Dispoziția primarului
LEGE Nr. 272/2004 din 21 iunie 2004 *** Republicată privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului
Fișierul original pe site-ul primăriei
PDF · 723 KB · modificat pe site: 20.03.2025
Pagina sursă
Cum citez acest document
Dispoziția primarului nr. 272 din 21.06.2004, „LEGE Nr. 272/2004 din 21 iunie 2004 *** Republicată privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului”, Comuna Drăgușeni, jud. Iași. Sursa: http://www.primariadraguseni.ro/images/document/14921587/Legeanr.272din2004privindproteciaipromovareadrepturilorcopiluluicumodificrileicompletrileulterioare..pdf (arhivat pe acte-primarii.ro: https://acte-primarii.ro/iasi/draguseni/99728-lege-nr-272-2004-din-21-iunie-2004-republicata-privind-protectia-si-promovarea, 07.11.2026)
Semnalează o problemă (text greșit, date personale, document scos de primărie)
Pagina 1
LEGE Nr. 272/2004 din 21 iunie 2004 *** Republicată
privind protecția și promovarea drepturilor copilului
Text în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2019
REALIZATOR: COMPANIA DE INFORMATICĂ NEAMȚ
Text actualizat prin produsul informatic legislativ LEX EXPERT în baza
actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României,
Partea I, până la 4 decembrie 2018.
Act de bază
#B: Legea nr. 272/2004, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 159 din 5 martie 2014
Acte modificatoare
#M6: Legea nr. 286/2018
#M5: Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2016
#M4: Legea nr. 52/2016
#M3: Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2014
#M2: Legea nr. 131/2014
#M1: Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2014
Modificările și completările efectuate prin actele normative enumerate mai
sus sunt scrise cu font italic. În fața fiecărei modificări sau completări este
indicat actul normativ care a efectuat modificarea sau completarea respectivă,
în forma #M1, #M2 etc.
#B
CAPITOLUL I
Dispoziții generale și definiții
ART. 1
(1) Prezenta lege reglementează cadrul legal privind respectarea, promovarea
și garantarea drepturilor copilului.
(2) Autoritățile publice, organismele private autorizate, precum și persoanele
fizice și persoanele juridice responsabile de protecția copilului sunt obligate să
respecte, să promoveze și să garanteze drepturile copilului stabilite prin
Constituție și lege, în concordanță cu prevederile Convenției Organizației
Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr.
18/1990, republicată, cu modificările ulterioare, și ale celorlalte acte
internaționale în materie la care România este parte.
ART. 2
Pagina 2
(1) Prezenta lege, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării și
promovării drepturilor copilului, precum și orice act juridic emis sau, după caz,
încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului
superior al copilului.
(2) Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o
dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socioafectiv și la viața de
familie.
(3) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură
cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali
ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.
(4) Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile
și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de
organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele
judecătorești.
(5) Persoanele prevăzute la alin. (4) sunt obligate să implice familia în toate
deciziile, acțiunile și măsurile privitoare la copil și să sprijine îngrijirea,
creșterea și formarea, dezvoltarea și educarea acestuia în cadrul familiei.
(6) În determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puțin
următoarele:
a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de
securitate și stabilitate și apartenență la o familie;
b) opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate;
c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situațiile de abuz,
neglijare, exploatare sau orice altă formă de violență asupra copilului, precum și
potențialele situații de risc care pot interveni în viitor;
d) capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe de
creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;
e) menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a
dezvoltat relații de atașament.
ART. 3
De dispozițiile prezentei legi beneficiază
a) copiii cetățeni români aflați pe teritoriul României;
b) copiii cetățeni români aflați în străinătate;
c) copiii fără cetățenie aflați pe teritoriul României;
d) copiii care solicită sau beneficiază de o formă de protecție în condițiile
reglementărilor legale privind statutul și regimul refugiaților în România;
e) copiii cetățeni străini aflați pe teritoriul României, în situații de urgență
constatate, în condițiile prezentei legi, de către autoritățile publice române
competente.
ART. 4
În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele
semnificații:
Pagina 3
a) copil - persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani și nici nu a dobândit
capacitatea deplină de exercițiu, potrivit legii;
b) familie - părinții și copiii acestora;
c) familie extinsă - rudele copilului, până la gradul IV inclusiv;
d) familie substitutivă - persoanele, altele decât cele care aparțin familiei
extinse, inclusiv afinii până la gradul IV și asistenții maternali care asigură
creșterea și îngrijirea copilului, în condițiile legii;
e) plan individualizat de protecție - documentul prin care se realizează
planificarea serviciilor, prestațiilor și a măsurilor de protecție specială a
copilului, pe baza evaluării psihosociale a acestuia și a familiei sale, în vederea
integrării copilului care a fost separat de familia sa într-un mediu familial stabil
permanent, în cel mai scurt timp posibil;
f) plan de servicii - documentul prin care se realizează planificarea acordării
serviciilor și a prestațiilor, pe baza evaluării psihosociale a copilului și a
familiei, în vederea prevenirii abuzului, neglijării, exploatării, a oricăror forme
de violență asupra copilului, precum și a separării copilului de familia sa;
g) reprezentant legal al copilului - părintele sau persoana desemnată, potrivit
legii, să exercite drepturile și să îndeplinească obligațiile părintești față de copil.
ART. 5
(1) Copiii au dreptul la protecție și asistență în realizarea și exercitarea
deplină a drepturilor lor, în condițiile prezentei legi.
(2) Răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în
primul rând părinților, aceștia având obligația de a-și exercita drepturile și de ași îndeplini obligațiile față de copil ținând seama cu prioritate de interesul
superior al acestuia.
(3) În subsidiar, responsabilitatea revine colectivității locale din care fac parte
copilul și familia sa. Autoritățile administrației publice locale au obligația de a
sprijini părinții sau, după caz, alt reprezentant legal al copilului în realizarea
obligațiilor ce le revin cu privire la copil, dezvoltând și asigurând în acest scop
servicii diversificate, accesibile și de calitate, corespunzătoare nevoilor
copilului.
(4) Intervenția statului este complementară; statul asigură protecția copilului
și garantează respectarea tuturor drepturilor sale prin activitatea specifică
realizată de instituțiile statului și de autoritățile publice cu atribuții în acest
domeniu.
ART. 6
Respectarea și garantarea drepturilor copilului se realizează conform
următoarelor principii:
a) respectarea și promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;
b) egalitatea șanselor și nediscriminarea;
c) responsabilizarea părinților cu privire la exercitarea drepturilor și
îndeplinirea obligațiilor părintești;
Pagina 4
d) primordialitatea responsabilității părinților cu privire la respectarea și
garantarea drepturilor copilului;
e) descentralizarea serviciilor de protecție a copilului, intervenția
multisectorială și parteneriatul dintre instituțiile publice și organismele private
autorizate;
f) asigurarea unei îngrijiri individualizate și personalizate pentru fiecare copil;
g) respectarea demnității copilului;
h) ascultarea opiniei copilului și luarea în considerare a acesteia, ținând cont
de vârsta și de gradul său de maturitate;
i) asigurarea stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea
copilului, ținând cont de originea sa etnică, religioasă, culturală și lingvistică, în
cazul luării unei măsuri de protecție;
j) celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil;
k) asigurarea protecției împotriva abuzului, neglijării, exploatării și oricărei
forme de violență asupra copilului;
l) interpretarea fiecărei norme juridice referitoare la drepturile copilului în
corelație cu ansamblul reglementărilor din această materie.
ART. 7
Drepturile prevăzute de prezenta lege sunt garantate tuturor copiilor fără nicio
discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau
altă opinie, de naționalitate, apartenență etnică sau origine socială, de situația
materială, de gradul și tipul unei deficiențe, de statutul la naștere sau de statutul
dobândit, de dificultățile de formare și dezvoltare sau de alt gen ale copilului, ale
părinților ori ale altor reprezentanți legali sau de orice altă distincție.
ART. 8
În orice cauză care privește drepturi ale copilului, instanța verifică dacă
înțelegerile dintre părinți sau ale acestora cu alte persoane respectă interesul
superior al copilului.
CAPITOLUL II
Drepturile copilului
SECȚIUNEA 1
Drepturi și libertăți civile
ART. 9
(1) Copilul are dreptul la stabilirea și păstrarea identității sale.
(2) Copilul este înregistrat imediat după naștere și are de la această dată
dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetățenie și, dacă este posibil, de a-și
cunoaște părinții și de a fi îngrijit, crescut și educat de aceștia.
(3) Părinții aleg numele și prenumele copilului, în condițiile legii.
(4) Copilul are dreptul de a-și păstra cetățenia, numele și relațiile de familie,
în condițiile prevăzute de lege, fără nicio ingerință.
Pagina 5
(5) Dacă se constată că un copil este lipsit, în mod ilegal, de elementele
constitutive ale identității sale sau de unele dintre acestea, instituțiile și
autoritățile publice sunt obligate să ia de urgență toate măsurile necesare în
vederea restabilirii identității copilului.
ART. 10
(1) În scopul realizării dreptului prevăzut la art. 9 alin. (1), unitățile sanitare
care au în structură secții de nou-născuți și/sau de pediatrie au obligația de a
angaja un asistent social sau, după caz, de a desemna o persoană cu atribuții de
asistență socială.
(2) În vederea stabilirii identității copilului părăsit în unități sanitare sau găsit
ori a părinților acestuia, organele de poliție și serviciile publice comunitare de
evidență a persoanelor, competente, au obligația de a desemna una sau mai
multe persoane responsabile, care să realizeze, cu celeritate, demersurile ce le
revin, potrivit legii, pentru înregistrarea nașterii copilului și să transmită datele
de identificare direcției generale de asistență socială și protecția copilului sau,
după caz, serviciului public de asistență socială.
(3) Persoanele desemnate la alin. (2) au obligația efectuării demersurilor de
stabilire a identității părinților copiilor părăsiți în unitățile sanitare, în situația în
care aceștia au fost identificați și nu au întocmit certificatul de naștere.
ART. 11
(1) Certificatul medical constatator al nașterii, atât pentru copilul născut viu,
cât și pentru copilul născut mort, se întocmește în termen de 24 de ore de la
naștere.
(2) Răspunderea pentru îndeplinirea obligației prevăzute la alin. (1) revine
medicului care a asistat sau a constatat nașterea și medicului șef de secție.
(3) Când nașterea a avut loc în afara unităților sanitare, medicul de familie
având cabinetul înregistrat în raza teritorială unde a avut loc nașterea este obligat
ca, la cererea oricărei persoane, în termen de 24 de ore, să constate nașterea
copilului, după care să întocmească și să elibereze certificatul medical
constatator al nașterii copilului, chiar dacă mama nu este înscrisă pe lista
cabinetului său.
ART. 12
(1) În situația în care copilul este părăsit de mamă în maternitate, unitatea
medicală are obligația să sesizeze telefonic și în scris direcția generală de
asistență socială și protecția copilului și organele de poliție, în termen de 24 de
ore de la constatarea dispariției mamei.
(2) În termen de 5 zile de la sesizarea prevăzută la alin. (1), se întocmește un
proces-verbal de constatare a părăsirii copilului, semnat de reprezentantul
direcției generale de asistență socială și protecția copilului, reprezentantul
poliției și al maternității; când starea de sănătate a copilului permite externarea,
în baza procesului-verbal, direcția generală de asistență socială și protecția
copilului va stabili măsura plasamentului în regim de urgență pentru copil.
Pagina 6
(3) În termen de 30 de zile de la întocmirea procesului-verbal, poliția este
obligată să întreprindă verificările specifice privind identitatea mamei și să
comunice rezultatul acestor verificări direcției generale de asistență socială și
protecția copilului.
(4) În situația în care mama este identificată, direcția generală de asistență
socială și protecția copilului va asigura consilierea și sprijinirea acesteia în
vederea realizării demersurilor legate de întocmirea actului de naștere.
(5) În situația în care, în urma verificărilor efectuate de poliție, nu este
posibilă identificarea mamei, direcția generală de asistență socială și protecția
copilului transmite serviciului public de asistență socială în a cărui rază
administrativ-teritorială s-a produs nașterea dosarul cuprinzând certificatul
medical constatator al nașterii, procesul-verbal prevăzut la alin. (2), dispoziția de
plasament în regim de urgență și răspunsul poliției cu rezultatul verificărilor.
(6) În termen de 5 zile de la primirea documentației prevăzute la alin. (5),
serviciul public de asistență socială are obligația de a obține dispoziția de
stabilire a numelui și prenumelui copilului, în conformitate cu prevederile Legii
nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, și de a face declarația de înregistrare a nașterii la
serviciul de stare civilă competent.
(7) În termen de 24 de ore de la înregistrarea nașterii copilului, serviciul
public de asistență socială are obligația de a transmite direcției generale de
asistență socială și protecția copilului actul de înregistrare a nașterii copilului.
ART. 13
În situația copilului părăsit de părinți în alte unități sanitare, a cărui naștere nu
a fost înregistrată, obligația de a realiza demersurile prevăzute de lege pentru
înregistrarea nașterii copilului revine serviciului public de asistență socială în a
cărui rază administrativ-teritorială a fost părăsit acesta, cu respectarea procedurii
prevăzute la art. 12.
ART. 14
(1) În situația copilului găsit în familie sau într-un loc public, precum și a
celui părăsit de părinți în alte unități sanitare, a cărui naștere nu a fost
înregistrată, obligația de a realiza demersurile prevăzute de lege pentru
înregistrarea nașterii copilului revine serviciului public de asistență socială în a
cărui rază administrativ-teritorială a fost găsit sau părăsit copilul.
(2) Expertiza medico-legală necesară pentru înregistrarea nașterii copilului
este gratuită.
ART. 15
Metodologia privind realizarea obligațiilor ce revin autorităților administrației
publice locale, instituțiilor și profesioniștilor implicați în prevenirea și
intervenția în cazurile de copii aflați în situație de risc sau părăsiți în unități
sanitare/secții/compartimente de specialitate obstetrică-ginecologie și
neonatologie/alte unități sanitare care oferă servicii medicale pentru copii se
aprobă prin hotărâre a Guvernului*), la propunerea Ministerului Muncii,
Pagina 7
Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, în colaborare cu Ministerul
Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și cu Ministerul Sănătății.
#CIN
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1103/2014 pentru aprobarea
metodologiei privind realizarea obligațiilor ce revin autorităților administrației
publice locale, instituțiilor și profesioniștilor implicați în prevenirea și
intervenția în cazurile de copii aflați în situație de risc de părăsire sau părăsiți
în unități sanitare.
#B
ART. 16
(1) Unitățile sanitare, unitățile de protecție socială, serviciile de îngrijire de tip
rezidențial, entitățile fără personalitate juridică, alte persoane juridice, precum și
persoane fizice care internează sau primesc în îngrijire femei gravide ori copii
care nu posedă acte pe baza cărora să li se poată stabili identitatea sunt obligate
să anunțe, în termen de 24 de ore, în scris, autoritatea administrației publice
locale în a cărei rază își au sediul sau, după caz, domiciliul, în vederea stabilirii
identității lor, precum și direcția generală de asistență socială și protecția
copilului de care aparțin, în vederea luării în evidență.
(2) Cel care ia un copil pentru a-l îngriji sau proteja temporar, până la
stabilirea unei măsuri de protecție în condițiile legii, are obligația de a-l întreține
și, în termen de 48 de ore, de a anunța autoritatea administrației publice locale în
a cărei rază teritorială își are sediul sau domiciliul.
ART. 17
(1) Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu
părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat
legături de atașament.
(2) Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații
personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a
bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine
interesului său superior.
(3) Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile
personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de
care copilul s-a bucurat de viața de familie decât în cazurile în care instanța
decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui
dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
(4) În caz de neînțelegere între părinți cu privire la modalitățile de exercitare a
dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanța va stabili un program
în funcție de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire și educare ale acestuia, de
intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește, de
comportamentul acestuia din urmă, precum și de alte aspecte relevante în fiecare
caz în parte.
Pagina 8
(5) Criteriile prevăzute la alin. (4) vor fi avute în vedere și la stabilirea
programului de relații personale și cu celelalte persoane alături de care copilul sa bucurat de viața de familie.
ART. 18
(1) În sensul prezentei legi, relațiile personale se pot realiza prin:
a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit
prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul;
b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
#M4
c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de
către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit, cu sau fără
supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție de
interesul superior al copilului;
#B
d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul;
e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte
persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu
copilul;
f) transmiterea de către persoana la care locuiește copilul a unor informații
referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare,
către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații
personale cu copilul;
g) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană față de care copilul
a dezvoltat legături de atașament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau
fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție
de interesul superior al copilului.
(2) Transmiterea informațiilor prevăzute la alin. (1) lit. e) și f) se va face cu
respectarea interesului superior al copilului, precum și a dispozițiilor speciale
vizând confidențialitatea și transmiterea informațiilor cu caracter personal.
