Dispoziția primarului
Legea nr. 554 din 02.12.2004, contenciosului administrativ
Fișierul original pe site-ul primăriei
PDF · 135 KB · modificat pe site: 05.05.2014
Pagina sursă
Cum citez acest document
Dispoziția primarului nr. 554 din 02.12.2004, „Legea nr. 554 din 02.12.2004, contenciosului administrativ”, Comuna Focuri, jud. Iași. Sursa: https://comunafocuri.ro/wp-content/uploads/2014/05/Legea-nr.-554-din-02.12.2004-contenciosului-administrativ.pdf (arhivat pe acte-primarii.ro: https://acte-primarii.ro/iasi/focuri/106351-legea-nr-554-din-02-12-2004-contenciosului-administrativ, 09.11.2026)
Semnalează o problemă (text greșit, date personale, document scos de primărie)
Pagina 1
Lege nr. 554 din 02/12/2004
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1154 din 07/12/2004
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispoziții generale
Subiectele de sezină
Art. 1. - (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un
interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin
nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios
administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a
interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât
privat, cât și public.
(2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un
drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual,
adresat altui subiect de drept.
(3) Avocatul Poporului, ca urmare a controlului realizat, potrivit legii sale organice, în
baza unei sesizări a unei persoane fizice, dacă apreciază că ilegalitatea actului sau excesul
de putere al autorității administrative nu poate fi înlăturat decât prin justiție, poate sesiza
instanța competentă de contencios administrativ de la domiciliul petentului. Petiționarul
dobândește, de drept, calitatea de reclamant, urmând a fi citat în această calitate.
(4) Ministerul Public, atunci când, în urma exercitării atribuțiilor prevăzute de legea sa
organică, apreciază că încălcările drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale
persoanelor se datorează existenței unor acte administrative unilaterale individuale ale
autorităților publice emise cu exces de putere, sesizează instanța de contencios
administrativ de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice
vătămate. Petiționarul dobândește, de drept, calitatea de reclamant, urmând a fi citat în
această calitate.
(5) Când Ministerul Public apreciază că, prin excesul de putere, concretizat în emiterea
unui act administrativ normativ, se vatămă un interes public, va sesiza instanța de
contencios administrativ competentă de la sediul autorității publice emitente.
(6) Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ nelegal poate să solicite
instanței constatarea nulității acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat,
întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. În cazul admiterii acțiunii,
instanța se va pronunța, la cerere, și asupra legalității actelor civile încheiate în baza
actului administrativ nelegal, precum și asupra efectelor civile produse.
(7) Persoana vătămată în drepturile sale sau în interesele sale legitime, prin ordonanțe
sau dispoziții din ordonanțe ale Guvernului neconstituționale, se poate adresa instanței de
contencios administrativ, în condițiile prezentei legi.
1
Pagina 2
(8) În condițiile prezentei legi, acțiunile în contencios administrativ pot fi introduse de
prefect și de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, precum și de orice persoană de
drept public vătămată într-un drept sau, după caz, când s-a vătămat un interes legitim.
(9) Participarea în instanță a reprezentantului Ministerului Public este obligatorie.
Pentru situația prevăzută la alin. (5), instanța, din oficiu sau la cerere, poate introduce în
cauză organismele sociale cu personalitate juridică interesate.
