Hotărâre a Consiliului Local

Anexa la HCL 54 DIN 24.08.2021

Tip
Hotărâre a Consiliului Local nr. 54
Data
24.08.2021
Emitent
Comuna Oțeleni, jud. Iași
Publicat online
24.08.2021
Pagini
185 (text recunoscut automat din scanare)
Pagina sursă
Cum citez acest document

Hotărâre a Consiliului Local nr. 54 din 24.08.2021, „Anexa la HCL 54 DIN 24.08.2021”, Comuna Oțeleni, jud. Iași. Sursa: http://www.primariaoteleni.ro/wp-content/uploads/2022/11/ANEXA-HCL-54-DIN-24.08.2021.pdf (arhivat pe acte-primarii.ro: https://acte-primarii.ro/iasi/oteleni/86991-anexa-la-hcl-54-din-24-08-2021, 07.11.2026)

Fișier creat
28.10.2022
Arhivat
07.11.2026

Textul afișat a fost obținut prin recunoaștere automată (OCR) și poate conține greșeli. Documentul oficial este fișierul publicat de primărie.

Semnalează o problemă (text greșit, date personale, document scos de primărie)

Pagina 1

MINISTERUL AGRICUI TURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ JUDETEANA B-dul Ștefan cel Mare IAȘI și Sfânt, nr. 13 (fost 47-49), IAȘI, cod poștal — 700064 Tel. 0232/255957, 0232/255958, 0232/261080; Fax: 0232/21101 2, cod fiscal 37597618 E-mail: dadr.is(Omadr.ro; Site: wwrw.dajiasi. ro PLAN AMENAJAMENT PASTORAL COMUNA OȚELENI JUDEȚUL IAȘI IAȘI 2021

Pagina 2

CUPRINS Introducere 2 Capitolul 1. Situația teritorial-administrativă 6 1.]. Amplasarea teritorială a localității 6 1.2. Denumirea deținătorului legal 7 1.3. Documente care atestă dreptul de proprietate sau deținere legală 7 1.4. Gospodărirea anterioară a pajiștilor din amenajament 8 Capitolul II. Organizarea teritoriului 9 2.1. Denumirea trupurilor de pajiște care fac obiectul acestui studiu 9 2.2. Amplasarea teritorială a trupurilor de pajiște. Vecinii și hotarele pajiștii 9 2.3. Constituirea și materializarea parcelarului și subparcelarului descriptiv 10 2.4. Baza cartografică utilizată 1 2.5. Suprafața pajiștilor. Determinarea suprafețelor 1 2.6. Enclave 12 Capitolul III - Caracteristici geografice și climatice 13 3.1. Asezare geografice si limite 13 3.2. Conditiile fizico-geografice 17 3.3. Solurile 26 3.4. Factori limitativi ai productiei pastorale 37 3.5. Concluzii 39 3.6. Altitudine, expoziție, pantă 40 3.7. Caracterizare agrochimica 4 Capitolul IV - Vegetația 49 4.1. Date fitoclimatice 49 4.2. Descrierea tipurilor de stațiune 50 4.3. Tipuri de pajiști. Descrierea tipurilor 56 4.4. Descrierea vegetației lemnoase 57 Capitolul V - Cadrul de amenajare 58 5.1. Procedee de culegere a datelor din teren 58 5.2. Obiective social - economice și ecologice 62 5.3. Stabilirea categoriilor de folosință a pajiștilor 63 5.4. Fundamentarea amenajamentului pastoral 63 Capitolul VI - Organizarea, îmbunătățirea, dotarea și folosirea pajiștilor 66 6.1. Lucrări de repunere în valoare a suprafețelor de pajiști 66 6.2. Amestecuri de ierburi recomandate pentru reînsămânțarea sau | supraînsămânțarea pajiștilor 85 6.3. Capacitatea de pășunat 112 6.4. Organizarea pășunatului pentru diferitele specii de animale 115 6.5. Căi de acces 118 6.6. Construcții zoopastorale și surse de apă 119 Capitolul VII - Descriere parcelară 121 Capitolul VIII - Diverse | 128 8.1. Data intrării în vigoare a amenajamentului; durata acestuia | 128 8.2. Colectivul de elaborare a prezentului plan de amenajament | 128 8.3. Hărțile ce se atașează amenajamentului | 128 8.4. Evidența lucrărilor executate anual pe fiecare parcelă | 128 Anexa 1 - Regulamentul de utilizare și gestionare al pajiștilor | 136 Calendarul Lucărilor | 137 Anexa 2 — Centralizator pajisti permanente persoane fizice | 144 BIBLIOGRAFIE | 199

Pagina 3

INTRODUCERE Creșterea animalelor, în special a bovinelor și ovinelor, are un rol însemnat în imprimarea unui comportament antientropic prin care se realizează durabilitatea agriculturii. Pajiștile sunt un element esențial al sistemelor de agricultură sustenabilă reprezentat prin: asigurarea furajelor, bunăstarea animalelor, calitatea solurilor și folosirea optimă terenurilor a slab productive, în special pentru producerea biomasei, sursă energetică regenerabilă. Prin plantele furajere din intensifică pajiști se procesul de fotosinteză din ecosisteme și se introduce în sol cantitate o mai mare de materie organică, menținându-se în sol o viață biologică activă. Modalitatea de administrare a pajiștilor aparținătoare unei localitati, reprezintă felul in care se asigura managementul unei pajiști, respectiv organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente (conform O.U.G. nr. 34/2013). Măsurile prevăzute în prezentul „Plan de Amenajament Pastoral” sunt elaborate astfel încât să țină cont de exigențele economice, sociale și culturale, precum și de particularitățile regionale și locale ale fiecărei localități. La întomirea acestui Plan de Amenajament Pastoral s-a ținut cont de prevederile legale aflate în vigoare la acest moment dat: Y OUG nr.78/2019 privind modificarea unor acte normative și stabilirea unor măsuri în domeniul agriculturii, precum și pentru aprobarea unor măsuri fiscal-bugetare Y Legea nr. 32/2019 a zootehniei Y. Legea nr.44/2018 pentru modificarea și completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajistilor permanente si pentru modificarea Legii fondului funciar nr.18/199 1; Y HG nr.643/2017 privind modificarea si completarea normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonantei de urgenta a guvernului nr 34/2013, privind organizarea administrarea si exploatarea pajistilor permanente si modificarea pentru si completarea legii fondului funciar ar. 18/1991, aprobate prin hotararea guvernului nr. 10654/2013; Y Legea nr. 16 din 29 februarie 2016 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2015 pentru modificarea art. 2 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăți care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în Y agricultură; HG nr. 78/2015 privind modificarea si completarea Normelor Metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/3013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permenente și modificarea pentru și completarea Legii fondului funciar nr.18/1991, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1064/201 3; Y Nota 187356/24.02.2015 a Direcției Generale de Industrie Alimentară, Compartimentul Consultanță, Extensie și Formare Profesională din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale privind constituirea grupurilor de lucru in conformitate cu prevederile art.8 din Hotărârea nr.78/2015; Y Legea nr.86/2014, pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului privind organizarea, administrarea și expoatarea pajiștilor permenente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr.18/1991 (act publicat în Monitorul Oficial,Partea I,nr.491 din 02.07.2014). Y OUG nr. 34/2013 (act publicat in monitorul oficial nr. 267 din 13 mai 2013) privind - organizarea, administrarea exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr.18/1991. Y Ordinul nr. 544 din 21 iunie 2013, privind - metodologia de calcul a încărcăturii optime de animale pe hectar de pajște, emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (act publicat în monitorul oficial nr. 386 din 28 iunie 2013).

Pagina 4

Y HG nr. 1.064 din 11 decembrie 2013, privind Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, document emis de Guvemul Romaniei (act publicat în monitorul oficial nr. 833 din 24 decembrie 2013); Y Ordinul nr.407/2.051/ din 2013 — Pentru aprobarea contractelor cadru de concesiune și închirierea suprafețelor de pajști aflate în domeniul public/privat al comunelor,oraselor, respectiv al municipiilor, (act publicat in Monitorul Oficial,Partea 1, nr 333 din 07.06.2013). Modul de implementare a Planului de Amenajament Pastoral se stabilește prin contractul de concesiune sau inchiriere, conform prevederilor legale in vigoare (HG 1064 11/12/2013, la Art. 3 (5). În Hotărârea de Guvern - HG nr.1064 din 11/12/2013, la Art. 12 și 13, se prevăd următoarele: "ART. 12: Responsabilitatea pentru respectarea bunelor condiții agricole și de mediu revine exclusiv utilizatorilor. Planul de Amenajament Pastoral reprezintă „documentul care cuprinde măsurile tehnice, organizatorice și economice necesare ameliorării și exploatarii pajiștilor", în conformitate cu obiectivele de management ale pajiștilor prevăzute în „Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013. Utilizatorul pajiștii este,crescător de animale persoană fizică având animale înscrise in Registrul național al exploatațiilor (RNE)/crescator de animale orice tip de persoană juridică de drept public sau de drept privat, constituită conform prevederilor Codului civil, având animale proprii sau ale membrilor înscrise în RNE, care desfășoară activități agricole specifice categoriei de folosință a pajistii conform clasificării statistice a activităților economice în Comunitatea Europeana pentru productia vegetală și animala” (art.1 lit. c. din HG nr. 1064 din 11/12/2013). Regulamentul de utilizare și gestionare al pajiștilor, este inclus în „Planul de amenajament pastoral", iar „autoritatea contractantă are obligația de a include în cadrul documentației de concesiune sau închiriere a pajiștilor amenajamentele pastorale și condiții speciale de îndeplinire a contractului, cu respectarea prevederilor legale în vigoare" (art.6 alin.(2) din HG nr. 1064 din 11/12/2013). Principii generale de amenajamente pastorale Reintroducerea amenajamentului pastoral, după mai bine de două decenii, este stipulată de Legea nr.86/2014 pentru „aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 34/2013 pentru organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, care precizează la articolul 6, alineatul 1 că Imodul de gestionare al pajiștilor se stabilește prin amenajamente pastorale. Scopul întocmirii unui plan de amenajament pastoral constă în reglementarea și organizarea în timp și spațiu a producției erbacee din pajiști, potrivit condițiilor staționale locale și incidenței măsurilor de agromediu, astfel ca să se asigure o gospodărire rațională a acestora, având în același timp ca țintă și menținerea biodiversității și protejarea mediului înconjurător. Prin amenajamentul pastoral s-a urmărit: inventarierea pajiștilor de teritoriul U.A.T. pe Oțeleni, atât cele din domeniul public al UAT Oțeleni aflate în administrarea Consiliului Local Oțeleni cât și cele care aparțin domeniului privat deținute de persoanele fizice și juridice de pe raza comunei; studierea caracteristicilor fondului pastoral ce se amenajează; furnizarea materialului documentar necesar pentru planificarea lucrărilor de ameliorare a pajiștilor și pentru gospodărirea fondului pastoral. Prezentul amenajament se referă numai la amenajarea pajiștilor permanente, denumite în continuare pajiști, din fondul pastoral al Primăriei Oțeleni, conform Legii 86/2014, articolul 3, literele a) — £), cu modificările și completările ulterioare.

Pagina 5

Obiectivele principale ale Planului de amenajament pastoral au urmărit: a. asigurarea unei producții de furaje, pentru o perioadă cât mai lungă de timp, pe parcursul anului; b. asigurarea creșterii calitative și cantitative a producției de furaje, de la an la an; c. recomandari privind lucrările de îmbunătățire a potențialului productiv al pașiștilor ținându-se cont de condițiile pedo-climatice și potențialul zonei; d. respectarea metodologiei de întocmire din Ghidul de întocmire a amenajărilor pastorale; €. respectarea angajamentelor, codurilor de bune practici, legislației și a măsurilor de agromediu sub incidența cărora intră pajiștile ce vor fi amenajate; f. respectarea întocmai a măsurilor, a lucrărilor impuse de către amenajament și a graficului de execuție a acestuia. Modul și etapele de lucru necesare întocmirii unui Plan de amenajament pastoral Amenajamentul pastoral, cu un caracter complex și o perioadă însemnată de implementare (10 ani) necesită o serie de lucrări, cu o anume succesiune .Un aspect important în cadrul lucrării îl au cele două conferințe de amenajare, în care se decid și se aprobă măsurile necesare pentru reglementarea procesului de ameliorare a pajiștilor. Întocmirea amenajamentului comportă următoarele etape: - Întocmirea temei de proiectare; - Faza de teren; - Faza de redactare; - Faza de editare. Tema de proiectare se întocmește de grupul de lucru format din specialiștii nominalizați în articolul 8 alineatul 2 din H.G. 1064/2013 cu completările și modificările ulterioare. Avizarea temei de proiectare s-a făcut face la sediul U.A.T. Oțeleni și are ca scop analizarea principalelor probleme referitoare la amenajarea pășunilor. Faza de teren cuprinde: pregătirea prealabilă (documentare asupra zonei ce va fi amenajată, stabilirea provenienței și situației juridice a pajiștilor, studierea bazei cartografice existente, studierea materialelor elaborate anterior, etc.); avizarea temei de proiectare (conferința 1 de amenajare); organizarea teritoriului (editare hărți U.A.T. și a parcelarului); recunoașterea terenului și delimitarea fondului parcelar (se verifică dacă materialul cartografic utilizat se reflectă întocmai cu situația de pe teren); aplicarea pe teren a parcelarului; constituirea subparcelarului; descrierea parcelară; recepția lucrărilor. Fazele de redactare și editare presupun redactarea respectiv editarea tuturor documentelor socitate prin Ghidul de întocmire a amenajamentelor pastorale alături de propunerile privind durata sezonului de pășunat, numărului ciclurilor de pășunat, speciile și categoriile de animale cele mai corespunzătoare; propuneri asupra suprafețelor ce trebuie redate pășunii prin lucrări de ameliorare și defrișări asupra împăduririlor, adăpătorilor, drumurilor de acces, construcțiilor, împrejmuirilor, etc. Conferințele de amenajare În scopul examinării perspectivelor de dezvoltare și a regimului de gospodărire a pajiștilor care se amenajează, după recunoașterea generală a terenului de amenajat făcută de proiectant, s-a ținut la sediul Primăriei Oțeleni prima conferință de amenajare, iar după recepționarea lucrărilor de teren se ține a doua conferință de amenajare. a. La prima conferință proiectanții au prezentat : - numărul de pășuni (trupuri) și suprafața lor, ce urmează să fie amenajate; - proveniența, situației lor legale, gruparea lor pe corpuri și trupuri; - dacă este făcută delimitarea de celelalte fonduri și dacă limitele sunt marcate pe teren; - materialul cartografic existent și volumul lucrărilor de ridicări în plan necesare; - colectivitățile beneficiare, necesarul lor de pășune, starea în care se prezintă pășunile respective sub raportul repartiției pe categorii de terenuri și calitatea lor; - problematica specifică regiunii;

Pagina 6

- suprafețele care intră sub incidența măsurilor de agro-mediu. S-au discutat și s-au făcut propuneri în legătură cu expunerea și s-au luat hotărâri cu privire la măsurile ce vor fi aplicate, care vor constitui directive pentru mersul lucrărilor pe teren. b. La conferința a 2-a, s-a prezentat: - situația reală a fondului pastoral de amenajat, după datele culese pe teren: asupra capacității de pășunat din trecut și asupra modului cum a fost administrat în trecut sub raport tehnic; - gruparea definitivă a pășunilor pe corpuri, trupuri și unități de exploatare; - s-au făcut propuneri asupra duratei sezonului de pășunat, numărului ciclurilor de pășunat, speciile și categoriile de animale cele mai corespunzătoare; - s-au făcut propuneri asupra suprafetelor ce trebuie redate pășunii prin lucrări de ameliorare și defrișări asupra împăduririlor, adăpătorilor, drumurilor de acces, construcțiilor, împrejmuirilor, etc.