(3) Părintele la care copilul locuiește are obligația de a sprijini menținerea
relațiilor personale ale copilului cu celălalt părinte, prevăzute la alin. (1).
(4) Pentru restabilirea și menținerea relațiilor personale ale copilului, serviciul
public de asistență socială și, după caz, direcțiile generale de asistență socială și
protecția copilului de la nivelul fiecărui sector al municipiului București au
obligația de a oferi consiliere, acordată de specialiști atât copilului, cât și
părinților săi, la solicitarea acestora.
#M4
(5) În cazul în care unul dintre părinți împiedică sau afectează în mod negativ
legăturile personale ale copilului cu celălalt părinte, prin nerespectarea
programului stabilit de instanță sau convenit de părinți, celălalt părinte poate
cere serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoanelor cu
atribuții de asistență socială în circumscripția căruia se află locuința copilului,
să monitorizeze relațiile personale cu copilul pentru o durată de până la 6 luni.
Pagina 9
(6) Monitorizarea permite reprezentanților serviciului public de asistență
socială sau, după caz, persoanelor cu atribuții de asistență socială, să asiste la
preluarea copilului de către părintele la care nu locuiește în mod statornic, la
vizitele efectuate la domiciliul copilului de către părintele care nu locuiește cu
acesta, precum și la înapoierea copilului de către părintele care nu locuiește cu
acesta. Totodată, monitorizarea permite reprezentanților serviciului public de
asistență socială sau, după caz, persoanelor cu atribuții de asistență socială să
asiste și în timpul găzduirii copilului de către părintele la care copilul nu
locuiește în mod obișnuit, dacă instanța judecătorească a dispus monitorizarea
printr-o sentință definitivă. Dispozițiile tezei a II-a se aplică în mod
corespunzător și în situația prevăzută la alin. (1) lit. g).
(6^1) Cu ocazia monitorizării, reprezentanții serviciului public de asistență
socială sau, după caz, persoanele cu atribuții de asistență socială pot realiza
intervievarea părinților, a copilului, a persoanelor cu care copilul relaționează
în situațiile prevăzute la alin. (1) lit. c) și g), precum și a altor persoane a căror
intervievare se apreciază a fi utilă în vederea întocmirii raportului de
monitorizare.
#B
(7) La finalul perioadei de monitorizare, reprezentantul serviciului public de
asistență socială sau, după caz, persoana cu atribuții de asistență socială care a
întocmit raportul prevăzut la alin. (6) poate propune prelungirea perioadei de
monitorizare cu cel mult 6 luni, poate recomanda consilierea psihologică a unuia
dintre părinți sau a ambilor, precum și o serie de măsuri pentru îmbunătățirea
relației personale dintre copil și părintele la care nu locuiește.
(8) Raportul de monitorizare prevăzut la alin. (6) se înmânează fiecăruia
dintre părinți și poate fi folosit ca probă în instanță.
ART. 19
(1) Copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia
printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații
personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest
lucru contravine interesului superior al copilului.
(2) Instanța judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul
superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive
temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau
socială a copilului.
#M4
ART. 20
(1) În vederea asigurării menținerii relațiilor personale ale copilului cu
părinții săi sau cu alte persoane alături de care s-a bucurat de viața de familie,
precum și pentru asigurarea înapoierii copilului la locuința sa la terminarea
perioadei de găzduire, precum și pentru a preveni împiedicarea preluării
copilului, la finalul găzduirii la domiciliul părintelui care nu locuiește cu
copilul, instanța poate dispune, la cererea părintelui interesat sau a altei
Pagina 10
persoane îndreptățite, una sau mai multe măsuri cu caracter asiguratoriu sau a
unor garanții. Dispozițiile tezei I se aplică în mod corespunzător și în situația
prevăzută la art. 18 alin. (1) lit. g).
#B
(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) pot include:
a) amendă pe ziua de întârziere impusă persoanei care refuză punerea în
aplicare sau respectarea programului de menținere a relațiilor personale ale
copilului;
b) depunerea unei garanții reale sau personale de către părintele sau persoana
de la care urmează să fie preluat copilul, în vederea menținerii relațiilor
personale sau, după caz, la încetarea programului de vizitare;
c) depunerea pașaportului sau a unui alt act de identitate la o instituție
desemnată de instanță și, atunci când este necesar, a unui document din care să
rezulte că persoana care solicită relații personale a notificat depunerea acestora,
pe durata vizitei, autorității consulare competente.
ART. 21
(1) În cazul în care părinții nu se înțeleg cu privire la locuința copilului,
instanța de tutelă va stabili locuința acestuia la unul dintre ei, potrivit art. 496
alin. (3) din Codul civil. La evaluarea interesului copilului instanța poate avea în
vedere, în afara elementelor prevăzute la art. 2 alin. (6), și aspecte precum:
a) disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în deciziile
legate de copil și de a respecta drepturile părintești ale acestuia din urmă;
b) disponibilitatea fiecăruia dintre părinți de a permite celuilalt menținerea
relațiilor personale;
c) situația locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte;
d) istoricul cu privire la violența părinților asupra copilului sau asupra altor
persoane;
e) distanța dintre locuința fiecărui părinte și instituția care oferă educație
copilului.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și pentru cazurile în
care locuința minorului se stabilește la terțe persoane sau la un serviciu de
protecție specială.
ART. 22
Copilul ai cărui părinți locuiesc în state diferite are dreptul de a întreține
relații personale și contacte directe cu aceștia, cu excepția situației în care acest
lucru contravine interesului superior al copilului.
ART. 23
(1) Copiii neînsoțiți de părinți sau de un alt reprezentant legal ori care nu se
găsesc sub supravegherea legală a unor persoane au dreptul de a li se asigura, în
cel mai scurt timp posibil, reîntoarcerea alături de reprezentanții lor legali.
(2) Deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu respectarea prevederilor
Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în
străinătate, cu modificările și completările ulterioare.
Pagina 11
(3) Părinții sau, după caz, altă persoană responsabilă de supravegherea,
creșterea și îngrijirea copilului sunt obligați să anunțe la poliție dispariția
acestuia de la domiciliu, în cel mult 24 de ore de la constatarea dispariției.
ART. 24
(1) Misiunile diplomatice și consulare ale României au obligația de a sesiza
Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice cu
privire la copiii cetățeni români aflați în străinătate care, din orice motive, nu
sunt însoțiți de părinți sau de un alt reprezentant legal ori nu se găsesc sub
supravegherea legală a unor persoane din străinătate.
(2) Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice va
lua măsurile necesare pentru întoarcerea copilului la părinți sau la un alt
reprezentant legal, imediat după identificarea acestora. În cazul în care
persoanele identificate nu pot sau refuză să preia copilul, la cererea Ministerului
Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, tribunalul de la
domiciliul copilului sau Tribunalul București, în situația în care acest domiciliu
nu este cunoscut, va dispune plasamentul copilului într-un serviciu de protecție
specială propus de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor
Vârstnice.
(3) Procedura de întoarcere a copiilor în țară, de identificare a părinților sau a
altor reprezentanți legali ai copiilor, modul de avansare a cheltuielilor
ocazionate de întoarcerea în țară a acestora, precum și serviciile de protecție
specială, publice sau private, competente să asigure protecția în regim de
urgență a copiilor aflați în situația prevăzută la alin. (1), se stabilesc prin
hotărâre a Guvernului.
ART. 25
(1) Misiunile diplomatice și consulare străine au obligația de a sesiza
Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și
Inspectoratul General pentru Imigrări despre toate situațiile în care au cunoștință
de copii cetățeni străini aflați pe teritoriul României, care, din orice motive, nu
sunt însoțiți de părinți sau de un alt reprezentant legal ori nu se găsesc sub
supravegherea legală a unor persoane. În cazul în care autoritățile române se
autosesizează, acestea vor înștiința de urgență misiunea străină competentă cu
privire la copiii în cauză.
(2) În situația copiilor prevăzuți la alin. (1), Ministerul Muncii, Familiei,
Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, până la definitivarea demersurilor
legale ce cad în competența Inspectoratul General pentru Imigrări, va solicita
Tribunalului București stabilirea plasamentului copilului într-un serviciu de
protecție specială propus de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și
Persoanelor Vârstnice.
(3) Măsura plasamentului durează până la returnarea copilului în țara de
reședință a părinților ori în țara în care au fost identificați alți membri ai familiei
dispuși să ia copilul.
Pagina 12
(4) În cazul nereturnării copilului, acesta beneficiază de protecția specială
prevăzută în prezenta lege.
ART. 26
În vederea aplicării prevederilor art. 24 și 25 se încheie tratatele necesare cu
statele sau cu autoritățile statelor vizate, pe baza propunerilor Ministerul Muncii,
Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și ale Ministerului
Afacerilor Externe, precum și a altor instituții interesate.
ART. 27
(1) Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice și a vieții sale
intime, private și familiale.
(2) Este interzisă orice acțiune de natură să afecteze imaginea publică a
copilului sau dreptul acestuia la viață intimă, privată și familială.
(3) Participarea copilului în vârstă de până la 14 ani la dezbateri publice în
cadrul unor programe audiovizuale se poate face numai cu consimțământul scris
al acestuia și al părinților sau, după caz, al altui reprezentant legal.
(4) Copiii nu pot fi folosiți sau expuși de către părinți, reprezentanți legali,
alte persoane responsabile de creșterea și îngrijirea lor, organisme private
acreditate ca furnizori de servicii sociale, instituții publice sau private, în scopul
de a obține avantaje personale/instituționale sau de a influența deciziile
autorităților publice.
(5) Consiliul Național al Audiovizualului monitorizează modul de derulare a
programelor audiovizuale, astfel încât să se asigure protecția și garantarea
dreptului copilului prevăzut la alin. (1).
ART. 28
(1) Copilul are dreptul la libertate de exprimare.
(2) Libertatea copilului de a căuta, de a primi și de a difuza informații de orice
natură, care vizează promovarea bunăstării sale sociale, spirituale și morale,
sănătatea sa fizică și mentală, sub orice formă și prin orice mijloace la alegerea
sa, este inviolabilă.
(3) Părinții sau, după caz, alți reprezentanți legali ai copilului, persoanele care
au în plasament copii, precum și persoanele care, prin natura funcției,
promovează și asigură respectarea drepturilor copiilor au obligația de a le
asigura informații, explicații și sfaturi, în funcție de vârsta și de gradul de
înțelegere al acestora, precum și de a le permite să își exprime punctul de
vedere, ideile și opiniile.
(4) Părinții nu pot limita dreptul copilului minor la libertatea de exprimare
decât în cazurile prevăzute expres de lege.
ART. 29
(1) Copilul capabil de discernământ are dreptul de a-și exprima liber opinia
asupra oricărei probleme care îl privește.
(2) În orice procedură judiciară sau administrativă care îl privește, copilul are
dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit
vârsta de 10 ani. Cu toate acestea, poate fi ascultat și copilul care nu a împlinit
Pagina 13
vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este
necesară pentru soluționarea cauzei.
(3) Dreptul de a fi ascultat conferă copilului posibilitatea de a cere și de a
primi orice informație pertinentă, de a fi consultat, de a-și exprima opinia și de a
fi informat asupra consecințelor pe care le poate avea opinia sa, dacă este
respectată, precum și asupra consecințelor oricărei decizii care îl privește.
(4) În toate cazurile prevăzute la alin. (2), opiniile copilului ascultat vor fi
luate în considerare și li se va acorda importanța cuvenită, în raport cu vârsta și
cu gradul de maturitate a copilului.
(5) Orice copil poate cere să fie ascultat conform dispozițiilor alin. (2) și (3).
În caz de refuz, autoritatea competentă se va pronunța printr-o decizie motivată.
(6) Dispozițiile legale speciale privind consimțământul sau prezența copilului
în procedurile care îl privesc, precum și prevederile referitoare la desemnarea
unui curator, în caz de conflict de interese, sunt și rămân aplicabile.
ART. 30
(1) Copilul are dreptul la libertate de gândire, de conștiință și de religie.
(2) Părinții îndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri, în alegerea unei
religii, în condițiile legii, ținând seama de opinia, vârsta și de gradul de
maturitate a acestuia, fără a-l putea obliga să adere la o anumită religie sau la un
anumit cult religios.
(3) Religia copilului care a împlinit 14 ani nu poate fi schimbată fără
consimțământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să
își aleagă singur religia.
(4) Atunci când copilul beneficiază de protecție specială, persoanelor în
îngrijirea cărora se află le sunt interzise orice acțiuni menite să influențeze
convingerile religioase ale copilului.
ART. 31
(1) Copilul are dreptul la liberă asociere în structuri formale și informale,
precum și libertatea de întrunire pașnică, în limitele prevăzute de lege.
(2) Autoritățile administrației publice locale, unitățile de învățământ și alte
instituții publice sau private competente iau măsurile necesare asigurării
exercitării corespunzătoare a drepturilor prevăzute la alin. (1).
ART. 32
(1) Copilul aparținând unei minorități naționale, etnice, religioase sau
lingvistice are dreptul la viață culturală proprie, la declararea apartenenței sale
etnice, religioase, la practicarea propriei sale religii, precum și dreptul de a
folosi limba proprie în comun cu alți membri ai comunității din care face parte.
(2) Copilul aparținând minorităților naționale are dreptul să se exprime în
limba maternă în procedurile care îl privesc.
(3) Modalitățile de exercitare a dreptului prevăzut la alin. (1), inclusiv prin
folosirea de interpreți sau traduceri, se vor stabili astfel încât să nu împiedice
buna realizare și exercitare a drepturilor tuturor copiilor.
Pagina 14
(4) Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării asigură și urmărește
exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1).
ART. 33
(1) Copilul are dreptul la respectarea personalității și individualității sale și nu
poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante.
(2) Măsurile de disciplinare a copilului nu pot fi stabilite decât în acord cu
demnitatea copilului, nefiind permise sub niciun motiv pedepsele fizice ori
acelea care se află în legătură cu dezvoltarea fizică, psihică sau care afectează
starea emoțională a copilului.
ART. 34
(1) Copilul are dreptul să depună singur plângeri referitoare la încălcarea
drepturilor sale fundamentale.
(2) Copilul este informat de către părinte/reprezentant legal asupra drepturilor
și îndatoririlor ce îi revin, precum și asupra modalităților de exercitare și
îndeplinire a acestora.
(3) Îndatoririle copilului se stabilesc în funcție de vârsta și gradul de
maturitate, fără ca acestea să conducă la încălcări ale drepturilor sale.
SECȚIUNEA a 2-a
Mediul familial și îngrijirea alternativă
ART. 35
(1) Copilul are dreptul să crească alături de părinții săi.
(2) Părinții au obligația să asigure copilului, de o manieră corespunzătoare
capacităților în continuă dezvoltare ale copilului, orientarea și sfaturile necesare
exercitării corespunzătoare a drepturilor prevăzute în prezenta lege.
(3) Părinții copilului au dreptul să primească informațiile și asistența de
specialitate necesare în vederea îngrijirii, creșterii și educării acestuia.
ART. 36
(1) Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor.
(2) Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă
în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și
spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor
personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și
prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său.
(3) În situația în care ambii părinți exercită autoritatea părintească, dar nu
locuiesc împreună, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea
felului învățăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau
intervenții chirurgicale, reședința copilului sau administrarea bunurilor, se iau
numai cu acordul ambilor părinți.
(4) În situația în care, din orice motiv, un părinte nu își exprimă voința pentru
luarea deciziilor prevăzute la alin. (3), acestea se iau de către părintele cu care
Pagina 15
copilul locuiește, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului
superior al copilului.
(5) Ambii părinți, indiferent dacă exercită sau nu autoritatea părintească, au
dreptul de a solicita și de a primi informații despre copil din partea unităților
școlare, unităților sanitare sau a oricăror altor instituții ce intră în contact cu
copilul.
(6) Un părinte nu poate renunța la autoritatea părintească, dar se poate
înțelege cu celălalt părinte cu privire la modalitatea de exercitare a autorității
părintești, în condițiile art. 506 din Codul civil.
(7) Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea
părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică,
dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de
celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de
droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și
orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de
către acel părinte a autorității părintești.
(8) În cazul existenței unor neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea
drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța judecătorească, după
ascultarea ambilor părinți, hotărăște potrivit interesului superior al copilului.
ART. 37
Copilul are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa
fizică, mentală, spirituală, morală și socială. În acest scop părinții sunt obligați:
a) să supravegheze copilul;
b) să coopereze cu copilul și să îi respecte viața intimă, privată și demnitatea;
c) să informeze copilul despre toate actele și faptele care l-ar putea afecta și să
ia în considerare opinia acestuia;
d) să întreprindă toate măsurile necesare pentru realizarea drepturilor
copilului lor;
e) să coopereze cu persoanele fizice și persoanele juridice care exercită
atribuții în domeniul îngrijirii, educării și formării profesionale a copilului.
