Document

◉ MONOGRAFIA COMUNEI CIORTESTI PARTEA a IV a

Tip
Document
Pe site-ul primăriei
◉ MONOGRAFIA COMUNEI CIORTESTI PARTEA a IV-a.pdf
Emitent
Comuna Ciortești, jud. Iași
Pagini
25 (text recunoscut automat din scanare)
Pagina sursă
Cum citez acest document

Document, „◉ MONOGRAFIA COMUNEI CIORTESTI PARTEA a IV a”, Comuna Ciortești, jud. Iași. Sursa: http://www.primariaciortesti.ro/doc/Monografia/MONOGRAFIA COMUNEI CIORTESTI PARTEA a IV-a.pdf (arhivat pe acte-primarii.ro: https://acte-primarii.ro/iasi/ciortesti/72575-monografia-comunei-ciortesti-partea-a-iv-a, 07.11.2026)

Fișier creat
04.07.2016
Arhivat
07.11.2026

Textul afișat a fost obținut prin recunoaștere automată (OCR) și poate conține greșeli. Documentul oficial este fișierul publicat de primărie.

Semnalează o problemă (text greșit, date personale, document scos de primărie)

Pagina 1

Vicu Merlan, Maricica Grigoriu Situl arheologic eneolitic din punctul Rotăria - Pe Runc Locuința nr.2 (L2) și anexa acesteia(tinda) De la m. 6 la m. 12 se întâlnesc căzături de chirpici fără însă a se prezenta întro masă destul de Compact, ca la L1. Din materialul descoperit s-a constatat existența unor noi locuințe (L2) cu anexă de tip tindă, pe latura nordică a acesteia. Chirpiciul tindei este mai friabil și predominant de culoare neagră, fiind întâlnit pe toată lățimea SI (m.6-m.8). Din locuința L2 a fost surprins doar peretele vestic, restul continuând în afară spre E, între m.8-m.12. În martorul din partea de E se disting chirpici fățuiți cu un strat de argilă fină(cca. 1cm). În general chirpicul de la L2 este predominant de culoare cărămizie mai rar (în interior)de culoare neagră. Ceramica descoperită este rară în comparație cu alte situri din împrejurimi (Bazga, Dolhești, Armășeni). De la m. 12 până la m. 20 s-au descoperit piese sporadice, pietre arse și câteva fragmente de chirpici. În imediata vecinătate a locuinței (L2) la m.12 (-0,40 m) se conturează o groapă menajeră cucuteniană (G1), având în umplutură cărbune, cenușă, chirpici și pietre arse. Are o formă aproximativ ovală și se adâncește de la -0,40 la-0,70 m, dar se continuă spre E în afara SI. La m.20 au fost găsite câteva fragmente ceramice de culoare neagră cu o grosime mică a pereților (0,7cm), dar de calitate foarte bună. În compoziția pastei se disting cioburi pisate foarte mici. În zona mediană a fragmentelor se disting incizii triunghiulare (cu vârful în jos) în șir, aplicate în pasta crudă, înainte de ardere, cu un obiect specific. După compoziție, pastă, culoare și motive aplicate, ceramica aparține culturii Monteoru din epoca bronzului. Piese deosebite descoperite în sit: 54

Pagina 2

Monografia comunei Ciortești - statuetă antropomorfă feminină din lut ars de culoare cărămizie. Se păstrează din trei fragmente, din zona pieptului până la genunchi. Crește progresiv în dimensiune de la piept spre bazin (unde înregistrează lățimea maximă), apoi descrește spre genunchi. În profil prezintă o arcuire gradată spre în spate (zona maximă la fese) cu un unghi aproximativ 30 (poziția șezând) picioarele sunt împreunate de la genunchi la bazin. L=5 cm; l(piept)=1,5 cm; gr.(max)=1 cm; l(bazin)=2,5 cm; l(genunchi)=0,4 cm. - topor șlefuit dreptunghiular din silicolit descoperit la m.18 (-0,60 m). Este fin șlefuit pe toate părțile cu laturile longitudinale drepte, iar fețele plane. Zona activă a fost îndelung folosită,fiind vizibile urme de tocire până la aplatizarea tăișului. Tăișul are o formă ușor convexă spre una din laturi. Muchia este curbată, fin șlefuită, fiind mai mică în lățime decât zona tăișului. Pe o latură în apropierea muchiei, are o mică neregularitate bombată din timpul desprinderii pentru a fi confecționată ca unealtă. L=13 cm; (l(tăiș)=4,5 cm; l(muchie)=2,5 cm; gr.=1,5 cm. - Topor șlefuit cvasidreptunghiular din silicolit, descoperit la m. 18 (-0,60 m). Este șlefuit fin pe ambele fețe și 2/3 dintr-o latură, iar cealaltă latură a suferit deteriorări serioase de la partea activă (tăiș) până la muchie, tăișul este aplatizat prin tocire (folosirea îndelungată) dar păstrează forma curbă inițială (convexă). Muchia este dreaptă dar preparată grosolan. L=11,5 cm; l(tăiș)=5,5 cm; l(muchie)=25 cm; gr.=1,2 cm. Piesele recuperate din ruptura nord-estică afectată de alunecările de teren, prin periegheze din anii anteriori: - topor perforat din silicolit, rupt din vechime în dreptul găurii de înmănușare (păstrând jumătate până la muchie). Este șlefuit pe toate părțile, iar pe pereți găuri de înmănușare păstrează amprentele perforării prin riduri simetrice. Muchia este ușor curbată (convexă). L=7 cm; l(în dreptul găurii)=5 cm; l(la muchie)=3 cm; gr.=3 cm. Resturi de chirpici ( locuința nr. 1) 55