Semnificația unor termeni
Art. 2. - (1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele
semnificații:
a) persoana vătămată - orice persoană fizică sau juridică ori grup de persoane fizice,
titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vătămate prin acte
administrative; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și organismele
sociale care invocă vătămarea unui interes public prin actul administrativ atacat;
b) autoritatea publică - orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care
acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public; sunt
asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat
care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un
serviciu public;
c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o
autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere,
modificând sau stingând raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul
prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect:
- punerea în valoare a bunurilor proprietate publică;
- executarea lucrărilor de interes public;
- prestarea serviciilor publice;
- achizițiile publice;
d) act administrativ-jurisdicțional - actul juridic emis de o autoritate administrativă cu
atribuții jurisdicționale în soluționarea unui conflict, după o procedură bazată pe
contradictorialitate și cu asigurarea dreptului la apărare;
e) contenciosul administrativ - activitatea de soluționare, de către instanțele de
contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel puțin una dintre
părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea,
după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în
termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau
la un interes legitim;
f) instanța de contencios administrativ, denumită în continuare instanță - Secția de
contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile de
contencios administrativ și fiscal ale curților de apel și tribunalele administrativ-fiscale;
g) nesoluționarea în termenul legal a unei cereri - faptul de a nu răspunde solicitantului
în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen;
h) refuzul nejustificat de a soluționa o cerere - exprimarea explicită, cu exces de putere,
a voinței de a nu rezolva cererea;
2
Pagina 3
i) plângere prealabilă - plângerea prin care se solicită autorității publice emitente sau
celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter
individual sau normativ, în sensul revocării acestuia;
j) act de comandament cu caracter militar - actul administrativ referitor la problemele
strict militare ale activității din cadrul forțelor armate, specifice organizării militare, care
presupun dreptul comandanților de a da ordine subordonaților în aspecte privitoare la
conducerea trupei, în timp de pace sau război, sau, după caz, la îndeplinirea serviciului
militar;
k) serviciu public - activitatea organizată sau autorizată de o autoritate publică, în
scopul satisfacerii, după caz, a unui interes public;
l) interes public - interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională,
garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor,
satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice;
m) exces de putere - exercitarea dreptului de apreciere, aparținând autorităților
administrației publice, prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege;
n) drept vătămat - orice drept fundamental prevăzut de Constituție sau de lege, căruia i
se aduce o atingere printr-un act administrativ;
o) interes legitim privat - posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea
realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat;
p) interes legitim public - posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea
realizării unui drept fundamental care se exercită în colectiv ori, după caz, în considerarea
apărării unui interes public;
r) organisme sociale interesate - structuri neguvernamentale, sindicate, asociații,
fundații și altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecția drepturilor diferitelor
categorii de cetățeni sau, după caz, buna funcționare a serviciilor publice administrative;
s) pagubă iminentă - prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz,
perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu
public;
ș) instanță de executare - instanță care a soluționat fondul litigiului de contencios
administrativ.
(2) Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o
cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu
răspunde solicitantului în termenul legal.
Tutela administrativă
Art. 3. - (1) Prefectul poate ataca, în termenele prevăzute la art. 11, în fața instanței de
contencios administrativ, actele emise de autoritățile administrației publice locale, dacă le
consideră nelegale.
(2) Agenția Națională a Funcționarilor Publici poate ataca în fața instanței de
contencios administrativ actele autorităților publice centrale și locale prin care se încalcă
legislația privind funcția publică, în condițiile prezentei legi și ale Legii nr. 188/1999
privind Statutul funcționarilor publici, republicată.
3
Pagina 4
(3) Până la soluționarea cauzei, actul atacat potrivit alin. (1) și (2) este suspendat de
drept.
Excepția de nelegalitate
Art. 4. - (1) Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în
cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest
caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond,
va sesiza prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competentă,
suspendând cauza.
(2) Instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în
ședință publică, cu citarea părților.
(3) Soluția instanței de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară
în 48 de ore de la pronunțare ori de la comunicare și se judecă în 3 zile de la înregistrare,
cu citarea părților prin publicitate.
(4) În cazul în care instanța de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului,
instanța în fața căreia s-a ridicat excepția va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a
cărui nelegalitate a fost constatată.
Actele nesupuse controlului și limitele controlului
Art. 5. - (1) Nu pot fi atacate în contenciosul administrativ:
a) actele administrative ale autorităților publice care privesc raporturile acestora cu
Parlamentul;
b) actele de comandament cu caracter militar.
(2) Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru
modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură
judiciară.
(3) Actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de război, al stării de
asediu sau al celei de urgență, cele care privesc apărarea și securitatea națională ori cele
emise pentru restabilirea ordinii publice, precum și pentru înlăturarea consecințelor
calamităților naturale, epidemiilor și epizootiilor pot fi atacate numai pentru exces de
putere.
(4) În litigiile prevăzute la alin. (3) nu sunt aplicabile prevederile art. 14 și 21.
Actele administrativ-jurisdicționale
Art. 6. - (1) Jurisdicțiile administrative speciale sunt facultative și gratuite.
4
Pagina 5
(2) Actele administrativ-jurisdicționale pot fi atacate direct la instanța de contencios
administrativ competentă potrivit art. 10, în termen de 15 zile de la comunicare, dacă
partea nu exercită căile administrativ-jurisdicționale de atac.
(3) Dacă partea care a optat pentru jurisdicția administrativă specială înțelege să nu
utilizeze calea administrativ-jurisdicțională de atac, va notifica aceasta organului
administrativ-jurisdicțional competent. Termenul prevăzut la alin. (2) începe să curgă de
la data notificării.
