Document
◉ MONOGRAFIA COMUNEI CIORTESTI PARTEA a XI a
Fișierul original pe site-ul primăriei
PDF · 13,0 MB · modificat pe site: 08.12.2021
Pagina sursă
Cum citez acest document
Document, „◉ MONOGRAFIA COMUNEI CIORTESTI PARTEA a XI a”, Comuna Ciortești, jud. Iași. Sursa: http://www.primariaciortesti.ro/doc/Monografia/MONOGRAFIA COMUNEI CIORTESTI PARTEA a XI-a-.pdf (arhivat pe acte-primarii.ro: https://acte-primarii.ro/iasi/ciortesti/72582-monografia-comunei-ciortesti-partea-a-xi-a, 07.11.2026)
Textul afișat a fost obținut prin recunoaștere automată (OCR) și poate conține greșeli. Documentul oficial este fișierul publicat de primărie.
Semnalează o problemă (text greșit, date personale, document scos de primărie)
Pagina 1
Vicu Merlan, Maricica Grigoriu
Preoti actuali și dascăli: Ciortesti TRACIUC IULIAN - DASCAL PETRUCA
EUGEN
Coropceni URSU DANIEL - Dascal TATARU CONSTANTIN
Deleni ALEXA ADRIAN - Dascal BUDACA COANSTANTIN
Serbesti APOSTOL VALERIAN IONUT Dascal MOROSANU FLORIN
ROTARIA NEMERICU MARIAN - Dascal NEMERINCU COSMIN
Troiță din curtea bisericii din Coropceni
IX. 2. Alte culte religioase
IX. 5. a. Biserica creștin adventistă
Adventiștii cred în Sfânta Treime, singura persoană care merită închinare.
Respectă „Legea Sanitară“ conform căreia se interzice consumul alcoolului, tutunului,
cofeinei și animalelor necurate. Cred în revenirea lui Iisus, fapt care implică
pregătirea și sfințirea caracterului fiecărui credincios. Iisus este singurul care poate
ierta păcatele prin sângele Său, ceea ce face ca creștinii adventiști să nu recunoască
nici un alt mijlocitor între om și Dumnezeu decât pe Iisus Hristos. Se botează la
majorat când fiecare poate discerne ce este mai bine pentru el.
Ca sistem financiar ei practică „zecimea“ convinși fiind că cele nouă părți
rămase în casă sunt binecuvântate de Dumnezeu.
Credicioșii din comună au o biserică impunătoare la Deleni.
170
Pagina 2
Monografia comunei Ciortești
Biserica adventistă din Deleni
IX. 5. b. Cultul creștin după Evanghelie
Adunarea este prezidată de mai mulți prezbiteri, iar esența ideologiei creștine
este Biblia.
Botezul are loc la o vârstă când cel ce vrea să adere este convins de aceasta
(„Botezul Credinței“).
Adunarea credincioșilor are loc într-o casă particulară.
Cultul creștin după Evanghelie este afiliat la Uniunea Bisericilor Creștine după
Evanghelie din România.
IX. 5. c. Cultul Penticostal
Cultul Penticostal se asemănă în mare măsură, ca rit, cu cel Creștin după
Evanghelie.
Cultul este afiliat la Uniunea Penticostală „Biserica lui Dumnezeu“ din
România.
∗∗∗
Pe ansamblu încomuna Ciortești, populația creștin-ortodoxă este într-un
procent majoritar dar a crescut numărul celor din cultul adventist, întâlnindu-se familii
și în localitățile în care în trecut nu exista nici un membru și au apărut culte noi
precum Cultul creștin după Evanghelie și Cultul Penticostal.
În comună sunt astfel:
Adventiști: 40 familii cu aparținători (Deleni + Ciortești);
Penticostali: 4 familii;
Baptiști: 2 familii;
Creștini după Evanghelie: o familie.
171
Pagina 3
Capitolul X
Asistența sanitară
Pagina 4
Monografia comunei Ciortești
X. 1. Asistența medicală de la vraciul
preistoric până la medicul modern
D
in cele mai vechi timpuri, pentru a se vindeca oamenii au apelat la diverse
procedee tămăduitoare, utilizând formule sacre divinatorii, minerale, plante
medicinale, apă sfințită, rouă plantelor, apele minerale sulfuroase zonale,
nămolul profilactic, argila etc. Cele mai vechi ustensii „medicale"
chirurgicale sunt atestate încă din Paleolitic când pentru a curăța o rană căpătată de la
un animal sau în cursul unei lupte, vraciul sau șamanul comunității utiliza o lamă de
silex (cremene). Silexul are proprietatea de a fi aseptic, iar duritatea sa permite
executarea unor „operații" chirurgicale de tăiat și curățat plăgile fără ca rana să se
infecteze. Șamanul pregătea un preparat special din plante pisate mărunt și humă și îl
aplica „pacientului“. Dacă intervenția necesita și „operații“ de tăiere, atunci
„pacientului“, era hipnotizat sau i se administra o licoare din plante halucinogene
(semințe de cânepă, in, mac etc.) pentru a suporta mai ușor intervenția.
