Hotărâre a Consiliului Local
Anexa la HCL 54 DIN 24.08.2021
Fișierul original pe site-ul primăriei
PDF · 13,4 MB · modificat pe site: 07.11.2022
Pagina sursă
Cum citez acest document
Hotărâre a Consiliului Local nr. 54 din 24.08.2021, „Anexa la HCL 54 DIN 24.08.2021”, Comuna Oțeleni, jud. Iași. Sursa: http://www.primariaoteleni.ro/wp-content/uploads/2022/11/ANEXA-HCL-54-DIN-24.08.2021.pdf (arhivat pe acte-primarii.ro: https://acte-primarii.ro/iasi/oteleni/86991-anexa-la-hcl-54-din-24-08-2021, 07.11.2026)
Textul afișat a fost obținut prin recunoaștere automată (OCR) și poate conține greșeli. Documentul oficial este fișierul publicat de primărie.
Semnalează o problemă (text greșit, date personale, document scos de primărie)
Pagina 1
MINISTERUL AGRICUI TURII
ȘI DEZVOLTĂRII RURALE
DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ JUDETEANA
B-dul Ștefan cel Mare IAȘI
și Sfânt, nr. 13 (fost 47-49), IAȘI, cod poștal — 700064
Tel. 0232/255957, 0232/255958, 0232/261080; Fax:
0232/21101 2, cod fiscal 37597618
E-mail: dadr.is(Omadr.ro; Site: wwrw.dajiasi. ro
PLAN AMENAJAMENT
PASTORAL COMUNA
OȚELENI
JUDEȚUL IAȘI
IAȘI
2021
Pagina 2
CUPRINS
Introducere 2
Capitolul 1. Situația teritorial-administrativă
6
1.]. Amplasarea teritorială a localității
6
1.2. Denumirea deținătorului legal
7
1.3. Documente care atestă dreptul de proprietate sau deținere legală
7
1.4. Gospodărirea anterioară a pajiștilor din amenajament
8
Capitolul II. Organizarea teritoriului
9
2.1. Denumirea trupurilor de pajiște care fac obiectul acestui studiu
9
2.2. Amplasarea teritorială a trupurilor de pajiște. Vecinii și hotarele
pajiștii 9
2.3. Constituirea și materializarea parcelarului și subparcelarului
descriptiv 10
2.4. Baza cartografică utilizată
1
2.5. Suprafața pajiștilor. Determinarea suprafețelor
1
2.6. Enclave
12
Capitolul III - Caracteristici geografice și climatice
13
3.1. Asezare geografice si limite
13
3.2. Conditiile fizico-geografice
17
3.3. Solurile
26
3.4. Factori limitativi ai productiei pastorale
37
3.5. Concluzii
39
3.6. Altitudine, expoziție, pantă
40
3.7. Caracterizare agrochimica
4
Capitolul IV - Vegetația
49
4.1. Date fitoclimatice
49
4.2. Descrierea tipurilor de stațiune
50
4.3. Tipuri de pajiști. Descrierea tipurilor
56
4.4. Descrierea vegetației lemnoase
57
Capitolul V - Cadrul de amenajare
58
5.1. Procedee de culegere a datelor din teren
58
5.2. Obiective social - economice și ecologice
62
5.3. Stabilirea categoriilor de folosință a pajiștilor
63
5.4. Fundamentarea amenajamentului pastoral
63
Capitolul VI - Organizarea, îmbunătățirea, dotarea și folosirea pajiștilor
66
6.1. Lucrări de repunere în valoare a suprafețelor de pajiști
66
6.2. Amestecuri de ierburi recomandate pentru reînsămânțarea sau |
supraînsămânțarea pajiștilor 85
6.3. Capacitatea de pășunat
112
6.4. Organizarea pășunatului pentru diferitele specii de animale
115
6.5. Căi de acces
118
6.6. Construcții zoopastorale și surse de apă
119
Capitolul VII - Descriere parcelară
121
Capitolul VIII - Diverse
| 128
8.1. Data intrării în vigoare a amenajamentului; durata acestuia
| 128
8.2. Colectivul de elaborare a prezentului plan de amenajament
| 128
8.3. Hărțile ce se atașează amenajamentului
| 128
8.4. Evidența lucrărilor executate anual pe fiecare parcelă
| 128
Anexa 1 - Regulamentul de utilizare și gestionare al pajiștilor
| 136
Calendarul Lucărilor
| 137
Anexa 2 — Centralizator pajisti permanente persoane fizice
| 144
BIBLIOGRAFIE
| 199
Pagina 3
INTRODUCERE
Creșterea animalelor, în special a bovinelor și ovinelor, are un rol însemnat în
imprimarea
unui comportament antientropic prin care se realizează durabilitatea
agriculturii. Pajiștile sunt un
element esențial al sistemelor de agricultură sustenabilă
reprezentat prin: asigurarea furajelor,
bunăstarea animalelor, calitatea solurilor și folosirea optimă terenurilor
a slab productive, în special
pentru producerea biomasei, sursă energetică regenerabilă. Prin plantele furajere din
intensifică pajiști se
procesul de fotosinteză din ecosisteme și se introduce în sol cantitate
o mai mare de
materie organică, menținându-se în sol o viață biologică activă.
Modalitatea de administrare a pajiștilor aparținătoare unei localitati,
reprezintă felul in care
se asigura managementul unei pajiști, respectiv organizarea, administrarea
și exploatarea pajiștilor
permanente (conform O.U.G. nr. 34/2013).
Măsurile prevăzute în prezentul „Plan de Amenajament Pastoral”
sunt elaborate astfel
încât să țină cont de exigențele economice, sociale și
culturale, precum și de particularitățile
regionale și locale ale fiecărei localități. La întomirea acestui Plan de
Amenajament Pastoral s-a
ținut cont de prevederile legale aflate în vigoare la acest moment dat:
Y OUG nr.78/2019 privind modificarea
unor acte normative și stabilirea unor măsuri în
domeniul agriculturii, precum și pentru aprobarea unor măsuri
fiscal-bugetare
Y Legea nr. 32/2019 a zootehniei
Y. Legea nr.44/2018 pentru modificarea
și completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr.34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea
pajistilor permanente si pentru
modificarea Legii fondului funciar nr.18/199 1;
Y HG nr.643/2017 privind modificarea si
completarea normelor metodologice pentru
aplicarea prevederilor Ordonantei de urgenta a guvernului nr 34/2013,
privind organizarea
administrarea si exploatarea pajistilor permanente si modificarea
pentru si completarea legii
fondului funciar ar. 18/1991, aprobate prin hotararea
guvernului nr. 10654/2013;
Y Legea nr. 16 din 29 februarie 2016
privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului
nr. 15/2015 pentru modificarea art. 2 lit. d) din Ordonanța de
urgență a Guvernului nr.
34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea
pajiștilor permanente și pentru
modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991,
precum și pentru modificarea
și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2015
pentru aprobarea schemelor
de plăți care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020
și pentru modificarea art. 2 din
Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în
Y agricultură;
HG nr. 78/2015 privind modificarea si completarea Normelor
Metodologice pentru
aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/3013
privind organizarea,
administrarea și exploatarea pajiștilor permenente și modificarea
pentru și completarea Legii
fondului funciar nr.18/1991, aprobate prin Hotărârea Guvernului
nr.1064/201 3;
Y Nota 187356/24.02.2015 a Direcției Generale de
Industrie Alimentară, Compartimentul
Consultanță, Extensie și Formare Profesională din cadrul Ministerului
Agriculturii și
Dezvoltării Rurale privind constituirea grupurilor de lucru in conformitate
cu prevederile
art.8 din Hotărârea nr.78/2015;
Y Legea nr.86/2014, pentru aprobarea
Ordonanței de Urgență a Guvernului privind
organizarea, administrarea și expoatarea pajiștilor permenente și
pentru modificarea și
completarea Legii fondului funciar nr.18/1991 (act publicat în Monitorul
Oficial,Partea
I,nr.491 din 02.07.2014).
Y OUG nr. 34/2013 (act publicat in monitorul
oficial nr. 267 din 13 mai 2013) privind -
organizarea, administrarea exploatarea pajiștilor permanente și
pentru modificarea și
completarea Legii fondului funciar nr.18/1991.
Y Ordinul nr. 544 din 21 iunie 2013,
privind - metodologia de calcul a încărcăturii optime de
animale pe hectar de pajște, emis de Ministerul Agriculturii
și Dezvoltării Rurale (act
publicat în monitorul oficial nr. 386 din 28 iunie 2013).
Pagina 4
Y HG nr. 1.064 din 11 decembrie 2013, privind Normele
metodologice pentru aplicarea
prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea,
administrarea și exploatarea pajiștilor permanente pentru modificarea și completarea Legii
fondului funciar nr. 18/1991, document emis de Guvemul Romaniei (act publicat în
monitorul oficial nr. 833 din 24 decembrie 2013);
Y Ordinul nr.407/2.051/ din 2013 — Pentru aprobarea contractelor cadru de concesiune
și
închirierea suprafețelor de pajști aflate în domeniul public/privat al comunelor,oraselor,
respectiv al municipiilor, (act publicat in Monitorul Oficial,Partea 1, nr 333 din
07.06.2013).
Modul de implementare a Planului de Amenajament Pastoral se stabilește prin contractul de
concesiune sau inchiriere, conform prevederilor legale in vigoare (HG 1064 11/12/2013, la Art. 3
(5).
În Hotărârea de Guvern - HG nr.1064 din 11/12/2013, la Art. 12 și 13,
se prevăd
următoarele:
"ART. 12: Responsabilitatea pentru respectarea bunelor condiții agricole și de mediu revine
exclusiv utilizatorilor.
Planul de Amenajament Pastoral reprezintă „documentul care cuprinde măsurile tehnice,
organizatorice și economice necesare ameliorării și exploatarii pajiștilor", în conformitate cu
obiectivele de management ale pajiștilor prevăzute în „Normele metodologice pentru aplicarea
prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013.
Utilizatorul pajiștii este,crescător de animale persoană fizică având animale înscrise in
Registrul național al exploatațiilor (RNE)/crescator de animale orice tip de persoană juridică de
drept public sau de drept privat, constituită conform prevederilor Codului civil, având animale
proprii sau ale membrilor înscrise în RNE, care desfășoară activități agricole specifice categoriei de
folosință a pajistii conform clasificării statistice a activităților economice în Comunitatea Europeana
pentru productia vegetală și animala” (art.1 lit. c. din HG nr. 1064 din 11/12/2013).
Regulamentul de utilizare și gestionare al pajiștilor, este inclus în „Planul de amenajament
pastoral", iar „autoritatea contractantă are obligația de a include în cadrul documentației de
concesiune sau închiriere a pajiștilor amenajamentele pastorale și condiții speciale de îndeplinire a
contractului, cu respectarea prevederilor legale în vigoare" (art.6 alin.(2) din HG nr. 1064 din
11/12/2013).
Principii generale de amenajamente pastorale
Reintroducerea amenajamentului pastoral, după mai bine de două decenii, este stipulată de
Legea nr.86/2014 pentru „aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 34/2013 pentru
organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea
Legii fondului funciar nr. 18/1991, care precizează la articolul 6, alineatul 1 că Imodul de gestionare
al pajiștilor se stabilește prin amenajamente pastorale.
Scopul întocmirii unui plan de amenajament pastoral constă în reglementarea și
organizarea în timp și spațiu a producției erbacee din pajiști, potrivit condițiilor staționale locale și
incidenței măsurilor de agromediu, astfel ca să se asigure o gospodărire rațională a acestora,
având în același timp ca țintă și menținerea biodiversității și protejarea mediului înconjurător.
Prin amenajamentul pastoral s-a urmărit: inventarierea pajiștilor de teritoriul U.A.T.
pe
Oțeleni, atât cele din domeniul public al UAT Oțeleni aflate în administrarea Consiliului Local
Oțeleni cât și cele care aparțin domeniului privat deținute de persoanele fizice și juridice de
pe raza
comunei; studierea caracteristicilor fondului pastoral ce se amenajează; furnizarea materialului
documentar necesar pentru planificarea lucrărilor de ameliorare a pajiștilor și pentru gospodărirea
fondului pastoral.
Prezentul amenajament se referă numai la amenajarea pajiștilor permanente, denumite în
continuare pajiști, din fondul pastoral al Primăriei Oțeleni, conform Legii 86/2014, articolul 3,
literele a) — £), cu modificările și completările ulterioare.
Pagina 5
Obiectivele principale ale Planului de amenajament pastoral au urmărit:
a. asigurarea unei producții de furaje, pentru o perioadă cât mai lungă de timp, pe parcursul
anului;
b. asigurarea creșterii calitative și cantitative a producției de furaje, de la an la an;
c. recomandari privind lucrările de îmbunătățire a potențialului productiv al pașiștilor
ținându-se cont de condițiile pedo-climatice și potențialul zonei;
d. respectarea metodologiei de întocmire din Ghidul de întocmire a amenajărilor pastorale;
€. respectarea angajamentelor, codurilor de bune practici, legislației și a măsurilor de
agromediu sub incidența cărora intră pajiștile ce vor fi amenajate;
f. respectarea întocmai a măsurilor, a lucrărilor impuse de către amenajament și a graficului
de execuție a acestuia.
Modul și etapele de lucru necesare întocmirii unui Plan de amenajament pastoral
Amenajamentul pastoral, cu un caracter complex și o perioadă însemnată de implementare
(10 ani) necesită o serie de lucrări, cu o anume succesiune .Un aspect important în cadrul lucrării îl
au cele două conferințe de amenajare, în care se decid și se aprobă măsurile necesare pentru
reglementarea procesului de ameliorare a pajiștilor.
Întocmirea amenajamentului comportă următoarele etape:
- Întocmirea temei de proiectare;
- Faza de teren;
- Faza de redactare;
- Faza de editare.
Tema de proiectare se întocmește de grupul de lucru format din specialiștii nominalizați în
articolul 8 alineatul 2 din H.G. 1064/2013 cu completările și modificările ulterioare. Avizarea temei
de proiectare s-a făcut face la sediul U.A.T. Oțeleni și are ca scop analizarea principalelor probleme
referitoare la amenajarea pășunilor.
Faza de teren cuprinde: pregătirea prealabilă (documentare asupra zonei ce va fi amenajată,
stabilirea provenienței și situației juridice a pajiștilor, studierea bazei cartografice existente,
studierea materialelor elaborate anterior, etc.); avizarea temei de proiectare (conferința 1 de
amenajare); organizarea teritoriului (editare hărți U.A.T. și a parcelarului); recunoașterea terenului
și delimitarea fondului parcelar (se verifică dacă materialul cartografic utilizat se reflectă întocmai
cu situația de pe teren); aplicarea pe teren a parcelarului; constituirea subparcelarului; descrierea
parcelară; recepția lucrărilor.
Fazele de redactare și editare presupun redactarea respectiv editarea tuturor documentelor
socitate prin Ghidul de întocmire a amenajamentelor pastorale alături de propunerile privind durata
sezonului de pășunat, numărului ciclurilor de pășunat, speciile și categoriile de animale cele mai
corespunzătoare; propuneri asupra suprafețelor ce trebuie redate pășunii prin lucrări de ameliorare
și defrișări asupra împăduririlor, adăpătorilor, drumurilor de acces, construcțiilor, împrejmuirilor,
etc.
Conferințele de amenajare
În scopul examinării perspectivelor de dezvoltare și a regimului de gospodărire a pajiștilor
care se amenajează, după recunoașterea generală a terenului de amenajat făcută de proiectant, s-a
ținut la sediul Primăriei Oțeleni prima conferință de amenajare, iar după recepționarea lucrărilor de
teren se ține a doua conferință de amenajare.
a. La prima conferință proiectanții au prezentat :
- numărul de pășuni (trupuri) și suprafața lor, ce urmează să fie amenajate;
- proveniența, situației lor legale, gruparea lor pe corpuri și trupuri;
- dacă este făcută delimitarea de celelalte fonduri și dacă limitele sunt marcate pe teren;
- materialul cartografic existent și volumul lucrărilor de ridicări în plan necesare;
- colectivitățile beneficiare, necesarul lor de pășune, starea în care se prezintă pășunile respective
sub raportul repartiției pe categorii de terenuri și calitatea lor;
- problematica specifică regiunii;
Pagina 6
- suprafețele care intră sub incidența măsurilor de agro-mediu.