Pagina 7

CAPITOLUL 1 J SITUAȚIA TERITORIAL-ADMINISTRATIVĂ 1.1. Amplasarea teritorială a localității Suprafața totală a pajiștilor de pe teritoriul comunei Oțeleni este de 637,6648 ha din care 98 ha în administrarea Consiliului local al UAT Oțeleni și 539,6648 ha în administrarea persoanelor fizice. Comuna are o suprafață de 32,11 km: și este formată din localitățile Oțeleni și Hîndrești. Ea se află în județul Iași, în podișul Moldovei, la circa 80 km distanță de reședința județului, la o altitudine de 285 m. Comună Oțeleni se învecinează: la nord se află orașul Târgu Frumos; la nord - vest se află comuna Strunga; la vest comuna Butea; la sud-vest comuna Doljești, județul Neamț; la sud comuna Bâra; la est comuna Boghicea. Suprafața totală a pajiștilor de pe teritoriul comunei Oțeleni este de 637,6648 ha din care 98 ha în proprietatea UAT Oțeleni iar 539,6648 ha in proprietatea persoanelor fizice si juridice, conform centralizatorul Anexa nr.2 Conform ultimilor date raportate de catre Primaria Comunei Oteleni la DAJ Iasi pentru Situația Statistică a Terenurilor aferenta anului 2018, situația pajiștilor și fânețelor din comuna Oțeleni este următoarea: Tabelul 1.1. Situația Statistică a Terenurilor
Pajiști (ha) ____Fânețe (ha)
Total UAT 637,6648_
Proprietate publică 953
1. 2. Proprietate privată -
- _UAT a
- Persoane fizice 539,6648
Sursa: Primaria Comunei Oțeleni Fig. 1.1. Amplasarea comunei Oțeleni în cadrul județului Iași

Pagina 8

1.2. Denumirea deținătorului legal Suprafața totală a pajiștilor de pe teritoriul comunei Oțeleni este de 637,6648 ha din care 98 ha în administrarea Consiliului local al UAT Oțeleni și 539,6648 ha în administrarea persoanelor fizice. Deținătorul legal al pajiștilor care urmează a fi supuse amenajărilor prin acest Plan de amenajament pastoral este: UAT Comuna Oțeleni Adresa: Sai Oțeleni, Comuna Oțeleni, Județul Iași Cod poștal: 707355; Telefon: 0232/718027, Fax: 0232/718246 E-mail: primar(Gprimariaoteleni.ro Reprezentant legal: GHERĂESCU FELICIAN MIHAI Funcția reprezentantului legal: Primar 1.3. Documente care atestă dreptul de proprietate sau deținere legală Documentele care certifică dreptul de proprietate sau deținere legală sunt următoarele: - inventarul Consiliul Oțeleni, conform Hotărârii Consiliul local Oțeleni, nr 14 din 05.08.1999; - Anexa 5 întocmită în ianuarie 2015 conform Legii 165/2013; - titluri de proprietate ale proprietarilor de pajiști. Tabelul 1.2 Patrimoniul pajiștilor din UAT Oțeleni _
Trupul de pajișteBazin hidrografic ,Observații
DANCIU T 3-RC (lipsă carte funciară)
BALTĂ T 8_ _28ha (lipsă II carte funciară) _
_ CURĂTURI- DEALUL VIEI T21-3h (lipsă a carte funciară) ară
BAHNA T4- _25 ha (NC 60577, NC 60620, NC 60547)
| Nr Teritoriu administrativ I- UAT OȚELENI ? 2. UAT OȚELENI 3. UAT OȚELENI 4 UAT OTELENI Sursa: Primaria Comunei Ofeleni NOTĂ : Pct. 4 și 5 se completează doar dacă este cazul. Pe raza comunei Oțeleni, conform datelor înscrise la registrul agricol, la data de | ianuarie 2007, suprafețele de pajiști care au fost declarat la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) sunt prezentate în tabelul 1.3.

Pagina 9

. Tabelul 1.3. Categoria de folosință a terenurilor și suprafața declarată la APIA
Nr crtSuprafață totală pajiști UAT (ha)Trupul pui de paj!si pajiste de. pectarată (aj “
T 3 — Danciu-
1.T 8 — Balta-
2.PRT 21 — Curaturi-Dealul Viei-
3. 4.T 4 - Bahna-
TOTAL
Nedeclarată la APIA (ha) | 42 (lipsa CF) 28 (lipsa CF) | 3 (lipsa CF) | 25 (60577, 60620, 60547). | _| 98 | Sursa: Primaria Comunei Ojeleni 1.4. Gospodărirea anterioară a pajiștilor din amenajament Expunere Anexa nr.3 predată de Primăria Comunei Oțeleni județul Iași în vederea întocmirii Planului de amenajament pastoral pentru pajiștile din comuna Oteleni, aflate în administrarea Consiliului Local Oteleni, în suprafață totală de 98 ha din care declarată la APIA, 0 ha, a fost declarată de către Primăria Comunei Oteleni, județul Iași, până în anul 2012, când a fost concesionată de către crescătorii de ovine din comuna Oțeleni, în functie de efectivele de animale înregistrate la medicul veterinar, respectiv până în anul 2019, pentru suprafața de 25 ha, când a fost declarată la APIA, de către concesionarul respectiv. Singurele lucrări efectuate pe pajiști au fost aplicarea de lucrări de defrișare a arboretului, mărăcinisului și buruienilor, distrugerea mușuroaielor pe suprafața de 98 ha. Pajiștile necesită în perioada următoare lucrări de fertilizare, defrișarea tufărișurilor, lucrări de supraînsămânțare, captarea izvoarelor de coastă pentru a se preveni degradarea pășunilor în pantă și nu în ultimul rând constituirea unei asociații de creștere a animalelor pentru a se beneficia în mod eficient de subvențiile APIA. Producția medie de iarbă a pajiștilor de pe raza UAT Oțeleni, determinată pe baza ultimelor date raportate la Direcția pentru Agricultură Județeană Iași de către Primăria Comunei Oțeleni, este prezentată în tabelul 1.4. Tabelul 1.4 Producția medie de iarbă a pășunilor din UAT Oțeleni (sursa: Direcția pentru Agricultură Județeană Iași)
Nr. crt.Specificare Ț Anul ___2009Anul 2010Anul 2011Anul Anul 2012 2014
1_Trupul de pajiște
so2 Suprafa păun zur592592502 592
3Producție medie pășuni 8600 (to/ha/an)8600= 86008360 11000
4Producție totală pășuni (tone)_
Media 592 9032 NOTĂ: Producția totală se calculează astfel: R2 x R3 = R4 Mai multe date actualizate cu privire la producția medie de iarba a pajiștilor din cadrul UAT Oțeleni județul Iași pot fi solicitate la Primăria Comunei Oțeleni Județul Iași.

Pagina 10

CAPITOLUL II ORGANIZAREA TERITORIULUI 2.1. Denumirea trupurilor de pajiște care fac obiectul acestui studiu Trupurile de pajiște de pe raza UAT Oțeleni ce urmează a fi amenajate sunt prezentate în tabelul 2.1. Tabelul 2.1. Pajiștile din proprietatea UAT Oțeleni ce urmează a fi amenajate
Nr.Trupul de pajiște DenumireParcele descriptive componente Suprafața HA.
Crt.23 4
1 1DANCIU T3PȘ10
TOTAL TRUP* 42
BALTĂ T8Pș 47
2TOTAL TRUP+ 28
3CURĂTURI-DEALUL VIEI T21Pș 258
TOTAL TRUP3
4BAHNA T4(A) 18,19 !
TOTAL TRUP25
TOTALEi 98
Sursa: Primaria Comunei Oțeleni 2.2. Amplasarea teritorială a trupurilor de pajiște. Vecinii și hotarele pajiștii Pe suprafața comunei Oțeleni, pajiștile sunt grupate în 3 trupuri de pajiște. Amplasarea în teritoriu a trupurilor de pajiște este trecută în figura 2.1.. În tabelul 2.2. sunt prezentate trupurile de pajiște de pe teritoriul comunei Oțeleni și vecinătățile acestora. Fig 2.1. Amplasarea în teritoriu a trupurilor de pajiște de pe suprafața comunei Oțeleni 9

Pagina 11

În tabelul 2.2. sunt prezentate trupurile de pajiște de pe teritoriul comunei Oțeleni și vecinătățile acestora. Tabelul 2.2. Amplasarea teritorială a trupurilor de pajiște Vecinii și hotarele pajiștilor
Trup de pajișteParcela descriptivăVecinâtâți N Ș E V
T3Pș 10T2 P.A2 T3 PAL Com.Butea T4P.A14
T8Pș 47Com. Ion Com. Neculce CCN 45 T8 P.47 Strunga
T21Pș 258DE EN 700 A 266 HC
T4A 18,19intravilan DJ280 intravilan Ps13
[ Localitate | (Sat) | Hîndrești Hîndrești e : Oțeleni Hîndrești Sursa: Primaria Comunei Oțeleni 2.3. Constituirea și materializarea parcelarului și subparcelarului descriptiv Proiectul parcelar se întocmește după următoarele criterii: a) limite naturale de teren, culmi, văi, iar în lipsa acestora, limite artificiale permanente, drumuri, linii de înaltă tensiune; b) suprafața maximă a unei parcele descriptive este de 42 ha; c) numerotarea parcelelor se face unitar pe fiecare trup de pajiște. Recunoașterea terenului și delimitarea parcelelor de pajiște care fac obiectul amenajăriipastorale s-a făcut prin confruntarea limitelor de teren cu cele figurate pe planurile topografice și hărțile de amenajament, făcându-se astfel și corecturile necesare. Cu ocazia recunoașterii terenului s-au stabilitși locuri reprezentative de prelevare probe de iarbă cu suprafețe de 10 m?, pentru stabilirea potențialului de producție al fiecărui tip de pajiște din parcelă sau subparcelă. Trupurile de pajiște de pe teritoriul UAT Oțeleni precum și limitele de demarcare ale acestora sunt prezentate în tabelul 2.3. Tabelul 2.3. Parcelarul UAT OȚELENI Trup de pajiste _ Limite de demarcare Nr Denumire 1 2 3 ] N-T4 P A14, 12 P A2, S$-T3,,P A11, E-Com. Butea, V-T4P A14 | 1 Hîndrești | 2 Hîndrești N-Com. lon Neculce, S-CCN 45, E-T8 P47, V-Com. Strunga | 3 Hîndrești N-DJ280, S-Intravilan, E-Intravilan, V-Ps13 | 4 Oteleni N-DE, S-EN700, E-A266, V-CL | Sursa: Primaria Comunei Oțeleni 19

Pagina 12

2.4. Baza cartografică utilizată 2.4.1. Evidența planurilor pe trupuri de pajiște Pentru întocmirea prezentului Plan de amenajament pastoral s-a folosit ca plan de bază, planul cadastral al UAT Oțeleni. Aceste informații se transpun în tabelul 2.4. Tabelul 2.4 Evidența trupurilor de pajiște din UAT OȚELENI Nr. Crt, Idieativ Plan Suprafața pe trupuri de pajiști (ha) | Moral | 1. T3 42 42 ] Pas 28 28 | Ă 3. T21 3 | 3 | 4 14 25 | . ss TOTAL | “Sursa: Primaria Comunei Oreleni 2.4.2. Ridicări în plan UAT Oțeleni dispune de hărțile topografice necesare, pentru cunoașterea trupurilor de pajiște ca poziție, mărime și formă nefiind necesare a se efectua ridicări în plan. 2.5. Suprafața pajiștilor. Determinarea suprafețelor Determinarea suprafețelor pajiștilor din UAT Oțeleni s-a făcut având la bază inventarul Consiliul Local Oțeleni, conform Hotărârii Consiliului Local Oțeleni, nr.57 din data de 01.11.2017. Suprafața totală a pajiștilor din proprietatea UAT Oțeleni domeniul public este de 98 ha. Suprafața totală a pajiștilor care aparține domeniului privat, deținători persoane fizice și juridice este de 539,6648 ha 2.5.1. Suprafața pajiștii pe categorii de folosințe Toate pajiștile permanente din proprietatea UAT Oțeleni au suprafața totală de 98 ha. Toată această suprafață se folosește ca pășune cu excepția suprafeței de 3 ha care are categoria de folosință fâneață. Tabelul 2.5 Modul de utilizare a pajiștilor în UAT Oțeleni
Pășuni (ha)Fânețe Valorificare mixtă (ha)_ (pâșune, fâneațâ) (ha.)Fără scopuri productive (ha)
953- 980
Total Din care la suprafață | Consililul Local 98 98 Sursa: Primaria Comunei Oreleni

Pagina 13

2.5.2. Organizarea administrativă Pajiștile aflate în proprietatea UAT Oțeleni se exploatează până în prezent numai prin pășunat nerațional, cu o încărcatură mare de animale, inclusiv cu executarea pășunatului în afara sezonului de pășunat, toate aceste acțiuni au contribuit la degradarea covorului ierbos, dar și la reducerea productiei de masă verde, cantitativ si calitativ. O apreciere generală asupra stării actuale a pajiștilor permanente din proprietatea UAT Oteleni, din punct de vedere productiv, arătă că acestea dau o producție medie de masă verde de până la maximum 12000 kg/ha iar covorul ierbos nu corespunde nici cantitativ și nici calitativ. În prezentul proiect de amenajament pastoral, pentru îmbunătațirea calitativă și cantitativă a pajiștii se vor executa următoarele măsuri: -repartizarea suprafețelor de pășune pe specii de animale; -organizarea pășunatului rațional în funcție de specii de animale și suprafețe, prin împărțierea în parcele, cu stabilirea capacității de pășunat și a graficului de pășunat; -lucrări de îmbunătățire de suprafață: distrugere mușuroaie, grăpat, îndepărtare resturi vegetative nevaloroase; -fertilizare anuală, fazială, cu îngrășăminte chimice și dacă este posibil cu îngrășăminte organice. 2.6. Enclave Pe teritoriul UAT Oțeleni nu sunt înregistrate enclave. 12

Pagina 14

CAPITOLUL III 3.1 Așezare geografică, limite Din punct de vedere administrativ, teritoriul comunei Oțeleni este situat în partea de sud- vest a județului Iași, la circa 73 km de municipiul Iași (figura nr. 1). N Ă Botoșani Legendă: — Limite municipiului Iași | oteleni Vaslui Fig. | Așezarea administrativă a comunei Oțeleni. Comuna Oțeleni se învecinează cu următoarele teritorii administrative: - la N: Strunga și Ion Neculce; - IaE: Brăești; - la: Bâra și Doljești (Neamț); - la V: Butea. Studiul pedologic și agrochimic privind amenajarea pastorală a terenurilor din teritoriul administrativ Oțeleni, aparținând persoanelor fizice, juridice și a domeniului public, s-a executat la scara 1:5.000, încadrându-se în categoria de complexitate IVC — 461.00 ha și IVB — 176.66 ha, total cartat = 637.6600 ha. Pe suprafața cartată au fost executate 10 profile principale și 10 profile de control (sondaje). Din profilele principale executate s-au recoltat 40 probe de sol care au fost analizate în cadrul Laboratorului Oficiului pentru Studii Pedologice și Agrochimice Iași, de către chimist Săveanu Adina după următoarele metode: -40 analize pentru determinarea pH-ului — metoda potențiometrică cu electrod de sticlă în extract apos; -20 analize pentru determinarea conținutului de CaCO; prin metoda gazovolumetrică cu calcimetrul Scheibl; 13

