Document
Metodologie criterii
Fișierul original pe site-ul primăriei
PDF · 1,7 MB · modificat pe site: 31.01.2025
Pagina sursă
Cum citez acest document
Document, „Metodologie criterii”, Comuna Fântânele, jud. Iași. Sursa: https://comunafantaneleiasi.ro/wp-content/uploads/2025/01/Metodologie-criterii.pdf (arhivat pe acte-primarii.ro: https://acte-primarii.ro/iasi/fantanele/111812-metodologie-criterii, 09.11.2026)
Semnalează o problemă (text greșit, date personale, document scos de primărie)
Pagina 1
Metodologia de identificare a Zonelor cu Protecție Strictă,
conform Strategiei UE privind biodiversitatea pentru 2030
Pagina 2
Abrevieri
ABA Administrația Bazinală de Apă
AM Autoritatea de Management
APM Agenția pentru Protecția Mediului
ANANP Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate (viitoare ANMAP –
Agenția Națională pentru Mediu și Arii Protejate)
ANCPI Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară
APIA Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură
AS Amenajament Silvic
CE Comisia Europeană
CEE Comunitatea Economică Europeană
CDDA Common Database on Designated Areas
CLC Corine Land Cover (inventar al claselor de utilizare a terenurilor)
DCA Directiva Cadru Apă
EEA Agenția Europeană de Mediu
EIONET European Environment Information and Observation Network
ETRS European Terrestrial Reference System
EU Uniunea Europeană
EUNIS Sistemul de Informații European pentru Conservarea Naturii
FSC Forest Stewardship Council
GIS Sistemul Informațional Geografic
HG Hotărâre de Guvern
IUCN Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii
MMAP Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor
OECM Other effective area-based conservation measures (Zone cu alte
măsuri eficiente de conservare)
OM Ordin de Ministru
ONU Organizația Națiunilor Unite
OUG Ordonanța de urgență a Guvernului
PABH Planul de Amenajare a Bazinului Hidrografic
PMBH Planul de Management al Bazinului Hidrografic
PODD Programul Operațional de Dezvoltare Durabilă
PN Parc Natural
PNRR Planul Național de Redresare și Reziliență
POIM Programul Operațional Infrastructură Mare
POS Mediu Programul Operațional Sectorial Mediu
PVRC Păduri cu Valoare Ridicată de Conservare
ș.a. și altele
SCM Directiva 2008/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului
privind standardelor de calitate a mediului în domeniul apei de
modificare și de abrogare a Directivelor 82/176/CEE,
83/513/CEE, 84/156/CEE, 84/491/CEE, 86/280/CEE ale
2
Pagina 3
Consiliului și de modificare
a Directivei 2000/60/CE
SINCRON Proiectul ”Sistem integrat de Management și Conștientizare în
România a Rețelei Natura 2000 – SINCRON”
SPA Arie de Protecție Specială Avifaunistică
SCI Sit de Importanță Comunitară /
SAC - Arie Specială de Conservare
UE Uniunea Europeană
UNESCO Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură
UP Unitate de Producție
VRC Valoare Ridicată de Conservare
VRSF Starea favorabilă de conservare
WWF Asociația World Wildlife Fund
ZCD Zonă de Conservare Durabilă
ZDD Zonă de Dezvoltare Durabilă a activităților umane
ZEE Zonă Economică Exclusivă
ZMD Zonă de Management Durabil
ZNI Zonă de Non-Intervenție
ZPS Zonă de Protecție Strictă (din parcuri naționale și naturale)
ZPI Zonă de Protecție Integrală (din parcuri naționale și naturale)
3
Pagina 4
CUPRINS
Introducere ............................................................................................................................................ 5
Rezumat ................................................................................................................................................. 7
Metodologiile și criteriile de identificare propuse ............................................................................ 12
1.1. Metodologiile și criteriile propuse pentru identificarea Zonelor de Protecție Strictă în funcție de
tipul ecosistemelor / habitatelor vizate.............................................................................................. 12
1.2. Metodologiile propuse pentru identificarea Zonelor de Protecție Strictă în funcție de tipul ariilor
naturale protejate vizate .................................................................................................................... 57
4
Pagina 5
Introducere
Acest document cuprinde Metodologia pentru implementarea serviciilor/activităților aferente
Contractului de servicii privind elaborarea studiului pentru ”Identificarea zonelor potențiale
de non-intervenție (protecție strictă) în habitate naturale terestre și marine, în vederea
punerii în aplicare a Strategiei U.E. privind pentru 2030” care va fi implementată prin măsuri
și investiții.
Prezentul Contract se desfășoară în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență,
reforma R.2 – Reforma sistemului de management al ariilor naturale protejate,
Una din investițiile incluse este și cea propusă prin măsura de investiții I 3.2. Identificarea
zonelor potențiale de protecție strictă în habitate naturale terestre și marine, în vederea
punerii în aplicare a Strategiei UE privind biodiversitatea pentru 2030.
Prin Programul de Guvernare 2021 – 2024, România și-a asumat, ca până în anul 2030, să
protejeze 30% din suprafața teritoriului național, , iar 10% din această suprafață, să fie cu Zone
Strict Protejate,
În contextul țintei de 10% a Strategiei UE privind biodiversitatea 2030 ”Zonele cu protecție
strictă reprezintă arii naturale protejate desemnate din punct de vedere legal pentru
conservarea și/ sau restaurarea integrității unor zone cu valoare ridicată a biodiversității,
luând în considerare structura ecologică a acestora și procesele naturale determinante;
procesele naturale trebuie să nu fie afectate de presiuni și amenințări antropice asupra
structurii și funcțiilor ecologice, indiferent dacă sursa respectivilor factori antropici se află în
interiorul sau în exteriorul respectivei zone; condiția referitoare la faptul că procesele naturale
trebuie să se desfășoare într-un regim neinfluențat de factorii antropici se traduce în primul
rând prin faptul că regimul de management aplicabil acelor zone va fi unul de non-intervenție,
în sensul controlului strict al activităților umane - vor fi permise doar acele activități care nu
interferează cu procesele naturale sau în fapt contribuie la acestea; de asemenea, în astfel de
zone cu protecție strictă se va permite aplicarea unor măsuri active de management pentru
refacerea și conservarea habitatelor și speciilor de importanță conservativă.”
Referitor la țintele privind ariile naturale protejate, din analiza realizată la nivelul Agenției
Europene de Mediu, România se află sub media UE, atât în ceea ce privește procentul de 30 %
de arii naturale protejate (având 24 % față de 25.5 % media europeană), cât și referitor la ținta
de 10% de arii aflate sub protecție strictă (având mai puțin de 1 %, față de circa 3 % media
europeană).
Astfel, Obiectivul general al Contractului de servicii este reprezentat de realizarea studiului
privind ”Identificarea zonelor potențiale de non intervenție/protecție strictă în habitate
naturale terestre și marine în vederea punerii în aplicare a Strategiei UE privind
biodiversitatea pentru 2030”.
5
Pagina 6
Obiectivele specifice la care contribuie realizarea serviciilor sunt următoarele:
• analizarea cadrului natural național, cu valoare ridicată pentru biodiversitate
• analizarea localizării proiectelor naționale majore de infrastructură de transport
• identificarea zonelor existente și potențiale de protecție strictă, în habitate naturale terestre
și maritime
Pentru fundamentarea propunerilor de zone de non-intervenție/ protecție strictă, este necesară
realizarea de analize/studii și de cartarea zonelor respective.
Datele identificate în cadrul proiectului (zone de non-intervenție/protecție strictă) vor fi supuse
consultărilor și acordului din partea factorilor interesați, în special a proprietarilor și
administratorilor de teren.
6
Pagina 7
Rezumat
Implementarea Contractului de servicii privind elaborarea studiului pentru ,,Identificarea
zonelor potențiale de non intervenție/ protecție strictă în habitate naturale terestre și marine
în vederea punerii în aplicare a Strategiei UE privind biodiversitatea pentru 2030”, se
realizează pe baza prezentei Metodologii.
Analiza documentelor
Pentru elaborarea Metodologiei s-au analizat documente relevante pentru propunerea de
Zone potențiale de non intervenție/Zone de Protecție Strictă și anume:
• Ghiduri și strategii internaționale
- Strategia UE privind biodiversitatea 2030 - Readucerea naturii în viețile noastre;
- Ghidul Comisiei Europene privind desemnarea de arii naturale protejate (inclusiv a
Zonelor de Protecție Strictă);
- Ghidul IUCN pentru Aplicarea Categoriilor de management a ariilor protejate (2008);
- Ghidul Comisiei Europene - Commission Guidelines for Defining, Mapping,
Monitoring and Strictly Protecting EU Primary and Old-Growth Forests;
• Acte legislative
- Actele legislative care au vizat declararea de Parcuri Naționale și Parcuri Naturale
și/sau zonarea internă a acestora, între care OM nr. 552/2003, Hotărârea nr. 230/2003,
Hotărârea nr. 2151/2004, Hotărârea nr. 1581/2005, ș.a. și fișele ariilor naturale
protejate;
- Ordinele de aprobare a Planurilor de management ale ariilor naturale protejate,
elaborate în cadrul POS Mediu și POIM
- Hotărâre de Guvern nr. 763/2015 pentru aprobarea Planului de management și a
Regulamentului Rezervației Biosferei “Delta Dunării”
- Actele legislative referitoare la identificarea, cartarea și protejarea strictă a pădurilor
virgine și cvasi-virgine, în cadrul Catalogului Național - OM nr. 3397/2012, OM nr.
2525/2016 și studiile pentru introducerea în Catalogul național al pădurilor virgine și
cvasivirgine;
- Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de
instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin
(Directiva - Cadru Strategia pentru mediul marin )
• Alte documente relevante
- Rezultatele Proiectului POS Mediu ”Realizarea de seturi de date spațiale în
conformitate cu specificațiile tehnice Directivei INSPIRE pentru ariile naturale
protejate, inclusiv a siturilor Natura 2000, având în vedere optimizarea facilităților de
administrare a acestora”;
- Planurile de management de bazin hidrografic, în conformitate cu Legea Apelor nr.
107/1996 cu modificările și completările ulterioare, precum și HG nr. 392/2023 pentru
aprobarea Planului național de management actualizat aferent porțiunii din bazinul
hidrografic internațional al fluviului Dunărea, de pe teritoriul României;
7
Pagina 8
- Raportările conform Art. 17 al Directivei Habitate și Art. 12 al Directivei Păsări;
- Articole științifice, studii de evaluare a impactului asupra mediului, inclusiv cartări de
habitate realizate în afara rețelei actuale de arii naturale protejate, privind distribuția
speciilor și habitatelor de interes comunitar și conservativ național, al stării de
conservare și al statutului acestora;
- Amenajamentele silvice, în special zonele aflate în categoria de management silvic T1
și T2, precum și pădurile care au o valoare naturală ridicată de conservare, al caror
management pentru exercitarea functiilor de protectie este compatibil cu regimul de
protectie stricta;
- Studii referitoare la desemnarea coridoarelor ecologice pe teritoriul României;
- Planul de amenajare a spațiului maritim și Avizul de mediu emis pentru acest plan;
- Documente și hărți cu localizarea lucrărilor de infrastructură mare (autostrăzi, căi
ferate, lucrări hidrotehnice, etc.).
- Punctul de vedere al WWF, trimis și prezentat în cadrul reuniunii grupului de lucru din
6.09.2023: https://cdn.wwf.ro/uploads/2023/01/18140708/Zone-de-protectie-stricta-
obiectiv-10-abordare-strategica-criterii-de-
identificare.pdf?_gl=1*146ftr9*_gcl_au*MTYwMjIxMjYzNy4xNzI4NTYxNjQ5
- Punctul de vedere al WWF , transmis prin adresa nr. 9 /28.02.2024 și prezentat în cadrul
grupului de lucru organizat online în data de 27.02.2024. Propunerile tehnice se
regăsesc aici: https://wwf.ro/wp-content/uploads/2024/03/Propunerile-WWF-pentru-
identificarea-zonelor-de-%E2%80%9Eprotectie-stricta-in-legatura-cu-ecosistemele-
acvatice-si-cu-peisajele-mozaicate-silvo-pastorale-agro-silvice.pdf
- Punctul de vedere al Agent Green, trimis și prezentat în cadrul reuniunii grupului de
lucru din 6.09.2023
- Punctele de vedere exprimate în ședința de lucru din data de 05.09.2023 (criterii pentru
identificare pentru mediul marin) și 06.09.2023 (criterii de identificare pentru mediul
terestru)
- Studiile de fundamentare pentru înființarea de noi parcuri naționale
- Studiul Primofaro, realizat în anul 2019, de către Euronatur și Agent Green, cu
potențialele păduri seculare cu valoare ridicată de conservare de pe teritoriul
României:https://www.euronatur.org/fileadmin/docs/Urwald-
Kampagne_Rumaenien/PRIMOFARO_24092019_layouted.pdf
- Studiul Pin-Matra 2001/018 al potențialelor păduri virgine și cvasivirgine, realizat de
ICAS în anul 2005: http://www.mmediu.ro/articol/proiect-pin-matra-padurile-virgine-
din-romania/2068
- Studiul Greenpeace, realizat în anul 2017, asupra potențialelor păduri virgine și
cvasivirgine din România:https://www.greenpeace.org/romania/comunicat-
presa/1154/greenpeace-lanseaza-harta-padurilor-virgine-potentiale-din-romania/
- Studiul ICAS, realizat în anul 2007, referitor la singurul Peisaj Forestier Intact (PFI)
din Europa, la sud de Cercul Polar: http://www.tarcu.ro/wp-
content/uploads/2013/06/Referat-final-PFI.pdf
http://www.tarcu.ro/proiecte/peisajul-forestier-intact
- Studiul WWF pentru identificarea zonelor de sălbăticie din sud-vestul țării:
https://wwfeu.awsassets.panda.org/downloads/plan_de_actiune_pentru_zonele_de_sal
8
Pagina 9
baticie_draft.pdf
https://wwfeu.awsassets.panda.org/downloads/anexa_2__metodologia_de_cartare.pdf
Din analiza acestor referințe bibliografice au fost identificate în cadrul documentelor
strategice, realizate sub autoritatea Comisiei Europene, criteriile care vor sta la baza
declarării Zonelor de Protecție Strictă/zonelor de non-intervenție.
Între aceste linii directoare, menționăm:
- Reprezentativitate: Propunerea zonelor de protecție strictă se va face, în primul rând, pe
baza valorilor de biodiversitate, reprezentative la nivel național (de exemplu o tipologie
reprezentativă la nivel național pentru conservarea biodiversității și a resurselor genetice,
inclusiv ecosistemele, habitatele, speciile cu valoare conservativă ridicată, rare, amenințate
sau periclitate), a caror conservare este compatibila cu regimul de protecție strictă astfel
cum este definit prin Ghidurile CE), care devin astfel elemente-criteriu pentru declarare,;
- Funcționalitate: Identificarea zonelor, astfel încât să se asigure funcționalitatea
ecosistemelor protejate și astfel, dimensiunea ariilor propuse să fie suficientă pentru a
putea produce rezultatele așteptate în materie de conservare și să asigure capacitatea de
autoreglare a ecosistemelor. Astfel, rețeaua de zone de protecție strictă cu impact larg (de
ex. “stimulatoare”) care să ia în considerare și zonele deficitare din punct de vedere al
biodiversității. În acest sens vor fi luate în considerare inclusiv suprafețe din afara
actualei rețele de arii protejate.
- Redundanța elementelor criteriu pentru declararea ZPS. Caracteristicile importante ale
biodiversității trebuie să se regăsească în mai multe arii naturale protejate, pentru a garanta
menținerea acestora pe termen lung.
- Proporționalitate: Identificarea zonelor să se facă în mod proporțional, cu acoperire în
toate regiunile biogeografice și proporțional cu ponderea ocupată de diferitele tipuri
de habitate la nivel național (adică păduri, tufărișuri și pajiști, grohotișuri, stâncării și
nisipuri, mlaștini și terenuri înmlăștinate, ape continentale, comunități litorale și halofile);
- Conectivitate: La propunerea zonelor, să se aibă în vedere conectivitatea ecologică a
acestora, prin propunerea unor zone care să aibă funcția de coridor ecologic;
- Participare: Propunerea zonelor să se facă în mod participativ, cu participarea factorilor
interesați și cu luarea în considerare a observațiilor și comentariilor transmise de factorii
afectați (proprietari /administratori);
- Compatibilitatea între poziția/extinderea spațială a zonelor propuse a deveni zone cu
protecție strictă și (i) obiectivele de dezvoltare a infrastructurii de interes major național,
conform Caietului de sarcini, (ii) nevoile de bază ale comunităților locale dependente de
pădure; (iii) să nu blocheze aplicarea principiului continuității recoltelor sustenabile de
lemn prin creearea /accentuarea unor dezechilibre în structura pe clase de vârstă a
arboretelor la nivel de UP.