(4) Dacă partea care a optat pentru jurisdicția administrativă specială înțelege să
renunțe la calea administrativ-jurisdicțională în timpul soluționării acestui litigiu, va
notifica intenția sa organului administrativ-jurisdicțional sesizat, care emite o decizie ce
atestă renunțarea la jurisdicția administrativă specială. Termenul prevăzut la alin. (2)
începe să curgă de la data comunicării acestei decizii.
CAPITOLUL II
Procedura de soluționare a cererilor în contenciosul administrativ
Procedura prealabilă
Art. 7. - (1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente,
persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printrun act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de
30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și în ipoteza în care legea specială prevede o
procedură administrativ-jurisdicțională, iar partea nu a optat pentru aceasta.
(3) Este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept
al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual,
adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de
existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).
(4) Plângerea prealabilă, formulată potrivit prevederilor alin. (1), se soluționează în
termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. g).
(5) În cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public,
Agenția Națională a Funcționarilor Publici sau al celor care privesc cererile celor
vătămați prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum și în cazul prevăzut la art. 4
alin. (2), nu este obligatorie procedura prealabilă.
(6) Plângerea prealabilă în cazul acțiunilor care au ca obiect contractele administrative
are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozițiile din Codul de
procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător.
(7) Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce,
pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6
luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție.
5
Pagina 6
Obiectul acțiunii judiciare
Art. 8. - (1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes
legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la
plângerea prealabilă adresată autorității publice emitente sau dacă nu a primit nici un
răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanța de contencios
administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului,
repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se
poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un
drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul
nejustificat de soluționare a cererii.
(2) Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care
apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii
legate de aplicarea și executarea contractului administrativ.
(3) La soluționarea litigiilor prevăzute la alin. (2) se va avea în vedere regula după care
principiul libertății contractuale este subordonat principiului priorității interesului public.
Acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului
Art. 9. - (1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin
ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe introduce acțiune la instanța de contencios
administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate.
(2) Instanța de contencios administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește
condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și
funcționarea Curții Constituționale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată,
Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond.
(3) Instanța de contencios administrativ, după pronunțarea Curții Constituționale,
repune cauza pe rol și va da termen, cu citarea părților, numai dacă ordonanța sau o
dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională. În caz contrar, respinge acțiunea ca
inadmisibilă pe fond.
(4) În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei
excepții ridicate în altă cauză, sesizarea instanței de contencios administrativ se va face în
condițiile art. 7 alin. (5) și ale art. 11 alin. (1) și (2), cu precizarea că termenele încep să
curgă de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
Instanța competentă
Art. 10. - (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile
publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii
vamale și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de
6
Pagina 7
tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate
de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,
datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluționează, în
fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege
specială nu se prevede altfel.
(2) Recursul împotriva sentințelor pronunțate de tribunalele administrativ-fiscale se
judecă de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, iar recursul
împotriva sentințelor pronunțate de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale
curților de apel se judecă de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
(3) Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul
pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate
invoca excepția necompetenței teritoriale.
Termenul de introducere a acțiunii
Art. 11. - (1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau
recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de
6 luni de la:
a) data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării
refuzului, considerat nejustificat, de soluționare a cererii;
b) data expirării termenului legal de soluționare a cererii, fără a depăși termenul
prevăzut la alin. (2);
c) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul
contractelor administrative.
(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi
introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data
emiterii actului.
(3) În cazul acțiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau
Agenția Națională a Funcționarilor Publici, termenul curge de la data când s-a cunoscut
existența actului nelegal, fiind aplicabile în mod corespunzător prevederile alin. (2).
(4) Ordonanțele sau dispozițiile din ordonanțe care se consideră a fi neconstituționale,
precum și actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi
atacate oricând.
(5) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripție, iar termenul prevăzut la
alin. (2) este termen de decădere.
Documentele necesare
Art. 12. - Reclamantul va anexa la acțiune copia actului administrativ pe care îl atacă
sau, după caz, răspunsul autorității publice prin care i se comunică refuzul rezolvării
cererii sale. În situația în care reclamantul nu a primit nici un răspuns la cererea sa, va
7
Pagina 8
depune la dosar copia cererii, certificată prin numărul și data înregistrării la autoritatea
publică, precum și orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
Citarea părților, relații
Art. 13. - (1) La primirea cererii, instanța va dispune citarea părților și va putea cere
autorității al cărei act este atacat să îi comunice de urgență acel act, împreună cu întreaga
documentație care a stat la baza emiterii lui, precum și orice alte lucrări necesare pentru
soluționarea cauzei.