S-au discutat și s-au făcut propuneri în legătură
cu expunerea și s-au luat hotărâri cu privire
la măsurile ce vor fi aplicate, care vor constitui directive
pentru mersul lucrărilor pe teren.
b. La conferința a 2-a, s-a prezentat:
- situația reală a fondului pastoral de amenajat, după datele culese
pe teren: asupra capacității de
pășunat din trecut și asupra modului cum a fost administrat în
trecut sub raport tehnic;
- gruparea definitivă a pășunilor pe corpuri, trupuri și unități de
exploatare;
- s-au făcut propuneri asupra duratei sezonului de
pășunat, numărului ciclurilor de pășunat, speciile
și categoriile de animale cele mai corespunzătoare;
- s-au făcut propuneri asupra suprafetelor ce trebuie redate
pășunii prin lucrări de ameliorare și
defrișări asupra împăduririlor, adăpătorilor, drumurilor de
acces, construcțiilor, împrejmuirilor, etc.
Pagina 7
CAPITOLUL 1
J
SITUAȚIA TERITORIAL-ADMINISTRATIVĂ
1.1. Amplasarea teritorială a localității
Suprafața totală a pajiștilor de pe teritoriul comunei Oțeleni este de 637,6648 ha din care 98
ha în administrarea Consiliului local al UAT Oțeleni și 539,6648 ha în administrarea persoanelor
fizice.
Comuna are o suprafață de 32,11 km: și este formată din localitățile Oțeleni și Hîndrești. Ea
se află în județul Iași, în podișul Moldovei, la circa 80 km distanță de reședința județului, la o
altitudine de 285 m. Comună Oțeleni se învecinează: la nord se află orașul Târgu Frumos; la nord -
vest se află comuna Strunga; la vest comuna Butea; la sud-vest comuna Doljești, județul Neamț; la
sud comuna Bâra; la est comuna Boghicea.
Suprafața totală a pajiștilor de pe teritoriul comunei Oțeleni este de 637,6648 ha din care 98
ha în proprietatea UAT Oțeleni iar 539,6648 ha in proprietatea persoanelor fizice si juridice,
conform centralizatorul Anexa nr.2
Conform ultimilor date raportate de catre Primaria Comunei Oteleni la DAJ Iasi pentru
Situația Statistică a Terenurilor aferenta anului 2018, situația pajiștilor și fânețelor din comuna
Oțeleni este următoarea:
Tabelul 1.1.
Situația Statistică a Terenurilor
Sursa: Primaria Comunei Oțeleni
Fig. 1.1. Amplasarea comunei Oțeleni în cadrul județului Iași
| Pajiști (ha) ____ | Fânețe (ha) |
| Total UAT 637,6648 | _ |
| Proprietate publică 95 | 3 |
| 1. 2. Proprietate privată - | |
| - _UAT a | |
| - Persoane fizice 539,6648 |
Pagina 8
1.2. Denumirea deținătorului legal
Suprafața totală a pajiștilor de pe teritoriul comunei Oțeleni este de 637,6648 ha din care
98 ha în administrarea Consiliului local al UAT Oțeleni și 539,6648 ha în administrarea
persoanelor fizice.
Deținătorul legal al pajiștilor care urmează a fi supuse amenajărilor prin acest Plan de
amenajament pastoral este:
UAT Comuna Oțeleni
Adresa: Sai Oțeleni, Comuna Oțeleni, Județul Iași
Cod poștal: 707355;
Telefon: 0232/718027,
Fax: 0232/718246
E-mail: primar(Gprimariaoteleni.ro
Reprezentant legal: GHERĂESCU FELICIAN MIHAI
Funcția reprezentantului legal: Primar
1.3. Documente care atestă dreptul de proprietate sau deținere legală
Documentele care certifică dreptul de proprietate sau deținere legală sunt următoarele:
- inventarul Consiliul Oțeleni, conform Hotărârii Consiliul local Oțeleni, nr 14 din 05.08.1999;
- Anexa 5 întocmită în ianuarie 2015 conform Legii 165/2013;
- titluri de proprietate ale proprietarilor de pajiști.
Tabelul 1.2
Patrimoniul pajiștilor din UAT Oțeleni
_
|
Nr Teritoriu administrativ
I-
UAT OȚELENI
?
2. UAT OȚELENI
3. UAT OȚELENI
4 UAT OTELENI
Sursa: Primaria Comunei Ofeleni
NOTĂ : Pct. 4 și 5 se completează doar dacă este cazul.
Pe raza comunei Oțeleni, conform datelor înscrise la registrul agricol, la data de |
ianuarie 2007, suprafețele de pajiști care au fost declarat la Agenția de Plăți și Intervenție pentru
Agricultură (APIA) sunt prezentate în tabelul 1.3.
| Trupul de pajiște | Bazin hidrografic , | Observații |
| DANCIU T 3 | - | RC (lipsă carte funciară) |
| BALTĂ T 8 | _ _ | 28ha (lipsă II carte funciară) _ |
| _ CURĂTURI- DEALUL VIEI T21 | - | 3h (lipsă a carte funciară) ară |
| BAHNA T4 | - _ | 25 ha (NC 60577, NC 60620, NC 60547) |
Pagina 9
. Tabelul 1.3.
Categoria de folosință a terenurilor și suprafața declarată la APIA
Nedeclarată la
APIA (ha)
|
42 (lipsa CF)
28 (lipsa CF) |
3 (lipsa CF) |
25 (60577, 60620, 60547). |
_| 98 |
Sursa: Primaria Comunei Ojeleni
1.4. Gospodărirea anterioară a pajiștilor din amenajament
Expunere Anexa nr.3 predată de Primăria Comunei Oțeleni județul Iași în vederea
întocmirii Planului de amenajament pastoral pentru pajiștile din comuna Oteleni, aflate în
administrarea Consiliului Local Oteleni, în suprafață totală de 98 ha din care declarată la APIA,
0 ha, a fost declarată de către Primăria Comunei Oteleni, județul Iași, până în anul 2012, când a
fost concesionată de către crescătorii de ovine din comuna Oțeleni, în functie de efectivele de
animale înregistrate la medicul veterinar, respectiv până în anul 2019, pentru suprafața de 25 ha,
când a fost declarată la APIA, de către concesionarul respectiv.
Singurele lucrări efectuate pe pajiști au fost aplicarea de lucrări de defrișare a
arboretului, mărăcinisului și buruienilor, distrugerea mușuroaielor pe suprafața de 98 ha.
Pajiștile necesită în perioada următoare lucrări de fertilizare, defrișarea tufărișurilor,
lucrări de supraînsămânțare, captarea izvoarelor de coastă pentru a se preveni degradarea
pășunilor în pantă și nu în ultimul rând constituirea unei asociații de creștere a animalelor pentru
a se beneficia în mod eficient de subvențiile APIA.
Producția medie de iarbă a pajiștilor de pe raza UAT Oțeleni, determinată pe baza
ultimelor date raportate la Direcția pentru Agricultură Județeană Iași de către Primăria Comunei
Oțeleni, este prezentată în tabelul 1.4.
Tabelul 1.4
Producția medie de iarbă a pășunilor din UAT Oțeleni
(sursa: Direcția pentru Agricultură Județeană Iași)
Media
592
9032
NOTĂ: Producția totală se calculează astfel: R2 x R3 = R4
Mai multe date actualizate cu privire la producția medie de iarba a pajiștilor din cadrul UAT Oțeleni județul Iași pot
fi solicitate la Primăria Comunei Oțeleni Județul Iași.
| Nr crt | Suprafață totală pajiști UAT (ha) | Trupul pui de paj!si pajiste de | . pectarată (aj “ |
| T 3 — Danciu | - | ||
| 1. | T 8 — Balta | - | |
| 2. | PR | T 21 — Curaturi-Dealul Viei | - |
| 3. 4. | T 4 - Bahna | - | |
| TOTAL |
| Nr. crt. | Specificare Ț Anul ___2009 | Anul 2010 | Anul 2011 | Anul Anul 2012 2014 |
| 1_ | Trupul de pajiște | |||
| so2 Suprafa păun zur | 592 | 592 | 502 592 | |
| 3 | Producție medie pășuni 8600 (to/ha/an) | 8600 | = 8600 | 8360 11000 |
| 4 | Producție totală pășuni (tone) | _ |
Pagina 10
CAPITOLUL II
ORGANIZAREA TERITORIULUI
2.1. Denumirea trupurilor de pajiște care fac obiectul acestui studiu
Trupurile de pajiște de pe raza UAT Oțeleni ce urmează a fi amenajate sunt prezentate în
tabelul 2.1.
Tabelul 2.1.
Pajiștile din proprietatea UAT Oțeleni ce urmează a fi amenajate
Sursa: Primaria Comunei Oțeleni
2.2. Amplasarea teritorială a trupurilor de pajiște. Vecinii și hotarele pajiștii
Pe suprafața comunei Oțeleni, pajiștile sunt grupate în 3 trupuri de pajiște. Amplasarea în
teritoriu a trupurilor de pajiște este trecută în figura 2.1..
În tabelul 2.2. sunt prezentate trupurile de pajiște de pe teritoriul comunei Oțeleni și
vecinătățile acestora.
Fig 2.1. Amplasarea în teritoriu a trupurilor de pajiște de pe suprafața comunei Oțeleni
9
| Nr. | Trupul de pajiște Denumire | Parcele descriptive componente Suprafața HA. |
| Crt. | 2 | 3 4 |
| 1 1 | DANCIU T3 | PȘ10 |
| TOTAL TRUP | * 42 | |
| BALTĂ T8 | Pș 47 | |
| 2 | TOTAL TRUP | + 28 |
| 3 | CURĂTURI-DEALUL VIEI T21 | Pș 258 |
| TOTAL TRUP | 3 | |
| 4 | BAHNA T4 | (A) 18,19 ! |
| TOTAL TRUP | 25 | |
| TOTAL | Ei 98 |
Pagina 11
În tabelul 2.2. sunt prezentate trupurile de pajiște de pe teritoriul comunei Oțeleni și vecinătățile
acestora.
Tabelul 2.2.
Amplasarea teritorială a trupurilor de pajiște
Vecinii și hotarele pajiștilor
[ Localitate
| (Sat)
| Hîndrești
Hîndrești e :
Oțeleni
Hîndrești
Sursa: Primaria Comunei Oțeleni
2.3. Constituirea și materializarea parcelarului și subparcelarului descriptiv
Proiectul parcelar se întocmește după următoarele criterii:
a) limite naturale de teren, culmi, văi, iar în lipsa acestora, limite artificiale permanente, drumuri,
linii de înaltă tensiune;
b) suprafața maximă a unei parcele descriptive este de 42 ha;
c) numerotarea parcelelor se face unitar pe fiecare trup de pajiște.
Recunoașterea terenului și delimitarea parcelelor de pajiște care fac obiectul
amenajăriipastorale s-a făcut prin confruntarea limitelor de teren cu cele figurate pe planurile
topografice și hărțile de amenajament, făcându-se astfel și corecturile necesare.
Cu ocazia recunoașterii terenului s-au stabilitși locuri reprezentative de prelevare probe
de iarbă cu suprafețe de 10 m?, pentru stabilirea potențialului de producție al fiecărui tip de
pajiște din parcelă sau subparcelă.
Trupurile de pajiște de pe teritoriul UAT Oțeleni precum și limitele de demarcare ale
acestora sunt prezentate în tabelul 2.3.
Tabelul 2.3.
Parcelarul UAT OȚELENI
Trup de pajiste
_ Limite de demarcare
Nr Denumire
1 2 3 ]
N-T4 P A14, 12 P A2, S$-T3,,P A11, E-Com. Butea, V-T4P A14 |
1 Hîndrești
|
2 Hîndrești N-Com. lon Neculce, S-CCN 45, E-T8 P47, V-Com. Strunga |
3 Hîndrești N-DJ280, S-Intravilan, E-Intravilan, V-Ps13
|
4 Oteleni N-DE, S-EN700, E-A266, V-CL |
Sursa: Primaria Comunei Oțeleni
19
| Trup de pajiște | Parcela descriptivă | Vecinâtâți N Ș E V |
| T3 | Pș 10 | T2 P.A2 T3 PAL Com.Butea T4P.A14 |
| T8 | Pș 47 | Com. Ion Com. Neculce CCN 45 T8 P.47 Strunga |
| T21 | Pș 258 | DE EN 700 A 266 HC |
| T4 | A 18,19 | intravilan DJ280 intravilan Ps13 |
Pagina 12
2.4. Baza cartografică utilizată
2.4.1. Evidența planurilor pe trupuri de pajiște
Pentru întocmirea prezentului Plan de amenajament pastoral s-a folosit ca plan de bază,
planul cadastral al UAT Oțeleni. Aceste informații se transpun în tabelul 2.4.
Tabelul 2.4
Evidența trupurilor de pajiște din UAT OȚELENI
Nr. Crt, Idieativ Plan Suprafața pe trupuri de pajiști (ha) | Moral
|
1. T3 42 42 ]
Pas 28 28
|
Ă
3. T21 3 | 3
|
4 14 25 |
. ss
TOTAL |
“Sursa: Primaria Comunei Oreleni
2.4.2. Ridicări în plan
UAT Oțeleni dispune de hărțile topografice necesare, pentru cunoașterea trupurilor de
pajiște ca poziție, mărime și formă nefiind necesare a se efectua ridicări în plan.
2.5. Suprafața pajiștilor. Determinarea suprafețelor
Determinarea suprafețelor pajiștilor din UAT Oțeleni s-a făcut având la bază inventarul
Consiliul Local Oțeleni, conform Hotărârii Consiliului Local Oțeleni, nr.57 din data de
01.11.2017.
Suprafața totală a pajiștilor din proprietatea UAT Oțeleni domeniul public este de 98 ha.
Suprafața totală a pajiștilor care aparține domeniului privat, deținători persoane fizice și
juridice este de 539,6648 ha
2.5.1. Suprafața pajiștii pe categorii de folosințe
Toate pajiștile permanente din proprietatea UAT Oțeleni au suprafața totală de 98 ha.
Toată această suprafață se folosește ca pășune cu excepția suprafeței de 3 ha care are
categoria de folosință fâneață.
Tabelul 2.5
Modul de utilizare a pajiștilor în UAT Oțeleni
Total Din care la
suprafață | Consililul Local
98 98
Sursa: Primaria Comunei Oreleni
| Pășuni (ha) | Fânețe Valorificare mixtă (ha)_ (pâșune, fâneațâ) (ha.) | Fără scopuri productive (ha) |
| 95 | 3- 98 | 0 |
Pagina 13
2.5.2. Organizarea administrativă
Pajiștile aflate în proprietatea UAT Oțeleni se exploatează până în prezent numai prin
pășunat nerațional, cu o încărcatură mare de animale, inclusiv cu executarea pășunatului în afara
sezonului de pășunat, toate aceste acțiuni au contribuit la degradarea covorului ierbos, dar și la
reducerea productiei de masă verde, cantitativ si calitativ.
O apreciere generală asupra stării actuale a pajiștilor permanente din proprietatea UAT
Oteleni, din punct de vedere productiv, arătă că acestea dau o producție medie de masă verde de
până la maximum 12000 kg/ha iar covorul ierbos nu corespunde nici cantitativ și nici calitativ.
În prezentul proiect de amenajament pastoral, pentru îmbunătațirea calitativă și
cantitativă a pajiștii se vor executa următoarele măsuri:
-repartizarea suprafețelor de pășune pe specii de animale;
-organizarea pășunatului rațional în funcție de specii de animale și suprafețe, prin împărțierea în
parcele, cu stabilirea capacității de pășunat și a graficului de pășunat;
-lucrări de îmbunătățire de suprafață: distrugere mușuroaie, grăpat, îndepărtare resturi vegetative
nevaloroase;
-fertilizare anuală, fazială, cu îngrășăminte chimice și dacă este posibil cu îngrășăminte organice.
2.6. Enclave
Pe teritoriul UAT Oțeleni nu sunt înregistrate enclave.
12
Pagina 14
CAPITOLUL III
3.1 Așezare geografică, limite
Din punct de vedere administrativ, teritoriul comunei Oțeleni este situat în partea de sud-
vest a județului Iași, la circa 73 km de municipiul Iași (figura nr. 1).
N
Ă Botoșani
Legendă:
— Limite municipiului Iași
| oteleni
Vaslui
Fig. | Așezarea administrativă a comunei Oțeleni.
Comuna Oțeleni se învecinează cu următoarele teritorii administrative:
- la N: Strunga și Ion Neculce;
- IaE: Brăești;
- la: Bâra și Doljești (Neamț);
- la V: Butea.
Studiul pedologic și agrochimic privind amenajarea pastorală a terenurilor din teritoriul
administrativ Oțeleni, aparținând persoanelor fizice, juridice și a domeniului public, s-a executat
la scara 1:5.000, încadrându-se în categoria de complexitate IVC — 461.00 ha și IVB — 176.66
ha, total cartat = 637.6600 ha.