Din vremea geto-dacilor sunt cunoscute ustensiile medicale precum sticluțe, lame
din fier, plăcuțe etc. descoperite la Șerbești, Rotăria, Coropceni s.a., etc. Medicina era
una dintre științele fundamentale ale acestora, motiv pentru care în limba română s-au
păstrat peste 150 de denumiri de plante vindecătoare. Vraciul comunității vindeca atât
corpul fizic cât și psihicul de influențele malefice ale deochiului, vrăjilor sau altor boli
nevăzute.
O alternativă la medicina alopată, uneori neputincioasă în fața unor boli
incurabile, este medicina naturistă bazată pe pulberi, macerate, decocturi, infuzii,
tincturi, etc., obținute din plantele de leac. Medicina naturală a fost folosită
consecvent în lumea satului românesc, mai ales de înțelepții și „babele" satului.
Alimentația sănătoasă prin eliminarea produselor cu E-uri, o gândire pozitivă
permanentă, dau rezultate, chiar dacă nu pe moment, ducând la vindecări miraculoase
și definitive. La acestea se adaugă și masajul, presopunctura, reflexoterapia,
cromoterapia, aromoterapia, magnetoterapia, etc.
Dispensarul comunal
173
Pagina 5
Vicu Merlan, Maricica Grigoriu
Asistența medicală
În anii 70, a fost construit un dispensar modern cu material de la conacul lui
Michiu din Crasna.
Au funcționat: Dr. Lăzărescu C., Iordache C.
Stomatologie : Olarașu Viorel, Olărașu Olguța, Rusneac Lidia, Popescu Francisc Ctin,
Centru de permanență (Generală) (24 din 24 ore) aceeiași medici.
Felceri: Dodu Costel, Dumitriu Al.
Asistenți medicali: Volocaru Jănița, Mangalagiu Maria (moașă), Morărașu Vasilica
Punct Farmaceutic: farmacist Hurjui Mădălina, asist. farmacist Șipoteanu Doina
Dispensarul nou (după 1990, Dr. Tărcuță Eugen, Dr. Novenschi Bogdan C-tin).
174
Pagina 6
Capitolul XI
Primăria și
administrația
Pagina 7
Vicu Merlan, Maricica Grigoriu
P
rimăria este așezământul pe care localnicii îl investesc cu toate prerogativele
pentru a îndeplini statutul de coordonator al întregului areal subordonat.
Primarul sau vătaful satului ajutat în vechime de Sfatul Bătrânilor Buni, iar azi
de viceprimar și de consilierii locali, are investitura necesară, să ghideze la o
mai bună gospodărire a bunurilor comunale necesare întregii comunități:
drumuri, poduri, școli, administrație publică, etc. Nu trebuie uitat faptul că printre
atribuțiile fundamentale ale primarului se numără și obligația de a-și da toată silința ca
toți cetățenii să aibă o decență în nivelul de trai, în nivelul de cultură - prin acces la
informație, prin implicarea directă la toate festivitățile și sărbătorile satului și mai ales
în moralitate. Primarul, preotul, învățătorul și jandarmul satului erau factori
decizionali care demarau numeroase acțiuni de natură să ridice gradul de cultură și
nivelul de trai al populației locale. Comparând azi cele patru categorii importante ale
intelectualității rurale cu aceleași din vechime, putem constata o inechitabilă implicare
în transformarea și coordonarea satului românesc. (MERLAN 2006).
Primăria comunei Ciortești
Nivelul de cultură și de trai dintr-un sat se reflectă foarte mult în atitudinea și
discernământul primarului, în felul său de a fi un bun gospodar. Prin legea comunală
din 1864 se înființa instituția primarului și a ajutorului de primar. În articolul 10 din
Legea pentru comunele rurale și urbane din 31 martie se prevedea că „fiecare comună
este datoare a avea o casă a comunei numită primărie“. Primarul avea o calitate dublă:
de reprezentant al statului în comună și de organ executiv local ajutat de consiliul
comunal.
Fiecare primar reflectă mai mult sau mai puțin spiritualitatea și egregorul
acelui sat sau comună. Primarii harnici construiesc și se implică în proiecte care au
menirea să schimbe înfățișarea sărăcăcioasă a comunelor cu una modernă și prosperă.
Un primar harnic, tenace și iubitor de cultură și frumos realizează, mobilizează
și antrenează întreaga masă a cetățenilor, ridicând ștacheta intelectuală a acestora.
Primarul din trecut lucra cot la cot cu țăranul, înțelegându-i mult mai ușor
„năduhul“ și sărăcia. Implicarea directă, schimbul de idei, participarea activă și
implicită oferă posibilitatea oricărui primar, să se apropie de semenii săi într-un mod
generos și creștinesc. Să nu uităm că fiecare primar ajunge pe acel post nu datorită
unei „conjuncturi politice“ ci prin efectul destinic al satelor și al individualității sale.
176
Pagina 8
Monografia comunei Ciortești
Sistemul politic este doar un instrument care-i facilitează implicarea în postura de
conducător al obștii.