(2) În situația în care reclamant este un terț în sensul art. 1 alin. (2) sau când acțiunea
este introdusă de Avocatul Poporului ori de Ministerul Public, instanța va cere autorității
publice emitente să îi comunice de urgență actul atacat împreună cu documentația care a
stat la baza emiterii lui, precum și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei.
(3) În mod corespunzător situațiilor prevăzute la alin. (1) și (2), după caz, se va proceda
și în cazul acțiunilor care au ca obiect refuzul de rezolvare a cererii privind un drept
recunoscut de lege sau un interes legitim.
(4) Dacă autoritatea publică nu trimite în termenul stabilit de instanță lucrările cerute,
conducătorul acesteia va fi obligat, prin încheiere interlocutorie, să plătească statului, cu
titlu de amendă judiciară, 10% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de
întârziere nejustificată.
Suspendarea executării actului
Art. 14. - (1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată
cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată
poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului
administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
(2) Instanța va rezolva cererea de suspendare, de urgență, cu citarea părților.
(3) Când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav funcționarea
unui serviciu public administrativ de importanță națională, cererea de suspendare a
actului administrativ normativ poate fi introdusă și de Ministerul Public, din oficiu sau la
sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.
(4) Încheierea sau, după caz, sentința prin care se pronunță suspendarea este executorie
de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Solicitarea suspendării prin acțiunea principală
Art. 15. - (1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată
de reclamant și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în
parte, a actului atacat. În acest caz, instanța va putea dispune suspendarea actului
8
Pagina 9
administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de
suspendare se poate formula o dată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată,
până la soluționarea acțiunii în fond.
(2) Dispozițiile alin. (2) și (4) ale art. 14 se aplică în mod corespunzător.
(3) Hotărârea dată cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea
recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspendă executarea.
Introducerea în cauză a funcționarului
Art. 16. - (1) Cererile în justiție prevăzute de prezenta lege vor putea fi formulate și
personal împotriva persoanei fizice care a elaborat, a emis sau a încheiat actul ori, după
caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv
sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat
ori pentru întârziere. În cazul în care acțiunea se admite, persoana respectivă va putea fi
obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică respectivă.
(2) Persoana acționată astfel în justiție îl poate chema în garanție pe superiorul său
ierarhic, de la care a primit ordin scris să elaboreze sau să nu elaboreze actul.
Judecarea cererilor
Art. 17. - (1) Cererile adresate instanței se judecă de urgență și cu precădere în ședință
publică, în completul stabilit de lege.
(2) Pentru cererile formulate în baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevăzute
de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările
ulterioare, pentru cauzele neevaluabile în bani, cu excepția celor care au ca obiect
contractele administrative, care se vor taxa la valoare.
(3) Hotărârile vor fi redactate și motivate de urgență, în cel mult 10 zile de la
pronunțare.
Soluțiile pe care le poate da instanța
Art. 18. - (1) Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după
caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să
emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris.
(2) Instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin.
(8), și asupra legalității actelor sau operațiunilor administrative care au stat la baza
emiterii actului supus judecății.
(3) În cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru
daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
9
Pagina 10
(4) Atunci când obiectul acțiunii în contencios administrativ îl formează un contract
administrativ, în funcție de starea de fapt, instanța poate:
a) dispune anularea acestuia, în tot sau în parte;
b) obliga autoritatea publică să încheie contractul la care reclamantul este îndrituit;
c) impune uneia dintre părți îndeplinirea unei anumite obligații;
d) suplini consimțământul unei părți, când interesul public o cere;
e) obliga la plata unor despăgubiri pentru daunele materiale și morale.
(5) Soluțiile prevăzute la alin. (1) și la alin. (4) lit. b) și c) pot fi stabilite sub sancțiunea
unei penalități pentru fiecare zi de întârziere.
Termenul de prescripție pentru despăgubiri
Art. 19. - (1) Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere
în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire
curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.
(2) Cererile se adresează instanțelor de contencios administrativ competente, în
termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (2).
(3) Cererile prevăzute la alin. (2) se supun normelor prezentei legi în ceea ce privește
procedura de judecată și taxele de timbru.
Recursul
Art. 20. - (1) Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în
termen de 15 zile de la pronunțare ori de la comunicare.
(2) Recursul suspendă executarea și se judecă de urgență.
(3) În cazul admiterii recursului, instanța de recurs, casând sentința, va rejudeca litigiul
în fond, dacă nu sunt motive de casare cu trimitere. Când hotărârea primei instanțe a fost
dată cu încălcarea dispozițiilor referitoare la competența materială din prezenta lege,
cauza se va trimite la instanța competentă. Când hotărârea primei instanțe a fost
pronunțată fără a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singură dată, la această instanță.