Pe suprafața cartată au fost executate 10 profile principale și 10 profile de control
(sondaje).
Din profilele principale executate s-au recoltat 40 probe de sol care au fost analizate în
cadrul Laboratorului Oficiului pentru Studii Pedologice și Agrochimice Iași, de către chimist
Săveanu Adina după următoarele metode:
-40 analize pentru determinarea pH-ului — metoda potențiometrică cu electrod de sticlă în extract
apos;
-20 analize pentru determinarea conținutului de CaCO; prin metoda gazovolumetrică cu
calcimetrul Scheibl;
13
Pagina 15
-20 analize pentru determinarea conținutului în humus — metoda Walkley — Black, modificarea
Gogoașă;
-10 analize pentru determinarea azotului total prin metoda Kjeldahl;
-22 analize pentru determinarea fosforului mobil (ppm) în acetat-lactat de amoniu după Egner —
Domingo și dozarea colorimetrică a anionului fosfat ca „albastru de molibden“;
-22 analize pentru determinarea potasiului accesibil (ppm) în acetat-lactat de amoniu la
fotometrul cu flacără;
-17 analize pentru determinarea anionilor și cationilor în extract apos 1 : 5;
-17 analize pentru determinarea continutului total de săruri solubile;
-18 analize pentru determinarea capacității de schimb cationic prin saturarea solului cu amoniu
dupa Schollenberger-Cernescu;
-18 analize pentru determinarea sumei bazelor de schimb (SB) după metoda Kappen;
-18 analize pentru determinarea acidității de schimb (SH) prin percolare la epuizare cu soluție de
acetat de potasiu;
-18 analize pentru determinarea gradului de saturație în baze;
-40 analize pentru determinarea granulometrică prin tratarea solului cu acid clorhidric (după
Kacinski) și separarea fracțiunilor prin cernere și pipetare.
Interpretarea analizelor de laborator s-a făcut după instrucțiunile în vigoare.
Metodologia și etapele de lucru
Întocmirea prezentului studiu are la bază Metodologia de Elaborare a Studiilor
Pedologice (MESP, elaborat de ICPA București, 1986) cu parcurgerea a trei etape importante de
lucru, și anume: etapa preliminară, etapa de teren și etapa de birou.
În prima etapă s-a consultat materialul bibliografic disponibil și s-au adunat materialele
necesare întocmirii bazei de date privind însușirile fizico-geografice a arealului studiat.
Astfel, de la O.C.P.I. Iași s-au achiziționat harta cadastrală a comunei în scara 1:5.000
(1973), hărțile topografice în scara 1:5.000 (edițiile 1968, 1981, 1990), proiecția Stereo 70,
hărțile topografice în scara 1:25.000 (ediția 1981), proiecția Gauss-Kriiger și ortofotoplanuri,
ediția 2005.
În cea de-a doua etapă, de teren, s-a efectuat recunoașterea pedologică a teritoriului,
cercetarea și descrierea profilelor de sol cu prelevarea probelor de sol, înregistrarea datelor și
observațiilor privind condițiile geomorfologice, separarea pe plan a arealelor cu diferite unități
de sol.
În sfârșit, în cadrul etapei a treia, s-a sistematizat datele din teren, s-a interpretat datele
analitice fizico-chimice, s-a analizat informațiile existente din cercetările anterioare.
Situația pajiștilor din România
În funcție de modul de folosință, pajiștile se împart în pășuni și fânețe. Din suprafața
totală de pajiști din țara noastră (4.9 milioane ha - 33% din suprafața agricolă a României),
conform institutului de Cercetare-Dezvoitare pentru Pajiști Brașov 68% o reprezintă pășunile, iar
32% fânețele (figura nr. 2).
14
Pagina 16
O
[a
a %;
3
DS
se 0%; Pășuni; O Pășuni
68; 68% Fânețe
_/
Li
Fig. 2 Ponderea pășunilor și fânețelor în România.
Totodată, același institut menționează că distribuția altitudinală și geografică a pajiștilor
se prezintă astfel:
> 47% zonă de deal;
> 32% zonă de munte;
> 21% zonă de luncă.
În funcție de zonare și regionare, pajiștile pot fi:
> PAJIȘTI ZONALE
1. Etajul alpin (al pajiștilor alpine)
2. Etajul subalpin (al jnepenișurilor)
3. Etajul boreal (al pădurilor de molid)
4. Etajul nemoral (al pădurilor de foioase)
4.1. Subetajul pădurilor de fag și de amestec de fag cu rășinoase
4.2. Subetajul pădurilor de gorun și amestec cu gorun
5. Zona nemorală (a pădurilor de stejari)
5.1. Subzona pădurilor de stejari mezofili
5.2. Subzona pădurilor de stejari submezofili — termofili
6. Zona silvostepei
7. Zona stepei
> PAJIȘTI INTRAZONALE
3. Pajiști din lunci și depresiuni
9. Pajiști de sărătură (halofile)
10. Pajiști de nisipuri (psamofile).
și leguminoase perene cultivate în amestec în pajiștile din țara
Pincipalele graminee
noastră sunt prezentate în tabelul nr. 1 de mai jos:
Tabelul nr. 1 Principalele tipuri de ierburi perene din pajiști.
Principalele tipuri de ierburi perene din pajiști
Graminee perene Leguminoase perene
pectiniforme — pix cristat | Lotus corniculatus — ghizdei
Agropyron
15
Pagina 17
Bromus inermis — obsigă nearistată Medicago sativa — lucerna albastră
Dactylis glomerata — golomăț Onobrychis viicifolia — sparcetă
Festuca arundinacea — păiuș înalt Trifolium hybridum — trifoi corcit
Festuca pratensis — păiuș de livadă Trifolium pratense — trifoi roșu
Festuca rubra — păiuș roșu Trifolium repens - trifoi alb
Lolium perenne — raigras peren
Phalaris arundinacea — ierbăluță
Phleum pratense — timoftică
Poa pratensis — firuță
Alcătuirea amestecului de ierburi perene este foarte complicată din cauza numărului mare
de soiuri din speciile mai sus menționate, astfel că în țările cu zootehnie dezvoltată amestecurile
de ierburi perene sunt standardizate și se revizuiesc odată la 15-20 ani.
În orice caz, la stabilirea amestecului de graminee și leguminoase perene trebuie avut în
vedere următorii indicatori biotehnici și economici:
modul de )
folosire
principal _)
longevitatea
culturii
asigurarea
umidității
nivelul de
A fertilizare
| o
biotehnici și
înălțimea
|__ economici N covorului
Esi ia
ierb
capacitatea de
A
concurență
N j
gradul de
N
înmulțire
IE vegetativă
[
capacitatea de
otăvire
)
rezistența la
călcare |
16
Pagina 18
După alegerea asociațiilor de bază, pentru regim de fâneață, formate dintr-o graminee
perenă ce asigură volumul producției de furaj și v leguminoasă perenă de pajiști, ce asigură
calitatea furajeră și azotul biologic, în funcție de condițiile staționale, sistem de cultură și mod de
folosință, se mai adaugă alte specii ca păiușul de livezi pentru plasticitate ecologică și de
folosire, păiușul înalt pentru robustețe la modificări climatice, pirul crestat pentru rezistență la
secetă, raigrasul peren, firuța și trifoiul alb pentru rezistență la pășunat (GAP, 2014).
Conform Codului de Bune Condiții Agricole și de Mediu (GAEC), stabilite în
Regulamentul Consiliului Uniunii Europene (CE) numărul 1782/2003, țara noastră trebuie să
acorde o atenție deosebită acestui patrimoniu pastoral prin menținerea suprafeței existente la 1
ianuarie 2007, asigurarea unui nivel minim de întreținere și evitarea instalării vegetației nedorite
pe terenurile agricole.
3.2. CONDIȚIILE FIZICO-GEOGRAFICE
Relieful
Din punct de vedere fizico-geografic, teritoriul Oțeleni este așezat în marea unitate
„Podișul Central Moldovenesc”.
Relieful actual a început să se schițeze încă din sarmațian, imediat ce apele ce-l acopereau
au început să se retragă spre actualul bazin al Mării Negre.
După geneză, structură și vârstă pe teritoriul comunei Oțeleni se separă două tipuri
caracteristice de relief și anume:
1. Reliefuri sculpturale
Sub acțiunea complexă a eroziunii și denudației s-a individualizat acest tip de relief, care
are ponderea cea mai mare în zona studiată.
Fiecare dintre culmile și platourile interfluviale de diferite ordine din cadrul teritoriului,
fiecare versant, poartă amprenta unui modelaj extern deosebit de activ, care s-a impus în relief
mai mult decât elementele de ordin structural și litologic.
Înălțimea maximă o întâlnim la nord de localitatea Oțeleni în dealul Cioatelor aici fiind
de 315,8 m, iar cea minimă este de 113,5 m și se găsește pe valea pârâului Lunca în nordul
teritoriului.
Acest tip de relief este reprezentat prin următoarele subtipuri de relief:
- culmi largi;
- versanții uniformi, lungi;
- versanții neuniformi, lungi.
- Culmile largi, sunt suprafețe de eroziune și denudație cu fragmentare deluroasă.
Înălțimea acestor culmi crește spre centrul teritoriului iar înclinarea este conformă cu structura
geologică. Înălțimea maximă a acestor forme de relief se întâlnește la nord de satul Oțeleni în
dealul Cioatelor (315,8 m).
- Versanții uniformi, lungi s-au format prin eroziune areolară, lipsind cu desăvârșire
eroziunea torențială. Versanții au pante între 7 și 15 %. În funcție de substratul litologic și de
înălțimea reiieiului cu care se învecinează versanții sunt mai abrupți sau cu pantă mai domoaiă.
Descriem în continuare versanții care se înscriu în această formă de relief:
- Versantul drept al văii Pârâul Mare se găsește dispus pe direcția nord-sud, este slab
arcuit și prezintă o expoziție predominant estică. Are o conformație simetrică cu o lungime de
cca 1500 m și o lățime medie de 200 m. Valoarea medie a înclinării este de 10 % iar energia de
relief este de cca 20 m.
- Versantul drept al văii pârâului Arinoasa se găsește dispus pe direcția nord-sud. Prezintă
o expoziție predominant estică și are o conformație asimetrică. Astfel, versantul este mai îngust
și cu panta mai domoală în partea sudică, mai larg și cu panta mai mare în cea nordică. Valoarea
medie a înclinării este de 12 % cu o energie de relief medie de 30 m. Lîțimea variază de la 450 m
în extremitatea nordică la 200 m în cea sudică.
La nord de satul Oțeleni, între dealul Cioatelor și pârâul Arinoasa se află situat un versant
puternic arcuit care prezintă expoziții diferite, adică estice, nordice și vestice. Are o conformație
17
Pagina 19
asimetrică mai îngust la extremitatea estică cu o energie de relief de 20 m și mai larg spre nord și
vest, cu o energie de relief de 30 m. Valoarea medie a înclinării este de 15 %. Lățimea medie
este de 300 m. Solurile care se dezvoltă sunt soluril brune argiloiluiviale tipice slab până la
moderat erodate.
- Versantul drept al pârâului Arinoasa situat la hotarul cu comuna Butea, din bazinul
superior al acestui pârâu. Are o conformație simetrică, cu expoziția est-sud-estică pe toată
lungimea sa. Lățimea medie este de 300 m. În extremitatea sa sudică pe o lungime de 600 m și o
lățime de 50 m versantul se află pe teritoriul comunei Oțeleni restul aparținând de comuna Butea.
Valoarea medie a înclinării este de 12 %. Predomină solurile cenușii tipice de la slab la moderat
erodate.
- Versantul drept al văii pârâului Hândrești, afluent pe dreapta al Pârâului Mare, situate
între extremitatea nordică a satului Oțeleni și cea sudică a satului Hândrești. Prezintă expoziții
variabile, astfel în extremitatea nordică are expoziția nord-estică iar în partea centrală și sudică
expoziția este spre est. Lățimea medie este de cca 400 m iar energia de relief medie este de 45 m.
Valoarea înclinării nu depășește 12 %. Solurile care se dezvoltă pe acest versant sunt soluri
cenușii tipice și brune argiloiluviale tipice, slab până la moderat erodate.
- Versantul stâng al văii pârâului Hândrești situat la confluența cu Pârâul Mare. Este
puternic arcuit și asimetric. La nord, la contactul cu pădurea Racoz prezintă expoziție vestică iar
spre valea Pârâului Mare are expoziție sudică. De asemenea laturile estice și vestice prezintă
lățimi de 250 m și respectiv 300 m iar spre sud lățimea crește foarte mult ajungând până la 850
m. Energia medie de relief este de 40 m iar valoarea medie a pantei este de 8 %. Solurile care
predomină sunt cele cenușii și brune argiloiluviale tipice cu eroziuni neapreciabile până la
moderate. Extremitatea nordică a laturii vestice a acestui versant se găsește situat în apropierea
satului Hândrești și este încojurată pe trei laturi de pădurea Racoz. Prezintă o expoziție vestică,
lățimea medie este de 350 m, energia de relief este de 35 m, iar valoarea medie a înclinării este
de 10 %. Solurile care apar sunt pseudorendzine tipice la partea superioară a versantului și sol
cenușiu tipic la partea inferioară.
- Versanții neuniformi, lungi ocupă suprafețe însemnate, apreciabil mai mari în
comparație cu versanții uniformi lungi. Ei s-au format prin eroziune areolară, eroziunea
torențială și alunecări de teren.
Procesele de eroziune areolară se petrec pe toate pantele dar sunt mai evidente mai ales
pe versanții pe care acest proces se combină cu alunecările de teren și eroziunea torențială.
Versanții au pante cuprinse între 10 — 30%.
Descriem în continuare versanții principalelor văi de pe teritoriul Oțeleni.
- Versantul stâng al văii pârâului Albuia situate pe rama sudică a teritoriului Oțeleni. Este
afectat în întregime de alunecări stabilizate în valuri. În ultima perioadă datorită defrișărilor
necontrolate se constată un fenomen, în stare incipientă, de reactivare a acestor alunecări.
Prezintă expoziții diferite, preponderant nordice dar și nord-vestice și sud-vestice. Lățimea medie
este de 300 m cu o energie de relief de 40 m. Valoarea medie a înclinării este de 20 %. Solurile
care apar pe acesti versant sunt reprezentate prin soluri brune argiloiluviale tipice și
pseudogleizate slab-moderat erodate, erodisoluri și într-o mai mică măsură, de lăcoviști
mlăștinoase.
Pe acest versant principalele procese geomorfologice, în ordinea importanței sunt:
alunecările de teren (microrelieful de alunecări). S-au produs datorită umectării
intense a argilelor, luturilor și marnelor cât și precipitațiilor ce cad sub formă de
averse.
eroziunea de suprafață. Aceasta afectează în totalitate suprafața versantului,
predominând cea moderată și puternică.
La intensificarea acestor procese contribuie în mare măsură și unii factori antropogeni ca
pășunatul nerațional și defrișările necontrolate.
- Versantul stâng al văii Pârâului Mare. Prezintă expoziții diferite de la vest — nord — vest
la est și vest — sud-vest în extremitatea sa sudică. Lățimea medie este de 150 m, iar energia
18
Pagina 20
medie de relief este de 25 m. Valoarea medie a înclinării este de 15 %. Este afectat în proporție
de 70 % de alunecări stabilizate în valuri iar restul de 30 % de eroziuni moderate.
- Versantul stâng al văii Arinoasa. Prezintă o expoziție predominant vestică. Lățimea
acestui versant scade de la nord spre sud. Spre nord lățimea maximă este de 350 m îngustându-se
treptat sud unde se înregistrează lățimea minimă de 50 m. În același mod variază și energia
spre
de relief. Spre nord aceasta este de 40 m iar în extremitatea sudică de numai 10 m. Versantul este
afectat în cea mai mare parte de alunecări stabilizate în valuri. Valoarea medie a înclinării este de
20%.
- Versantul drept al văii Pârâului Mare situat pe rama vestică a teritoriului studiat. Este
afectat în întregime de alunecări stabilizate, semistabilizate și active. Puternic vălurat este
ferestruit de afluenții de stânga a Pârâului Mare. Prezintă expoziții diferite, preponderent spre
nord. Lățimea medie este de 250 m cu o energie medie de 40 m. Înclinarea medie este de 25 %.
Solurile care îmbracă acest versant sunt cenușii tipice, cu diferite grade de eroziune dar
nedepășind eroziunea moderată, la bază și în treimea inferioară a versantului și brune
argiloiluiviale. tipice slab-moderat erodate spre partea superioară a versantului precum și
erodisoluri tipice.