Pagina 15

-20 analize pentru determinarea conținutului în humus — metoda Walkley — Black, modificarea Gogoașă; -10 analize pentru determinarea azotului total prin metoda Kjeldahl; -22 analize pentru determinarea fosforului mobil (ppm) în acetat-lactat de amoniu după Egner — Domingo și dozarea colorimetrică a anionului fosfat ca „albastru de molibden“; -22 analize pentru determinarea potasiului accesibil (ppm) în acetat-lactat de amoniu la fotometrul cu flacără; -17 analize pentru determinarea anionilor și cationilor în extract apos 1 : 5; -17 analize pentru determinarea continutului total de săruri solubile; -18 analize pentru determinarea capacității de schimb cationic prin saturarea solului cu amoniu dupa Schollenberger-Cernescu; -18 analize pentru determinarea sumei bazelor de schimb (SB) după metoda Kappen; -18 analize pentru determinarea acidității de schimb (SH) prin percolare la epuizare cu soluție de acetat de potasiu; -18 analize pentru determinarea gradului de saturație în baze; -40 analize pentru determinarea granulometrică prin tratarea solului cu acid clorhidric (după Kacinski) și separarea fracțiunilor prin cernere și pipetare. Interpretarea analizelor de laborator s-a făcut după instrucțiunile în vigoare. Metodologia și etapele de lucru Întocmirea prezentului studiu are la bază Metodologia de Elaborare a Studiilor Pedologice (MESP, elaborat de ICPA București, 1986) cu parcurgerea a trei etape importante de lucru, și anume: etapa preliminară, etapa de teren și etapa de birou. În prima etapă s-a consultat materialul bibliografic disponibil și s-au adunat materialele necesare întocmirii bazei de date privind însușirile fizico-geografice a arealului studiat. Astfel, de la O.C.P.I. Iași s-au achiziționat harta cadastrală a comunei în scara 1:5.000 (1973), hărțile topografice în scara 1:5.000 (edițiile 1968, 1981, 1990), proiecția Stereo 70, hărțile topografice în scara 1:25.000 (ediția 1981), proiecția Gauss-Kriiger și ortofotoplanuri, ediția 2005. În cea de-a doua etapă, de teren, s-a efectuat recunoașterea pedologică a teritoriului, cercetarea și descrierea profilelor de sol cu prelevarea probelor de sol, înregistrarea datelor și observațiilor privind condițiile geomorfologice, separarea pe plan a arealelor cu diferite unități de sol. În sfârșit, în cadrul etapei a treia, s-a sistematizat datele din teren, s-a interpretat datele analitice fizico-chimice, s-a analizat informațiile existente din cercetările anterioare. Situația pajiștilor din România În funcție de modul de folosință, pajiștile se împart în pășuni și fânețe. Din suprafața totală de pajiști din țara noastră (4.9 milioane ha - 33% din suprafața agricolă a României), conform institutului de Cercetare-Dezvoitare pentru Pajiști Brașov 68% o reprezintă pășunile, iar 32% fânețele (figura nr. 2). 14

Pagina 16

O [a a %; 3 DS se 0%; Pășuni; O Pășuni 68; 68% Fânețe _/ Li Fig. 2 Ponderea pășunilor și fânețelor în România. Totodată, același institut menționează că distribuția altitudinală și geografică a pajiștilor se prezintă astfel: > 47% zonă de deal; > 32% zonă de munte; > 21% zonă de luncă. În funcție de zonare și regionare, pajiștile pot fi: > PAJIȘTI ZONALE 1. Etajul alpin (al pajiștilor alpine) 2. Etajul subalpin (al jnepenișurilor) 3. Etajul boreal (al pădurilor de molid) 4. Etajul nemoral (al pădurilor de foioase) 4.1. Subetajul pădurilor de fag și de amestec de fag cu rășinoase 4.2. Subetajul pădurilor de gorun și amestec cu gorun 5. Zona nemorală (a pădurilor de stejari) 5.1. Subzona pădurilor de stejari mezofili 5.2. Subzona pădurilor de stejari submezofili — termofili 6. Zona silvostepei 7. Zona stepei > PAJIȘTI INTRAZONALE 3. Pajiști din lunci și depresiuni 9. Pajiști de sărătură (halofile) 10. Pajiști de nisipuri (psamofile). și leguminoase perene cultivate în amestec în pajiștile din țara Pincipalele graminee noastră sunt prezentate în tabelul nr. 1 de mai jos: Tabelul nr. 1 Principalele tipuri de ierburi perene din pajiști. Principalele tipuri de ierburi perene din pajiști Graminee perene Leguminoase perene pectiniforme — pix cristat | Lotus corniculatus — ghizdei Agropyron 15

Pagina 17

Bromus inermis — obsigă nearistată Medicago sativa — lucerna albastră Dactylis glomerata — golomăț Onobrychis viicifolia — sparcetă Festuca arundinacea — păiuș înalt Trifolium hybridum — trifoi corcit Festuca pratensis — păiuș de livadă Trifolium pratense — trifoi roșu Festuca rubra — păiuș roșu Trifolium repens - trifoi alb Lolium perenne — raigras peren Phalaris arundinacea — ierbăluță Phleum pratense — timoftică Poa pratensis — firuță Alcătuirea amestecului de ierburi perene este foarte complicată din cauza numărului mare de soiuri din speciile mai sus menționate, astfel că în țările cu zootehnie dezvoltată amestecurile de ierburi perene sunt standardizate și se revizuiesc odată la 15-20 ani. În orice caz, la stabilirea amestecului de graminee și leguminoase perene trebuie avut în vedere următorii indicatori biotehnici și economici: modul de ) folosire principal _) longevitatea culturii asigurarea umidității nivelul de A fertilizare | o biotehnici și înălțimea |__ economici N covorului Esi ia ierb capacitatea de A concurență N j gradul de N înmulțire IE vegetativă [ capacitatea de otăvire ) rezistența la călcare | 16

Pagina 18

După alegerea asociațiilor de bază, pentru regim de fâneață, formate dintr-o graminee perenă ce asigură volumul producției de furaj și v leguminoasă perenă de pajiști, ce asigură calitatea furajeră și azotul biologic, în funcție de condițiile staționale, sistem de cultură și mod de folosință, se mai adaugă alte specii ca păiușul de livezi pentru plasticitate ecologică și de folosire, păiușul înalt pentru robustețe la modificări climatice, pirul crestat pentru rezistență la secetă, raigrasul peren, firuța și trifoiul alb pentru rezistență la pășunat (GAP, 2014). Conform Codului de Bune Condiții Agricole și de Mediu (GAEC), stabilite în Regulamentul Consiliului Uniunii Europene (CE) numărul 1782/2003, țara noastră trebuie să acorde o atenție deosebită acestui patrimoniu pastoral prin menținerea suprafeței existente la 1 ianuarie 2007, asigurarea unui nivel minim de întreținere și evitarea instalării vegetației nedorite pe terenurile agricole. 3.2. CONDIȚIILE FIZICO-GEOGRAFICE Relieful Din punct de vedere fizico-geografic, teritoriul Oțeleni este așezat în marea unitate „Podișul Central Moldovenesc”. Relieful actual a început să se schițeze încă din sarmațian, imediat ce apele ce-l acopereau au început să se retragă spre actualul bazin al Mării Negre. După geneză, structură și vârstă pe teritoriul comunei Oțeleni se separă două tipuri caracteristice de relief și anume: 1. Reliefuri sculpturale Sub acțiunea complexă a eroziunii și denudației s-a individualizat acest tip de relief, care are ponderea cea mai mare în zona studiată. Fiecare dintre culmile și platourile interfluviale de diferite ordine din cadrul teritoriului, fiecare versant, poartă amprenta unui modelaj extern deosebit de activ, care s-a impus în relief mai mult decât elementele de ordin structural și litologic. Înălțimea maximă o întâlnim la nord de localitatea Oțeleni în dealul Cioatelor aici fiind de 315,8 m, iar cea minimă este de 113,5 m și se găsește pe valea pârâului Lunca în nordul teritoriului. Acest tip de relief este reprezentat prin următoarele subtipuri de relief: - culmi largi; - versanții uniformi, lungi; - versanții neuniformi, lungi. - Culmile largi, sunt suprafețe de eroziune și denudație cu fragmentare deluroasă. Înălțimea acestor culmi crește spre centrul teritoriului iar înclinarea este conformă cu structura geologică. Înălțimea maximă a acestor forme de relief se întâlnește la nord de satul Oțeleni în dealul Cioatelor (315,8 m). - Versanții uniformi, lungi s-au format prin eroziune areolară, lipsind cu desăvârșire eroziunea torențială. Versanții au pante între 7 și 15 %. În funcție de substratul litologic și de înălțimea reiieiului cu care se învecinează versanții sunt mai abrupți sau cu pantă mai domoaiă. Descriem în continuare versanții care se înscriu în această formă de relief: - Versantul drept al văii Pârâul Mare se găsește dispus pe direcția nord-sud, este slab arcuit și prezintă o expoziție predominant estică. Are o conformație simetrică cu o lungime de cca 1500 m și o lățime medie de 200 m. Valoarea medie a înclinării este de 10 % iar energia de relief este de cca 20 m. - Versantul drept al văii pârâului Arinoasa se găsește dispus pe direcția nord-sud. Prezintă o expoziție predominant estică și are o conformație asimetrică. Astfel, versantul este mai îngust și cu panta mai domoală în partea sudică, mai larg și cu panta mai mare în cea nordică. Valoarea medie a înclinării este de 12 % cu o energie de relief medie de 30 m. Lîțimea variază de la 450 m în extremitatea nordică la 200 m în cea sudică. La nord de satul Oțeleni, între dealul Cioatelor și pârâul Arinoasa se află situat un versant puternic arcuit care prezintă expoziții diferite, adică estice, nordice și vestice. Are o conformație 17

Pagina 19

asimetrică mai îngust la extremitatea estică cu o energie de relief de 20 m și mai larg spre nord și vest, cu o energie de relief de 30 m. Valoarea medie a înclinării este de 15 %. Lățimea medie este de 300 m. Solurile care se dezvoltă sunt soluril brune argiloiluiviale tipice slab până la moderat erodate. - Versantul drept al pârâului Arinoasa situat la hotarul cu comuna Butea, din bazinul superior al acestui pârâu. Are o conformație simetrică, cu expoziția est-sud-estică pe toată lungimea sa. Lățimea medie este de 300 m. În extremitatea sa sudică pe o lungime de 600 m și o lățime de 50 m versantul se află pe teritoriul comunei Oțeleni restul aparținând de comuna Butea. Valoarea medie a înclinării este de 12 %. Predomină solurile cenușii tipice de la slab la moderat erodate. - Versantul drept al văii pârâului Hândrești, afluent pe dreapta al Pârâului Mare, situate între extremitatea nordică a satului Oțeleni și cea sudică a satului Hândrești. Prezintă expoziții variabile, astfel în extremitatea nordică are expoziția nord-estică iar în partea centrală și sudică expoziția este spre est. Lățimea medie este de cca 400 m iar energia de relief medie este de 45 m. Valoarea înclinării nu depășește 12 %. Solurile care se dezvoltă pe acest versant sunt soluri cenușii tipice și brune argiloiluviale tipice, slab până la moderat erodate. - Versantul stâng al văii pârâului Hândrești situat la confluența cu Pârâul Mare. Este puternic arcuit și asimetric. La nord, la contactul cu pădurea Racoz prezintă expoziție vestică iar spre valea Pârâului Mare are expoziție sudică. De asemenea laturile estice și vestice prezintă lățimi de 250 m și respectiv 300 m iar spre sud lățimea crește foarte mult ajungând până la 850 m. Energia medie de relief este de 40 m iar valoarea medie a pantei este de 8 %. Solurile care predomină sunt cele cenușii și brune argiloiluviale tipice cu eroziuni neapreciabile până la moderate. Extremitatea nordică a laturii vestice a acestui versant se găsește situat în apropierea satului Hândrești și este încojurată pe trei laturi de pădurea Racoz. Prezintă o expoziție vestică, lățimea medie este de 350 m, energia de relief este de 35 m, iar valoarea medie a înclinării este de 10 %. Solurile care apar sunt pseudorendzine tipice la partea superioară a versantului și sol cenușiu tipic la partea inferioară. - Versanții neuniformi, lungi ocupă suprafețe însemnate, apreciabil mai mari în comparație cu versanții uniformi lungi. Ei s-au format prin eroziune areolară, eroziunea torențială și alunecări de teren. Procesele de eroziune areolară se petrec pe toate pantele dar sunt mai evidente mai ales pe versanții pe care acest proces se combină cu alunecările de teren și eroziunea torențială. Versanții au pante cuprinse între 10 — 30%. Descriem în continuare versanții principalelor văi de pe teritoriul Oțeleni. - Versantul stâng al văii pârâului Albuia situate pe rama sudică a teritoriului Oțeleni. Este afectat în întregime de alunecări stabilizate în valuri. În ultima perioadă datorită defrișărilor necontrolate se constată un fenomen, în stare incipientă, de reactivare a acestor alunecări. Prezintă expoziții diferite, preponderant nordice dar și nord-vestice și sud-vestice. Lățimea medie este de 300 m cu o energie de relief de 40 m. Valoarea medie a înclinării este de 20 %. Solurile care apar pe acesti versant sunt reprezentate prin soluri brune argiloiluviale tipice și pseudogleizate slab-moderat erodate, erodisoluri și într-o mai mică măsură, de lăcoviști mlăștinoase. Pe acest versant principalele procese geomorfologice, în ordinea importanței sunt: alunecările de teren (microrelieful de alunecări). S-au produs datorită umectării intense a argilelor, luturilor și marnelor cât și precipitațiilor ce cad sub formă de averse. eroziunea de suprafață. Aceasta afectează în totalitate suprafața versantului, predominând cea moderată și puternică. La intensificarea acestor procese contribuie în mare măsură și unii factori antropogeni ca pășunatul nerațional și defrișările necontrolate. - Versantul stâng al văii Pârâului Mare. Prezintă expoziții diferite de la vest — nord — vest la est și vest — sud-vest în extremitatea sa sudică. Lățimea medie este de 150 m, iar energia 18

Pagina 20

medie de relief este de 25 m. Valoarea medie a înclinării este de 15 %. Este afectat în proporție de 70 % de alunecări stabilizate în valuri iar restul de 30 % de eroziuni moderate. - Versantul stâng al văii Arinoasa. Prezintă o expoziție predominant vestică. Lățimea acestui versant scade de la nord spre sud. Spre nord lățimea maximă este de 350 m îngustându-se treptat sud unde se înregistrează lățimea minimă de 50 m. În același mod variază și energia spre de relief. Spre nord aceasta este de 40 m iar în extremitatea sudică de numai 10 m. Versantul este afectat în cea mai mare parte de alunecări stabilizate în valuri. Valoarea medie a înclinării este de 20%. - Versantul drept al văii Pârâului Mare situat pe rama vestică a teritoriului studiat. Este afectat în întregime de alunecări stabilizate, semistabilizate și active. Puternic vălurat este ferestruit de afluenții de stânga a Pârâului Mare. Prezintă expoziții diferite, preponderent spre nord. Lățimea medie este de 250 m cu o energie medie de 40 m. Înclinarea medie este de 25 %. Solurile care îmbracă acest versant sunt cenușii tipice, cu diferite grade de eroziune dar nedepășind eroziunea moderată, la bază și în treimea inferioară a versantului și brune argiloiluiviale. tipice slab-moderat erodate spre partea superioară a versantului precum și erodisoluri tipice. - Versantul drept al văii Arinoasa din bazinul superior al acestui pârâu. Este situat la sud de satul Hândrești și este afectat în jumătatea inferioară de alunecări stabilizate în valuri. Prezintă preponderent estice. Lățimea medic este de 200 m cu o energie de relief medie de 30 m. expoziții Înclinarea medie este de 17 %. - Versantul stâng al văii pârâului Roșia, situat pe rama nord-vestică a teritoriului studiat este afectat în întregime de alunecări semistabilizate și stabilizate în valuri. Puternic arcuit, prezintă expoziții diferite, adică spre nord-est, nord — nord-vest și vest. Lățimea medie este de 250 m cu o energie de relief medie de 30 m. Înclinarea medie este de 20 %. Solurile care se dezvoltă pe acest versant sunt cele cenușii tipice slab până la puternic erodate, soluri brune argiloiluviale în diverse stadii de pseudogleizare, slab erodate și erodisoluri tipice. - Versantul situat la nord și la est de satul Hândrești. Este flancat la nord și est de pădurea Balta. Puternic arcuit prezintă atât expoziții nordice cât și estice. Versantul este afectat în întregime de alunecări semistabilizate. Lățimea medie este de 350 m cu o energie de relief medie de 50 m. Înclinarea medie este de 18 %. Solurile care apar sunt cele cenușii tipice cu eroziuni diferite, de la slab la puternic erodate și erodisoluri tipice. - Versantul stâng al văii pârâului Lunca situat pe rama vestică a teritoriului Oțeleni prezintă expoziții estice, sudice și vestice. Este afectat în întregime de alunecări semistabilizate și este ferestruit de unii mici afluienți de pe partea stângă ai pârâului Lunca. Lățimea medie este de 250 m cu o energie de relief medie de 40 m. Înclinarea medie este de 25 %. Solurile care se dezvoltă pe acest versant sunt reprezentate prin soluri cenușii tipice slab-puternic erodate și erodisoluri salinizate. 2. Relieful de luncă (șesuri aluviale) Reliefurile de acumulare fluviatilă ocupă o suprafață destul de însemnată în cadrul teritoriului Oțeleni și sunt reprezentate prin toate văile rețelei hidrografice care brăzdează acest teritoriu. Sunt șesuri înguste cu lățimi medii de 100 — 150 m, fiind mai largi în zonele de confluență. Ca alcătuire petrografică, în general, albiile majore prezintă la suprafață un strat de depuneri aluvio-coluviale fine de cca 1,5 — 2 m. Albiile minore sunt în general înguste, adânci, iar pe măsură ce regresează spre obârșie devin abia schițate. - Șesul cel mai dezvoltat este cel al pârâului Arinoasa. Acest pârâiaș își are obârșia la sud de satul Hândrești și se dezvoltă pe latura vestică a teritoriului Oțeleni. Albia minoră este îngustă și adâncă iar albia majoră are lățimi de 75 — 100 m lărgindu-se, spre extremitatea sudică a teritoriului, la confluența cu pârâul Albuia, până la 300 m. Altitudinea maximă este de 250 m la obârșie și de 195 m la confluența cu pârâul Albuia. - Șesul Pârâului Mare dezvoltat în partea sud - estică a teritoriului studiat. În cadrul acestui șes albia minoră este îngustă și adâncă iar albia majoră corespunde cu lățimea șesului 19