Judecarea recursului în situații deosebite
Art. 21. - (1) Recurentul, în situații deosebite, cum ar fi împlinirea termenului până la
care își poate valorifica dreptul pretins, va putea solicita președintelui instanței
competente să soluționeze recursul și stabilirea termenului de judecată a recursului chiar
înainte de primirea dosarului.
(2) Cererea de fixare a unui termen de urgență, însoțită de dovada înregistrării
recursului la instanța de fond, se soluționează în termen de 24 de ore de la prezentarea
acesteia președintelui instanței de recurs.
10
Pagina 11
(3) Soluția de admitere a cererii se comunică de îndată instanței de fond, care are
obligația redactării hotărârii atacate, a comunicării acesteia părților, precum și a
expedierii dosarului, într-un termen de 5 zile.
(4) Motivarea recursului se poate face, sub sancțiunea nulității pentru tardivitate, în
termen de două zile de la comunicare.
(5) Procedura de citare a părților și de comunicare a motivelor de recurs se va efectua
cu prescurtarea termenului la 48 de ore, prin agent procedural sau prin orice mijloc rapid
de comunicare a informațiilor scrise.
CAPITOLUL III
Procedura de executare
Titlul executoriu
Art. 22. - Hotărârile judecătorești definitive și irevocabile, prin care s-au admis
acțiunile formulate potrivit dispozițiilor prezentei legi, constituie titluri executorii.
Obligația publicării
Art. 23. - Hotărârile judecătorești definitive și irevocabile, prin care s-au anulat acte
administrative cu caracter normativ, sunt general obligatorii și au putere numai pentru
viitor. Ele se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau, după caz, în
monitoarele oficiale ale județelor ori al municipiului București, la cererea instanței de
executare ori a reclamantului, fiind scutite de plata taxelor de publicitate.
Obligația executării
Art. 24. - (1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie,
să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverință
sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive și irevocabile se va face în termenul
prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data
rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului autorității
publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe
economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
(3) Neexecutarea sau nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile
pronunțate de instanța de contencios administrativ și după aplicarea amenzii prevăzute la
alin. (2) constituie infracțiune și se sancționează cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă de la 25.000.000 lei la 100.000.000 lei.
11
Pagina 12
Instanța de executare
Art. 25. - (1) Sancțiunea și despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică,
respectiv se acordă, de instanța de executare, la cererea reclamantului. Hotărârea se ia în
camera de consiliu, de urgență, cu citarea părților.
(2) Cererea prevăzută la alin. (1) este scutită de taxa de timbru.
(3) Hotărârea pronunțată de instanța de executare poate fi atacată cu recurs în termen de
5 zile de la pronunțare.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică, în mod corespunzător, și pentru punerea în
executare a hotărârilor instanțelor de contencios administrativ date pentru soluționarea
litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative.
Acțiunea în regres
Art. 26. - Conducătorul autorității publice se poate îndrepta cu acțiune împotriva celor
vinovați de neexecutarea hotărârii, potrivit dreptului comun. În cazul în care cei vinovați
sunt funcționari publici, se vor aplica reglementările speciale.
CAPITOLUL IV
Dispoziții tranzitorii și finale
Judecarea cauzelor aflate pe rol
Art. 27. - Cauzele aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi
vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanței.
Completarea cu dreptul comun
Art. 28. - (1) Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de
procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de
autoritate dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile
sau interesele lor legitime, pe de altă parte, precum și cu procedura reglementată de
prezenta lege. Compatibilitatea aplicării unor norme ale Codului de procedură civilă se
stabilește de instanță, cu prilejul soluționării excepțiilor.
12
Pagina 13
(2) Acțiunile introduse de Avocatul Poporului, de Ministerul Public, de prefect și de
Agenția Națională a Funcționarilor Publici, precum și cele introduse împotriva actelor
administrative normative nu mai pot fi retrase.
Corelarea terminologică
Art. 29. - Ori de câte ori într-o lege specială anterioară prezentei legi se face trimitere la
Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 sau generic la instanța de contencios
administrativ, trimiterea se va socoti făcută la dispozițiile corespunzătoare din prezenta
lege.
Dispoziții tranzitorii
Art. 30. - Până la constituirea tribunalelor administrativ-fiscale, litigiile se soluționează
de secțiile de contencios administrativ ale tribunalelor.
Intrarea în vigoare
Art. 31. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Pe aceeași dată se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990, cu modificările
ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art.
75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituția României, republicată.
13