- Rolurile multiple de protecție îndeplinite de habitate vor fi clar prioritizate în procesul
de selectie și desemnare; în special, ar trebui să se acorde prioritate ecosistemelor care pe
lângă reprezentativitatea valorilor de biodiversitate furnizează și servicii ecosistemice în
situații critice sau a celor care au nevoie de o reziliență sporită pentru a se adapta la
schimbările climatice (inclusiv zonelor care ar putea fi încadrate în criteriile OECM).
9
Pagina 10
De menționat că la nivelul României se va lua în considerare și natura proprietății
terenurilor, dar nu sub formă de criteriu, ci ca filtru în cadrul analizei; validarea finală va lua
în considerare doar reprezentativitatea valorilor de biodiversitate și serviciilor ecosistemice
critice furnizate respectiv funcționalitatea rețelei stabilite în consecință.
Astfel, din totalul de arii naturale protejate la nivel național, vor fi selectate, în mod
coerent, o treime dintre cele mai valoroase și reprezentative arii (reprezentând 10% din
suprafața la nivel național), care să îndeplinească criteriile Zonelor de Protecție
Strictă/zonelor de non- intervenție, în conformitate cu Ghidul Comisiei Europene privind
desemnarea de arii naturale protejate (inclusiv a Zonelor de Protecție Strictă).
Se au în vedere categoriile IUCN ale ariilor naturale protejate, care sunt adecvate pentru
declararea de Zone de Protecție Strictă. Se va accepta, în unele cazuri, posibilitatea de a se
realiza intervenții pentru habitatele seminaturale care depind de un management activ,
cum sunt de exemplu pajiștile.
Vor fi luate în considerare, cu prioritate, ecosistemele/habitatele forestiere, în special
pădurile virgine și seculare (în concordanță cu prevederile - Commission Guidelines for
Defining, Mapping, Monitoring and Strictly Protecting EU Primary and Old-Growth Forests,
2023), dar și alte ecosisteme naturale cu o mare capacitate de sechestrare a carbonului/
bogate în carbon, cum sunt zonele umede (mlaștini, turbării ș.a.), alte ecosisteme acvatice,
pajiști și diferite ecosisteme marine.
În același timp, este important ca habitatele și speciile-criteriu folosite pentru declararea de
Zone de Protecție Strictă, să fie luate în considerare atât ca valori, cât și ca subiecte pentru
reconstrucția ecologică ce survine în urma declarării ca ZPS, în conformitate cu Liniile
directoare elaborate de Comisie, în 2013 - Wilderness in Natura 2000.
Astfel, pe baza criteriilor de declarare identificate, a tipurilor de date existente (hărți
conform actelor legislative de declarare/zonare, planurilor de management ale ariilor protejate,
studiilor și Catalogului pădurilor virgine, raportărilor conform art. 12 și 17, planurilor de
management de bazin ș.a.) și a monitorizărilor planificate pe teren, am propus metodologiile
pentru serviciile/ activitățile cuprinse în Caietul de sarcini.
Metodologiile și criteriile sunt elaborate și prezentate pe două direcții principale de
acțiune:
1.1. Metodologiile și criteriile propuse pentru identificarea Zonelor de Protecție Strictă,
în funcție de tipul ecosistemelor/ habitatelor vizate (pentru habitate forestiere –
păduri, habitate de pajiști, habitate acvatice și habitate marine),
cât și
10
Pagina 11
1.2. Metodologiile propuse pentru identificarea Zonelor de Protecție Strictă, în funcție de
tipul ariilor naturale protejate vizate (pentru Parcuri Naționale, Parcuri Naturale, Situri
Natura 2000, Rezervații științifice și Rezervații naturale).
11
Pagina 12
Metodologiile și criteriile de identificare propuse
Pentru realizarea serviciilor complexe privind identificarea Zonelor de Protecție Strictă,
propunem abordările metodologice ce vizează:
- identificarea Zonelor de Protecție Strictă, în funcție de tipul ecosistemelor/ habitatelor
vizate, respectiv
- identificarea Zonelor de Protecție Strictă, în funcție de tipul ariilor naturale protejate
vizate.
Aceste abordări vor contribui la Metodologia și Planul de lucru realizate pentru îndeplinirea
serviciilor solicitate.
1.1. Metodologiile și criteriile propuse pentru identificarea Zonelor de Protecție Strictă
în funcție de tipul ecosistemelor / habitatelor vizate
Pentru identificarea Zonelor de Protecție Strictă este foarte importantă evaluarea ecosistemelor/
habitatelor naturale, din punctul de vedere al valorii și importanței acestora.
Astfel, propunem criterii și metodologii pentru declararea de ZPS pentru principalele tipuri de
habitate: păduri, tufărișuri și pajiști, grohotișuri, stâncării și nisipuri, mlaștini și terenuri
înmlăștinate, ape continentale, comunități litorale și halofile și zone marine.
1.1.1. Metodologia și criteriile propuse pentru identificarea Zonelor de Protecție Strictă
pentru ecosistemele / habitatele forestiere
Din utilizarea datelor existente rezultă următoarele criterii/direcții de acțiune care să conducă
la identificarea de Zone de Protecție Strictă pentru ecosistemele/ habitatele forestiere. Vor fi
utilizate informațiile din:
- Baza de date a Amenajamentului Silvic (AS)
- Datele din Catalogul Național al Pădurilor virgine și cvasivirgine
- Alte date/studii referitoare la Pădurile virgine și seculare (ex. PRIMOFARO, Situația
Pădurilor virgine din România – realizată de Greenpeace, studiul Pin-Matra)
- Studiile și distribuțiile habitatelor forestiere din cadrul Planurilor de management ale
ariilor naturale protejate
- Documentele referitoare la Pădurile cu Valoare Ridicată de Conservare (VRC)
identificate în procesul de certificare forestieră FSC
În conformitate cu prevederile Ordinului ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 2536/
2022 pentru aprobarea Normelor tehnice privind amenajarea pădurilor, publicat în Monitorul
Oficial al României Partea I, nr. 999/14.10.2022), definirea tipurilor funcționale este
următoarea:
a) tipul I (TI): păduri cu funcții speciale de protecție, în care este interzisă, prin
reglementări, exploatarea de masă lemnoasă sau de alte produse, fără aprobări emise în
12
Pagina 13
baza actelor administrative privind protecția mediului și/sau acordul administratorului
ariei naturale protejate;
b) tipul II (TII): păduri cu funcții speciale de protecție în care nu este permisă
reglementarea procesului de producție lemnoasă - produse principale. În acest tip
funcțional sunt admise lucrări speciale de conservare;
c) tipul III; IV (TIII; TIV): păduri cu funcții speciale de protecție pentru care se
reglementează procesul de producție lemnoasă - produse principale, fiind admise, de
regulă, tratamente care promovează regenerarea naturală.
A. Arborete cu regim strict de protecție cuprinse în arii naturale protejate (rezervații
științifice, rezervații naturale, monumente ale naturii, rezervații ale biosferei,
geoparcuri, parcuri naționale și naturale și ZPS/ZPI-uri de pe cuprinsul acestora.
Din cadrul Bazei de date AS, se vor identifica acest tip de arborete, asociate unor categorii
funcționale adecvate unor Zone de Protecție Strictă. Acestea vor fi verificate cu informațiile
existente în diferite documente ale ariilor naturale protejate, cum sunt Studiile/ fișele de
declarare ale ariilor protejate/ formularele standard, Planurile de management etc. Acest tip de
păduri de pe teritoriul ariilor naturale protejate totalizează 170000 ha la nivel național. Aceste
arborete pot fi identificate în Amenajamentele silvice pe baza următoarelor categorii
funcționale:
Tabel 1 – Categorii și tipuri funcționale ale arboretelor cu regim strict de protecție,
conform Amenajamentelor silvice
Categorie funcțională Tipul
Cod Denumire funcțional
Arboretele cuprinse în rezervații naturale, cu regim strict de
1.5.c TI
protecție
1.5.d Arboretele din păduri constituite în rezervații științifice TI
1.5.f Arboretele declarate monumente ale naturii TI
Arboretele din parcurile naționale incluse, prin planurile de
1.6.a TI
management, în zona de protecție strictă
Arboretele din parcurile naționale incluse, prin planurile de
1.6.b TI
management, în zona de protecție integrală
Arboretele din parcurile naturale incluse, prin planurile de
1.6.f TI
management, în zona de protecție strictă
Arboretele din parcurile naturale incluse, prin planurile de
1.6.g TI
management, în zona de protecție integrală
Arboretele din geoparcuri, incluse prin planurile de management, în
1.6.j TI
zona de protecție strictă a ariilor naturale protejate
1.6.m Arboretele din rezervații ale biosferei incluse în zona strict protejată TI
13
Pagina 14
B. Pădurile virgine și cvasivirgine, pădurile primare și seculare
Pădurile primare și seculare din România sunt considerate a fi pădurile virgine, cvasivirgine,
fiind incluse și pădurile din Siturile UNESCO. Vor fi analizate pădurile primare și seculare,
foarte valoroase și importante pentru identificarea de Zone de Protecție Strictă, așa cum sunt
definite conform Liniilor directoare ale Comisiei - Commission Guidelines for Defining,
Mapping, Monitoring and Strictly Protecting EU Primary and Old-Growth Forests.
Tabel 2 – Diferențierea terminologiei pentru pădurile primare și seculare
Pădure primara: "Pădure regenerată Pădure seculara/(pădure primară
natural din speciile autohtone de arbori, în bătrână) Old-Growth Forests: "Un arboret
care nu există indicii vizibile clare ale sau o zonă formată din specii autohtone de
activităților umane, iar procesele ecologice arbori care s-au dezvoltat predominant prin
nu sunt perturbate în mod semnificativ." procese naturale, care prezintă structuri și
Note explicative: dinamici naturale asociate cu fazele târzii de
a. Definiția include atât pădurile virgine, dezvoltare (ca vârsta) în pădurile primare
cât și cele gestionate, care corespund sau neperturbate de același tip. Semnele
definiției. activităților umane anterioare pot fi vizibile,
b. Această definiție include pădurile în dar ele dispar treptat sau sunt prea limitate
care populațiile indigene sunt angrenate în pentru a perturba în mod semnificativ
activități tradiționale de administrare a procesele naturale.”
pădurilor care corespund definiției. Note explicative:
c. Această definiție include pădurile cu a. Această definiție include arborete
semne vizibile de daune abiotice (de forestiere care provin nu numai din
exemplu: furtuni, zăpadă, secetă și incendii) regenerarea naturală, ci și din plantarea
și daune biotice (de exemplu cauzate de speciilor autohtone de arbori sau prin
insecte, dăunători și boli). însămânțare (cu condiția ca acestea să
d. Definiția exclude pădurile în care îndeplinească restul definiției).
vânătoarea, braconajul, capturarea cu b.
capcane sau recoltarea au cauzat pierderea c. Această definiție poate include arboretele
unor specii autohtone semnificative sau care prezintă semne vizibile de daune
perturbarea proceselor ecologice. abiotice (de exemplu: furtuni, zăpadă, secete
e. Pădurile primare au o serie de și incendii) și daune biotice (de exemplu:
caracteristici-cheie: cauzate de insecte și boli), care se înscriu în
• ele prezintă dinamica naturală a situații de pierdere temporară ale
pădurilor, cum ar fi compoziția naturală a indicatorilor definitorii prezentați mai jos,
speciilor de arbori, apariția lemnului mort, din cauze naturale, cum ar fi dăunătorii,
structura naturală potrivit vârstei și procese furtunile, sau alte perturbări naturale. În acest
naturale de regenerare; caz, chiar dacă o parte dintre indicatorii
• zona este suficient de mare pentru a-și definitorii sunt temporar absenți, obiectivul
menține procesele ecologice naturale; de protecție strict ar trebui să rămână
• Nu a existat nici o intervenție umană neschimbat.d. Pădurile cu semne vizibile ale
semnificativă cunoscută, sau ultima unei activități umane anterioare nu sunt
14
Pagina 15
intervenție umană semnificativă a fost cu excluse din definiția pădurilor seculare, cu
suficient de mult timp în urma pentru a excepția cazului în care magnitudinea
permite compoziției și proceselor naturale impactului activității este de așa natură încât
ale speciilor să se restabilească. să respecte indicatorii privind pădurile
seculare prezentați mai jos e. Arboretele
forestiere seculare nu includ arboretele pentru
care este reglementat procesul de productie și
pot include activități silvice de mică
intensitate a impactului asupra ecosistemului,
precum lucrările speciale de conservare.
Conform Orientărilor Comisiei pentru definirea, cartografierea, monitorizarea și protejarea
strictă a pădurilor primare și seculare din UE (pp 10-11), la categoria pădurilor seculare (old
growth) se recomandă atingerea unor indicatori principali și a cel puțin doi indicatori
complementari după cum urmează:
Indicatori principali:
1. Specii native:
Pădurile seculare sunt compuse din specii native. Cu toate acestea, prezența unui număr redus
de specii de arbori alohtoni nu ar trebui să descalifice o pădure de la a fi desemnată/considerată
pădure seculară, dacă aceștia nu perturbă în mod semnificativ procesele ecologice.
2. Lemnul mort
Pădurile seculare se caracterizează prin proporții ridicate și diverse ale lemnului mort pe picior
și pe sol. Cantitatea și tipul de lemn mort pot varia foarte mult de la o pădure bătrână la alta (în
funcție de tipul de pădure, de condițiile locale de mediu și de istoricul perturbărilor recente).
3. Arbori bătrâni sau mari
Pădurile seculare se caracterizează adesea printr-un volum mare de arbori pe picior în raport
cu stadiile anterioare de dezvoltare pentru tipul de pădure dat și condițiile locale de creștere,
precum și prin prezența unor arbori seculari sau mari, dintre care unii pot atinge vârsta maximă
cunoscută pentru specia respectivă în condițiile locale.
Indicatori complementari:
4. Originea arboretului
Cele mai multe arborete de păduri seculare provin din regenerare naturală, dar unele păduri
semănate sau plantate pot corespunde definiției, dacă li se acordă suficient timp pentru a
dezvolta caracteristicile pădurilor seculare.
5. Complexitatea structurală
Pădurile seculare se caracterizează în general prin complexitate structurală. Aceasta poate
include o structură a coronamentului cu mai multe straturi, diversitate structurală orizontală și
structuri de microrelief ale solului, cum ar fi movile cauzate de dezrădăcinari.
6. Arbori de habitat
Pădurile seculare sunt deseori caracterizate de o densitate și o diversitate ridicată de
microhabitate asociate arborilor. Acestea sunt definite ca fiind o "structură distinctă, bine
delimitată, care apare pe suprafețe cu arbori sau lemn mort pe picior, care constituie un substrat
15
Pagina 16
sau un loc de viață special și esențial pentru speciile sau comunitățile de specii cel puțin în
timpul unei părți a ciclului lor de viață pentru a se dezvolta, hrăni, adăposti sau reproduce.
7. Specii indicator
Pădurile seculare găzduiesc adesea specii cu faze de dezvoltare târzie, specifice unui anumit
tip de pădure. Printre acestea se pot număra specii aflate pe lista roșie a Uniunii Internaționale
pentru Conservării Naturii.
Menționăm faptul că, tot în cadrul aceluiași ghid se face referire la faptul că în cadrul Comisiei
Europene, grupurile de lucru pentru Directivele Habitate și Păsări, au consemnat printr-o notă
tehnică faptul că ”multe zone strict protejate nu vor fi zone de non-intervenție. În aceste cazuri,
doar activitățile limitate și bine controlate, care nu interferează cu procesele naturale sau care
nu interferează cu procesele naturale care le îmbunătățesc vor fi permise.” Mai mult, acestea
situații trebuie evaluate de la caz la caz, activitățile permise pot include:
• cercetarea științifică
• prevenirea dezastrelor naturale (de exemplu, incendii de vegetație)
• controlul speciilor exotice invazive; activități și instalații neinvazive;
• activități recreative neintruzive și strict controlate, atunci când aceste activități sunt
compatibile cu obiectivele de conservare ale zonelor.
În practică, acest lucru înseamnă că regimurile de gestionare ale pădurilor de producție trebuie
să fie excluse din pădurile primare și din pădurile seculare.