ART. 38
Copilul nu poate fi separat de părinții săi sau de unul dintre ei, împotriva
voinței acestora, cu excepția cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege, sub
rezerva revizuirii judiciare și numai dacă acest lucru este impus de interesul
superior al copilului.
ART. 39
(1) Serviciul public de asistență socială va lua toate măsurile necesare pentru
depistarea precoce a situațiilor de risc care pot determina separarea copilului de
părinții săi, precum și pentru prevenirea comportamentelor abuzive ale părinților
și a violenței în familie.
(2) Orice separare a copilului de părinții săi, precum și orice limitare a
exercițiului drepturilor părintești trebuie să fie precedate de acordarea
sistematică a serviciilor și prestațiilor prevăzute de lege, cu accent deosebit pe
Pagina 16
informarea corespunzătoare a părinților, consilierea acestora, terapie sau
mediere, acordate în baza unui plan de servicii.
ART. 40
(1) Planul de servicii se întocmește și se pune în aplicare de către serviciul
public de asistență socială, organizat la nivelul municipiilor și orașelor, precum
și de persoanele cu atribuții de asistență socială din aparatul propriu al consiliilor
locale comunale din unitatea administrativ-teritorială unde se află copilul, în
urma evaluării situației copilului și a familiei acestuia.
(2) La nivelul municipiului București întocmirea și punerea în aplicare a
planului prevăzut la alin. (1) se realizează de către direcția generală de asistență
socială și protecția copilului de la nivelul fiecărui sector.
(3) Planul de servicii se aprobă prin dispoziția primarului.
(4) Planul de servicii are ca obiectiv prevenirea abuzului, neglijării,
exploatării și a oricăror forme de violență asupra copilului sau separarea
copilului de familia sa. În acest scop, serviciul public de asistență socială ori,
după caz, direcția generală de asistență socială și protecția copilului de la nivelul
fiecărui sector al municipiului București are obligația de a oferi servicii și
prestații destinate menținerii copilului în familie și de a sprijini accesul copilului
și al familiei sale la alte servicii.
(5) Planul de servicii poate avea ca finalitate transmiterea către direcția
generală de asistență socială și protecția copilului a cererii de instituire a unei
măsuri de protecție specială a copilului, numai dacă, după acordarea serviciilor
prevăzute de acest plan, se constată că menținerea copilului alături de părinții săi
nu este posibilă.
ART. 41
(1) Dacă există motive temeinice de a suspecta că viața și securitatea copilului
sunt primejduite în familie, reprezentanții serviciului public de asistență socială
ori, după caz, ai direcției generale de asistență socială și protecția copilului de la
nivelul sectoarelor municipiului București au dreptul să viziteze copiii la
locuința lor și să se informeze despre felul în care aceștia sunt îngrijiți, despre
sănătatea și dezvoltarea lor fizică, educarea, învățătura și pregătirea lor
profesională, acordând, la nevoie, îndrumările necesare.
(2) Dacă, în urma vizitelor efectuate potrivit alin. (1), se constată că
dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului este
primejduită, serviciul public de asistență socială este obligat să sesizeze de
îndată direcția generală de asistență socială și protecția copilului în vederea
luării măsurilor prevăzute de lege.
(3) Direcția generală de asistență socială și protecția copilului este obligată să
sesizeze instanța judecătorească în situația în care consideră că sunt întrunite
condițiile prevăzute de lege pentru decăderea, totală sau parțială, a părinților ori
a unuia dintre ei din exercițiul drepturilor părintești.
ART. 42
Pagina 17
(1) Direcția generală de asistență socială și protecția copilului va lua toate
măsurile necesare pentru ca părinții decăzuți din drepturile părintești, precum și
cei cărora le-a fost limitat exercițiul anumitor drepturi să beneficieze de asistență
specializată pentru creșterea capacității acestora de a se ocupa de copii, în
vederea redobândirii exercițiului drepturilor părintești.
(2) Părinții care solicită redarea exercițiului drepturilor părintești beneficiază
de asistență juridică gratuită, în condițiile legii.
ART. 43
Instanța judecătorească este singura autoritate competentă să se pronunțe,
luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, cu privire la:
a) persoana care exercită drepturile și îndeplinește obligațiile părintești în
situația în care copilul este lipsit, temporar sau permanent, de ocrotirea părinților
săi;
b) modalitățile în care se exercită drepturile și se îndeplinesc obligațiile
părintești;
c) decăderea totală sau parțială din exercițiul drepturilor părintești;
d) redarea exercițiului drepturilor părintești.
ART. 44
(1) Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea părinților
săi sau care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija
acestora are dreptul la protecție alternativă.
(2) Protecția prevăzută la alin. (1) include instituirea tutelei, măsurile de
protecție specială prevăzute de prezenta lege, adopția. În alegerea uneia dintre
aceste soluții autoritatea competentă va ține seama în mod corespunzător de
necesitatea asigurării unei anumite continuități în educarea copilului, precum și
de originea sa etnică, religioasă, culturală și lingvistică.
ART. 45
Tutela se instituie conform legii de către instanța judecătorească în a cărei
circumscripție teritorială domiciliază sau a fost găsit copilul.
SECȚIUNEA a 3-a
Sănătatea și bunăstarea copilului
ART. 46
(1) Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe
care o poate atinge și de a beneficia de serviciile medicale și de recuperare
necesare pentru asigurarea realizării efective a acestui drept.
(2) Accesul copilului la servicii medicale și de recuperare, precum și la
medicația adecvată stării sale în caz de boală este garantat de către stat, costurile
aferente fiind suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate
și de la bugetul de stat.
(3) Organele de specialitate ale administrației publice centrale, autoritățile
administrației publice locale, precum și orice alte instituții publice sau private cu
Pagina 18
atribuții în domeniul sănătății sunt obligate să adopte, în condițiile legii, toate
măsurile necesare pentru:
a) reducerea mortalității infantile;
b) asigurarea și dezvoltarea serviciilor medicale primare și comunitare;
c) prevenirea malnutriției și a îmbolnăvirilor;
d) asigurarea serviciilor medicale pentru gravide în perioada pre- și
postnatală, indiferent dacă acestea au sau nu au calitatea de persoană asigurată în
sistemul asigurărilor sociale de sănătate;
e) informarea părinților și a copiilor cu privire la sănătatea și alimentația
copilului, inclusiv cu privire la avantajele alăptării, igienei și salubrității
mediului înconjurător;
f) dezvoltarea de acțiuni și programe pentru ocrotirea sănătății și de prevenire
a bolilor, de asistență a părinților și de educație, precum și de servicii în materie
de planificare familială;
g) verificarea periodică a tratamentului copiilor care au fost plasați pentru a
primi îngrijire, protecție sau tratament;
h) asigurarea confidențialității consultanței medicale acordate la solicitarea
copilului;
i) derularea sistematică în unitățile școlare de programe de educație pentru
viață, inclusiv educație sexuală pentru copii, în vederea prevenirii contactării
bolilor cu transmitere sexuală și a gravidității minorelor.
(4) Părinții sunt obligați să solicite asistență medicală pentru a asigura
copilului cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge și pentru a
preveni situațiile care pun în pericol viața, creșterea și dezvoltarea copilului.
(5) În situația excepțională în care viața copilului se află în pericol iminent ori
există riscul producerii unor consecințe grave cu privire la sănătatea sau
integritatea acestuia, medicul are dreptul de a efectua acele acte medicale de
strictă necesitate pentru a salva viața copilului, chiar fără a avea acordul
părinților sau al altui reprezentant legal al acestuia.
(6) Vizitele periodice ale personalului medical de specialitate la domiciliul
gravidelor și al copiilor până la împlinirea vârstei de un an sunt obligatorii, în
vederea ocrotirii sănătății mamei și copilului, educației pentru sănătate,
prevenirii abandonului, abuzului, neglijării, exploatării și oricărei forme de
violență asupra copilului.
ART. 47
(1) Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită
dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială.
(2) Părinților sau, după caz, reprezentanților legali, le revine responsabilitatea
de a asigura cele mai bune condiții de viață necesare creșterii și dezvoltării
copiilor; părinții sunt obligați să le asigure copiilor locuință, precum și condițiile
necesare pentru creștere, educare, învățătură, pregătire profesională, precum și
un mediu de viață sănătos.
ART. 48
Pagina 19
(1) Copilul are dreptul de a beneficia de asistență socială și de asigurări
sociale, în funcție de resursele și de situația în care se află acesta și persoanele în
întreținerea cărora se găsește.
(2) În cazul în care părinții sau persoanele care au, potrivit legii, obligația de a
întreține copilul nu pot asigura, din motive independente de voința lor,
satisfacerea nevoilor minime de locuință, hrană, îmbrăcăminte și educație ale
copilului, statul, prin autoritățile publice competente, este obligat să asigure
acestora sprijin corespunzător, sub formă de prestații financiare, prestații în
natură, precum și sub formă de servicii, în condițiile legii.
(3) Părinții au obligația să solicite autorităților competente acordarea
alocațiilor, indemnizațiilor, prestațiilor în bani sau în natură și a altor facilități
prevăzute de lege pentru copii sau pentru familiile cu copii.
(4) Autoritățile administrației publice locale au obligația de a informa părinții
și copiii în legătură cu drepturile pe care le au, precum și asupra modalității de
acordare a drepturilor de asistență socială și de asigurări sociale.
ART. 49
(1) Copilul cu handicap are dreptul la îngrijire specială, adaptată nevoilor
sale.
(2) Copilul cu handicap are dreptul la educație, recuperare, compensare,
reabilitare și integrare, adaptate posibilităților proprii, în vederea dezvoltării
personalității sale.
(3) În vederea asigurării accesului la educație, recuperare și reabilitare, copilul
cu handicap poate fi școlarizat în alt județ/sector al municipiului București decât
cel de domiciliu, cu suportarea cheltuielilor din bugetul județului/sectorului în
care se află unitatea de învățământ.
(4) Îngrijirea specială trebuie să asigure dezvoltarea fizică, mentală, spirituală,
morală sau socială a copiilor cu handicap. Îngrijirea specială constă în ajutor
adecvat situației copilului și părinților săi ori, după caz, situației celor cărora le
este încredințat copilul și se acordă gratuit, ori de câte ori acest lucru este
posibil, pentru facilitarea accesului efectiv și fără discriminare al copiilor cu
handicap la educație, formare profesională, servicii medicale, recuperare,
pregătire, în vederea ocupării unui loc de muncă, la activități recreative, precum
și la orice alte activități apte să le permită deplina integrare socială și dezvoltare
a personalității lor.
(5) Organele de specialitate ale administrației publice centrale și autoritățile
administrației publice locale sunt obligate să inițieze programe și să asigure
resursele necesare dezvoltării serviciilor destinate satisfacerii nevoilor copiilor
cu handicap și ale familiilor acestora în condiții care să le garanteze demnitatea,
să le favorizeze autonomia și să le faciliteze participarea activă la viața
comunității.
ART. 50
(1) Copilul cu dizabilități beneficiază de asistență medicală gratuită, inclusiv
de medicamente gratuite, atât pentru tratamentul ambulatoriu, cât și pe timpul
Pagina 20
spitalizării, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, în condițiile
stabilite prin contractul-cadru.
(2) Părintele sau reprezentantul legal are obligația de a respecta și/sau urma
serviciile prevăzute în planul de recuperare pentru copilul cu dizabilități încadrat
în grad de handicap.
SECȚIUNEA a 4-a
Educație, activități recreative și culturale
ART. 51
(1) Copilul are dreptul de a primi o educație care să îi permită dezvoltarea, în
condiții nediscriminatorii, a aptitudinilor și personalității sale.
(2) Părinții copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educației care
urmează să fie dată copiilor lor și au obligația să înscrie copilul la școală și să
asigure frecventarea cu regularitate de către acesta a cursurilor școlare.
(3) Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani poate cere încuviințarea instanței
judecătorești de a-și schimba felul învățăturii și al pregătirii profesionale.
ART. 52
(1) Ministerul Educației Naționale, ca organ de specialitate al administrației
publice centrale, precum și inspectoratele școlare și unitățile de învățământ, ca
instituții ale administrației publice locale cu atribuții în domeniul educației, sunt
obligate să întreprindă măsuri necesare pentru:
a) facilitarea accesului la educația preșcolară și asigurarea învățământului
general obligatoriu și gratuit pentru toți copiii;
b) dezvoltarea de programe de educație pentru părinții tineri, inclusiv în
vederea prevenirii violenței în familie;
c) organizarea de cursuri speciale de pregătire pentru copiii care nu pot
răspunde la cerințele programei școlare naționale, pentru a nu intra prematur pe
piața muncii;
d) organizarea de cursuri speciale de pregătire pentru copiii care au abandonat
școala, în vederea reintegrării lor în sistemul național de învățământ;
e) respectarea dreptului copilului la timp de odihnă și timp liber, precum și a
dreptului acestuia de a participa liber la viața culturală și artistică;
f) prevenirea abandonului școlar din motive economice, luând măsuri active
de acordare a unor servicii sociale în mediul școlar, cum sunt: hrană, rechizite,
transport și altele asemenea.
(2) În cadrul procesului instructiv-educativ, copilul are dreptul de a fi tratat cu
respect de către cadrele didactice, personalul didactic auxiliar și cel
administrativ și de a fi informat asupra drepturilor sale, precum și asupra
modalităților de exercitare a acestora. Pedepsele corporale sau alte tratamente
degradante în cadrul procesului instructiv-educativ sunt interzise.
Pagina 21
(3) Copilul, personal și, după caz, reprezentat sau asistat de reprezentantul său
legal, are dreptul de a contesta modalitățile și rezultatele evaluării și de a se
adresa în acest sens conducerii unității de învățământ, în condițiile legii.
(4) Cadrele didactice au obligația de a referi centrelor județene de resurse și
asistență educațională/Centrului Municipiului București de Resurse și Asistență
Educațională cazurile de abuz, neglijare, exploatare și orice altă formă de
violență asupra copilului și de a semnala serviciului public de asistență socială
sau, după caz, direcției generale de asistență socială și protecția copilului, aceste
cazuri.
ART. 53
(1) Copilul are dreptul la odihnă și vacanță.
(2) Copilul trebuie să beneficieze de timp suficient pentru odihnă și vacanță,
să participe în mod liber la activități recreative proprii vârstei sale și la
activitățile culturale, artistice și sportive ale comunității. Autoritățile publice au
obligația să contribuie, potrivit atribuțiilor ce le revin, la asigurarea condițiilor
exercitării în condiții de egalitate a acestui drept.
(3) Autoritățile publice au obligația să asigure, potrivit atribuțiilor care le
revin, locuri de joacă suficiente și adecvate pentru copii, în mod special în
situația zonelor intens populate.
CAPITOLUL III
Protecția specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea
părinților săi
SECȚIUNEA 1
Dispoziții comune
ART. 54
Protecția specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestațiilor și
serviciilor destinate îngrijirii și dezvoltării copilului lipsit, temporar sau
definitiv, de ocrotirea părinților săi sau a celui care, în vederea protejării
intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora.
ART. 55
(1) Copilul beneficiază de protecția specială prevăzută de prezenta lege până
la dobândirea capacității depline de exercițiu.
(2) La cererea tânărului, exprimată după dobândirea capacității depline de
exercițiu, dacă își continuă studiile o singură dată în fiecare formă de învățământ
de zi, protecția specială se acordă, în condițiile legii, pe toată durata continuării
studiilor, dar fără a se depăși vârsta de 26 de ani.
(3) Tânărul care a dobândit capacitate deplină de exercițiu și a beneficiat de o
măsură de protecție specială, dar care nu își continuă studiile și nu are
posibilitatea revenirii în propria familie, fiind confruntat cu riscul excluderii
sociale, beneficiază, la cerere, pe o perioadă de până la 2 ani, de protecție
Pagina 22
specială, în scopul facilitării integrării sale sociale. Acest drept se pierde în cazul
în care se face dovada că tânărului i s-au oferit un loc de muncă și/sau locuință
cel puțin de două ori, iar acesta le-a refuzat ori le-a pierdut din motive
imputabile lui.
ART. 56
Serviciile de protecție specială sunt cele prevăzute la art. 120 - 123.
ART. 57
(1) Măsurile de protecție specială a copilului se stabilesc și se aplică în baza
planului individualizat de protecție.
(2) Planul prevăzut la alin. (1) se întocmește și se revizuiește în conformitate
cu normele metodologice elaborate și aprobate de Ministerul Muncii, Familiei,
Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.
(3) Măsurile de protecție specială a copilului care a împlinit vârsta de 14 ani
se stabilesc numai cu consimțământul acestuia. În situația în care copilul refuză
să își dea consimțământul, măsurile de protecție se stabilesc numai de către
instanța judecătorească, care, în situații temeinic motivate, poate trece peste
refuzul acestuia de a-și exprima consimțământul față de măsura propusă.