Dintr-un act de fundație, aflam că primăriei din Ciortești i s-a pus piatra de
temelie în 3 octombrie 1912. La acest eveniment au participat: Ion Alexandru –
primarul comunei Ciortești, consilierii comunali – Dumitru Vrancu, Gh. Amăriucăi,
Gh. Chirilă, Ion Marcu, Mănilea Amorăriței, Nicolae Siriteanu, Vaslile Mihalache,
Vasile Lupu, Vasile Tonegaru – notar, Vasile Gh. Lupu secretar, Johan Herbst și
Lorent Crosman antrepenori ai lucrării. Lucrarea a fost sfințită de către preotul
Constantin Luntrariu paroh al comunei Ciortești și preotul L. Brădeanu paroh din
Pribești. Au mai participat ca martori – invitați: Dimitrie Ionescu – directorul școlii
din Ciortești, Gh. Pricop – directorul școlii din ribești, Ștefan Gheorghe- sergent șef
de post și mai mulțilcuitori ai comunei.
Localul a fost construit pe cheltuiala comunei.
Primari: Ion Alexandru (1912), Cosovaru Ioan, Morăraș Vasile, Mircescu Ioan,
Siriteanu Alexandru, Gurzu Gheorghe (actual).
Primarul comunei Ciortești – Gh. Gurzun
Organigrama Primăriei Ciortești, 2010
Primar : Gurzum Gheorghe Casier : Mircescu Marcica
Viceprimar: Ocneanu Vasile Referent stare civilă: Apostol Alina
Secretar: Dănilă Luminița Situați de urgență: Lupu Petru
Contabil: Andrei C-tin Asist. Social: Smoc Viorica
Consilier: Șipoteanu Rodica Guard: Neculai Rodica
Asist. Special: Muntenescu Rodica Ing. constr.: Iftimie Andrei
Ag. Agricol: Onu Veronica Manager proiecte: Mereuță Ioan
177
Pagina 9
Vicu Merlan, Maricica Grigoriu
Viceprimarul comunei Ciortești – Vasile Ocneanu
Consilieri:
Andrei Tatiana (Coropceni) Pintilie Ilie (Șerbești)
Botez Florentin (Rotăria) Scafaru Emil (Coropceni)
Ciobanu Aurel (Șerbești) Vieru Florin (Șerbești)
Mircescu Ioan (Ciortești) Vieru Costinel (Șerbești)
Mereuță Ioan (Deleni) Mihalache Gh. (Șerbești)
Neculai Olga (Deleni) Olariu Emil (Coropceni)
Realizări:
2000 - 2009
-Pietruirea drumurilor principale din comună
-Pietruirea drumurilor sătești din comună.
-Construirea a trei școli noi (Ciortești, Coropceni și Serbești) și reparație capitală la
Deleni și Rotăria.
-Împrejmuirea cu gard a școlilor: Ciortești, Coropceni și Deleni.
-Dotarea cu apă curentă a tuturor școlilor din comună
-Reparație capitală la fostul sediu al CAP (unde a funcționat Primăria între 19942004)
-Reparația capitală a Căminului cultural.
-Înzestrarea cu bunuri a sediului actual al Primăriei.
-Înființarea unui centru social pentru părinții, copii etc.
-Sprijinirea cultelor (ortodox și adventist) din bugetul local.
-Iluminatul public.
-Înființarea echipei de fotbal ,,Viitorul Ciortești”
-Organizarea Ediției a IV–a zilei comunei Ciortești (de Hramul Comunei 29 august)
- tradiția Hramului Ciortești
178
Pagina 10
Monografia comunei Ciortești
Perspective:
-Proiect aducțiune apă pentru 2009-2013
-Proiect integral asfaltat drumul comunal DN 24 Ciortești-Răducăneni
-Construcția unei grădinițe în Coropceni
-Achiziții unor mașini și utilaje pentru gunoaie
Actul de fundare a Primăriei - 1912
179
Pagina 11
Capitolul XII
Aspecte
politice și militare
Pagina 12
Monografia comunei Ciortești
XII. 1. Principalele evenimente
militare și politice
Poziția strategică a comunei, este dată și de așezarea geografică a acesteia în
centrul țării Moldovei (care încorpora și Basarabia), fiind nu departe de Huși sau
Vaslui.
Avantajul locului l-a determinat pe domnitorul Ștefan cel Mare, să aleagă
Hușul ca una din cele patru curți domnești de apărare în interiorul țării, alături de
Botoșani, Ștefănești și Badeuți. (IORGA 1929, 64-65).
Prezența domnitorului la Huși implica un corp de oaste numeros și o mulțime
de boieri și dregători care se adunau cu diferite ocazii. Acest fapt îl va determina pe
Ștefan cel Mare să constituie un „ocol“ cu circa 10 sate care aveau menirea de a
aproviziona și servi curtea domnească. (FOCȘĂNEANU, DIACONU, 1956, 130133). Într-un ispisoc dat de Ștefan Voievod, scris de Toader diiac în Suceava la 15
octombrie 1491 (6999), este descris hotarul cel nou al târgului Vaslui, cu satele și
siliștele sale. Curtea domnească de la Huși devine și un amplasament de concentrare a
forțelor domniei precum și un depozit important al proviziilor de pe moșiile domnești
din jur. Prezența domnitorului Ștefan cel Mare la curtea domnească din Huși implica
o pază strașnică, un corp de oaste (garnizoană) gata de intervenție și apărare în orice
moment, atât pentru domnitor cât și pentru Sfatul domnesc și curtea cu slujitorii lor.
(GRIGORAȘ 1971, 360-361).