Pagina 21

care este maximă în dreptul satului Oțeleni (300 m) și minimă (100 m) la intrarea pe teritoriul comunei Oțeleni. Altitudinea maximă se înregistrează la intrarea pe acest teritoriu și este de 216 m iar cea minimă este de 201 m la confluența cu pârâul Albuia. - Șesul Albuia dezvoltat pe rama sudică a teritoriului. Si în acest caz albia minoră este îngustă și adâncă iar albia majoră corespunde cu lățimea șesului. Lățimea medie a acestui șes este de cca 200 m. Altitudinea maximă se înregistrează la intrarea în teritoriu și este de 201 m iar cea minimă de 195 m, se constată la ieșirea din teritoriu. - Șesul pârâului Hândrești dezvoltat în lungul pârâului Hândrești. Prezintă o albie minoră îngustă și adâncă iar albia majoră corespunde cu lățimea șesului. Lățimea medie a șesului este de 75 m. Pe măsură ce regresează spre obârșie albia majoră se îngustează foarte mult iar albia minoră devine abia schițată. Altitudinea maxină se înregistrează la obârșie și este de 240 m iar cea minimă este de 210 m la vărsarea în Pârâul Mare. - Șesul pârâului Roșia situat pe rama nord-vestică a teritoriului Oțeleni. Si aici albia minoră este îngustă și adâncă iar spre obârșie devine abia schițată. Lățimea medie a șesului este de 75 m atingând în dreptul punctelor de confluență cu alte pârâiașe, care îl alimentează, lățimi de până la 150 m. Altitudinea maximă se găsește la obârșie și este de 280 m iar cea minimă este de 228 m la hotarul cu comuna Butea. - Șesul pârâului Lunca este dezvoltat în partea nordică a teritoriului și curge de la început pe două artere. La confluența lor dau naștere la o vale largă de 200 m care apoi se îngustează până la 150 m. Altitudinea maximă la obârșie este de 150 m iar cea minimă este de 112 m la hotarul cu comuna Strunga. Mierorelieful de alunecări Alunecările de teren împreună cu eroziunea areolară și liniară micșorează potențialul economic al unor terenuri sau le scot complet din categoria terenurilor agricole. Alunecările în valuri se întâlnesc în carul alunecărilor stabilizate iar alunecările în trepte se întâlnesc în cadrul alunecărilor semistabilizate și active. Deluviul de alunecare este format dintr-un amestec de luturi, argile, marne argiloase, etc., are grosimi ce depășesc 5 m. Prezintă o suprafață cu o fragmentare sub formă de valuri (uneori trepte) proeminente, cu o altitudine variabilă (între 0,5 și 2,5 m) și mici depresiuni, uneori umede. Neuniformitatea suprafeței versanților face ca scurgerea superficială să fie micșorată. Eroziunea areolară Produce degradarea solurilor pe toți versanții și platourile slab înclinate. Cauzele producerii eroziunii areolare sunt constituite în primul rând din înclinarea pantei, inexistența unui covor vegetal încheiat, la care se adaugă alcătuirea petrografică din argile, marne argiloase și precipitațiilor ce cad sub formă de averse. Formațiuni torențiale Microrelieful de eroziune torențială este puțin răspândit, ravenele apărând secvențial pe versanții principalelor văi ale teritoriului. Evoluția formelor rezultate în urma scurgerii cu caracter torențial se face în funcție de utilizarea terenurilor pe care ele sunt instalate 2.2. Litologia depozitelor de suprafață (Geologia, Din punct de vedere geologic formațiunile care alcătuiesc substratul comunei Oțeleni aparțin sarmațianului mediu și cuaternarului. Depozitele geologice care apar la zi în cadrul teritoriului studiat aparțin basarabianului care sunt cele mai vechi depozite care aflorează în regiune și au cea mai lungă răspândire. - Bessarabianul Depozitele basarabiene care predomină în zona cercetată sunt reprezentate cu „Cryptomactra“. Acestea la rândul lor sunt alcătuite dintr-o serie de marne argiloase de culoare cenușie — albăstruie, compacte sau slab stratificate. 20

Pagina 22

- Cuaternarul. Cuaternarul se dezvoltă pe interfluvii și platouri, apărând sub formă de strate subțiri de 3 — 4 m de luturi, precum și prin. depozite fluviatile pe unele văi mai înguste sau mai largi. Grosimea mică a acestor depozite sugerează că în perioada preglaciară a existat o eroziune puternică, de pe urma căreia a rezultat un relief neuniform, care în timpul interglaciarului Mindel-Riss și Riss-Wurm a fost acoperit cu depozite eoliene. În condițiile geologice amintite rocile de solificare sunt: - Luturile — ocupă unele interfluvii sculpturale ca și unii versanți sculpturali slab înclinați. Luturile sunt roci cu permeabilitate ridicată, culoare gălbuie-limonie, cu un conținut apreciabil de carbonați de calciu și magneziu diseminați relativ uniform în toată masa rocii. Textura este lutoasă sau lutoargiloasă iar fracțiunea argiloasă are o compoziție mineralogică de tip Montmorillonit- Seydelit. Aceste roci oferă condiții bune de dezvoltare a plantelor agricole. - Marnele argiloase — apar sub formă de petice incluzând formele mai înalte de relief și versanții acestora. Marnele argiloase au o culoare gălbui vineție, sunt compacte în profunzime și conțin carbonați de calciu și magneziu în cantitate mai mare decât luturile. Ca formațiune granulometrică predomină argila, deci textura este fină, în general. Aceste marne apar atât în deschiderile naturale cât și în urma săpării profilelor de sol. - Marnele salifere — apar ca lentile pe unele coaste, în special în treimea inferioară a coastei din zonele afectate de alunecări semistabilizate și active. Aceste marne, în comparație cu marnele argiloase, au un procent mai mare de săruri sub formă de cloruri și sulfați. Sulfații apar sub formă de cristale de gips care în timpul unor evapotranspirații puternice sunt ridicați la suprafață și apar apoi sub formă de eflorescențe saline. Aceste roci au culoarea gălbui-vineție prezentând încrustări sau pungi de gips chiar de la suprafață și concrețiuni de carbonat de calciu diseminate pe profil (sub formă de orizonturi de acumulare). Textura este fină datorită unei cantități destul de mare de argilă. - Coluvii de grosimi diferite, la baza pantei unor versanți mai scurți sau mai lungi. - Aluviuni și coluviuni, de asemenea, cu grosimi diferite pe unele văi mai înguste sau mai largi. În alte cazuri, pe unele văi mai înguste predomină coluviile, iar aluviunile sunt îngropate. Textura este fină în cea mai mare parte. ografia și hidrogeologia Din punct de vedere hidrografic, teritoriul Oțeleni se găsește situat în două bazine hidrografice distincte și anume: a) Partea N — NE a teritoriului se încadrează în bazinul hidrografic superior al pârâului Bahluieț; b) Restul teritoriului, în bazinul hidrografic mijlociu al râului Siret. Referitor la bazinul Bahluieț putem face următoarele precizări: - porțiunea din teritoriu care se încadrează în acest bazin este mică (cca 450 ha) iar orientarea scurgerii apelor este de la NV către E și E — SE și de la S spre N. -rejeaua hidrografică este foarte variată iar izvoarele de coastă care alimentează pâraiele mici ce curg în acest sector sunt numeroase; -regimul apelor ce curg aici este permanent, deși debitul este foarte mic; -pe aceste văi nu se produc inundații și nici băltiri; -gradul de mineralizare este accentuat, dacă menționăm că în perioadele de secetă pe malurile albiilor minore rămân cruste de săruri (în special sulfați de sodiu); -singurul pârâu ce curge în acest sector este Mănăstioara care este alimentat de pârâul Bahna; -lungimea rețelei hidrografice este cca 3 km. Bazinul hidrografic al râului Siret include toate celelalte ape curgătoare din estul teritoriului. Aici se impun următoarele precizări: orientarea generală a bazinului este de la NV către S — SV; regimul apelor curgătoare de aici este, în majoritatea cazurilor, permanent. 21

Pagina 23

Specificăm câteva din aceste ape: - pârâul Brazilor, curge de la NV și V, ce are un mic bazin hidrografic destul de bine conturat, apoi pârâul Dăiceni în V și SV, Pârâul Mare care pe traseul unei văi largi își adună apele din mai multe izvoare. Pârâul Lunca curge în E fiind de asemenea important ca mărime și debit. De o mai mică importanță sunt pâraiele Velnița și Răchiteni, ce curg pe văi înguste și care uneori au un regim de apă temporar. - Gradul de mineralizare al acestor ape este mic. În cadrul teritoriului Oțeleni apele de suprafață au contribuit într-o anumită măsură la formarea unor soluri aluviale și aluvio-coluviale prin aluviunile pe care le-au lăsat în albiile majore ale văilor sau prin unele caractere: salinizare, gleizare, lăcoviștire. În ceea ce privește apele freatice, în cadrul teritoriului Oțeleni, acestea au o răspândire variată, astfel: -în partea de NE nivelul hidrostatic este de 6 — 8 m pe cumpenele de apă; -pe versanții neafectați de fenomene de alunecări de teren între 3 — 6 m, iar pe versanții puternic afectați de alunecări de teren apa freatică este de 0 —3 m; -pe văile mai înguste sau mai largi, apa freatică se află între 0,9 - 1,5 m. În profilele care s-au săpat în această zonă, nu s-au identificat strate acvifere temporare. Menționăm că în limita acestei zone, majoritatea apelor freatice ce apar sub forma izvoarelor de coastă, au un grad ridicat de mineralizare. Debitul lor este apreciabil și constituie una din sursele de alimentare a pâraielor ce curg în această zonă. În partea vestică, V-SV și estică a teritoriului nivelul pânzelor freatice se prezintă sub un regim diferit, astfel: - 10-15 m platouri; 6 — 10 m pe versanții scurți dar neafectați de eroziune sau alunecări; 1-6 m pe versanții ce sunt afectați de alunecări; - 0,9-2,0 m pe văile mai largi sau mai înguste din această zonă. Menționăm o serie de fenomene negative care s-au întâlnit pe unii versanți și chiar pe platouri, cu ocazia săpării profilelor de sol: a) gleizarea, fenomen frecvent în solurile gleizate, precum și în solurile coluviale de la baza pantei; b) pseudogleizarea, fenomen des întâlnit în cadrul teritoriului studiat, are loc atunci când drenajul natural al solului este perturbat. Aceasta se poate datora unui drenaj extern slab cât mai ales unei permeabilități reduse a materialului parental sau a unui orizont genetic al solului respectiv. Stagnarea apei în sol duce la pseudogleizarea (marmorarea) solului, rezultând un colorit caracteristic și concrețiuni de oxizi de fier și mangan. Clima Modificarea la suprafața teritoriului cartat a factorilor climatogeni determină modul de variație a elementelor climei (temperatura, precipitațiile, vânturile, etc.). Pentru caracterizarea climatică a teritoriului Oțeleni s-au folosit datele climatice ale Stației meteorologice Roman. Stația meteorologică Roman oferă date concludente pentru arealul cercetat fiind situată la o distanță de cca 18 km de localitatea Oțeleni. Din punct de vedere climatologic, teritoriul cercetat se situează în zona climatului de pădure. Analizând aceste date pe o perioadă de 80 ani se constată următoarele: Temperatura Pentru intervalul de observații (80 ani) temperatura medie anuală este de 8,3*C, cu amplitudinea anuală de 24,8*C. Temperatura medie a iunii celei mai reci este de — 4,9*C (pentru luna ianuarie) și a lunii celei mai calde este de 19,9C (pentru luna iulie). 22

Pagina 24

Urmărind variația decadală a temperaturilor se observă că temperatura medie scade sub 0*C în prima decadă a lunii decembrie scăzând în continuare până în a doua decadă a lunii ianuarie, când este cel mai rece (-5,1*C). Începe apoi să se ridice în toată luna februarie, ajungând în luna martie la peste 0*C. Temperatura medie a primăverii este cu 10” - 12*C mai ridicată în comparație cu anotimpul precedent. Ca urmare a variației temperaturii, primul îngheț apare în medie la 10 octombrie (cel mai timpuriu la 14 septembrie și cel mai târziu la 5 noiembrie) iar ultimul îngheț este la 26 aprilie (cel mai timpuriu la 4 aprilie și cel mai târziu la 23 mai). Zile de îngheț pe an sunt 127,8 și apar în septembrie, au maximum în ianuarie și dispar la sfârșitul lunii mai. Zilele cu brume apar în septembrie și dispar în mai. Se înregistrează un număr de 43,3 zile de iarnă pe an. Acestea sunt mai numeroase în decembrie, ianuarie și februarie dar pot fi și în octombrie, noiembrie și martie. Zile de vară, cu temperatura peste 25*C sunt 89,6 mai numeroase în iunie, iulie și august, iar zile tropicale (peste 30*C) sunt 16,3 anual, cu un maximum în luna iulie. Temperatura aerului mai joacă un rol important prin aceea că influențează și regimul termic al solului și anume: - solurile cu textură grosieră se încălzesc mai ușor, iar cele cu textură fină se încălzesc mai greu. În funcție de acest lucru pe prima categorie de soluri se pot face însămânțări primăvara mai timpuriu. În principal accentul se va pune pe acele culturi cu perioada de vegetație mai lungă, pretabile pe aceste soluri. Pe acealaltă categorie de soluri (luto-argiloase și argilolutoase) însămânțările de primăvară se fac mai târziu. Precipitațiile atmosferice Analizând precipitațiile pe anotimpuri, se contată că cel mai ploios anotimp este vara când cantitatea medie lunară de precipitații este 69,6 mm apoi primăvara cu o cantitate medie lunară de 44,2 mm, toamna și iarna precipitațiile fiind mai rredusc, respectiv 37,2 mm și 25,3 mm. Zăpezile ce cad în intervalul mediu de 10 octombrie — 10 martie nu sunt prea abundente. Numărul cel mai mare de zile cu zăpadă de înregistrează în lunile ianuarie și februarie. Din cele expuse rezultă că precipitațiile sub formă de ploi predomină față de zăpezi. Nebulozitatea În spațiul teritoriului cartat nebulozitatea variază în tot timpul anului. Nebulozitatea medie lunară este minimă la sfârșitul verii și maximă la începutul iernii. Umiditatea relativă a aerului calculată pe o perioadă de 55 ani, a variat între 63 și 81 % în lunile iulie, august, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie iar în lunile ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai și iunie variația umidității relative a fost ceva mai mică și anume: între 63 % în luna iunie și 80 % în luna ianuartie. Vânturile După datele Roman rezultă că 16 % din teritoriul - stației timp este lipsit de vânturi. În restul timpului bat vânturi neregulate adică din toate direcțiile, dar cu frecvențe și intensități diferite. În zona cercetată cele mai frecvente vânturi bat pe direcția predominantă N — S astfel: - vânturile ce bat dinspre nord au o frecvență de 28,7 % și o intensitate de 3,1“ Beaufort; - vânturile ce bat dinspre sud au o frecvență de 19,0 % și o intensitate de 2,6" Beaufort. Vânturile ce bat din alte direcții au frecvențe și intensități cu mult mai mici, nedepășind frecvența de 9,1 % și intensitatea de 1,5* Beaufort în cazul vântului ce bate din direcția NE. Din analiza factorilot climatici reese că în cadrul teritoriului Oțeleni există un climat specific zonei de pădure. Vegetația Din punct de vedere geobotanic, teritoriul comunei Oțeleni aparține zonei pădurilor cu o singură subzonă și anume: subzona pădurilor de gorun cu subetajul pădurilor de gorun + fag. 23