ART. 58
(1) Direcția generală de asistență socială și protecția copilului are obligația de
a întocmi planul individualizat de protecție, în termen de 30 de zile după
primirea cererii de instituire a unei măsuri de protecție specială sau imediat după
ce directorul direcției generale de asistență socială și protecția copilului a dispus
plasamentul în regim de urgență.
(2) În situația copilului pentru care a fost instituită tutela, dispozițiile alin. (1)
nu sunt aplicabile.
(3) La stabilirea obiectivelor planului individualizat de protecție se acordă
prioritate reintegrării copilului în familie, iar dacă aceasta nu este posibilă, se va
proceda la deschiderea procedurii adopției interne.
(4) Reintegrarea copilului în familie ca obiectiv al planului individualizat de
protecție se stabilește cu consultarea obligatorie a părinților și a membrilor
familiei extinse care au putut fi găsiți.
(5) Deschiderea procedurii adopției interne se realizează în condițiile legii
speciale, adopția ca obiectiv al planului individualizat de protecție stabilindu-se
fără consultarea părinților și a membrilor familiei extinse.
(6) Planul individualizat de protecție poate prevedea plasamentul copilului
într-un serviciu de tip rezidențial, numai în cazul în care nu a putut fi instituită
tutela ori nu a putut fi dispus plasamentul la familia extinsă, la un asistent
maternal sau la o altă persoană sau familie, în condițiile prezentei legi.
ART. 59
Măsurile de protecție specială a copilului sunt:
a) plasamentul;
b) plasamentul în regim de urgență;
c) supravegherea specializată.
Pagina 23
ART. 60
De măsurile de protecție specială, instituite de prezenta lege, beneficiază:
a) copilul ai cărui părinți sunt decedați, necunoscuți, decăzuți din exercițiul
drepturilor părintești sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor
părintești, puși sub interdicție, declarați judecătorește morți sau dispăruți, când
nu a putut fi instituită tutela;
b) copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija
părinților din motive neimputabile acestora;
c) copilul abuzat sau neglijat;
d) copilul găsit sau copilul părăsit în unități sanitare;
e) copilul care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și care nu răspunde
penal.
ART. 61
Părinții, precum și copilul care a împlinit vârsta de 14 ani au dreptul să atace
în instanță măsurile de protecție specială instituite de prezenta lege, beneficiind
de asistență juridică gratuită, în condițiile legii.
SECȚIUNEA a 2-a
Plasamentul
ART. 62
(1) Plasamentul copilului constituie o măsură de protecție specială, având
caracter temporar, care poate fi dispusă, în condițiile prezentei legi, după caz, la:
a) o persoană sau familie;
b) un asistent maternal;
c) un serviciu de tip rezidențial, prevăzut la art. 123 alin. (2) și licențiat în
condițiile legii.
(2) Persoana sau familia care primește un copil în plasament trebuie să aibă
domiciliul în România și să fie evaluată de către direcția generală de asistență
socială și protecția copilului cu privire la garanțiile morale și condițiile materiale
pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în plasament.
ART. 63
Pe toată durata plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la
persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidențial care îl are
în îngrijire.
#M6
ART. 64
(1) Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 7 ani poate fi dispus
numai la familia extinsă, substitutivă sau la asistent maternal, plasamentul
acestuia într-un serviciu de tip rezidențial fiind interzis.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), se poate dispune plasamentul
într-un serviciu de tip rezidențial al copilului mai mic de 7 ani, în situația în
Pagina 24
care acesta prezintă handicapuri grave, cu dependență de îngrijiri în servicii de
tip rezidențial specializate.
#B
(3) La stabilirea măsurii de plasament se va urmări:
a) plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsă sau la familia
substitutivă;
b) menținerea fraților împreună;
c) facilitarea exercitării de către părinți a dreptului de a vizita copilul și de a
menține legătura cu acesta.
ART. 65
(1) Măsura plasamentului se stabilește de către comisia pentru protecția
copilului, în situația în care există acordul părinților, pentru situațiile prevăzute
la art. 60 lit. b) și e).
(2) Măsura plasamentului se stabilește de către instanța judecătorească, la
cererea direcției generale de asistență socială și protecția copilului:
a) în situația copilului prevăzut la art. 60 lit. a), precum și în situația copilului
prevăzut la art. 60 lit. c) și d), dacă se impune înlocuirea plasamentului în regim
de urgență dispus de către direcția generală de asistență socială și protecția
copilului;
b) în situația copilului prevăzut la art. 60 lit. b) și e), atunci când nu există
acordul părinților sau, după caz, al unuia dintre părinți, pentru instituirea acestei
măsuri.
ART. 66
(1) Drepturile și obligațiile părintești față de copil se mențin pe toată durata
măsurii plasamentului dispus de către comisia pentru protecția copilului.
(2) Drepturile și obligațiile părintești față de copil se mențin pe toată durata
măsurii plasamentului dispus de către instanță în situația copilului prevăzut la
art. 60 lit. b) și e), atunci când nu există acordul părinților sau, după caz, al unuia
dintre părinți, pentru instituirea acestei măsuri, dacă în vederea respectării
interesului superior al copilului instanța nu dispune altfel, în funcție de
circumstanțele cazului.
(3) Drepturile și obligațiile părintești față de copil pe toată durata măsurii
plasamentului dispus de către instanță în situația copilului prevăzut la art. 60 lit.
a), precum și în situația copilului prevăzut la art. 60 lit. c) și d) sunt exercitate de
către directorul direcției generale de asistență socială și protecția copilului.
(4) Dispozițiile prevăzute de legislația în vigoare referitoare la dreptul
părintelui firesc de a consimți la adopția copilului se aplică în mod
corespunzător.
ART. 67
(1) Comisia pentru protecția copilului sau, după caz, instanța care a dispus
plasamentul copilului în condițiile prezentei legi va stabili, dacă este cazul, și
cuantumul contribuției lunare a părinților la întreținerea acestuia, în condițiile
stabilite de Codul civil. Sumele astfel încasate se constituie venit la bugetul
Pagina 25
județului, respectiv la cel al sectorului municipiului București, de unde provine
copilul.
(2) Dacă plata contribuției la întreținerea copilului nu este posibilă, instanța
obligă părintele apt de muncă să presteze între 20 și 40 de ore lunar pentru
fiecare copil, acțiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de
protecție specială, pe raza administrativ-teritorială în care are domiciliul sau
reședința.
(3) Acțiunile și lucrările prevăzute la alin. (2) sunt incluse în planul de acțiuni
sau lucrări de interes local, întocmit conform dispozițiilor legale în vigoare.
SECȚIUNEA a 3-a
Plasamentul în regim de urgență
ART. 68
(1) Plasamentul în regim de urgență este o măsură de protecție specială, cu
caracter temporar, care se stabilește pentru copilul aflat în următoarele situații:
a) abuzat, neglijat sau supus oricărei forme de violență;
b) găsit sau părăsit în unități sanitare.
(2) Plasamentul în regim de urgență se poate dispune și în cazul copilului al
cărui unic ocrotitor legal sau ambii au fost reținuți, arestați, internați sau în
situația în care, din orice alt motiv, aceștia nu-și pot exercita drepturile și
obligațiile părintești cu privire la copil.
(3) Autoritatea, instituția sau unitatea care a hotărât sau a dispus una dintre
măsurile prevăzute la alin. (2) care a condus la rămânerea unui minor fără
ocrotire părintească sau care, după caz, primește sau găzduiește o persoană
despre care cunoaște că este singurul ocrotitor legal al unui copil are obligația de
a informa, în cel mai scurt timp posibil, direcția generală de asistență socială și
protecția copilului în a cărei circumscripție locuiește copilul, despre situația
acestuia și a ocrotitorului său legal.
(4) Dispozițiile art. 62 - 64 se aplică în mod corespunzător.
(5) Pe toată durata plasamentului în regim de urgență se suspendă de drept
exercițiul drepturilor părintești, până când instanța judecătorească va decide cu
privire la menținerea sau înlocuirea acestei măsuri și cu privire la exercitarea
drepturilor părintești. Pe perioada suspendării, drepturile și obligațiile părintești
privitoare la persoana copilului sunt exercitate și, respectiv, îndeplinite de către
persoana, familia, asistentul maternal sau șeful serviciului de tip rezidențial care
a primit copilul în plasament în regim de urgență, iar cele privitoare la bunurile
copilului sunt exercitate și, respectiv, îndeplinite de către directorul direcției
generale de asistență socială și protecția copilului.
ART. 69
(1) Măsura plasamentului în regim de urgență se stabilește de către directorul
direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea
administrativ-teritorială în care se găsește copilul aflat în situațiile prevăzute la
Pagina 26
art. 68 alin. (1), dacă nu se întâmpină opoziție din partea reprezentanților
persoanelor juridice, precum și a persoanelor fizice care au în îngrijire sau
asigură protecția copilului respectiv. Pentru copilul aflat în situațiile prevăzute la
art. 68 alin. (2), măsura plasamentului în regim de urgență se stabilește de către
directorul direcției generale de asistență socială și protecția copilului.
(2) Măsura plasamentului în regim de urgență se stabilește de către instanța
judecătorească în condițiile art. 100 alin. (3).
ART. 70
(1) În situația plasamentului în regim de urgență dispus de către directorul
direcției generale de asistență socială și protecția copilului, aceasta este obligată
să sesizeze instanța judecătorească în termen de 5 zile de la data la care a dispus
această măsură.
(2) În situația în care nu se mai mențin împrejurările care au stat la baza
stabilirii măsurii plasamentului în regim de urgență, directorul direcției generale
de asistență socială și protecția copilului poate dispune, în termenul prevăzut la
alin. (1), revocarea măsurii de plasament în regim de urgență.
(3) Instanța judecătorească va analiza motivele care au stat la baza măsurii
adoptate de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului și va
dispune încetarea plasamentului în regim de urgență și, după caz, reintegrarea
copilului în familia sa, înlocuirea plasamentului în regim de urgență cu tutela
sau cu măsura plasamentului. Instanța se va pronunța, totodată, cu privire la
exercitarea drepturilor părintești.
(4) În situația în care plasamentul în regim de urgență este dispus de către
instanța judecătorească, aceasta se va pronunța în condițiile art. 100 alin. (4).
SECȚIUNEA a 4-a
Supravegherea specializată
ART. 71
(1) Măsura de supraveghere specializată se dispune în condițiile prezentei legi
față de copilul care a săvârșit o faptă penală și care nu răspunde penal.
(2) În cazul în care există acordul părinților sau al reprezentantului legal,
măsura supravegherii specializate se dispune de către comisia pentru protecția
copilului, iar, în lipsa acestui acord, de către instanța judecătorească.
SECȚIUNEA a 5-a
Monitorizarea aplicării măsurilor de protecție specială
ART. 72
(1) Împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecție specială,
dispuse de comisia pentru protecția copilului sau de instanța judecătorească,
trebuie verificate trimestrial de către direcția generală de asistență socială și
protecția copilului.
Pagina 27
(2) În cazul în care împrejurările prevăzute la alin. (1) s-au modificat, direcția
generală de asistență socială și protecția copilului este obligată să sesizeze de
îndată comisia pentru protecția copilului sau, după caz, instanța judecătorească,
în vederea modificării sau, după caz, a încetării măsurii.
(3) Dreptul de sesizare prevăzut la alin. (2) îl au, de asemenea, părinții sau alt
reprezentant legal al copilului, precum și copilul.
ART. 73
(1) Direcția generală de asistență socială și protecția copilului sau, după caz,
organismul privat autorizat are obligația de a urmări modul în care sunt puse în
aplicare măsurile de protecție specială, dezvoltarea și îngrijirea copilului pe
perioada aplicării măsurii.
(2) În îndeplinirea obligației prevăzute la alin. (1) direcția generală de
asistență socială și protecția copilului sau, după caz, organismul privat autorizat
întocmește, trimestrial sau ori de câte ori apare o situație care impune acest
lucru, rapoarte privitoare la evoluția dezvoltării fizice, mentale, spirituale,
morale sau sociale a copilului și a modului în care acesta este îngrijit.
(3) În situația în care se constată, pe baza raportului întocmit potrivit alin. (2),
necesitatea modificării sau, după caz, a încetării măsurii, direcția generală de
asistență socială și protecția copilului este obligată să sesizeze de îndată comisia
pentru protecția copilului sau, după caz, instanța judecătorească.
(4) Propunerea de încetare a măsurii de protecție și reintegrarea în familie este
însoțită, în mod obligatoriu, de documente din care să reiasă participarea
părinților la ședințe de consiliere, astfel încât reintegrarea să se realizeze în cele
mai bune condiții.
ART. 74
La încetarea măsurilor de protecție specială prin reintegrarea copilului în
familia sa, serviciul public de asistență socială, organizat la nivelul municipiilor
și orașelor, persoanele cu atribuții de asistență socială din aparatul de specialitate
al primarului, precum și direcția generală de asistență socială și protecția
copilului, în cazul sectoarelor municipiului București, de la domiciliul sau, după
caz, de la reședința părinților, au obligația de a urmări evoluția dezvoltării
copilului, precum și modul în care părinții își exercită drepturile și își
îndeplinesc obligațiile cu privire la copil. În acest scop, acestea întocmesc
rapoarte lunare pe o perioadă de minimum 6 luni.
ART. 75
Copilul față de care a fost luată o măsură de protecție specială are dreptul de a
menține relații cu alte persoane, dacă acestea nu au o influență negativă asupra
dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale.
CAPITOLUL IV
Protecția copiilor refugiați și protecția copiilor în caz de conflict armat
ART. 76
Pagina 28
(1) Copiii care solicită obținerea statutului de refugiat, precum și cei care au
obținut acest statut beneficiază de protecție și asistență umanitară
corespunzătoare pentru realizarea drepturilor lor.
(2) Copiii prevăzuți la alin. (1) beneficiază de una dintre formele de protecție
prevăzute de Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările și
completările ulterioare.
ART. 77
(1) În situația în care copilul care solicită statutul de refugiat este neînsoțit de
către părinți sau de un alt reprezentant legal, susținerea intereselor acestuia pe
parcursul procedurii de acordare a statutului de refugiat se asigură de către
direcția generală de asistență socială și protecția copilului în a cărei rază
administrativ-teritorială se află organul teritorial al Ministerului Afacerilor
Interne unde urmează a fi depusă cererea.
(2) Cererea pentru acordarea statutului de refugiat al copilului aflat în situația
prevăzută la alin. (1) se analizează cu prioritate.
(3) În scopul susținerii adecvate a intereselor copilului prevăzut la alin. (1),
direcția generală de asistență socială și protecția copilului desemnează o
persoană cu studii superioare juridice sau de asistență socială din cadrul
personalului propriu sau al unui organism privat autorizat, care să susțină
drepturile copilului și să participe, alături de acesta, la întreaga procedură de
acordare a statutului de refugiat.
(4) În situația în care se constată că persoana desemnată de către direcția
generală de asistență socială și protecția copilului nu își îndeplinește
corespunzător obligația de apărare a intereselor copilului sau dovedește reacredință în îndeplinirea acesteia, Inspectoratul General pentru Imigrări poate
solicita direcției generale de asistență socială și protecția copilului înlocuirea
acestei persoane.
ART. 78
(1) Până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de acordare a
statutului de refugiat, cazarea copiilor prevăzuți la art. 77 se realizează într-un
serviciu de tip rezidențial prevăzut de prezenta lege, aparținând direcției
generale de asistență socială și protecția copilului sau unui organism privat
autorizat.
(2) Copiii care au împlinit vârsta de 16 ani pot fi cazați și în centrele de
primire și cazare aflate în subordinea Inspectoratului General pentru Imigrări.
(3) Copiii prevăzuți la alin. (1), cărora li s-a acordat statutul de refugiat,
beneficiază de protecția specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de
ocrotirea părinților săi, prevăzută de prezenta lege.
ART. 79
(1) În situația în care cererea copilului prevăzut la art. 76, de acordare a
statutului de refugiat, este respinsă în mod definitiv și irevocabil, direcția
generală de asistență socială și protecția copilului sesizează Inspectoratul
Pagina 29
General pentru Imigrări și solicită instanței judecătorești stabilirea plasamentului
copilului într-un serviciu de protecție specială.
(2) Măsura plasamentului durează până la returnarea copilului în țara de
reședință a părinților ori în țara în care au fost identificați alți membri ai familiei
dispuși să ia copilul.
ART. 80
(1) Copiii afectați de conflicte armate beneficiază de protecție și asistență în
condițiile prezentei legi.
(2) În caz de conflicte armate, instituțiile statului iau măsurile necesare pentru
dezvoltarea de mecanisme speciale menite să asigure monitorizarea măsurilor
adoptate pentru protejarea drepturilor copilului.
ART. 81
Niciun copil nu va fi folosit ca spion, călăuză sau curier în timpul conflictelor
armate.