Pagina 3

Vicu Merlan, Maricica Grigoriu - mojar cvasidreptunghiular din silicolit cu funcționalitate dublă, rupt pe doua laturi din vechime. În zona ruptă, mojarul a fost ars ulterior, fapt care i-a slăbit rezistența, iar în urma unei lovituri primite, a fost posibilă distrugerea în aceasta zonă. Pe ambele părți prezintă concavități, fin șlefuite, mergând cu această șlefuire chiar până pe laturi. În profil are forma unei lentile cu concavitate dublă centrală. În concavitățile mojarului se văd urme de pictură naturală de culoare roșie și maronie. Piesa a fost folosită pe ambele parți, având astfel o funcționalitate dublă. A fost descoperit încă din anul 2002 de familia Bălan Ioan și Stela din satul Rotăria. Dimensiuni: gr(laterală)=10,5 cm; L=22,5 cm; l=18 cm; gr.(mediană)=5,5 cm. - fragment de fusaiolă din lut ars de culoare cenușie cu diametrul de 3 cm; l 2,5 cm. Pe ansamblu în secțiunea SI au fost descoperite două locuințe (L1 și L2) și o anexă (tindă) a L2. În latura nord-vestică a L2 a fost identificată o groapă menajeră cucuteniană (G1). Raport arheologic pentru anul 2009 Obiective: Salvarea vestigiilor arheologice din perimetrul alunecărilor de teren prin efectuarea a încă două secțiuni Ș2 și Ș3 în partea central – estică. Realizări: A fost trasată o nouă secțiune Ș2 pe direcția NV – SE cu L=20 m și l= 2 m. est de prima cu L= 15 m. și l= 2 m. În secțiunea Ș2, materialul arheologic sporadic a apărut încă de la – 0,40 m. Între m4 și m5 a apărut un complex ceramic format din fragmentele a trei vase reîntregibile. Ceramica este corodată puternic de aciditatea solului. Printre acestea sau descoperit și câteva fragmente de la un vas cu scoică pisată în pastă( „Cucuteni C”) care aveau impresiuni alveolare în zona treimii superioare a vasului. De la m3 până la m5 a fost surprinsă latura de sud – vest a unei noi locuințe cucuteniene (L3), de formă aproximativ drepunghiulară. Resturile de locuință erau orientate pe un ax N – S, probabil cu intrarea spre est ( în aval). Locuința (L3) a fost surprinsă circa ¼. Chirpicul este ars puternic, având culoare cărămizie și o duritate mare. Pe o parte este fețuit, având grosimi cuprinse între 3 și 5cm. În spărtura proaspătă se pot distinge mici goluri de la paie și resturi vegetale carbonizate. Între m13 și 14 a fost identificată o groapă cucuteniană (G2), care s-a adâncit de la – 0,60m la – 0,85m, fiind de formă aproximativ ovală. În umplutura sa au fost găsite fragmente ceramice de grosimi variabile, o piatră de dimensiune mică, cărbuni și câteva oase. Ceramica descoperită în Ș2/2009 este de calitate bună spre mediocră, fiind majoritatea de culoare cărămizieși într-o proporție mică cenușie și neagră. Ceramica cu scoică în pastă de tip „C”, este slabă calitativ, fiind friabilă. Câteva fragmente au aplicate tortițe cu gaură, aplicate în apropierea buzei și rar tortițe aplicate de ip buton. Un alt fragment ceramicavea sub toartă două proeminențe imitând coarnele de taur (de circa 1 cm), iar pe un alt fragment a fost depistată angola cu amprentele degetelui olarului. Unele fragmente au în compoziție cioburi pisate și nisip cuarțos. De-a lungul secțiunii Ș2 au fost descoperite: - așchie din silex (m6/-0,40m) de Prut de culoare alb – maronie cu pigmentații roșiatice (de la oxizii de fier) și cu un mic accident petrogenetic. Este aproximativ plată, cvasidreptunghiulară cu L=4cm și l=3,2cm. 56

Pagina 4

Monografia comunei Ciortești Secțiunea nr. 2 Artefacte din silex 57

Pagina 5

Vicu Merlan, Maricica Grigoriu La acesta se distinge clar bulbul de percuție și urme de uzură funcțională. -microlamă carenată cu retușe spre vârf, fiind prelucrat din silex de Prut de culoare neagră. Lateral prezintă o porțiune de cortex rulat și pigmenți albi în compoziție. Dimensiuni: L= 3,5 cm; l= 1.5cm. -fragment de lamă (m3/-0,45m) cu carenă, retușată lateral. Dimensiuni: L= 2,5cm; l=2cm. -fragment de lamă(1/3) (m13/-0,45m). se păstreză în treimea inferioară, conturându-se talonul de percuție și undele de șoc concentrice. Este retușată pe ambele laturi, iar pe cea stângă și pe partea ventrală. Silexul este de culoare maronie spre negru cu L=2,5cm; l=1,8cm. -așchie de silex de Prut de culoare neagră cu urme de uzură descoperită la m4/-0,50m. -lamă realizată dintr-o desprindere neuniformă de nucleu, dinsilex de Prut cu retușe laterale. Nu este vizibil talonul și bulbul de percuție. Dimensiuni: L= 4 cm; l= 1,5cm. Prin trasarea secțiunii Ș2/2009 s-a surprins marginea nord-vestică a sitului la 10m de valul din buza abruptului, de pe această latură a versantului. Vase ceramice fragmentate cucuteniene Sectiunea Ș3/2009 a fost trasată la 50m est de Ș2 și 100m de abruptul din partea de est. Are o poziție central – estică. Între m3 și m6 din Ș3, au fost depistați chirpici de locuință cărămizii, puternic arși de la o nouă locuință cucuteniană(L4). Aceasta se prelungește spre est și vest ieșind din Ș3. Chirpicul este fețuit pe una din fețe și prezintă amprente de la paie sau pleavă. Grosimea chirpicilor este cuprinsă între 5 și 15 cm. În incinta L4 la m4/-0,50m, pe latura de est a Ș3, a fost descoperit un complx ceramic de la un vas reîntregibil, pictat policrom, dar cu vopsea păstrată mediocru. Are motive în spirală. 1 La nivelul superior(m1/-0,40m) s-au descoperit câteva fragmente ceramice de calitate bună, de culoare neagră aparțind Epocii Bronzului ( civilizația Costișă), 58