Valea Vasluiețului a fost un culoar circulat necontenit de turci, ruși și tătari
făcând legătura între Iași, Hotin și Brăila
(Hotinul a fost cedat turcilor la 1713). Dimitrie
Cantemir consemna că turcii au prădat
Moldova chiar și în vreme de pace, sărăcind-o
necontenit. (CANTEMIR 1981, 10-11). De
obicei tătarii luau în robie locuitorii întâlniți în
cale, uneori satele rămânând fără populație.
Robii erau vânduți în piețele de sclavi din
târgurile tătărăști.
Armata în perioada modernă
Armata teritorială era formată din
dorobanți cu schimbul și călărași. Șeful
regimentului era un colonel care avea
cancelaria în cazarma garnizoanei. Paza
frontierei pe Prut era făcută de dorobanți cu
schimbul.
Cazarma călărașilor din Huși,
construită în 1890 era alcătuită din două
paviloane de trupă, o infirmerie și o bucătărie
(CHIRIȚĂ 1893, 77).
Numărul acestora va crește, impus de
frământările militare europene, atunci când la
1876 Carol I decretează crearea de noi
regimente de dorobanți. Astfel, se creau încă
Soldat din Ciortești în primul război opt regimente de dorobanți, din care la Huși
mondial existau 2 batalioane ce țineau de plasa Prutu și
orașul Huși.
În Războiul de Independență un rol important l-a avut batalionul 2 Fălciu, din
care făceau parte și soldați din comună. După război, în 1880, Divizia a IV-a
Teritorială este înzestrată cu noi regimente de dorobanți înființându-se Regimentul 26
Dorobanți, cu reședința la Huși, județul Fălciu. În același an, Carol I decretează
înființarea de noi regimente de călărași. Astfel, în cadrul Diviziei 4 Teritoriale în
structura Regimentul 7 Călărași se găsea întâiul escadron Fălciu, cu reședința la Huși.
(CATA, 2002, p. 3).
181
Pagina 13
Vicu Merlan, Maricica Grigoriu
Războiul de la 1877
După mobilizarea generală la 6 aprilie 1877, din perimetrul comunei au plecat
soldați spre Compania Podoleni și Batalionul 12 Dorobanți. În Războiul de
Independență (1877-1878) au participat peste 300 de combatanți, din care 240 din
Huși în cadrul Regimentului 12 al Diviziei a III-a teritorială militară cu sediul la
Bârlad.
La data de 9 aprilie 1877, Batalionul 2 Huși format din ostași ai județului
Fălciu, a plecat sub comanda maiorului Ciuhureanu la Bârlad, reședința Regimentului
12 Dorobanți Tutova - Fălciu.
Pe 15 august Regimentul 12 intră din plin în ghearele războiului ocupând satul
Gigenska. A urmat atacul asupra localității Bucov capturând o mulțime de turci dar și
94 de lăzi cu cartușe. Regimentul 12 Dorobanți trece în Divizia a II-a iar Brigada I a
colonelului Cerchez din Râșești, luptă și în zona Vidin-Vitbol și Belogradcik.
Sprijinul pentru războiul de la 1877 s-a realizat prin participarea efectivă și
prin contribuția cetățenilor la susținerea efortului de război. La 7 mai 1877, prefectul
județului Fălciu dă comunelor instrucțiuni privitoare la efectuarea muncilor agricole
ale familiilor ostașilor concentrați: Veți concentra toate plugurile din comună spre a
ara și semăna cu popușoi ogoarele rezerviștilor, dorobanților, călărașilor și
milițienilor care sunt trimiși să apere cu viața lor moșia cea mare care este țara
noastră, lăsându-și paraginile micile lor ogoare. Prefectul este convins că sătenii
rămași acasă sunt datori să aibă grija de familiile și gospodăriile celor plecați pe front
și de ajutarea armatei cu hrană, diverse materiale (scamă, cămăși, flanele, pânză,
încălțăminte).
Reintrând în componența Diviziei a 3-a Infanterie, înaintează spre Plevna.
Duce lupte grele cu turcii în lunile octombrie-noiembrie, timp în care ocupă fortul,
Opanezul, încercuind în același timp Plevna. Între redutele Grivița I și II au loc cele
mai mari pierderi suferite de hușeni și vasluieni, loc care va fi numit Valea Plângerii.
În ziua de 28 noiembrie ostașii Regimentului 12 iau parte la atacul hotărâtor
asupra Plevnei care capitulează. Generalul turc Osman Pașa se predă colonelului
Mihail Cristodulo Cerchez, comandantul Diviziei a 2-a Infanterie. Ulterior cei doi vor
fi avansați în grad: locotenent colonel Gheorghe Teleman și general Mihai Cerchez.
Primul Război Mondial
Prin ofensiva germană asupra Frontului de Est, armata română, populația și
guvernul s-au refugiat în Moldova. Pentru a se susține exodul venit dinspre Oltenia,
Muntenia și Dobrogea în localitățile comunei Ciortești s-au organizat locuri pentru
adăpost și refugiu pentru răniți.
În războiul desfășurat între anii 1916-1918, și-au sacrificat viața numeroși eroi din
zonă.
Politica interbelică
La 4 martie 1923 se formează „Liga Apărării Național - Creștine“, din care în
24 iunie 1927, se desprinde gruparea lui Corneliu Zelea Codreanu (care își organiza
prima grupă în Pădurea Dobrina încă din timpul când era elev al Liceului „Cuza
Vodă“ din Huși), formând „Legiunea Arhanghelul Mihail“.