Pagina 25

Pădurile de pe teritoriul comunei Oțeleni fac parte din masivul pădurea Mădârjac — Sinești care este format din Fagis silvatica și Carpinus betulus în părțile cele mai înalte la care se adaugă, în părțile mai joase Quercus petraea și Tilia tomentosa. Pădurile de pe raza comunei Oțeleni sunt șleauri de deal cu gorun, fag, carpen, tei și frasin la care se adaugă stejarul pedunculat (acesta numai la partea inferioară a versanților). Arboretul este format din salbă moale, salbă râioasă, corn, dârmoz, alun, sânger, etc. Pătura erbacee, mijlociu până la puternic dezoltată este formată, de obicei din plante de mull” și din câteva specii de ierburi, care însă nu participă în procent mare cum sunt: Brahypodium silvaticum, Latyrus venetus, Lamium luteum, Cares pilosa, etc. Vegetația paiiștilor Ocupă toate celelalte terenuri neocupate de păduri. Pajiștile în marea lor majoritate sunt răspândite pe versanți erodați și efectați de alunecări de teren și unele șesuri umede. Pajiștile sunt folosite ca pășuni și au o productivitate mediocră deoarece sunt amplasate pe terenuri improprii culturilor agricole. Sunt puțin îngrijite de aceea sunt invadate de buruieni care le depreciază mult calitatea și gradul de consumabilitate. Eroziunea, alunecările de teren și înmlăștinirea contribuie, de asemenea, la reducerea suprafeței reale de pășunat, pășunatul de timp umed și foarte timpuriu, târlirea nerațională și lipsa unor măsuri curente de stimulare a autoînsămânțării, de îngrășare și îmbunătățire a compozițoiei floristice duc la degradarea majorității pășunilor. Principalele formațiuni și asociații de pajiști: - Asociații cu Agrostis tenuis În afară de Agrostis tenuis care predomină, mai cresc o serie de graminee valoroase ca: Festuca pratensis, Poa pratensis, Dactylis glomerata, etc. Rogozurile cuprind un număr mic de specii care au importanță economică redusă. Specia cea mai importantă este Carex caryopbllea care începe să crească primăvara foarte devreme. Pe terenurile mai bine aprovizionate în elemente fertilizante și cu umezeală apare mult Trifolium pratense, Trifolium repens care ajung până la o acoperire de 25 - 30 %, iar pe terenurile mai umede, unele graminee ca Lolium perene. Pajiștile situate pe terenuri mai uscate, sărace în substanțe nutritive, folosite nerațional, sunt invadate de Rinanthus sp. - Asociații cu Chrysopogon grylus Ocupă pajiștile din zonele mai joase instalate pe soluri brune mai uscate. Sunt pajiști cu producție slabă. Dintre speciile furajere mai importante participă Dactylis glomerata, Koleria gracilia și diferite specii de Trifolium. - Asociații cu Festuca pseudovina Ocupă suprafețe restrânse în partea de nord a teritoriului, pe soluri slab-moderat erodate, pe terenuri defrișate, pe complexe de soluri, cu un grad mai mare de umiditate. Pe terenurile degradate se asociază cu Andropogon ischaemum și Cynodon dactylon. - Asociații cu Andropogon ischaemum Ocupă sprafețe puternic degradate din complexele de soluri din partea de nord a teritoriului. Andropogon ischaemum are dominanță și frecvență mare dar valoarea furajeră este scăzută. Asociația este săracă în graminee și leguminoase. Mai frecvente sunt: Cynodon dactylon, Agropyrum cristatum, Bromus tectorum, Medicago minima. Buruienile au o frecvență masivă. - Asociații cu Cynodon dactylon Constituie un tip de pajiști pe terenurile fertile coluvionate sau cu pantă mică. Frecvente în aceste pajiști sunt: Festuca pseudovina, Agropyrum repens, Lolium perene și Andropogon ischaemum. Leguminoasele sunt rare. Abundente sunt buruienile. - Pajiștile de luncă sunt răspândite pe șesurile văilor mai largi și sunt constituite din asociații de: -Agropyrum repens, pe locurile mai ridicate și drenate; -Lolium perene, la contactul cu versanții; 24

Pagina 26

-Alopecurus pratensis și Agrostis alba, pe terenurile joase și umede. În afară de graminee mai întâlnim leguminoase ca: Trifolium repens și Lolium corniculatus. - Pajiștile higrofile cu rogozuri și alte specii caracteristice zonelor umede Sunt situate pe porțiunile cele mai joase ale șesurilor și în formele depresionare din cadrul complexelor de soluri unde datorită apei freatice sau inundațiilor apa se menține în exces. Din această cauză vegetația acestor pajiști este alcătuită din plante cu caracter higrofil și uneori chiar hidrofil, mai puțin valoroase din punct de vedere furajer. Dintre speciile mai importante pe astfel de terenuri sunt diverse specii de Carex, Juncus și Scirpus precum și unele graminee ca: Agrostis canina, Calamangrostis pseudophragmites, Phragmites communis, etc. Influența antropică Influența activității omului asupra solurilor are aspecte variate, de la luarea în cultură a terenurilor prin înlăturarea vegetației naturale, până la aplicarea de măsuri și lucrări de îmbunătățiri funciare și de ameliorare a solurilor. Influența înlăturării sau înlocuirii vegetației naturale Prin desțelenirea terenurilor se produce o frânare a procesului de acumulare a humusului, iar pe terenurile în pantă, se accelerează eroziunea solurilor. Prin defrișarea pădurilor și modificarea echilibrului natural s-au declanșat procese geomorfologice actuale de alunecări de teren, eroziune în suprafață și adâncime, etc. Influența lucrărilor solului Executarea corectă a lucrărilor solului are o influență pozitivă în ceea ce privește porozitatea, permeabilitatea, regimul de apă și aer, activitatea biologică și mobilizarea substanțelor nutritive din rezerva solului. Pe versanți, executarea lucrărilor pe contur, agroterasarea, afânarea adâncă, etc., se opun scurgerii apei pe pantă, protejează solul împotriva eroziunii în suprafață, contribuie la refacerea acestuia. Pe terenurile cu exces de umiditate de suprafață, arătura cu subsolaj sau afânarea adâncă, au ca efect eliminarea excesului de apă. Arătura de desfundare (la înființarea plantațiilor pomicole sau de viticole) duce la modificarea solurilor pe adâncimea de desfundare. Executarea incorectă a lucrărilor solului este însoțită de manifestarea unor influențe negative, dintre care menționăm: executarea pe versanți a lucrărilor pe linia de cea mai mare pantă duce la accelerarea eroziunii în suprafață sau a eroziunii în adâncime; defrișarea viilor terasate și lipsa de întreținere a lucrărilor de combatere a eroziunii solului existente (agroterase, benzi înierbate), duce la distrugerea în timp a acestor lucrări; lucrarea solului prea umed sau prea uscat duce la formarea de brazde, curele și respectiv bulgări mari, proces însoțit de deteriorarea structurii. Influența structurii și rotația culturilor Cultivarea pe terenurile în pantă a păioaselor și evitarea prășitoarelor, introducerea în asolament a culturilor perene (amelioratoare), contribuie la stăvilirea eroziunii solurilor. Rezultate bune privind ameliorarea solurilor saline și alcalice se obțin prin cultivarea de plante rezistente la astfel de condiții: orzul, meiul, iarba de Sudan, etc. Cultivarea an de an pe acelasi sol a unei singure plante sau a unui număr redus de plante, duce la secătuirea solului în anumite elemente nutritive, la cumularea efectului remanent al unor pesticide, ete. Influența îngrășămintelor. amendamentelor și pesticidelor Aplicarea corectă a îngrășămintelor influențează favorabil proprietățile solului, astfel : e dezvoltarea mai bună a vegetației înseamnă sistem radicular mai bogat, deci materie organică mai multă pentru sol, posibilități sporite de formare a humusului, refacerea structurii solului, ameliorarea însușirilor fizice, chimice și biologice ale solului; 25

Pagina 27

e îngrășămintele organice acționează direct prin aportul de substanțe nutritive, intensifică activitatea microbiologică, mărirește conținutul de humus, îmbunătățește însușirile fizice și ameliorează solurile acide. Folosirea incorectă a îngrășămintelor (felul acestora, doza, modul de aplicare) poate duce la efecte negative în ce privește proprietățile solului, astfel; e aplicarea în cantități prea mari a dejecțiilor, folosirea apelor uzate fără ca în prealabil să fie trecute prin amenajări speciale, duc la poluarea solului; e aplicarea sistematică de cantități mari de îngrășăminte cu azot poate duce la concentrații nocive de nitrați și nitriți în sol și în plante, pe seama cărora se pot forma alte substanțe și mai toxice și chiar cancerigene; e aplicarea neuniformă a îngrășămintelor duce la formarea de vetre, cu repercursiuni negative atât asupra producției, cât și a solului. Amendarea solurilor urmărește neutralizarea sau corectarea reacției prea acide sau prea alcaline a acestora. Amendarea incorectă provoacă o înrăutățire a însușirilor solului. Folosirea gipsului, în loc de oxid sau carbonat de calciu pe solurile acide duce la transformarea acidității potențiale în aciditatea actuală. Utilizarea carbonatului de calciu în loc de sulfat de calciu pe solurile alcalice și alcalizate provoacă o intensificare a alcalinitătii, datorită formării de carbonat de sodiu, ca urmare a schimbului Ca-Na. Prin erbicidare se înlătură prașilele și se menajează structura solului. Folosirea nerațională a'pesticidelor duce la poluarea solului și a apelor freatice. Influența irigației Pe suprafața teritoriului nu se găsește un sistem de irigații. Deficitul de umiditate înregistrat în ultimii ani, ca urmare a unui regim pluviometric redus și a unor temperaturi estivale ridicate, au dus la accentuarea deficitului de umiditate astfel că unele culturi agricole au fost afectate. Sub rezerva necesității unor studii, inclusiv pedologice, pentru a evalua necesitatea irigației semnalăm unele aspecte negative ale acesteia: = apade irigației să fie de calitate pentru a nu sărătura sau polua solul; = aplicarea necontrolată a irigației poate destabiliza structura solului și poate modifica bilanțul apelor subterane; = se pot produce modificări fizice: creșterea compactității, micșorarea porozității și a vitezei de infiltrație a apei; = modificări chimice: mărirea capacității de schimb cationic, antrenarea nitraților din îngrășăminte, solubilizarea unor elemente, etc.; = accelerarea proceselor biochimice din sol. Influența lucrărilor de prevenire și combatere a eroziunii Pe suprafața teritoriului au fost executate o serie de lucrări de combatere a eroziunii solului: benzi înierbate, agroterase, nivelări de alunecări, care au avut un efect favorabil în combaterea eroziunii și alunecărilor. Lipsa de întreținere a acestor lucrări în momentul actual, duce la diminuarea efectului acestora până la anulare. Influența amenajărilor pentru plantații de viti-pomicole Înființarea plantațiilor de vii și pomi, necesită lucrări de mobilizare adâncă a solului, de nivelare, modelare, terasare, ceea ce provoacă o schimbare radicală a învelișului de sol. 3.3 SOLURILE Formarea solurilor din zonă s-a desfășurat sub influența unui ansamblu de factori pedogenetici (de solificare), dintre care cei mai importanți sunt: a) Factorul biologic Solificarea nu poate avea loc decât sub actiunea organismelor, în special a plantelor și microorganismelor. Vegetația, microflora și fauna acționează asupra solurilor îndeosebi prin 26

Pagina 28

modul de distribuție spațială a resturilor organice, prin calitatea și cantitatea materiei organice depuse anual la suprafață sau în interiorul solului și prin modul de transformare a resturilor vegetale. Sub aceste aspecte, acțiunea vegetației ierbacee asupra solului se deosebește mult de cea a vegetației lemnoase. În ceea ce privește vegetația ierbacee, principala sursă de substanțe organice pe seama cărora se formează humusul în sol o constituie rădăcinile. Aceasta se datorează faptului că resturile organice aeriene intervin în mică măsură în procesele pedogenetice, fiind îndepărtate de către om, vânt etc.. Spre deosebire de vegetația erbacee, subformația vegetală lemnoasă, sursa de bază a resturilor organice care participă la formarea humusului o constituie frunzele care cad anual la suprafața solului. Rădăcinile plantelor lemnoase nu participă decât în mică măsură la formarea humusului. b) Clima Se manifestă începând cu dezagregarea fizică și alterarea chimică a rocilor, descompunerea materiei organice, spălarea. sărurilor solubile, etc. Astfel, dezagregarea și alterarea rocilor influențate direct sau indirect de climă duc la transformarea rocilor primare în roci ce pot asigura condiții minime instalării vegetației iar prin manifestarea în continuare a acestor procese în cadrul solificării, determină formarea principalelor componente minerale ale solului (săruri, oxizi, hidroacizi, minerale argiloase, nisip, praf, etc.). c) Relieful Relieful acționează în formarea, evoluția și diversificarea solurilor atât direct cât și indirect. Astfel, între sol și relief este o legătură atât de strânsă încât practic, orice schimbare survenită în cadrul reliefului se reflectă și în modificarea solului respectiv. Influența directă a reliefului se observă îndeosebi în zonele accidentate, în primul rând prin procesul de eroziune în suprafață, de care depind transportul și sortarea în lungul versanților a materialului rezultat prin alterarea rocilor. În șesuri importanța majoră o are microrelieful (microdepresiuni, micromovile, privaluri, gârle, conuri de dejecție, etc.) care au determinat, fie stagnarea apei și intensificarea proceselor de gleizare și înmlăștinire, fie existența unor suprafețe ridicate, zvântate, neinundabile sau rar inundabile. Mult mai importantă și mai complexă este influența indirectă a reliefului asupra învelișului de sol.Această influiență se manifestă prin redistribuirea căldurii și umidității pe diferite forme de relief în funcție de altitudine, pantă și expoziție. În funcție de relief, solurile se dispun într-o zonalitate altitudinală. Pe șesuri și văi apar soluri specifice ca : soluri aluviale, diferit gleizate și/sau sărăturate, gleiosoluri,etc. d) Apa freatică și pedofreatică Existența unui strat freatic la adâncime relativ mică determină, în primul rând, formarea în sol sau la baza solului a unui orizont gleizat specific solurilor hidromorfe. Stratul acvifer influențează de asemenea procesul de bioacumulare precum și procesul de eluviere a solului, modificând intensitatea de deplasare a sărurilor, bazelor sau coloizilor, sau provocând formarea unor orizonturi cu acumulare intensă a unor săruri. e) Rocile de solificare Influențează textura solurilor și unele proprietăți fizice și hidrofizice. În cadrul rocilor de solificare se disting; - depozite de argile-marne cu textură fină, care au favorizat producerea alunecărilor de teren; - depozite fluviale salinizate și alcalizate, pe care s-au format solonceacuri, solonețuri și aluviosoluri salinizate și/sau alcalizate; - depozite fluviale mijlocii în zonele mai înălțate de grind, pe care s-au format aluviosoluri tipice și molice. Solul reprezintă rezultatul acțiunii conjugate a tuturor factorilor pedogenetici enumerați, la care se adaugă timpul și factgorul antropic. Ei se înterpătrund și se influențează reciproc și 27