Pagina 6

Monografia comunei Ciortești iar la -0,50m fragmente de la un vas de provizii care aveau circa 1cm grosime, iar la exterior amprente de degete ale olarului în angola aplicată pe pereții vasului. 2 Între m10 și m12 a fost surprins peretele vestic al unei noi locuințe cucutenieneL5. Căzăturile de perete de locuință au grosimi de peste 8cm, fiind de culoare cărămizie, foarte bine arse și cu urme de lodbe și crengi. În interiorul chirpicului secționat s-a putut observa paie carbonizate și chiar bucăți de gresie arse odată cu chirpicul. 3 În spațiul sudic al locuinței L4 ( sub masa de chirpic) între m5 și m6 (-0,60 – 1,10m) a fost depistată o groapă de fundare G3 de factură cucuteniană. Aceasta se adâncește de la -0,60 până la 1,10m. Are o formă aproximativ ovală, adâncindu- se concentric de la Ø (nivel superior)= 1,6m la Ø(fundație)= 1,05m. În inventarul acesteia s-au găsit: 3 două fusaiole identice, tronconice de culoare cenusie, cu partea inferioară plată iar partea superioară, ușor triunghiulară cu Ø (maxim)= 3.5cm. h= 2,8cm, Ø(gaura)= 0,8cm. 4 Topor cvasidreptunghiular confecționat din menilit de culoare alb-gălbuie, fin șlefuit, cu tăișul ascuțit, știrbit pe colțul drept, cu muchia dreaptă fasonată: L= 7cm; l= 6cm; gr= 2,5cm. 5 Gratoar dublu pe lama din silex de Prut, retușat pe toate părțile. Bulbul de percuție a fost desprins pentru a fi retușat și a se obține o nouă parte activă: L= 4,5 cm; l= 1,5cm. 6 Chirpici negri și cărămizii neregulațu; 7 Un fragment de os calcinat; 8 Fragmente ceramice negricioase, friabile; 9 Cărbuni. În Ș3/2009 (L=15m, l=2m) au mai fost descoperite: 10 un vârf de săgeată(m15/0,40m) din silex de Prut, de culoare cenușie-negricioasă cu L=2,8 cm; l(baza) = 2cm. Este fin cioplit prin tehnic „în pojghiuță” pe ambele părți, iar laturile sunt retușate fin. La partea inferioară este subțiată pentru a fi introdus într-o tijă din lemn. 11 gratoar pe așchie (m7/-0,40m) din silex de Prut, de culoare neagră. Partea activă este usor convexă cu retușe abrupte, care continuă pe ambele laturi. Talonul a fost cioplit prin desprindere de mici așchii, rămân vizibile, însă bulbul de percuție și undele de șoc. L= 2,7cm; l= 2cm. 12 Așchie din silex de Prut cu urme de uzură, descoperite la m6(-0,40m) 13 Herminetă (teslă) trapezoidală, confecționată din gresie glauconitică, descoperită la m14(-0,40m). 14 Așchie din silex (m15/-0,60m) cu o pojghiuță de cortex rulat la partea superioară și cu urme de uzură. La partea activă are o desprindere specifică de circa 2cm triunghiulară. L= 4,5cm, l(bulb)= 3cm, l(vârf)=0,5cm. 15 Gratoar calcinat pe lamă cu partea activă convexă, retușată descoperit în m4/+0,50m. L= 4cm, l= 2,5cm, 16 Lamă din silex de Prut de culoare neagră, carenată, cu urme de uzură, triunghiulară în secțiune: L= 2,5cm, l= 0,7cm. 17 Așchie patinată, din silex de Prut descoperită la m4/-0,60m. L= 3cm, l= 1,5cm. 18 Fragment topor cvasidreptunghiular, din care se păstrează circa 1/3. Porțiunea păstrată este fin șlefuită, fiind confecționat dintr-un șist negru L= 7cm, l= 3cm. 19 Fragment de percutor descoperit in m3/-0,40m, confecționat din șist negru rulat, din care se păstreză doar1/4. L= 4,5cm, l= 3,5cm. 59

Pagina 7

Vicu Merlan, Maricica Grigoriu Pe ansamblu în cadrul companiei din 2009 din punetul Rotăria „Runc” au fost săpate două secțiuni (Ș2 și Ș3) pe direcția NV-SE, în două locații diferite la 50 m una de alta. Au fost surprinse parțial 3 locuințe cucuteniene, dar a fost identificat (prin intermediul ceramicii) și un nivel de Epoca Bronzului aparținând civilizației Costișa. Printr-o observație de teren s-a constatat că situl arheologic din punetul Rotăria „Runc” este prevazut cu un val de apărare, val care se pare că nu a fost ridicat în perioada cucuteniană, ci ulterior în Epoca Bronzului sau La Tene. Valul are o lungime circa 300m pe latura de vest (pe direcția de orientare promontoriului), fiind ușor înălțat (cam 0,50m) în partea de sud-vest și 0,70m în nordvest. Atât pe latura vestică și cea estică se vede o ușoară adâncitură, în imediata vecinătate a valului, pe interior, ce pare a fi de la un șanț. Valul a fost ridicat pe creasta laturilor, după care, spre exterior relieful este abrupt sau semiabrupt. Lățimea maximă a valului este în amonte nord (300m) iar în sud (100m). Întreaga suprafață a sitului împrejmuit de un val este de circa 4500m² (4,5ha). Spre sud există o porțiune de circa 0.5ha (unde au fost identificate resturi de civilizație cucuteniană – aici fiind efectuat primul sondaj de salvare (Ș1/2008), fiind descoperite și două locuințe (L1 și L2) la circa 50m S de valul de apărare. Ceramică cucuteniană pictată policrom cu motive în spirală Nu este exclus ca locuințele din afara valului să aibă o vechime mult mai mare decât cele din interior. Părăsirea acestei porțiuni sudice a promontoriului poate fi pusă și pe seama laturii climatice. S-a observat că ulucul depresionar al Văii Crasna din partea de vest a sitului, favorizează prin direcție și expoziție, un curent longitudinal, care pe timp de iarnă produce inversiuni termice, rezultând astfel câteva grade minus față de valea adiacentă adâpostită. La aceasta se mai adaugă și faptul că latura vestică nu este locuită decât la 10m est de val, unde locul este mai dosit de vânturile năprasnice (crivățul) moldave. Meteorologii au sesizat că Valea Crasnei înregistrează cele mai coborâte temperaturi din Podișul Central Moldovenesc, datorită orientării (N-S) pe 60

Pagina 8

Monografia comunei Ciortești direcția crivățului siberian. La aceasta se adaugă și faptul că pe latura vestică păstrat este mult mai înalt și mai bine conturat ( zălog împotriva vânturilor), decât spre est și nord unde e mai mic, abia vizibil, laturi protejate de dealul din amonte și valea înfundată a pârâului temporar. Din cele 4,5 ha de teren împrejmuit, doar pe circa 1,5 ha s-au descoperit vestigii arheologice. Șerbești - În pornituri În partea de sud – est a satului Șerbești, în apropiere de pădure, a fost identificat un sit arheologic aparținând civilizației Cucuteni A-B (peste 5500 de ani), ce se întinde pe o suprafață de circa 1 ha, pe direcția sud – nord, fiind traversat median de drumul de țară Șerbești – Dolhești.S-au descoperit numeroase fragmente ceramic de la vase de uz casnic și de provizii dar și de ritual. Un văsuleț reîntregibil era pictat policrom cu nuanțe rosiatice și ciocolatii cu alb, având ca motiv geometric spirala. Au fost gasite și cîteva unelte din piatră și silex(lame, gratoare, aschii și nuclee). Descoperire și cercetare: Vicu Merlan, 1993 - 2010. Sceptru din piatră Șerbești – Dealul Mândra În partea de nord a satului, la circa 1 km, pe partea dreaptă a unui pârâu temporar, paralel cu pârâul Șerbești, a fost descoperit un sit eneolitic aparținând civilizației Cucuteni A3. Este dispus pe un ax aproximativ N - S, la o altitudine de circa 280 m. S - au descoperit fragmente ceramice de vase de calitate bună și foarte bună unele cu pictură policromă. Domină motivul în spirală, apoi cel liniar și geometric. Fondul picturii este roșu .Arde foarte buna, ceramica fiind de culoare cărămizie și dură. In partea de vest a sitului, pe partea înclinată au fost scoase la zi fragmente de chirpici de locuințe și bucăți de la platforme de lut ars (podea). Din categoria uneltelor s - au găsit: lame cu urme de uzura, așchii, gratoare. 61

