x
a, Dea i i sec. IV e.n. și din sec. V-VI. În aceeași zonă, la 1,5 km N de Moara
A 4 : . PI Ă .
dă, deea Micii 7. Tobe Beldiman s-au descoperit fragmente ceramice din Hallstatt-ul timpuriu
(A. Nițu, 1951, N. Zaharia și Em. Zaharia, 1953).
Valea Ursulea (6). Pe partea dreaptă a pârâului Breazu, în fosta
26 27
Pagina 20
livadă a Școlii pedagogice, s-au descoperit fragmente ceramice de tip Au fost descoperite și fragmente din pastă cu nisip grosier în
Horodiștea-Erbiceni, din Hallstatt-ul târziu și din sec. XVIII (N. compoziție, lucrate la roată sau modelate cu mâna, decorate cu caneluri
Zaharia, 1954). dese pe toată suprafața corpului, cu rozete. Se remarcă și un fragment
La Salcâmi (1). Pe panta sudică a dealului Breazu, la E de sat și din partea superioară a unui vas în formă de amforă, din pastă cenușie,
la circa | km de izvoarele minerale, a fost identificată o întinsă așezare mai închisă la culoare, cu un brâu în relief pe gât, la nivelul torții. (M.
cu ceramică Horodiștea-Erbiceni, din La Te'ne III sau din perioada Tanasachi, 1983).
corespunzătoare provinciei Dacia, din sec. IV e.n. și XVII-XVIII. Iazul Florești (15). La | km NV de punctul anterior, pe partea
(1956). stângă a iazului Florești, așezare din sec. IV e.n. cu ceramică lucrată la
Cartierul Bădărău (8). În marginea de SV a fostului sat roată, din pastă cenușie, fină și zgrunțuroasă, în asociere cu fragmente
Munteni, pe pantele cultivate cu vii și pe costișa dealului, s-au de amfore romane. (M. Tanasachi, 1983).
descoperit fragmente ceramice de la sfârșitul epocii bronzului sau La NV de sat (16). La circa 800 m NV de sat și la 500 m N de
începutul Hallstatt-ului, din sec. IV e.n. XV, XV-XVI și XVII-XVIII. drumul spre Tăutești este semnalată o așezare din sec. IV e.n. sau din
(N. Zaharia, M. Petrecu-Dâmbovița, Em. Zaharia, 1952; 1955; 1956). feudalismul timpuriu. (Al. Obreja, M.Petrescu-Dâmbovița).
Se precizează că în acest loc au fost incluse și descoperirile publicate
anterior și localizate Botul sudic al dealului către Valea Mută, Breazu, (până în 1968 satul s-a numit Tătăruși). Obreja,
pe:
Munteni — între vii și Biserica Munteni. Dicționar, p. 34.
Dealul Rediu (9). Pe marginea de SE a satului Rediu, pe Dealul Breazu (17). La SE de sat, între sediul fostului C.A.P.
ogoarele de pe panta dealului cu același nume, s-au descoperit Rediu și pădurea Breazu, pe partea dreaptă a șoselei Iași-Breazu-
fragmente ceramice din Hallstatt-ul timpuriu și altele din feudalismul Horlești, la partea superioară a dealului din spatele satului s-a descoperit
târziu. (1956). o așezare dintr-o etapă târzie a culturii Horodiștea-Erbiceni.
Vatra satului (10). În râpele din mijlocul satului, Ia circa 100 m
SE de biserică, s-au descoperit fragmente ceramice din Hallstatt-ul Horlești, satul s-a numit Zahorna, cu vechile sale denumiri.
timpuriu, din pastă bună, decorate uneori cu brâu orizontal în relief. La 3.XII. 1471, Ștefan cel Mare, emite un act de cumpărătură
(1956). pentru satul Horlești. (DRH.II.p.255).
La NV de sat (11). La peste | km de fostul sat Munteni și la Dealul Boteștii cu Viișoara (18). Pe panta vestică a dealului
400-500 m de Iași-Breazu, pe un platou, s-au descoperit Viișoara, la | km N de sat, în apropierea unui șipot, situat pe locul
șoseaua
fragmente ceramice hallstattiene și din sec. XV-XVI (1956). numit Boteștii cu Viișoara, s-au descoperit fragmente ceramice de la
La N de sat (12). Pe partea stângă a șoselei Iași-Horlești, după sfârșitul epocii bronzului, începutul Hallstatt-ului și din sec. XVI-XVII.
satul Rediu, în dreptul bornei care indică 4 km până la Horlești, s-a găsit S-au găsit fragmente de cahle nesmălțuite, cu decor floral, și o monedă
un fragment dintr-o amforă din pastă cafenie, cu mult nisip în feudală din argint. (N. Zaharia, 1954).
compoziție, cu fundul îngust, inelar, din sec. II-IV e.n. (M. Tanasachi, Vatra satului I (19). Pe dealul Bursucului, în lungul pârâului
1983). care străbate satul dinspre SV spre NE, și mai cu seamă în grădina
Marginea de NE a satului (13). La circa 1km S de punctul locuitorului Joja lui Iancu Andrieș (1954) s-au descoperit fragmente
anterior, în marginea satului Rediu, la intersecția șoselei Iași-Horlești cu ceramice hallstattiene, din sec. II-IV e.n. XV=XVI și XVIL-XVIIL.(N.
drumul spre Rediu, s-au găsit fragmente ceramice din a doua epocă a Zaharia, 1954).
fierului. (M. Tanasachi, 1983). Dealul Bursucului (20). În lutăriile din marginea de NE a
La Zarzăr (14). La NV de satul Rediu, între acesta și satul satului, pe locul numit Dealul Bursucului, s-au descoperit fragmente
Tăutești se află iazul Florești. La S de acesta se află un alt iaz, în care se ceramice din Hallstatt, La Te'ne II sau III (cu fragmente de cățui
varsă un afluent de pe partea stângă. La izvoarele acestui pârâu, pe dacice), sec. IV e.n. XV, XV-XVI și XVII-XVIII. (N. Zaharia, 1954).
coasta dealului, numit La Zarzăr, a fost descoperită o așezare din sec. IV Vatra satului II Q1). În spatele casei locuitorului Ciobanu
e.n. cu fragmente de castroane lucrate la roată, din pastă fină, cenușie. Mircea, în 1972, au fost descoperite, într-o ravenă, patru vase întregi
28 29
Pagina 21
livadă a Școlii pedagogice, s-au descoperit fragmente ceramice de tip Au fost descoperite și fragmente din pastă cu nisip grosier în
Horodiștea-Erbiceni, din Hallstatt-ul târziu și din sec. XVIII (N. compoziție, lucrate la roată sau modelate cu mâna, decorate cu caneluri
Zaharia, 1954). dese pe toată suprafața corpului, cu rozete. Se remarcă și un fragment
La Salcâmi (1). Pe panta sudică a dealului Breazu, la E de sat și din partea superioară a unui vas în formă de amforă, din pastă cenușie,
la circa | km de izvoarele minerale, a fost identificată o întinsă așezare mai închisă la culoare, cu un brâu în relief pe gât, la nivelul torții. (M.
cu ceramică Horodiștea-Erbiceni, din La Te'ne III sau din perioada Tanasachi, 1983).
corespunzătoare provinciei Dacia, din sec. IV e.n. și XVII-XVIII. Iazul Florești (15). La | km NV de punctul anterior, pe partea
(1956). stângă a iazului Florești, așezare din sec. IV e.n. cu ceramică lucrată la
Cartierul Bădărău (8). În marginea de SV a fostului sat roată, din pastă cenușie, fină și zgrunțuroasă, în asociere cu fragmente
Munteni, pe pantele cultivate cu vii și pe costișa dealului, s-au de amfore romane. (M. Tanasachi, 1983).
descoperit fragmente ceramice de la sfârșitul epocii bronzului sau La NV de sat (16). La circa 800 m NV de sat și la 500 m N de
începutul Hallstatt-ului, din sec. IV e.n. XV, XV-XVI și XVII-XVIII. drumul spre Tăutești este semnalată o așezare din sec. IV e.n. sau din
(N. Zaharia, M. Petrecu-Dâmbovița, Em. Zaharia, 1952; 1955; 1956). feudalismul timpuriu. (Al. Obreja, M.Petrescu-Dâmbovița).
Se precizează că în acest loc au fost incluse și descoperirile publicate
anterior și localizate Botul sudic al dealului către Valea Mută, Breazu, (până în 1968 satul s-a numit Tătăruși). Obreja,
pe:
Munteni — între vii și Biserica Munteni. Dicționar, p. 34.
Dealul Rediu (9). Pe marginea de SE a satului Rediu, pe Dealul Breazu (17). La SE de sat, între sediul fostului C.A.P.
ogoarele de pe panta dealului cu același nume, s-au descoperit Rediu și pădurea Breazu, pe partea dreaptă a șoselei Iași-Breazu-
fragmente ceramice din Hallstatt-ul timpuriu și altele din feudalismul Horlești, la partea superioară a dealului din spatele satului s-a descoperit
târziu. (1956). o așezare dintr-o etapă târzie a culturii Horodiștea-Erbiceni.
Vatra satului (10). În râpele din mijlocul satului, Ia circa 100 m
SE de biserică, s-au descoperit fragmente ceramice din Hallstatt-ul Horlești, satul s-a numit Zahorna, cu vechile sale denumiri.
timpuriu, din pastă bună, decorate uneori cu brâu orizontal în relief. La 3.XII. 1471, Ștefan cel Mare, emite un act de cumpărătură
(1956). pentru satul Horlești. (DRH.II.p.255).