- Versantul drept al văii Arinoasa din bazinul superior al acestui pârâu. Este situat la sud
de satul Hândrești și este afectat în jumătatea inferioară de alunecări stabilizate în valuri. Prezintă
preponderent estice. Lățimea medic este de 200 m cu o energie de relief medie de 30 m.
expoziții
Înclinarea medie este de 17 %.
- Versantul stâng al văii pârâului Roșia, situat pe rama nord-vestică a teritoriului studiat
este afectat în întregime de alunecări semistabilizate și stabilizate în valuri. Puternic arcuit,
prezintă expoziții diferite, adică spre nord-est, nord — nord-vest și vest. Lățimea medie este de
250 m cu o energie de relief medie de 30 m. Înclinarea medie este de 20 %. Solurile care se
dezvoltă pe acest versant sunt cele cenușii tipice slab până la puternic erodate, soluri brune
argiloiluviale în diverse stadii de pseudogleizare, slab erodate și erodisoluri tipice.
- Versantul situat la nord și la est de satul Hândrești. Este flancat la nord și est de pădurea
Balta. Puternic arcuit prezintă atât expoziții nordice cât și estice. Versantul este afectat în
întregime de alunecări semistabilizate. Lățimea medie este de 350 m cu o energie de relief medie
de 50 m. Înclinarea medie este de 18 %. Solurile care apar sunt cele cenușii tipice cu eroziuni
diferite, de la slab la puternic erodate și erodisoluri tipice.
- Versantul stâng al văii pârâului Lunca situat pe rama vestică a teritoriului Oțeleni
prezintă expoziții estice, sudice și vestice. Este afectat în întregime de alunecări semistabilizate și
este ferestruit de unii mici afluienți de pe partea stângă ai pârâului Lunca. Lățimea medie este de
250 m cu o energie de relief medie de 40 m. Înclinarea medie este de 25 %. Solurile care se
dezvoltă pe acest versant sunt reprezentate prin soluri cenușii tipice slab-puternic erodate și
erodisoluri salinizate.
2. Relieful de luncă (șesuri aluviale)
Reliefurile de acumulare fluviatilă ocupă o suprafață destul de însemnată în cadrul
teritoriului Oțeleni și sunt reprezentate prin toate văile rețelei hidrografice care brăzdează acest
teritoriu. Sunt șesuri înguste cu lățimi medii de 100 — 150 m, fiind mai largi în zonele de
confluență.
Ca alcătuire petrografică, în general, albiile majore prezintă la suprafață un strat de
depuneri aluvio-coluviale fine de cca 1,5 — 2 m. Albiile minore sunt în general înguste, adânci,
iar pe măsură ce regresează spre obârșie devin abia schițate.
- Șesul cel mai dezvoltat este cel al pârâului Arinoasa.
Acest pârâiaș își are obârșia la sud de satul Hândrești și se dezvoltă pe latura vestică a
teritoriului Oțeleni. Albia minoră este îngustă și adâncă iar albia majoră are lățimi de 75 — 100 m
lărgindu-se, spre extremitatea sudică a teritoriului, la confluența cu pârâul Albuia, până la 300 m.
Altitudinea maximă este de 250 m la obârșie și de 195 m la confluența cu pârâul Albuia.
- Șesul Pârâului Mare dezvoltat în partea sud - estică a teritoriului studiat. În cadrul
acestui șes albia minoră este îngustă și adâncă iar albia majoră corespunde cu lățimea șesului
19
Pagina 21
care este maximă în dreptul satului Oțeleni (300 m) și minimă (100 m) la intrarea pe teritoriul
comunei Oțeleni. Altitudinea maximă se înregistrează la intrarea pe acest teritoriu și este de 216
m iar cea minimă este de 201 m la confluența cu pârâul Albuia.
- Șesul Albuia dezvoltat pe rama sudică a teritoriului.
Si în acest caz albia minoră este îngustă și adâncă iar albia majoră corespunde cu lățimea
șesului. Lățimea medie a acestui șes este de cca 200 m. Altitudinea maximă se înregistrează la
intrarea în teritoriu și este de 201 m iar cea minimă de 195 m, se constată la ieșirea din teritoriu.
- Șesul pârâului Hândrești dezvoltat în lungul pârâului Hândrești. Prezintă o albie minoră
îngustă și adâncă iar albia majoră corespunde cu lățimea șesului. Lățimea medie a șesului este de
75 m. Pe măsură ce regresează spre obârșie albia majoră se îngustează foarte mult iar albia
minoră devine abia schițată. Altitudinea maxină se înregistrează la obârșie și este de 240 m iar
cea minimă este de 210 m la vărsarea în Pârâul Mare.
- Șesul pârâului Roșia situat pe rama nord-vestică a teritoriului Oțeleni. Si aici albia
minoră este îngustă și adâncă iar spre obârșie devine abia schițată. Lățimea medie a șesului este
de 75 m atingând în dreptul punctelor de confluență cu alte pârâiașe, care îl alimentează, lățimi
de până la 150 m. Altitudinea maximă se găsește la obârșie și este de 280 m iar cea minimă este
de 228 m la hotarul cu comuna Butea.
- Șesul pârâului Lunca este dezvoltat în partea nordică a teritoriului și curge de la început
pe două artere. La confluența lor dau naștere la o vale largă de 200 m care apoi se îngustează
până la 150 m. Altitudinea maximă la obârșie este de 150 m iar cea minimă este de 112 m la
hotarul cu comuna Strunga.
Mierorelieful de alunecări
Alunecările de teren împreună cu eroziunea areolară și liniară micșorează potențialul
economic al unor terenuri sau le scot complet din categoria terenurilor agricole. Alunecările în
valuri se întâlnesc în carul alunecărilor stabilizate iar alunecările în trepte se întâlnesc în cadrul
alunecărilor semistabilizate și active.
Deluviul de alunecare este format dintr-un amestec de luturi, argile, marne argiloase, etc.,
are grosimi ce depășesc 5 m. Prezintă o suprafață cu o fragmentare sub formă de valuri (uneori
trepte) proeminente, cu o altitudine variabilă (între 0,5 și 2,5 m) și mici depresiuni, uneori
umede. Neuniformitatea suprafeței versanților face ca scurgerea superficială să fie micșorată.
Eroziunea areolară
Produce degradarea solurilor pe toți versanții și platourile slab înclinate.
Cauzele producerii eroziunii areolare sunt constituite în primul rând din înclinarea pantei,
inexistența unui covor vegetal încheiat, la care se adaugă alcătuirea petrografică din argile,
marne argiloase și precipitațiilor ce cad sub formă de averse.
Formațiuni torențiale
Microrelieful de eroziune torențială este puțin răspândit, ravenele apărând secvențial pe
versanții principalelor văi ale teritoriului.
Evoluția formelor rezultate în urma scurgerii cu caracter torențial se face în funcție de
utilizarea terenurilor pe care ele sunt instalate
2.2. Litologia depozitelor de suprafață (Geologia,
Din punct de vedere geologic formațiunile care alcătuiesc substratul comunei Oțeleni
aparțin sarmațianului mediu și cuaternarului.
Depozitele geologice care apar la zi în cadrul teritoriului studiat aparțin basarabianului
care sunt cele mai vechi depozite care aflorează în regiune și au cea mai lungă răspândire.
- Bessarabianul
Depozitele basarabiene care predomină în zona cercetată sunt reprezentate cu
„Cryptomactra“. Acestea la rândul lor sunt alcătuite dintr-o serie de marne argiloase de culoare
cenușie — albăstruie, compacte sau slab stratificate.
20
Pagina 22
- Cuaternarul.
Cuaternarul se dezvoltă pe interfluvii și platouri, apărând sub formă de strate subțiri de 3
— 4 m de luturi, precum și prin. depozite fluviatile pe unele văi mai înguste sau mai largi.
Grosimea mică a acestor depozite sugerează că în perioada preglaciară a existat o eroziune
puternică, de pe urma căreia a rezultat un relief neuniform, care în timpul interglaciarului
Mindel-Riss și Riss-Wurm a fost acoperit cu depozite eoliene.
În condițiile geologice amintite rocile de solificare sunt:
- Luturile — ocupă unele interfluvii sculpturale ca și unii versanți sculpturali slab înclinați.
Luturile sunt roci cu permeabilitate ridicată, culoare gălbuie-limonie, cu un conținut apreciabil
de carbonați de calciu și magneziu diseminați relativ uniform în toată masa rocii. Textura este
lutoasă sau lutoargiloasă iar fracțiunea argiloasă are o compoziție mineralogică de tip
Montmorillonit- Seydelit. Aceste roci oferă condiții bune de dezvoltare a plantelor agricole.
- Marnele argiloase — apar sub formă de petice incluzând formele mai înalte de relief și
versanții acestora. Marnele argiloase au o culoare gălbui vineție, sunt compacte în profunzime și
conțin carbonați de calciu și magneziu în cantitate mai mare decât luturile. Ca formațiune
granulometrică predomină argila, deci textura este fină, în general. Aceste marne apar atât în
deschiderile naturale cât și în urma săpării profilelor de sol.
- Marnele salifere — apar ca lentile pe unele coaste, în special în treimea inferioară a
coastei din zonele afectate de alunecări semistabilizate și active. Aceste marne, în comparație cu
marnele argiloase, au un procent mai mare de săruri sub formă de cloruri și sulfați. Sulfații apar
sub formă de cristale de gips care în timpul unor evapotranspirații puternice sunt ridicați la
suprafață și apar apoi sub formă de eflorescențe saline. Aceste roci au culoarea gălbui-vineție
prezentând încrustări sau pungi de gips chiar de la suprafață și concrețiuni de carbonat de calciu
diseminate pe profil (sub formă de orizonturi de acumulare). Textura este fină datorită unei
cantități destul de mare de argilă.
- Coluvii de grosimi diferite, la baza pantei unor versanți mai scurți sau mai
lungi.
- Aluviuni și coluviuni, de asemenea, cu grosimi diferite pe unele văi mai înguste sau mai
largi. În alte cazuri, pe unele văi mai înguste predomină coluviile, iar aluviunile sunt îngropate.
Textura este fină în cea mai mare parte.
ografia și hidrogeologia
Din punct de vedere hidrografic, teritoriul Oțeleni se găsește situat în două bazine
hidrografice distincte și anume:
a) Partea N — NE a teritoriului se încadrează în bazinul hidrografic superior al pârâului
Bahluieț;
b) Restul teritoriului, în bazinul hidrografic mijlociu al râului Siret.
Referitor la bazinul Bahluieț putem face următoarele precizări:
- porțiunea din teritoriu care se încadrează în acest bazin este mică (cca 450 ha) iar
orientarea scurgerii apelor este de la NV către E și E — SE și de la S spre N.
-rejeaua hidrografică este foarte variată iar izvoarele de coastă care alimentează pâraiele
mici ce curg în acest sector sunt numeroase;
-regimul apelor ce curg aici este permanent, deși debitul este foarte mic;
-pe aceste văi nu se produc inundații și nici băltiri;
-gradul de mineralizare este accentuat, dacă menționăm că în perioadele de secetă pe
malurile albiilor minore rămân cruste de săruri (în special sulfați de sodiu);
-singurul pârâu ce curge în acest sector este Mănăstioara care este alimentat de pârâul
Bahna;
-lungimea rețelei hidrografice este cca 3 km.
Bazinul hidrografic al râului Siret include toate celelalte ape curgătoare din estul
teritoriului. Aici se impun următoarele precizări:
orientarea generală a bazinului este de la NV către S — SV;
regimul apelor curgătoare de aici este, în majoritatea cazurilor, permanent.
21
Pagina 23
Specificăm câteva din aceste ape:
- pârâul Brazilor, curge de la NV și V, ce are un mic bazin hidrografic destul de bine
conturat, apoi pârâul Dăiceni în V și SV, Pârâul Mare care pe traseul unei văi largi își adună
apele din mai multe izvoare. Pârâul Lunca curge în E fiind de asemenea important ca mărime și
debit. De o mai mică importanță sunt pâraiele Velnița și Răchiteni, ce curg pe văi înguste și care
uneori au un regim de apă temporar.
- Gradul de mineralizare al acestor ape este mic.
În cadrul teritoriului Oțeleni apele de suprafață au contribuit într-o anumită măsură la
formarea unor soluri aluviale și aluvio-coluviale prin aluviunile pe care le-au lăsat în albiile
majore ale văilor sau prin unele caractere: salinizare, gleizare, lăcoviștire.
În ceea ce privește apele freatice, în cadrul teritoriului Oțeleni, acestea au o răspândire
variată, astfel:
-în partea de NE nivelul hidrostatic este de 6 — 8 m pe cumpenele de apă;
-pe versanții neafectați de fenomene de alunecări de teren între 3 — 6 m, iar pe versanții
puternic afectați de alunecări de teren apa freatică este de 0 —3 m;
-pe văile mai înguste sau mai largi, apa freatică se află între 0,9 - 1,5 m.
În profilele care s-au săpat în această zonă, nu s-au identificat strate acvifere temporare.
Menționăm că în limita acestei zone, majoritatea apelor freatice ce apar sub forma
izvoarelor de coastă, au un grad ridicat de mineralizare. Debitul lor este apreciabil și constituie
una din sursele de alimentare a pâraielor ce curg în această zonă.
În partea vestică, V-SV și estică a teritoriului nivelul pânzelor freatice se prezintă sub un
regim diferit, astfel:
- 10-15 m platouri;
6 — 10 m pe versanții scurți dar neafectați de eroziune sau alunecări;
1-6 m pe versanții ce sunt afectați de alunecări;
- 0,9-2,0 m pe văile mai largi sau mai înguste din această zonă.
Menționăm o serie de fenomene negative care s-au întâlnit pe unii versanți și chiar pe
platouri, cu ocazia săpării profilelor de sol:
a) gleizarea, fenomen frecvent în solurile gleizate, precum și în solurile coluviale de la
baza pantei;
b) pseudogleizarea, fenomen des întâlnit în cadrul teritoriului studiat, are loc atunci când
drenajul natural al solului este perturbat.
Aceasta se poate datora unui drenaj extern slab cât mai ales unei permeabilități reduse a
materialului parental sau a unui orizont genetic al solului respectiv. Stagnarea apei în sol duce la
pseudogleizarea (marmorarea) solului, rezultând un colorit caracteristic și concrețiuni de oxizi de
fier și mangan.
Clima
Modificarea la suprafața teritoriului cartat a factorilor climatogeni determină modul de
variație a elementelor climei (temperatura, precipitațiile, vânturile, etc.).
Pentru caracterizarea climatică a teritoriului Oțeleni s-au folosit datele climatice ale
Stației meteorologice Roman.
Stația meteorologică Roman oferă date concludente pentru arealul cercetat fiind situată la
o distanță de cca 18 km de localitatea Oțeleni.
Din punct de vedere climatologic, teritoriul cercetat se situează în zona climatului de
pădure.
Analizând aceste date pe o perioadă de 80 ani se constată următoarele:
Temperatura
Pentru intervalul de observații (80 ani) temperatura medie anuală este de 8,3*C, cu
amplitudinea anuală de 24,8*C.
Temperatura medie a iunii celei mai reci este de — 4,9*C (pentru luna ianuarie) și a lunii
celei mai calde este de 19,9C (pentru luna iulie).
22
Pagina 24
Urmărind variația decadală a temperaturilor se observă că temperatura medie scade sub
0*C în prima decadă a lunii decembrie scăzând în continuare până în a doua decadă a lunii
ianuarie, când este cel mai rece (-5,1*C). Începe apoi să se ridice în toată luna februarie,
ajungând în luna martie la peste 0*C.
Temperatura medie a primăverii este cu 10” - 12*C mai ridicată în comparație cu
anotimpul precedent.
Ca urmare a variației temperaturii, primul îngheț apare în medie la 10 octombrie (cel mai
timpuriu la 14 septembrie și cel mai târziu la 5 noiembrie) iar ultimul îngheț este la 26 aprilie
(cel mai timpuriu la 4 aprilie și cel mai târziu la 23 mai).
Zile de îngheț pe an sunt 127,8 și apar în septembrie, au maximum în ianuarie și dispar la
sfârșitul lunii mai. Zilele cu brume apar în septembrie și dispar în mai.
Se înregistrează un număr de 43,3 zile de iarnă pe an. Acestea sunt mai numeroase în
decembrie, ianuarie și februarie dar pot fi și în octombrie, noiembrie și martie.
Zile de vară, cu temperatura peste 25*C sunt 89,6 mai numeroase în iunie, iulie și august,
iar zile tropicale (peste 30*C) sunt 16,3 anual, cu un maximum în luna iulie.