Pagina 9

Vicu Merlan, Maricica Grigoriu Un gratoar prezintă două parți active cu retușe pronuntate pe toate laturile. Pe carenă păstrează urme de cortex rulat. Piesele sunt patinate, fiind aduse probabil dintr - un sit paleolitic din vecinătate (Dealul Cerului ) și refolosite. Amplasarea. Situl ocupa trei trepte de relief : platoul superior, terasa mijlocie sub forma de treapta larga cu lățimea de peste 20 m, ușor înclinată și treapta inferioară (la ''piciorul'' versantului). Toate au un relief antropizat găsind - se ceramică până la baza promontoriului. Cetatea naturală a avut în partea de sud - est un șanț și un val de apărare (analogie cu situl de la Armășeni - Bunești). Situl se întinde pe o suprafață de peste 0, 5 ha Descoperire și cercetare: Vicu Merlan, 2009. III. 1. c. Epoca Bronzului Ciortești - sat In partea de sud , sud-est a satului, la circa 600 m sud de Scoala , pe partea stângă a unui afluent temporal de pe stânga pârâului Ciortești su fost găsite fragmente ceramice aparținând Epocii Bronzului (Civilizatia Costișa). Orientarea sitului SENV . Un fragment are un triunghi cu vârful în jos. Calitatea : buna spre mediocră. Descoperire și cercetare Vicu Merlan, 2009. Ciortești - Stația PECO La 800m N de Stația PECO și 1Km de fostul SMA Ciortești – Codăiești pe partea stângă a pârâului Vasluieț, pe prima terasă s-au găsit fragmente ceramice din Epoca Bronzului, La Tené și Sântana de Mureș ( sec. II-IV). Au mai apărut fragmente de oase animaliere, chirpici bine arși de locuință de culoare cărămizie și o lamă de silex de Prut, fragment cu urme de uzură. Descoperire și cercetare Vicu Merlan, 2009. Șerbești - În pornituri În aval de situl eneolitic, la baza promontorului, pe partea dreaptă și stângă a pârâului temporar, s-au descoperit numeroase fragmente ceramice, arme și unelte aparținând civilizației Costișa de la mijlocul epocii Bronzului (peste 3500 de ani). Multe fragmente au incizate, încă înainte de ardere a ceramicii, forme geometrice armonioase (romburi, triunghiuri, spire etc). Din categoria armelor și uneltelor cele mai multe sunt confecționate din silex de Prut (lame retușate, împungătoare, gratoare, așchii retușate etc.). Descoperire și cercetare: Vicu Merlan, 1993 - 2010. Piese din bronz 62

Pagina 10

Monografia comunei Ciortești III. 1. d. Epoca Fierului Coropceni-Fundătura În spatele casei cetățeanului Chifan Lică, în partea de NE la 100 m, s-au descoperit fragmente ceramice (buze de oale, chirpici de locuință etc), aparținând civilizației geto-dace din sec IV–II î.H. Situl arheologic are o orientare NE –SV și se întinde pe o suprafață de peste 1 ha (Descoperire Vicu Merlan, 2009). Pârâul Coropceni (II) Pe terasele inferioare ale pârâului din estul satului Coropceni, au fost descoperite fragmente ceramice getice din sec. II-I î.H. (La Tene) de culoare cenușie, de calitate bună spre slabă. (Informații: Bălan Ioan; cercetare Vicu Merlan, 2009). Rotăria „ La Țălina” La 500m nord, nord-est de Biserica satului D. Țelinii, la pârâu au fost descoperite fragmente ceramice geto-dacice de sec. II-I î.H. și Sântana de Mureș ( sec. II-IV). (Descoperire Vicu Merlan, Balan I., Balan Stela, cercetător V. Merlan 2008). Deleni - În Vale În partea de nord – vest a satului Deleni, pe partea dreaptă a pârâului Deleni, la circa 400 m de șoseaua Iași – Vaslui, pe terasele inferioare ale pârâului, au fost găsite numeroase fragmente ceramice din sec. II – IV, aparținând dacilor liberi (Sântana de Mureș). Descoperire și cercetare Vicu Merlan 2009. Ciortesti - Coasta Blasâni La sud de sat pe partea stânga a pârâului Ciortesti , au fost descoperite fragmente ceramice de culoare cenușie de calitate foarte bună, aparținând civilizației dacilor liberi pentru secolele II-IV (Sântana de Mureș).Ceramica este prelucrata la roata olarului , fiind dintr-o pastă argiloasă de pe plan local. Descoperire și cercetare: Vicu Merlan, 2009 Ciortești – Sudul Satului Pe ambele părți ale părăului ce izvorăște de la poalele Dealului Mori, pe terasele inferioare, de la ultima casă până în apropire de fostul CAP, au fost descoperite resturi de chirpici de la locuințe, fragmente ceramice, unelte din fier puternic corodat, oase de animale etc. ce au aparținut geto – dacilor din sec IV î. H. până în sec II d. H. Printre piesele cele mai interesante s-au numărat fusaiolele, câteva fragmente de străchini cu brâu alveolar și buton, etc Descoperire și cercetare Vicu Merlan 2009. Ciortești (SE) - Prisacă La 200 m de ultima casă din SE localitatea Ciortești, pe partea stânga a afluentului paraului Ciortesti , pe terasele inferioare a fost descoperite fragmente ceramice apartinand dacilor pentru scc II -IV (Sântana de Mureș), de culoare cenușie și cărămizie, de calitate bună și foarte bună . - Idem , fragmente ceramice cărămizii de calitate foarte bună apărtinând civilizației Dridu ( sec. V-VI ) cu motive incizate, vălurite și liniare . - Ibidem , fragmente ceramice medievale din sec. XVI - XVIII cu șmalț alb și verde , de calitate foarte bună . Pe terasele înalte au fost descoperite fragmente ceramice aparținând tracilor (Hallstatt ) cu ardere bunaă, de culoare cărămizie sau neagră, dar cu luciu metalic exterior . 63

Pagina 11

Vicu Merlan, Maricica Grigoriu -Idem, fragmente ceramice geto - dace de sec IV – II î. Hr. (La Tene). -In gradina cetateanului Siriteanu Vasile, au fost găsite fragmente ceramice și o vatră de foc aparținând dacilor sec II – IV (Sântana de Mureș) . Descoperire și cercetare Vicu Merlan, 2009. Ciortești - Valea Haidanului Valea Haidanului - în dreptul sitului Mândra, s-au descoperit fragmente ceramice aparținând culturi Dridu (sec V si sec VI) și de sec.XV. Pe Valea Haidanului, în sectorul mijlociu al pârâului temporar, s-au descoperit pe partea dreaptă (nord) fragmente ceramice medievale din secolul XVI - XVIII. Ceramică dacică Rotăria – „ La Țălină” La 800 m de satul Rotăria, pe culmea Dealului Țălinii, au fost descoperite fragmente ceramice medievale, apar în cultul Răducăneni ( sec. XII-XII), de culoare cărămizie, de calitate foarte bună. (Descoperire Bălan I., Bălan Stela, cercetare Vicu Merlan 2008) Rotăria - Deal „La Țălină” Topor din fier ( cultura Răducăneni) descoperit în 2002. Topor din fier descoperit la Rotăria L = 6,5 m; l(la media) = 7,5 m; Ø găuri de înmănușare =3,5 cm, l( tăiș) = 4,5 cm; gr.( muchia) = 2,5 cm; gr.( ceafă) = 3 cm. Topor oxidat cu muchia dreaptă, îngroșat pe colțuri, cu perforație centrală în zona cefei cu gaură mare de înmănușare. Se subțiază dinspre muchie spre tăiș. Tăișul 64