La NV de sat (11). La peste | km de fostul sat Munteni și la Dealul Boteștii cu Viișoara (18). Pe panta vestică a dealului
400-500 m de Iași-Breazu, pe un platou, s-au descoperit Viișoara, la | km N de sat, în apropierea unui șipot, situat pe locul
șoseaua
fragmente ceramice hallstattiene și din sec. XV-XVI (1956). numit Boteștii cu Viișoara, s-au descoperit fragmente ceramice de la
La N de sat (12). Pe partea stângă a șoselei Iași-Horlești, după sfârșitul epocii bronzului, începutul Hallstatt-ului și din sec. XVI-XVII.
satul Rediu, în dreptul bornei care indică 4 km până la Horlești, s-a găsit S-au găsit fragmente de cahle nesmălțuite, cu decor floral, și o monedă
un fragment dintr-o amforă din pastă cafenie, cu mult nisip în feudală din argint. (N. Zaharia, 1954).
compoziție, cu fundul îngust, inelar, din sec. II-IV e.n. (M. Tanasachi, Vatra satului I (19). Pe dealul Bursucului, în lungul pârâului
1983). care străbate satul dinspre SV spre NE, și mai cu seamă în grădina
Marginea de NE a satului (13). La circa 1km S de punctul locuitorului Joja lui Iancu Andrieș (1954) s-au descoperit fragmente
anterior, în marginea satului Rediu, la intersecția șoselei Iași-Horlești cu ceramice hallstattiene, din sec. II-IV e.n. XV=XVI și XVIL-XVIIL.(N.
drumul spre Rediu, s-au găsit fragmente ceramice din a doua epocă a Zaharia, 1954).
fierului. (M. Tanasachi, 1983). Dealul Bursucului (20). În lutăriile din marginea de NE a
La Zarzăr (14). La NV de satul Rediu, între acesta și satul satului, pe locul numit Dealul Bursucului, s-au descoperit fragmente
Tăutești se află iazul Florești. La S de acesta se află un alt iaz, în care se ceramice din Hallstatt, La Te'ne II sau III (cu fragmente de cățui
varsă un afluent de pe partea stângă. La izvoarele acestui pârâu, pe dacice), sec. IV e.n. XV, XV-XVI și XVII-XVIII. (N. Zaharia, 1954).
coasta dealului, numit La Zarzăr, a fost descoperită o așezare din sec. IV Vatra satului II Q1). În spatele casei locuitorului Ciobanu
e.n. cu fragmente de castroane lucrate la roată, din pastă fină, cenușie. Mircea, în 1972, au fost descoperite, într-o ravenă, patru vase întregi
28 29
Pagina 22
(trei castroane și o cană) și două fragmente de la alte două castroane oval al terasei de 3-5 m, s-au găsit fragmente ceramice din Hallstatt-ul
mari, cu câte trei toarte. târziu, sec. II-III și IV e.n., și altele de la începutul V. În
precum sec.
Întregul material ceramic este lucrat la roată, din pastă fină, de afara materialului ceramic, s-a descoperit un fragment de
mărgică din
foarte bună calitate, acoperite cu angobă (strat ceramic) și lustruite, sticlă neagră, decorat ocelar (cu în formă de ochi) și
pete cu dungi verzi,
datate din sec. IV e.n. și aparțin unei etape timpurii a culturii Sântana de cenușii și galbene, datată din sec. V e.n.
Mureș. (|. Ioniță, 1983). Coasta Hindeiului (ne cartat - pârâul Bogonos la vest
curge pe
de sat). La SE de sat și pe pârâul Bogonos, în cuprinsul hârtopului de la
Tăutești, sat menționat la 1615 și 1627 (Miron Costin, Opere, Fântâna lui Baltag, s-au găsit fragmente ceramice din IV
sec. e.n. cu
Iași, 1935; RDH, XIX , p. 245). elemente de tradiție mai vechi (resturi de amorfe din rozie). S-a
pastă
La sud de sat (22). În marginea de S a satului, pe versantul de S mai găsit o măciucă din rocă de culoare de forma
eruptivă, cenușie, unui
al dealului ce coboară, delimitat de pâraie, spre versantul drept al iazului elipsoid, cu gaură pentru coadă cu o gravură cruciformă.
și
Florești, s-a descoperit o așezare bogată de tip Cucuteni A, cu resturi de Materiale ceramice din sec. IV e.n. s-au descoperit la 300 m S de
locuințe, bucăți de râșnițe, ceramică tricromă pe fond alb, plastică acest punct, pe dealul Împuțita. (N. Zahari 1953).
antropomorfă (fig. 31/12) și zoomorfă (fig. 30/8-9). Se remarcă vase La N. de sat (25). La circa | km NNE de sat, în de nord
partea a
mari de provizii nepictate, vase-suport, capace-fructiere, precum și o văii Apăreștilor s-au găsit materiale arheologice din IV
sec. e.n., VIII-X,
protomă de mistreț. Ceramica de tip „C” este decorată cu șiruri de linii XI-XII și XV-XVI. (AL. Obreja, N. Zaharia,
1953).
ușor adâncite, dispuse în ghirlandă (fig. 35/7). La S de Românești, în hotar cu Tăuteșștii, este Movila
menționată
Hallstatt-ului timpuriu îi aparține un fragment de vas din pastă Alexandru.
fină, cu lustru, decorat cu caneluri (fig. 47/51), iar Hallstatt-ului târziu, Pe drumul județean nr. 282, între km
Iași-Epureni, 12 și 13,
fragmente de castroane (fig. 47/17, 22) sau de vase cu gât înalt, cu brâu aproape de satul Horlești, află movilă
pe partea stângă a șoselei, se o cu
alveolat (fig. 47/53). înălțimea de 2 m și diametrul de 30-40 (31). O doua movilă
m a a
Izolat, s-au găsit trei fragmente ceramice de tip Precucuteni și un existat tot partea stângă a șoselei, la ieșirea din
pe sat, spre Epureni,
topor-ciocan fragmentar. (M. Tanasachi, 1983). denivelată în întregime de lucrările agricole. La 31-35 se află movile
Hârtopul Lingurarului. La NV de pădurea Tăutești, pe (morminte tracice-tumuli)).
suprafețele boltite ale terenului, pe partea dreaptă a drumului Tăutești- În Tăutești, la 1km NE de unui de
suprafața pinten deal,
Horlești, s-au descoperit fragmente ceramice Cucuteni B, Noua, înconjurat de smârcuri, numit Valea Apărăștilor, a fost identificată în
Hallstatt și din sec. XV. Între materialele ceramice se remarcă 1953 o bogată Cucuteni A din
stațiune care provine un fragment de
fragmentele de amorfe mari, din pastă nisipoasă. (N. Zaharia, 1953). „horă”.
Vatra Apăreștilor (23). La circa 1 km NE de suprafața unui În marginea de S a satului versantul sudic al dealului
Tăutești, pe
pinten de deal, înconjurat de smârcuri, s-a identificat o bogată stațiune ce coboară dreaptă iazului
spre partea a Florești s-a descoperit o bogată
arheologică cu fragmente ceramice Precucuteni, Cucuteni A, cu un așezare Cucuteni A cu multă ceramică pictată, plastică,
antropo și
fragment de „horă”, Horodiștea-Erbiceni, Noua, cu cenușare. S-au găsit zoomorfă, ceramică Cucuteni C, de
timpurie, fragmente râșnițe, resturi
fragmente de vase cu brâu simplu în relief (fig. 44/20; 45/25), cu de locuințe, un topor-ciocan S-au
fragmentar. descoperit și materiale
perforații complete sub brâu (fig. 45/10), cu toarte supraînălțate (fig. ceramice atribuite Culturii Precucuteni. Aceste intormații află în
se
41/4), precum și o fusaiolă bitronconică (fig. 43/8), iar din os, omoplați Comunitățile Culturii Cucuteni din Bazinul Dumitru
Bahluiului,
crestați. D. Boghian, (pag. 203-204), Ed. Bucovina Istorică, Suceava,
2004, cu
Următoarele materiale arheologice sunt de tip hallstattian târziu referiri la vegetație de
silvostepă, reprezentată printr-o vegetație
(cu fragmente de amorfe grecești), din La Te'ne, sec. IV e.n. VIII-X, ierboasă și păduri de foioase,
așezări, locuințe, complexe gospodărești și
XII-XIII, XIV-XVI și XVII-XVIII. (N. Zaharia, 1953, Vili Ciobanu, sisteme de fortificare, cu unde loc
șanțuri și grădiști (pag. 55.), a avut
1983). descoperirea unui plug primitiv, cu un râmoc din de cerb, tractat de
corn
La Zof (24). La 300-400 m NE de sat, pe suprafața unui pinten bovine domestice.
30
31
Pagina 23
(trei castroane și o cană) și două fragmente de la alte două castroane oval al terasei de 3-5 m, s-au găsit fragmente ceramice din Hallstatt-ul
mari, cu câte trei toarte. târziu, sec. II-III și IV e.n., și altele de la începutul V. În
precum sec.