Pagina 29

prin numărul și variația lor, determină manifestarea unor procese pedogenetice specifice, care duc la formarea orizonturilor solurilor. Principalele procese pedogenetice care au stat la baza formării solurilor în zona studiată sunt: 1. Bioacumularea Bioacumularea este procesul de acumulare a humusului în urma descompunerii materiei organice materiei vegetale de câtre microorganisme printr-un ansamblu de procese biochimice și chimice. Lupașcu Gh. (1998) consideră condițiile alternante aerobe-anaerobe ca fiind cele mai favorabile pentru instalarea proceselor de humificare deoarece bacteriile aerobe și cele anaerobe sintetizează substanțele humice în condiții de umiditate suficientă. În condiții de umiditate insuficientă substanțele humice sunt puternic fixate de sol ducând la acumularea progresivă a humusului. Scăderea temperaturii și creșterea umidității solului, specific zonelor mai înalte, determină o mobilitate accentuată a microelementelor din sol. În cazul solurilor din clasa Cernisoluri, humusul format este de tip mull calcic alcătuit predominant din acizi huminici cenușii, saturați complet sau în bună măsură cu cationi bazici, îndeosebi de calciu. În zonele mai înalte, unde precipitațiile mai abundente determină levigarea relativ intensă a substanțelor minerale, se formează un humus de tip mull forestier, specific solurilor din clasa Luvisoluri, alcătuit din acizi huminici slab-moderat polimerizați. Carbonatarea Carbonatarea este un proces complex prin care dioxidul de carbon, prezent în aerul și apa din sol provenit din respirația florei și faunei sau din descompunerea materiei organice, reacționează cu apa și formează acidul carbonic (H2CO3). Acesta este instabil și disociază în cea mai mare parte (99%) în dioxid de carbon (CO2) și apă (H20).Doar o mică parte (1%) disociază în hidrogen (H" sau 2H”), ionul carbonic (CO3%) și ionul bicarbonic (HCO3.). Hidrogenul format înlocuiește cationi bazici (Ca, Mg, K, Na) din rețeaua cristalină care formează în soluția solului hidroxizi instabili transformați în carbonați (CaCO3, MgCO;, KCO, Na2C05). Dintre aceste săruri, carbonații de calciu și magneziu sunt greu solubili dar în prezența unei cantități mai mari de CO» aceștia trec în bicarbonați care sunt ușor solubili. În aceste condiții, prin procesele de eluviere și iluviere are loc migrarea carbonatului de calciu din partea superioară a profilului de sol și depunerea acestuia la baza profilului, în materialul parental, cu formarea un orizont calcic sau calxic sau carbonatoacumulativ, notat cu „Cca“. Conform S.R.T.S. (2012) orizontul carbonatoacumulativ conține carbonați de calciu fie sub formă difuză fie sub formă de neoformațiuni discontinue (pseudomicelii, vinișoare, eflorescențe, concrețiuni) în cantități de peste 12% În privința adâncimii de apariție a carbonaților, solurile pot fii proxicalcarice, cu carbonații de la suprafață, epicalcarice, cu carbonați între 26-50 cm, endocalcarice, cu carbonați între 51-100 cm și baticalcarice, cu carbonați între 101-150 cm. Adâncimea de apariție a carbonaților depinde de unii factori locali, precum precipitațiile atmosferice, panta terenurilor, permeabilitatea solurilor etc. Cantitatea de carbonat de calciu din orizontul Cca diferă în funcție de conținutul inițial în carbonați al materialului parental dar și de stadiul de evoluție a solului. Astfel, solurile mai tinere (cernoziomuri) conțin cantități mai mari de carbonați de calciu și magneziu care inhibă formarea solului, determină o reacție alcalină și împiedică translocarea argilei și humusului, comparativ cu solurile mai evoluate (preluvosoluri, luvosoluri) unde procesele de eluviere și iluviere au dus la translocarea și depunerea carbonaților la baza profilului. 28

Pagina 30

Gleizarea Gleizarea pedogenetică este un proces biochimic care, pe lângă saturația cu apă, este condiționată de prezența materiei organice, temperatura mai mare de 0 biologic (5%) și condiții de reacție favorabile dezvoltării microorganismelor reducătoare (SRTS, 2012). În exces permanent de apă se formează un orizont „Gr“ cu proprietăți reductomorfe, asociat cu orizontul A, B sau C în care culorile de reducere depășesc 50% din masa solului. În funcție de stadiul de oxidare sau reducere a compușilor de fier și și de mangan materialele în care se formează, acest orizont poate avea culori albăstru-verzui în materiale lutoase și argiloase, culori prodominant negre în materiale bogate în sulfuri și culori albicioase în materiale calcaroase, iar în nisipuri culorile sunt cenușii până la alb sau cenușii verzui. În condiții alternative de aerobioză și anaerobioză se formează un orizont , „Gox*“ cu proprietăți redoximorfe, asociat cu orizontul A, B sau C în care culorile de reducere apar în proporție de 16-50% din masa solului, orizontul având aspect marmorat cu pete brun-roșcate, brun-gălbui. Salinizarea și alcalizarea Salinizarea este procesul pedogenetic care constă în îmbogățirea solului în săruri ușor solubile din apa freatică mineralizată situată la mică adâncime. În aceste condiții solul este umezit până la suprafață și, în urma evaporării intense, sărurile se acumulează în profilul de sol sub forma unui orizont hiposalic (sc) dacă conținutul total de săruri solubile este de 0.10-0.15% sau 100-150 mg/100 g sol (în funcție de textură și tipul de salinizare) sau se formează un orizont salic (sa) când conținutul total de săruri solubile este de cel puțin 1.0-1.15% respectiv 1001-1501 mg/100 g sol Aicalizarea apare atunci când nivelul apei freatice puternic mineralizată coboară, acumularea sărurilor încetează și, cu timpul, acestea sunt levigate în profunzime de apa din precipitații. Astfel, complexul coloidal este îmbogățit cu ioni de Na” iar humusul și argila dispersează în apă, migrează pe profil și se acumulează la o anumită adâncime unde formează un orizont Bt natric (Btna). Orizontul cu conținut de 5-15% Via (Na% din T) este hiponatric și se notează cu „ac“, iar orizontul cu peste 16% Vy, este natric și se notează cu „na“. 3.3.1 Lista unităților de sol (US) și caracterizarea acestora CLASA PROTISOLURI US1_Aluviosol calcaric-gleic, endogleic, proxicalcaric, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale fluviale. US2_Aluviosol calcaric-gleic-salinic-sodic, endogleic, epihiposalic, proxihiponatric, epicalcaric, argilolutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale fluviale. CLASA LUVISOLURI U$3_Preluvosol tipic, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale eluviale-deluviale, cu eroziune neapreciabilă și slabă-moderată în suprafață. US4_Luvosol stagnic, endohipostagnic, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale cluviale. COMPLEXE DE SOLURI USS Complex de soluri în zonă de văi înguste format din: -Gleiosol calcaric-molic, proxicalcaric, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale fluviale. uau+-(80%), -Aluviosol “calearie- gleic, epigleic, Iutos/lutoargilos, dezvoltat proxicalcaric, pe materiale fluviale -Antrosol lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale erodie-cemie, s anna aaa aan 1090). "Use. Complex de soluri în zonă de alunec i stabilizate format din: , 29

Pagina 31

-Faeoziom argic, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune slabă- puternică în suprafață. -Preluvosol tipic, lutos/lutoargilos, dezvoltat materiale deluviale, cu eroziune slabă- pe puternică în suprafață. ..(60%). US7_Complex de soluri în zonă de alunecări semiactive și active format din: -Faeoziom argic, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune moderată-puternică în suprafață. -Preluvosol tipic, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune slabă- puternică în suprafață. (10%). -Antrosol erodi , lutoargilos/argilolut ezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune foarte puternică-excesivă în suprafață. (60%). UNITATEA TERITORIALĂ DE SOL (US) NR. 1 Denumire sol: Aluviosol calcaric-gleic, endogleic, proxicalcaric, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale fluviale. Formula de sol: AS ka-gc/ G2 —ki-LI/TT -Tf/A Nr. profilul de sol: 5,8 Suprafața US: 121.71 ha Județul: Iași Teritoriul administrativ: Oțeleni Răspândire: Tarla: 8 (parțial), 28, 30, 31+31/4 (parțial), 27+27/2 (parțial), 26+26/1+26/2, 29+29/2, 36, 33 (parțial), 34, 37, 35, 39 (parțial), 41+41/1++41/3+41/111, 40 (parțial), 20-+20/1+20/2+21+22 (pațial) Aspectul suprafeței terenului: Uniform Condițiile naturale în care apare: S-a format pe șesuri înguste, apa freatică 1.5-2.5 m, materiale fluviale. Caracteristicile morfologice și fizico-chimice Morfologice Profil de tip: Aoț= 0 — 12 em, textură lutoasă, culoare brună gălbui închis (10 YR 4/4) la umed, structură glomerular slab dezvoltată, reavăn, friabil în stare umedă, neplastic, slab adeziv, afânat, efervescență slabă cu HCI, coprolite, trecere treptată; ACk = 12 — 62 em, textură lutoargiloasă, culoare brun gălbui închis (10 YR 4/) la umed, cu pete brun gălbui (YR 5/6), structură glomerulară slab dezvoltată, slab plastic, slab adeziv, slab compact, efervescență slabă cu HCI, trecere treptată; — 100 em, textură lutoargiloasă, culoare brun gălbui (10YR 5/6) la umed, cu neții, astructurat, jilav, moderat plastic, moderat adeziv, slab compact, efervescență slabă cu HCI. Fizico-chimice Reacția solului este slab alcalină (pH = 7.9) în partea superioară; Conținut mic în humus (2.04%); vvyvyYvyv Conținut mic în azot total (N = 0.112%); Conținut mare în fosfor mobil (P = 39 ppm); Conținut mare în potasiu mobil (K = 252 ppm); 30

Pagina 32

UNITATEA TERITORIALĂ DE SOL (US) NR. 2 Denumire sol: Aluviosol calcaric-gleic-salinic-sodic, endogleic, epihiposalic, proxihiponatric, epicalcaric, argilolutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale fluviale. Formula de sol: AS ka-ge-sc-ac / G2 — S3— A3— k>-AL/TT — Tf/t Nr. profilul de sol: 2 Suprafața US: 8.18 ha Județul: Iași Teritoriul administrativ: Oțeleni Răspândire: Tarla: 11+11/1+11/4+9 (parțial) Aspectul suprafeței terenului: Uniform Condițiile naturale în care apare: S-a format pe șes, apa freatică 1.5-2.0 m, materiale fluviale. Caracteristicile morfologice și fizico-chimice Morfologice Profil de tip: Ațac= 0 — 18 cm, textură argilolutoasă, culoare brună (10 YR 4/3) la umed, structură glomerular slab dezvoltată, reavăn, friabil în stare umedă, neplastic, slab adeziv, afânat, coprolite, trecere treptată; Aoscac = 18 — 35 cm, textură argilă medie, culoare brună (10 YR 4/3) la umed, structură glomerular slab dezvoltată, reavăn, friabil în stare umedă, neplastic, slab adeziv, afânat, coprolite, trecere treptată; ACGoxscac = 35 — 75 cm, textură argilă medie, culoare brun gălbui (10 YR 5/6) la umed, cu pete ruginii-cenușii, structură prismatică slab dezvoltată, umed, foarte tare în stare umedă, slab plastic, slab adeziv, slab compact, pete de .săruri, efervescență slabă cu HCI, trecere treptată; CGoxscac = 75 — 100 cm, textură argilă medie, culoare brun gălbui (10YR 5/6) la umed, cu pete cenușii-vineții, structură prismatică, umed, foarte tare în stare umedă, moderat plastic, moderat adeziv, slab compact, pete de săruri, efervescență slabă cu HCI. Fizico-chimice Reacția solului este slab alcalină (pH = 8.0) în partea superioară; Conținut mijlociu în humus (6.5%); Conținut mare în azot total (N = 0.357%); vvYvvwyvwvy Conținut mare în fosfor mobil (P = 35 ppm); Conținut mare în potasiu mobil (K = 240 ppm); Solul este salinizat slab-moderat-puternic (CTSS = 160-1320 mg/100 g sol). Solul este alcalizat slab-moderat-puternic (Na%/T = 13.1-27.6%). 31

Pagina 33

UNITATEA TERITORIALĂ DE SOL (US) NR. 3 Denumire sol: Preluvosol tipic, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale eluviale-deluviale, cu eroziune neapreciabilă și slabă-moderată în suprafață. Formula de sol: EL ti / LL/TT — Ss/Sp —t/ 19-43 Nr. profilul de sol: 6 Suprafața US: 20.36 ha Județul: Iași Teritoriul administrativ: Oțeleni Răspândire: Tarla: 1, 31+31/4 (parțial), 39 (parțial), 27+27P (parțial), 47+49. Aspectul suprafeței terenului: Uniform Condițiile naturale în care apare: S-a format pe culmi interfluviale și versanți degradați de eroziune în suprafață, apa freatică la adâncime de peste 10 m, materiale deluviale, vegetație de pădure. Caracteristicile morfologice și fizico-chimice Morfologice Profil de tip: Ao = 0 — 25 em, textură lutoasă, culoare brun gălbui (10YR 5/3) la umed, structură glomerulară mică, reavăn, slab compact, poros, numeroase rădăcini, trecere treptată; AB = 25 — 37 cm, textură lutoargiloasă, brun gălbui (10YR 5/4) la umed, structură poliedric angulară, reavăn, slab compact, friabil in stare umedă, moderat plastic, moderat adeziv, poros, trecere treptată; Bt = 37 — 85 em, textură lutoargiloasă, culoare brună gălbui închis (10 YR 4/6) la umed, structură poliedrică angulară, moderat compact, ferm în stare umedă, moderat plastic, moderat adeziv. Fizico-chimice Reacția solului este moderat acidă (pH = 5.6); Conținut mic în humus (1.96%); vvvwvyYv Conținut foarte mic în azot total (N = 0.098 %); Conținut foarte mic în fosfor mobil (P = 6 ppm); Conținut mic în potasiu mobil (K = 110 ppm). 32

Pagina 34

UNITATEA TERITORIALĂ DE SOL (US) NR. 4 Denumire sol: Luvosol stagnic, endohipostagnic, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale eluviale. Formula de sol: LV st/ W2- LL/TT - Ss-t Nr. profilul de sol: 3 Suprafața US: 33.22 ha Județul: Iași Teritoriul administrativ: Oțeleni Răspândire: Tarla: 4 Aspectul suprafeței terenului: Uniform Condițiile naturale în care apare: S-a format pe platouri, apa freatică > 5 m, materiale eluviale, vegetației de pădure. Caracteristicile morfologice și fizico-chimice Profil de tip: Ao = 0 — 20 em, lutos, brun gălbui deschis (10YR 5/4) la umed, glomerular mică, reavan, afanat, slab plastic, slab adeziv, friabil in stare umeda, moderat plastic, moderat adeziv, pori mici si mijlocii foarte frecventi, coprolite,trecere treptată; EL = 20- 40 cm lutos, brun pal (10YR 6/3) la umed, lamelara, reavan, afanat, slab plastic, slab adeziv, friabil in stare umeda, moderat plastic, moderat adeziv, pori mici frecventi, coprolite, trecere clara; EB = 40 — 54 cm, lutos, brun pal (10YR 6/3) cu pete brun galbui (5 YR 4/6), prismatică, moderat compact, ferm in stare umeda, moderat plastic, moderat adeziv, pori mici si mijlocii foarte frecventi, coprolite, trecere clara; Btw_= 54 — 85 cm, lutoargilos, brun galbui inchis (10YR 4/4), prismatică, moderat compact, ferm in stare umeda, moderat plastic, moderat adeziv, pori mici si mijlocii foarte frecventi, coprolite. Fizico-chimice Reacția solului este moderat acidă (pH = 5.3); Conținut mic în humus (2.25%); vvyvyvyv Conținut mic în azot total (N = 0.116%); Conținut mijlociu în fosfor mobil (P = 10 ppm); Conținut mijlociu în potasiu mobil (K = 154 ppm). 33