În România, procesul de definire a pădurilor primare și seculare de tip Old Growth Forests a
fost o preocupare încă din 2011, fiind finalizat în 2016/2017, când a fost reflectat prin conceptul
de „păduri virgine și cvasivirgine”. Având în vedere specificul național, dar și regional (N.B. a
se vedea definirea pădurilor virgine și cvasivirgine la nivelul Convenției Carpați), s-a încercat,
printr-un proces participativ în care au fost implicați în mod transparent factorii interesați
relevanți, să se surprindă acel grad de naturalete care a evoluat fără o influență antropică
semnificativă, fiind vizate tocmai structurile de tip „old-grow forest” pentru a permite o
identificare expeditivă. Acest lucru este considerat important la nivel național/regional pentru
a face diferența față de pădurile gospodărite, care au fost, în mod deliberat, conduse pentru a
atinge o structură similară prin practici silviculturale apropiate de natură (de exemplu, perioade
lungi de rotație sau sistemul de selecție).
Se va identifica acest tip de păduri virgine și cvasivirgine, foarte valoroase și importante
pentru declararea de Zone de Protecție Strictă, conform OM nr. 3397/2012 (vezi tab. 2),
respectiv OM nr. 2525/2016.).
Tabel 3 – Definirea și criteriile propuse pentru pădurile virgine și cvasivirgine
Pădurea virgină este acea pădure care Pădurea cvasivirgină este pădurea virgină
s-a format și dezvoltat exclusiv sub acțiunea din trecut, care, între timp, a suferit
factorilor naturali și în care procesele modificări antropice observabile,
16
Pagina 17
ecosistemice în dinamica lor, se produc fără nesemnificative asupra structurii, stațiunii și
nici o influență antropică directă sau proceselor ecosistemice.
indirectă.
Criteriul 1: Naturalitatea Criteriul 1: Naturalitatea
Indicatori: Indicatori:
1.1. Compoziție și distribuție naturală a 1.1. Compoziție și distribuție naturală a
speciilor componente. speciilor componente.
1.2. Prezența unor structuri complexe 1.2. Prezența unor structuri complexe
stratificate în plan vertical și mozaicat în plan stratificate în plan vertical și mozaicat în
orizontal, fiind evidentă textura specifică plan orizontal, fiind evidentă textura
constituită din faze de dezvoltare — specifică constituită din diverse faze de
regenerare, tinerețe, maturitate/ optimală, dezvoltare. Pot lipsi unele faze de
terminală/ bătrânețe, dezagregare. dezvoltare, cu deosebire faza de dezagregare
1.3. Biodiversitate accentuată, inclusiv sub sau faza de regenerare.
raportul dimensiunilor și vârstei arborilor, 1.3. Biodiversitate ridicată, inclusiv sub
unii dintre aceștia având vârste apropiate de raportul dimensiunilor și vârstei arborilor,
limita longevității fiziologice. unii dintre aceștia având elemente de arboret
Frecvent, structura plurienă și relativ cu vârste de peste 150 de ani. Frecvent,
plurienă. structura plurienă și relativ plurienă.
1.4. Lipsa intervențiilor silviculturale și a 1.4. Lipsa intervențiilor silviculturale în
celorlalte activități antropice, inclusiv a ultima perioadă de 30 de ani. Se admit cel
pășunatului domestic. mult 5 cioate vechi la hectar, având diametre
Nu se admit cioate. de peste 15 cm, aflate în diferite stadii de
1.5. Prezența frecventă a lemnului mort pe descompunere.
picior și la sol, aflat în diferite stadii de 1.5. Prezența lemnului mort pe picior și la
descompunere. sol, aflat în diferite stadii de descompunere.
1.6. Consistența (indicele de închidere a 1.6. Consistența — indicele de închidere a
coronamentului) naturală, adecvată coronamentului — naturală sau apropiată de
condițiilor staționale, variabilă în raport cu aceasta (diminuată cu cel mult 0,2) adecvată
faza de dezvoltare. În condiții staționale condițiilor staționale, variabilă în raport cu
precare, consistența este mult subunitară faza de dezvoltare. În condiții staționale
(Molidiș de stâncărie calcaroasă, Molidiș cu precare, consistența este mult subunitară.
Polytrichum). 1.7. Sol nealterat de eroziune datorată
1.7. Sol nealterat (cu excepția eroziunii intervențiilor antropice. Se admit drumuri
produse natural). vechi de exploatare, dar acestea sunt
1.8. Absența drumurilor și construcțiilor în neutilizate și acoperite în mod natural cu
pădure, cu excepția unei infrastructuri litieră, plantule, arbuști, arbori și/sau plante
necesare managementului de cercetare ierboase.
științifică și a unor trasee tematice 1.8. Absența drumurilor și construcțiilor în
și/sau turistice, precum și pichetarea limitelor pădure sau existența unor drumuri care nu au
amenajistice. fost utilizate în ultima perioada de 30 ani.
1.9. Accesibilitate dificilă sau restricționată. Fac excepție infrastructura managementului
17
Pagina 18
de cercetare științifică și a unor trasee
tematice și/sau turistice, precum și
pichetarea limitelor amenajistice.
Criteriul 2: Mărimea suprafeței și limite Criteriul 2: Mărimea suprafeței și limite
Indicatori: Indicatori:
2.1. Mărimea suprafeței pădurilor virgine 2.1. Mărimea suprafeței pădurilor
(ansamblul unităților amenajistice) va fi de cvasivirgine (ansamblul unităților
cel puțin 20 de hectare (fără fragmentele care amenajistice) va fi de cel puțin 30 de
nu corespund criteriilor de selecție), cu hectare (fără fragmentele care nu corespund
excepția ecosistemelor rare și de mare interes criteriilor de selecție), cu excepția
ecologic (ecosisteme cu Pinus cembra, ecosistemelor rare și de mare interes
ecosisteme unicat din Delta Dunării s.a.) ecologic (ecosisteme cu Pinus cembra,
pentru care suprafața minimă va fi de 10 ecosisteme unicat din Delta Dunării ș.a.)
hectare. Ecosistemele rare și de mare pentru care suprafața minimă va fi de 10
interes ecologic vor fi înconjurate de zone hectare. Ecosistemele rare și de mare interes
tampon de protecție. ecologic vor fi înconjurate de zone tampon
2.2. Dispunere continuă (compactă) a de protecție.
pădurii, astfel încât să se asigure autoreglarea 2.2. Dispunere continuă (compactă) a
și perpetuarea ecosistemului. pădurii, astfel încât să se asigure
2.3. Limite naturale (culmi, văi, pâraie, autoreglarea și perpetuarea ecosistemului.
liziera pădurii ș.a.), astfel încât pădurii 2.3. Limite naturale (culmi, văi, pâraie,
selectate să i se asigure stabilitate la acțiunea liziera pădurii ș.a.), astfel încât pădurii
factorilor externi, fără ca aceste limite să selectate să i se asigure stabilitate la acțiunea
se suprapuna în mod obligatoriu cu limitele factorilor externi, fără ca aceste limite să se
parcelare. suprapună în mod obligatoriu cu limitele
2.4. Se pot include și eventuale suprafețe care parcelare. Pădurea cvasivirgină poate fi
nu corespund criteriilor de selecție, fără ca marginită și de limite artificiale: drumuri
aceste suprafețe să depășească 10–15% din permanente, culoare pentru linii de înaltă
suprafața totală a arboretelor care îndeplinesc tensiune, căi ferate s.a..
condițiile de selecție. 2.4. Suprafețele care nu corespund criteriului
2.5. Frecvent, configurație fragmentată a de naturalitate (criteriul 1), nu pot depăși
suprafeței terenului (cauzată de antrenarea 15% din suprafața totală a arboretelor care
solului din jurul rădăcinilor principale ale îndeplinesc criteriile de selecție.
arborilor mari, doborâți natural).
Vor fi identificate și declarate ca Zone de Protecție Strictă, în primul rând, pădurile virgine și
cvasivirgine din cadrul Catalogului Național, în conformitate cu OM nr. 3397/2012, OM nr.
2525/2016și ghidul elaborat de către Ministerul Mediului:
http://www.mmediu.ro/articol/ghidul-de-bune-practici-privind-intocmirea-si-verificareastudiilor-de-identificare-a-padurilor-virgine-cvasivirgine/3237. Pădurile incluse în Catalogul
Național al Pădurilor Virgine și Cvasi-virgine însumează cca 71000 ha (care se suprapun cu
cele menționate la categoria A).
18
Pagina 19
La acestea se vor adăuga Pădurile declarate Păduri de fag vechi și primare din Carpați și din
alte regiuni ale Europei (de pe teritoriul românesc), înscrise în Patrimoniul Universal
UNESCO, care se suprapun doar partial cu suprafetele deja incluse in Catalogul National. De
asemenea, va fi luată în considerare pentru a fi declarată ZPS, subzona tampon de protecție
(conform Ghidului IUCN). Există deja identificate suprafețe de păduri virgine și cvasivirgine,
ca urmare a declasificării, care nu sunt incluse în Catalogul Național, dare care vor fi luate în
considerare în analiză pentru Zone de Protecție Strictă.
Vor fi avute în vedere și alte păduri virgine și cvasivirgine ce vor fi identificate prioritar,
utilizând criteriile din OM nr. 3397/2012, precum și ghidul elaborat de către Ministerul
Mediului: http://www.mmediu.ro/articol/ghidul-de-bune-practici-privind-intocmirea-siverificarea-studiilor-de-identificare-a-padurilor-virgine-cvasivirgine/3237.
Pentru identificarea acestor păduri se va urmări încadrarea funcțională din Amenajamentul
silvic după cum urmează:
Tabel 2 – Categorii și tipuri funcționale ale pădurilor seculare conform
Amenajamentelor silvice
Categorie funcțională Tipul
Cod Denumire funcțional
1.5.j Arboretele din păduri virgine TI
1.5.o Arboretele din păduri cvasivirgine TI
1.5.p Arboretele incluse în păduri naturale seculare de valoare deosebită T II
Arboretele din siturile naturale ale patrimoniului universal
1.6.q TI
UNESCO, incluse în zona strict protejată
Arboretele aflate în subzona de tampon de protecție a siturilor
1.6.r TI
UNESCO
În plus, față de încadrarea din amenajamentele silvice de stat, private și ale UAT, în categoria
1.5.p vor fi selectate preliminar (GIS/AS) toate arboretele pentru care nu se reglementează
procesul de producție.
Pentru evidențierea acestei categorii de arborete, atât în ariile naturale protejate, cât și în afara
acestora este esențială consultarea amenajamentelor silvice la nivel național și veificarea în
teren a validării arboretelor de acest gen. Verificarea în teren va fi realizată în perioada de
implementare a contractului. De asemenea, poate fi necesară colectarea de informații de la
administratorii/proprietarii acestor zone.
19
Pagina 20
C. Alte păduri cu înalt grad de naturalitate și care îndeplinesc roluri multiple de
protecție
În cadrul suprafețelor potențiale de protecție strictă, se va acorda atenție și zonelor forestiere
care nu se califică drept Păduri Seculare de tip Old-Growth Forests (adică nu respectă toate
criteriile și indicatorii stabiliți prin legislatia națională), dar care totuși îndeplinesc următoarele
criterii:
Rol de protecție multifuncțional
Include arborete pentru care (i) nu se reglementează procesul de producție (TI, TII) și al
căror (ii) management este compatibil cu regimul de protecție strictă.
Condiția de “a nu fi reglementat prosesul de producție” se impune pentru a face distincția față
de arboretele cu structuri naturale, dar care sunt astăzi menținute /conduse în mod deliberat ca
rezultat al sistemului de gospodărire apropiat de natură planificat. Este esențial să se facă
această distincție pentru a permite continuitatea în timp și spațiu al acestui sistem silvicultural
ce prezintă multiple beneficii sub raportul serviciilor ecosistemice.
Indicatori de naturalitate
→ Fitocenozele edificate de specii native conform condițiilor de mediu locale, regenerate
în mod natural;
→ Ecosisteme cu structuri complexe, conțin diferite stadii de dezvoltare, care formează un
mozaic pe orizontală și cu o structură verticală stratificată;
→ Densitatea ridicată a “arborilor habitat” și prezența „arborilor veterani” care au ajuns la
senescență este esențială (arbori din generațiile anterioare, muribunzi din cauza
senescenței);
→ Prezența arborilor bătrâni, care au mai mult de jumătate din vârsta fiziologică (adică
peste 150 – 250 de ani pentru principalele specii forestiere), și care sunt dominanți
(adică acoperă cel puțin 35% din suprafață);
→ Prezența lemnului mort pe picior și căzut, în toate stadiile de degradare și pe întreaga
suprafață a pădurii, în care cea mai mare parte a volumului de lemn mort provine de la
cei mai mari arbori care au atins senescența și au murit;
→ Consistență naturală în funcție de tipul natural de pădure și de condițiile staționale.
Nota: Acești indicatori ar trebui considerați în mod cumulativ.
Aceste păduri vor fi supuse unui regim de protecție strictă – regim de ocrotire (TI) tocmai
pentru a susține restabilirea (pe termen mediu) al unui echilibru pe clase de vârstă a arboretelor
la nivel de peisaj forestier. Fiind supuse unui regim de protecție strictă este de așteptat ca pe
termen lung să ajungă și acestea la o structură apropiată de pădurile seculare de tip old growth
forests.
D. Habitate forestiere prioritare, ecosisteme rare, vulnerabile, periclitate
Habitate naturale prioritare reprezintă cele mai valoroase habitate de interes comunitar,
protejate la nivelul UE, prin Directiva Habitate.
În România sunt prezente următoarele tipuri de habitate prioritare forestiere de interes
20
Pagina 21
comunitar, conform clasificării Directivei Habitate:
- 91E0* Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion
incanae, Salicion albae) – habitat forestier marginal situat la tranziția între ecosistemele
terestre și cele acvatice de apă dulce curgătoare, în general puternic periclitat antropic
prin intervenții atât asupra biocenozelor cât și asupra ecotopului acestuia.
- 9180* Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene – habitat de
tip forestier, edificat de specii de arbori care se dezvoltă la baza stâncilor, pe versanți
abrupți, pe grohotișuri; acest tip de habitat este compus din specii de arbori cu o
incredibilă adaptabilitate de a vegeta în aceste condiții particulare extreme; este indicată
non-intervenția în integralitate a tipului de habitat, întrucât eliminarea fitocenozei poate
înrăutăți condițiile de habitat, iar regenerarea pe aceste condiții extreme este dificilă
după tăiere.
- 91D0* Turbării cu vegetație forestieră – vegetația forestieră este reprezentată de păduri,
dar adesea rarițti de: molid, pin silvestru, mesteacăn, precum și tufărișuri de jneapăn
din etajul boreal și alpin, care vegetează în condiții staționale extreme, pe substrat
turbos – pe zonele marginale între terenurile cu soluri normale, productive și zone de
turbării propriu-zise, cu apă stagnantă sau încet curgătoare, în condiții de climat rece
montan.
- 91H0* Vegetație forestieră panonică cu Quercus pubescens – habitatul forestier este
reprezentat de păduri de stejari xerofili care vegetează la marginea și pe dealurile
Câmpiei Panonice, în stațiuni cu expoziție sudică și extrem de uscate, pe soluri
superficiale, adesea pe substrate calcaroase; habitat cu prezență rară.
- 91I0* Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp. – habitat reprezentat de
vegetație xerotermofilă din câmpiile din sud-estul Europei. Acest tip de habitat, care
forma odată vegetația naturală a Europei de sud-est, este foarte fragmentat, iar
suprafața ocupată este în prezent mult redusă (apare în general pe zone de câmpie și
dealuri joase, unde pădurile au fost restrânse în ultimele sute de ani, pentru utilizarea
ân scop agricol a terenurilor).
- 9530* Vegetație forestieră sub-mediteraneană cu endemitul Pinus nigra ssp. banatica
- habitatul cuprinde păduri situate în general, în etajul montan mediteranean, pe substrat
dolomitic, dominate de pini din grupul Pinus nigra; în România acest tip de habitat
apare sub formă de rariști de pin negru (Pinus nigra subsp. pallasiana) în zona Banat,
reprezentând o disjuncție nordică a pinetelor din vestul Peninsulei Balcanice. Habitatul
este localizat doar în această zonă a țării și reprezintă o particularitate specifică;
habitatul are o foarte bună reprezentare în Parcul Național Domogled- Valea Cernei; pe
suprafețe mici, apare și la Cazanele Dunării – Svinita și în Munții și platoul Mehedinți.