Pagina 12

Monografia comunei Ciortești este ușor arcuit ( convex) cu urme de tocire. Prin înlăturarea zonei oxidate de L = 3 mm, unealta poate fi funcțională. În zona cefei prezintă o ușoară arcuire (în perimetrul găurii de înmănușare). Piesa se află în colecția artistului rotărian Ioan Bălan. Cercetare Vicu Merlan 2008. Șerbești – La Bulgărie În partea de sud – vest a satului Șerbești, pe platoul terasei de la confluența pârâurilor Ciortești cu Șerbești, până la coada barajului colmatat, au fost descoperite fragmente ceramice medievale din vremea lui Ștefan cel Mare și mai târziu (sec. XVIXVIII). Cele mai interesante piese au fost fragmentele de cahle, care se știe că decorau exteriorul unor locuințe importante sau chiar a bisericilor. Unele cahle dispun la exterior de un strat subțire de șmalț bizantin, de culoare galbenă sau verde. Descoperire și cercetare Vicu Merlan, 2009. Deleni - ,,La Biserica“ La 400 m vest de Biserica ortodoxa au fost descoperite fragmente edieva edieval din secolele XVI-XVII. Sunt de calitate buna , unele fiind pictate cu ocru (înainte de ardere) de culoare roșie , având ca motive meandrele și șirurile de linii geometrice. Altele au o peliculă de șmalț bizantin de culoare verde și galbenă. Descoperire și cercetare: Vicu Merlan, 2009. III. 2. a. Funcții publice în perioada medievală Uriadnicul sau primarul era primul funcționar domnesc din vechime, fiind ajutat de către vătăman. Cămănarii erau cei care strângeau zeciuiala domnească de ceară. Desetnicii se ocupau cu strângerea desetinelor sau a zeciuielilor din pâine, vin și stupi. Goștinarii erau însărcinați cu adunarea veniturilor domnești de pe oi. Bezmenarii adunau bezmenul sau impozitul pe casele aflate în perimetrul domnesc. Deșugubinarii se ocupau cu adunarea amenzilor (gloabelor) pentru crime, bătăi, furturi ș.a. (MELCHISEDEC 1869, 37-39). Printre numeroasele obligații ale cetățenilor satelor amintim: ilișul, braniștea, bezmenul de ceară, sulgiul, iclavița de siliște. Clucer = dregător care se ocupa cu aprovizionarea curții domnești; Hatman = boier însărcinat de domn cu comanda întregii armate; Vornic = mare dregător din sfatul domnesc, conducător al curții domnești (cu drept de judecata asupra întregii tari); Medelnicer = dregător la curte care turna domnului apă ca să se spele pe mâini și servea bucatele; Boier velit = boier de rangul I; Pitar = dregător însărcinat cu pregătirea și distribuirea pâinii la curtea domnească; Comis = mare dregător care avea în grija sa caii și grajdurile curții domnești, precum și aprovizionarea cu furaje; Vistiernic = mare dregător care avea în grija sa tezaurul tarii, repartizarea și încasarea dărilor; Ofat = întâiul boier al sfatului domnesc, sef al cancelariei domnești care redacta hotărârile luate de domnitor și sfatul domnesc, pe care le întărea cu pecetea domnului; Piser = secretar domnesc; Paharnic = dregător de curte, membru al sfatului domnesc care se îngrijea de băutura domnului. Avea ca subalterni pe utari, tripaharnici, pivnicer și paharnicel; Vechil = persoana care supraveghea și conducea munca pe moșie (administrator); Stolnic = dregător de curte care se îngrijea de masa domnului. 65

Pagina 13

Vicu Merlan, Maricica Grigoriu III. 2. b. Viața satului Satul românesc tradițional este, în concepția țărănească, un teritoriu sacru, un centru al lumii, cu ulițele, porțile, fântânile, dispunerea odăilor, a ferestrelor, a beciului, a sfârlezei de lemn de la strașină. Casa este la rându-i un alt centru al lumii - mai exact, vatra, focul, altarul familiei. Un teritoriu sacru este și hotarul satului, „moșia“, un bun care vina de la „moși“, „strămoși“, adică un bun moștenit. Țăranul român este prizonier voluntar în acest spațiu în care, pe nesimțite îi trece întreaga viață. Spre deosebire de oraș, în lumea satului existența umană curgea lin, fără zgomot și agitație prea mare. (STAHL H., STAHL P. 1968, 11). Pentru lumea satului, gospodăria este centrul în care țăranul se naște, trăiește și moare, unitate de producție și de consum, de instrucție și de educație, este comunitatea de viață. Gospodăria reprezenta un grup de oameni constituit de obicei dintr-o familie, formată din soți și copii, toți fiind descendenți din același strămoș. Aceasta lucrează ca să-și asigure, prin munca în comun, subzistența, trăind în aceeași casă, împărțind aceeași hrană în același ceaun, același produs de mâncare, muncind fie în pădure, fie la vie, la munca câmpului, sub conducerea capului familiei. Acesta din urmă era un veritabil patter familialis pentru că o gospodărie trebuia condusă zilnic, prin luarea unor hotărâri. (VULCĂNESCU 1998, 12). În gospodării existau capii de familie numiți birnici care efectuau un număr de zile de muncă pentru stăpânul moșiei, singurul membru al familiei cu responsabilitate juridică, asupra căruia planau toate grijile, fiind și administratorul bunurilor familiale. La acest primat al bărbatului în cadrul familiei a contribuit și morala creștină care obliga pe copii să asculte de părinții lor și pe soție să se supună bărbatului. O familie mai numeroasă nu însemna mai multe guri de hrănit ci posibilitatea de a le hrăni mai ușor, deoarece capul familiei era obligat să presteze un anumit număr de zile pe an stăpânului, în vreme ce restul familiei putea munci pe alte moșii. (BUTNARU 2007, 91). Fiecare sat avea 10-15 țărani înstăriți (chiaburi) care își puteau dezvolta gospodăriile, cumpărând unelte, semănători. Aveau moară, presă de ulei, prăvălie sau cârciumă, sporindu-și astfel veniturile. Învățătorul, preotul, jandarmul, care deținea și salariu (pe lângă moșie), constituiau o adevărată „elită“ a satului, cu gospodării temeinice. Majoritatea gospodăriilor țărănești au avut un caracter „închis", în sensul că își realizau singure cea mai mare parte a celor necesare traiului de zi cu zi, de la încălțăminte la căciuli, de la lapte și ouă, la legume și carne. Având puțini bani, sătenii evitau să se deplaseze pentru a cumpăra mărfuri de la oraș, preferând să apeleze la prăvălia din sat. (BUTNARU 2007, 91-92). Răzeșii Răzeșii reprezentau țărănimea liberă, cu moșie, care vor fi numiți în Moldova secolului XVII și megieși. Răzeșul era liber pe bucata lui de moșie, care purta denumirea de partea răzășească sau megieșească. Moșia moștenită de răzeși era împărțită pe „bătrâni“ care se grupa pe hlize sau delnițe. Răzeșii care se trăgeau din acel strămoș alcătuiau un neam, moștenind în totalitate moșia, în devălmășie. (GONȚA 1986, 396). Locuințele răzeșilor se compuneau din bordeie mai mari și case cu tindă și una sau două camere. Ei dețineau și o grădină și locuri de arat. Fânețele, imașurile și pădurile făceau parte din bunul obștesc al comunității. Judecata și legiuirile erau făcute de către adunarea satului, obștea și „oamenii buni și bătrâni“. Obiceiul permitea bărbaților mai înțelepți și mai în vârstă ai satului să ia deciziile cele mai importante privind treburile vitale ale comunității. Răzeșii erau supuși jurisdicției domnești, plăteau dări, prestau munci și slujbe către domnie. Din categoria negustorilor întâlnim: abageri, bacali, bogasieri, crâșmari, rachieri, vutcari, hangii. Locuința cu două odăi reflecta un statut social deosebit, mai ales pentru începutul secolului XX. 66