ART. 82
(1) În situația existenței unui conflict armat, Ministerul Muncii, Familiei,
Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, în colaborare cu Ministerul
Afacerilor Interne, cu Ministerul Apărării Naționale, precum și cu alte instituții
cu atribuții specifice, are obligația de a iniția și de a implementa strategii și
programe, inclusiv la nivel familial și comunitar, pentru a asigura demobilizarea
copiilor soldați și, respectiv, pentru a remedia efectele fizice și psihice ale
conflictelor asupra copilului și pentru a promova reintegrarea socială a acestuia.
(2) Organele administrației publice centrale menționate la alin. (1), în
colaborare cu Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și cu
Ministerul Educației Naționale, vor promova măsurile corespunzătoare pentru:
a) educarea în spiritul înțelegerii, solidarității și păcii, ca un proces general și
continuu în prevenirea conflictelor;
b) educarea și pregătirea copiilor demobilizați pentru o viață socială activă și
responsabilă.
ART. 83
(1) În orice județ sau sector al municipiului București, președintele consiliului
județean ori, după caz, primarul sectorului municipiului București are obligația
de a înainta direcției generale de asistență socială și protecția copilului, în
termen de 24 de ore de la inițierea unui conflict armat, o listă completă a tuturor
copiilor aflați pe teritoriul respectivei unități administrativ-teritoriale, în vederea
monitorizării situației acestora.
(2) Infrastructura având ca destinație protecția și promovarea drepturilor
copilului nu va fi folosită în scopuri militare.
(3) În cazul acțiunilor de evaluare desfășurate în urma unor conflicte armate,
copiilor li se va acorda prioritate. Direcția generală de asistență socială și
protecția copilului, în colaborare cu protecția civilă, va lua măsurile necesare
pentru a se asigura supravegherea copiilor care sunt evacuați de către persoane
Pagina 30
care își pot asuma responsabilitatea ocrotirii și siguranței lor. Ori de câte ori este
posibil, membrii aceleiași familii vor fi cazați împreună.
CAPITOLUL V
Protecția copilului care a săvârșit o faptă penală și nu răspunde penal
ART. 84
(1) Pentru copilul care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și care nu
răspunde penal, la propunerea direcției generale de asistență socială și protecția
copilului în a cărei unitate administrativ-teritorială se află copilul, se va lua una
dintre măsurile prevăzute la art. 59 lit. a) și c).
(2) În dispunerea uneia dintre măsurile prevăzute la art. 59 lit. a) și c), comisia
pentru protecția copilului, atunci când există acordul părinților sau al altui
reprezentant legal al copilului, ori, după caz, instanța judecătorească, atunci când
acest acord lipsește, va ține seama de:
a) condițiile care au favorizat săvârșirea faptei;
b) gradul de pericol social al faptei;
c) mediul în care a crescut și a trăit copilul;
d) riscul săvârșirii din nou de către copil a unei fapte prevăzute de legea
penală;
e) orice alte elemente de natură a caracteriza situația copilului.
(3) Părinții copilului care săvârșește fapte penale și nu răspunde penal au
obligația de a participa la ședințele de consiliere efectuate de către direcția
generală de asistență socială și protecția copilului, în baza unui program
personalizat de consiliere psihologică.
ART. 85
(1) Măsura supravegherii specializate constă în menținerea copilului în
familia sa, sub condiția respectării de către acesta a unor obligații, cum ar fi:
a) frecventarea cursurilor școlare;
b) utilizarea unor servicii de îngrijire de zi;
c) urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie;
d) interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite
persoane.
(2) În cazul în care menținerea în familie nu este posibilă sau atunci când
copilul nu își îndeplinește obligațiile stabilite prin măsura supravegherii
specializate, comisia pentru protecția copilului ori, după caz, instanța
judecătorească, după distincțiile prevăzute la art. 84 alin. (2), poate dispune
plasamentul acestuia în familia extinsă ori în cea substitutivă, precum și
îndeplinirea de către copil a obligațiilor prevăzute la alin. (1).
ART. 86
În cazul în care fapta prevăzută de legea penală, săvârșită de copilul care nu
răspunde penal, prezintă un grad ridicat de pericol social, precum și în cazul în
care copilul pentru care s-au stabilit măsurile prevăzute la art. 85 săvârșește în
Pagina 31
continuare fapte penale, comisia pentru protecția copilului sau, după caz,
instanța judecătorească dispune, pe perioadă determinată, plasamentul copilului
într-un serviciu de tip rezidențial specializat.
ART. 87
Este interzis să se dea publicității orice date referitoare la săvârșirea de fapte
penale de către copilul care nu răspunde penal, inclusiv date privitoare la
persoana acestuia.
ART. 88
(1) Pe toată durata aplicării măsurilor destinate copilului care săvârșește fapte
penale și nu răspunde penal, vor fi asigurate servicii specializate, pentru a-i
asista pe copii în procesul de reintegrare în societate.
(2) Tipurile de servicii specializate prevăzute la alin. (1), precum și
standardele referitoare la modalitatea de asigurare a acestor servicii se aprobă
prin hotărâre a Guvernului.
(3) Copilul care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și care nu
răspunde penal va fi însoțit și asistat de către un psiholog sau asistentul social,
desemnat de direcția generală de asistență socială și protecția copilului în orice
etapă a cercetării penale.
CAPITOLUL VI
Protecția copilului împotriva abuzului, neglijării, exploatării și a oricărei
forme de violență
ART. 89
(1) Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva abuzului, neglijării,
exploatării, traficului, migrației ilegale, răpirii, violenței, pornografiei prin
internet, precum și a oricăror forme de violență, indiferent de mediul în care
acesta se află: familie, instituții de învățământ, medicale, de protecție, medii de
cercetare a infracțiunilor și de reabilitare/detenție, internet, mass-media, locuri
de muncă, medii sportive, comunitate etc.
(2) Orice persoană fizică sau juridică, precum și copilul pot sesiza direcția
generală de asistență socială și protecția copilului din județul/sectorul de
domiciliu să ia măsurile corespunzătoare pentru a-l proteja împotriva oricăror
forme de violență, inclusiv violență sexuală, vătămare sau de abuz fizic sau
mental, de rele tratamente sau de exploatare, de abandon sau neglijență.
(3) Angajații instituțiilor publice sau private care, prin natura profesiei, intră
în contact cu copilul și au suspiciuni asupra unui posibil caz de abuz, neglijare
sau rele tratamente au obligația de a sesiza de urgență direcția generală de
asistență socială și protecția copilului.
ART. 90
(1) Părinții copilului sau, după caz, alt reprezentant legal al acestuia,
autoritățile publice și organismele private au obligația să ia toate măsurile
corespunzătoare pentru a facilita readaptarea fizică și psihologică și reintegrarea
Pagina 32
socială a oricărui copil care a fost victima oricărei forme de neglijență,
exploatare sau abuz, de tortură sau pedeapsă ori tratamente crude, inumane sau
degradante.
(2) Persoanele menționate la alin. (1) vor asigura condițiile necesare pentru ca
readaptarea și reintegrarea să favorizeze sănătatea, respectul de sine și
demnitatea copilului.
SECȚIUNEA 1
Protecția copilului împotriva exploatării economice
ART. 91
(1) Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva exploatării și nu poate fi
constrâns la o muncă sau activitate domestică ori în afara familiei, inclusiv în
instituții de învățământ, de protecție specială, reeducare și detenție sau în
domeniul cultural, artistic, sportiv, publicitar și de modeling, ce comportă un
risc potențial sau care este susceptibilă să îi compromită educația ori să îi
dăuneze sănătății sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale ori
sociale.
(2) Este interzisă orice practică prin intermediul căreia un copil este dat de
unul sau de ambii părinți ori de reprezentantul lui legal, în schimbul unei
recompense, unor datorii sau nu, cu scopul exploatării copilului prin muncă.
(3) În situațiile în care copiii de vârstă școlară se sustrag procesului de
învățământ, desfășurând munci cu nerespectarea legii, unitățile de învățământ
sunt obligate să sesizeze de îndată serviciul public de asistență socială. În cazul
unor asemenea constatări, serviciul public de asistență socială împreună cu
inspectoratele școlare județene și cu celelalte instituții publice competente sunt
obligate să ia măsuri în vederea reintegrării școlare a copilului.
(4) Inspecția Muncii, în colaborare cu Ministerul Muncii, Familiei, Protecției
Sociale și Persoanelor Vârstnice, are obligația de a promova campanii de
conștientizare și informare:
a) pentru copii - despre măsurile de protecție de care pot beneficia și despre
riscurile pe care le implică cazurile de exploatare economică;
b) pentru publicul larg - incluzând educație parentală și activități de pregătire
pentru categoriile profesionale care lucrează cu și pentru copii, pentru a-i ajuta
să asigure copiilor o reală protecție împotriva exploatării economice;
c) pentru angajatori sau potențiali angajatori.
ART. 92
(1) Prestarea de către copii a activităților remunerate în domeniile cultural,
artistic, sportiv, publicitar și de modeling prevăzute la art. 91 alin. (1) este
condiționată de informarea prealabilă a serviciului public de asistență socială de
la domiciliul copilului.
(2) Condițiile de muncă pentru situațiile prevăzute la alin. (1) și modalitățile
procedurii de informare prealabilă se stabilesc prin hotărâre a Guvernului*).
Pagina 33
#CIN
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 75/2015 privind reglementarea
prestării de către copii de activități remunerate în domeniile cultural, artistic,
sportiv, publicitar și de modeling.
#B
SECȚIUNEA a 2-a
Protecția copilului împotriva consumului de droguri
ART. 93
(1) Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva folosirii ilicite de stupefiante
și substanțe psihotrope.
(2) Este interzisă vânzarea de solvenți copiilor, fără acordul părintelui ori al
altui reprezentant legal.
(3) Agenția Națională Antidrog, în colaborare cu Ministerul Muncii, Familiei,
Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și, după caz, cu alte autorități sau
organe de specialitate ale administrației publice centrale, are obligația de a lua
măsurile corespunzătoare pentru:
a) prevenirea folosirii copiilor la producția și traficul ilicit al acestor
substanțe;
b) conștientizarea publicului larg și, în mod particular, a copiilor cu privire la
această problematică, inclusiv prin intermediul sistemului de învățământ și, după
caz, prin introducerea acestui subiect în programa școlară;
c) sprijinirea copiilor și familiilor acestora, prin consiliere și îndrumare - dacă
este necesar, de natură confidențială, dar și prin elaborarea de politici și strategii
care să garanteze recuperarea fizică și psihică și reintegrarea socială a copiilor
dependenți de droguri, inclusiv prin dezvoltarea în acest scop de metode de
intervenție alternativă la instituțiile psihiatrice tradiționale;
d) dezvoltarea suplimentară a sistemelor pentru adunarea unor date reale
asupra apariției consumului de droguri la copii, ca și asupra implicării acestora
în producția și traficul ilicit de droguri; evaluarea permanentă a acestor situații, a
progreselor realizate, a dificultăților întâmpinate și, respectiv, a obiectivelor
propuse pentru viitor;
e) dezvoltarea unui sistem de informare publică care să reducă toleranța în
ceea ce privește consumul de droguri și să ajute la recunoașterea primelor
simptome de consum de droguri, mai ales în rândul copiilor.
(4) Instituțiile prevăzute la alin. (3) se vor asigura că opiniile copiilor sunt
luate în considerare la elaborarea strategiilor antidrog.
SECȚIUNEA a 3-a
Protecția copilului împotriva abuzului sau neglijenței
ART. 94
Pagina 34
(1) Prin abuz asupra copilului se înțelege orice acțiune voluntară a unei
persoane care se află într-o relație de răspundere, încredere sau de autoritate față
de acesta, prin care sunt periclitate viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală,
morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a
copilului, și se clasifică drept abuz fizic, emoțional, psihologic, sexual și
economic.
(2) Prin neglijarea copilului se înțelege omisiunea, voluntară sau involuntară,
a unei persoane care are responsabilitatea creșterii, îngrijirii sau educării
copilului de a lua orice măsură pe care o presupune îndeplinirea acestei
responsabilități, care pune în pericol viața, dezvoltarea fizică, mentală,
spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică
a copilului și poate îmbrăca mai multe forme: alimentară, vestimentară,
neglijarea igienei, neglijarea medicală, neglijarea educațională, neglijarea
emoțională sau părăsirea copilului/abandonul de familie, care reprezintă cea mai
gravă formă de neglijare.
ART. 95
Sunt interzise săvârșirea oricărui act de violență, precum și privarea copilului
de drepturile sale de natură să pună în pericol viața, dezvoltarea fizică, mentală,
spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică
a copilului, atât în familie, cât și în instituțiile care asigură protecția, îngrijirea și
educarea copiilor, în unități sanitare, unități de învățământ, precum și în orice
altă instituție publică sau privată care furnizează servicii sau desfășoară activități
cu copii.
ART. 96
(1) Orice persoană care, prin natura profesiei sau ocupației sale, lucrează
direct cu un copil și are suspiciuni în legătură cu existența unei situații de abuz
sau de neglijare a acestuia este obligată să sesizeze serviciul public de asistență
socială sau direcția generală de asistență socială și protecția copilului în a cărei
rază teritorială a fost identificat cazul respectiv.
(2) Pentru semnalarea cazurilor de abuz sau de neglijare a copilului, la nivelul
fiecărei direcții generale de asistență socială și protecția copilului se înființează
obligatoriu telefonul copilului, al cărui număr va fi adus la cunoștința publicului.
ART. 97
Părinții sau reprezentanții legali au obligația de a supraveghea copilul și de a
lua toate măsurile în vederea prevenirii înlesnirii sau practicării cerșetoriei de
către copil.
ART. 98
În vederea asigurării respectării dreptului prevăzut la art. 89 alin. (1), direcția
generală de asistență socială și protecția copilului este obligată:
a) să verifice și să soluționeze toate sesizările privind posibilele cazuri de
abuz, neglijare, exploatare și orice formă de violență asupra copilului;
Pagina 35
b) să asigure prestarea serviciilor prevăzute la art. 119, specializate pentru
nevoile copiilor, victime ale abuzului, neglijării, exploatării și oricărei forme de
violență asupra copilului.
ART. 99
Pentru verificarea sesizărilor privind cazurile de abuz și neglijare a copilului,
reprezentanții direcției generale de asistență socială și protecția copilului au
drept de acces, în condițiile legii, în sediile persoanelor juridice, precum și la
domiciliul persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecția unui copil.
Pentru efectuarea acestor verificări, organele de poliție au obligația să sprijine
reprezentanții direcției generale de asistență socială și protecția copilului.
ART. 100
(1) Reprezentanții persoanelor juridice, precum și persoanele fizice care au în
îngrijire sau asigură protecția unui copil sunt obligați să colaboreze cu
reprezentanții direcției generale de asistență socială și protecția copilului și să
ofere toate informațiile necesare pentru soluționarea sesizărilor.
(2) În situația în care, în urma verificărilor efectuate, reprezentanții direcției
generale de asistență socială și protecția copilului stabilesc că există motive
temeinice care să susțină existența unei situații de pericol iminent pentru copil,
datorată abuzului și neglijării, și nu întâmpină opoziție din partea persoanelor
prevăzute la alin. (1), directorul direcției generale de asistență socială și
protecția copilului instituie măsura plasamentului în regim de urgență.
Prevederile art. 62 - 64, art. 68 alin. (5) și ale art. 70 se aplică în mod
corespunzător.
(3) În situația în care persoanele prevăzute la alin. (1) refuză sau împiedică în
orice mod efectuarea verificărilor de către reprezentanții direcției generale de
asistență socială și protecția copilului, iar aceștia stabilesc că există motive
temeinice care să susțină existența unei situații de pericol iminent pentru copil,
datorată abuzului și neglijării, direcția generală de asistență socială și protecția
copilului sesizează instanța judecătorească, solicitând emiterea unei ordonanțe
președințiale de plasare a copilului în regim de urgență la o persoană, la o
familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidențial, licențiat în
condițiile legii. Prevederile art. 62 - 64 și ale art. 68 alin. (5) se aplică în mod
corespunzător.
(4) În termen de 5 zile de la data executării ordonanței președințiale prin care
s-a dispus plasamentul în regim de urgență, direcția generală de asistență socială
și protecția copilului sesizează instanța judecătorească pentru a decide cu privire
la: înlocuirea plasamentului în regim de urgență cu măsura plasamentului,
decăderea din exercițiul drepturilor părintești, precum și cu privire la exercitarea
drepturilor părintești. Instanța se pronunță și cu privire la obligarea părinților
copilului de a se prezenta la ședințe de consiliere.
ART. 101
(1) În cadrul procesului prevăzut la art. 100 alin. (3) și (4), se poate
administra, din oficiu, ca probă, declarația scrisă a copilului referitoare la
Pagina 36
abuzul, neglijarea, exploatarea și orice formă de violență asupra copilului la care
a fost supus. Declarația copilului poate fi înregistrată, potrivit legii, prin
mijloace tehnice audio-video. Înregistrările se realizează în mod obligatoriu cu
asistența unui psiholog.