Suprafețele ocupate de habitate forestiere de interes conservativ prioritar, aflate în stare
favorabilă de conservare vor fi propuse în integralitatea lor pentru desemnarea de zone
de strictă protecție conform Strategiei UE. Pentru identificarea acestora se vor folosi atât
amenajamentele silvice, cât și informațiile din Planurile de management ale ariilor
naturale protejate respective (distribuția habitatului și evaluarea stării de conservare a
acestuia).
21
Pagina 22
De asemenea, se va urmări identificarea, pe cât posibil pe baza documentațiilor existente, a
suprafețelor cu habitate de interes comunitar din următoarele tipuri de habitate cu valoare
conservativă ridicată, situate în arii naturale protejate și chiar în vecinătatea acestora:
- 91AA Vegetație forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos - este un habitat format din
păduri extrazonale dominate de stejar pufos, cu flora submediteraneană, cu distribuție
insulară, în sudul și sud-estul României: în Dobrogea, în Moldova de sud – în
patrulaterul Galați-Tecuci-Bârlad-Râul Prut, în Câmpia și Defileul Dunării, pe zona de
silvostepă - subzona silvostepei cu păduri de stejari termofili.
- 91Q0 Păduri relictare de Pinus sylvestris pe substrat calcaros – apare în etajul nemoral,
pe roci în general calcaroase, pe sub formă de enclave, fragmentat, pe suprafețe mici.
Fitocenozele sunt dominate de Pinus sylvestris și, în general, ocupă suprafețe reduse
intercalate între alte tipuri de habitate zonale.
- 91X0 Păduri dobrogene de fag – habitatul este un relict al vremurilor în care platforma
Podișului Nord Dobrogean și Munții Macinului au avut altitudine mult mai ridicată și
era acoperită de vegetație specifică zonelor montane și de dealuri înalte; în prezent, este
rămas pe suprafețe reduse și izolate, în condițiile climatului stepic al Dobrogei. Nucleul
principal rămas în prezent este în Rezervația naturală Valea Fagilor din Luncavita,
Măcin, dar fragmente reziduale (rămășite ale unor suprafețe mai extinse în trecut) și
izolate (porțiuni de sub 0,1 ha, constând din grupuri care conțin maxim 20 de arbori de
fag) se apreciază că se mai găsesc și în Niculițel și Casimcea.
- 9420 Păduri de Larix decidua și/sau Pinus cembra din regiunea montană - habitatul
cuprinde păduri și rariști de molid din etajul boreal, situate la altitudini de 1600 – 1900
m, în stratul arborilor alături de molid (Picea abies) apar mai rar zâmbru (Pinus
cembra), iar în unele zone ale țării și/sau larice (Larix decidua), cu acoperire redusă -
sub 60% și înălțimi reduse; frecvent arborii sunt în grupe de câteva exemplare.
Habitatele de rariște reprezintă habitate de tranziție între pădure, către habitatele de
tufărișuri și pajiștile alpine și subalpine.
În general, tipurile de habitate forestiere de interes comunitar prezentate, au și o corespondență
cu tipurile de habitate românești cu valoare ridicată de conservare.
Există însă și o serie de habitate românești – definite conform nomenclatorului habitatelor din
România, care au o foarte mare valoare conservativă, prin raritatea lor și pentru biodiversitate,
dar care nu au corespondent în nomenclatorul habitatelor de interes comunitar.
Acestea vor fi, de asemenea identificate în cea mai mare măsura posibilă, atât în interiorul
rețelei de arii naturale protejate existente, cât și în afara acestora, pentru a fi propuse pentru
conservare strictă:
- R4403 Păduri danubian-panonice de anin negru (Alnus glutinosa) cu Iris pseudacorus,
care are apariții rare în zone de mlaștini din lunci și câmpiile joase. Acest habitat a fost
în trecut foarte răspândit în mlaștinile din Câmpia de Vest, ulterior suprafața ocupată s-
a redus și fragmentat prin modificarea condițiilor staționale propice dezvoltării
fitocenozelor specifice acestuia, prin lucrări de desecare și îndiguire care au survenit pe
acest teritoriu. În zonele de sud și est ale țării, acest habitat apare rar în mlaștini din
lunci, pe zona pădurilor de stejar (Jiu, Câlnistea, pe mici zone care însoțesc salba de
22
Pagina 23
lacuri din jurul Bucureștiului, în zona izvoarelor de coastă cu curs foarte lent etc.).
Fitocenoza forestieră este dominată în etajul superior al arborilor, de aninul negru
(Alnus glutinosa), iar în covorul ierbos, foarte dezvoltat apar speciile caractersitice
Carex elongata, Carex paniculata, precum și alte specii de Carex (C. acutiformis, C.
riparia, C. elongata, C. paniculata ș.a), Iris pseudacorus și Thelypteris palustris.
În timp ce aninișurile de anin alb (habitat cod R4401 în clasificarea națională) și cele
de anin negru (habitat românesc R4402), care constituie habitatul de interes comunitar
prioritar 91E0* vegetează în lunci montane și colinare, dezvoltându-se în mod specific
în zone limitrofe cursurilor de apă (dulce) și pe depunerile aluviale (mai grosiere la
munte și mai fine – pietris, nisip, soluri de tip aluviosol pe zone de deal și câmpie),
habitatul R4403 se dezvoltă în mod specific pe terenuri mlăștinoase, pe soluri de tip
gleisol, în zone depresionare din câmpii sau din lunci, continuu aprovizionate cu apî
din râuri sau izvoare. În aceste condiții, adesea arborii de anin negru se dezvoltă pe
rădăcini înălțate deasupra nivelului apei stagnante – “picioroange”.
- R4164 Păduri balcanice de nuc (Juglans regia) și sâmbovină (Celtis australis) cu
Scutellaria pichleri, care poate fi identificat în sudul Podișului Mehedinți și în Defileul
Dunării, în etajul nemoral, subetajul pădurilor de gorun și de amestec cu gorun, pe zone
foarte restrânse. Asocierile vegetale specifice acestui habitat sunt caracteristice unor
condiții staționale “de nișă”, asemenea habitatului de interes cumunitar prioritar 9180*;
relieful este de bolovănișuri la baza pereților stâncosi și a versanților abrupți, pe zone
altitudinale joase 100-300 m. Fitocenoza forestieră este edificată de specii europene
submediteraneene și caucaziene, speciile edificatoare din etajul superior fiind
sâmbovina (Celtis australis) și nucul comun (Juglans regia). Stratul ierburilor și
subarbuștilor este bine dezvoltat, cu multe specii termofile-submediteraneene, între
care apare specia caracteristică Scutellaria pichleri.
- Păduri de liliac sălbatic (de exemplu Rezervația de la Ponoarele, județul Mehedinți),
păduri de alun turcesc (de exemplu Rezervația Gorganu, județul Mehedinți), păduri din
albiile râurilor, alte ecosisteme forestiere rare etc.
Aceste habitatele forestiere cu valoare conservativă ridicată, habitate rare și/sau care vegetează
în condiții particulare, extreme, habitate marginale vor fi identificate pe baza documentațiilor
existente: hărți de distribuție pentru ariile protejate unde există studii de cartare-inventariere,
iar acolo unde nu există planuri de management și în afara ariilor naturale protejate - pe baza
amenajamentelor silvice.
Se va evalua prezența habitatelor prin studierea și coroborarea informațiilor privind: tipuri
staționale, tipuri naturale de pădure, descrierea arboretelor, caracterul tipului de pădure etc.
Informații ajutătoare pentru identificarea ecosistemelor marginale cu vegetație forestieră se pot
obține din încadrarea funcționala a arboretelor, dar este obligatoriu ca această informație să fie
completată cu descrieri de vegetație. În acest sens exemplificăm tabelul de mai jos:
Tabel 3 – Încadrare funcțională a arboretelor care ajută la identificarea habitatelor de
importanță conservativă, prezentate la punctul C
23
Pagina 24
Categorie funcțională Tipul
Cod Denumire funcțional
Arboretele situate pe stâncării, pe grohotișuri și pe terenuri cu eroziune
în adâncime și pe terenuri cu înclinare mai mare de 30 pe substrate de
1.2.a flis (facies marnos, marno-argilos și argilos), nisipuri, pietrișuri și loess, T II
precum și cele situate pe terenuri cu înclinare mai mare de 35, pe alte
substrate litologice
1.2.c Arboretele/Benzile de pădure din jurul golurilor alpine T II
1.2.i Arboretele situate pe terenuri cu înmlăștinare permanentă T II
Arboretele din stepă și silvostepă cu condiții grele de regenerare, cu
1.3.a T II
excepția zăvoaielor și pădurilor de luncă din aceste zone
Arboretele de stejar pedunculat din zona de câmpie, cu condiții grele de
1.3.b T II
regenerare
Arboretele de stejar pufos și brumăriu, din silvostepă, cu condiții grele
1.3.c T II
de regenerare
Lizierele situate de-a lungul trupurilor de pădure din zona de câmpie și
1.3.f T II
coline joase
1.3.i Jnepenișuri TI
1.3.h Arboretele situate în condiții foarte grele de regenerare T II
1.3.m Pădurile situate în vecinătatea Mării Negre și a lacurilor litorale T II
1.5.e Arboretele constituite în zone de protecție a monumentelor naturii T II
1.5.u Arboretele din ecosisteme forestiere rare, amenințate sau periclitate T II
Arboretele din parcurile naționale din zona de conservare durabilă
1.6.c constituite din primul rând de parcele limitrofe zonei de protecție T II
strictă/integrală
1.6.n Arboretele din rezervațiile biosferei, incluse în zona tampon T II
Habitate marginale vor fi studiate și pe unitățile din amenajamente încadrate ca: T (talveg), N
(teren neproductiv pentru producție silvică), uneori chiar V (teren pentru hrana vânatului – a
faunei sălbatice), Acestea fiind analizate de la caz la caz, fara a fi incluse terenuri cu halde de
steril sau altele asemenea (de exemplu).
Pentru habitatele identificate se vor constitui zone potențiale de non-intervenție, urmărind ca
acolo unde suprafața ocupată este redusă, zona propusă să înglobeze și suprafețe limitrofe zonei
ocupate efectiv de habitatul forestier (“buffer zone”). De asemenea, identificarea zonelor de
importanță conservativă specială în afara rețelei de arii protejate existentă, poate oferi indicii
importante pentru constituirea coridoarelor ecologice (spre exemplu: de-a lungul cursurilor de
apa care leagă situri existente, înglobând habitate ripariene, benzi de pădure din jurul golurilor
alpine/subalpine etc.), precum și pentru constituirea de noi arii protejate.
E. Păduri cu Valoare Ridicată de Conservare
24
Pagina 25
O alta categorie de arborete care urmează a fi identificate în vederea declarării de Zone de
Protecție Strictă, este reprezentată de zonele din fondul forestier național, constituite ca Păduri
cu valoare ridicată de conservare (PVRC), în cadrul procedurilor de obținere a certificării
FSC și care sunt, în prezent, gospodărite în regim de management conservativ, asumat de către
proprietari/administrator, pentru asigurarea cerințelor de management, conform standardului
FSC (Forest Stewardship Council). Certificarea FSC acreditează promovarea unui
management forestier responsabil în păduri, garantând că lemnul utilizat în produsele
certificate provine din păduri gestionate durabil, pe criterii sociale, economice și ecologice dar
care să corespundă criteriilor stabilite în Ghidul european de stabilire a criteriilor de
identificare.
Certificarea managementului forestier este un act voluntar, procesul de certificare putând fi
demarat numai la solicitarea proprietarului/ administratorului pădurii respective și reprezintă
evaluarea modului de administrare și gospodărire a unei păduri, în raport cu un standard
acreditat.
În accepțiunea generală, termenul cel mai utilizat în definirea certificării managementului
forestier este cel de "certificarea pădurilor". În vederea certificării, Forest Stewardship
Council (FSC) a elaborat un set de principii și criterii, care sunt considerate general valabile în
managementul responsabil al unei păduri și fac referire la aspectele de mediu, sociale și
economice ale mangementului forestier. Pe baza acestora, s-au dezvoltat standarde de
certificare naționale, care detaliază principiile și criteriile generale de management forestier,
prin elaborarea de indicatori și verificatori specifici.
Conceptul de „Păduri cu Valoare Ridicată de Conservare (PVRC)” se regăsește în cadrul
Principiului 9 din sistemul de certificare FSC. Așa cum reiese și din titulatura, acest principiu
se referp strict la anumite zone de păduri care îndeplinesc funcții importante din anumite puncte
de vedere (ecologic, social, cultural și al biodiversității). În cadrul procesului de certificare,
identificarea și gospodărirea adecvată a “Pădurilor cu Valoare Ridicată de Conservare“
(PVRC) reprezintă o cerință de bază.
Exemple de păduri cu valoare ridicată de conservare pot fi:
- suprafețe forestiere care adăpostesc specii amenințate cu dispariția, ecosisteme
forestiere rare;
- o pădure care protejează sursa de apă potabilă pentru o comunitate;
- păduri care asigură lemn sau alte produse pentru comunități locale strict dependente
de aceste resurse
- păduri legate de identitatea culturală sau religioasă a unei anumite comunități sau a
unei anumite zone.
În funcție de rolul principal pe care îl îndeplinesc (conservarea biodiversității, rol socialcultural și ecologic), rezultă ca atare, 6 categorii:
- PVRC 1 Suprafețe forestiere, care conțin zone cu biodiversitate ridicată, de
importanță globală, regională sau națională;
25
Pagina 26
- PVRC 2 Suprafețe forestiere extinse de importanță globală, regională sau națională,
în care populațiile speciilor autohtone există în forma lor naturală din punct de
vedere al distribuției și densității;
- PVRC 3 Suprafețe forestiere cu ecosisteme rare, amenințate sau periclitate;
- PVRC 4 Suprafețe forestiere care asigură servicii de mediu esențiale în situații
critice (ex.: protecția surselor de apă, controlul eroziunii, combaterea poluării etc.);
- PVRC 5 Suprafețe forestiere esențiale pentru satisfacerea necesităților de bază ale
comunităților locale;
- PVRC 6 Suprafețe forestiere a căror valoare este esențială pentru păstrarea identității
culturale a unei comunități sau a unei zone.
Pădurile constituite ca PVRC sunt în prezent gospodărite activ, cu respectarea unui standard,
a unui management responsabil, asumat, inclusiv în ceea ce privește un anume grad de restricții,
astfel încât valorile de conservare identificate, să se păstreze și chiar să se îmbunătățească în
timp. În general, recoltarea lemnului este permisă atât timp cât nu este pusă în pericol existența
și perpetuarea valorii de recoltare identificată. Este importantă accesarea bazei de date pentru
păduri ale căror proprietari/ administratori au procedat la constituirea de PVRC, în cadrul
procesului de certificare FSC. Identificarea și analiza acestora este importantă și ca bază de
plecare pentru constituirea de noi zone de arii protejate.
F. Păduri care au fost supuse regimului de conservare specială și până în prezent,
în baza prevederilor amenajamentelor silvice
În România există zone de păduri care beneficiază de statut de protecție specială, în baza a
diferite acte normative și de reglementare; între acestea, amenajamentele silvice elaborate și
aprobate în temeiul Codului silvic și al reglementărilor subsecvente specifice, prevăd zone de
păduri supuse unui management cu diferite grade de restricții, conform încadrării în “grupa I
funcțională - păduri cu funcții speciale de protecție”.
Adoptarea măsurilor de gospodărire, a caracteristicilor intervențiilor reglementate pentru
arboret se face iîn raport cu tipurile de categorii funcționale, acestea reprezentând o grupare a
categoriilor funcționale pentru care sunt prevăzute măsuri silviculturale similare. În acest mod,
gospodărirea în regim silvic a pădurilor s-a făcut, și până în prezent, prin tratarea în regim
special de conservare a unor arborete, respectiv cele încadrate la tipurile funcționale denumite
TI, TII, TIII și TIV.
Zonarea funcțională și reglementarea modului de gospodărire a pădurilor practicată în țara
noastră, au condus la administrarea unor suprafețe însemnate în regim de conservare specială
și până în prezent, incluse în tipurile funcționale TI si TII, în baza prevederilor
amenajamentelor silvice.
Prezentăm mai jos un tabel centralizator al categoriilor funcționale prevăzute prin actele
normative de specialitate (O.M. nr. 766/2018, O.M. nr. 2536/2022), ca fiind asociate unui
management conservativ restrictiv de tip TI sau TII, cu mențiunea că vom relua în tabelul 6 și
26
Pagina 27
categoriile deja prezentate în tabelele 2-5, anterioare (mai puțin cele corespunzătoare
arboretelor din rețeaua ariilor naturale protejate, precizate la punctul respectiv).