Temperatura aerului mai joacă un rol important prin aceea că influențează și regimul
termic al solului și anume:
- solurile cu textură grosieră se încălzesc mai ușor, iar cele cu textură fină se încălzesc
mai greu. În funcție de acest lucru pe prima categorie de soluri se pot face însămânțări primăvara
mai timpuriu. În principal accentul se va pune pe acele culturi cu perioada de vegetație mai
lungă, pretabile pe aceste soluri. Pe acealaltă categorie de soluri (luto-argiloase și argilolutoase)
însămânțările de primăvară se fac mai târziu.
Precipitațiile atmosferice
Analizând precipitațiile pe anotimpuri, se contată că cel mai ploios anotimp este vara
când cantitatea medie lunară de precipitații este 69,6 mm apoi primăvara cu o cantitate medie
lunară de 44,2 mm, toamna și iarna precipitațiile fiind mai rredusc, respectiv 37,2 mm și 25,3
mm.
Zăpezile ce cad în intervalul mediu de 10 octombrie — 10 martie nu sunt prea abundente.
Numărul cel mai mare de zile cu zăpadă de înregistrează în lunile ianuarie și februarie. Din cele
expuse rezultă că precipitațiile sub formă de ploi predomină față de zăpezi.
Nebulozitatea
În spațiul teritoriului cartat nebulozitatea variază în tot timpul anului. Nebulozitatea
medie lunară este minimă la sfârșitul verii și maximă la începutul iernii.
Umiditatea relativă a aerului calculată pe o perioadă de 55 ani, a variat între 63 și 81 % în
lunile iulie, august, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie iar în lunile ianuarie,
februarie, martie, aprilie, mai și iunie variația umidității relative a fost ceva mai mică și anume:
între 63 % în luna iunie și 80 % în luna ianuartie.
Vânturile
După datele Roman rezultă că 16 % din teritoriul -
stației timp este lipsit de vânturi. În
restul timpului bat vânturi neregulate adică din toate direcțiile, dar cu frecvențe și intensități
diferite.
În zona cercetată cele mai frecvente vânturi bat pe direcția predominantă N — S astfel:
- vânturile ce bat dinspre nord au o frecvență de 28,7 % și o intensitate de 3,1“ Beaufort;
- vânturile ce bat dinspre sud au o frecvență de 19,0 % și o intensitate de 2,6" Beaufort.
Vânturile ce bat din alte direcții au frecvențe și intensități cu mult mai mici, nedepășind
frecvența de 9,1 % și intensitatea de 1,5* Beaufort în cazul vântului ce bate din direcția NE.
Din analiza factorilot climatici reese că în cadrul teritoriului Oțeleni există un climat
specific zonei de pădure.
Vegetația
Din punct de vedere geobotanic, teritoriul comunei Oțeleni aparține zonei pădurilor cu o
singură subzonă și anume: subzona pădurilor de gorun cu subetajul pădurilor de gorun +
fag.
23
Pagina 25
Pădurile de pe teritoriul comunei Oțeleni fac parte din masivul pădurea Mădârjac —
Sinești care este format din Fagis silvatica și Carpinus betulus în părțile cele mai înalte la care se
adaugă, în părțile mai joase Quercus petraea și Tilia tomentosa.
Pădurile de pe raza comunei Oțeleni sunt șleauri de deal cu gorun, fag, carpen, tei și
frasin la care se adaugă stejarul pedunculat (acesta numai la partea inferioară a versanților).
Arboretul este format din salbă moale, salbă râioasă, corn, dârmoz, alun, sânger, etc.
Pătura erbacee, mijlociu până la puternic dezoltată este formată, de obicei din plante de
mull” și din câteva specii de ierburi, care însă nu participă în procent mare cum sunt:
Brahypodium silvaticum, Latyrus venetus, Lamium luteum, Cares pilosa, etc.
Vegetația paiiștilor
Ocupă toate celelalte terenuri neocupate de păduri.
Pajiștile în marea lor majoritate sunt răspândite pe versanți erodați și efectați de alunecări
de teren și unele șesuri umede.
Pajiștile sunt folosite ca pășuni și au o productivitate mediocră deoarece sunt amplasate
pe terenuri improprii culturilor agricole. Sunt puțin îngrijite de aceea sunt invadate de buruieni
care le depreciază mult calitatea și gradul de consumabilitate. Eroziunea, alunecările de teren și
înmlăștinirea contribuie, de asemenea, la reducerea suprafeței reale de pășunat, pășunatul de timp
umed și foarte timpuriu, târlirea nerațională și lipsa unor măsuri curente de stimulare a
autoînsămânțării, de îngrășare și îmbunătățire a compozițoiei floristice duc la degradarea
majorității pășunilor.
Principalele formațiuni și asociații de pajiști:
- Asociații cu Agrostis tenuis
În afară de Agrostis tenuis care predomină, mai cresc o serie de graminee valoroase ca:
Festuca pratensis, Poa pratensis, Dactylis glomerata, etc.
Rogozurile cuprind un număr mic de specii care au importanță economică redusă. Specia
cea mai importantă este Carex caryopbllea care începe să crească primăvara foarte devreme. Pe
terenurile mai bine aprovizionate în elemente fertilizante și cu umezeală apare mult Trifolium
pratense, Trifolium repens care ajung până la o acoperire de 25 - 30 %, iar pe terenurile mai
umede, unele graminee ca Lolium perene. Pajiștile situate pe terenuri mai uscate, sărace în
substanțe nutritive, folosite nerațional, sunt invadate de Rinanthus sp.
- Asociații cu Chrysopogon grylus
Ocupă pajiștile din zonele mai joase instalate pe soluri brune mai uscate. Sunt pajiști cu
producție slabă. Dintre speciile furajere mai importante participă Dactylis glomerata, Koleria
gracilia și diferite specii de Trifolium.
- Asociații cu Festuca pseudovina
Ocupă suprafețe restrânse în partea de nord a teritoriului, pe soluri slab-moderat erodate,
pe terenuri defrișate, pe complexe de soluri, cu un grad mai mare de umiditate. Pe terenurile
degradate se asociază cu Andropogon ischaemum și Cynodon dactylon.
- Asociații cu Andropogon ischaemum
Ocupă sprafețe puternic degradate din complexele de soluri din partea de nord a
teritoriului. Andropogon ischaemum are dominanță și frecvență mare dar valoarea furajeră este
scăzută. Asociația este săracă în graminee și leguminoase. Mai frecvente sunt: Cynodon
dactylon, Agropyrum cristatum, Bromus tectorum, Medicago minima. Buruienile au o frecvență
masivă.
- Asociații cu Cynodon dactylon
Constituie un tip de pajiști pe terenurile fertile coluvionate sau cu pantă mică. Frecvente
în aceste pajiști sunt: Festuca pseudovina, Agropyrum repens, Lolium perene și Andropogon
ischaemum. Leguminoasele sunt rare. Abundente sunt buruienile.
- Pajiștile de luncă sunt răspândite pe șesurile văilor mai largi și sunt constituite din
asociații de:
-Agropyrum repens, pe locurile mai ridicate și drenate;
-Lolium perene, la contactul cu versanții;
24
Pagina 26
-Alopecurus pratensis și Agrostis alba, pe terenurile joase și umede.
În afară de graminee mai întâlnim leguminoase ca: Trifolium repens și Lolium
corniculatus.
- Pajiștile higrofile cu rogozuri și alte specii caracteristice zonelor umede
Sunt situate pe porțiunile cele mai joase ale șesurilor și în formele depresionare din cadrul
complexelor de soluri unde datorită apei freatice sau inundațiilor apa se menține în exces. Din
această cauză vegetația acestor pajiști este alcătuită din plante cu caracter higrofil și uneori chiar
hidrofil, mai puțin valoroase din punct de vedere furajer.
Dintre speciile mai importante pe astfel de terenuri sunt diverse specii de Carex, Juncus și
Scirpus precum și unele graminee ca: Agrostis canina, Calamangrostis pseudophragmites,
Phragmites communis, etc.
Influența antropică
Influența activității omului asupra solurilor are aspecte variate, de la luarea în cultură a
terenurilor prin înlăturarea vegetației naturale, până la aplicarea de măsuri și lucrări de
îmbunătățiri funciare și de ameliorare a solurilor.
Influența înlăturării sau înlocuirii vegetației naturale
Prin desțelenirea terenurilor se produce o frânare a procesului de acumulare a humusului,
iar pe terenurile în pantă, se accelerează eroziunea solurilor.
Prin defrișarea pădurilor și modificarea echilibrului natural s-au declanșat procese
geomorfologice actuale de alunecări de teren, eroziune în suprafață și adâncime, etc.
Influența lucrărilor solului
Executarea corectă a lucrărilor solului are o influență pozitivă în ceea ce privește
porozitatea, permeabilitatea, regimul de apă și aer, activitatea biologică și mobilizarea
substanțelor nutritive din rezerva solului.
Pe versanți, executarea lucrărilor pe contur, agroterasarea, afânarea adâncă, etc., se opun
scurgerii apei pe pantă, protejează solul împotriva eroziunii în suprafață, contribuie la refacerea
acestuia. Pe terenurile cu exces de umiditate de suprafață, arătura cu subsolaj sau afânarea
adâncă, au ca efect eliminarea excesului de apă. Arătura de desfundare (la înființarea plantațiilor
pomicole sau de viticole) duce la modificarea solurilor pe adâncimea de desfundare.
Executarea incorectă a lucrărilor solului este însoțită de manifestarea unor influențe
negative, dintre care menționăm:
executarea pe versanți a lucrărilor pe linia de cea mai mare pantă duce la accelerarea
eroziunii în suprafață sau a eroziunii în adâncime;
defrișarea viilor terasate și lipsa de întreținere a lucrărilor de combatere a eroziunii
solului existente (agroterase, benzi înierbate), duce la distrugerea în timp a acestor
lucrări;
lucrarea solului prea umed sau prea uscat duce la formarea de brazde, curele și respectiv
bulgări mari, proces însoțit de deteriorarea structurii.
Influența structurii și rotația culturilor
Cultivarea pe terenurile în pantă a păioaselor și evitarea prășitoarelor, introducerea în
asolament a culturilor perene (amelioratoare), contribuie la stăvilirea eroziunii solurilor.
Rezultate bune privind ameliorarea solurilor saline și alcalice se obțin prin cultivarea de
plante rezistente la astfel de condiții: orzul, meiul, iarba de Sudan, etc. Cultivarea an de an pe
acelasi sol a unei singure plante sau a unui număr redus de plante, duce la secătuirea solului în
anumite elemente nutritive, la cumularea efectului remanent al unor pesticide, ete.
Influența îngrășămintelor. amendamentelor și pesticidelor
Aplicarea corectă a îngrășămintelor influențează favorabil proprietățile solului, astfel :
e dezvoltarea mai bună a vegetației înseamnă sistem radicular mai bogat, deci materie
organică mai multă pentru sol, posibilități sporite de formare a humusului, refacerea structurii
solului, ameliorarea însușirilor fizice, chimice și biologice ale solului;
25
Pagina 27
e îngrășămintele organice acționează direct prin aportul de substanțe nutritive, intensifică
activitatea microbiologică, mărirește conținutul de humus, îmbunătățește însușirile fizice și
ameliorează solurile acide.
Folosirea incorectă a îngrășămintelor (felul acestora, doza, modul de aplicare) poate duce
la efecte negative în ce privește proprietățile solului, astfel;
e aplicarea în cantități prea mari a dejecțiilor, folosirea apelor uzate fără ca în prealabil să
fie trecute prin amenajări speciale, duc la poluarea solului;
e aplicarea sistematică de cantități mari de îngrășăminte cu azot poate duce la concentrații
nocive de nitrați și nitriți în sol și în plante, pe seama cărora se pot forma alte substanțe și mai
toxice și chiar cancerigene;
e aplicarea neuniformă a îngrășămintelor duce la formarea de vetre, cu repercursiuni
negative atât asupra producției, cât și a solului.
Amendarea solurilor urmărește neutralizarea sau corectarea reacției prea acide sau prea
alcaline a acestora. Amendarea incorectă provoacă o înrăutățire a însușirilor solului.
Folosirea gipsului, în loc de oxid sau carbonat de calciu pe solurile acide duce la
transformarea acidității potențiale în aciditatea actuală.
Utilizarea carbonatului de calciu în loc de sulfat de calciu pe solurile alcalice și alcalizate
provoacă o intensificare a alcalinitătii, datorită formării de carbonat de sodiu, ca urmare a
schimbului Ca-Na.
Prin erbicidare se înlătură prașilele și se menajează structura solului. Folosirea
nerațională a'pesticidelor duce la poluarea solului și a apelor freatice.
Influența irigației
Pe suprafața teritoriului nu se găsește un sistem de irigații. Deficitul de umiditate
înregistrat în ultimii ani, ca urmare a unui regim pluviometric redus și a unor temperaturi estivale
ridicate, au dus la accentuarea deficitului de umiditate astfel că unele culturi agricole au fost
afectate.
Sub rezerva necesității unor studii, inclusiv pedologice, pentru a evalua necesitatea
irigației semnalăm unele aspecte negative ale acesteia:
= apade irigației să fie de calitate pentru a nu sărătura sau polua solul;
= aplicarea necontrolată a irigației poate destabiliza structura solului și poate modifica
bilanțul apelor subterane;
= se pot produce modificări fizice: creșterea compactității, micșorarea porozității și a
vitezei de infiltrație a apei;
= modificări chimice: mărirea capacității de schimb cationic, antrenarea nitraților din
îngrășăminte, solubilizarea unor elemente, etc.;
= accelerarea proceselor biochimice din sol.
Influența lucrărilor de prevenire și combatere a eroziunii
Pe suprafața teritoriului au fost executate o serie de lucrări de combatere a eroziunii
solului: benzi înierbate, agroterase, nivelări de alunecări, care au avut un efect favorabil în
combaterea eroziunii și alunecărilor. Lipsa de întreținere a acestor lucrări în momentul actual,
duce la diminuarea efectului acestora până la anulare.
Influența amenajărilor pentru plantații de viti-pomicole
Înființarea plantațiilor de vii și pomi, necesită lucrări de mobilizare adâncă a solului, de
nivelare, modelare, terasare, ceea ce provoacă o schimbare radicală a învelișului de sol.
3.3 SOLURILE
Formarea solurilor din zonă s-a desfășurat sub influența unui ansamblu de factori
pedogenetici (de solificare), dintre care cei mai importanți sunt:
a) Factorul biologic
Solificarea nu poate avea loc decât sub actiunea organismelor, în special a plantelor și
microorganismelor. Vegetația, microflora și fauna acționează asupra solurilor îndeosebi prin
26
Pagina 28
modul de distribuție spațială a resturilor organice, prin calitatea și cantitatea materiei organice
depuse anual la suprafață sau în interiorul solului și prin modul de transformare a resturilor
vegetale.
Sub aceste aspecte, acțiunea vegetației ierbacee asupra solului se deosebește mult de cea
a vegetației lemnoase. În ceea ce privește vegetația ierbacee, principala sursă de substanțe
organice pe seama cărora se formează humusul în sol o constituie rădăcinile. Aceasta se
datorează faptului că resturile organice aeriene intervin în mică măsură în procesele
pedogenetice, fiind îndepărtate de către om, vânt etc..
Spre deosebire de vegetația erbacee, subformația vegetală lemnoasă, sursa de bază a
resturilor organice care participă la formarea humusului o constituie frunzele care cad anual la
suprafața solului. Rădăcinile plantelor lemnoase nu participă decât în mică măsură la formarea
humusului.
b) Clima
Se manifestă începând cu dezagregarea fizică și alterarea chimică a rocilor,
descompunerea materiei organice, spălarea. sărurilor solubile, etc. Astfel, dezagregarea și
alterarea rocilor influențate direct sau indirect de climă duc la transformarea rocilor primare în
roci ce pot asigura condiții minime instalării vegetației iar prin manifestarea în continuare a
acestor procese în cadrul solificării, determină formarea principalelor componente minerale ale
solului (săruri, oxizi, hidroacizi, minerale argiloase, nisip, praf, etc.).
c) Relieful
Relieful acționează în formarea, evoluția și diversificarea solurilor atât direct cât și
indirect. Astfel, între sol și relief este o legătură atât de strânsă încât practic, orice schimbare
survenită în cadrul reliefului se reflectă și în modificarea solului respectiv. Influența directă a
reliefului se observă îndeosebi în zonele accidentate, în primul rând prin procesul de eroziune în
suprafață, de care depind transportul și sortarea în lungul versanților a materialului rezultat prin
alterarea rocilor.
În șesuri importanța majoră o are microrelieful (microdepresiuni, micromovile, privaluri,
gârle, conuri de dejecție, etc.) care au determinat, fie stagnarea apei și intensificarea proceselor
de gleizare și înmlăștinire, fie existența unor suprafețe ridicate, zvântate, neinundabile sau rar
inundabile.