Întregul material ceramic este lucrat la roată, din pastă fină, de afara materialului ceramic, s-a descoperit un fragment de
mărgică din
foarte bună calitate, acoperite cu angobă (strat ceramic) și lustruite, sticlă neagră, decorat ocelar (cu în formă de ochi) și
pete cu dungi verzi,
datate din sec. IV e.n. și aparțin unei etape timpurii a culturii Sântana de cenușii și galbene, datată din sec. V e.n.
Mureș. (|. Ioniță, 1983). Coasta Hindeiului (ne cartat - pârâul Bogonos la vest
curge pe
de sat). La SE de sat și pe pârâul Bogonos, în cuprinsul hârtopului de la
Tăutești, sat menționat la 1615 și 1627 (Miron Costin, Opere, Fântâna lui Baltag, s-au găsit fragmente ceramice din IV
sec. e.n. cu
Iași, 1935; RDH, XIX , p. 245). elemente de tradiție mai vechi (resturi de amorfe din rozie). S-a
pastă
La sud de sat (22). În marginea de S a satului, pe versantul de S mai găsit o măciucă din rocă de culoare de forma
eruptivă, cenușie, unui
al dealului ce coboară, delimitat de pâraie, spre versantul drept al iazului elipsoid, cu gaură pentru coadă cu o gravură cruciformă.
și
Florești, s-a descoperit o așezare bogată de tip Cucuteni A, cu resturi de Materiale ceramice din sec. IV e.n. s-au descoperit la 300 m S de
locuințe, bucăți de râșnițe, ceramică tricromă pe fond alb, plastică acest punct, pe dealul Împuțita. (N. Zahari 1953).
antropomorfă (fig. 31/12) și zoomorfă (fig. 30/8-9). Se remarcă vase La N. de sat (25). La circa | km NNE de sat, în de nord
partea a
mari de provizii nepictate, vase-suport, capace-fructiere, precum și o văii Apăreștilor s-au găsit materiale arheologice din IV
sec. e.n., VIII-X,
protomă de mistreț. Ceramica de tip „C” este decorată cu șiruri de linii XI-XII și XV-XVI. (AL. Obreja, N. Zaharia,
1953).
ușor adâncite, dispuse în ghirlandă (fig. 35/7). La S de Românești, în hotar cu Tăuteșștii, este Movila
menționată
Hallstatt-ului timpuriu îi aparține un fragment de vas din pastă Alexandru.
fină, cu lustru, decorat cu caneluri (fig. 47/51), iar Hallstatt-ului târziu, Pe drumul județean nr. 282, între km
Iași-Epureni, 12 și 13,
fragmente de castroane (fig. 47/17, 22) sau de vase cu gât înalt, cu brâu aproape de satul Horlești, află movilă
pe partea stângă a șoselei, se o cu
alveolat (fig. 47/53). înălțimea de 2 m și diametrul de 30-40 (31). O doua movilă
m a a
Izolat, s-au găsit trei fragmente ceramice de tip Precucuteni și un existat tot partea stângă a șoselei, la ieșirea din
pe sat, spre Epureni,
topor-ciocan fragmentar. (M. Tanasachi, 1983). denivelată în întregime de lucrările agricole. La 31-35 se află movile
Hârtopul Lingurarului. La NV de pădurea Tăutești, pe (morminte tracice-tumuli)).
suprafețele boltite ale terenului, pe partea dreaptă a drumului Tăutești- În Tăutești, la 1km NE de unui de
suprafața pinten deal,
Horlești, s-au descoperit fragmente ceramice Cucuteni B, Noua, înconjurat de smârcuri, numit Valea Apărăștilor, a fost identificată în
Hallstatt și din sec. XV. Între materialele ceramice se remarcă 1953 o bogată Cucuteni A din
stațiune care provine un fragment de
fragmentele de amorfe mari, din pastă nisipoasă. (N. Zaharia, 1953). „horă”.
Vatra Apăreștilor (23). La circa 1 km NE de suprafața unui În marginea de S a satului versantul sudic al dealului
Tăutești, pe
pinten de deal, înconjurat de smârcuri, s-a identificat o bogată stațiune ce coboară dreaptă iazului
spre partea a Florești s-a descoperit o bogată
arheologică cu fragmente ceramice Precucuteni, Cucuteni A, cu un așezare Cucuteni A cu multă ceramică pictată, plastică,
antropo și
fragment de „horă”, Horodiștea-Erbiceni, Noua, cu cenușare. S-au găsit zoomorfă, ceramică Cucuteni C, de
timpurie, fragmente râșnițe, resturi
fragmente de vase cu brâu simplu în relief (fig. 44/20; 45/25), cu de locuințe, un topor-ciocan S-au
fragmentar. descoperit și materiale
perforații complete sub brâu (fig. 45/10), cu toarte supraînălțate (fig. ceramice atribuite Culturii Precucuteni. Aceste intormații află în
se
41/4), precum și o fusaiolă bitronconică (fig. 43/8), iar din os, omoplați Comunitățile Culturii Cucuteni din Bazinul Dumitru
Bahluiului,
crestați. D. Boghian, (pag. 203-204), Ed. Bucovina Istorică, Suceava,
2004, cu
Următoarele materiale arheologice sunt de tip hallstattian târziu referiri la vegetație de
silvostepă, reprezentată printr-o vegetație
(cu fragmente de amorfe grecești), din La Te'ne, sec. IV e.n. VIII-X, ierboasă și păduri de foioase,
așezări, locuințe, complexe gospodărești și
XII-XIII, XIV-XVI și XVII-XVIII. (N. Zaharia, 1953, Vili Ciobanu, sisteme de fortificare, cu unde loc
șanțuri și grădiști (pag. 55.), a avut
1983). descoperirea unui plug primitiv, cu un râmoc din de cerb, tractat de
corn
La Zof (24). La 300-400 m NE de sat, pe suprafața unui pinten bovine domestice.
30
31
Pagina 24
În așezările Cucuteni B de la Valea Lupului au fost descoperite
oase de cerb, căprior, bour, mistreț și cal (Haimovici, 1962) și un centru
de olărit. Oasele de animale domestice predomină bovine, ovicaprine,
câini, dovedind o viață intensă, cu un bogat inventar arheologic. III. Organizarea administrativă a jud. Iași
porc,
Județul Iași. La înființarea sa, în anul 1865, județul Iași se
mărginea la N cu jud. Botoșani. Hotarul începea de pe malul drept al
râului Prut, de la satul Bădărăi, com. Bivolari și mergea spre SV, până
pe malul stâng al râului Jijia, din sus de satul Andrieșeni, de aici pleca
pe marginea plășii Bahlui, prin Onești (com. Șipote), Lupăria (com.
Bădeni), Hârlău (jud. Botoșani) și Zagavia, până în dreptul satului
Steclăria (com. Bădeni).
La V se mărginea cu jud. Suceava, începând din dreptul satului
Steclăria, prin punctele: (com. Ceplenița), Sbereni (com.
ți
Cotnari), Valea-Racului, Cârjoaia, Băiceni, Cucuteni, Secărești și
Dădești (com. Băiceni), până în marginea Târgului-Frumos.
De acolo, jud. Iași se mărginea cu jud. Roman, prin punctele
Buznea, Gănești și Brăești, iar linia hotarului continua la S cu
comunele: Goești, Sânești, Popești și Păușești, iar de la satul Bojila, se
lăsa pe marginea plășii Stavnic până la șoseaua județeană; mai jos
începe limita cu jud. Vaslui, prin punctele Țibana și Mironeasa, iar din
șoseaua județeană de pe dealul Bordei, de la satul Spărieți (Pădureni) pe
marginea plășii Codru, hotarul mergea prin Poiana-cu-Cetate, Slobozia-
Dobrovăț și târgușorul Poieni.
De la satul Comarna, hotarul urma marginea plășii Braniște, iar
din șoseaua județeană, din jos de Costuleni, începe marginea jud. Fălciu,
având hotar apa Jijiei, până din jos de satul Măcărești, la satul Colțul
Cornii (jud. Fălciu).
La Răsărit, jud. Iași se mărginea cu Basarabia, de care se
despărțea prin râul Prut, de la satul Bădărăi (com. Bivolari) și până din
jos de satul Măcărești, în marginea satului Colțul Cornii, din jud. Fălciu,
apa Prutului udând de-a lungul, marginile dinspre E ale plășilor Turia și
Braniște. ț
Teritoriul jud. Iași este deluros și face parte din sistemul
dealurilor cuprinse între Siret și Prut, formând două regiuni: una se
întinde de-a dreapta Bahluiului, ale cărei dealuri mari, formate din
straturi de piatră, sunt acoperite cu păduri, vii și livezi, iar alta, de-a
sa stânga râului Bahlui, numită Zona de câmpie, formată din dealuri mai
PIC. 1: Pai Ata 2-11; Rediu Tărae (2 Trentul Brenru-l-a Suletiri, B—11 Via Teo- mici, podișuri și șesuri, acoperite cu fânețe, imașuri și semănături.