Tabel 4 – Categorii funcționale asociate tipurilor funcționale TI și TII, compatibile cu
cerințele de identificare a arboretelor cu valoare ridicată pentru biodiversitate
Categorie funcțională Tipul
Cod Denumire funcțional
Arboretele situate în perimetrele de protecție a izvoarelor, a
1.1.a T II
zăcămintelor și surselor de apă minerală și potabilă
Arboretele situate pe stâncării, pe grohotișuri și pe terenuri cu
eroziune în adâncime și pe terenuri cu înclinarea mai mare de 30
1.2.a* pe substrate de flis (facies marnos, marno-argilos și argilos), T II
nisipuri, pietrișuri și loess, precum și cele situate pe terenuri cu
înclinare mai mare de 35, pe alte substrate litologice
Arboretele constituite din subparcele întregi, limitrofe drumurilor
publice de interes deosebit și căilor ferate normale, din zonele cu
1.2.b T II
relief accidentat situate pe terenuri cu înclinare mai mare de 25 și
cu pericol de alunecare
1.2.c Arboretele / Benzile de pădure din jurul golurilor alpine T II
Arboretele din jurul marilor construcții hidrotehnice, pe o rază
1.2.d minimă de 200 m, în funcție de pericolul de eroziune și de T II
alunecare a terenului
Arboretele situate în zonele de formare a avalanselor și pe
1.2.f T II
culoarele acestora
1.2.h Arboretele situate pe terenuri alunecătoare T II
1.2.i Arboretele situate pe terenuri cu înmlăștinare permanentă T II
Arboretele din stepă și silvostepă cu condiții grele de regenerare,
1.3.a T II
cu excepția zăvoaielor și pădurilor de luncă din aceste zone
Arboretele de stejar pedunculat din zona de câmpie, cu condiții
1.3.b T II
grele de regenerare
Arboretele de stejar pufos și brumăriu, din silvostepă, cu condiții
1.3.c T II
grele de regenerare
Lizierele situate de-a lungul trupurilor de pădure din zona de
1.3.f T II
câmpie și coline joase
1.3.h Arboretele situate în condiții foarte grele de regenerare T II
1.3.i Jnepenișsuri TI
1.3.m Pădurile situate în vecinătatea Mării Negre și a lacurilor litorale T II
Arboretele constituite în păduri parc, parcuri recreative, tematice
1.4.a T II
sau educaționale
Arboretele din jurul stațiunilor balneoclimaterice, climaterice și al
1.4.c sanatoriilor de importanță națională, stabilite de autoritatea publică T II
centrală pentru sănătate
27
Pagina 28
Categorie funcțională Tipul
Cod Denumire funcțional
Arboretele din trupuri de pădure esențiale pentru păstrarea
1.4.g T II
identității culturale a comunităților locale
Arboretele cuprinse în rezervații naturale cu management activ ce
1.5.a T II
vizează conservarea
1.5.i Arboretele destinate protecției unor specii ocrotite de faună T II
1.5.k Arboretele din parcuri dendrologice și arboretumuri T II
1.5.l Arboretele din păduri destinate conservării resurselor genetice T II
Arboretele din ecosisteme forestiere rare, amenințate sau
1.5.u T II
periclitate
*Pentru categoria funcțională 1.2.a se vor lua în considerare pante peste 40 grade, prioritar.
Administrarea în regim conservativ a arboretelor pe o perioada îndelungată de timp a asigurat
condiții de refacere a unui ecosistem forestier cu grad ridicat de similitudine cu ecosistemele
naturale, atât în ceea ce privește compoziția habitatului de pădure, cât și funcționarea proceselor
specifice de autoreglare, regenerare, prezența de arbori căzuți pe picior și la sol (lemn mort).
Suprafata acestor arborete care au fost gestionate până în prezent în TI și TII, conform zonării
funcționale a acestora și pe baza amenajamentelor silvice, va fi analizată oportunitatea
încadrării pentru non-intervenție.
Totodată, pentru (i) identificarea zonelor de protecție strictă într-un mod proporțional la nivelul
regiunilor biogeografice (în cazul regiunilor biogeografice Continentală, Panonică, Pontică,
Stepică), precum și pentru a (ii) asigura constituirea de trupuri de pădure capabile să se
autoregleze și (iii) pentru a asigura eficiența administrativă a zonelor de protecție strictă cu
grad ridicat de naturalitate, pentru (iv) asigurarea reprezentativității tuturor habitatelor
forestiere la nivel național și din Situri Natura 2000, unde nu există adorborete din tipul TI și
TII, cât și (v) pentru asigurarea culoarelor ecologice și conectivitățiile ecologice, se vor analiza
și selecta arborete administrate în prezent conform tipurilor funcționale TIII și TIV, respectiv
din grupa funcțională 1.
În funcție de criteriile ce vizează reprezentativitatea, conectivitatea și structura ecologică
funcțională a habitatelor, se pot selecta păduri din alte categorii funcționale pentru a îndeplini
aceste cerințe.
Se vor selecta acele arborete a căror zonare funcțională este în concordanță cu cerințele de
încadrare în categoria arboretelor cu valoare ridicată de biodiversitate ce vor fi propuse pentru
protecție strictă prin prezentul Contract.
Mai jos, prezentăm alte încadrări funcționale, pe baza cărora arboretele din ariile naturale
protejate anterior prezentate, se regăsesc în amenajamentele silvice, pentru a facilita analiza
acestora, pe baza datelor din amenajament.
28
Pagina 29
Tabel 7 – Alte încadrări funcționale pentru arboretele din arii protejate desemnate
Categorie funcțională
Tipul funcțional
Cod Denumire
Arboretele cuprinse în rezervații naturale cu
1.5.a T II
management activ ce vizează conservarea
Arboretele cuprinse în rezervații naturale cu
1.5.b TIII
management activ ce vizează valorificarea durabilă
Arboretele din siturile naturale ale patrimoniului
1.6.r universal UNESCO, altele decât cele incluse în T III
categoria funcționala 1.6.q
În cadrul unui Sit Natura 2000, măsurile de gospodărire a habitatelor sunt adoptate în sensul
asigurarii unei dezvoltări durabile, prin utilizare durabilă a resurselor. În concordanță cu
obiectivul principal al Rețelei Natura 2000, măsurile de management adoptate pentru habitatele
forestiere vizează asigurarea/menținerea stării de conservare „favorabilă” a
habitatelor/speciilor de interes comunitar, desemnate prin Directiva Habitate 92/43 EEC.
În ceea ce privește identificarea în siturile Natura 2000 de tip SCI/SAC și a celor de tip SPA,
a zonelor de păduri supuse unui management restrictiv, în temeiul unor acte de reglementare
existente, aceasta trebuie să se bazeze pe informațiile din planurile de management, dacă
există, sau pe alte convenții de administrare recunoscute de către proprietarii /administratorii
terenurilor.
Tabel 8 – Încadrarea funcțională a arboretelor din situri Natura 2000, situri Ramsar,
coridoare ecologice
Categorie funcțională Tipul
Cod Denumire funcțional
Arboretele din păduri/ecosisteme de pădure cu valoare protectivă
pentru habitate de interes comunitar și specii de interes deosebit
1.5.q incluse în arii speciale de conservare/situri de importanță comunitară T IV
în scopul conservării habitatelor (din rețeaua ecologică Natura 2000
- SCI)
Arboretele din păduri/ecosisteme de pădure cu valoare protectivă
pentru specii de interes deosebit, incluse în arii de protecție specială
1.5.r T IV
avifaunistică, în scopul conservării speciilor de păsări (din rețeaua
ecologică Natura 2000 - SPA)
Arboretele incluse în zonele umede de importantă internațională
1.5.s T IV
(situri Ramsar)
1.5.t Arboretele din păduri constituite în coridoare ecologice T IV
În cadrul ariilor naturale protejate anterior mentionate, cu plan de management aprobat,
identificarea de potențiale zone de protecție strictă se poate face prin identificarea pe hărțile
29
Pagina 30
siturilor, a zonelor de păduri pentru care a fost prevăzută, prin măsurile de management
aprobate, gestionarea în regim de non-intervenție sau protecție specială. Aceste măsuri
restrictive privind intervențiile de administrare în regim silvic, pot fi asupra unor zone cu
habitate forestiere de interes comunitar, cel mai adesea asupra habitatelor de interes comunitar
prioritar, fie pot fi generate de cerințe de gospodărire asupra unor zone de păduri pentru
conservarea favorabilă a unor specii de floră sau faună care își au aici habitatul. Suprafețele
identificate ca fiind în prezent supuse administrării de tip non-intervenție, în baza prevederilor
din planurile de management aprobate, vor fi înscrise în baza de date prevăzută ca rezultat al
activității A.2. – respectiv A.2.1.
Pentru siturile Natura 2000 și alte arii protejate (situri Ramsar) pentru care sunt în curs de
aprobare planuri de management, elaborate în diverse faze, acestea pot asigura un suport pentru
identificarea suprafețelor de păduri aflate sub protecție strictă, pe baza datelor și informațiilor
acumulate în etapele de elaborare a acestora (studii de cartare - inventariere, evaluare stare de
conservare, consultări publice etc.).
Pentru arile naturale protejate fără planuri de management, studiul zonelor de protecție strictă
existente (dacă acestea există), se poate face pe baza documentațiilor aferente: la desemnarea
ariei protejate, formular standard, studii de cartare, materiale elaborate de administratorii ariilor
naturale protejate sau ulterior de cătreAgenția Națională pentru Arii Naturale Protejate
(viitoarea Agenția Națională pentru Mediu și Arii Protejate). Se vor colecta informatii privind
actele de reglementare a statutului de protecție strictă existent, în vederea justificării încadrării
în baza de date, rezultat al activității A.2. – respectiv A.2.1.
De asemenea, se va proceda la analizarea ariilor naturale protejate declarate la nivel local, care
se încadrează pentru includerea lor în zone de non-intervenție, existente sau ca propuneri de
încadrare, precum și a potențialului de mărire a acestor arii și asigurarea conectivității
ecologice. Datele se vor încadra în baza de date R.2.3..
Datele existente cu privire la pădurile din ariile naturale protejate oferă o importantă bază de
analiză pentru identificarea de păduri valoroase pentru biodiversitate, care nu se află în
prezent sub statut de protecție strictă. Analiza acestor păduri, cu scopul înscrierii lor între
propunerile pentru Zone Potențiale de Non-intervenție, se va face ținând cont de următoarele
aspecte:
• studiile de cartare-inventariere
• informațiile deținute de administratorii ariilor naturale protejate
• actele normative de aprobare a zonării interne
• analizele prevederilor amenajamentelor silvice (baze de date, descrieri parcelare)
• studiile de specialitate
• publicații.
30
Pagina 31
Această analiză, se va face la nivelul tuturor tipurilor de arii protejate existente: parcuri
naționale, parcuri naturale, rezervații ale biosferei, geoparcuri, situri ale patrimoniului mondial
UNESCO, arii din rețeaua Natura 2000, situri Ramsar etc.
De asemenea, pe baza amenajamentelor silvice și a altor date existente la nivel local, se va
urmări identificarea de zone cu păduri valoroase pentru biodiversitate, situate în afara rețelei
existente a ariilor naturale protejate din România. Astfel de zone pot constitui un argument
și un pas important pentru extinderea suprafeței de arii protejate și realizarea până în 2030, a
obiectivului de 30% din suprafața aflată în zone protejate
Atât în ariile naturale protejate, cât și în afara acestora, identificarea de zone potențiale pentru
non-intervenție se va orienta în mod deosebit către:
- habitate forestiere cu structura conservată, conform tipului natural fundamental de
habitat – se vor identifica în fiecare arie naturală protejată zone “emblematice” pentru
tipurile de habitate forestiere de interes comunitar și/sau pentru habitatele
forestiere de interes conservativ național, care au o bună reprezentativitate la
nivelul ariei protejate. Aceste zone se vor selecta dintre arboretele cu stare de
conservare “favorabilă”, chiar dacă per ansamblul ariei naturale, starea de conservare a
respectivului tip de habitat poate fi “nefavorabilă”.
- Aceasta semnifică: respectivul/respectivele arborete:
• să conserve structura specifică tipului natural de habitat, fără prezența de specii
alohtone
• Compoziția să fie cu specii din tipul natural fundamental, iar consistența să fie
corespunzătoare stadiului de vârstă și condițiilor staționale
• zona desemnată să ocupe o suprafață suficient de întinsă, astfel încât habitatul
forestier să își poata exercita de sine stătător funcțiile specifice ecosistemului –
autoreglarea și regenerarea – perpetuarea ca același tip de habitat
• zona desemnată nu prezintă semne evidente de perturbare, în urma unor intervenții
antropice.
- Pentru derularea acestei acțiuni,se vor folosi:
- studiile de cartare-inventariere și de evaluare a stării de conservare a habitatelor
forestiere (dacă există),
- descrierile amenajamentului silvic (dintre arboretele cu caracter “natural
fundamental”),
- hărțile de distribuție a habitatelor
Pentru zonele din afara ariilor naturale protejate, identificarea și analiza pot fi fundamentate de
zonarea fitogeografică a vegetației forestiere, precum și de amenajamentele silvice, atât pentru
localizarea și evaluarea unui anumit tip de habitat forestier (pe baza tipurilor de stațiune și a
tipurilor de pădure), cât și în ceea ce privește starea sa actuală (proveniența, modul de
regenerare, consistența, vârsta, date complementare etc).
Se va urmări identificarea la nivel național, de astfel de zone pentru toate tipurile de habitate
forestiere de interes comunitar, , precum și pentru cele de interes conservativ național, cu
31
Pagina 32
valoare ridicată de conservare, care nu-și au corespondența într-un habitat, conform Directivei
Habitate.
Un accent deosebit se va pune pe habitatele de interes comunitar prioritar și/sau habitatelor
de interes conservativ național, cu valoare ridicată de conservare, desemnate ca prioritare
datorită rarității, prezenței reduse la nivelul UE și a vulnerabilității lor. Pentru acestea, se va
proceda la încadrarea în categoria zonelor propuse pentru non-intervenție a suprafeței ocupate,
în integralitate, de aceste habitate în ariile protejate studiate.
Ulterior, vom detalia preocupările de identificare a acestor tipuri de habitate și în afara ariilor
protejate existente, în vederea desemnării de zone potențiale de non-intervenție, precum și al
desemnării de noi zone ca arii naturale protejate.
G. Alte tipuri de arborete, care pot contribui la consolidarea rezilienței pădurilor și
creșterea contribuției acestora la limitarea efectelor schimbărilor climatice
Pe lângă arboretele cu grad ridicat de naturalitate menționate în cadrul criteriilor anterioare, în
vederea protejării serviciilor ecosistemice critice furnizate de habitatele forestiere în contextul
actual al schimbărilor climatice, se vor analiza și pădurile cu rol social și a celor care necesită
măsuri de conservare activă, fără reglementarea recoltării de produse principale, inclusiv
pădurile incluse în centurile verzi din jurul orașelor.
În plus, în cadrul procesului participativ de identificare și declarare a zonelor de protecție
strictă, se vor lua în considerare:
(i) inițiativele voluntare privind protecția naturii asumate de proprietarii privați;
(ii) suprafețelor care cuprind elementele de biodiversitate identificate și asumate prin procesul
de certificare forestieră, compatibile cu regimul de protecție strictă.
1.1.2. Metodologia și criteriile propuse pentru identificarea Zonelor de Protecție Strictă
pentru habitatele de pajiști, tufărișuri și stâncării
Majoritatea habitatelor non-forestiere din România sunt seminaturale și necesită măsuri de
întreținere și îngrijire. Din cele aproape 4.800.000 ha de pajiști și areale de tufărișuri, 4.500.000
ha sunt seminaturale. Menținerea acestor habitate în peisajul cultural presupune obligatoriu,
o intervenție umană minimă.Absența intervenției va conduce la reinstalarea vegetației
lemnoase și, totodată, la dispariția speciilor ierboase de interes. Din datele Ministerului
Agriculturii și Dezvoltării Rurale, la nivel național există aproximativ 1.000.000 ha de pajiști
abandonate, care sunt ocupate de vegetația arbustivă, în diferite stadii de dezvoltare.