Ca formă de organizare Legiunea era constituită din „cuiburi“, având între 3 și
13 membrii și aderenți, care se supuneau necondiționat comandantului nemijlocit. În
fruntea aceastor acțiune politice au s-au aflat în special preoții și învățătorii satelor.
Conducătorii acestor unități erau „șefii de cuib“. Pe măsura creșterii numărului de
cuiburi, acestea se grupau pe comune, plăși, județe și provincii. S-a acționat pentru
câștigarea de aderenți în rândul tinerilor, mai ales al elevilor, studenților și al preoților
și formarea unor corpuri ale legionarilor în diferite straturi sociale.
Platforma politica a Legiunii Arhanghelului Mihail s-a declarat mișcare
naționalistă, de resuscitare spirituală și morală, urmărind să încorporeze credința
creștină ortodoxă pentru formare „omului nou“.
In urma alegerilor generale din iulie 1932 Garda de Fier obține 70.000 de
voturi, având 5 locuri în Parlament.
(După http://www.google.ro/search?hl=en&q=corneliu+zelea+codreanu).
In data de 21 Februarie 1938 Codreanu hotărăște autodizolvarea Partidului
„Totul pentru Țară“.În același an este arestat și apoi asasinat .
La 23 ianuarie 1941, Legiunea Arhanghelul Mihail a fost înlăturată de la
182
Pagina 14
Monografia comunei Ciortești
putere și interzisă. Numeroși legionari au fost închiși în lagăre iar alții au fugit în
Germania. (După http://ro.wikipedia.org/wiki/Garda_de_Fier).
Mulți legionari s-au angajat ulterior în mișcarea de rezistență, până în 1956,
când această mișcare a fost lichidată.
Al Doilea Război Mondial
Pe linia Prutului, de la Stănilești până la Iași se observă fortificații de apărare
de tip tranșee.
În această zonă, în iunie 1941 acționa Grupul de armate „General Antonescu“
constituit din Armatele 3 și 4 română și Armata 11 germană. Înainte de intrarea
României în război, pe 19 iunie sosea ordinul telegrafic de evacuare a satelor de pe
Valea Prutului, populația strămutându-se la Rotăria, Ciortești, Coropceni și Șerbești.
Începutul conflagrației va face ca satele învecinate graniței să fie ținta a
numeroase bombardamente de artilerie și aviație din partea sovieticilor. S-au efectuat
bombardamente de aviație la 26 iunie 1941, apoi bombardamente de artilerie: 29-31
iunie, 2 și 12 iulie 1941.
Lupte crâncene s-au dat peste Prut la Țiganca și Cioara (22 iunie 1941), unde
au căzut peste 1.000 de soldați români. Au fost eroi ai comunei care au cazut la
datorie în acest loc.
Majoritatea bărbaților au fost mobilizați plecând de lângă familie pentru mai
mulți ani. Cu excepția unor mici permisii, cei mai mulți s-au întors abia după
finalizarea războiului, fiind plecați departe de casă în jur de 6 ani. Alții, înainte de a
pleca în concentrare își satisfăcuse timp de trei ani stagiul militar, ceea ce a făcut să
fie plecat în jur de 9 ani. Cei mai mulți au făcut parte din Regimentele 15, 21 și 35
Infanterie, unități ce au luptat pe Prut la Țiganca, au participat alături de alte unități
militare române la bătălia Odesei (octombrie 1941), la Stalingrad (unde au stat în
încercuire două luni), pe Don, pentru ca apoi, după întoarcerea armelor, să ajungă
până în munții Tatra din Cehoslovacia.
În sat au rămas femeile, copiii și bătrânii, cei care vor duce greul reprezentat
de munca câmpului.
Confruntăril
e pe linia Prutului
au avut loc până pe
10 iulie 1941 când
armata rusă se
retrage spre
Chișinău. După
această dată sătenii
care își părăsiseră
locuințele revin
acasă, găsind multe
din case distruse.
Cu toate acestea
liniștea revenise în
sate și va dăinui
până în august
1944. În tot acest
timp veneau zi de zi
vești de la cei
plecați pe front, fie
prin înștiințări
oficiale când se
raporta dispariția
sau prizonieratul
Ofițeri și subofițeri din comuna Ciortești celor dragi, fie prin
în timpul celui de al doilea război mondial scrisori, cărți
poștale sau viu grai de la vreun soldat venit în permisie.
Între 1941-1944 satul și-a urmat cursul firesc al vieții de zi. Când venea cineva
de pe front era asaltat de consăteni sau oameni din satele vecine, cu întrebări privind
soarta unor apropiați de-ai lor.
În luna aprilie 1944 vârfurile armatei ruse au trecut Prutul și s-au oprit pe linia
Târgul Frumos – Iași – Chișinău, unde au stat până la 20 august. În vara anului 1944
183
Pagina 15
Vicu Merlan, Maricica Grigoriu
se fac prezente tot mai mult pe cer avioanele sovietice care bombardau satele și
bubuitul tot mai apropiat al tunurilor. Dinspre Basarabia treceau zi de zi Prutul pe
pontoane, unități militare românești și germane. Tinerii satelor (premilitarii), au fost
trimiși în Oltenia pentru a fi feriți de ororile războiului. O mare parte a populației s-a
ascuns prin păduri, beciuri sau au plecat la rude în alte sate mai îndepărtate. Perioada
de răgaz a dat posibilitatea refacerii armatei române și s-a organizat apărarea dar
lipseau în mod neîngăduit de grav, rezervele în divizii de infanterie și mai ales
diviziile blindate. Un alt punct slab al apărării era subminarea moralului soldaților.