(ia Mtrtop) 4 Rusenii Nei Sub Pidure)
dureecu, 3-8 Denlut Baraucărieiț 13-44: (18-10 Valea Satului, 20—ZĂ Suprafața teritorială a jud. Iași era în anul 1860 de 291 137 ha
sau de 2911 km p., după cadastrul publicat de Direcția Statistică din
32 33
Pagina 25
În așezările Cucuteni B de la Valea Lupului au fost descoperite
oase de cerb, căprior, bour, mistreț și cal (Haimovici, 1962) și un centru
de olărit. Oasele de animale domestice predomină bovine, ovicaprine,
câini, dovedind o viață intensă, cu un bogat inventar arheologic. III. Organizarea administrativă a jud. Iași
porc,
Județul Iași. La înființarea sa, în anul 1865, județul Iași se
mărginea la N cu jud. Botoșani. Hotarul începea de pe malul drept al
râului Prut, de la satul Bădărăi, com. Bivolari și mergea spre SV, până
pe malul stâng al râului Jijia, din sus de satul Andrieșeni, de aici pleca
pe marginea plășii Bahlui, prin Onești (com. Șipote), Lupăria (com.
Bădeni), Hârlău (jud. Botoșani) și Zagavia, până în dreptul satului
Steclăria (com. Bădeni).
La V se mărginea cu jud. Suceava, începând din dreptul satului
Steclăria, prin punctele: (com. Ceplenița), Sbereni (com.
ți
Cotnari), Valea-Racului, Cârjoaia, Băiceni, Cucuteni, Secărești și
Dădești (com. Băiceni), până în marginea Târgului-Frumos.
De acolo, jud. Iași se mărginea cu jud. Roman, prin punctele
Buznea, Gănești și Brăești, iar linia hotarului continua la S cu
comunele: Goești, Sânești, Popești și Păușești, iar de la satul Bojila, se
lăsa pe marginea plășii Stavnic până la șoseaua județeană; mai jos
începe limita cu jud. Vaslui, prin punctele Țibana și Mironeasa, iar din
șoseaua județeană de pe dealul Bordei, de la satul Spărieți (Pădureni) pe
marginea plășii Codru, hotarul mergea prin Poiana-cu-Cetate, Slobozia-
Dobrovăț și târgușorul Poieni.
De la satul Comarna, hotarul urma marginea plășii Braniște, iar
din șoseaua județeană, din jos de Costuleni, începe marginea jud. Fălciu,
având hotar apa Jijiei, până din jos de satul Măcărești, la satul Colțul
Cornii (jud. Fălciu).
La Răsărit, jud. Iași se mărginea cu Basarabia, de care se
despărțea prin râul Prut, de la satul Bădărăi (com. Bivolari) și până din
jos de satul Măcărești, în marginea satului Colțul Cornii, din jud. Fălciu,
apa Prutului udând de-a lungul, marginile dinspre E ale plășilor Turia și
Braniște. ț
Teritoriul jud. Iași este deluros și face parte din sistemul
dealurilor cuprinse între Siret și Prut, formând două regiuni: una se
întinde de-a dreapta Bahluiului, ale cărei dealuri mari, formate din
straturi de piatră, sunt acoperite cu păduri, vii și livezi, iar alta, de-a
sa stânga râului Bahlui, numită Zona de câmpie, formată din dealuri mai
PIC. 1: Pai Ata 2-11; Rediu Tărae (2 Trentul Brenru-l-a Suletiri, B—11 Via Teo- mici, podișuri și șesuri, acoperite cu fânețe, imașuri și semănături.
(ia Mtrtop) 4 Rusenii Nei Sub Pidure)
dureecu, 3-8 Denlut Baraucărieiț 13-44: (18-10 Valea Satului, 20—ZĂ Suprafața teritorială a jud. Iași era în anul 1860 de 291 137 ha
sau de 2911 km p., după cadastrul publicat de Direcția Statistică din
32 33
Pagina 26
Moldova, din anul 1860, falcea fiind calculată la 1,43 ha (vezi Studiul În apele județului Iași creșteau pești, r: i scoici
pentru hrană;
Statistic asupra agriculturii din jud. Iași, pag. 8 de N. Alecsandrini). stuf pentru foc, acoperitul caselor și ocoalelor; papură din care se făceau
Producția. Din totalul de 291 137 ha, 73 354 ha erau folosite rogojini, coșciuge, și se întrebuința și la butnărie.
pentru agricultură, 4154 ha cultivate cu vii, iar 44 834 ha erau acoperite Natura a fost destul de darnică, înzestrând pământul acestui județ
cu păduri, din care: 31 426 ha particulare, iar 13 408 ha de pădure erau cu aproape tot ce era de trebuință pentru viețuirea locuitorilor ei.
ale Statului. Suprafața de 178 798 ha se afla ocupată de orașe și sate, Industria era foarte puțin dezvoltată în jud. Iași, reprezentată
luciu de apă, imaș, livezi și râpe. prin: 3 velnițe în care se fabrica rachiu, 38 mori de aburi, 88 mori de
Cultura cerealelor era întinsă, fiind ocupată în primul rând de apă, 8 de vânt și 3 de animale, o fabrică de teracotă, două de lumânări,
cultura porumbului, care se semăna pe o întindere de 41 108 ha, a una de crohmală (amidon) și una de dubălărie.
grâului pe 24 931 ha, a orzului pe 5 181 ha, a ovăzului pe „| 799 ha, Ca fabricații primitive erau: rotăria, olăria, butnăria, iar ca
secara pe 229 ha, hrișca, 70 ha, și mălai pe 36 ha. industrie manuală: împletiturile de paie, de lozie, din care se făceau:
Fasolea se cultiva pe 416 ha, mazărea pe 44 ha, lintea pe 27 ha, panere, coșărci și scaune, începută prin școlile rurale, din inițiativa
iar cartoful pe o suprafață de 482 ha. Rapița se cultiva pe 111 ha, cânepa revizorului școlar și a Comitetului Permanent al județului.
pe 134 ha și inul pe 3 ha. Rogojinile și coșciugele împletite din papură, precum și măturile
Producția cerealelor a fost în 1883 de 463 340 hectolitri păpușoi, se produceau prin doar câteva comune din județ.
252 787 hectolitri grâu, 65 000 hectolitri orz, 26 084 hectolitri ovăz, | Industria casnică era reprezentată prin prelucrarea bumbacului,
919 hectolitri secară, 517 hectolitri hrișcă și 607 hectolitri mălai. cânepei, inului și lânii, din care se confecționau pânzeturi, foale,
Producția de cartofi a fost de 2 165 254 kg, iar la oloioase: rapița 1084 sumani, dar chiar și această industrie era foarte puțin răspândită.
hectolitri, | 208 hectolitri cânepă și 18 inul. Viile au produs 112 354 În raport cu industria rurală, cea urbană luase o dezvoltare mai
hectolitri vin. (hectolitrul = unitate de măsură pentru capacitate, egală mare prin înființarea unor școli de meserii, ateliere de stolerie, fierărie,
cu 100 de litri, sau 4 banițe a 25 litri). tinichigerie, fabrici de frânghii și cartonaje, cortele (umbrele), fabrici de
Pe lângă agricultură, creșterea vitelor era o mare bogăție a bere, sodă etc.
județului. Numărul vitelor era de 240 336 capete, din care: 84 424 vite Comerțul se făcea cu cereale, vite, piei, lână și brânză, cu
mari, cornute, 120 457 oi, 1177 capre, 48 bivoli, 10 207 cai și 24 023 lemnării de tot felul, cu vin, fructe și alte produse agricole.
râmători. Desfacerea acestor produse pentru străinătate se făcea mai ales
Livezile produceau foarte multe fructe pentru consumul intern, pe piața orașului Iași; pentru comerțul intern erau târgurile: Podu-Iloaei
dar și pentru export. și Târgu-Frumos, precum și un număr de 12 iarmaroace anuale în orașul
Cultura albinelor era puțin răspândită, deși stupăritul este Iași, pe șesul Frumoasei; patru iarmaroace la Podu-lloaei și unul mare la
cunoscut în zonă de foarte multă vreme. Într-un document de epocă din Târgu-Frumos.
timpul domniei lui Bogdan Voievod (10 dec. 1516) se consemnează Cel mai intens comerț îl făceau străinii viețuitori în țară, românii
existența unei prisăci în Rediu, iar locurile poartă până în zilele noastre îndeletnicindu-se mai mult cu producțiunea.
numele de Valea sau Dealu Prisăcii, de Prisaca lui Solomon ș.a. În 1860 Drumurile. Pentru înlesnirea comunicației interne și externe ale
de la 12 408 stupi s-au recoltat doar 30 079 kg miere și 9 966 kg ceară. județului, erau 5 feluri de drumuri: Calea-ferată, înființată în anul 1870,
Cultura viermilor de mătase era neînsemnată. care pleacă din orașul Iași V, trece prin târgurile Podul-Iloaei și
spre
Pădurile constituiau resurse foarte bogate pentru proprietari, prin Târgul-Frumos, iar cea de-a doua ramură pleacă de la Iași Ungheni,
spre
exploatarea lor erau satisfăcute cele mai mari trebuințe ale locuitorilor prin Cristești și făcea legătura cu rețeaua ferată rusească.
județului; din ele se scot tot felul de lemne pentru construcție și foc. Calea-națională. Ramura de șosea pietruită ce se prelungea de-a
Pe lângă aceste produse, pădurile mai asigură vânatul de animale lungul țării, de la S la N, trecea prin jud. Roman și intra în jud. Iași la
pe
sălbatice: căprioare, porci mistreți, lupi, vulpi, jderi, iepuri etc. Târgu-Frumos și venea spre E, mergând paralel cu calea ferată până în
Din dealuri și pâraie se scoate piatra pentru var, pentru zidării și orașul Iași, de unde se ramifică o parte Vaslui, iar alta până
spre merge
șosele, nisip și prundiș. pe malul Prutului, la satul Țuțora.