Pagina 14

Monografia comunei Ciortești Materialele de construcție sunt lemnul, lutul, paiele și stuful pentru acoperiș. Locuința era reprezentată, până la sfârșitul secolului XIX, de bordei. Acesta era săpat în pământ, acoperit cu stuf și paie, asigurând păstrarea pe timpul iernii a unei călduri mai mari. Mai târziu apar locuințele pe furci: patru furci înfipte în pământ formând cele patru unghiuri ale casei, la colțuri, apoi între ele se înfig alte furci mai subțiri, formându-se astfel scheletul casei, gata de bătut cu lut amestecat cu paie (vălătuci sau chirpici). După ce acestea se uscau, pereții erau dați cu lut galben făcut cu pleavă, apoi se fețuiau cu o pastă compactă obținută din materiale care îi confereau rezistență (de regulă bălegar de cal), finisându-se prin aplicarea mai multor straturi de var. Acest tip de casă era lipsit de temelie, rolul de susținere fiind preluat de cele patru furci groase. În trecut, dar întâlnindu-se și în zilele noastre, în jurul caselor, la o distanță de aproximativ 80-100 cm de perete în exterior erau înfipți în pământ pari din lemn cu o înălțime de 60-70 cm, legați între ei prin leațuri sau nuiele împletite. În acest spațiu se bătea pământ, care apoi se lipea cu lut formând prispa casei, dată și ea cu var. Acoperișul în patru ape era construit și din paie sau stuf. În jurul anului 1870 în satul Novaci existau numai șapte case cu o odaie sau două acoperite cu stuf, restul țăranilor locuiau în bordeie. (BUTNARU 2007, 93). Începând cu secolul XX majoritatea locuitorilor renunță la bordeie. Locuința cea mai simplă avea numai o încăpere. De obicei avea două, chiar dacă iarna toată familia se îngrămădea într-o singură odaie, în jurul sobei. Vara unii dintre membrii familiei dormeau afară, pe prispă sau în șopron. Tinda era un loc de trecere, un coridor care separa camerele între ele. Cu timpul apare și a treia încăpere, „camera de curat“, unde se păstrau lucrurile cele mai de valoare și mai frumoase: perne, saltele, covoare de perete, ștergare cu cusături, icoane - este odaia de oaspeți care nu este deschisă decât pentru străinul în trecere și unde este pusă la vedere zestrea fetelor. (BUTNARU 2007, 93). Titlu de proprietate Reprezentanți ai stăpânilor de moșii Pe lângă vornic, documentele din jurul anului 1700 menționează și alți reprezentanți ai stăpânilor de moșii, ce apar sub diferite nume: iuzbașa și chihaia (mai marele peste păduri), jitar (care păzea intrarea în sat). (IORGA vol. VI, 416). 67

Pagina 15

Vicu Merlan, Maricica Grigoriu La 1845: vătăjel la moșia boierească (supraveghetorul slugilor), polcovnicel privilegiat (comandant cu grad militar al unui polc, formațiune de pază a ordinii publice în sat). Un rol important îl jucau bătrânii satului, țărani în vârstă ce reprezintă istoria comunității. Autoritatea acestor „oameni buni și bătrâni“ se întemeiază pe poziția dominantă pe care, cel puțin în secolul XVII, o dețin în cadrul familiei lor și al așezării. (BUTNARU 2007, 81). Obligațiile țăranilor față de stăpân și stat Existau sate dependente de boieri și sate de ocol care aveau obligații față de domnie și reprezentantul acesteia, vornicul sau ureadnicul. Țăranii din ocoale contribuiau cu muncă, corvezi, transporturi, produse etc. pentru întreținerea curții domnești din Huși sau Vaslui (darea cea mare, darea cea mică, iliș, sulgiu, goștină pentru porci și oi, desetina din stupi, ceairul. (CIUREA 1965, 200-202). Țăranii dependenți de boieri trebuiau să dea: dijma (1/10 din produse), vădrăritul, văcăritul, pogonăritul, darea preoților, cisla etc. Dijma era predată stăpânului pe câmp. Țăranii nu aveau voie să facă iazuri de pește fără învoiala stăpânului, iar dacă acesta era de acord, trebuiau să dea a zecea parte din peștele prins. Sătenii aveau obligații și față de stat. Birul era plătit sub formă de cislă. Țăranii fruntași plăteau un bir mai mare decât cei codași (IORGA, vol. 6, II, 337). Unele sate au fost în proprietatea unor mănăstiri (în anumite perioade istorice), și ca urmare țăranii trebuiau să plătească ca dare gloaba. Satele și moșiile mănăstirești erau ocrotite față de regimul birurilor iar sătenii suportau mai ușor stăpânirea călugărilor. Acest fapt se datora respectului față de biserică pe care îl aveau domnitorii, al neamestecului slugilor domnești în chestiunile legate de administrarea moșiilor acesteia. Schimbările din secolele XVIII-XIX dau o anumită independență țăranilor, însă ei rămâneau tributari economic boierului, efectuând servicii în muncă pentru acesta. Datorau în continuare boierului dări și respectau monopolul acestuia la vânzarea vinului, cărnii și la măcinatul cerealelor, iar statului plăteau birul. (ROSETTI 1905, vol. I, 288-292). Pe la jumătatea secolului al XIX-lea fiscalitatea statului devenise destul de pasatoare. Impozitul pe liuzi implica răspunderea colectivă pentru plata acestuia. Sătenii care efectuau straja în sat erau scutiți de la plata birului. Situația se schimbă după 1831 când prin Regulamentul Organic țăranii primeau 10 prăjini loc de casă, 120 prăjini loc de arat, 120 prăjini loc de pășune și 120 prăjini loc de coastă în schimbul unei clăci anuale de 12 zile. (GEORGESCU 1992, 98). Dacă până în 1859 existau diverși săteni scutiți de la plata birului, după această dată toți locuitorii satelor vor plăti impozit către stat. Primul plan topografic al moșiei Ciortești a fost întocmit în anul 1845 de înginerii hotarnici ai vremii. Cultivarea pământului și creșterea animalelor erau preocupări de bază ale sătenilor, iar comerțul cu vite dezvoltat, mai ales că în Coropceni existau abatoare de tăiat vite, unde se prelucra în parte și era distribuită populației locale. Dările și obligațiile satelor – dijma (a zecea parte din produse); – goștina pe oi, porci, vite; – vinăriciul (dijmă pe vin); – deseatina (dijmă pe stupi); – văcăritul (dijmă pe boi); – suhat (dare pentru pământ); – găleritul (găleată grâu); – pogonăritul (dare pe vite sau suprafață pogoane); – creanța (văcărit); 68