Mult mai importantă și mai complexă este influența indirectă a reliefului asupra
învelișului de sol.Această influiență se manifestă prin redistribuirea căldurii și umidității pe
diferite forme de relief în funcție de altitudine, pantă și expoziție.
În funcție de relief, solurile se dispun într-o zonalitate altitudinală. Pe șesuri și văi apar
soluri specifice ca : soluri aluviale, diferit gleizate și/sau sărăturate, gleiosoluri,etc.
d) Apa freatică și pedofreatică
Existența unui strat freatic la adâncime relativ mică determină, în primul rând, formarea
în sol sau la baza solului a unui orizont gleizat specific solurilor hidromorfe. Stratul acvifer
influențează de asemenea procesul de bioacumulare precum și procesul de eluviere a solului,
modificând intensitatea de deplasare a sărurilor, bazelor sau coloizilor, sau provocând formarea
unor orizonturi cu acumulare intensă a unor săruri.
e) Rocile de solificare
Influențează textura solurilor și unele proprietăți fizice și hidrofizice.
În cadrul rocilor de solificare se disting;
- depozite de argile-marne cu textură fină, care au favorizat producerea alunecărilor de
teren;
- depozite fluviale salinizate și alcalizate, pe care s-au format solonceacuri, solonețuri și
aluviosoluri salinizate și/sau alcalizate;
- depozite fluviale mijlocii în zonele mai înălțate de grind, pe care s-au format aluviosoluri
tipice și molice.
Solul reprezintă rezultatul acțiunii conjugate a tuturor factorilor pedogenetici enumerați,
la care se adaugă timpul și factgorul antropic. Ei se înterpătrund și se influențează reciproc și
27
Pagina 29
prin numărul și variația lor, determină manifestarea unor procese pedogenetice specifice, care
duc la formarea orizonturilor solurilor.
Principalele procese pedogenetice care au stat la baza formării solurilor în zona studiată
sunt:
1. Bioacumularea
Bioacumularea este procesul de acumulare a humusului în urma descompunerii materiei
organice materiei vegetale de câtre microorganisme printr-un ansamblu de procese biochimice și
chimice.
Lupașcu Gh. (1998) consideră condițiile alternante aerobe-anaerobe ca fiind cele mai
favorabile pentru instalarea proceselor de humificare deoarece bacteriile aerobe și cele anaerobe
sintetizează substanțele humice în condiții de umiditate suficientă. În condiții de umiditate
insuficientă substanțele humice sunt puternic fixate de sol ducând la acumularea progresivă a
humusului.
Scăderea temperaturii și creșterea umidității solului, specific zonelor mai înalte,
determină o mobilitate accentuată a microelementelor din sol.
În cazul solurilor din clasa Cernisoluri, humusul format este de tip mull calcic alcătuit
predominant din acizi huminici cenușii, saturați complet sau în bună măsură cu cationi bazici,
îndeosebi de calciu.
În zonele mai înalte, unde precipitațiile mai abundente determină levigarea relativ intensă
a substanțelor minerale, se formează un humus de tip mull forestier, specific solurilor din clasa
Luvisoluri, alcătuit din acizi huminici slab-moderat polimerizați.
Carbonatarea
Carbonatarea este un proces complex prin care dioxidul de carbon, prezent în aerul și apa
din sol provenit din respirația florei și faunei sau din descompunerea materiei organice,
reacționează cu apa și formează acidul carbonic (H2CO3). Acesta este instabil și disociază în cea
mai mare parte (99%) în dioxid de carbon (CO2) și apă (H20).Doar o mică parte (1%) disociază
în hidrogen (H" sau 2H”), ionul carbonic (CO3%) și ionul bicarbonic (HCO3.).
Hidrogenul format înlocuiește cationi bazici (Ca, Mg, K, Na) din rețeaua cristalină care
formează în soluția solului hidroxizi instabili transformați în carbonați (CaCO3, MgCO;, KCO,
Na2C05). Dintre aceste săruri, carbonații de calciu și magneziu sunt greu solubili dar în prezența
unei cantități mai mari de CO» aceștia trec în bicarbonați care sunt ușor solubili.
În aceste condiții, prin procesele de eluviere și iluviere are loc migrarea carbonatului de
calciu din partea superioară a profilului de sol și depunerea acestuia la baza profilului, în
materialul parental, cu formarea un orizont calcic sau calxic sau carbonatoacumulativ, notat cu
„Cca“.
Conform S.R.T.S. (2012) orizontul carbonatoacumulativ conține carbonați de calciu fie
sub formă difuză fie sub formă de neoformațiuni discontinue (pseudomicelii, vinișoare,
eflorescențe, concrețiuni) în cantități de peste 12%
În privința adâncimii de apariție a carbonaților, solurile pot fii proxicalcarice, cu
carbonații de la suprafață, epicalcarice, cu carbonați între 26-50 cm, endocalcarice, cu carbonați
între 51-100 cm și baticalcarice, cu carbonați între 101-150 cm.
Adâncimea de apariție a carbonaților depinde de unii factori locali, precum precipitațiile
atmosferice, panta terenurilor, permeabilitatea solurilor etc.
Cantitatea de carbonat de calciu din orizontul Cca diferă în funcție de conținutul inițial în
carbonați al materialului parental dar și de stadiul de evoluție a solului.
Astfel, solurile mai tinere (cernoziomuri) conțin cantități mai mari de carbonați de calciu
și magneziu care inhibă formarea solului, determină o reacție alcalină și împiedică translocarea
argilei și humusului, comparativ cu solurile mai evoluate (preluvosoluri, luvosoluri) unde
procesele de eluviere și iluviere au dus la translocarea și depunerea carbonaților la baza
profilului.
28
Pagina 30
Gleizarea
Gleizarea pedogenetică este un proces biochimic care, pe lângă saturația cu apă, este
condiționată de prezența materiei organice, temperatura mai mare de 0 biologic (5%) și condiții
de reacție favorabile dezvoltării microorganismelor reducătoare (SRTS, 2012).
În exces permanent de apă se formează un orizont „Gr“ cu proprietăți reductomorfe,
asociat cu orizontul A, B sau C în care culorile de reducere depășesc 50% din masa solului.
În funcție de stadiul de oxidare sau reducere a compușilor de fier și și de
mangan
materialele în care se formează, acest orizont poate avea culori albăstru-verzui în materiale
lutoase și argiloase, culori prodominant negre în materiale bogate în sulfuri și culori albicioase în
materiale calcaroase, iar în nisipuri culorile sunt cenușii până la alb sau cenușii verzui.
În condiții alternative de aerobioză și anaerobioză se formează un orizont , „Gox*“ cu
proprietăți redoximorfe, asociat cu orizontul A, B sau C în care culorile de reducere apar în
proporție de 16-50% din masa solului, orizontul având aspect marmorat cu pete brun-roșcate,
brun-gălbui.
Salinizarea și alcalizarea
Salinizarea este procesul pedogenetic care constă în îmbogățirea solului în săruri ușor
solubile din apa freatică mineralizată situată la mică adâncime. În aceste condiții solul este
umezit până la suprafață și, în urma evaporării intense, sărurile se acumulează în profilul de sol
sub forma unui orizont hiposalic (sc) dacă conținutul total de săruri solubile este de 0.10-0.15%
sau 100-150 mg/100 g sol (în funcție de textură și tipul de salinizare) sau se formează un orizont
salic (sa) când conținutul total de săruri solubile este de cel puțin 1.0-1.15% respectiv 1001-1501
mg/100 g sol
Aicalizarea apare atunci când nivelul apei freatice puternic mineralizată coboară,
acumularea sărurilor încetează și, cu timpul, acestea sunt levigate în profunzime de apa din
precipitații. Astfel, complexul coloidal este îmbogățit cu ioni de Na” iar humusul și argila
dispersează în apă, migrează pe profil și se acumulează la o anumită adâncime unde formează un
orizont Bt natric (Btna). Orizontul cu conținut de 5-15% Via (Na% din T) este hiponatric și se
notează cu „ac“, iar orizontul cu peste 16% Vy, este natric și se notează cu „na“.
3.3.1 Lista unităților de sol (US) și caracterizarea acestora
CLASA PROTISOLURI
US1_Aluviosol calcaric-gleic, endogleic, proxicalcaric, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe
materiale fluviale.
US2_Aluviosol calcaric-gleic-salinic-sodic, endogleic, epihiposalic, proxihiponatric,
epicalcaric, argilolutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale fluviale.
CLASA LUVISOLURI
U$3_Preluvosol tipic, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale eluviale-deluviale, cu
eroziune neapreciabilă și slabă-moderată în suprafață.
US4_Luvosol stagnic, endohipostagnic, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale cluviale.
COMPLEXE DE SOLURI
USS Complex de soluri în zonă de văi înguste format din:
-Gleiosol calcaric-molic, proxicalcaric, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale
fluviale. uau+-(80%),
-Aluviosol “calearie- gleic, epigleic, Iutos/lutoargilos, dezvoltat
proxicalcaric, pe materiale
fluviale
-Antrosol lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale
erodie-cemie,
s anna aaa aan 1090).
"Use. Complex de soluri în zonă de alunec i stabilizate format din:
,
29
Pagina 31
-Faeoziom argic, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune slabă-
puternică în suprafață.
-Preluvosol tipic, lutos/lutoargilos, dezvoltat materiale deluviale, cu eroziune slabă-
pe
puternică în suprafață. ..(60%).
US7_Complex de soluri în zonă de alunecări semiactive și active format din:
-Faeoziom argic, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune
moderată-puternică în suprafață.
-Preluvosol tipic, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune slabă-
puternică în suprafață. (10%).
-Antrosol erodi , lutoargilos/argilolut ezvoltat pe materiale deluviale, cu
eroziune foarte puternică-excesivă în suprafață. (60%).
UNITATEA TERITORIALĂ DE SOL (US) NR. 1
Denumire sol: Aluviosol calcaric-gleic, endogleic, proxicalcaric, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe
materiale fluviale.
Formula de sol: AS ka-gc/ G2 —ki-LI/TT -Tf/A
Nr. profilul de sol: 5,8
Suprafața US: 121.71 ha
Județul: Iași
Teritoriul administrativ: Oțeleni
Răspândire: Tarla: 8 (parțial), 28, 30, 31+31/4 (parțial), 27+27/2
(parțial), 26+26/1+26/2, 29+29/2, 36, 33 (parțial),
34, 37, 35, 39 (parțial), 41+41/1++41/3+41/111, 40
(parțial), 20-+20/1+20/2+21+22 (pațial)
Aspectul suprafeței terenului: Uniform
Condițiile naturale în care apare: S-a format pe șesuri înguste, apa freatică 1.5-2.5 m,
materiale fluviale.
Caracteristicile morfologice și fizico-chimice
Morfologice
Profil de tip:
Aoț= 0 — 12 em, textură lutoasă, culoare brună gălbui închis (10 YR 4/4) la umed,
structură glomerular slab dezvoltată, reavăn, friabil în stare umedă, neplastic, slab adeziv, afânat,
efervescență slabă cu HCI, coprolite, trecere treptată;
ACk = 12 — 62 em, textură lutoargiloasă, culoare brun gălbui închis (10 YR 4/) la umed,
cu pete brun gălbui (YR 5/6), structură glomerulară slab dezvoltată, slab plastic, slab adeziv, slab
compact, efervescență slabă cu HCI, trecere treptată;
— 100 em, textură lutoargiloasă, culoare brun gălbui (10YR 5/6) la umed, cu
neții, astructurat, jilav, moderat plastic, moderat adeziv, slab compact,
efervescență slabă cu HCI.
Fizico-chimice
Reacția solului este slab alcalină (pH = 7.9) în partea superioară;
Conținut mic în humus (2.04%);
vvyvyYvyv Conținut mic în azot total (N = 0.112%);
Conținut mare în fosfor mobil (P = 39 ppm);
Conținut mare în potasiu mobil (K = 252 ppm);
30
Pagina 32
UNITATEA TERITORIALĂ DE SOL (US) NR. 2
Denumire sol: Aluviosol calcaric-gleic-salinic-sodic, endogleic, epihiposalic, proxihiponatric,
epicalcaric, argilolutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale fluviale.
Formula de sol: AS ka-ge-sc-ac / G2 — S3— A3— k>-AL/TT — Tf/t
Nr. profilul de sol: 2
Suprafața US: 8.18 ha
Județul: Iași
Teritoriul administrativ: Oțeleni
Răspândire: Tarla: 11+11/1+11/4+9 (parțial)
Aspectul suprafeței terenului: Uniform
Condițiile naturale în care apare: S-a format pe șes, apa freatică 1.5-2.0 m, materiale fluviale.
Caracteristicile morfologice și fizico-chimice
Morfologice
Profil de tip:
Ațac= 0 — 18 cm, textură argilolutoasă, culoare brună (10 YR 4/3) la umed, structură
glomerular slab dezvoltată, reavăn, friabil în stare umedă, neplastic, slab adeziv, afânat,
coprolite, trecere treptată;
Aoscac = 18 — 35 cm, textură argilă medie, culoare brună (10 YR 4/3) la umed, structură
glomerular slab dezvoltată, reavăn, friabil în stare umedă, neplastic, slab adeziv, afânat,
coprolite, trecere treptată;
ACGoxscac = 35 — 75 cm, textură argilă medie, culoare brun gălbui (10 YR 5/6) la
umed, cu pete ruginii-cenușii, structură prismatică slab dezvoltată, umed, foarte tare în stare
umedă, slab plastic, slab adeziv, slab compact, pete de .săruri, efervescență slabă cu HCI, trecere
treptată;
CGoxscac = 75 — 100 cm, textură argilă medie, culoare brun gălbui (10YR 5/6) la umed,
cu pete cenușii-vineții, structură prismatică, umed, foarte tare în stare umedă, moderat plastic,
moderat adeziv, slab compact, pete de săruri, efervescență slabă cu HCI.
Fizico-chimice
Reacția solului este slab alcalină (pH = 8.0) în partea superioară;
Conținut mijlociu în humus (6.5%);
Conținut mare în azot total (N = 0.357%);
vvYvvwyvwvy Conținut mare în fosfor mobil (P = 35 ppm);
Conținut mare în potasiu mobil (K = 240 ppm);
Solul este salinizat slab-moderat-puternic (CTSS = 160-1320 mg/100 g sol).
Solul este alcalizat slab-moderat-puternic (Na%/T = 13.1-27.6%).
31
Pagina 33
UNITATEA TERITORIALĂ DE SOL (US) NR. 3
Denumire sol: Preluvosol tipic, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale eluviale-deluviale, cu
eroziune neapreciabilă și slabă-moderată în suprafață.
Formula de sol: EL ti / LL/TT — Ss/Sp —t/ 19-43
Nr. profilul de sol: 6
Suprafața US: 20.36 ha
Județul: Iași
Teritoriul administrativ: Oțeleni
Răspândire: Tarla: 1, 31+31/4 (parțial), 39 (parțial), 27+27P
(parțial), 47+49.
Aspectul suprafeței terenului: Uniform
Condițiile naturale în care apare: S-a format pe culmi interfluviale și versanți degradați de
eroziune în suprafață, apa freatică la adâncime de peste 10 m, materiale deluviale, vegetație de
pădure.
Caracteristicile morfologice și fizico-chimice
Morfologice
Profil de tip:
Ao = 0 — 25 em, textură lutoasă, culoare brun gălbui (10YR 5/3) la umed, structură
glomerulară mică, reavăn, slab compact, poros, numeroase rădăcini, trecere treptată;
AB = 25 — 37 cm, textură lutoargiloasă, brun gălbui (10YR 5/4) la umed, structură
poliedric angulară, reavăn, slab compact, friabil in stare umedă, moderat plastic, moderat adeziv,
poros, trecere treptată;
Bt = 37 — 85 em, textură lutoargiloasă, culoare brună gălbui închis (10 YR 4/6) la umed,
structură poliedrică angulară, moderat compact, ferm în stare umedă, moderat plastic, moderat
adeziv.
Fizico-chimice
Reacția solului este moderat acidă (pH = 5.6);
Conținut mic în humus (1.96%);
vvvwvyYv Conținut foarte mic în azot total (N = 0.098 %);
Conținut foarte mic în fosfor mobil (P = 6 ppm);
Conținut mic în potasiu mobil (K = 110 ppm).
32
Pagina 34
UNITATEA TERITORIALĂ DE SOL (US) NR. 4
Denumire sol: Luvosol stagnic, endohipostagnic, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale
eluviale.