(2) Acordul copilului este obligatoriu pentru realizarea înregistrării declarației
sale.
(3) Dacă instanța judecătorească apreciază necesar, aceasta îl poate chema pe
copil în fața ei, pentru a-l audia. Audierea are loc numai în camera de consiliu,
în prezența unui psiholog și numai după o prealabilă pregătire a copilului în
acest sens.
ART. 102
În cazul în care abuzul, neglijarea, exploatarea și orice formă de violență
asupra copilului a fost săvârșită de către persoane care, în baza unui raport
juridic de muncă sau de altă natură, asigurau protecția, creșterea, îngrijirea sau
educația copilului, angajatorii au obligația să sesizeze de îndată organele de
urmărire penală și să dispună îndepărtarea persoanei respective de copiii aflați în
grija sa.
ART. 103
În instituțiile publice sau private, precum și în serviciile de tip rezidențial,
publice sau private, care asigură protecția, creșterea, îngrijirea sau educarea
copiilor, este interzisă angajarea persoanei împotriva căreia a fost pronunțată o
hotărâre judecătorească definitivă pentru săvârșirea, cu intenție, a unei
infracțiuni.
SECȚIUNEA a 4-a
Protecția copilului cu părinți plecați la muncă în străinătate
ART. 104
(1) Părintele care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuiește
copilul, care urmează să plece la muncă în străinătate, are obligația de a notifica
această intenție serviciului public de asistență socială de la domiciliu, cu
minimum 40 de zile înainte de a părăsi țara.
(2) Notificarea va conține, în mod obligatoriu, desemnarea persoanei care se
ocupă de întreținerea copilului pe perioada absenței părinților sau tutorelui, după
caz.
(3) Confirmarea persoanei în întreținerea căreia va rămâne copilul se
efectuează de către instanța de tutelă, în conformitate cu prevederile prezentei
legi.
(4) Dispozițiile prezentului articol sunt aplicabile și tutorelui, precum și în
cazul în care ambii părinți urmează să plece la muncă într-un alt stat.
ART. 105
Pagina 37
(1) Persoana desemnată conform art. 104 alin. (2) trebuie să facă parte din
familia extinsă, să aibă minimum 18 ani și să îndeplinească condițiile materiale
și garanțiile morale necesare creșterii și îngrijirii unui copil.
(2) Serviciile publice de asistență socială organizate la nivelul municipiilor,
orașelor, comunelor asigură persoanelor desemnate consiliere și informare cu
privire la răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului pe o
perioadă de 6 luni.
(3) Instanța va dispune delegarea temporară a autorității părintești cu privire
la persoana copilului, pe durata lipsei părinților, dar nu mai mult de un an, către
persoana desemnată potrivit art. 104 alin. (3).
(4) Acordul persoanei căreia urmează să-i fie delegată autoritatea părintească
se exprimă de către aceasta personal, în fața instanței.
(5) La cerere se atașează acte din care să rezulte îndeplinirea condițiilor
prevăzute la alin. (1).
(6) Cererea se soluționează în procedură necontencioasă, potrivit Codului de
procedură civilă. Soluționarea cererii de delegare a drepturilor și îndatoririlor
părintești se face în termen de 3 zile de la depunerea acesteia.
(7) Hotărârea va cuprinde menționarea expresă a drepturilor și îndatoririlor
care se deleagă și perioada pentru care are loc delegarea.
(8) Pentru situația prevăzută la alin. (2), după ce instanța hotărăște delegarea
drepturilor părintești, persoana în sarcina căreia cad îngrijirea și creșterea
copilului trebuie să urmeze, obligatoriu, un program de consiliere, pentru a
preveni situații de conflict, neadaptare sau neglijență în relația cu minorul.
(9) Instanța de judecată va comunica o copie a hotărârii de delegare
primarului de la domiciliul părinților sau tutorelui, precum și primarului de la
domiciliul persoanei căreia i se acordă delegarea autorității părintești.
ART. 106
Autoritățile administrației publice locale, prin intermediul serviciilor de
asistență socială, pot iniția, în limita prevederilor bugetului de stat sau ale
bugetelor locale și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli prevăzute cu
această destinație, campanii de informare a părinților, în vederea:
a) conștientizării de către părinți a riscurilor asumate prin plecarea lor la
muncă în străinătate;
b) informării părinților cu privire la obligațiile ce le revin în situația în care
intenționează să plece în străinătate.
ART. 107
Procedura de monitorizare a modului de creștere și îngrijire a copilului cu
părinți plecați la muncă în străinătate, precum și serviciile de care aceștia pot
beneficia se stabilesc prin hotărâre a Guvernului*), la propunerea Ministerului
Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, în colaborare cu
Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.
#CIN
Pagina 38
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 691/2015 pentru aprobarea
Procedurii de monitorizare a modului de creștere și îngrijire a copilului cu
părinți plecați la muncă în străinătate și a serviciilor de care aceștia pot
beneficia, precum și pentru aprobarea Metodologiei de lucru privind
colaborarea dintre direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului
și serviciile publice de asistență socială și a modelului standard al
documentelor elaborate de către acestea.
#B
ART. 108
Serviciul public de asistență socială și centrul județean de resurse și asistență
educațională au obligația de a dezvolta servicii de consiliere specializată
destinate copilului care a revenit în țară, după o perioadă de ședere în străinătate
alături de părinți mai mare de un an.
SECȚIUNEA a 5-a
Protecția copilului împotriva răpirii sau oricăror forme de traficare
ART. 109
(1) Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției
Sociale și Persoanelor Vârstnice, în colaborare cu Ministerul Educației
Naționale, vor efectua demersurile necesare pentru adoptarea tuturor măsurilor
legislative, administrative și educative destinate asigurării protecției efective
împotriva oricăror forme de trafic intern sau internațional al copiilor, în orice
scop sau sub orice formă, inclusiv de către propriii părinți.
(2) În acest scop, autoritățile publice menționate la alin. (1) au
responsabilitatea elaborării unei strategii la nivel național pentru prevenirea și
combaterea acestui fenomen, inclusiv a unui mecanism intern de coordonare și
monitorizare a activităților întreprinse.
SECȚIUNEA a 6-a
Protecția copilului împotriva altor forme de exploatare
ART. 110
(1) Copilul are dreptul la protecție împotriva oricărei forme de exploatare.
(2) Instituțiile și autoritățile publice, potrivit atribuțiilor lor, adoptă
reglementări specifice și aplică măsuri corespunzătoare pentru prevenirea, între
altele:
a) transferului ilicit și a nereturnării copilului;
b) încheierii adopțiilor, naționale ori internaționale, în alte scopuri decât
interesul superior al copilului;
c) exploatării sexuale și a violenței sexuale;
d) răpirii și traficării de copii în orice scop și sub orice formă;
Pagina 39
e) implicării copiilor în conflicte armate;
f) dezvoltării forțate a talentelor copiilor în dauna dezvoltării lor armonioase,
fizice și mentale;
g) exploatării copilului de către mass-media;
h) exploatării copilului în cadrul unor cercetări ori experimente științifice.
CAPITOLUL VII
Instituții și servicii cu atribuții în protecția copilului
SECȚIUNEA 1
Instituții la nivel central
ART. 111
Monitorizarea respectării principiilor și drepturilor stabilite de prezenta lege și
de Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului,
ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată, cu modificările ulterioare, precum
și coordonarea și controlul activității de protecție și promovare a drepturilor
copilului se realizează de către Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și
Persoanelor Vârstnice.
ART. 112
Apărarea drepturilor și libertăților copilului în raporturile acestuia cu
autoritățile publice cu scopul de a promova și de a îmbunătăți condiția copilului
se realizează și prin instituția Avocatul Poporului.
SECȚIUNEA a 2-a
Instituții și servicii la nivel local
ART. 113
Autoritățile administrației publice locale au obligația să garanteze și să
promoveze respectarea drepturilor copiilor din unitățile administrativ-teritoriale,
asigurând prevenirea separării copilului de părinții săi, precum și protecția
specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de îngrijirea părinților săi.
ART. 114
(1) Autoritățile administrației publice locale au obligația de a implica
colectivitatea locală în procesul de identificare a nevoilor comunității și de
soluționare la nivel local a problemelor sociale care privesc copiii.
(2) În acest scop pot fi create structuri comunitare consultative cuprinzând,
dar fără a se limita, oameni de afaceri locali, preoți, cadre didactice, medici,
consilieri locali, polițiști. Rolul acestor structuri este atât de soluționare a unor
cazuri concrete, cât și de a răspunde nevoilor globale ale respectivei
colectivități.
(3) Mandatul structurilor comunitare consultative se stabilește prin acte emise
de către autoritățile administrației publice locale.
Pagina 40
(4) Pentru a-și îndeplini rolul pentru care au fost create, structurile comunitare
consultative vor beneficia de programe de formare în domeniul asistenței sociale
și protecției copilului.
ART. 115
(1) În subordinea consiliului județean și, respectiv, a consiliilor locale ale
sectoarelor municipiului București funcționează comisia pentru protecția
copilului, ca organ de specialitate al acestora, fără personalitate juridică, având
următoarele atribuții principale:
a) stabilirea încadrării în grad de handicap și orientarea școlară a copilului;
b) pronunțarea, în condițiile prezentei legi, cu privire la propunerile
referitoare la stabilirea unei măsuri de protecție specială a copilului;
c) soluționarea cererilor privind eliberarea atestatului de asistent maternal;
d) alte atribuții prevăzute de lege.
(2) Organizarea și metodologia de funcționare a comisiei pentru protecția
copilului se reglementează prin hotărâre a Guvernului*).
(3) Președintele, vicepreședintele și membrii comisiilor pentru protecția
copilului, precum și secretarul acestora, constituite potrivit legii, au dreptul la o
indemnizație de ședință echivalentă cu 1% din indemnizația președintelui
consiliului județean, respectiv a primarului de sector.
(4) Indemnizația se suportă din bugetul județului, respectiv al sectorului
municipiului București, în limita creditelor bugetare aprobate cu această
destinație și cu încadrarea în limita maximă a cheltuielilor de personal, stabilită
prin lege.
#CIN
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 502/2017 privind organizarea și
funcționarea comisiei pentru protecția copilului.
#B
ART. 116
(1) Serviciul public specializat pentru protecția copilului, existent în
subordinea consiliilor județene și a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului
București, precum și serviciul public de asistență socială de la nivelul județelor
și sectoarelor municipiului București se reorganizează ca direcție generală de
asistență socială și protecția copilului.
(2) Direcția generală de asistență socială și protecția copilului este instituție
publică cu personalitate juridică, înființată în subordinea consiliului județean,
respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București, care preia,
în mod corespunzător, funcțiile serviciului public de asistență socială de la
nivelul județului și, respectiv, atribuțiile serviciului public de asistență socială de
la nivelul sectoarelor municipiului București.
(3) Instituția prevăzută la alin. (2) exercită în domeniul protecției drepturilor
copilului atribuțiile prevăzute de prezenta lege, precum și de alte acte normative
în vigoare.
Pagina 41
(4) Structura organizatorică, numărul de personal și finanțarea direcției
generale de asistență socială și protecția copilului se aprobă prin hotărâre a
consiliului județean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului
București, care o înființează, astfel încât să asigure îndeplinirea în mod
corespunzător a atribuțiilor ce îi revin, precum și realizarea deplină și exercitarea
efectivă a drepturilor copilului.
(5) Atribuțiile și regulamentul-cadru de organizare și funcționare ale direcției
generale de asistență socială și protecția copilului se aprobă prin hotărâre a
Guvernului*), la propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și
Persoanelor Vârstnice.
#CIN
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 797/2017 pentru aprobarea
regulamentelor-cadru de organizare și funcționare ale serviciilor publice de
asistență socială și a structurii orientative de personal.
#B
ART. 117
Direcția generală de asistență socială și protecția copilului exercită, în
domeniul protecției și promovării drepturilor copilului, următoarele atribuții
principale:
a) coordonează activitățile de asistență socială și de protecție a familiei și a
drepturilor copilului la nivelul județului, respectiv al sectorului municipiului
București;
b) coordonează, la nivel județean, activitățile și măsurile de implementare a
obiectivelor strategiei județene în domeniul protecției și promovării drepturilor
copilului;
c) asigură îndrumarea metodologică a activităților serviciilor publice de
asistență socială;
d) asigură, la nivel județean, aplicarea unitară a prevederilor legislației din
domeniul protecției și promovării drepturilor copilului;
e) monitorizează și analizează respectarea drepturilor copilului la nivelul
județului/sectorului și propune măsuri pentru situațiile în care acestea sunt
încălcate;
f) monitorizează activitatea autorizată conform art. 92 prestată de copii în
domeniile cultural, artistic, sportiv, publicitar și de modeling, în raza sa de
competență teritorială;
g) solicită informații și documente, în condițiile legii, de la orice persoană
juridică publică sau privată, ori de la persoane fizice implicate în sfera sa de
competență, acestea având obligația de a le pune la dispoziție în termen de 15
zile calendaristice de la data solicitării.
ART. 118
(1) Serviciile publice de asistență socială organizate la nivelul municipiilor și
orașelor, precum și persoanele cu atribuții de asistență socială din aparatul
Pagina 42
propriu al consiliilor locale comunale îndeplinesc în domeniul protecției
copilului următoarele atribuții:
a) monitorizează și analizează situația copiilor din unitatea administrativteritorială, precum și modul de respectare a drepturilor copiilor, asigurând
centralizarea și sintetizarea datelor și informațiilor relevante, în baza unei fișe de
monitorizare aprobate prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecției
sociale și persoanelor vârstnice;
b) realizează activitatea de prevenire a separării copilului de familia sa;
c) identifică și evaluează situațiile care impun acordarea de servicii și/sau
prestații pentru prevenirea separării copilului de familia sa;
d) elaborează documentația necesară pentru acordarea serviciilor și/sau
prestațiilor și acordă aceste servicii și/sau prestații, în condițiile legii;
e) asigură consilierea și informarea familiilor cu copii în întreținere asupra
drepturilor și obligațiilor acestora, asupra drepturilor copilului și asupra
serviciilor disponibile pe plan local;
f) asigură și urmăresc aplicarea măsurilor de prevenire și combatere a
consumului de alcool și droguri, de prevenire și combatere a violenței în familie,
precum și a comportamentului delincvent;
g) vizitează, periodic, la domiciliu, familiile și copiii care beneficiază de
servicii și prestații și urmăresc modul de utilizare a prestațiilor, precum și
familiile care au în îngrijire copii cu părinți plecați la muncă în străinătate;
h) înaintează propuneri primarului, în cazul în care este necesară luarea unei
măsuri de protecție specială, în condițiile legii;
i) urmăresc evoluția dezvoltării copilului și modul în care părinții acestuia își
exercită drepturile și își îndeplinesc obligațiile cu privire la copilul care a
beneficiat de o măsură de protecție specială și a fost reintegrat în familia sa;
j) colaborează cu direcția generală de asistență socială și protecția copilului în
domeniul protecției copilului și transmit acesteia toate datele și informațiile
solicitate din acest domeniu;
k) urmăresc punerea în aplicare a hotărârilor comisiei pentru protecția
copilului/instanței de tutelă referitoare la prestarea acțiunilor sau lucrărilor de
interes local, prevăzute la art. 67 alin. (2).
(2) La nivelul sectoarelor municipiului București, atribuțiile prevăzute la alin.
(1) sunt exercitate de direcția generală de asistență socială și protecția copilului.
(3) Metodologia de lucru privind colaborarea dintre direcțiile generale de
asistență socială și protecția copilului și serviciile publice de asistență socială,
precum și modelul standard al documentelor elaborate de către acestea se aprobă
prin hotărâre a Guvernului*), la propunerea Ministerului Muncii, Familiei,
Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, în colaborare cu Ministerul
Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.
#CIN
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 691/2015 pentru aprobarea
Procedurii de monitorizare a modului de creștere și îngrijire a copilului cu
Pagina 43
părinți plecați la muncă în străinătate și a serviciilor de care aceștia pot
beneficia, precum și pentru aprobarea Metodologiei de lucru privind
colaborarea dintre direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului
și serviciile publice de asistență socială și a modelului standard al
documentelor elaborate de către acestea.
#B
ART. 119
(1) Pentru prevenirea separării copilului de părinții săi, precum și pentru
realizarea protecției speciale a copilului separat, temporar sau definitiv, de
părinții săi, se organizează și funcționează următoarele tipuri de servicii:
a) servicii de zi;
b) servicii de tip familial;
c) servicii de tip rezidențial.
(2) Regulamentul-cadru pentru organizarea și funcționarea serviciilor
prevăzute la alin. (1) se aprobă prin hotărâre a Guvernului**).