Pagina 16

Monografia comunei Ciortești – tutunăritul (dare pe tutun); – fumăritul (dare pe coș de fum); – măjăritul (dare pentru pescari); – sărăritul (dare pe sare); – rupta (dare pentru negustori); – gloaba (amendă, despăgubire); – tretina (amendă pentru furt); – oșluca (amendă pentru greșeli); – dușegubina (taxă de răscumpărare, cauțiune); – zavesca (amendă pentru redeschiderea unui proces); – iliș (dare în bani); – contribuția către biserică; – capitația (totalitatea dărilor plătite de capul de familie); – cisla (impozit pe contribuabil); – birul (impozit personal); – oieritul (taxă pe oi); După 1950: – cotele către stat (vin, grâu, porumb etc); – impozite (pe casă, mașină, animale, pământ etc.). 69

Pagina 17

Capitolul IV Populația comunei Ciortești

Pagina 18

Monografia comunei Ciortești ntregul perimetru al comunei Ciortești a fost locuit încă din Paleolitic, cele mai Î vechi habitate umane, cu o vechime de peste 12.000 de ani, s-au descoperit pe teritoriul satelor: Rotăria și Șerbești (La Cetățuie la sud de Șerbești). Populația era destul de rară, fapt sesizat mai ales în raritatea artefactelor dar și din suprafața locuită a habitatului preistoric. Grupate în cete și triburi aceste populații nu erau pe atât de sălbatice pe cât le considerăm. Mesajul criptic al produselor obținute în neo-eneolitic și al simbolismului acestora demonstrează un profund caracter magico-religios regăsit în întreaga gamă a aspectelor cotidiene. Descoperirile arheologice permit identificarea unor așezări de-sine-stătătoare, cu locuințe și anexe ale acestora, cu sanctuare și măsuțe de altar, cu o colectivitate bine organizată la nivel social și spiritual. Dacă pentru Paleoliticul superior întâlnim doar câteva așezări, în neolitic numărul acestora crește, însă gradul cel mai mare de locuire din întreaga antichitate îl întâlnim în perioada traco-getică (secolele X î.H. - II d.H.). Numărul acestora scade la jumătate în perioada migrațiilor (fenomen specific civilizație Dridu). Numărul fluctuant al satelor și a populației acestora s-a datorat deselor incursiuni ale populațiilor migratoare, ale tătarilor și turcilor, dar și a unor popoare vecine (polonezi, cazaci etc.). Opresiunea a continuat și în secolele XVIII-XX (rușii, grecii fanarioți, germanii, etc.). Mărinimia și starea de spirit a românului, dorința de libertate, toate la un loc l-au ajutat să depășească momentele grele, „năduhul“ generat de setea nestăvilită de putere a cotropitorilor străini. Toate aceste opresiuni vor avea influență asupra sporului natural local, dar cu toate acestea populația continuă să crească de la un deceniu la altul, de la un secol la altul. După anul 1859 relativa stabilitate a României face posibilă o creștere demografică explozivă. Populația satelor depresionare (recensământul rusesc) Pentru a se cunoaște cât mai bine numărul birnicilor, autoritățile domnești au realizat catagrafii ale zonei. De-a lungul timpului în aceste sate au venit sau au fugit din nenumărate cauze, un număr mare de locuitori. Împărțirea administrativă a județului Fălciu Județul Fălciu era împărțit în 4 plase: Podoleni și Crasna în partea de nord, Prutu și Mijlocu în partea de sud. Plasa Podoleni, cu reședința în târgușorul Drânceni, avea în componență 9 comune, 2 târgușoare și 34 de sate. Plasa Crasna, cu reședința în satul Crețești, avea 20 de comune, 2 târgușoare și 46 de sate. Plasa Prutu (de-a lungul Prutului) cu reședința în târgul Fălciu avea 11 comune, 1 oraș, 1 târgușor și 35 de sate. Plasa Mijlocu fiind unită cu plasa Prut avea aceeași reședință, Fălciu, cu 22 de comune, 2 târgușoare și 44 de sate. În județul Fălciu existau 4 plase, 1 oraș, 7 târgușoare și 159 de sate. Într-un moment istoric dat Ciorteștii era sat în ocolul Crasna. Denumirea satelor comunei Ciortești: - Șerbești de la panul Șerbea; - Ciortești de la primul locuitor al satului - Ciortescu; - Coropceni, tradiția spune că pe acele meleaguri existau coropcarii (negustori), de la care ar provene numele satului, însă nu este exclusă și 71

Pagina 19

Vicu Merlan, Maricica Grigoriu ipoteza denumiri antroponimice (numele unuia dintre primii locuitori ai comunității – Coropcaru); - Rotăria, de la meșteșugul care se ocupă cu confecționarea de roți de căruță sau chiar de la un prim locuitor, înainte de înființarea satului, ce avea numele de Rotaru; - Deleni, denumire de la forma de relief de deal; - Crasna, denumire de la pârâul Crasna, care în slavonă s-ar traduce “frumos” (“pârâul frumos”). Ciortești - 1774 sat în ținutul Vasluiului , - 1780 sat în ocolul Crasna, - 1803 înglobează satul Coropceni, - 1834 sat în ocolul Vasluiețului, - 1841 include trupul de moșie Crasna, - 1844 înglobează satul Deleni, - 1864 sat în comuna Ciortești, separat de satul Deleni, - 1871 pierde trupul Crasna, se înființează satul Rotăria, - 1930 sat în comuna Codăiești, - 1931 sat în comuna Ciortești, Alte denumiri : 1774 Scherteschti, 1844 Ciorteștii, 1851 Ciorțeștii. 72