Formula de sol: LV st/ W2- LL/TT - Ss-t
Nr. profilul de sol: 3
Suprafața US: 33.22 ha
Județul: Iași
Teritoriul administrativ: Oțeleni
Răspândire: Tarla: 4
Aspectul suprafeței terenului: Uniform
Condițiile naturale în care apare: S-a format pe platouri, apa freatică > 5 m, materiale eluviale,
vegetației de pădure.
Caracteristicile morfologice și fizico-chimice
Profil de tip:
Ao = 0 — 20 em, lutos, brun gălbui deschis (10YR 5/4) la umed, glomerular mică, reavan,
afanat, slab plastic, slab adeziv, friabil in stare umeda, moderat plastic, moderat adeziv, pori mici
si mijlocii foarte frecventi, coprolite,trecere treptată;
EL = 20- 40 cm lutos, brun pal (10YR 6/3) la umed, lamelara, reavan, afanat, slab
plastic, slab adeziv, friabil in stare umeda, moderat plastic, moderat adeziv, pori mici frecventi,
coprolite, trecere clara;
EB = 40 — 54 cm, lutos, brun pal (10YR 6/3) cu pete brun galbui (5 YR 4/6), prismatică,
moderat compact, ferm in stare umeda, moderat plastic, moderat adeziv, pori mici si mijlocii
foarte frecventi, coprolite, trecere clara;
Btw_= 54 — 85 cm, lutoargilos, brun galbui inchis (10YR 4/4), prismatică, moderat
compact, ferm in stare umeda, moderat plastic, moderat adeziv, pori mici si mijlocii foarte
frecventi, coprolite.
Fizico-chimice
Reacția solului este moderat acidă (pH = 5.3);
Conținut mic în humus (2.25%);
vvyvyvyv Conținut mic în azot total (N = 0.116%);
Conținut mijlociu în fosfor mobil (P = 10 ppm);
Conținut mijlociu în potasiu mobil (K = 154 ppm).
33
Pagina 35
UNITATEA TERITORIALĂ DE SOL (US) NR. 5
Denumire sol: Complex de soluri în zonă de văi înguste format din:
-Gleiosol calcaric-molic, proxicalcaric, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale
-Aluviosol calcaric-gleic, epigleic, proxicalcaric, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale
fluviale
-Antrosol erodic-cernic, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale
Formula de sol GS ka-mo /Gs- k - LL/TT- Tf-t
AS ka-gc / G3- LL/TT-Tf-t
AT er-ce / LL/TT — Sp —t/es4
Nr. profilul de sol: 10
Suprafața US: 46.77 ha
Județul: Iași
Teritoriul administrativ: Oțeleni
Răspândire: Tarla: 3+3/3 (pațial), 19+19/1+19/2 (parțial), 23
(parțial), 20+20/1+20/2+21+22 (parțial), 40
(parțial), 24+25, 16, 17, 18
Aspectul suprafeței terenului: Neuniform
Condi naturale în care apare: S-a format pe văi înguste.
Caracteristicile morfologice și fizico-chimice
Morfologice
Profil de tip Gleiosol calcaric:
AtGox = 00 — 16 em, textură lutoasă, culoare brun închis (10YR 3/3) cu pete rare brun
ruginii la umed, structură glomerular slab structurat, jilav, slab compact, friabil în stare umedă,
moderat plastic, moderat adeziv, pori mici și mijlocii foarte frecvenți, efervescență slabă,
coprolite, trecere treptată;
ACGox = 16 — 50 cm, textură lutoasă, culoare brun închis (10YR 3/3) cu pete brun
ruginii-vineții (SYR 4/4) la umed, structură glomerular slab structurat, umed, slab compact,
friabil în stare umedă, moderat plastic, moderat adeziv, pori mici și mijlocii frecvenți,
efervescență slabă, trecere treptată;
CGr_>_ 50 em, textură lutoargiloasă, cenușiu albastriu închis ( 10 B 4/1 ) la umed,
astructurat, ud, slab compact, friabil în stare umedă, foarte plastic, foarte adeziv, pori mici
frecvenți, efervescență slabă.
Fizico-chimice
Reacția solului este moderat alcalină (pH = 8.34) în primul orizont;
Conținut mic în humus (2.82%);
vvyvwyvyYv Conținut mijlociu în azot total (N = 0.146 %);
Conținut foarte mare în fosfor mobil (P = 85 ppm);
Conținut mare în potasiu mobil (K = 245 ppm);
34
Pagina 36
UNITATEA TERITORIALĂ DE SOL (US) NR. 6
|
Denumire sol: Complex de soluri în zonă de alunecări stabilizate format din:
-Facoziom argic lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune slabă-
puternică în suprafață... nenea nec eaneeneaanaeane
-Preluvosol tipic, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune slabă-
puternică în suprafață... nenneeeeneneeneneeneananereeneenaen eee
Formula de sol: FZ ar / LL/TT - Sp = t/enu3
EL ti / LL/TT — Sp-—t/eu-u3
Nr. profilul de sol: 4,79
Suprafața US: 265.97 ha
Județul: Iași
Teritoriul administrativ: Oțeleni
Răspândire: Tarla: 8 (parțial), 11+11/1+11/4+9 (parțial), 12,
10:13 (parțial), 31+31/4 (parțial), 32 (parțial), 33
(parțial), 38, 39 (parțial, 23 (parțial),
20:+20/1+20/2+21+22 (parțial), 19+19/1+19/2
(parțial), 3+2+1 (parțial).
Aspectul suprafeței terenului: Neuniform
Condițiile naturale în care apare: S-a format pe versanți degradați de alunecări de teren și
eroziune în suprafață, pe alocuri și eroziune în adâncime.
Caracteristicile morfologice și fizico-chimice
Morfologice
Profil de tip Faeoziom argic:
Am = 00 — 15 cm, textură lutoasă, culoare brun închis (10YR 3/3) la umed, structură
glomerulara, moderat plastic, moderat adeziv, poros, trecere treptată;
Bt = 15 - 80 cm, textură lutoargiloasă, culoare brun gălbui închis (10YR 4/6) la umed cu
pete ruginii, structură prismatică, moderat compact, poros.
Fizico-chimice
> Reacția solului este moderat alcalină (pH = 5.8) în primul orizont;
> Conținut mic în humus (1.80%);
> Conținut foarte mic în azot total (N = 0.089 %);
> Conținut mare în fosfor mobil (P = 46 ppm);
> Conținut mare în potasiu mobil (K = 244 ppm);
Profil de tip Preluvosol tipic:
Ao = 0 — 20 cm, textură lutoasă, culoare brun gălbui (10YR $/3) la umed, structură
glomerulară mică, reavăn, slab compact, poros, numeroase rădăcini, trecere treptată;
AB = 20 — 35 cm, iexiură lutoargiloasă, brun gălbui (10YR 5/4) la umed, structură
poliedric angulară, reavăn, slab compact, friabil in stare umedă, moderat plastic, moderat adeziv,
poros, trecere treptată;
Bt = 35 — 80 cm, textură lutoargiloasă, culoare brună gălbui închis (10 YR 4/6) la umed,
structură poliedrică angulară, moderat compact, ferm în stare umedă, moderat plastic, moderat
adeziv.
Fizico-chimice
> Reacția solului este slab acidă (pH = 6.0);
> Conținut mic în humus (1.90%);
> Conținut mic în azot total (N = 0.108 %);
> Conținut mic în fosfor mobil (P = 10 ppm);
> Conținut mic în potasiu mobil (K = 114 ppm).
35
Pagina 37
UNITATEA TERITORIALĂ DE SOL (US) NR. 7
Denumire sol: Complex de soluri în zonă de alunecări semiactive și active format din:
-Faeoziom argic lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune moderată-
puternică în suprafață........
-Preluvosol tipic, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune slabă-
puternică în suprafață. „.4(10%).
-Antrosol erodic-preluvic, lutoargilos/argilolutos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu
eroziune foarte puternică-excesivă în suprafață . (60%).
Formula de sol: FZ ar / LL/TT - Sp — ter2-13
EL ti / LL/TT — Sp — Ven-43
AT er-el/TT/AL — Sp — a/es4
Nr. profilul de sol: 1
Suprafața US: 141.45 ha
Județul: Iași
Teritoriul administrativ: Oțeleni
Răspândire: Tarla: 8 (parțial), 2+5+6, 10+13 (parțial).
Aspectul suprafeței terenului: Neuniform
Condițiile naturale în care apare: S-a format pe versanți degradați de alunecări de teren și
eroziune în suprafață, pe alocuri și eroziune în adâncime.
Caracteristicile morfologice și fizico-chimice
Morfologice
Profil de tip Antrosol erodic-preluvic:
Ao = 0 — 11 cm, textură lutoargiloasă, culoare brun gălbui (10YR 5/3) la umed, structură
glomerulară mică, reavăn, slab compact, poros, numeroase rădăcini, trecere treptată;
Bt = 11 — 28 cm, textură lutoargiloasă, culoare brună gălbui închis (10 YR 4/6) la umed,
structură poliedrică angulară, moderat compact, ferm în stare umedă, moderat plastic, moderat
adeziv;
Ck_ = 28 — 73 em, textură argilolutoasă, culoare brun gălbui (10YR 5/8) la umed,
astructurat, slab compact, moderat plastic, moderat adeziv, pete de CaCO», efervescență
moderată;
Cea = 73 — 100 em, textură argilolutoasă, culoare brun gălbui (10YR 5/8) la umed,
astructurat, slab compact, moderat plastic, moderat adeziv, pete și pungi masive de CaCO»,
efervescență puternică.
Fizico-chimice
Reacția solului este neutră (pH = 7.0);
Conținut mic în humus (2.82%);
vvyvyYvyYv Conținut mijlociu în azot total (N = 0.150 %);
Conținut foarte mic în fosfor mobil (P = 4 ppm);
Conținut mijlociu în potasiu mobil (K = 177 ppm).
36
Pagina 38
3.4 FACTORII LIMITATIVI A PRODUCTIEI PASTORALE ȘI MĂSURI DE
PUNERE ÎN VALOARE A PAJIȘTILOR
Din. evaluarea însușirilor pedo-geomorfologice ale terenurilor, rezultă o serie de factori
limitativi (deficiențe) ai producției, care determină o serie de restricții în folosirea lor agricolă.
Restricțiile se referă atât la condițiile existente, care diminuează recoltele, cât și la pericolul
apariției prin exploatare a unor degradări, având aceleași efecte.
Cu exceptia unor restricții neameliorative (climă, volum edafic), majoritatea restricțiilor
sunt ameliorative.
Principalele restricții (factori limitativi) ai producției pastorale din arealele studiate pentru
amenajare pastorală sunt:
1 ) eroziunea în suprafață;
2 ) eroziunea în adâncime;
3 ) alunecările de teren;
4 ) excesul de umiditate de natură freatică;
5 ) salinizarea și alcalizarea;
1. Eroziunea în suprafață 427.78 ha — 67 % din suprafața cartată pedologic;
2. Eroziunea în adâncime — se întâlnește în cadrul versanților degradați de alunecări de
teren;
Alunecările de teren 407.42 ha — 64 % din suprafață cartată pedologic;
baia) Excesul de umiditate freatică 46.77 ha — 7 % din suprafață cartată;
Salinizarea și alcalizarea 8.18 ha — 1.28 % din suprafață cartată pedologic.
Combaterea eroziunii în suprafată a solului
“Limitarea sezonului de pășunat la cel optim, între Sf. Gheorghe (23 aprilie) și Sf.
Dumitru (26 octombrie) cca. 185 zile pentru zona de dealuri și interzicerea pășunatului pe
ierburile să „odihnească” î în sezonul
perioada de toamnă iarnă și primăvara devreme, pentru ca se
rece;
-Evitarea cât posibil a pășunatului pe pante pe timp ploios și sol umed, căutând
pe
locurile mai zvântate, bine drenate sau terenurile plane;
-Respectarea încărcării cu animale evitarea suprapășunatului și supratârlirii, care răresc și
produc goluri în covorul ierbos a cărui sol este mai sensibil la eroziune (focare de eroziune);
-Fertilizarea cu îngrășăminte organice (gunoi și târlire) și chimice (NPK) pentru îndesirea
ovorului ierbos, realizarea unor producții de iarbă corespunzătoare și a unei țeline dense;
-Supaînsămânțarea golurilor din pajiște și a celor cu covor rărit datorită diferitelor cauze
amintite mai înainte;
-Stoparea râmăturilor de porci domestici și mistreți prin măsuri specifice de limitare a
prezenței lor pe pajiștile în pantă și alte măsuri.
Dintre măsurile curative se amintesc în continuare:
-Pe pajiștile cu covor ierbos foarte rar se face mobilizarea superficială a solului pe curba
de nivel, se seamănă un amestec adecvat, la 1,5 cm adâncime și se tăvălugește, în primul an se
folosește în regim de fâneață și în anii următori în toate modurile cunoscute respectând pășunatul
rațional;
-Realizarea cu pluguri speciale a unor valuri de pământ ce se înierbează, care colectează
de versanți și o dirijează spre un emisar având lățimea de 1,5 — 2 m și adâncimea
apa pe
canalului de 40-50 cm și o distanță variabilă între ele în funcție de înclinație ce nu poate depășii
180, limită peste care se execută lucrări mai radicale de combatere a eroziunii cum ar fi terasarea
terenului;
-Amplasarea pe pășuni a unor perdele de protecție pe curbele de nivel, arbori solitari sau
în pâlcuri, pentru echilibru hidrologic, protecția solului și a animalelor în sezonul de pășunat.
37
Pagina 39
Combaterea eroziunii în adâncime și alunecărilor de teren
Pe suprafețele în pantă unde au apărut șiroiri și rigole se pot lua măsuri de nivelare cu
mijloace mecanizate (grape cu discuri, nivelatoare, etc.), pregătirea patului germinativ, fertilizare
organică și/sau chimică, semănatul unui amestec de ierburi perene adecvate zonei și folosirea
pajiștii în regim de fâneață în primul an până la o înțelenire și consolidare corespunzătoare a
covorului ierbos protector.
Pe terenurile unde eroziunea de adâncime a ajuns la stadiul de ogaș sau ravenă sunt
necesare lucrări mai ample de artă, proiectate de specialiști autorizați în domeniu și executate de
întreprinderi (firme) de prestări servicii pentru îmbunătățiri funciare. Cele mai răspândite lucrări
sunt: cleionajele simple sau duble din garduri de nuiele, pozate pe firul văii formate de ogaș sau
ravenă.
Cleionajele simple sunt făcute din garduri de 50-70 cm înălțime, așezate pe direcția
curbelor de nivel la distanța de 2-4 m unul de altul în funcție de mărimea pantei, fixate la cel
puțin 30 cm sub nivelul solului.
În amonte și aval de cleonaj se pot planta primăvara devreme sade de salcie care vor
consolida și mai bine terenul.
Cleionajele duble sunt făcute din 2 rânduri de gard cu înălțime de 0,8-l m deasupra
nivelului solului. Spațiul liber dintre cele 2 rânduri se umple cu pietriș sau bolovani, devenind
astfel mai rezistente.
Parii gardului dublu se întăresc transversal și longitudinal cu moaze și longrine. Lucrări
mai ample de stăvilire a eroziunii de adâncime constau din praguri și baraje confecționate din
lemn, piatră, plasă de sârmă cu piatră (gabioane), zidărie, beton, etc. asupra cărora nu insistăm.
După efectuarea acestor lucrări de artă antierozională, terenul se înierbează sau se
împădurește în siguranță, fără pericol major de declanșare a unor noi procese erozionale.
Stăvilirea alunecărilor de teren pune probleme și mai complicate care necesită la rândul
lor proiecte și execuție de lucrări de strictă specialitate.
Prima măsură împotriva alunecărilor de teren constă din captarea izvoarelor de coastă și
eliminarea prin drenaj a stagnărilor de apă din glimee, după care se execută lucrări mai ample de
modelare a terenului și consolidare urmate de lucrări specifice de instalare a vegetației ierboase
și forestiere care sunt cele mai viabile soluții de protecție pentru o perioadă lungă de timp.
Combaterea excesului de umiditate freatică
Eliminarea excesului temporar de umiditate din pajiști se face prin desecarea cu ajutorul
canalelor deschise, de diverse mărimi, care se amplasează la diferite distanțe între ele în funcție
de caracteristicile solului, intensitatea ploilor, etc.
Excesul permanent se elimină cu ajutorul unor drenuri din diferite materiale (lespezi,
piatră mare, fascine, tuburi de ceramică și plastic riflat, etc.) pozate la diverse adâncimi și
distanțe în funcție de nivelul pânzei freatice și intensitatea drenării pe care o dorim.
Un caz aparte îl constituie drenajul „cârtiță” care se folosește pe terenurile cu textură
grea, argiloasă. Toate aceste lucrări de desecare și drenaj la fel ca și regularizarea și îndiguirea
râurilor se fac pe bază de proiecte și se execută de specialiști din domeniul îmbunătățirilor
funciare.