Spre deosebire de datele spațiale privind habitatele forestiere, din amenajamentele silvice
spațializate în GIS, cele privind distribuția habitatelor de pajiști și tufărișuri sunt mult mai
puține, motiv pentru care, sunt mult mai restrânse criteriile ce se pot aplica în vederea includerii
acestor tipuri de habitate în ZPS.. Sursele de date principale sunt:
- Distribuția habitatelor de pajiști și tufărișuri din ariile naturale protejate care dețin plan
de management;
32
Pagina 33
- Baza de date APIA;
- Amenajamentele pastorale, deși acestea au fost realizate pe suprafețe reduse și multe
dintre ele nu au date spațiale;
- Setul de date CORINE Land Cover 2018 (în special pentru cartarea habitatelor de
stâncării);
- Imaginile satelitare;
- Analiza bibliografică;
- Cercetarea în teren.
În cele ce urmează, în tabelul 10 sunt prezentate sintetic habitatele de interes comunitar de
tufărișuri, pajiști, și stâncării din România, conform OUG nr. 57/2007 cu modificările și
completările ulterioare.
Tabel 9 – Habitate de interes comunitar de tufărișuri, pajiști și stâncării din România,
conform OUG 57/2007
Cod Natura 2000 Denumirea tipului de habitat
Tufărișuri
4070 * Tufișuri cu Pinus mugo și Rhododendron hirsutum (Mugo-
Rhododendretum hirsuti)
40A0 * Tufișuri subcontinentale peri-panonice
40C0 * Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice
Pajiști
4060 Pajiști alpine și boreale
4030 Pajiști uscat
6110 * Pajiști rupicole calcaroase sau bazofile cu Alysso-Sedion albi
6120 * Pajiști calcaroase pe nisipuri xerice; pajiști xerofile calcaroase pe
nisip
6150 Pajiști boreale și alpine pe substrat silicios
6170 Pajiști calcaroase alpine și subalpine
6190 Pajiști panonice de stâncării (Stipo-festucetalia palentis)
6210 Pajiști uscate seminaturale și faciesuri de acoperire cu tufișuri pe
substrat calcaros (*situri importante pentru orhidee)
6220 * Pseudostepe cu iarbă și plante anuale de Thero-Brachypodietea
6230 * Pajiști bogate în specii de Nardus, pe substraturile silicioase ale
zonelor muntoase
6240 * Pajiști stepice subpanonice
6250 * Pajiști stepice panonice pe loess
6260 * Pajiști panonice nisipoase
6290 Stepe ponto-panonice vestice
62C0 * Stepe ponto-sarmatice
33
Pagina 34
Cod Natura 2000 Denumirea tipului de habitat
62D0 Pajisti acidofile Oro-Moesiene
6410 Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argilo-lemnoase
(Molinion caeruleae)
6420 Pajiști umede cu ierburi înalt
6430 Asociații de lizieră cu ierburi înalte hidrofile de la nivelul câmpiilor
până la nivel montan și alpin
6440 Pajiști aluviale ale văilor de râuri cu Cnidion dubii
6510 Pajiști de altitudine joasă (Alopecurus pratensis, Sangiusorba
officinalis)
6520 Pajiști montan
Stâncării
8110 Grohotiș stâncos al etajului montan (Androsacetalia alpinae și
Galeopsitalia ladani)
8120 Grohotiș calcaros și de șisturi calcaroase ale etajelor montane până la
cele alpine (Thlaspietea rotundifolii
8150 Grohotișuri medioeuropene silicoase ale regiunilor înalte
8160 * Grohotișuri medioeuropene calcaroase ale etajelor montane
8210 Pante stâncoase calcaroase cu vegetație chasmofitică
8220 Pante stâncoase silicioase cu vegetație chasmofitică
8230 Stânci silicioase cu vegetație pionieră de Sedo-Scleranthion sau Sedo
albi-Veronicion dillenii
8240 Grohotiș și lespezi calcaroase
În ceea ce privește criteriile ce se vor utiliza în vederea includerii habitatelor de pajiști în ZPS,
acestea sunt următoarele:
A. Habitatele prioritare (cele marcate cu * în tabelul de mai sus) vor fi incluse în totalitate
în ZPS, atâta vreme cât importanța lor majoră pentru conservare a fost deja stabilită
B. Habitatele cu suprafețe reduse la nivel național, precum habitatele de stâncării, ocupă
la nivel național, conform datelor de monitorizare sub Art. 17 din Directiva Habitate,
suprafețe între 0,6 kmp (habitatul 8110) și 15.997,06 kmp (habitatul 8220).
C. Peisaje mozaicate silvo-pastorale (agro-silvice) cu mare valoare conservativă,
reprezentate de mixul de habitate de pajiști-tufărișuri-păduri..
Valori de conservare considerate
Funcționalitatea ecologică a peisajului mozaicat silvo-pastoral (agro-silvic) format din mixul
de habitate forestiere /tufărișuri din afara fondului forestier național și fânețele /pajiștile
34
Pagina 35
permanente. Peisajul mozaicat silvo-pastoral (agro-silvic) își maximizează valoare de
conservare dacă sunt incluse și zonele umede respectiv habitatele de stâncării /grohotișuri
Reprezentativitate:
• habitate de interes comunitar /prioritare
• specii de interes comunitar sau prioritare/strict protejate UE și RO
• zona de tranziție între pajiștile permanente și pădure constituie o zone extinsă
de ecoton ce adăpostește o biodiversitate specifică ridicată.
• esențiale pentru păstrarea identității culturale a comunităților locale în zonele în
care există în mod tradițional de utilizare
Proportionalitate:
• acoperă suprafețe extinse specifice la nivel național (peste 3 milioane ha la nivel
național)
Conectivitate:
• asigură menținerea /îmbunătățirea conectivității funcționale a trupurilor izolate
de pădure din fondul forestier național pentru speciile dependendete de pădure
ce au capacitate redusă de dispersie (de exemplu insecte, ciuperci etc.)
• constituie zone centrale de distribuție ale rețelelor de conectivitate (de exemplu
sunt peisaje naturale cu favorabilitate ridicată pentru mamifere)
Funcționalitate:
• asigură funcționalitatea ariilor protejate prin conservarea habitatelor de interes
comunitar (convergență cu planurile de management ale siturilor Natura 2000)
• împreună cu habitate de pajiști, susțin funcțional zoocenoze specifice zonelor
de tranziție
• dețin o reziliență sporită comparativ cu pădurile creeate artificial (prin
împădurirea terenurilor agricole), fiind instalate în mod natural prin procese
naturale de succesiune
• dispun de o adapabilitate sporită, cu capacitate mare de evoluție datorită
dinamicii crescute și a numărului mare de specii edificatoare caracteristice
Priorități privind desemnarea:
(i) creșterea conectivității ecologice a habitatelor forestiere prin „anveloparea”
trupurilor de pădure izolate din fondul forestier național cuprinse în mozaic
(ii) îmbunătățirea conectivității ecologice a rețelei de arii naturale protejate
(iii)suprafețe ce asigură conectivitatea ecologică la nivel regional
(iv) suprafețe din ariile naturale protejate desemnate, unde pădurile /tufărișurile sunt
identificate și cartate ca habitate de interes comunitar prin planurile de
management ale siturilor Natura 2000
(v) suprafețe situate în bazine hidrografice cu riscuri de inundații
(vi) suprafețe de mozaic pajiști-pădure izolate la nivel de peisaj ce funcționează ca
ritmatori de biodiversitate (biodiversity pacemakers) pentru zone învecinate
debilitate ecologic
35
Pagina 36
(vii) pășuni afectate de degradarea terenurilor cu nevoi de reconstrucție sau
intervenții prin NbS pentru atenuarea eroziuni sau a riscului la inundații
Nota: Corelare cu distribuția Fondului Forestier Național (i). - Corelare cu distribuția rețelei
de AP (ii) - Corelare cu coridoarele ecologice identificate (iii) - Corelare cu PM ale Ariilor
Naturale protejate (iv) - Corelare cu PM al Riscului la Inundații unde menținerea acestui
mozaic are implicații semnificative (v) - Corelare cu baza de date APIA (vi).
Includerea celorlalte habitate de pajiște în ZPS se va face pe baza unor criterii precum:
originea habitatului, troficitatea, spectrul agronomic, hemerobia, urbanofilia, intensitatea
folosinței habitatelor, în funcție de datele disponibile, fiind aplicate doar unele dintre criterii,
în ordinea importanței. Acestea sunt descrise în cele ce urmează.
1. Originea habitatului
În primul rând, se stabilește dacă habitatul luat în studiu este de origine primară sau secundară.
Există mai multe posibilități prin care se poate stabili originea, cum ar fi: identificarea zonei
sau etajului de vegetație, prezența vegetației forestiere în apropierea habitatului, prezența
vegetației arbustive în habitat etc.
Dacă habitatul se află în zona de stepă sau în etajul alpin, atunci cel mai probabil nu are nevoie
de intervenție umană sau numai de o intervenție minimă.
Dacă habitatul se află în celelalte zone sau etaje de vegetație, atunci o intervenția minimă va fi
obligatorie.
Prezența sistemelor forestiere în zonă (regiune) denotă că habitatul este rezultatul intervenției
umane cu mult timp în urmă, iar acțiunile de întreținere trebuie să continue și în viitor.
Prezența vegetației arbustive demonstrează că habitatul este supus degradării și se află într-o
fază succesionară.
2. Troficitatea
Troficitatea dictează compoziția floristică și biodiversitatea unui habitat. În general, habitatele
cu valoare conservativă ridicată sunt edificate de specii de plante oligotrofe sau oligomezotrofe.
Prezența speciilor eutrofe, extrem eutrofe și ruderale demonstrează folosirea intensivă sau
extrem de intensivă a habitatului.
Prezența plantelor oligotrofe sau oligomezotrofe, cu o pondere ridicată, arată că în habitatul
respectiv intervenția este minimă sau moderată.
3. Spectrul agronomic
Speciile de plante pot fi bioindicatori pentru managementul praticol practicat pe pajiștile seminaturale. Acesta presupune aplicarea anumitor lucrări de întreținere și folosință, care, în funcție
de felul lor (pășunat, cosit etc.), pot determina structuri floristice specifice.
36
Pagina 37
Speciile componente, prin valoarea lor indicatoare, pot oferi informații cu privire la acțiunea
fermierului pe pajiște. Factorii agronomici sunt: cositul, strivitul, pășunatul și valoarea furajeră.
Spectrul agronomic redă ponderea (numeric sau grafic) speciilor cu anumite valențe
agronomice față de modul de folosință al pajiștilor sau față de valoarea furajeră. Analiza
spectrului agronomic este importantă în stabilirea modului în care se folosește pajiștea și
intensitatea folosinței. Totodată, pe baza spectrului agronomic se poate stabili intervenția
minimă necesară întreținerii și conservării habitatului.
4. Hemerobia
Intensitatea influenței antropogene asupra habitatelor se poate interpreta cu ajutorul scării de
hemerobie. În general, habitatele cu valoare conservativă ridicată sunt edificate de specii de
plante ahemerobe, oligohemerobe și mezohemerobe. Prezența acestor categorii de specii cu o
pondere ridicată arată că în habitatul respectiv intervenția este minimă sau moderată.
5. Urbanofilia
Așezările umane, mai ales cele urbane, prin existența lor au modificat semnificativ condițiile
staționale prin: încălzire mai pronunțată în jurul lor, introducerea de cantități mai mari de
elemente minerale și substanțe poluante etc. Acest nou context a favorizat sau defavorizat
anumite specii de plante. Scara de urbanofilie evidențiază în ce măsură o anumită specie este
(sau nu) legată de așezările umane. Prezența plantelor urbanofobe sau moderat urbanofobe cu
o pondere ridicată arată că habitatul respectiv nu este dependent în mare măsură de intervenția
umană și aceasta ar fi minimă sau moderată.
6. Intensitatea folosinței habitatelor
Intensitatea folosinței sistemelor de pajiști și tufărișuri se poate interpreta sau stabili pe o scară
de la 1 la 9. În general habitatele cu valoare conservativa se folosesc în sistemele extensiv și
semi-extensiv. Dacă există date suficiente, se poate stabili destul de exact intensitatea
managementului habitatului.
Tabel 0 – Graduarea intensității folosinței sistemelor de pajiști
Fertilizare Pășune (sistemul
GraNr. Influența (troficitate)/ de pășunat) și Productivitatea și
duarea Fâneață
crt. folosinței cantitatea de încărcătura biodiversitatea
intensității
îngrășământ (UVM/ha)
Fânețe Pășunat 1/2-3 ani
Absența fertilizării abandonate (pășunat liber1
(oligotrofe) temporar (2-4 extensiv); Pajiști slab productive (<
ani) < 0,4 UVM 5 t/ha m.v.) cu o
Extensiv Slabă Pășunat anual, dar biodiversitate mare;
< 25 N kg/ha
ocazional abandon, cosit și/sau
(oligotrofe); Fânețe cosite
2 (pășunat liber- pășunat
târlit 1 noapte; 1/2-3 ani
extensiv);
- cantități reduse
< 0,4 UVM
26-50 N kg/ha Pășunat liber- Pajiști moderat
Semi- (oligomezotrofe); 1 coasă în extensiv; productive (5-10 t/ha
3 Moderată
extensiv târlit 2 nopți; iulie-august 0,41-0,6 UVM m.v.) cu o biodiversitate
- cantități moderate mare;
37
Pagina 38
Fertilizare Pășune (sistemul
GraNr. Influența (troficitate)/ de pășunat) și Productivitatea și
duarea Fâneață
crt. folosinței cantitatea de încărcătura biodiversitatea
intensității
îngrășământ (UVM/ha)
1 coasă în sistem mixt de folosință
26-50 N kg/ha Pășunat liber-
iulie-august (cosit + pășunat)
(oligomezotrofe); extensiv;
4 +pășunat în
târlit 2 nopți; 0,41-0,6 UVM
septembrie-
- cantități moderate
octombrie
51-75 kg/ha 1-2 coase Pășunat liber-
(mezotrofe); iulie + intensiv; Pajiști mediu productive
5
târlit 3 nopți; septembrie- 0,61-0,8 (10-20 t/ha m.v.) cu un
Semi- - cantități medii octombrie covor vegetal constituit
Medie
intensiv 76-100 kg/ha Pășunat liber- din specii cu valoare
2 coase în iunie
(mezotrofe); intensiv; furajeră medie;
6 +
târlit 4 nopți; 0,81 – 1 UVM biodiversitate medie
septembrie
- cantități medii
2-3 coase, în
101-125 kg/ha Pășunat rațional
iunie (început),
(eutrofe); prin rotație cu
în iulie (sfârșit) Pajiști foarte productive
7 târlit 5 nopți; parcele;
și în septembrie (20-35 t/ha m.v.) cu un
- cantități mari 1,01-1,5 UVM
(sfârșit; uneori covor vegetal constituit
Intensiv Mare pășunat) din specii cu valoare
3 coase, în mai Pășunat rațional furajeră mare; pajiști
126-150 kg/ha
(sfârșit), în iulie prin rotație cu supraînsămânțate;
(eutrofe);
8 (jumătate) și în parcele; biodiversitate redusă
târlit 6 nopți;
septembrie 1,51 – 2 UVM
- cantități mari
(jumătate)
peste 3 coase,
> 151 kg/ha Pajiști extrem productive
în mai Pășunat dozat sau
(extrem eutrofe); (> 35 t/ha m.v.), pajiști
(mijloc)+iunie pășunat cu porția
Extrem târlit peste 7 nopți; semănate, pajiște cu
9 Extremă (jumătate)+iulie sau în fâșii;
intensiv - cantități foarte sisteme de irigare etc.,
(sfârșit) > 2,01-3 UVM
mari (extreme) folosite în general pentu
+septembrie
siloz
(jumătate)
Analiza habitatelor de pajiști, tufărișuri și stâncării va fi completată cu prezența în cadrul lor a
unor specii de plante, care au mare valoare conservativă.
Modul în care va fi analizată prezența și importanța (ranking-ul) speciilor este prezentat în
cadrul secțiunii 1.1.5.
1.1.3. Metodologia și criteriile propuse pentru identificarea Zonelor de Protecție Strictă
pentru habitatele acvatice/zone umede
În contextul schimbărilor climatice și presiunilor uriașe la care acestea sunt supuse datorită
activităților antropice, ecosistemele acvatice prezintă o importanță deosebită pentru conservare
și multe dintre ele sunt incluse în arii naturale protejate,
38
Pagina 39
România a aderat la Convenția asupra zonelor umede, de importanța internationala, în special
ca habitat al pasarilor acvatice, ratificată prin Legea nr. 5/1991, recunoscând importanța
ecologică precum și valoarea economică, culturală, științifică și recreațională a zonelor umede.