34 35
Pagina 27
Moldova, din anul 1860, falcea fiind calculată la 1,43 ha (vezi Studiul În apele județului Iași creșteau pești, r: i scoici
pentru hrană;
Statistic asupra agriculturii din jud. Iași, pag. 8 de N. Alecsandrini). stuf pentru foc, acoperitul caselor și ocoalelor; papură din care se făceau
Producția. Din totalul de 291 137 ha, 73 354 ha erau folosite rogojini, coșciuge, și se întrebuința și la butnărie.
pentru agricultură, 4154 ha cultivate cu vii, iar 44 834 ha erau acoperite Natura a fost destul de darnică, înzestrând pământul acestui județ
cu păduri, din care: 31 426 ha particulare, iar 13 408 ha de pădure erau cu aproape tot ce era de trebuință pentru viețuirea locuitorilor ei.
ale Statului. Suprafața de 178 798 ha se afla ocupată de orașe și sate, Industria era foarte puțin dezvoltată în jud. Iași, reprezentată
luciu de apă, imaș, livezi și râpe. prin: 3 velnițe în care se fabrica rachiu, 38 mori de aburi, 88 mori de
Cultura cerealelor era întinsă, fiind ocupată în primul rând de apă, 8 de vânt și 3 de animale, o fabrică de teracotă, două de lumânări,
cultura porumbului, care se semăna pe o întindere de 41 108 ha, a una de crohmală (amidon) și una de dubălărie.
grâului pe 24 931 ha, a orzului pe 5 181 ha, a ovăzului pe „| 799 ha, Ca fabricații primitive erau: rotăria, olăria, butnăria, iar ca
secara pe 229 ha, hrișca, 70 ha, și mălai pe 36 ha. industrie manuală: împletiturile de paie, de lozie, din care se făceau:
Fasolea se cultiva pe 416 ha, mazărea pe 44 ha, lintea pe 27 ha, panere, coșărci și scaune, începută prin școlile rurale, din inițiativa
iar cartoful pe o suprafață de 482 ha. Rapița se cultiva pe 111 ha, cânepa revizorului școlar și a Comitetului Permanent al județului.
pe 134 ha și inul pe 3 ha. Rogojinile și coșciugele împletite din papură, precum și măturile
Producția cerealelor a fost în 1883 de 463 340 hectolitri păpușoi, se produceau prin doar câteva comune din județ.
252 787 hectolitri grâu, 65 000 hectolitri orz, 26 084 hectolitri ovăz, | Industria casnică era reprezentată prin prelucrarea bumbacului,
919 hectolitri secară, 517 hectolitri hrișcă și 607 hectolitri mălai. cânepei, inului și lânii, din care se confecționau pânzeturi, foale,
Producția de cartofi a fost de 2 165 254 kg, iar la oloioase: rapița 1084 sumani, dar chiar și această industrie era foarte puțin răspândită.
hectolitri, | 208 hectolitri cânepă și 18 inul. Viile au produs 112 354 În raport cu industria rurală, cea urbană luase o dezvoltare mai
hectolitri vin. (hectolitrul = unitate de măsură pentru capacitate, egală mare prin înființarea unor școli de meserii, ateliere de stolerie, fierărie,
cu 100 de litri, sau 4 banițe a 25 litri). tinichigerie, fabrici de frânghii și cartonaje, cortele (umbrele), fabrici de
Pe lângă agricultură, creșterea vitelor era o mare bogăție a bere, sodă etc.
județului. Numărul vitelor era de 240 336 capete, din care: 84 424 vite Comerțul se făcea cu cereale, vite, piei, lână și brânză, cu
mari, cornute, 120 457 oi, 1177 capre, 48 bivoli, 10 207 cai și 24 023 lemnării de tot felul, cu vin, fructe și alte produse agricole.
râmători. Desfacerea acestor produse pentru străinătate se făcea mai ales
Livezile produceau foarte multe fructe pentru consumul intern, pe piața orașului Iași; pentru comerțul intern erau târgurile: Podu-Iloaei
dar și pentru export. și Târgu-Frumos, precum și un număr de 12 iarmaroace anuale în orașul
Cultura albinelor era puțin răspândită, deși stupăritul este Iași, pe șesul Frumoasei; patru iarmaroace la Podu-lloaei și unul mare la
cunoscut în zonă de foarte multă vreme. Într-un document de epocă din Târgu-Frumos.
timpul domniei lui Bogdan Voievod (10 dec. 1516) se consemnează Cel mai intens comerț îl făceau străinii viețuitori în țară, românii
existența unei prisăci în Rediu, iar locurile poartă până în zilele noastre îndeletnicindu-se mai mult cu producțiunea.
numele de Valea sau Dealu Prisăcii, de Prisaca lui Solomon ș.a. În 1860 Drumurile. Pentru înlesnirea comunicației interne și externe ale
de la 12 408 stupi s-au recoltat doar 30 079 kg miere și 9 966 kg ceară. județului, erau 5 feluri de drumuri: Calea-ferată, înființată în anul 1870,
Cultura viermilor de mătase era neînsemnată. care pleacă din orașul Iași V, trece prin târgurile Podul-Iloaei și
spre
Pădurile constituiau resurse foarte bogate pentru proprietari, prin Târgul-Frumos, iar cea de-a doua ramură pleacă de la Iași Ungheni,
spre
exploatarea lor erau satisfăcute cele mai mari trebuințe ale locuitorilor prin Cristești și făcea legătura cu rețeaua ferată rusească.
județului; din ele se scot tot felul de lemne pentru construcție și foc. Calea-națională. Ramura de șosea pietruită ce se prelungea de-a
Pe lângă aceste produse, pădurile mai asigură vânatul de animale lungul țării, de la S la N, trecea prin jud. Roman și intra în jud. Iași la
pe
sălbatice: căprioare, porci mistreți, lupi, vulpi, jderi, iepuri etc. Târgu-Frumos și venea spre E, mergând paralel cu calea ferată până în
Din dealuri și pâraie se scoate piatra pentru var, pentru zidării și orașul Iași, de unde se ramifică o parte Vaslui, iar alta până
spre merge
șosele, nisip și prundiș. pe malul Prutului, la satul Țuțora.
34 35
Pagina 28
Calea de la din națională de 620 670 lei și 95 b., la venituri și 614 372 lei și 73 bani la cheltuieli,
mixtă, mergea Târgu-Frumos, șoseaua
de unde ramură de pietruită prin mijlocul plășii Bahlui, iar bugetul pentru drumuri avea un venit de 200 109 lei și 07 b., și
pleca o șosea
în Târgului Hârlău din jud. Botoșani. 196 791 lei și 20 bani la cheltuieli.
până marginea
Căi Din pleacă trei ramuri de șosele Comunele se administrau de către primari, cu consiliile
județene. orașul Iași
N și Turia, în marginea jud. comunale, sub conducerea și observarea subprefecților (Afară de
pietruite: una spre prin plășile Copou până
la satul Bădărăi din Bivolari, iar doua (în stadiu de comuna Iași, care depindea direct de Ministerul de Interne). Prefectul,
Botoșani, com. a
din de-a și Bahlui, subprefecții, comisarii și subcomisarii erau funcționari administrativi,
proiect) pleca Iași, spre NV, lungul plășilor Copou pe
o distanță de 65 km și dincolo de satul Onești, din com. Șipote se lega numiți de Guvern.
A treia din S mijlocul Consiliul General al Județului, primarii și consiliile comunale
cu jud. Botoșani. șosea pleacă Iași spre prin plășii
Codru de N Stavnic, legându-se cu jud. Vaslui erau aleșii cetățenilor, iar primarii aleșii consiliilor.
și prin marginea a plășii
la satul Serviciul sanitar. Acest serviciu se făcea în județ de către un
de deasupra dealului Bordea, Grajduri.
la din de S orașului Iași, pleacă medic-primar, ajutat de 5 medici de plasă și unul de oraș, în Târgu-
De târgușorul Nicolina, partea a
iar de drum făcea Frumos și de 42 moașe comunale, având sub îngrijirea lor 4 spitale în
o altă ramură spre Voinești, acolo, pe un nepietruit se
Roman. Târgu-Frumos, Podu-lloaei, Bivolari și Voinești. Medicamentele pentru
legătura cu jud.
Din din satul Tomești, pleacă populația rurală se dau gratuit de către județ și comune. Pe lângă
șoseaua națională Iași-Țuțora, spre
de S Braniște, până micile farmacii din fiecare spital, se mai afla una în Târgu-Frumos și
dreapta o șosea care trecea prin partea a plășii
dincolo de satul Costuleni, unde se lega cu jud. Vaslui. alta în Podu-Iloaei.
Căi laterale formate din drumuri comunale făceau Pentru îngrijirea vitelor bolnave, erau doi medici veterinari: unul
erau care
legătura dintre așezările mai importante ale jud. Iași. pentru județ și altul pentru orașul Iași.
În locuiau la (după Afară de medicul de județ, în orașul Iași se mai afla un medic-
Populația. județul Iași, acea vreme
recensământul din act număr de 33 371 familii. primar, cu 5 medici (și 5 moașe) ai despărțirilor (Cartiere), puși în
1885, oficial) un sau
158 071 din 21 414 familii. 94 059 suflete în sate și serviciul populației sărace; osebir de aceștia mai erau medicii spitalelor
suflete, care sau
iar 11 957 familii. 64 012 suflete în orașele Iași și din oraș, precum și acei particulari care dădeau ajutor la îngrijirea
târgușoare, sau
Târgu-Frumos. bolnavilor.