------------
**) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1.438/2004*1) pentru aprobarea
regulamentelor-cadru de organizare și funcționare a serviciilor de prevenire a
separării copilului de familia sa, precum și a celor de protecție specială a
copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 24 septembrie 2004.
#CIN
*1) Hotărârea Guvernului nr. 1438/2004 a fost abrogată. A se vedea
Hotărârea Guvernului nr. 867/2015.
#B
ART. 120
(1) Serviciile de zi sunt acele servicii prin care se asigură menținerea,
refacerea și dezvoltarea capacităților copilului și ale părinților săi, pentru
depășirea situațiilor care ar putea determina separarea copilului de familia sa.
(2) Accesul la aceste servicii se realizează în baza planului de servicii sau,
după caz, a planului individualizat de protecție, în condițiile prezentei legi.
ART. 121
Serviciile de tip familial sunt acele servicii prin care se asigură, la domiciliul
unei persoane fizice sau familii, creșterea și îngrijirea copilului separat, temporar
sau definitiv, de părinții săi, ca urmare a stabilirii în condițiile prezentei legi a
măsurii plasamentului.
ART. 122
(1) Pot primi copii în plasament familiile și persoanele care au vârsta de
minimum 18 ani, au capacitate deplină de exercițiu, domiciliul în România și
care prezintă garanții morale și condiții materiale necesare creșterii și îngrijirii
copilului separat, temporar sau definitiv, de părinții săi.
Pagina 44
(2) La stabilirea măsurii de plasament la familii și persoane, direcția generală
de asistență socială și protecția copilului realizează demersuri pentru
identificarea membrilor familiei extinse alături de care copilul s-a bucurat de
viața de familie, în vederea consultării și implicării lor în stabilirea/revizuirea
obiectivelor planului individualizat de protecție.
(3) Activitatea persoanei atestate ca asistent maternal, în condițiile legii, se
desfășoară în baza unui contract cu caracter special, aferent protecției copilului,
încheiat cu direcția sau cu un organism privat acreditat, care are următoarele
elemente caracteristice:
a) activitatea de creștere, îngrijire și educare a copiilor aflați în plasament se
desfășoară la domiciliu;
b) programul de lucru este impus de nevoile copiilor;
c) planificarea timpului liber se face în funcție de programul familiei și al
copiilor aflați în plasament;
d) în perioada efectuării concediului legal de odihnă asigură continuitatea
activității desfășurate, cu excepția cazului în care separarea, în această perioadă,
de copilul aflat în plasament în familia sa este autorizată de direcție.
(4) Contractul individual de muncă se încheie la data emiterii dispoziției
directorului de stabilire a măsurii plasamentului în regim de urgență sau a
hotărârii comisiei pentru protecția copilului/instanței cu privire la stabilirea
măsurii plasamentului.
#M3
(5) Condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul
asistentului maternal se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice prin
Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție.
#B
ART. 123
(1) Serviciile de tip rezidențial sunt acele servicii prin care se asigură
protecția, creșterea și îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de
părinții săi, ca urmare a stabilirii în condițiile prezentei legi a măsurii
plasamentului.
(2) Din categoria serviciilor de tip rezidențial fac parte toate serviciile care
asigură găzduire pe o perioadă mai mare de 24 de ore.
(3) Sunt considerate servicii de tip rezidențial și centrele maternale.
(4) Serviciile de tip rezidențial care aparțin autorităților administrației publice
se organizează numai în structura direcției generale de asistență socială și
protecția copilului, în regim de componente funcționale ale acestora, fără
personalitate juridică.
(5) Serviciile de tip rezidențial se organizează pe model familial și pot avea
caracter specializat în funcție de nevoile copiilor plasați.
ART. 124
Pagina 45
(1) Pentru asigurarea prevenirii separării copilului de părinții lui, consiliile
locale ale municipiilor, orașelor, comunelor și sectoarelor municipiului
București au obligația să organizeze, în mod autonom sau prin asociere, servicii
de zi, potrivit nevoilor identificate în comunitatea respectivă.
(2) În situația în care consiliul local nu identifică resurse financiare și umane
suficiente pentru a organiza serviciile prevăzute la alin. (1), la cererea acestuia,
consiliul județean va asigura finanțarea necesară înființării acestor servicii.
Consiliul local asigură finanțarea cu până la 50% a cheltuielilor de funcționare a
acestor servicii, cota-parte și cuantumul total al acestor cheltuieli fiind stabilite
anual prin hotărâre a consiliului județean.
ART. 125
Pentru asigurarea protecției speciale a copilului lipsit, temporar sau definitiv,
de ocrotirea părinților săi, consiliul județean și, respectiv, consiliul local al
sectorului municipiului București au obligația să organizeze, în mod autonom
sau prin asociere, servicii de tip familial și de tip rezidențial, potrivit nevoilor
identificate la nivelul unității lor administrativ-teritoriale. În funcție de nevoile
evaluate ale copiilor plasați, consiliul județean poate organiza și dezvolta și
servicii de zi.
CAPITOLUL VIII
Organisme private
ART. 126
(1) Organismele private care pot desfășura activități în domeniul protecției
drepturilor copilului și al protecției speciale a acestuia sunt persoane juridice de
drept privat, fără scop patrimonial, constituite și acreditate în condițiile legii.
(2) În desfășurarea activităților prevăzute la alin. (1), organismele private
acreditate se supun regimului de drept public prevăzut de prezenta lege, precum
și de reglementările prin care aceasta este pusă în executare.
(3) Organismele private care organizează și dezvoltă servicii de prevenire a
separării copilului de familia sa, precum și servicii de protecție specială a
copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinților săi au obligația de
a notifica direcției generale de asistență socială și protecția copilului data
începerii funcționării efective a acestora și de a permite accesul specialiștilor
direcției în spațiile în care se furnizează serviciile.
(4) Organismele private acreditate pot încheia convenții de colaborare cu
direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului și/sau cu serviciile
publice de asistență socială sau pot contracta servicii destinate prevenirii
separării copilului de părinții săi, precum și protecției speciale a copilului
separat, temporar sau definitiv, de părinții săi, în condițiile legii.
CAPITOLUL IX
Finanțarea sistemului de protecție a copilului
Pagina 46
ART. 127
(1) Prevenirea separării copilului de familia sa, precum și protecția specială a
copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinților săi se finanțează
din următoarele surse:
a) bugetul de stat - în limita sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului
de stat aprobate cu această destinație prin legile bugetare anuale, repartizate pe
județe, potrivit propunerilor formulate de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției
Sociale și Persoanelor Vârstnice, pe baza standardelor de cost pentru serviciile
sociale, aprobate prin hotărâre a Guvernului;
b) bugetul județului, respectiv al sectorului municipiului București - în
completarea cuantumului prevăzut la lit. a), pentru acoperirea cheltuielilor de
organizare și funcționare a serviciilor, din venituri proprii sau din sume defalcate
din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale;
c) bugetul local al comunelor, orașelor și municipiilor;
d) donații, sponsorizări și alte forme private de contribuții bănești, permise de
lege.
(2) Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice
poate finanța programe de interes național pentru protecția și promovarea
drepturilor copilului, din fonduri alocate de la bugetul de stat cu această
destinație, din fonduri externe rambursabile și nerambursabile, precum și din
alte surse, în condițiile legii.
#M3
ART. 128*)
(1) Pentru fiecare copil față de care s-a luat măsura plasamentului la o
familie, persoană, asistent maternal, într-un serviciu de tip rezidențial al unui
organism privat acreditat sau s-a instituit tutela, în condițiile legii, se acordă o
alocație lunară de plasament, raportată la indicatorul social de referință, în
cuantum de 1,20 ISR.
(2) Alocația prevăzută la alin. (1) se plătește persoanei, asistentului maternal,
reprezentantului familiei, al organismului privat acreditat care a luat în
plasament copilul sau tutorelui și este destinată asigurării drepturilor prevăzute
la art. 129 alin. (1).
#B
(3) Alocația de plasament se suportă de la bugetul de stat prin bugetul
Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.
(4) Pentru copiii pentru care s-a stabilit măsura plasamentului sau s-a instituit
tutela, stabilirea dreptului la alocație prevăzută la alin. (1) se face începând cu
luna următoare celei în care a fost emisă dispoziția conducătorului direcției
generale de asistență socială și protecția copilului sau hotărârea comisiei pentru
protecția copilului sau a instanței de judecată, după caz.
Pagina 47
(5) Procedura de stabilire și de plată a alocației prevăzute la alin. (1) se
stabilește prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecției sociale și
persoanelor vârstnice**).
#M3
(6) În vederea urmăririi modului de utilizare a alocației prevăzute la alin. (1),
direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului sau, după caz,
organismele private autorizate transmit rapoartele prevăzute la art. 73 alin. (2)
și agenției pentru plăți și inspecție socială a județului, respectiv a municipiului
București.
#CIN
*) Conform art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2014
(#M3), nivelul alocației de plasament prevăzute la art. 128 alin. (1), astfel cum
a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2014 (#M3), se
acordă începând cu drepturile aferente lunii decembrie 2014.
**) A se vedea Ordinul ministrului muncii, familiei, protecției sociale și
persoanelor vârstnice nr. 1733/2015 privind aprobarea Procedurii de stabilire
și plată a alocației lunare de plasament.
#B
ART. 129
(1) Copiii și tinerii pentru care s-a stabilit o măsură de protecție specială,
precum și mamele protejate în centre maternale au dreptul la hrană,
îmbrăcăminte, încălțăminte, materiale igienico-sanitare, rechizite/manuale,
jucării, transport, materiale cultural-sportive, precum și sume de bani pentru
nevoi personale.
(2) Necesarul de îmbrăcăminte, încălțăminte, materiale igienico-sanitare,
rechizite/manuale, jucării, materiale cultural-sportive se stabilește în funcție de
vârsta și nevoile copilului, prin hotărâre a consiliului județean, respectiv a
consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București sau, după caz, a
organului de conducere al organismului privat acreditat.
(3) În cazul copiilor cu handicap, infectați cu HIV sau bolnavi de SIDA,
cuantumul sumelor necesare acordării drepturilor prevăzute la alin. (1) se
majorează cu 50% în raport cu sumele acordate.
#M3
(4) Copiii și tinerii pentru care s-a stabilit o măsură de protecție specială,
precum și mamele protejate în centre maternale au dreptul, la ieșirea din
sistemul de protecție specială, la o indemnizație care se acordă o singură dată,
egală cu valoarea salariului de bază minim brut pe țară, garantat în plată,
stabilit potrivit legii. Indemnizația se acordă, la ieșirea din sistemul de protecție
specială, și copiilor pentru care s-a pronunțat o hotărâre definitivă de
încuviințare a adopției.
(5) Cuantumul limitelor minime de cheltuieli aferente drepturilor prevăzute la
alin. (1), respectiv dreptul la îmbrăcăminte, încălțăminte, materiale igienico-
Pagina 48
sanitare, rechizite/manuale, jucării, transport, materiale cultural-sportive,
precum și sumele de bani pentru nevoi personale, pentru copiii și tinerii pentru
care s-a stabilit o măsură de protecție specială într-un serviciu public de tip
rezidențial, precum și pentru mamele protejate în centre maternale se stabilesc
prin hotărâre a Guvernului*).
(6) Cuantumul alocației de hrană pentru copiii din serviciile de zi publice și
pentru copiii și tinerii pentru care s-a stabilit o măsură de protecție specială
într-un serviciu public de tip rezidențial, precum și pentru mamele protejate în
centre maternale se stabilește prin hotărâre a Guvernului. Cuantumul alocației
de hrană pentru copiii din serviciile de zi este aplicabil și copiilor din creșe și
alte unități de educație timpurie.
(7) Cuantumul limitelor minime de cheltuieli stabilite în condițiile alin. (5) și
cuantumul alocației de hrană stabilit în condițiile alin. (6) sunt aplicabile și în
cazul copiilor și tinerilor cu cerințe educaționale speciale, școlarizați în
unitățile de învățământ special sau de masă, inclusiv celor școlarizați în alt
județ decât cel de domiciliu, în conformitate cu prevederile art. 51 alin. (2) din
Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare.
(8) Alocația de hrană pentru copiii din serviciile de zi organizate de
organismele private acreditate se stabilește cel puțin la același nivel cu cel
prevăzut pentru copiii din serviciile de zi publice.
(9) În limita bugetelor aprobate, consiliile județene, consiliile locale ale
sectoarelor municipiului București sau, după caz, consiliile locale ale
municipiilor, orașelor și comunelor pot aproba, prin hotărâre, la propunerea
direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului, respectiv a
serviciilor publice de asistență socială, un cuantum mai mare al limitelor
minime de cheltuieli, respectiv al cuantumului alocației de hrană aferente
drepturilor stabilite conform prevederilor alin. (5) și (6).
#CIN
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 904/2014 pentru stabilirea limitelor
minime de cheltuieli aferente drepturilor prevăzute de art. 129 alin. (1) din
Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
#B
ART. 130
(1) Primarii acordă prestații financiare excepționale, în situația în care familia
care îngrijește copilul se confruntă temporar cu probleme financiare determinate
de o situație excepțională și care pune în pericol dezvoltarea armonioasă a
copilului.
(2) Prestațiile excepționale se acordă cu prioritate copiilor ale căror familii nu
au posibilitatea sau capacitatea de a acorda copilului îngrijirea corespunzătoare
ori ca urmare a necesității suportării unor cheltuieli particulare destinate
menținerii legăturii copilului cu familia sa.
Pagina 49
(3) În funcție de fiecare caz în parte, primarul decide, prin dispoziție, cu
privire la acordarea prestației financiare excepționale și cuantumul acesteia.
ART. 131
Cuantumul maxim, precum și condițiile de acordare a prestațiilor financiare
excepționale se stabilesc prin hotărâre a consiliului local.
ART. 132
Prestațiile financiare excepționale pot fi acordate și sub formă de prestații în
natură, pe baza dispoziției primarului, constând, în principal, în alimente,
îmbrăcăminte, manuale și rechizite sau echipamente școlare, suportarea
cheltuielilor legate de transport, procurarea de proteze, medicamente și alte
accesorii medicale.
CAPITOLUL X
Reguli speciale de procedură
ART. 133
(1) Cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de
protecție specială sunt de competența tribunalului de la domiciliul copilului.
(2) Dacă domiciliul copilului nu este cunoscut, competența revine tribunalului
în a cărui circumscripție teritorială a fost găsit copilul.
ART. 134
(1) Cauzele prevăzute la art. 133 se soluționează în regim de urgență, cu
citarea reprezentantului legal al copilului, a direcției generale de asistență
socială și protecția copilului și cu participarea obligatorie a procurorului.
(2) Audierea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie și se
face cu respectarea prevederilor art. 29, cu excepția cauzelor care privesc
stabilirea unei măsuri de protecție specială pentru copilul abuzat, neglijat,
exploatat și supus oricărei forme de violență asupra copilului; în acest caz,
audierea copilului se face cu respectarea prevederilor art. 101 alin. (3).
(3) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile.
(4) Părțile sunt legal citate dacă citația le-a fost înmânată cel puțin cu o zi
înaintea judecării.
(5) Ordonanța președințială de plasare a copilului în regim de urgență la o
persoană, familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidențial,
licențiat în condițiile legii, este dată în aceeași zi, instanța pronunțându-se asupra
măsurii solicitate pe baza cererii și actelor depuse, fără concluziile părților.
ART. 135
(1) Hotărârile prin care se soluționează fondul cauzei se pronunță în ziua în
care au luat sfârșit dezbaterile.
(2) În situații deosebite, pronunțarea poate fi amânată cel mult două zile.
ART. 136
(1) Hotărârea instanței de fond este executorie și definitivă.
Pagina 50
(2) Hotărârea se redactează și se comunică părților în termen de cel mult 10
zile de la pronunțare.
ART. 137
Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii.
ART. 138
Dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a cauzelor
privind stabilirea măsurilor de protecție specială se completează în mod
corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă.
ART. 139
În toate cauzele care privesc aplicarea prezentei legi, direcția generală de
asistență socială și protecția copilului de la domiciliul copilului sau în a cărei
rază administrativ-teritorială a fost găsit copilul întocmește și prezintă instanței
raportul referitor la copil, care va cuprinde date privind:
a) personalitatea, starea fizică și mentală a copilului;
b) antecedentele sociomedicale și educaționale ale copilului;
c) condițiile în care copilul a fost crescut și în care a trăit;
d) propuneri privind persoana, familia sau serviciul de tip rezidențial în care
ar putea fi plasat copilul;
e) orice alte date referitoare la creșterea și educarea copilului, care pot servi
soluționării cauzei.
ART. 140
Cauzele care privesc aplicarea prezentei legi sunt scutite de taxa judiciară de
timbru și de timbru judiciar.