În realizarea angajamentelor internaționale și pentru constituirea unui regim adecvat de
protecție și conservare a Deltei Dunării a fost adoptată Legea nr. 82/1993 privind constituirea
Rezervației Biosferei Delta Dunării. Preluând elementele din Convenția de la Ramsar și
UNESCO, Legea definește Rezervația Biosferei Delta Dunării ca zonă umedă de importanță
internațională, biogeografică, ecologică și estetică cu valoare de patrimoniu natural mondial
supusă unui regim de protecție și conservare bazat pe promovarea dezvoltării economice în
corelare cu capacitatea de suport a mediului și a rezervelor sale naturale.
Convenția Ramsar definește zonele umede ca ”arii de mlaștină, zonă inundabilă, turbărie sau
apă, naturală sau artificială, permanentă sau temporară, cu apă stătătoare sau curgătoare,
dulce, salmastră sau sărată, inclusiv arii de apă marină a cărei adâncime la reflux nu
depășește șase metri”.
În România sunt declarate 20 de zone umede de importanță internațională ce se întind pe mai
mult de 1.000.000 ha:
• Rezervația Biosferei Delta Dunării;
• Insula Mica a Brăilei;
• Parcul Natural Lunca Mureșului;
• Complexul piscicol Dumbrăvița;
• Lacul Techirghiol;
• Parcul Natural Comana;
• Parcul Național Porțile de Fier;
• Tinovul Poiana Stampei.
• Lacul Bistreț
• Confluența Olt – Dunăre
• Lacul Iezer Călărași
• Balta Suhaia
• Ostroavele Dunării – Bugeac – Iortmac
• Blahnița
• Brațul Borcea
• Canaralele de la Hârșova
• Confluența Jiu – Dunăre
• Calafat – Ciuperceni – Dunăre
• Dunărea Veche – Brațul Măcin
• Zona umedă Jijia
Habitatele acvatice și umede de interes comunitar din România , conform OUG nr. 57/2007,
sunt prezentate în tabelul 11.
39
Pagina 40
Tabel 11– Habitatele acvatice, mlaștini și turbării de interes comunitar din România
Cod "Natura
Denumirea tipului de habitat
2000"
3130 Ape stătătoare, oligotrofe până la mezotrofe cu vegetația de
Littorelletea uniflorae și/sau de Isoeto- Nanojuncetea
3140 Ape puternic oligomezotrofe cu vegetația bentonică de Chara spp.
3150 Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip de Magnopotamion sau
Hydrocharition
3160 Lacuri distrofice și bălți
31A0 * Izvoare termale din Transilvania acoperite de lotuși
3220 Râuri alpine și vegetația herbacee de pe malurile lor
3230 Râuri de munte și vegetația lor lemnoasă cu Myricaria germanica
3240 Râuri de munte și vegetația lor lemnoasă cu Salix elaeagnos
3260 Cursuri de apă din pajiștile montane cu vegetația de Ranunculion
fluitantis și Callitricho-Batrachian
3270 Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodian rubri și
Bidentian p.p.
7110 * Turbării active
7120 Turbării degradate încă capabile de o regenerare naturală
7130 Turbării de acoperire (*dacă este activă turbăria)
7140 Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare
7150 Depresiuni pe substraturi turboase
7210 * Mlaștini calcaroase cu Cladium mariscus și specii de Caricion
davallianae
7220 * Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion)
7230 Mlaștini alcaline
7240 * Vegetație pionieră alpină cu Caricion bicoloris-atrofuscae
Suprafețele ocupate de habitate umede prioritare (*) de interes conservativ vor fi propuse
în integralitatea lor pentru desemnarea de Zone de Protecție Strictă. Pentru identificarea
acestora se vor folosi informațiile din planurile de management ale ariilor naturale protejate
respective (distribuția habitatului și evaluarea stării de conservare a acestuia), precum și
raportările pe baza Art. 17 din Directiva Habitate.
De asemenea, se vor analiza și propune pentru desemnare suprafețe din zonele umede de
importanță internațională, cu funcții ecologice complexe, precum: oferirea unui refugiu pentru
numeroase specii de faună și floră și a unor locuri de reproducere, hrănire și iernat pentru specii
de animale acvatice sau semiacvatice.
40
Pagina 41
Se vor prioritiza astfel: Ecosistemele acvatice cu valoare ecologică ridicată reprezentate de
cursuri de apă și zonele umede adiacente, împreună cu zonele tampon de protecție
aferente (reprezentate în principal de păduri ripariene).
Valori de conservare considerate
• Albia minoră a cursurilor de apă si zonele umede adiacente (inclusiv canale de
irigații, brațe moarte ale cursurilor de apă)
• Zone cu habitate ripariene inclusiv suprafețe cu vegetație forestieră adiacente
cursului de apă (instalate pe terenuri agricole, canale de irigatii, brațe moarte)
• Suprafețe cu vegetație forestieră, habitate de tufărișuri, habitate de pajiști din albiile
majore (zone de luncă).
Funcționalitate (zone tampon de protectie – păduri ripariene:
✓ asigură protecția și funcționalitatea habitatelor acvatice a cursurilor de apă
✓ asigură epurarea biologică și retenția poluanților ce afectează calitatea apei
✓ contribuie la diminuarea riscului la inundații prin aplicarea soluțiilor bazate pe natură
Conectivitate:
✓ asigură conectivitatea ecologică longitudinală a cursurilor de apă
✓ asigură conectivitatea și zone de refugiu pentru specii terestre în zone cu peisaj
dominat de culturi agricole intensive (lipsit de astfel de avantaje).
✓ asigura conectivitatea rețelei de arii protejate
Reprezentativitate:
✓ habitate de interes comunitar /prioritare (de exemplu 91E0*, 92A0, 91F0, 6430,
3150, 6440, 3240, 3270, etc.) sau habitate naturale de mare valoare conservativă
reprezentative la nivel național (de exemplu tufăsișuri de sălcii, vegetație de margini de
ape, mlaștini, izvoare și pâraie)
✓ specii de interes comunitar unele chiar prioritare/strict protejate UE și RO, nu doar
acvatice, ci și terestre care sunt dependente de aceste zone de refugiu /conectivitate (de
exemplu mamifere, păsări reptile, amfibieni, etc.).
Delimitare spațială
• Zona de protecție a albiilor minore conform distanțelor de protecție indicate de Legea
Apelor respectiv Normele privind delimitarea albiilor minore ale cursurilor de apă.
• Zone de protecție și de atenuare a viiturilor conform Planurilor de Management al
Riscului la Inundații
• Păduri si habitate ripariene de interes comunitar sau cu valoare conservativă
ridicată, reprezentative la nivel național.
Priorități regionale privind desemnarea:
➢ asigurarea conectivității ecologice longitudinale a rețelei hidrografice și a zonelor
umede adiacente (cu accent pe conectivitatea sectoarelor cu grad de naturalitate
ridicat, care nu sunt incluse în rețeaua de arii protejate)
➢ asigurarea conectivității ecologice a ariilor naturale protejate.
➢ zone cu peisaj lipsit de elemente de refugiu pentru specii terestre.
➢ zone cu habitate și specii de interes comunitar
41
Pagina 42
Sursele de date pentru identificarea habitatelor acvatice, mlaștini și turbării sunt următoarele:
- distribuția habitatelor acvatice, mlaștini și turbării din ariile naturale protejate care dețin
plan de management;
- imagini satelitare;
- analiza bibliografică;
- cercetare în teren.
- Rezultatele aferente proiectului de investiții „Realizarea cadastrului apelor ”, prevăzută
a se realizeza din sumele aferente componentei de împrumut a Planului Național de
Redresare și Reziliență, Componenta 1 – Managementul Apei
- În cazul habitatelor acvatice, se vor analiza: Hotărârea nr. 392/2023 pentru aprobarea
Planului național de management actualizat aferent porțiunii din bazinul hidrografic
internațional al fluviului Dunărea care este cuprinsă în teritoriul României (ex.
Capitolul 5. Identificarea și cartarea zonelor protejate, subcapitol 5.3 etc)
- Hotărârea nr. 111/2020 privind aprobarea criteriilor de selectare și a listei
sectoarelor cursurilor de apă care nu sunt afectate de activități umane în care este
interzisă realizarea de lucrări și activități ce pot afecta starea ecologică a apelor.
1.1.4. Metodologia și criteriile propuse pentru identificarea Zonelor de Protecție Strictă
pentru habitatele marine
În conformitate cu Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare al
mării teritoriale și al zonei contigue ale României și Hotărârea nr. 100 a Curții Internaționale
de Justiție de la Haga, din 3 februarie 2009, în Procesul „România v. Ucraina”, jurisdicția
statului român asupra spațiului maritim este exercitată pe o distanță maximă de 200 mile marine
în larg față de uscat, cuprinzând zonele menționate în tabelul 12:
Tabel 12 – Împărțirea spațiului maritim românesc, conform Legii nr. 17/1990
Suprafață
Denumire Delimitare conform Legii nr. 17/1990
aproximativă (km2)
Sunt apele cuprinse între linia țărmului și liniile de
Ape bază - liniile drepte care unesc punctele cele mai
maritime avansate ale țărmului dinspre larg, inclusiv ale 773,09
interioare locurilor de acostare, amenajărilor hidrotehnice și
ale altor instalații portuare permanente.
Fâșia adiacentă liniilor de bază (reprezentate de
Marea
țărm sau ape maritime interioare), cu lățimea de 12 4596,56
teritorială
mile marine (22,224 Km) măsurată înspre larg
Fășia de mare adiacentă mării teritoriale care se
Zona întinde spre largul mării până la distanța de 24 mile
4312,25
contiguă marine (44,448 Hm), măsurată de la liniile de bază
înspre larg
42
Pagina 43
Zona Fășia de mare cu lățimea maximă de 200 mile
economică marine măsurată de la liniile de bază înspre larg,
exclusivă a stabilită prin acord cu statele riverane vecine, în
19928,51
României în conformitate cu prevederile Convenției Națiunilor
Marea Unite asupra Dreptului Mării (UNCLOS -1992),
Neagră ratificată de România prin Legea nr. 110/1996
Figura 1. Principalele zone marine în care România își exercită jurisdicția în
conformitate cu Legea nr. 17/1990 și Convenția Națiunilor Unite asupra Dreptului Mării
(UNCLOS -1992)
Ținând cont de cadrul legal care prevede că atribuțiile statului român privind protecția și
conservarea mediului marin și a faunei marine se extinde și în Zona Economică Exclusivă,
suprafața totală luată în considerare pentru evaluarea și raportarea progresului în atingerea
țintei de 10% din suprafața națională, se impune un regim de protecție strictă pe o suprafață
de 29610,43 km2.
Rețeaua națională de arii protejate din mediul marin este formată în prezent din 11 situri,
dintre care 9 SCI-uri, 1 SPA și 1 Rezervație naturală, înființată în baza Legii nr. 5/2000.
În tabelul 14 sunt prezentate cele 10 Situri Natura 2000, numărul de specii și habitate de
interes comunitar prezente în sit și suprafețele acestora.
Tabel 13 – Ariile naturale protejate din mediul marin
Număr Număr
Cod arie naturală Suprafață
Nr. Denumire arie protejată de de
protejată (ha)
specii habitate
1 ROSCI0066 Delta Dunării - zona marină 4 6 336200,15
43
Pagina 44
Număr Număr
Cod arie naturală Suprafață
Nr. Denumire arie protejată de de
protejată (ha)
specii habitate
2 Izvoarele sulfuroase submarine de la
ROSCI0094 Mangalia 4 4 5784,85
3 Plaja submersă Eforie Nord - Eforie
ROSCI0197 Sud 4 3 5716,71
4 ROSCI0269 Vama Veche - 2 Mai 4 4 12310,96
5 ROSCI0273 Zona marină de la Capul Tuzla 4 4 4946,79
6 ROSCI0281 Cap Aurora 4 4 13592,25
7 ROSCI0293 Costinesti - 23 August 4 4 4883,63
8 ROSCI0311 Canionul Viteaz 1 2 35376,72
9 Lobul sudic al Câmpului de
ROSCI0413 Phyllophora al lui Zernov 3 2 186815,26
10 ROSPA0076 Marea Neagră 37 149143,94
Suprafața de mare aflată sub regim de protecție/conservare a naturii este actualmente de
aproximativ 6206 km, echivalentul a aproximativ 20,95% din platforma continentală și
bazinul Mării Negre, aflate sub jurisdicția României.
În privința încadrării suprafețelor mediului marin în zonele de exercitare a jurisdicției
naționale, în conformitate cu Legea nr. 17/1990, ponderea principală o au ariile naturale
protejate situate în imediata vecinătate a țărmului - mai ales în marea teritorială.
1148 679
1315
3064
Ape maritime interioare Mare teritorială
Zonă contiguă Zonă Economică exclusivă
Figura 2. Ponderea suprafețelor aflate sub regim de protecție, în raport cu zonele de
jurisdicție națională în apele Mării Negre
Prin prezenta metodologie, se vor identifica noi zone care să fie ulterior declarate arii naturale
protejate, ceea ce va contribui la atingerea de către România, a țintei de punere sub regim de
protecție a naturii, a cel puțin 30% din suprafața terestră și cea marină.
Criterii propuse pentru identificarea și delimitarea Zonelor cu Protecție Strictă în mediul marin,
în raport cu valoarea ridicată pentru biodiversitate a acestora:
44
Pagina 45
1) Apropierea față de țărm, corelată cu adâncimea redusă care permite penetrarea
radiației solare către comunitățile bentice, iar masa apei este oxigenată și influențată de
un regim hidro-dinamic activ (valuri, curenți)
Ecosistemul Mării Negre este unul puternic stratificat, din punct de vedere biogeochimic, în
special datorită circulației verticale a maselor de apă extrem de reduse (cu excepția curenților
de upwelling care apar doar în proximitatea țărmului); în consecință, cele mai importante
procese biologice active, cum ar fi absorbția/ reciclarea nutrienților, înfloririle algale, respirația
și degradarea aerobă oxidativă a organismelor moarte, au loc doar în stratul oxic - în care
concentrația oxigenului dizolvat este suficientă; adâncimea maximă la care se poate extinde
acest strat este de maximum 120 m adâncime. Concentrația de oxigen în masa apei, împreună
cu grosimea stratului fotic (stratul superficial de apă marină penetrat de radiația solară)
constituie principalii factori determinați pentru dispunerea spațială a zonelor cu biodiversitate
specifică ridicată și explică de ce zonele marine cu valoare ridicată a cadrului natural corespund
în mare parte habitatelor bentale din etajul infralitoral și apelor costiere, care se extind de la
linia țărmului până aproximativ la izobata de 25 m adâncime.2) Distanța semnificativă față
de surse permanente de poluare de pe uscat (Land based sources), care constau, în
principal, în emisii ale stațiilor de tratare a apelor uzate - Constanța Sud, Eforie,
Mangalia.
3) Prezența câmpurilor de alge macrofite și/sau plante acvatice superioare, care constituie
elementele structurale ale unor habitate specifice și servesc drept zone de adăpost și
hrănire pentru juvenilii/ stadiile larvare a multor specii de ihtiofaună și moluște
Tabel 14 – Specii de alge macrofite, plante superioare și habitatele acestora
Principalele specii de
alge macrofite și Condiții de habitat și distribuție cunoscută
plante superioare
Treptacantha barbata Specia colonizează zonele cu fund stâncos, lipsit de sedimente
(denumirea veche (inclusiv găleți de dimensiuni mari) și epibioze, la adâncimi de 2-7
Cystoseira barbata) m, unde lumina, apă cu nivel ridicat de transparență (turbiditate
scăzută) pentru desfășurarea optimă a proceselor fiziologice. Este
prezentă sub forma unor câmpuri în ariile protejate Vama Veche - 2
Mai (biomasă care poate ajunge la 10 kg/m2), la adâncimi de 3-5
m.
Diverse specii de alge Datorită rezistenței la variații de salinitate, temperatură și turbiditate
din familia Ulvacee (sunt rezistente și la episoadele de eutrofizare - înfloriri algale-
hipoxie), specii de alge din Familia Ulvacee pot fi întâlnite frecvent
pe substrat dur, la diverse adâncimi, pe cochilii de moluște, sau
plutind în masa apei, cu biomase ridicate în zona Cazino Constanța,
Eforie Sud, Mamaia. Constituie câmpuri relativ întinse în care se
adăpostesc specii de nevertebrate și juvenilii speciilor de ihtiofaună.