Trupele care plecau de pe front în concediu, la întoarcere aducea de acasă zvonul că în
curând se va încheia pacea și soldații nu trebuie să mai lupte.
Bombardamentele americane au avut loc chiar atunci când înaintarea rusă era
oprită. Cei mai în vârstă își amintesc cum zilnic avioane americane aflate la mare
înălțime, de culoare argintie, în grupuri compacte, străbăteau cerul făcând un zgomot
infernal și în care populația își puneau speranța că îi va scăpa de puhoiul rus – fără a
ști că realitatea dureroasă era alta: americanii dușmani din spate, rușii dușmani din
față. Sistemul avea drept scop slăbirea moralului armatei și populației.
Atacul sovietic a început pe data de 20 august 1944 la nord de Iași printr-o
puternică pregătire de artilerie, una din cele mai mari concentrări de foc care s-a
realizat în cel de al II-lea război mondial. Prin breșele obținute au intrat tancurile.
Sectorul diviziei a 5-a, Podul Iloaiei – Erbiceni a fost spulberat. Masele blindate ale
armatei Frontului 2 Ucrainian (comandant generalul Malinovschi), urmate de formațiile motorizate, luând-o înaintea trupelor de infanterie, au început o înaintare vertiginoasă spre sud, în două direcții. Aripa lor stângă a executat o conversiune spre est, în
direcția Prutului. După câteva zile de urmărire a slabelor trupe române dintre Iași și
Vaslui (pe valea Vasluiețului), pe care le-au silit să se retragă, au făcut, la 25 august
joncțiunea cu trupele Frontului 3 Ucrainian, de sub comanda generalului Tolbuhin,
tăind astfel legăturile armatei germane cu vestul. Alături de trupele sovietice care
totalizau 90 de divizii se afla și Divizia de voluntari români „Tudor Vladimirescu“.
Prin această joncțiune cele două brațe ale ofensivei sovietice au încercuit grosul
trupelor germane aflate în zonă. În seara zilei de 22 august unitățile sovietice se află la
nord de Vaslui (între Coropceni și Solești) și la nord-vest de Huși (pe Valea Crasnei).
(FOLESCU 2003, p. 134-135).
Retragerea a fost însoțită de lupte. Numeroși săteni au fost nevoiți să plece în
pădure împreună cu vitele și unele bunuri pe care le-au mai putut lua cu ei, o altă parte
au rămas pe loc. Unele case ale celor plecați în pădure au fost arse.
Mulți dintre locuitorii rămași în sat după înrolarea în armată a bărbaților au
plecat ascunzându-se prin pădure, ducând cu ei o parte din vite. Lucrurile de valoare
din casă au fost împachetate, puse într-o ladă și îngropate în pământ. Unii au luat cu ei
turmele cu oi, porcii, vitele. Au plecat în pădurea Lohanului cu copiii mici de mână
unde au locuit în bordeie făcute în râpi. Cei rămași în sat, mai ales în timpul confruntărilor armate de pe teritoriul satului, stăteau în beciuri (zâmnice) sau în adăposturi
construite special la îndemnul primarului.
A urmat bombardamentul avioanelor asupra nemților, dar au fost lansate
bombe și asupra satului mărind distrugerile.
Sătenii ascunși în bordeiele din râpi și păduri au fost nevoiți să fugă și de
acolo. Cei care nu au reușit să plece la timp au fost surprinși de lupte și au fost uciși.
După plecarea trupelor germane, la venirea celor ruse, pentru a scăpa, sătenii ieșeau
din ascunzișuri cu batiste albe în vârful unor bețe.
Șesul Crasnei și Vasluiețului și culmile dealurilor învecinate (unde se afla
armatele română și germană în deplasare sau pe poziții) au fost bombardate continuu
cu tiruri de rachete „Katiușa“. Bălțile erau înroșite de sângele miilor de soldați căzuți.
După depărtarea frontului din această zonă Comandamentul sovietic a dat ordin
locuitorilor satelor să îngroape în gropi comune cadavrele soldaților uciși.
Numeroși soldați din trupele germane morți pe câmpul de luptă au fost strânși
de săteni și înmormântați în cimitir, acolo unde i-au surprins rușii, sau au rămas
îngropați de explozia obuzelor sau în gropi comune.
Martore ale evenimentelor de atunci au rămas tranșeele din pădure, căștile
militare, cartușe și obuze neexplodate. După terminarea războiului mulți copii au
murit în timp ce se jucau cu ele sau când au încercat să le detoneze pentru a prinde
pește în râul Prut.
La intrarea în sate rușii au amenințat cu măsuri drastice pe locuitorii care ar fi
184
Pagina 16
Monografia comunei Ciortești
ascuns la ei soldați nemți. Pentru a atrage populația de partea lor au aruncat din avion
manifeste care cereau românilor să nu mai lupte alături de germani, ci să se alieze
trupelor sovietice, pentru binele lor.