CAPITOLUL XI
Răspunderi și sancțiuni
ART. 141
(1) Nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 41 alin. (2), art. 52 alin. (4) și
art. 96 constituie abatere disciplinară gravă și se sancționează potrivit legii.
(2) Nerespectarea obligației prevăzute la art. 41 alin. (3), art. 91 alin. (3) teza
întâi și art. 118 alin. (1) lit. a) constituie abatere disciplinară.
ART. 142
(1) Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în
astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni:
a) nerespectarea obligației prevăzute la art. 10 alin. (1);
b) nerespectarea obligației prevăzute la art. 10 alin. (2);
c) nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 11 alin. (1) și (3);
d) nerespectarea obligației prevăzute la art. 12 alin. (1);
e) necomunicarea de către organele de poliție a rezultatelor verificărilor
specifice privind identitatea mamei, în conformitate cu prevederile art. 12 alin.
(3);
Pagina 51
f) neefectuarea de către serviciul public de asistență socială a declarației de
înregistrare a nașterii, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (6);
g) nerespectarea obligației prevăzute la art. 12 alin. (7);
h) nerespectarea obligației prevăzute la art. 14 alin. (1);
i) nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 16 și la art. 23 alin. (3);
j) nerespectarea prevederilor art. 27 alin. (2) - (4) și ale art. 87;
k) nerespectarea prevederilor art. 40 alin. (1) și (4);
l) nerespectarea prevederilor art. 52 alin. (2);
m) nerespectarea prevederilor art. 74;
n) nerespectarea prevederilor art. 84 alin. (3);
o) nerespectarea prevederilor art. 91 alin. (2);
p) nerespectarea prevederilor art. 97;
r) nerespectarea obligației prevăzute la art. 98 lit. a);
s) nerespectarea obligației prevăzute la art. 102;
ș) nerespectarea obligației prevăzute la art. 104 alin. (1);
t) nerespectarea prevederilor art. 118 alin. (1) lit. c) - k);
ț) nerespectarea prevederilor art. 127 alin. (1) lit. b).
(2) Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează după cum urmează:
a) cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, cele prevăzute la lit. a), c), g), h), i),
k), m), n), o), r), s) și ș);
b) cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei, cele prevăzute la lit. f) și l);
c) cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei, cele prevăzute la lit. b), d), p) și ț);
d) cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, cele prevăzute la lit. e), j) și t).
(3) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunii se fac de către ofițerii și
agenții de poliție, în cazul contravențiilor prevăzute la alin. (1) lit. i), j), o) și p),
precum și de persoane anume desemnate dintre cele cu atribuții de control din:
a) Ministerul Sănătății, pentru contravențiile prevăzute la alin. (1) lit. a), c) și
d);
b) Ministerul Afacerilor Interne sau structurile subordonate acestuia, după
caz, pentru contravențiile prevăzute la alin. (1) lit. b) și e);
c) Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice,
pentru contravențiile prevăzute la alin. (1) lit. h), k), m), n), r), s), ș), t) și ț);
d) Ministerul Educației Naționale, pentru contravenția prevăzută la alin. (1)
lit. l);
e) consiliul județean, respectiv consiliul local al sectorului municipiului
București, pentru contravențiile prevăzute la alin. (1) lit. f) și g).
ART. 143
Contravențiilor prevăzute la art. 142 le sunt aplicabile prevederile Ordonanței
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu
modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările
ulterioare.
CAPITOLUL XII
Pagina 52
Dispoziții tranzitorii și finale
ART. 144
În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, direcția generală
de asistență socială și protecția copilului va reevalua împrejurările care au stat la
baza măsurilor de protecție dispuse de comisia pentru protecția copilului și, după
caz, va solicita instituirea tutelei sau stabilirea unei măsuri de protecție specială,
în condițiile prezentei legi.
ART. 145
Centrele de plasament, centrele de primire în regim de urgență și centrele
maternale organizate în structura fostelor servicii publice specializate pentru
protecția copilului se reorganizează prin hotărârea consiliului județean, respectiv
a consiliului local al sectoarelor municipiului București în structura direcției
generale de asistență socială și protecția copilului din subordinea consiliului
județean, respectiv a consiliului local al sectoarelor municipiului București, în
regim de componente funcționale ale acestora, fără personalitate juridică.
ART. 146
(1) Serviciile de zi destinate prevenirii situațiilor ce pun în pericol securitatea
și dezvoltarea copilului, înființate de consiliile județene, precum și personalul
care deservește aceste servicii se transferă consiliilor locale pe teritoriul cărora
acestea funcționează.
(2) Fac excepție de la prevederile alin. (1) serviciile de zi specializate pentru
copilul abuzat, neglijat, exploatat și supus oricărei forme de violență, care se
consideră de interes județean.
(3) În situația în care serviciile prevăzute la alin. (1) fac parte dintr-un
complex de servicii care are ca obiect de activitate și protecția copilului în regim
rezidențial, respectiv centru de plasament, centru de primire în regim de urgență
sau centru maternal, transferul se realizează numai dacă este posibilă separarea
patrimoniului și a personalului.
(4) Consiliile locale au obligația să păstreze destinația și structura de personal
a serviciilor preluate.
(5) Transferul prevăzut la alin. (1) se realizează pe bază de protocol încheiat
între consiliul județean și consiliul local.
ART. 147
Personalul didactic și didactic auxiliar, transferat potrivit art. 46 din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/1997 privind protecția copilului aflat
în dificultate, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care la data
intrării în vigoare a prezentei legi este încadrat cu acest statut în cadrul
serviciilor publice specializate pentru protecția copilului, își păstrează statutul.
ART. 148
În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, consiliile
județene, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului București,
Ministerul Sănătății, Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Muncii,
Pagina 53
Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice au obligația să desemneze
persoanele dintre cele cu atribuții de control, care vor constata contravențiile și
vor aplica sancțiunile menționate în prezentul capitol.
ART. 149
(1) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
a) art. 88 din Codul familiei;
b) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/1997 privind protecția copilului
aflat în dificultate, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
276 din 24 iulie 1998, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția art.
20;
c) Hotărârea Guvernului nr. 604/1997 privind criteriile și procedurile de
autorizare a organismelor private care desfășoară activități în domeniul
protecției copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280
din 16 octombrie 1997;
d) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 123/2001 privind reorganizarea
comisiei pentru protecția copilului, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 643 din 15 octombrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr.
71/2002;
e) lit. A a alin. (2) al art. 3 din Regulamentul-cadru de organizare și
funcționare a serviciului public de asistență socială, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 90/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
81 din 7 februarie 2003, cu modificările ulterioare.
(2) Se modifică în mod corespunzător dispozițiile referitoare la înregistrarea
nașterii copilului abandonat de mamă în spital, cuprinse în Legea nr. 119/1996
cu privire la actele de stare civilă, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 282 din 11 noiembrie 1996, cu modificările și completările
ulterioare*).
(3) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă orice alte dispoziții
contrare.
------------
*) Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă a fost republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 18 mai 2012, ulterior fiind
modificată și completată prin Legea nr. 213/2013.
ART. 150
(1) Formarea inițială în domeniul protecției drepturilor copilului este
obligatorie pentru toate categoriile profesionale din sistem și pentru cei care au
atribuții decizionale privitoare la copil.
(2) Educația permanentă și formarea profesională continuă în domeniul
protecției speciale a copilului se asigură pentru toate categoriile profesionale din
sistem.
(3) Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice
împreună cu Ministerul Educației Naționale, Ministerul Sănătății, precum și,
Pagina 54
după caz, cu celelalte instituții publice și private interesate vor asigura formarea
inițială și continuă a personalului care, în exercitarea sarcinilor ce îi revin, intră
în contact cu domeniul protecției și promovării drepturilor copilului.
ART. 151
(1) La angajarea personalului de educație, protecție și îngrijire din cadrul
instituțiilor publice și private, care, prin natura profesiei, intră în contact cu
copilul, se va prezenta în mod obligatoriu și o expertiză neuropsihiatrică.
(2) Anual personalul prevăzut la alin. (1) este evaluat din punct de vedere
psihologic.
(3) Rapoartele privind expertizele neuropsihiatrice, precum și rapoartele de
evaluare psihologică se păstrează conform legii la dosarul personal al
salariatului.
ART. 152
(1) Regulamentele proprii ale persoanelor juridice care desfășoară activități de
protecție a copilului vor specifica expres regulile stabilite pentru a asigura
exercitarea drepturilor și îndeplinirea îndatoririlor pe care le au copiii, în
conformitate cu vârsta, sănătatea și gradul de maturitate al acestora.
(2) Aceste regulamente vor fi expuse într-un loc vizibil, astfel încât să permită
accesul copiilor și informarea lor adecvată.
ART. 153
Prevederile prezentei legi se completează cu alte reglementări care se referă la
drepturile copilului, inclusiv cu prevederile cuprinse în convențiile și tratatele
internaționale la care România este parte.
ART. 154
Elaborarea proiectelor de acte normative care fac referire la oricare dintre
drepturile copilului prevăzute de prezenta lege se realizează obligatoriu cu
avizul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.
ART. 155
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2005, cu excepția prevederilor
art. 19 alin. (3)*), art. 84 alin. (2)**), art. 104 alin. (2)***), art. 105 alin.
(5)****), art. 107 alin. (2)*****) care intră în vigoare la 3 zile de la data
publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Procedura de întoarcere a copiilor în țară, de identificare a părinților sau a
altor reprezentanți legali ai copiilor, modul de avansare a cheltuielilor
ocazionate de întoarcerea în țară a acestora, precum și serviciile de protecție
specială, publice sau private, competente să asigure protecția în regim de
urgență a copiilor aflați în străinătate, care, din orice motive, nu sunt însoțiți de
părinți sau de un alt reprezentant legal ori nu se găsesc sub supravegherea legală
a unor persoane din străinătate, prevăzută la art. 24 alin. (3), se elaborează de
către Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție******).
(3) Organizarea și metodologia de funcționare a comisiei pentru protecția
copilului, prevăzută la art. 115 alin. (2), se elaborează de către Autoritatea
Națională pentru Protecția Copilului și Adopție******).
Pagina 55
(4) Regulamentul-cadru pentru organizarea și funcționarea serviciilor
prevăzute la art. 119 alin. (2) se elaborează de către Autoritatea Națională pentru
Protecția Copilului și Adopție******).
(5) Tipurile de servicii specializate, prevăzute la art. 88 alin. (2), ce se asigură
pe toată durata aplicării măsurilor destinate copilului care săvârșește fapte
penale și nu răspunde penal, pentru a-i asista pe copii în procesul de reintegrare
în societate, precum și standardele referitoare la modalitatea de asigurare a
acestor servicii se elaborează de către Autoritatea Națională pentru Protecția
Copilului și Adopție******) în colaborare cu Ministerul Justiției.
(6) Atribuțiile și Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a direcției
generale de asistență socială și protecția copilului, prevăzute la art. 116 alin. (5),
se elaborează de către Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și
Persoanelor Vârstnice.
------------
*) Art. 24 alin. (3), fost art. 19 alin. (3).
**) Art. 88 alin. (2), fost art. 84 alin. (2).
***) Art. 115 alin. (2), fost art. 104 alin. (2).
****) Art. 116 alin. (5), fost art. 105 alin. (5).
*****) Art. 119 alin. (2), fost art. 107 alin. (2).
******) La data de 1 ianuarie 2005 sintagma "Autoritatea Națională pentru
Protecția Copilului și Adopție" s-a înlocuit cu sintagma "Autoritatea Națională
pentru Protecția Drepturilor Copilului ", prin Legea nr. 275/2004 pentru
modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 12/2001 privind înființarea
Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Adopției, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004.
Ulterior, prin art. I pct. 70 din Legea nr. 257/2013 pentru modificarea și
completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor
copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 30
septembrie 2013, sintagma "Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor
Copilului" s-a înlocuit cu sintagma "Ministerul Muncii, Familiei, Protecției
Sociale și Persoanelor Vârstnice".
NOTĂ:
Reproducem mai jos prevederile art. II - IV din Legea nr. 257/2013 pentru
modificarea și completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea
drepturilor copilului, care nu sunt încorporate în forma republicată a Legii nr.
272/2004 și care se aplică, în continuare, ca dispoziții proprii ale legii
modificatoare:
"ART. II
Hotărârile Guvernului prevăzute la art. 12^1*******), art. 87^1 alin.
(2)********), art. 97^4*********) și art. 106 alin. (3)**********) din Legea
nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cu
modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin
Pagina 56
prezenta lege, se adoptă în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a
prezentei legi.
------------
*******) Art. 12^1 a devenit, prin renumerotare, art. 15.
********) Art. 87^1 alin. (2) a devenit, prin renumerotare, art. 92 alin. (2).
*********) Art. 97^4 a devenit, prin renumerotare, art. 107.
**********) Art. 106 alin. (3) a devenit, prin renumerotare, art. 118 alin. (3).
ART. III
La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 326/2003
privind drepturile de care beneficiază copiii și tinerii ocrotiți de serviciile
publice specializate pentru protecția copilului, mamele protejate în centre
maternale, precum și copiii încredințați sau dați în plasament la asistenți
maternali profesioniști, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
525 din 22 iulie 2003, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția art.
2 alin. (1).
ART. IV
Până la aprobarea legii privind organizarea și funcționarea instanței de tutelă,
atribuțiile ce-i revin potrivit prezentei legi sunt îndeplinite de către instanța
judecătorească."
#CIN
NOTĂ:
Reproducem mai jos prevederile art. I alin. (1), alin. (2) lit. f), alin. (4) - (5),
precum și ale art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2014
(#M1), cu modificările ulterioare.
#M5
"ART. I
(1) Prin derogare de la prevederile art. 73^1 din Legea nr. 500/2002 privind
finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, sumele
reprezentând prejudicii/plăți nelegale din fonduri publice, stabilite de organele
de control competente, acordate din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului
Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice sau suportate din
bugetele locale, cu titlu de beneficii de asistență socială, se recuperează fără
perceperea de obligații fiscale accesorii, dacă acestea sunt restituite de
beneficiar în termen de maximum 180 de zile de la comunicarea deciziei sau,
după caz, a dispoziției de recuperare, în condițiile legii.
#M1
(2) Fac obiectul derogării prevăzute la alin. (1) următoarele beneficii de
asistență socială:
[...]
f) alocația lunară de plasament acordată în baza Legii nr. 272/2004 privind
protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată;
Pagina 57
[...]
#M5
(4) Recuperarea sumelor plătite necuvenit se face, după caz, prin decizie a
directorului executiv al agenției teritoriale pentru plăți și inspecție socială,
decizie a directorului executiv/directorului general al direcției generale de
asistență socială și protecția copilului județeană, respectiv a sectorului
municipiului București și/sau prin dispoziție a primarului, care se comunică
debitorului în termen de 15 zile de la data emiterii acesteia.
(4^1) Decizia/Dispoziția de recuperare prevăzută la alin. (4) constituie titlu
de creanță de la data comunicării. După expirarea termenului prevăzut la alin.
(1), decizia/dispoziția de recuperare devine titlu executoriu.
(4^2) Sumele plătite necuvenit se recuperează, în termenul prevăzut la alin.
(1), după cum urmează:
a) dacă beneficiarul primește în continuare beneficiul de asistență socială
pentru care s-a constituit debit, se fac rețineri eșalonat din drepturile aferente
lunilor următoare, dar nu mai mult de 1/3 din drepturile lunare;
b) dacă beneficiarul nu mai primește drepturi în perioada următoare
constatării sumelor prevăzute la alin. (1) sau dacă sumele recuperate în
condițiile lit. a) nu acoperă drepturile acordate necuvenit și titularul dreptului
consimte, prin angajament scris, să restituie suma încasată necuvenit, acesta
achită suma respectivă, în termenul prevăzut de decizia/dispoziția de
recuperare. Prin angajamentul de plată, beneficiarul poate consimți
recuperarea debitului și din alte beneficii de asistență socială acordate de
plătitorul beneficiului pentru care s-a constituit debitul.
(4^3) După termenul prevăzut la alin. (1), pe baza deciziei/dispoziției
prevăzute la alin. (4^1), aceasta, împreună cu dovada comunicării către debitor,
se transmite organelor fiscale centrale în vederea recuperării sumelor înscrise
în titlul executoriu, conform prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de
procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, însoțite de
precizări referitoare la suma rămasă de recuperat, precum și data de la care
urmează a fi calculate obligațiile fiscale accesorii pentru aceasta.
(4^4) Sumele recuperate în condițiile alin. (4^2) și (4^3) se fac venit la
bugetul de stat.
(4^5) Sumele înscrise în titlul executoriu prevăzut la alin. (4^1) se scad din
evidența agenției teritoriale pentru plăți și inspecție socială, direcției generale
de asistență socială sau primăriei, la data confirmării preluă
Textul este prea lung pentru a fi afișat integral. Deschide fișierul pentru restul paginilor.