Combaterea reacției alcaline și sărăturării solurilor
Reacția optimă a solului pentru plantele de pajiști este cuprinsă între un pH de 6,0 până la
7,5 respectiv de la slab acid până la puțin peste neutru.
Alcalinitatea solului este favorizată în special de concentrarea în orizonturile superioare a
sărurilor pe unele soluri cu exces de umiditate și aplicarea defectuoasă a irigațiilor când se
produce o sărăturare secundară. O altă cauză este substratul geologic salifer care imprimă o
reacție alcalină și solurilor care le formează.
Ca o primă intervenție pe sărături, care au un indice pH peste 8 este necesară eliminarea
excesului temporar de umiditate prin desecare, după care se aplică amendamentele cu reacție
acidă cum este gipsul (CaSO4 * 2H20), fosfogipsul, praful de lignit și sulful. Dozele care se
38
Pagina 40
aplică sunt de 3-12 t/ha ghips sau fosfogips și 0,5-6 t/ha sulf. Efectul amendării durează la fel 10-
12 ani.
Amendamentele se pot aplica în special toamna târziu după sezonul de pășunat și uneori
în ferestrele iernii cât și primăvara devreme, cu mijloace mecanizate cum este mașina de
împrăștiat MA 3,5 și altele sau în cazuri extreme cu mijloace manuale. Atenție la aplicarea
prafului de var, care necesită ochelari și echipament de protecție.
Amendarea solurilor acide sau alcaline este o condiție obligatorie pentru refacerea
radicală a pajiștilor degradate și înființarea unor pajiști semănate de înaltă productivitate.
Pentru îmbunătățirea covorului ierbos se mai recomandă: combaterea buruienilor,
îndepărtarea materialului lemnos, fertilizarea chimică, fertilizarea organică, supraînsămânțarea
etc.
3.5 __CONCLUZII
Studiul pedologic și agrochimic privind amenajarea pastorală a terenurilor din teritoriul
administrativ Oțeleni, aparținând persoanelor fizice, juridice și a domeniului public, s-a executat
la scara 1:5.000, încadrându-se în categoria de complexitate IVC — 461.00 ha și IVB — 176.66
ha, total cartat = 637.6600 ha.
Din punct de vedere fizico-geografic, teritoriul Oțeleni este așezat în marea unitate
„Podișul Central Moldovenesc”, pe un substrat geologic ce aparține sarmațianului mediu și
cuaternarului.
Teritoriul Oțeleni se găsește situat în două bazine hidrografice distincte și anume: partea
N — NE a teritoriului se încadrează în bazinul hidrografic superior al pârâului Bahluieț și Restul
teritoriului, în bazinul hidrografic mijlociu al râului Siret. Pentru intervalul de observații (80 ani)
temperatura medie anuală este de 8,3*C, cu amplitudinea anuală de 24,8*C.
Din punct de vedere geobotanic, teritoriul comunei Oțeleni aparține zonei pădurilor cu o
singură subzonă și anume: subzona pădurilor de gorun cu subetajul pădurilor de gorun + fag.
În urma caracterizării geomorfologice și fizico-chimice a solurilor de pe pajiștile studiate
din comuna Oțeleni s-au identificat următoarele clase și tipuri de soluri:
CLASA PROTISOLURI
US1_Aluviosol calcaric-gleic, endogleic, proxicalcaric, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe
materiale fluviale.
US2_Aluviosol calcaric-gleic-salinic-sodic, endogleic, epihiposalic, proxihiponatric,
epicalcaric, argilolutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale fluviale.
CLASA LUVISOLURI
US3_Preluvosol tipic, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale eluviale-deluviale, cu
eroziune ncapreciabilă și slabă-moderată în suprafață.
US4_Luvosol stagnic, endohipostagnic, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale eluviale.
COMPLEXE DE SOLURI
US5_ Complex de soluri în zonă de văi înguste format din:
-Gleiosol calcaric-molic, proxicalcaric, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale
fluviale
-Aluviosol calcaric-gleic, epigleic, proxicalcaric, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale
fluviale. (10%),
-Antrosol erodic-cernic, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale
(10%).
US6_Complex de soluri zonă de alunecă: stab zate “format din:
în
-Faeoziom argic, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune slabăputernică în suprafață......... nana ...(40%).
-Preiuvosol tipic, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe “materiale deluviale, cu eroziune slabăputernică în Suprafață... nenea eenaeneeenneeeee eee
US7_Complex de soluri în zonă de alunecări semiactive și active format din:
39
Pagina 41
-Faeoziom argic, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune
moderată-puternică în suprafață..........mae noa nana eee nea
-Preluvosol tipic, lutos/lutoargilos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu eroziune slabăputernică în suprafață.
-Antrosol erodic-preluvic, lutoargilos/argilolutos, dezvoltat pe materiale deluviale, cu
eroziune foarte puternică-excesivă în suprafață. (60%).
Principalele restricții (factori limitativi) ai producției pastorale din arealele studiate
pentru amenajare pastorală sunt: eroziunea în suprafață; eroziunea în adâncime; alunecările de
teren; excesul de umiditate de natură freatică; salinizarea și alcalizarea;
3.6 Altitudine, expoziție, pantă
40
| Nr. ert. | Tara | Parcela descriptivă | Altitudine (m) | Expoziție | Pantă (%) |
| 0. | 1. | 2. | 3. | a. | 5. |
| 8 | 120-125 125-175 | - E-S-V | 2-3 10-25 | ||
| > | TILL 1/4%9 | 115-120 | - 120-175___NE-NV-V | 2-3 15-25 | |
| 3 | 12 | 125-140 | y | 10-15 | |
| 4 | 10+13 | 125-250 | _____E-NE | 10-25 | |
| 5 | 1 | 270-275 | Ss | 5-10 | |
| 6 | 2+5+6 | 200-250 | N-NE | 10-25 | |
| 7 | 4 | 285-297 | NV | 35. | |
| 3 | 3-+3/3 | 225-250 235-275 | Di N-NV | 2-5 10-20 | |
| 9 | 18 | 230-235 | - | 2-5 | |
| 10 | 16 | 235-240 | - | 2-5 | |
| 11 | 17 | 235-240 | - | 2-5 | |
| R | O 19F19/1+1972 | Ț | 220-225 ___225-250_____V-NV | - | 2-5 10-20 |
| 13 | 23 | 215-235 220-260 | - V-NV_ | 2-5 10-20 | |
| 14 | 20+20/1-*20/2+21+22 | 210-235 | E-SYy | 3-7 | |
| 15 | 41+a4/1+41/3+4/11l | 200 | - | 2-3 | |
| 16 | 40 | 200 | - | 2-3 | |
| 17 | 39 | 200 200-250 | - V-NV | 2-3 10-20 | |
| 18 | 38 | 200-245 | N | 10-15 | |
| 19 | 35 | 199-200 | - | 2-3 | |
| 20 | 37 | 199-200 | - | __2-3 | |
| 21 | 34 | 199-200 | - | 2-3 | |
| 22 | 36 | 200 | 23 | ||
| 3 | 33 | 200 200-235 | 23 NV | 10-15 | |
| 24 | 32 | 215-275____N-NV-V_ | 10-20 | ||
| 23 | 31+31/4 | 220-230 225-275__ | ă V-NV-NE | 2-3 3-25 | |
| 26 | 30 | 217-219 | - | 2-3 |
Pagina 42
| 27 | 28 | 220-225 | - | 2-3 | |
| 2 | 27427 | 220 245-255 | - sv | 2-3 10-15 | |
| 29 | _ _ 29+29/2 | _ _ | 215-220 | - | 2-3 |
| 30 | 26-+26/1:+26/2 | 215-220 | - | 2-3 | |
| 31 | 24+25 | 220-260 | S-SE | 3-5 | |
| 32 | 47+49 | 200-210 | E-SE | 5-10 |
Pagina 43
- reacția solului (pH) a fost determinata la toate probele de sol în suspensie apoasă pe cale
potențiometric cu electrod de sticlă;
- conținutul de fosfor mobil (P — AL) a fost determinat prin metoda Egner — Domingo în extract
de acetat lactat de amoniu (AL);
- conținutul de potasiu mobil (K — AL) a fost determinat în acelasi extract ca și fosforul mobil
citirile fiind facute la fotometru cu flacara.
b). Analize de serie mică
La 19% din probele alese, astfel încât să reprezinte principalele tipuri de sol din teritoriul
cartat se determină conținutul de humus prin metoda oxidarii umede si dozarii titrimerice dupa
Walkley-Black in modificarea Gogoasa si este exprimat în procente.
Datele obținute se folosesc pentru calculul indicelui azot:
% humus x V%
100
care servește la aprecierea gradului de asigurare cu azot al solului.
Rezultatele analizelor de laborator sunt înscrise în buletinul de analiză a solului anexat la
lucrare.
C. Faza de birou — cuprinde activitățile ce se execută în cadrul compartimentului
agrochimie de la primirea buletinului de analiză și până la definitivarea lucrării. Pe baza datelor
analitice, a condițiilor de climă și sol, a consumului specific de elemente nutritive, ținând cont de
planta cultivată, producția propusă a se realiza și de însușirile agrochimice ale solului, s-a
întocmit programul de fertilizare .
Rezultate, interpretări, recomandări
Reacția solurilor si corectarea acesteia
Pentru a crea condiții optime de dezvoltare a plantelor, este necesară cunoașterea reacției
solului și a posibilităților de schimbare a reacției funcție de cerințele culturii respective. În
general plantele se dezvoltă bine la o reacție slab acidă — neutra.
La probele analizate valorile pH-ului sunt cuprinse intre 6,2 si 8,4 indicand un domeniu
de reactie al solurilor de la slab acid la slab alcalin.
Din situatia sintetică agrochimică privind starea de reactie a solurilor întocmită pentru
suprafata de 638 ha ocupata cu pasuni si fanete rezultă urmâtoarea distributie pe categorii de
pH:
26,0 % (166ha) soluri cu reactie slab acida ;
28,8% (184ha) soluri cu reactie neutra ;
45,2% (288ha) soluri cu reactie slab alcalina;
*Solurile cu reactie puternic acida, moderat acida si moderat puternic alcanina lipsesc.
In functie de reactia solului se va stabili sortimentul de ingrasamani cu azoi care se va
folosi la fertilizare astfel, solurile slab acide si neutre se vor fertiliza cu uree, dar prin alternanta
se vor fertiliza si cu azotat de amoniu , iar pe solurile cu reactie alcalina care reprezinta 45,2 %
din suprafata cartata, recomandam pentru a reduce o parte din alcalinitatea solului, administrarea
de ingrasaminte chimice cu reactie fiziologic acida (azotatul si sulfatul de amoniu).
De asemenea „pe aceste soluri se impun si unele masuri preventive de ameliorare cum ar
&;
-a) reducerea nivelului freatic prin asigurarea unui drenaj corespunzator,cu lucrari
de eliminare a excesului de apa ;
-b) cultivarea de plante tolerante la salinitate si alcalinitate ;
-c) fertilizarea organica si minerala .
Sporirea fertilitatii si productivitatii acestor soluri se realizeaza prin fertilizarea organica
si minerala si prin amendare.
42
Pagina 44
Fertilizarea organica este necesara pentru imbunatatirea continutului in materie organica,
in macro-si microelemente, amelioreaza insusirile fizice ale acestor soluri „reduce compactitatea
si tasarea lor.
Intrucat îngrășămintele aplicate modifică în timp reacția și starea de saturație a solului cu
elemente nutritive, cu urmări importante pentru recolte, se recomandă corelarea reacției solului
cu reacția fiziologică a îngrășământului care se aplică.
Superfosfatul ca si toata gama de ingrasaminte complexe nu ridica probleme legate de
starea reactiei solului, iar la calculul dozelor ce revin la hectar se va avea in vedere continutul
ingrasamantului in substanta activa, cat si asigurarea solului in azot,fosfor si potasiu.
Starea de aprovizionare cu fosfor mobil
Continutul in fosfor mobil la probele de sol analizate are valori cuprinse intre 15 si
128 ppm P , indicand o stare de aprovizionare de la slaba la foarte buna a solurilor in fosfor
mobil acestea fiind inscrise in partea de mijloc din interiorul fiecarei probe medii agrochimice .
In functie de continutul în fosfor mobil, solurile au fost grupate astfel:
6,7 % (43 ha) soluri slab asigurate;
51,0% (325 ha) soluri mijlociu asigurate;
26,0% (166ha) soluri bine asigurate;
16,3% (104ha) soluri foarte bine asigurate;
Solurile foarte slab asigurate cu fosfor mobil lipsesc.
Din situatia sintetica agrochimica , se observa ca cea mai mare parte din pasune cartata
(51,0 %), are o aprovizionare mijlocie in fosfor mobil . Solurile bine si foarte bine
aprovizionate cu fosfor mobil reprezinta 32,3% si se intalnesc in suprafata mai mare in tarlalele
nr :5, 34, 35, 38, 39, 36..
Cele 366 ha de soluri slab aprovizionate cu fosfor mobil se gasec in suprafata mai mare
in blocurile fizice nr :465, 165, 47, 157,445 .
Se cunoaste faptul ca nutritia plantelor cu fosfor este puternic influientata de reactia
solului din cauza ca, atat absorbtia si solubilizarea fosfatilor minerali de suprafata „cat si
disocierea acidului fosforic in ioni (din ingrasamant) sunt procese ce depind mult de activitatea
ionului de hidrogen in solutia solului .De aceea pe solurile cu pH peste 6,5 scade solubilitatea in
apa a fosfatilor din cauza ionilor de calciu care predomina in aceste soluri si ca acidul fosforic
disociaza mai mult pe o a doua treapta „formand ionii difosfati mai putin accesibil plantelor decat
ionii monofosfati care exista in conditii de reactie cu pH —ul sub 6,5.
Deci, realizarea productiilor mari si de buna calitate nu este posibila fara optimizarea
regimului fosforului mobil,potasiului si pH-ului.
Aprecierea stării de aprovizionare cu azot
Valorea indicelui azot în funcție de care apreciem starea de aprovizionare a solurilor cu
azot este cuprinsa intre 2,67 si 3,61 care, corelate cu valoarea humusului „indica o stare de
asigurare mijlocie a solurilor in azot.
Starea de asigurare a solului cu azot mineral depinde nu numai de continutul solului (in
materie organica si in special humusul care intra in calculul valorii (IN) ci depinde de conditiile
in care are loc mineralizarea materiei organice din sol sub actiunea microorganismelor .
Nevoia de azot se va aprecia in functie si de alti factori cum sunt: compozitia covorului
ierbos , raportul care exista intre azot si fosfor „nivelul fertilizarii cu fosfor,potasiu si
ingrasaminte organice,cat si dupa rezerva de umiditate din sol la pornirea in vegetatie a plantelor.
Pe solurile sărace în fosfați, fertilizarea numai cu azot se soldează cu sporuri mici de
producție și adesea cu scăderi de recoltă datorită proliferării bolilor criptogamice.
Se impune respectarea dozelor de îngrășăminte recomandate în programul de fertilizare,
mai ales că lipsa azotului influențează cel mai puternic producția deoarece plantele se opresc din
creștere și nu se dezvoltă.
43
Pagina 45
Starea de aprovizionare cu potasiu
Valorile continutului in potasiu mobil sunt exprimate in ppm si sunt de asemenea
inscrise imediat sub valoarea fosforului mobil in interiorul fiecarei probe medii agrochimice,
acestea fiind cuprinse intre 150 si 584 ppmK rezultand un continut de la bun la foarte bun in
potasiu mobil .
Din situatia sintetică privind starea de asigurare a solurilor cu potasiu mobil rezultă: 10,6%
(68 ha) soluri bine asigurate.
894% (570 ha) soluri foarte bine asigurate.
Solurile slab si mijlociu asigurate cu potasiu mobil lipsesc.
Reducerea in timp a continutului de potasiu mobil cand nu se aplica ingrasaminte cu
potasiu depinde, printre altele de capacitatea de schimb cationic si de gradul de saturatie cu baze
a solului.
Dozele de îngrășăminte cu potasiu s-au stabilit în funcție de compozitia covorului ierbos,
producțiile planificate, consumul specific de element pe tona de produs , precum și de conținutul
de potasiu din sol.
CONȚINUTUL ÎN CARBONAȚI_ a fost determinat la 8 probe medii din solurile
carbonatice care au pH-ul peste 7,5.
Dozarea carbonaților s-a făcut prin metoda gazovolumetrică cu aparat Scheibler și
Textul este prea lung pentru a fi afișat integral. Deschide fișierul pentru restul paginilor.