Trupele ruse au rămas mai mult timp în sate chiar dacă linia frontului se
îndepărta spre apus. Au făcut tranșee în pădure, probabil în eventualitatea unei
reîntoarceri a frontului. Pentru hrană au luat animale și păsări de la locuitori iar
comportamentul lor a fost mai dur decât în cazul germanilor.
Războiul din august 1944 în comună
Nemții s-au retras pe la Fundul Covasnei, pe Crasna în jos spre Dolhești și
Pietriș și pe șoseaua Vasluiului.
Și astăzi se mai vede un crater de la o bombă rusească aruncată din avion, asupra
podului Hala la 400 m de satul Crasna pentru a încetini retragerea nemților.
Rușii au venit din 2 direcții :
- N dinspre Fundul Covasnei
- dinspre nord-est (Dealul Hârtiei)
Au staționat și în satul Crasna cam două zile până la strângerea convoiului, având și
12 nemți prizonieri pe care i-au închis în grajdul lui Răileanu Aurel.
În timpul confruntării dintre ruși și nemți, populația satului s-a retras spre râpa satului
în livadă.
Apoi la sugestia unui ofițer neamț, sătenii au revenit în sat, deoarece pădurea era
bombardată des de ruși, existând riscul să fie măcelăriți de artilerie și avioane.
(Povestire Răileanu Aurel).
XII. 2. Perioada postbelică
Schimbarea regimului politic, introducerea forțată a unei ideologii atee și
nedemocratică a afectat foarte mult populația locală. Prin cotropirea Basarabiei, apoi
prin desființarea județului Fălciu, a Episcopiei Hușilor, cetățenii acestei regiuni se văd
marginalizați și izolați de restul lumii. Faimosul târg al Hușilor care polariza
economic un spațiu întins până la Chișinău și Codăiești și-a diminuat considerabil
poziția strategică și comercială din această parte a României.
Un alt moment care duce la dezrădăcinarea viței strămoșești este legat de
întovărășirea și colectivizarea forțată.
Intelectualitatea satelor și a orașelor și cei care se opuneau regimului au fost
condamnați la ani grei de închisoare, asasinați sau, în cel mai „fericit" caz, deportați în
Bărăgan. (CALESTRU 2006).
Unele firi cutezătoare și dornice de libertate s-au opus cu îndârjire sistemului
ateu și nemilos al tavălugului comunist, alăturându-se celor care au pus mai presus de
orice dragostea de neam și semeni.
Instaurarea regimului comunist, ororile la care a supus intelectualitatea și
țărănimea „chiabură" i-a determinat pe mulți hușeni să își părăsească locurile natale
pentru a putea supraviețui acestui tăvălug mortal.
Evenimentele din decembrie 1989 concurate cu ajutorul extern, răstoarnă
regimul dictatorial ceaușist și viața românilor ia alt făgaș la nivel național și local.
Cetățenii comunei au trăit cu „sufletul la gură“ pulsul revoluționar manifestat
cu îndârjire în marile orașe și în capitala României.
Politica postdecembristă seamănă în mare măsură cu cea a descrisă de I. L.
Caragiale. Inflaționismul și cameleonismul partidelor politice, migrația liderilor de la
un partid la altul, cutrismul doctrinar și demagogic, determină în mare măsură
electoratul să adopte strategia absenteismului electoral. Este un boicot general dictat
de minciuna și cârdoșia celor care promit cu nemiluita în campanii electorale și în
realitate nu le pasă de nimeni și de nimic.
185
Pagina 17
Vicu Merlan, Maricica Grigoriu
XII. 3. Eroii de război
An de an comemorăm jertfa eroilor noștri căzuți pentru glie. Și-au sacrificat
viața pentru libertatea și pământul pe care îl avem numeroși eroi, atât în Războiul de
Independență de la 1877 cât și în cele două războaie mondiale. Cele mai multe jertfe
au fost în cel de al doilea război mondial, război care s-a desfășurat într-un timp mai
îndelungat, 1941-1945. În tot acest răstimp eroii satelor comunale și din orașul Huși,
au fost mobilizați la început pe Linia Prutului, apoi la Odesa în Crimeea, Cotul
Donului, etc. iar apoi după schimbarea aliaților în Ungaria, Cehoslovacia, și chiar
Austria. Sunt cazuri când mulți din cei căzuți în prizonierat au fost ținuți în minele din
Ural-Dombas, Caucaz, Volga, etc.
Cinstirea eroilor la biserica din Șerbești
Moument închinat eroilor – Ciortești – Biserica Veche
Unii au supraviețuit, alții nu. Eroi sunt și cei care au fost persecutați de
regimul comunist. Tuturor celor care și-au jertfit viața, s-au luptat cu eroism pentru
libertatea neamului, le aducem un pios omagiu și cinstire, consemnându-le la loc de
cinste numele.
186
Pagina 18
Monografia comunei Ciortești
Eroi de război:
1941 -1945)
Moroșanu Gh. Stejar D. Vranciu P. Breaz C.
Tiron C. Stejar C. Bîcu Gh. Ciobanu D.
Sanduc Gh. Trifan Pintilie Topu V. Bosanceam D.
Tiron V. Banga V. Tiran Iancu Olareanu C.
Stejar Gh. Suiu Iancu Bumlean I. Moroșanu Gh
Ciobanu Lazăr Schiopu V. Bumbar C. Roșu N.