Pagina 35

UNITATEA TERITORIALĂ DE SOL (US) NR. 5 Denumire sol: Complex de soluri în zonă de văi înguste format din: -Gleiosol calcaric-molic, proxicalcaric, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale -Aluviosol calcaric-gleic, epigleic, proxicalcaric, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale fluviale -Antrosol erodic-cernic, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale Formula de sol GS ka-mo /Gs- k - LL/TT- Tf-t AS ka-gc / G3- LL/TT-Tf-t AT er-ce / LL/TT — Sp —t/es4 Nr. profilul de sol: 10 Suprafața US: 46.77 ha Județul: Iași Teritoriul administrativ: Oțeleni Răspândire: Tarla: 3+3/3 (pațial), 19+19/1+19/2 (parțial), 23 (parțial), 20+20/1+20/2+21+22 (parțial), 40 (parțial), 24+25, 16, 17, 18 Aspectul suprafeței terenului: Neuniform Condi naturale în care apare: S-a format pe văi înguste. Caracteristicile morfologice și fizico-chimice Morfologice Profil de tip Gleiosol calcaric: AtGox = 00 — 16 em, textură lutoasă, culoare brun închis (10YR 3/3) cu pete rare brun ruginii la umed, structură glomerular slab structurat, jilav, slab compact, friabil în stare umedă, moderat plastic, moderat adeziv, pori mici și mijlocii foarte frecvenți, efervescență slabă, coprolite, trecere treptată; ACGox = 16 — 50 cm, textură lutoasă, culoare brun închis (10YR 3/3) cu pete brun ruginii-vineții (SYR 4/4) la umed, structură glomerular slab structurat, umed, slab compact, friabil în stare umedă, moderat plastic, moderat adeziv, pori mici și mijlocii frecvenți, efervescență slabă, trecere treptată; CGr_>_ 50 em, textură lutoargiloasă, cenușiu albastriu închis ( 10 B 4/1 ) la umed, astructurat, ud, slab compact, friabil în stare umedă, foarte plastic, foarte adeziv, pori mici frecvenți, efervescență slabă. Fizico-chimice Reacția solului este moderat alcalină (pH = 8.34) în primul orizont; Conținut mic în humus (2.82%); vvyvwyvyYv Conținut mijlociu în azot total (N = 0.146 %); Conținut foarte mare în fosfor mobil (P = 85 ppm); Conținut mare în potasiu mobil (K = 245 ppm); 34

Pagina 36

UNITATEA TERITORIALĂ DE SOL (US) NR. 6 | Denumire sol: Complex de soluri în zonă de alunecări stabilizate format din: -Facoziom argic lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune slabă- puternică în suprafață... nenea nec eaneeneaanaeane -Preluvosol tipic, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune slabă- puternică în suprafață... nenneeeeneneeneneeneananereeneenaen eee Formula de sol: FZ ar / LL/TT - Sp = t/enu3 EL ti / LL/TT — Sp-—t/eu-u3 Nr. profilul de sol: 4,79 Suprafața US: 265.97 ha Județul: Iași Teritoriul administrativ: Oțeleni Răspândire: Tarla: 8 (parțial), 11+11/1+11/4+9 (parțial), 12, 10:13 (parțial), 31+31/4 (parțial), 32 (parțial), 33 (parțial), 38, 39 (parțial, 23 (parțial), 20:+20/1+20/2+21+22 (parțial), 19+19/1+19/2 (parțial), 3+2+1 (parțial). Aspectul suprafeței terenului: Neuniform Condițiile naturale în care apare: S-a format pe versanți degradați de alunecări de teren și eroziune în suprafață, pe alocuri și eroziune în adâncime. Caracteristicile morfologice și fizico-chimice Morfologice Profil de tip Faeoziom argic: Am = 00 — 15 cm, textură lutoasă, culoare brun închis (10YR 3/3) la umed, structură glomerulara, moderat plastic, moderat adeziv, poros, trecere treptată; Bt = 15 - 80 cm, textură lutoargiloasă, culoare brun gălbui închis (10YR 4/6) la umed cu pete ruginii, structură prismatică, moderat compact, poros. Fizico-chimice > Reacția solului este moderat alcalină (pH = 5.8) în primul orizont; > Conținut mic în humus (1.80%); > Conținut foarte mic în azot total (N = 0.089 %); > Conținut mare în fosfor mobil (P = 46 ppm); > Conținut mare în potasiu mobil (K = 244 ppm); Profil de tip Preluvosol tipic: Ao = 0 — 20 cm, textură lutoasă, culoare brun gălbui (10YR $/3) la umed, structură glomerulară mică, reavăn, slab compact, poros, numeroase rădăcini, trecere treptată; AB = 20 — 35 cm, iexiură lutoargiloasă, brun gălbui (10YR 5/4) la umed, structură poliedric angulară, reavăn, slab compact, friabil in stare umedă, moderat plastic, moderat adeziv, poros, trecere treptată; Bt = 35 — 80 cm, textură lutoargiloasă, culoare brună gălbui închis (10 YR 4/6) la umed, structură poliedrică angulară, moderat compact, ferm în stare umedă, moderat plastic, moderat adeziv. Fizico-chimice > Reacția solului este slab acidă (pH = 6.0); > Conținut mic în humus (1.90%); > Conținut mic în azot total (N = 0.108 %); > Conținut mic în fosfor mobil (P = 10 ppm); > Conținut mic în potasiu mobil (K = 114 ppm). 35

Pagina 37

UNITATEA TERITORIALĂ DE SOL (US) NR. 7 Denumire sol: Complex de soluri în zonă de alunecări semiactive și active format din: -Faeoziom argic lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune moderată- puternică în suprafață........ -Preluvosol tipic, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune slabă- puternică în suprafață. „.4(10%). -Antrosol erodic-preluvic, lutoargilos/argilolutos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune foarte puternică-excesivă în suprafață . (60%). Formula de sol: FZ ar / LL/TT - Sp — ter2-13 EL ti / LL/TT — Sp — Ven-43 AT er-el/TT/AL — Sp — a/es4 Nr. profilul de sol: 1 Suprafața US: 141.45 ha Județul: Iași Teritoriul administrativ: Oțeleni Răspândire: Tarla: 8 (parțial), 2+5+6, 10+13 (parțial). Aspectul suprafeței terenului: Neuniform Condițiile naturale în care apare: S-a format pe versanți degradați de alunecări de teren și eroziune în suprafață, pe alocuri și eroziune în adâncime. Caracteristicile morfologice și fizico-chimice Morfologice Profil de tip Antrosol erodic-preluvic: Ao = 0 — 11 cm, textură lutoargiloasă, culoare brun gălbui (10YR 5/3) la umed, structură glomerulară mică, reavăn, slab compact, poros, numeroase rădăcini, trecere treptată; Bt = 11 — 28 cm, textură lutoargiloasă, culoare brună gălbui închis (10 YR 4/6) la umed, structură poliedrică angulară, moderat compact, ferm în stare umedă, moderat plastic, moderat adeziv; Ck_ = 28 — 73 em, textură argilolutoasă, culoare brun gălbui (10YR 5/8) la umed, astructurat, slab compact, moderat plastic, moderat adeziv, pete de CaCO», efervescență moderată; Cea = 73 — 100 em, textură argilolutoasă, culoare brun gălbui (10YR 5/8) la umed, astructurat, slab compact, moderat plastic, moderat adeziv, pete și pungi masive de CaCO», efervescență puternică. Fizico-chimice Reacția solului este neutră (pH = 7.0); Conținut mic în humus (2.82%); vvyvyYvyYv Conținut mijlociu în azot total (N = 0.150 %); Conținut foarte mic în fosfor mobil (P = 4 ppm); Conținut mijlociu în potasiu mobil (K = 177 ppm). 36

Pagina 38

3.4 FACTORII LIMITATIVI A PRODUCTIEI PASTORALE ȘI MĂSURI DE PUNERE ÎN VALOARE A PAJIȘTILOR Din. evaluarea însușirilor pedo-geomorfologice ale terenurilor, rezultă o serie de factori limitativi (deficiențe) ai producției, care determină o serie de restricții în folosirea lor agricolă. Restricțiile se referă atât la condițiile existente, care diminuează recoltele, cât și la pericolul apariției prin exploatare a unor degradări, având aceleași efecte. Cu exceptia unor restricții neameliorative (climă, volum edafic), majoritatea restricțiilor sunt ameliorative. Principalele restricții (factori limitativi) ai producției pastorale din arealele studiate pentru amenajare pastorală sunt: 1 ) eroziunea în suprafață; 2 ) eroziunea în adâncime; 3 ) alunecările de teren; 4 ) excesul de umiditate de natură freatică; 5 ) salinizarea și alcalizarea; 1. Eroziunea în suprafață 427.78 ha — 67 % din suprafața cartată pedologic; 2. Eroziunea în adâncime — se întâlnește în cadrul versanților degradați de alunecări de teren; Alunecările de teren 407.42 ha — 64 % din suprafață cartată pedologic; baia) Excesul de umiditate freatică 46.77 ha — 7 % din suprafață cartată; Salinizarea și alcalizarea 8.18 ha — 1.28 % din suprafață cartată pedologic. Combaterea eroziunii în suprafată a solului “Limitarea sezonului de pășunat la cel optim, între Sf. Gheorghe (23 aprilie) și Sf. Dumitru (26 octombrie) cca. 185 zile pentru zona de dealuri și interzicerea pășunatului pe ierburile să „odihnească” î în sezonul perioada de toamnă iarnă și primăvara devreme, pentru ca se rece; -Evitarea cât posibil a pășunatului pe pante pe timp ploios și sol umed, căutând pe locurile mai zvântate, bine drenate sau terenurile plane; -Respectarea încărcării cu animale evitarea suprapășunatului și supratârlirii, care răresc și produc goluri în covorul ierbos a cărui sol este mai sensibil la eroziune (focare de eroziune); -Fertilizarea cu îngrășăminte organice (gunoi și târlire) și chimice (NPK) pentru îndesirea ovorului ierbos, realizarea unor producții de iarbă corespunzătoare și a unei țeline dense; -Supaînsămânțarea golurilor din pajiște și a celor cu covor rărit datorită diferitelor cauze amintite mai înainte; -Stoparea râmăturilor de porci domestici și mistreți prin măsuri specifice de limitare a prezenței lor pe pajiștile în pantă și alte măsuri. Dintre măsurile curative se amintesc în continuare: -Pe pajiștile cu covor ierbos foarte rar se face mobilizarea superficială a solului pe curba de nivel, se seamănă un amestec adecvat, la 1,5 cm adâncime și se tăvălugește, în primul an se folosește în regim de fâneață și în anii următori în toate modurile cunoscute respectând pășunatul rațional; -Realizarea cu pluguri speciale a unor valuri de pământ ce se înierbează, care colectează de versanți și o dirijează spre un emisar având lățimea de 1,5 — 2 m și adâncimea apa pe canalului de 40-50 cm și o distanță variabilă între ele în funcție de înclinație ce nu poate depășii 180, limită peste care se execută lucrări mai radicale de combatere a eroziunii cum ar fi terasarea terenului; -Amplasarea pe pășuni a unor perdele de protecție pe curbele de nivel, arbori solitari sau în pâlcuri, pentru echilibru hidrologic, protecția solului și a animalelor în sezonul de pășunat. 37

Pagina 39

Combaterea eroziunii în adâncime și alunecărilor de teren Pe suprafețele în pantă unde au apărut șiroiri și rigole se pot lua măsuri de nivelare cu mijloace mecanizate (grape cu discuri, nivelatoare, etc.), pregătirea patului germinativ, fertilizare organică și/sau chimică, semănatul unui amestec de ierburi perene adecvate zonei și folosirea pajiștii în regim de fâneață în primul an până la o înțelenire și consolidare corespunzătoare a covorului ierbos protector. Pe terenurile unde eroziunea de adâncime a ajuns la stadiul de ogaș sau ravenă sunt necesare lucrări mai ample de artă, proiectate de specialiști autorizați în domeniu și executate de întreprinderi (firme) de prestări servicii pentru îmbunătățiri funciare. Cele mai răspândite lucrări sunt: cleionajele simple sau duble din garduri de nuiele, pozate pe firul văii formate de ogaș sau ravenă. Cleionajele simple sunt făcute din garduri de 50-70 cm înălțime, așezate pe direcția curbelor de nivel la distanța de 2-4 m unul de altul în funcție de mărimea pantei, fixate la cel puțin 30 cm sub nivelul solului. În amonte și aval de cleonaj se pot planta primăvara devreme sade de salcie care vor consolida și mai bine terenul. Cleionajele duble sunt făcute din 2 rânduri de gard cu înălțime de 0,8-l m deasupra nivelului solului. Spațiul liber dintre cele 2 rânduri se umple cu pietriș sau bolovani, devenind astfel mai rezistente. Parii gardului dublu se întăresc transversal și longitudinal cu moaze și longrine. Lucrări mai ample de stăvilire a eroziunii de adâncime constau din praguri și baraje confecționate din lemn, piatră, plasă de sârmă cu piatră (gabioane), zidărie, beton, etc. asupra cărora nu insistăm. După efectuarea acestor lucrări de artă antierozională, terenul se înierbează sau se împădurește în siguranță, fără pericol major de declanșare a unor noi procese erozionale. Stăvilirea alunecărilor de teren pune probleme și mai complicate care necesită la rândul lor proiecte și execuție de lucrări de strictă specialitate. Prima măsură împotriva alunecărilor de teren constă din captarea izvoarelor de coastă și eliminarea prin drenaj a stagnărilor de apă din glimee, după care se execută lucrări mai ample de modelare a terenului și consolidare urmate de lucrări specifice de instalare a vegetației ierboase și forestiere care sunt cele mai viabile soluții de protecție pentru o perioadă lungă de timp. Combaterea excesului de umiditate freatică Eliminarea excesului temporar de umiditate din pajiști se face prin desecarea cu ajutorul canalelor deschise, de diverse mărimi, care se amplasează la diferite distanțe între ele în funcție de caracteristicile solului, intensitatea ploilor, etc. Excesul permanent se elimină cu ajutorul unor drenuri din diferite materiale (lespezi, piatră mare, fascine, tuburi de ceramică și plastic riflat, etc.) pozate la diverse adâncimi și distanțe în funcție de nivelul pânzei freatice și intensitatea drenării pe care o dorim. Un caz aparte îl constituie drenajul „cârtiță” care se folosește pe terenurile cu textură grea, argiloasă. Toate aceste lucrări de desecare și drenaj la fel ca și regularizarea și îndiguirea râurilor se fac pe bază de proiecte și se execută de specialiști din domeniul îmbunătățirilor funciare. Combaterea reacției alcaline și sărăturării solurilor Reacția optimă a solului pentru plantele de pajiști este cuprinsă între un pH de 6,0 până la 7,5 respectiv de la slab acid până la puțin peste neutru. Alcalinitatea solului este favorizată în special de concentrarea în orizonturile superioare a sărurilor pe unele soluri cu exces de umiditate și aplicarea defectuoasă a irigațiilor când se produce o sărăturare secundară. O altă cauză este substratul geologic salifer care imprimă o reacție alcalină și solurilor care le formează. Ca o primă intervenție pe sărături, care au un indice pH peste 8 este necesară eliminarea excesului temporar de umiditate prin desecare, după care se aplică amendamentele cu reacție acidă cum este gipsul (CaSO4 * 2H20), fosfogipsul, praful de lignit și sulful. Dozele care se 38