Din numărul total al locuitorilor 77 042 bărbați și Pentru salubritatea sănătății publice erau două consilii de igienă:
jud. Iași, erau
81 029 femei. unul al județului și altul pentru oraș.
civilă: 60 401 căsătoriți, 82 953 necăsătoriți, Justiția. În fiecare comună rurală era instituită câte o Judecătorie
După starea erau
14 237 văduvi 480 comunală pentru micile pricini dintre locuitori, cu dreptul de a judeca
și divorțați.
După religie: 112 524 erau ortodocși, 40 862 mozaici, 3 658 până la valoarea de 50 lei.
399 232 gregorieni, 380 lipoveni, 15 liberi Pentru apeluri și pricini mai mari și pentru contravenții se aflau
catolici, protestanți,
cugetători și un mahomedan. 6 Judecătorii de ocol, dintre care una în târgușorul Țigănași pentru
114 538 români, 39 331 290 plășile Copou și Turia, cu dreptul de a judeca pricini de până la
După naționalitate: erau israeliți,
poloni, 865 ruși, 1 851 germani, 156 greci, 22 armeni, 364 lipoveni, 90 1 500 lei.
Pentru apel la Curțile de judecată mai mari de | 1500 lei și
francezi, 385 italieni, 93 unguri, || turci ș.a.
Cu știință de carte erau 23 969 iar fără știință 134 102 locuitori. delicte, era instituit un Tribunal divizat în patru secțiuni, cu patru
Administrația. Puterea executivă a județului era încredințată unui președinți, dintre care, unul prim-președinte, opt judecători și patru
prefect, în ajutor 5 subprefecți și 44 primari cu ajutoarele lor, supleanți, plus doi judecători comerciali pentru afacerile de comerț.
care avea
administrarea iar Pe lângă acest Zribunal, se află Poliția judiciară, formată din
pentru comunelor; pentru poliția orașului Iași, un
prefect, 6 comisari, mai mulți subcomisari și epistați. Primul-Procuror și patru procurori de secții; doi dintre judecătorii
făcea de către Consiliul Județean, tribunalului erau însărcinați și cu instrucția crimelor și delictelor.
Gospodărirea județului se
de Comitetul Permanent, ales din rândul său având un buget Deasupra acestora se afla Curtea de Apel, cu două secțiuni:
reprezentat
36 37
Pagina 29
Calea de la din națională de 620 670 lei și 95 b., la venituri și 614 372 lei și 73 bani la cheltuieli,
mixtă, mergea Târgu-Frumos, șoseaua
de unde ramură de pietruită prin mijlocul plășii Bahlui, iar bugetul pentru drumuri avea un venit de 200 109 lei și 07 b., și
pleca o șosea
în Târgului Hârlău din jud. Botoșani. 196 791 lei și 20 bani la cheltuieli.
până marginea
Căi Din pleacă trei ramuri de șosele Comunele se administrau de către primari, cu consiliile
județene. orașul Iași
N și Turia, în marginea jud. comunale, sub conducerea și observarea subprefecților (Afară de
pietruite: una spre prin plășile Copou până
la satul Bădărăi din Bivolari, iar doua (în stadiu de comuna Iași, care depindea direct de Ministerul de Interne). Prefectul,
Botoșani, com. a
din de-a și Bahlui, subprefecții, comisarii și subcomisarii erau funcționari administrativi,
proiect) pleca Iași, spre NV, lungul plășilor Copou pe
o distanță de 65 km și dincolo de satul Onești, din com. Șipote se lega numiți de Guvern.
A treia din S mijlocul Consiliul General al Județului, primarii și consiliile comunale
cu jud. Botoșani. șosea pleacă Iași spre prin plășii
Codru de N Stavnic, legându-se cu jud. Vaslui erau aleșii cetățenilor, iar primarii aleșii consiliilor.
și prin marginea a plășii
la satul Serviciul sanitar. Acest serviciu se făcea în județ de către un
de deasupra dealului Bordea, Grajduri.
la din de S orașului Iași, pleacă medic-primar, ajutat de 5 medici de plasă și unul de oraș, în Târgu-
De târgușorul Nicolina, partea a
iar de drum făcea Frumos și de 42 moașe comunale, având sub îngrijirea lor 4 spitale în
o altă ramură spre Voinești, acolo, pe un nepietruit se
Roman. Târgu-Frumos, Podu-lloaei, Bivolari și Voinești. Medicamentele pentru
legătura cu jud.
Din din satul Tomești, pleacă populația rurală se dau gratuit de către județ și comune. Pe lângă
șoseaua națională Iași-Țuțora, spre
de S Braniște, până micile farmacii din fiecare spital, se mai afla una în Târgu-Frumos și
dreapta o șosea care trecea prin partea a plășii
dincolo de satul Costuleni, unde se lega cu jud. Vaslui. alta în Podu-Iloaei.
Căi laterale formate din drumuri comunale făceau Pentru îngrijirea vitelor bolnave, erau doi medici veterinari: unul
erau care
legătura dintre așezările mai importante ale jud. Iași. pentru județ și altul pentru orașul Iași.
În locuiau la (după Afară de medicul de județ, în orașul Iași se mai afla un medic-
Populația. județul Iași, acea vreme
recensământul din act număr de 33 371 familii. primar, cu 5 medici (și 5 moașe) ai despărțirilor (Cartiere), puși în
1885, oficial) un sau
158 071 din 21 414 familii. 94 059 suflete în sate și serviciul populației sărace; osebir de aceștia mai erau medicii spitalelor
suflete, care sau
iar 11 957 familii. 64 012 suflete în orașele Iași și din oraș, precum și acei particulari care dădeau ajutor la îngrijirea
târgușoare, sau
Târgu-Frumos. bolnavilor.
Din numărul total al locuitorilor 77 042 bărbați și Pentru salubritatea sănătății publice erau două consilii de igienă:
jud. Iași, erau
81 029 femei. unul al județului și altul pentru oraș.
civilă: 60 401 căsătoriți, 82 953 necăsătoriți, Justiția. În fiecare comună rurală era instituită câte o Judecătorie
După starea erau
14 237 văduvi 480 comunală pentru micile pricini dintre locuitori, cu dreptul de a judeca
și divorțați.
După religie: 112 524 erau ortodocși, 40 862 mozaici, 3 658 până la valoarea de 50 lei.
399 232 gregorieni, 380 lipoveni, 15 liberi Pentru apeluri și pricini mai mari și pentru contravenții se aflau
catolici, protestanți,
cugetători și un mahomedan. 6 Judecătorii de ocol, dintre care una în târgușorul Țigănași pentru
114 538 români, 39 331 290 plășile Copou și Turia, cu dreptul de a judeca pricini de până la
După naționalitate: erau israeliți,
poloni, 865 ruși, 1 851 germani, 156 greci, 22 armeni, 364 lipoveni, 90 1 500 lei.
Pentru apel la Curțile de judecată mai mari de | 1500 lei și
francezi, 385 italieni, 93 unguri, || turci ș.a.
Cu știință de carte erau 23 969 iar fără știință 134 102 locuitori. delicte, era instituit un Tribunal divizat în patru secțiuni, cu patru
Administrația. Puterea executivă a județului era încredințată unui președinți, dintre care, unul prim-președinte, opt judecători și patru
prefect, în ajutor 5 subprefecți și 44 primari cu ajutoarele lor, supleanți, plus doi judecători comerciali pentru afacerile de comerț.
care avea
administrarea iar Pe lângă acest Zribunal, se află Poliția judiciară, formată din
pentru comunelor; pentru poliția orașului Iași, un
prefect, 6 comisari, mai mulți subcomisari și epistați. Primul-Procuror și patru procurori de secții; doi dintre judecătorii
făcea de către Consiliul Județean, tribunalului erau însărcinați și cu instrucția crimelor și delictelor.
Gospodărirea județului se
de Comitetul Permanent, ales din rândul său având un buget Deasupra acestora se afla Curtea de Apel, cu două secțiuni:
reprezentat
36 37
Pagina 30
compuse din un prim-președinte, un președinte, opt membri și doi Plasa Copou se afla în centrul
județului Iași și se întindea de la
supleanți; având sub jurisdicția sa 7ribunalele din județele Moldovei. N la S până în marginea orașului Iași, șirul de dealuri dintre
pe râurile
Parchetul Curții era compus din Procurorul-General și doi Jijia și Prut; mărginindu-se în de N
partea cu plasa Bahlui, la S cu o
procurori de secții, care exercitau puterea judiciară asupra întregii parte din plasa Cârligătura, plasa Stavnic la
și cu orașul Iași; E cu plasa
jurisdicții a Curții de Apel. Turia, până în dreptul satului Frăsuleni, din
plasa Braniștea; apoi cu
Se mai afla și o Curte de Jurați pentru judecarea crimelor, plasa Braniștea, până la marginea
orașului Iași.
precum și Camera Depunerii de Acuzații. Plasa Copou era formată din comunele:
Gropnița, cu satele sale,
Cultul. În județ se aflau 188 de biserici ortodoxe, 9 capele, cu în al
capătul dinspre N plasei, cu Movileni, mai în jos de com. Gropnița,
593 de slujitori, și anume: 223 preoți, 24 diaconi, 231 cântăreți și 115 cu Rădiul-Mitropoliei, în de E râul
partea a plasei, spre Jijia și cu com.
eclesieri (paracliseri). Copou, la sudul plasei, în
, marginea orașului Iași.