Vieru Gh. Topu Gh. Ciobanu St. Dorneanu C.
Irimia Gh. Morosanu V Mihalache St. Filon P.
Simionescu P. Petru Pavel Iftenie I. Miron I.
Stejar M. Bacu Adam Mihai Al. Sandache M.
Simionescu M . Tiran I. Irimia I. Miron Gr.
Stejar P. Moriscu V. Roșu C. Larion Gr.
Moroșanu C. Mihalache P. Enache C. Miron Gh.
Stejat D. Larion V. Lungu Tr. Irimia C.
Verdes I. Vranciu N. Morosanu C. Țapu D.
Pintilie Samson Cufan Jan Bumbar Dănică Mihai C.
XII. 4. Monumente închinate eroilor neamului
Monumente ale Eroilor: în curtea bisericii din Șerbești, în curtea bisericii vechi din
Ciortești, Obelisc în fața Primăriei.
Tabloul Eroilor din Biserica Deleni
187
Pagina 19
Vicu Merlan, Maricica Grigoriu
Monument închinat eroilor neamului
Șerbești
Monument închinat eroilor neamului –
Ciortești -Centru
188
Pagina 20
Capitolul XIII
Poliția
Pagina 21
Vicu Merlan, Maricica Grigoriu
XIII. 1 Poliția rurală
Istoric, organizare, atribuții
Poliția este instituția cu un rol fundamental în existența și evoluția societății
umane. În fiecare an de 25 martie, Poliția Română își sărbătorește ziua națională care
își are începuturile încă din timpul domniei lui Grigore Dimitrie Ghica, care înmâna la
1822, marelui Agă, Mihăiță Filipescu steagul Agiei, legalizând funcționarea acestei
instituții.
Sediul poliției din Ciortești
Izvoare scrise despre primele forme de organizare a poliției există încă din
secolul al XIV-lea, când marele vornic avea însărcinarea de a păzi curtea domnească
și de a judeca pe toți dregătorii, iar vătaful de vânători supraveghea păstrarea ordinii
publice. În secolul al XVI-lea, vătaful de vânători și-a schimbat denumirea în agă,
funcție pe care au ocupat-o la un moment dat nume ilustre ca Matei Basarab,
Constantin Brâncoveanu, Mihai Viteazul.
Devenind o instituție importantă a statului feudal, agia aduna sub steagul ei
importante efective militare care participau în situații de necesitate la apărarea
hotarelor țării. Importante modificări pe linia înființării unor noi sectoare de activitate
și stabilirea unor noi atribuții s-au făcut în timpul domniilor fanariote, iar ulterior, prin
aplicarea Regulamentelor Organice s-au constituit primele organe de ordine moderne,
prin transformarea Agiei în Poliție.
La jumătatea secolului al XIX-lea în Moldova, sub domnia lui Grigore
Alexandru Ghica, s-au lărgit atribuțiile poliției, acestea fiind cuprinse într-o condică
polițienească, prin care se organiza poliția urbană și cea rurală.
Foarte importante în organizarea și funcționarea poliției au fost printre altele:
- Legea comunală emisă de Al. I. Cuza în 1864, prin care s-a creat poliția
comunală de pe lângă primării;
- Actele legislative emise în aprilie 1877 și iunie 1878, prin care, serviciul
siguranței publice (poliția) se supunea autorităților comunale;
- Legea propusă de Vasile Lascăr din aprilie 1903, considerată prima lege
organică a poliției;
190
Pagina 22
Monografia comunei Ciortești
- Legea inițiată în anul 1929 de către Ministru de Interne de atunci, Alexandru
Vaida Voievod și care viza organizarea poliției generale a statului;
- Decretul nr. 25 al Prezidiului Marii Adunări Naționale din 23 Ianuarie 1949
prin care erau create organele de miliție subordonate Ministerului Afacerilor Interne;
- Legea nr. 40 din 1990 prin care s-a revenit la vechea denumire de poliție,
urmând ca prin Constituția din 1992, Poliția să își reintre în atribuțiile firești;
- Legea nr. 218 din 9 mai 2002 privind organizarea și funcționarea Poliției
Române ca instituție ce exercită atribuții privind „apărarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale persoanei, a proprietății private și publice, prevenirea și
descoperirea infracțiunilor, respectarea ordinii și liniștii publice, în condițiile legii“.
În contextul actual Poliția Română a devenit o instituție bazată pe principii
moderne și democratice, cu o nouă abordare și viziune în relațiile cu societatea dar
mai ales cu o mentalitate modernă fapt ce îi determină pe polițiști să fie mai conștienți
de rolul și valoarea lor, iar pe oameni mai încrezători în conștiința celor care le apără
drepturile.
La 1912, în Ciortești exista un post de jandarimi avându-l ca șef pe sergentul
Ștefan Gheorghe.
Clădirea actuală a poliției comunale a fost construită dupa 1950.
Primul șef de post a fost I. Maftei.
-1999 șef de post pl. mj. Hordilă I., serg. mj. Bălteanu Mihai
-2001 șef de post Bălteanu Mihai, ag. șef adj. Lazăr Iulian, ag. Pivniceru Fl.
Cătălin,
-Din 2003 postul primește o mașină nouă (Dacia Logan) prevăzută cu tehnică
specială de comunicație.
Șef de post – Mihai Bălteanu
191