Pagina 40

aplică sunt de 3-12 t/ha ghips sau fosfogips și 0,5-6 t/ha sulf. Efectul amendării durează la fel 10- 12 ani. Amendamentele se pot aplica în special toamna târziu după sezonul de pășunat și uneori în ferestrele iernii cât și primăvara devreme, cu mijloace mecanizate cum este mașina de împrăștiat MA 3,5 și altele sau în cazuri extreme cu mijloace manuale. Atenție la aplicarea prafului de var, care necesită ochelari și echipament de protecție. Amendarea solurilor acide sau alcaline este o condiție obligatorie pentru refacerea radicală a pajiștilor degradate și înființarea unor pajiști semănate de înaltă productivitate. Pentru îmbunătățirea covorului ierbos se mai recomandă: combaterea buruienilor, îndepărtarea materialului lemnos, fertilizarea chimică, fertilizarea organică, supraînsămânțarea etc. 3.5 __CONCLUZII Studiul pedologic și agrochimic privind amenajarea pastorală a terenurilor din teritoriul administrativ Oțeleni, aparținând persoanelor fizice, juridice și a domeniului public, s-a executat la scara 1:5.000, încadrându-se în categoria de complexitate IVC — 461.00 ha și IVB — 176.66 ha, total cartat = 637.6600 ha. Din punct de vedere fizico-geografic, teritoriul Oțeleni este așezat în marea unitate „Podișul Central Moldovenesc”, pe un substrat geologic ce aparține sarmațianului mediu și cuaternarului. Teritoriul Oțeleni se găsește situat în două bazine hidrografice distincte și anume: partea N — NE a teritoriului se încadrează în bazinul hidrografic superior al pârâului Bahluieț și Restul teritoriului, în bazinul hidrografic mijlociu al râului Siret. Pentru intervalul de observații (80 ani) temperatura medie anuală este de 8,3*C, cu amplitudinea anuală de 24,8*C. Din punct de vedere geobotanic, teritoriul comunei Oțeleni aparține zonei pădurilor cu o singură subzonă și anume: subzona pădurilor de gorun cu subetajul pădurilor de gorun + fag. În urma caracterizării geomorfologice și fizico-chimice a solurilor de pe pajiștile studiate din comuna Oțeleni s-au identificat următoarele clase și tipuri de soluri: CLASA PROTISOLURI US1_Aluviosol calcaric-gleic, endogleic, proxicalcaric, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale fluviale. US2_Aluviosol calcaric-gleic-salinic-sodic, endogleic, epihiposalic, proxihiponatric, epicalcaric, argilolutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale fluviale. CLASA LUVISOLURI US3_Preluvosol tipic, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale eluviale-deluviale, cu eroziune ncapreciabilă și slabă-moderată în suprafață. US4_Luvosol stagnic, endohipostagnic, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale eluviale. COMPLEXE DE SOLURI US5_ Complex de soluri în zonă de văi înguste format din: -Gleiosol calcaric-molic, proxicalcaric, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale fluviale -Aluviosol calcaric-gleic, epigleic, proxicalcaric, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale fluviale. (10%), -Antrosol erodic-cernic, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale (10%). US6_Complex de soluri zonă de alunecă: stab zate “format din: în -Faeoziom argic, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune slabăputernică în suprafață......... nana ...(40%). -Preiuvosol tipic, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe “materiale deluviale, cu eroziune slabăputernică în Suprafață... nenea eenaeneeenneeeee eee US7_Complex de soluri în zonă de alunecări semiactive și active format din: 39

Pagina 41

-Faeoziom argic, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune moderată-puternică în suprafață..........mae noa nana eee nea -Preluvosol tipic, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune slabăputernică în suprafață. -Antrosol erodic-preluvic, lutoargilos/argilolutos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune foarte puternică-excesivă în suprafață. (60%). Principalele restricții (factori limitativi) ai producției pastorale din arealele studiate pentru amenajare pastorală sunt: eroziunea în suprafață; eroziunea în adâncime; alunecările de teren; excesul de umiditate de natură freatică; salinizarea și alcalizarea; 3.6 Altitudine, expoziție, pantă
Nr. ert.TaraParcela descriptivăAltitudine (m)ExpozițiePantă (%)
0.1.2.3.a.5.
8120-125 125-175- E-S-V2-3 10-25
>TILL 1/4%9115-120- 120-175___NE-NV-V2-3 15-25
312125-140y10-15
410+13125-250_____E-NE10-25
51270-275Ss5-10
62+5+6200-250N-NE10-25
74285-297NV35.
33-+3/3225-250 235-275Di N-NV2-5 10-20
918230-235-2-5
1016235-240-2-5
1117235-240-2-5
RO 19F19/1+1972Ț220-225 ___225-250_____V-NV-2-5 10-20
1323215-235 220-260- V-NV_2-5 10-20
1420+20/1-*20/2+21+22210-235E-SYy3-7
1541+a4/1+41/3+4/11l200-2-3
1640200-2-3
1739200 200-250- V-NV2-3 10-20
1838200-245N10-15
1935199-200-2-3
2037199-200-__2-3
2134199-200-2-3
223620023
333200 200-23523 NV10-15
2432215-275____N-NV-V_10-20
2331+31/4220-230 225-275__ă V-NV-NE2-3 3-25
2630217-219-2-3
40

Pagina 42

2728220-225-2-3
227427220 245-255- sv2-3 10-15
29_ _ 29+29/2_ _215-220-2-3
3026-+26/1:+26/2215-220-2-3
3124+25220-260S-SE3-5
3247+49200-210E-SE5-10
3.7 CARACTERIZARE AGROCHIMICĂ Lucrarea de cartare agrochimica are in vedere controlul starii de fertilitate a solului pentru stabilirea necesarului de ingrasaminte si imbunatatirea indicilor calitativi ai solului . Aplicarea eficienta a ingrasamintelor si amendamentelor nu este posibila fara cunoasterea temeinica a insusirilor solului, a cerintelor specifice de nutritie a culturilor si a interactiunii ingrasamintelor si amendamentelor cu solul si cu plantele, deoarece ingrasamintele „in funcie de dozele si conditiile in care sunt folosite , pot influienta cresterea si dezvoltarea plantelor atat pozitiv cat si negativ. Fiecare tip de sol asigura un anumit nivel de productie in functie de fertilitatea lui naturala sau actuala „iar cresterea in continuare a productiilor poate fi asigurata prin aplicarea ingrasamintelor . Completarea necesarului de elemente nutritive se face din ingrasaminte organice si din ingrasaminte chimice . Pasunile si fanetele cartate apartin persoanelor fizice, juridice si domeniului public de pe teritoriul administrativ Oteleni in tarlalele nr:1, 3-+3/3, 2+5+6, 4, 8, 10+13, 11+11/1+11/4+9, 12, 16, 17, 18, 19+19/1+19/2, 20+20/1+20/2+21+22, 23, 24+25, 26+26/1+ 26/2, 27+27/2, 28, 29+29/2, 30, 31+31/4, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 39, 40, 41-+41/1+41/3+41/111, 47+49. În vederea elaborării prezentului studiu s-au prelevat 104 probe medii agrochimice. Metoda de lucru și criterii de interpretarte a rezultatelor La elaborarea prezentului studiu s-au parcurs următoarele faze: A. Faza de teren In vederea intocmirii studiului agrochimic, s-au recoltat in prezemnta delegatului OJSPA IASI in anul 2019 un numar de 104 probe medii de sol depeo suprafata totala de 637,66 ha din care persoane fizice si juridice 539,67ha „iar 98,0 ha apartin domeniu public, ocupata cu pasuni si fanete . Recoltarea probelor s-a facut cu sonda agrochimica pe adancimea de 0-10 cm. Fiecare proba medie agrochimica a fost alcatuita dintr-un numar de 25-30 probe partiale, fiind reprezentata pe cartograma cu linii intrerupte si poarta denumiea de „parcele de recoltare” Probe de sol recoltate in teren poarta un numar care este trecut in parte de jos a fiecarei parcele de recoltare: 1654, 1655, 1656, 1657 etc. B. Faza de laborator Analizele au fost efectuate în cadrul laboratorului OJSPA.IASI conform instructiunilor de lucru elaborate de Institutul de Cercetare pentru Pedologie si Agrochimie Bucuresti(ICPA). Probele recoltate au fost uscate, mojarate, după care s-au făcut următoarele analize agrochimice : a). Analize de serie mare efectuate la toate probele de sol: 4

Pagina 43

- reacția solului (pH) a fost determinata la toate probele de sol în suspensie apoasă pe cale potențiometric cu electrod de sticlă; - conținutul de fosfor mobil (P — AL) a fost determinat prin metoda Egner — Domingo în extract de acetat lactat de amoniu (AL); - conținutul de potasiu mobil (K — AL) a fost determinat în acelasi extract ca și fosforul mobil citirile fiind facute la fotometru cu flacara. b). Analize de serie mică La 19% din probele alese, astfel încât să reprezinte principalele tipuri de sol din teritoriul cartat se determină conținutul de humus prin metoda oxidarii umede si dozarii titrimerice dupa Walkley-Black in modificarea Gogoasa si este exprimat în procente. Datele obținute se folosesc pentru calculul indicelui azot: % humus x V% 100 care servește la aprecierea gradului de asigurare cu azot al solului. Rezultatele analizelor de laborator sunt înscrise în buletinul de analiză a solului anexat la lucrare. C. Faza de birou — cuprinde activitățile ce se execută în cadrul compartimentului agrochimie de la primirea buletinului de analiză și până la definitivarea lucrării. Pe baza datelor analitice, a condițiilor de climă și sol, a consumului specific de elemente nutritive, ținând cont de planta cultivată, producția propusă a se realiza și de însușirile agrochimice ale solului, s-a întocmit programul de fertilizare . Rezultate, interpretări, recomandări Reacția solurilor si corectarea acesteia Pentru a crea condiții optime de dezvoltare a plantelor, este necesară cunoașterea reacției solului și a posibilităților de schimbare a reacției funcție de cerințele culturii respective. În general plantele se dezvoltă bine la o reacție slab acidă — neutra. La probele analizate valorile pH-ului sunt cuprinse intre 6,2 si 8,4 indicand un domeniu de reactie al solurilor de la slab acid la slab alcalin. Din situatia sintetică agrochimică privind starea de reactie a solurilor întocmită pentru suprafata de 638 ha ocupata cu pasuni si fanete rezultă urmâtoarea distributie pe categorii de pH: 26,0 % (166ha) soluri cu reactie slab acida ; 28,8% (184ha) soluri cu reactie neutra ; 45,2% (288ha) soluri cu reactie slab alcalina; *Solurile cu reactie puternic acida, moderat acida si moderat puternic alcanina lipsesc. In functie de reactia solului se va stabili sortimentul de ingrasamani cu azoi care se va folosi la fertilizare astfel, solurile slab acide si neutre se vor fertiliza cu uree, dar prin alternanta se vor fertiliza si cu azotat de amoniu , iar pe solurile cu reactie alcalina care reprezinta 45,2 % din suprafata cartata, recomandam pentru a reduce o parte din alcalinitatea solului, administrarea de ingrasaminte chimice cu reactie fiziologic acida (azotatul si sulfatul de amoniu). De asemenea „pe aceste soluri se impun si unele masuri preventive de ameliorare cum ar &; -a) reducerea nivelului freatic prin asigurarea unui drenaj corespunzator,cu lucrari de eliminare a excesului de apa ; -b) cultivarea de plante tolerante la salinitate si alcalinitate ; -c) fertilizarea organica si minerala . Sporirea fertilitatii si productivitatii acestor soluri se realizeaza prin fertilizarea organica si minerala si prin amendare. 42

Pagina 44

Fertilizarea organica este necesara pentru imbunatatirea continutului in materie organica, in macro-si microelemente, amelioreaza insusirile fizice ale acestor soluri „reduce compactitatea si tasarea lor. Intrucat îngrășămintele aplicate modifică în timp reacția și starea de saturație a solului cu elemente nutritive, cu urmări importante pentru recolte, se recomandă corelarea reacției solului cu reacția fiziologică a îngrășământului care se aplică. Superfosfatul ca si toata gama de ingrasaminte complexe nu ridica probleme legate de starea reactiei solului, iar la calculul dozelor ce revin la hectar se va avea in vedere continutul ingrasamantului in substanta activa, cat si asigurarea solului in azot,fosfor si potasiu. Starea de aprovizionare cu fosfor mobil Continutul in fosfor mobil la probele de sol analizate are valori cuprinse intre 15 si 128 ppm P , indicand o stare de aprovizionare de la slaba la foarte buna a solurilor in fosfor mobil acestea fiind inscrise in partea de mijloc din interiorul fiecarei probe medii agrochimice . In functie de continutul în fosfor mobil, solurile au fost grupate astfel: 6,7 % (43 ha) soluri slab asigurate; 51,0% (325 ha) soluri mijlociu asigurate; 26,0% (166ha) soluri bine asigurate; 16,3% (104ha) soluri foarte bine asigurate; Solurile foarte slab asigurate cu fosfor mobil lipsesc. Din situatia sintetica agrochimica , se observa ca cea mai mare parte din pasune cartata (51,0 %), are o aprovizionare mijlocie in fosfor mobil . Solurile bine si foarte bine aprovizionate cu fosfor mobil reprezinta 32,3% si se intalnesc in suprafata mai mare in tarlalele nr :5, 34, 35, 38, 39, 36.. Cele 366 ha de soluri slab aprovizionate cu fosfor mobil se gasec in suprafata mai mare in blocurile fizice nr :465, 165, 47, 157,445 . Se cunoaste faptul ca nutritia plantelor cu fosfor este puternic influientata de reactia solului din cauza ca, atat absorbtia si solubilizarea fosfatilor minerali de suprafata „cat si disocierea acidului fosforic in ioni (din ingrasamant) sunt procese ce depind mult de activitatea ionului de hidrogen in solutia solului .De aceea pe solurile cu pH peste 6,5 scade solubilitatea in apa a fosfatilor din cauza ionilor de calciu care predomina in aceste soluri si ca acidul fosforic disociaza mai mult pe o a doua treapta „formand ionii difosfati mai putin accesibil plantelor decat ionii monofosfati care exista in conditii de reactie cu pH —ul sub 6,5. Deci, realizarea productiilor mari si de buna calitate nu este posibila fara optimizarea regimului fosforului mobil,potasiului si pH-ului. Aprecierea stării de aprovizionare cu azot Valorea indicelui azot în funcție de care apreciem starea de aprovizionare a solurilor cu azot este cuprinsa intre 2,67 si 3,61 care, corelate cu valoarea humusului „indica o stare de asigurare mijlocie a solurilor in azot. Starea de asigurare a solului cu azot mineral depinde nu numai de continutul solului (in materie organica si in special humusul care intra in calculul valorii (IN) ci depinde de conditiile in care are loc mineralizarea materiei organice din sol sub actiunea microorganismelor . Nevoia de azot se va aprecia in functie si de alti factori cum sunt: compozitia covorului ierbos , raportul care exista intre azot si fosfor „nivelul fertilizarii cu fosfor,potasiu si ingrasaminte organice,cat si dupa rezerva de umiditate din sol la pornirea in vegetatie a plantelor. Pe solurile sărace în fosfați, fertilizarea numai cu azot se soldează cu sporuri mici de producție și adesea cu scăderi de recoltă datorită proliferării bolilor criptogamice. Se impune respectarea dozelor de îngrășăminte recomandate în programul de fertilizare, mai ales că lipsa azotului influențează cel mai puternic producția deoarece plantele se opresc din creștere și nu se dezvoltă. 43

Pagina 45

Starea de aprovizionare cu potasiu Valorile continutului in potasiu mobil sunt exprimate in ppm si sunt de asemenea inscrise imediat sub valoarea fosforului mobil in interiorul fiecarei probe medii agrochimice, acestea fiind cuprinse intre 150 si 584 ppmK rezultand un continut de la bun la foarte bun in potasiu mobil . Din situatia sintetică privind starea de asigurare a solurilor cu potasiu mobil rezultă: 10,6% (68 ha) soluri bine asigurate. 894% (570 ha) soluri foarte bine asigurate. Solurile slab si mijlociu asigurate cu potasiu mobil lipsesc. Reducerea in timp a continutului de potasiu mobil cand nu se aplica ingrasaminte cu potasiu depinde, printre altele de capacitatea de schimb cationic si de gradul de saturatie cu baze a solului. Dozele de îngrășăminte cu potasiu s-au stabilit în funcție de compozitia covorului ierbos, producțiile planificate, consumul specific de element pe tona de produs , precum și de conținutul de potasiu din sol. CONȚINUTUL ÎN CARBONAȚI_ a fost determinat la 8 probe medii din solurile carbonatice care au pH-ul peste 7,5. Dozarea carbonaților s-a făcut prin metoda gazovolumetrică cu aparat Scheibler și

Textul este prea lung pentru a fi afișat integral. Deschide fișierul pentru restul paginilor.