Afară de acestea, mai erau 4 biserici catolice, una luterană, una Comuna Tăutești, cu satele: Zahorna,
Tăutești, Horlești, Rădiul-
armeană și două lipovenești. lui-Tatar, Tătăruș și Lițcani, se afla în de SV
partea a plasei Copou, în
Evreii, care dintre străini erau cei mai numeroși în județ, aveau partea stângă a râului Bahlui, întinzându-se dealurile
pe Copou,
mai multe sinagogi. Zahorna, Horlești, Ponoarele, Uric,
Mârzăști, Cățin, Pițcani, Breazu ș.a.
Bisericile ortodoxe se află subordonate Mitropoliei Moldovei și Apele udă teritoriul
curgătoare care plasei Copou de la N la S
Sucevei. Pentru judecarea clerului și administrarea bisericilor, la sunt râurile Jijia și Miletin, urmate de
Cacaina, Liești, Zahorna, Mârzei,
Mitropolie se află un Consistoriu, doi protoierei (unul pentru județ și Dârvari, Jirinca, Moimești, Rădiu,
Siliștea, Breazu, Uric, Tăutești, lazu,
altul pentru oraș) și doi subprotoierei. Văiluța,
Roșu, Răchita, Fundoaia, Puturoasa ș.a.
Bisericile se întrețineau parte de Stat, numite mănăstiri; cele mai Prin plasa trecea
Copou șoseaua județeană Iași-Botoșani, prin
multe de comune și foarte puține de epitropi și particulari. târgul Copou, satele Vulturi iar la
și Popricani, podul Jijia drumul de
Instrucțiunea. altădată trecea pe teritoriul plasei Turia.
Instrucțiunea primară era încă foarte puțin răspândită în satele Șoseaua mixtă își urma cale străveche
prin Podgoria Copou, prin
din județ. Școlile publice din întreg județul erau în număr de 124, iar satele, Zahoma
Tătăruș (Breazu), și Horlești, iar dincolo de Sângeri
cele private erau peste 24. intra Bahlui.
pe moșia plasei
Dintre școlile publice primare, 87 erau rurale, cu 90 învățători și Șoseaua de
națională și calea-ferată străbăteau, la Iași spre Podu6 învățătoare, cu o populație școlară de 2856 băieți și 568 fete, din care, Iloaiei, marginea de SV a
plasei Copou, însoțind râul Bahlui spre obârșie.
în anul școlar 1884 au promovat 1832 băieți și 346 fete, rămânând Din întinderea de 41 698 ha
de pământ, nu se cultiva în această
repetenți 1024 băieți și 222 fete. plasă decât 9 528 ha 293 ha
pentru cereale, cu vii, 546 ha era acoperit cu
Puterea-Armată. Județul Iași (dimpreună cu cele 7 județe păduri, proprietate iar 31 331 ha
particulară, o reprezentau imașurile,
limitrofe) făcea parte din Corp IV de Armată, cu reședința în orașul Iași. fânețele, livezile, vetrele de
sate, livezile, râpele și ravenele.
Regimentul 13 Dorobanți era armata teritorială a județului, Industria se la număr de 7 mori de
mărginea un apă, 7 de aburi și
împărțită pe companii cu reședințele în diferite localități. Tot în orașul una de vânt, iar comerțul consta în desfacerea
produselor agricole și a
Iași se află reședința Brigăzii de călărași și a Brigăzii de dorobanți. vitelor Podu-lloaei
în (târg înființat de evrei în anul 1812, pe papătul a
Județul Iași se împărțea în 7 plase, și anume: trei moșii) și în orașul Iași.
Bahlui, cu 8 comune un târgușor și 57 sate La recensământul din anul numărul
1885, vitelor era de 29 379
Braniște, cu 8 comune, un târgușor și 38 sate dintre 9 684 vite mari
capete, care cornute, 15 744 oi, 3 capre, 11 bivoli,
Cârligătura, cu 7 comune, un târg urban și 40 sate 1097 cai și 2837 râmători.
Codru, cu 5 comune, 3 târgușoare, și 23 sate În plasa afla
Copou se o populație de 2 364 familii. sau 8 402
Copou, cu 6 comune, două târguri și 30 sate suflete, din care: 4 578 3824 femei.
bărbați și Din acest număr, 8 155
Turia, cu 5 comune, 3 târgușoare și 37 sate erau români, 185 evrei, 35 8
germani, poloni, 8 greci, 5 italieni, 4 ruși,
Total, 44 comune, 10 târgușoare, două orașe și 261 sate un olandez
și un belgian.
38
39
Pagina 31
compuse din un prim-președinte, un președinte, opt membri și doi Plasa Copou se afla în centrul
județului Iași și se întindea de la
supleanți; având sub jurisdicția sa 7ribunalele din județele Moldovei. N la S până în marginea orașului Iași, șirul de dealuri dintre
pe râurile
Parchetul Curții era compus din Procurorul-General și doi Jijia și Prut; mărginindu-se în de N
partea cu plasa Bahlui, la S cu o
procurori de secții, care exercitau puterea judiciară asupra întregii parte din plasa Cârligătura, plasa Stavnic la
și cu orașul Iași; E cu plasa
jurisdicții a Curții de Apel. Turia, până în dreptul satului Frăsuleni, din
plasa Braniștea; apoi cu
Se mai afla și o Curte de Jurați pentru judecarea crimelor, plasa Braniștea, până la marginea
orașului Iași.
precum și Camera Depunerii de Acuzații. Plasa Copou era formată din comunele:
Gropnița, cu satele sale,
Cultul. În județ se aflau 188 de biserici ortodoxe, 9 capele, cu în al
capătul dinspre N plasei, cu Movileni, mai în jos de com. Gropnița,
593 de slujitori, și anume: 223 preoți, 24 diaconi, 231 cântăreți și 115 cu Rădiul-Mitropoliei, în de E râul
partea a plasei, spre Jijia și cu com.
eclesieri (paracliseri). Copou, la sudul plasei, în
, marginea orașului Iași.
Afară de acestea, mai erau 4 biserici catolice, una luterană, una Comuna Tăutești, cu satele: Zahorna,
Tăutești, Horlești, Rădiul-
armeană și două lipovenești. lui-Tatar, Tătăruș și Lițcani, se afla în de SV
partea a plasei Copou, în
Evreii, care dintre străini erau cei mai numeroși în județ, aveau partea stângă a râului Bahlui, întinzându-se dealurile
pe Copou,
mai multe sinagogi. Zahorna, Horlești, Ponoarele, Uric,
Mârzăști, Cățin, Pițcani, Breazu ș.a.
Bisericile ortodoxe se află subordonate Mitropoliei Moldovei și Apele udă teritoriul
curgătoare care plasei Copou de la N la S
Sucevei. Pentru judecarea clerului și administrarea bisericilor, la sunt râurile Jijia și Miletin, urmate de
Cacaina, Liești, Zahorna, Mârzei,
Mitropolie se află un Consistoriu, doi protoierei (unul pentru județ și Dârvari, Jirinca, Moimești, Rădiu,
Siliștea, Breazu, Uric, Tăutești, lazu,
altul pentru oraș) și doi subprotoierei. Văiluța,
Roșu, Răchita, Fundoaia, Puturoasa ș.a.
Bisericile se întrețineau parte de Stat, numite mănăstiri; cele mai Prin plasa trecea
Copou șoseaua județeană Iași-Botoșani, prin
multe de comune și foarte puține de epitropi și particulari. târgul Copou, satele Vulturi iar la
și Popricani, podul Jijia drumul de
Instrucțiunea. altădată trecea pe teritoriul plasei Turia.
Instrucțiunea primară era încă foarte puțin răspândită în satele Șoseaua mixtă își urma cale străveche
prin Podgoria Copou, prin
din județ. Școlile publice din întreg județul erau în număr de 124, iar satele, Zahoma
Tătăruș (Breazu), și Horlești, iar dincolo de Sângeri
cele private erau peste 24. intra Bahlui.
pe moșia plasei
Dintre școlile publice primare, 87 erau rurale, cu 90 învățători și Șoseaua de
națională și calea-ferată străbăteau, la Iași spre Podu6 învățătoare, cu o populație școlară de 2856 băieți și 568 fete, din care, Iloaiei, marginea de SV a
plasei Copou, însoțind râul Bahlui spre obârșie.
în anul școlar 1884 au promovat 1832 băieți și 346 fete, rămânând Din întinderea de 41 698 ha
de pământ, nu se cultiva în această
repetenți 1024 băieți și 222 fete. plasă decât 9 528 ha 293 ha
pentru cereale, cu vii, 546 ha era acoperit cu
Puterea-Armată. Județul Iași (dimpreună cu cele 7 județe păduri, proprietate iar 31 331 ha
particulară, o reprezentau imașurile,
limitrofe) făcea parte din Corp IV de Armată, cu reședința în orașul Iași. fânețele, livezile, vetrele de
sate, livezile, râpele și ravenele.