Zoostera noltei Zostera noltei este o plantă phanerogamă superioară cu rol
important în stabilizarea sedimentelor și productivitatea biologică,
fiind sursă de hrană și adăpost pentru numeroase specii de
45
Pagina 46
ihtiofaună și nevertebrate; plajele submerse de la Eforie și din
dreptul localității Tuzla sunt unele din ultimele locuri de la litoralul
românesc unde se găsește în abundență relevantă.
4) Prezența coloniilor de Mytilus galloprovincialis - în special sub forma structurilor biogene
care se dezvoltă pe substrat sedimentar (mâl, nisip, scrădiș sau amestec), cel mai frecvent între
izobatele de 6 și 25 m, de-a lungul litoralului românesc; respectivele structuri se dezvoltă prin
acumularea cochiliilor de la indivizii morți (tanatocenoze) și au roluri ecologice foarte
importante: filtrarea masei de apă de nutrienți și alte particule, contribuind la autoepurarea
ecosistemului la nivel local, prin intermediul cuplajului bentic - pelagic și furnizarea de adăpost
pentru alte specii bentice sesile sau vagile; astfel, biocenozele din etajele medio-litoral dar mai
ales infralitoral, dominate de Mytilus galloprovincialis prezintă indecși de biodiversitate
ridicați. Rolul biocenozelor cu Mytilus galloprovincialis de filtrare a masei de apă trebuie
subliniat în contextul înfloririlor algale, care ulterior descompunerii oxidative a materiei
organice în exces, conduc la consumarea/ scăderea nivelului de oxigen în coloana de apă și
instalarea în anumite zone, apropiate de țărm și intervale de timp (în special în sezonul cald), a
fenomenelor de hipoxie, extrem de dăunătoare pentru toate organismele bentale și pelagice
cuun grad redus de mobilitate.
5) Existența pe suprafețe relativ restrânse, atât a facieșurilor litologice (de substrat dur),
cât și a celor sedimentare - acreționare (siltice- nisipoase), pe care se instalează comunități
specifice și diverse, ceea ce duce la intercalarea/ dispunerea mozaicată a diferitelor tipuri
de habitate.
Un bun exemplu de variație semnificativă a tipurilor de biocenoze într-un areal relativ restrâns
îl constituie arealul ROSCI0269 Vama Veche - 2 Mai, unde în zonele depresionare ale
platformei calcaroase care se extinde în larg, până la adâncimi de peste 30 m, s-au depus
sedimente nisipoase, ceea ce a condus la instalarea unor specii bentice preponderent psamofile.
Identificarea elementelor de interes conservativ - specii și habitate și stabilirea arealului
de distribuție a acestora
1) O primă sursă importantă de informații luată în considerare în cadrul prezentei
metodologii, pentru stabilirea speciilor, habitatelor și/sau a unor caracteristici-cheie, care
necesită desemnarea unor Zone de Protecție Strictă o constituie Lista speciilor marine
periclitate de la litoralul românesc al Mării Negre, în vederea protejării și conservării lor,
aprobată prin OM nr. 488/2020. Această Listă Roșie a fost elaborată în acord cu Protocolul
privind conservarea biodiversității și a cadrului natural al Mării Negre, la Convenția privind
protecția Mării Negre împotriva poluării (Convenția de la București - 1992) și include un număr
total de 64 de taxoni, dintre care 12 de alge macrofite și plante și 52 de faună (22 specii de
nevertebrate, 17 specii de ihtiofaună, 10 specii de păsări) și 3 specii de mamifere marine. Dintre
acestea, un număr de 15 specii sunt considerate Critic amenințate, în conformitate cu criteriile
IUCN, 13 Amenințate și 9 Vulnerabile.
46
Pagina 47
2) Cea de-a doua sursă de informații referitoare la specii importante din punct de vedere
al conservării biodiversității o constituie baza de date Natura 2000, pentru cele 9 SCI-uri din
zona marină a Mării Negre, coroborată cu seturile de date pentru raportarea în baza Art. 17 al
Directivei Habitate.
Se remarcă faptul că, în cele 9 SCI-uri marine, există doar 4 specii de importanță comunitară,
cu populații diferite, prezentate în tabelul 16.
Tabel 15 – Specii de importanță comunitară la nivelul SCI-urilor marine
Codul Speciei Nume specie
1349 Tursiops truncatus
1351 Phocoena phocoena
4125 Alosa immaculata
4127 Alosa tanaica
Datele geospațiale referitoare la distribuția speciilor de ihtiofaună și de mamifere marine
pelagice cu un grad ridicat de mobilitate, au un grad scăzut de utilitate, în identificarea unor
Zone importante pentru instituirea regimului de Protecție Strictă (vezi harta de mai jos).
Figura 3. Harta distribuției speciei Phocoena phocoena în zona costieră românească
rezultată în urma analizei setului de date aferent raportării în baza Art. 17 al Directivei
Habitate pentru perioada 2013-2018
Suplimentar, se investighează lucrările de referință, rapoartele institutelor de cercetare etc.,
referitoare la prezența, distribuția și starea actuală de conservare a speciilor incluse în baza de
date Natura 2000, pentru cele 9 SCI-uri din bioregiunea marină a Mării Negre, care necesită
protecție strictă – fiind incluse în anexa IV a Directivei Habitate (vezi tabelul 16).
Tabel 16 – Specii de interes conservativ din SCI-urile marine
47
Pagina 48
Cod Specie Nume specie
1350 Delphinus delphis
2047 Cystoseira zosteroides
2165 Trapa natans
2277 Zostera marina
2488 Acipenser stellatus
2489 Huso huso
2540 Syngnathus abaster
2551 Pomatoschistus minutus
2553 Proterorhinus marmoratus
2581 Pholas dactylus
3001 Zostera noltii
4126 Alosa maeotica
5040 Acipenser gueldenstaedtii
3) Se vor prelua informațiile cele mai recente (în special cele din studiile de
fundamentare pentru planurile de management, pentru un număr de 4 SCI-uri marine și 1 SPA),
referitoare la arealul de distribuție al habitatelor de interes comunitar, respectiv la măsurile de
management adoptate în cadrul planurilor de management. În cuprinsul celor 9 SCI-uri marine
sunt cunoscute un număr de 9 tipuri de habitate de interes comunitar, iar unele dintre acestea
au fost studiate și evaluate într-o manieră aprofundată, atât de institutele de cercetare
specializate în domeniu, cât și de experții implicați în elaborarea planurilor de management.
Tabel 17 – Habitate de interes conservativ din SCI-urile marine
Cod Habitat Denumire Habitat
1110 Bancuri de nisip acoperite permanent de apa mării
1130 Estuare
1140 Nisipuri și mâluri care nu sunt acoperite permanent de mare
1160 Golfuri
1170 Recifi
1180 Structuri submarine generate de scurgeri de gaze
8330 Peșteri scufundate parțial sau în totalitate
Pentru respectivele habitate, se inventariază referințele bibliografice cele mai recente, în care
se precizează cu suficientă acuratețe, poziționarea și extinderea arealelor ocupate. Trebuie
subliniat faptul că planurile de management pentru ROSCI0094 Izvoarele sulfuroase
submarine de la Mangalia, ROSCI0197 Plaja submersă Eforie Nord -Eforie Sud, ROSCI0269
Vama Veche - 2 Mai și ROSCI0273 Zona marină de la Capul Tuzla au fost elaborate în
perioada 2011-2013, anterior extinderii semnificative înspre larg a suprafeței acestora.
48
Pagina 49
1.1.5. Metodologia și criteriile propuse pentru identificarea Zonelor de Protecție Strictă
pe baza ranking-ului pentru specii
Pentru desemnarea Zonelor de Protecție Strictă, pe lângă unele principii generale (de exemplu
biodiversitate ridicată, specii-cheie, suprafață stabilă, intervenție umană minimă, echilibru
natural, peisaj nealterat), sunt necesare criterii mai clare, care să evidențieze importanța acestor
zone pentru conservare.
În situația în care, în Europa, nu este implementată o metodologie unitară de definire,
desemnare și gestionare a Zonelor de Protecție Strictă, alături de diferențele legislative și de
management ale ariilor naturale protejate, stabilirea acestor criterii trebuie să se aplice unitar,
la nivel național, și să fie structurate de la general, la particular, de la Zona Strict Protejată, la
nivelul habitatelor și speciilor. Pentru clasificarea aceste zone după importanța lor, apare ca
necesar un sistem de ranking, pornind de la particular la general: specii – habitate – ecosistem
- Zonă de Protecție Strictă.
Din acest motiv propunem această metodologie, care se va dezvolta și adapta pe parcursul
implementării proiectului. Această adaptare este necesară din mai multe considerente:
variabilele naturale sunt extrem de multe, datele despre specii și habitate, la nivel național, nu
au fost colectate după o metodă unică, standardizată, nu există o singură Listă Roșie națională,
completă, pe grupele mari de specii etc.
Proiectele finalizate în România, pentru implementarea Rețelei Natura 2000, aduc cele mai
multe informații, alături de sursele bibliografice.
Fluxul general de lucru al Proiectului, cu mențiunea că unele etape se vor desfășura în paralel,
pe toată durata acestuia, sunt următoarele:
1. Sintetizarea datelor existente la nivel național, în special din rețeaua de arii protejate de
interes comunitar, care se suprapune peste cele mai importante arii naționale, dar și alte
informații legat de proiectele propuse de infrastructură, arii naturale protejate de interes
local, coridoare ecologice, păduri virgine etc.; include analiza spațială a datelor;
2. Adăugarea informațiilor din surse bibliografice, mai ales pentru zonele care nu sunt
incluse în rețeaua de arii naturale de interes național sau comunitar; completează
punctul 1;
3. Dezvoltarea unei platforme dedicate Proiectului, a cărei sustenabilitate este asigurată,
care conține informațiile de la punctele 1-2 și pe care se vor dezvolta aplicații de ranking
pentru specii – habitate – arii de strictă protecție, aplicații de colectare a datelor din
teren, respectiv de raportare automată, analiză a datelor și modelare;
4. Completarea informațiilor cu date din teren, până la finalul Proiectului, dar și
actualizarea oricăror modificări ulterioare;
5. Analiza datelor, modelare, raportare în cadrul portalului dedicat;
6. Desemnarea Zonelor de Protecție Strictă, pe baza metodologiei standardizate, care să
indice caracterul unicat al fiecărei zone incluse.
49
Pagina 50
Este indubitabil că prezența unor specii de floră/faună importante pentru conservare este unul
dintre cele mai importante criterii în desemnarea ZPS, fiind chiar covârșitor în cazul habitatelor
neforestiere.
Pentru că nu există niciun ranking standardizat al importanței speciilor și ținând cont că
Proiectul se desfășoară la nivel național, este nevoie de instrumente automatizate de ranking,
care să faciliteze utilizarea acestui criteriu.
În cadrul Proiectului, s-a dezvoltat o astfel de aplicație, care este deja funcțională pe platforma
kladOS, în cadrul căreia sunt introduse o multitudine de specii, cu informații legate de statutul
lor. Ulterior, se va putea aplica un algoritm de ranking si o formulă de calcul automat.
În cele ce urmează sunt prezentate criteriile de ranking utilizate pentru speciile de plante, dar
care sunt similare și pentru celelalte categorii de organisme.
CRITERIUL I = LEGISLATIV (specii de interes comunitar + naționale):
➢ OUG nr. 57/2007 cu modificările și completările ulterioare, transpune Directiva
Habitate și Directiva Păsări):
- Anexa 3 lit. b (specii pentru desemnarea Natura 2000, include briofitele) – se reia
la Anexa următoare.
- Anexa 4A lit. B (specii de interes comunitar care necesită protecție strictă) –
include speciile de la Anexa 3 lit. B, dar fără briofite, + 1 specie:
Tabel 18 – Specii care necesită protecție strictă, conform Anexei 4A lit. B din
OUG nr. 57/2007 cu modificările și completările ulterioare
Nr. Specie prioritară Specie
1. Adenophora lilifolia
2. Agrimonia pilosa
3. Aldrovanda vesiculosa
4. Angelica palustris
5. Apium repens
6. Asplenium adulterinum
7. Astragalus peterffi
8. Caldesia parnassiflora
9. Campanula romanica
10. * Campanula serrata
11. Centaurea jankae
12. Centaurea pontica
13. Cirsium brachycephalum
14. Colchicum arenarium
15. Crambe tataria
16. Cypripedium calceolus
17. * Dianthus diutinus
18. Draba dorneri
50
Pagina 51
Nr. Specie prioritară Specie
19. Dracocephalum austriacum
20. Echium russicum
21. Eleocharis carniolica
22. * Ferula sadleriana
23. Galium moldavicum
24. Gladiolus palustris
25. Iris aphylla subsp. hungarica (Iris hungarica)
26. Iris humilis subsp. arenaria (Iris arenaria)
27. Ligularia sibirica
28. Lindernia procumbens
29. Liparis loeselii
30. Luronium natans
31. Marsilea quadrifolia
32. Moehringia jankae
33. Paeonia officinalis subsp. banatica
34. Poa granitica subsp. disparilis
35. Potentilla emilii-popii
36. Pulsatilla grandis
37. Pulsatilla patens
38. * Pulsatilla pratensis subsp. Hungarica
39. * Salicornia veneta
40. Saxifraga hirculus
41. * Serratula lycofolia
42. Stipa danubialis
43. Syringa josikaea
44. Thesium ebracteatum
45. Thlaspi jankae
46. Tozzia carpathica
47. Tulipa hungarica
- Anexa 4B lit. B (specii de interes național, care necesită protecție strictă):
Tabel 19 – Specii care necesită protecție strictă, conform Anexei 4B, lit. B din OUG nr.
57/2007 cu modificările și completările ulterioare
Nr. Specie
1. Achillea impatiens
2. Alyssum caliacre
3. Andryala levitomentosa
4. Arctostaphylos uva-ursi
5. Artemisia lerchiana
6. Astragalus excapus
51
Pagina 52
Nr. Specie
7. Carex chordorrhiza
8. Carex lachenalii
9. Centaurea ruthenica
10. Centaurea varnensis
11. Cephalaria radiata
12. Corynephorus canescens
13. Dianthus dobrogensis
14. Dianthus trifasciculatus subsp. parviflorus
15. Elymus farctus subsp. bessarabicus
16. Euphorbia carpatica
17. Leymus sabulosus
18. Linum pallasianum subsp. borzaeanum
19. Lomantogonium carinthiacum
20. Lycopodium inundatum
21. Montia minor
22. Nitraria schoberi
23. Paeonia tenuifolia
24. Pedicularis sylvatica
25. Polygonum alpinum
26. Potentilla haynaldiana
27. Rhynchospora alba
28. Salix bicolor
29. Schoenus ferugineus
30. Sesleria uliginosa
31. Silene thymifolia
32. Stellaria longifolia
33. Tofieldia calycuta
34. Vaccinium uliginosus
CRITERIUL II = Listele Roșii naționale:
- Boșcaiu N., Coldea Gh., Horeanu C., 1994 - Lista Roșie a plantelor vasculare disparute,
periclitate, vulnerabile si rare din flora Romaniei;
- Dihoru G., Negrean G., 2009 - Cartea Roșie a plantelor vasculare din România;
- Oltean M., Negrean G., Popescu A., Roman N., Dihoru G., Sanda V., Mihăilescu S.,
1994 - Lista Roșie a plantelor superioare din România;
- Oprea A., 2005 - Critical List of the Romanian vascular plants.
- Listele Roșii pe Convenția Carpatică
Pentru vizualizare și pentru stabilirea importanței/valorii de ranking pentru fiecare specie, se
utilizează aplicația Special Status Ranker – adaptată pentru Contractul: Studiu privind
52
Pagina 53
”Identificarea zonelor potențiale de non-intervenție/ protecție strictă în habitate naturale
terestre și marine în vederea punerii în aplicare a strategiei europene privind biodiversitatea
pentru perioada 2021-2030” , pe platforma https://kladia.info:
Figura 4. Exemplificare pentru specia Crambe maritima a aplicației
Special Status Ranker
CRITERIUL III = Listele cu plante endemice, naționale:
Idem aplicația Special Status Ranker, utilizând date bibliografice:
- Dihoru G., Parvu C. 1987. Plante Endemice în Flora României.
- Hurdu Bogdan Iuliu, Mihai Pușcaș, Pavel Dan Turtureanu, Marjan Niketic, Ghizela
Vonica, Gheorghe Coldea 2012. A critical evaluation of the Carpathian endemic plant
taxa list from the Romanian Carpathians.
Figura 5. Exemplificare pentru specia Campanula romanika a aplicației
53
Pagina 54
Textul este prea lung pentru a fi afișat integral. Deschide fișierul pentru restul paginilor.