Regimentul 13 Dorobanți era armata teritorială a județului, Industria se la număr de 7 mori de
mărginea un apă, 7 de aburi și
împărțită pe companii cu reședințele în diferite localități. Tot în orașul una de vânt, iar comerțul consta în desfacerea
produselor agricole și a
Iași se află reședința Brigăzii de călărași și a Brigăzii de dorobanți. vitelor Podu-lloaei
în (târg înființat de evrei în anul 1812, pe papătul a
Județul Iași se împărțea în 7 plase, și anume: trei moșii) și în orașul Iași.
Bahlui, cu 8 comune un târgușor și 57 sate La recensământul din anul numărul
1885, vitelor era de 29 379
Braniște, cu 8 comune, un târgușor și 38 sate dintre 9 684 vite mari
capete, care cornute, 15 744 oi, 3 capre, 11 bivoli,
Cârligătura, cu 7 comune, un târg urban și 40 sate 1097 cai și 2837 râmători.
Codru, cu 5 comune, 3 târgușoare, și 23 sate În plasa afla
Copou se o populație de 2 364 familii. sau 8 402
Copou, cu 6 comune, două târguri și 30 sate suflete, din care: 4 578 3824 femei.
bărbați și Din acest număr, 8 155
Turia, cu 5 comune, 3 târgușoare și 37 sate erau români, 185 evrei, 35 8
germani, poloni, 8 greci, 5 italieni, 4 ruși,
Total, 44 comune, 10 târgușoare, două orașe și 261 sate un olandez
și un belgian.
38
39
Pagina 32
Românii se ocupau în general cu agricultura, viticultura și
iar locuiau în târgușorul Copou, făceau ț 9497 /Ae
creșterea vitelor, evreii, care STnegustorii cu băcănii și lipscănii, alții speculează prin sate: producte, Lac sal” ol cele e [e
[2 amoee necean cope le go pă acte
vite, lână, păsări etc. mulți erau posesori de moșii, ceilalți străini aveau
SA aa:
la |-Z Lpagleie BE d
diferite ocupațiuni pe moșii. | a
de iar vera roi
Plasele Copou și Turia, erau cârmuite un subprefect, Add
N
fiecare comună administrată de un primar cu Consiliul său. ez,
era E
de dintre locuitori erau instituite PA A Se € Arteted Aa a
Pentru pricini judecată | > A SEE 55 aa
| sasi,
Judecătorii comunale, supuse jurisdicției Judecătoriei de Ocol, cu Da
e dm
reședința în târgușorul Țigănași din plasa Turia. DA AA
20 PA
Numărul bisericilor ortodoxe era de 20, cu 16 preoți, cântăreți a git e paz
WAY Nea he 7 du
16 eclesieri (paracliseri). Y € E
și
de 9 și o populație școlară er să
Școlile erau în număr 9, cu învățători pi 4 ZA „in
de 243 elevi și 52 eleve. ud 7
A pt
IPEE
a n 2 204
anul 1865 Pie” „AA Z |
Comuna Tăutești a fost înființată în și a funcționat pm
i 7 pi re 2
până în anul 1925, era formată din satele: Tăurești, Zahorna, Horlești, . Sp
—.
Rădiul lui Tatar, Tatărușul și Lețcani, cu 479 de familii sau 1100 de
locuitori români; din ei răzeși, care se cu lucrul pământului Preotul bisericii, Grigore Constantinescu a primit 8 fălci de
parte ocupau
câțiva evrei. Viticultura era puțin răspândită; erau și câteva prisăci. pământ, 40 de prăjini și 67,5 stânjeni, pentru loc de casă și îngrăditură,
și
În comună erau biserici, cu 3 preoți, 3 cântăreți, | iar cei doi dascăli bisericești au primit pentru locuri de casă și
patru
paracliser: două școli și două mori. îngrăditură, 15 stânjeni, câte 37.5 stânjeni fiecare.
comunei era (în 1885) de 9012 lei și 76 bani la venituri, Prin Legea Rurală din 1864, în comuna Tăutești au fost
Bugetul
iar la cheltuieli de 8216 lei și 45 bani. Numărul vitelor era de 4949 împroprietăriți un număr de 203 locuitori fără pământ și 66 însurăței,
din 1906 vite cornute mari, 2420 oi, 205 cai și 418 astfel: în satul Tăutești 14 locuitori, în satul Rediu-Tatar 85 de locuitori
capete, care:
râmători. și 22 însurăței, în satul Lecanii Noi (care atunci aparținea de comuna
Locuitorii clăcași din comuna Tăutești au fost împroprietăriți în Tăutești), 52 locuitori și 2 însurăței, în satul Tăzăruș 36 însurăței, iar în
anul 1864, după Legea Rurală, în funcție de claca făcută cu 4 boi, cu 2 satul Horlești 52 de locuitori și 6 însurăței.
doi, cu brațele, astfel: Ion Puiu, Ioniță Irimia, lon A Băbuțoaei și Conform procesului-verbal din data de 20 februarie 1879, erau
sau
Pavel Puiu, cu câte doi boi, au fost împroprietăriți cu 4 fălci de pământ împroprietărite 80 de familii cu câte 3,5 fălci de pământ de hrană
fiecare și 37,5 stânjeni pentru loc de casă și îngrăditură, având de plătit (falcea = 1,43 ha), 20 prăjini în vatra satului, pentru casă și îngrăditură.
răscumpărare, boieroaicei Profira Pașcanu, proprietara În decembrie 1879 au fost împroprietăriți 66 capi de familie, cu câte 3,5
pentru
pământului, suma de 1148 lei și 20 parale. fălci, iar 49 familii au primit câte 20 prăjini în vatra satului; școala a
Dumitru Sandu, Toader Hrițcu, Vasile Cucu, primit 6 fălci și 40 prăjini, primăria, piața publică (medeanul) și pentru
Clăcașii pălmași:
Maxim Cozma, Chiriac Bordui, Gheorghe Saracu, lon Neculai, Lupu cimitir câte 40 prăjini, 20 de prăjini pentru inta, însumând în total 251
Saracu, Anița lui Gh. Ezap și Maria Ticuleasa au primit la fălci și 40 prăjini.
împroprietărire câte două fălci și 40 prăjini, iar pentru locul de casă și
îngrăditură, câte 37,5 stânjeni, având de plată Profirei Pașcanu, pentru
răscumpărare, suma de 816 lei. Total de plată: 12 754 lei. Plata cuvenită
pentru despăgubirea clăcii era de 1117 lei și 16 parale, de care purtau
anual răspunderea, sătenii. (Arh. St. Iași, Inv. 1714 d. nr.1/1894).
40 4
Pagina 33
Românii se ocupau în general cu agricultura, viticultura și
iar locuiau în târgușorul Copou, făceau ț 9497 /Ae
creșterea vitelor, evreii, care STnegustorii cu băcănii și lipscănii, alții speculează prin sate: producte, Lac sal” ol cele e [e
[2 amoee necean cope le go pă acte
vite, lână, păsări etc. mulți erau posesori de moșii, ceilalți străini aveau
SA aa:
la |-Z Lpagleie BE d
diferite ocupațiuni pe moșii. | a
de iar vera roi
Plasele Copou și Turia, erau cârmuite un subprefect, Add
N
fiecare comună administrată de un primar cu Consiliul său. ez,
era E
de dintre locuitori erau instituite PA A Se € Arteted Aa a
Pentru pricini judecată | > A SEE 55 aa
| sasi,
Judecătorii comunale, supuse jurisdicției Judecătoriei de Ocol, cu Da
e dm
reședința în târgușorul Țigănași din plasa Turia. DA AA
20 PA
Numărul bisericilor ortodoxe era de 20, cu 16 preoți, cântăreți a git e paz
WAY Nea he 7 du
16 eclesieri (paracliseri). Y € E
și
de 9 și o populație școlară er să
Școlile erau în număr 9, cu învățători pi 4 ZA „in
de 243 elevi și 52 eleve. ud 7
A pt
IPEE
a n 2 204
anul 1865 Pie” „AA Z |
Comuna Tăutești a fost înființată în și a funcționat pm
i 7 pi re 2
până în anul 1925, era formată din satele: Tăurești, Zahorna, Horlești, . Sp
—.
Rădiul lui Tatar, Tatărușul și Lețcani, cu 479 de familii sau 1100 de
locuitori români; din ei răzeși, care se cu lucrul pământului Preotul bisericii, Grigore Constantinescu a primit 8 fălci de
parte ocupau
câțiva evrei. Viticultura era puțin răspândită; erau și câteva prisăci. pământ, 40 de prăjini și 67,5 stânjeni, pentru loc de casă și îngrăditură,
și
În comună erau biserici, cu 3 preoți, 3 cântăreți, | iar cei doi dascăli bisericești au primit pentru locuri de casă și
patru
paracliser: două școli și două mori. îngrăditură, 15 stânjeni, câte 37.5 stânjeni fiecare.
comunei era (în 1885) de 9012 lei și 76 bani la venituri, Prin Legea Rurală din 1864, în comuna Tăutești au fost
Bugetul
iar la cheltuieli de 8216 lei și 45 bani. Numărul vitelor era de 4949 împroprietăriți un număr de 203 locuitori fără pământ și 66 însurăței,
din 1906 vite cornute mari, 2420 oi, 205 cai și 418 astfel: în satul Tăutești 14 locuitori, în satul Rediu-Tatar 85 de locuitori
capete, care:
râmători.
Textul este prea lung pentru a fi afișat integral. Deschide fișierul pentru restul paginilor.