Pagina 20

Monografia comunei Ciortești La 1899 satul Ciortești avea 870 ha cu o populație de 195 de famiii cu 847 suflete, din care 3 familii de evreii cu 14 suflete și 5 familii de țigani cu 17 suflete. (Lahovari, Brătianu, Tocilescu, V, 1899, p. 434). Coropceni - 1774 sat în ținutul Vasluiului, - 1780 sat în ocolul Crasna, - 1803 înglobat în satul Ciortești, - 1810 contopit cu satul Bălteni, - 1816 înglobează satul Bălteni, - 1833 sat în ocolul Prutului, - 1834 sat în ocolul Vasluiețului, - 1865 sat în comuna Ciortești, - 1907 pierde o parte din teritoriu pe care se formează Satul Nou, - 1908 înglobează Satul Nou, - 1925 sat în comuna Coropceni înglobând satul Crasna, - 1930 sat în comuna Codăiești, - 1932 sat în comuna Coropceni, - 1939 sat în comuna Ciortești, - 1950 pierde Crasna și Rotăria, Alte denumiri: 1774 Koropkeni, 1815 Corupcenii, 1833 Corobcenii, 1839 Corăpcenii. Satul Coropceni dispunea la 1899 de o suprafață de 1538 ha ale locuitorilor clăcași și 1043 ha proprietatea statului incluzându-se și pădurea de la nord de sat cu o suprafață de 529 ha. Avea o populație de 190 familii cu 575 suflete din care 4 familii de evrei cu 20 de suflete și 16 familii de țigani cu 60 de suflete. (Lahovari, Brătianu, Tocilescu, II, 1899, p. 665). Deleni - 1830 sat în ținutul Vaslui, - 1832 sat înglobat în Pribești, - 1844 sat în ocolul Crasna, - 1846 sat înglobat în satul Pribești, - 1859 înglobat la sat Ciortești, - 1865 sat în comuna Ciortești, - 1929 sat în comuna Codăiești, - 1931 sat în comuna Ciortești. Satul Ciortești este o așezare veche răzășească, atestată documentar din anul 1523. În iunie 1605 este emis un act de întăritură a unei proprietăți din Ciortești. Satul Coropceni este atestat documentar în anul 1639. Însă la 30 mai 1598 Ieremia Movilă întărește o parte din satul Coropceni, cu uric de la Alexandru cel Bun. Satul Rotăria se înființează relativ târziu, abia la 1871, din trupul de moșiei Crasna. Șerbești Legenda spune că pe vremuri satul ar fi fost așezat pe albia pârâului Vasluieț chiar în drumul dintre Vaslui și Iași, drum strategic foarte circulat ce se suprapune șoselei de astăzi. Într-un an în noaptea de Paște, pe când majoritatea oamenilor se aflau la biserică la slujba de Înviere, o armată otomană în trecere, incendiază biserica și îi ucide pe cei prezenți. De atunci, satul s-ar fi mutat mai spre est, pe locul de astăzi, 73

Pagina 21

Vicu Merlan, Maricica Grigoriu la adăpostul a două dealuri împădurite, astfel ca o asemenea nenorocire să nu se mai repete. Un document datat 31 martie 1423 atestă existența satului Șerbești aflat atunci în stapănirea panului Șerbea de la Vaslui, boier martor în sfatul domnesc, de la care își trage și numele. Moșia Șerbești De-a lungul secolelor pământurile Șerbeștiului au trecut pe rând în propietatea a numeroși boieri. Astfel, în secolul al XVI-lea Șerbeștii intră în posesia ramurii vasluiene a familiei Miclescu. Ultimul dintre boierii Miclescu de la Șerbești și cel care și-a pus cel mai mult amprenta în istoria obștii a fost spătarul Săndulache Miclescu, revoluționar, apropiat și susținător al lui A. I. Cuza. La scurt timp după moartea acestuia, în 1877, moșia este vândută de către fii săi lui Dimitrie Hernea. Blazonul familiei Miclescu Satul Șerbești, aflat la 1902 în cadrul plasei Prut, avea o suprafață de 1597 ha cu populație de 457 suflete. (Lahovari, Brătianu, Tocilescu, V, 1902, p. 547). Colonelul Ion Lambrino, fratele lui Zizi Lambrino (prima soție a lui Carol al IIlea), a fost ultimul proprietar al moșiei Șerbești pe care o cumpară de la Dimitrie Hernea în anul 1940. Cu o întindere de 764 de hectare moșia dispunea de un conac, împrejmuit de livezi, cu un parc cu fântână arteziană în mijloc, ce reprezenta un punct de atracție al zonei.Se asemăna cu cel de pe Valea Crasnei a boierului Michiu. După cel de-al doilea război mondial, odată cu venirea comuniștilor la putere și colectivizarea aferentă, moșia de la Șerbești a fost expropriată și transformată în fermă de stat. Conacul a fost folosit o vreme ca spațiu administrativ al fermei apoi lăsat în paragină. Imediat după 1989 a fost demolat. Astăzi se mai văd ruine ici și colo ca și când nu ar mai fi fost nimic pe acele locuri. Satul Deleni este atestat documentar în anul 1830 când s-a format din cătunele Deleni – Deal si Deleni – Vale. Pe la 1900, satul Deleni era în comuna Ciortești, plasa Prut și avea o suprafață de 1610 ha, din care 180 ha ale locuitorilor clăcași iar 1430 ha proprietatea lui Eugen Ghica. Avea o populație de 63 de familii cu 379 de suflete. (Lahovari, Brătianu, Tocilescu, III, 1901, p. 541). În perioada postbelica, numărul populației creste progresiv într-un ritm aproape constant (PENCU 1992). În anii 1980-1990 a existat un aflux important de forță tânără de muncă, mai ales din mediul rural spre Iași, Huși, Vaslui, iar astăzi spre țările europene sau America s.a. 74

Pagina 22

Monografia comunei Ciortești În perioada analizată (1977-2010) populația a avut un spor natural fluctuant, acesta a fost în general coborât după 1990, mai ales dacă îl raportăm la mișcarea naturală care a înregistrat cifre net superioare. Cauza acestei creșteri lente o constituie în primul rând potențialul economic scăzut al zonei rurale, care a determinat migrarea celei mai mari părți din populație, în special a tineretului, spre orașele țării sau în afara granițelor. Cel mai redus spor mediu anual a fost înregistrat în ultimii ani. În această perioadă a sporit numărul migraților ca urmare a evenimentelor politice europene. În concluzie, sporul natural a fost și este în scădere pentru că pe ansamblu populația este îmbătrânită iar tineretul în continuă migrare. 75 70 65 60 55 50 45 40 1932 1956 1961 1967 1977 1980 1990 2007 Durata medie de viață (ani) Cea mai mare parte a populație active este ocupată în sectorul primar agricultura. Reducerea cu mai bine de 1/4 a populației în perioada 1990-2010, se datorează unor factori precum: – deplasarea spre oraș a tinerilor la școli tehnice și profesionale, îmbrățișând meserii neagricole; – reducerea natalității și menținerea unui nivel ridicat al mortalității; – migrația externă. Disfuncționalități O disfuncționalitate majoră o reprezintă ramura de bază – agricultura, atât sectorul vegetal cât și cel al creșterii animalelor, în condițiile în care producția obținută nu acoperă nici 2/3 din cheltuieli, fiind lesne de înțeles de ce marea majoritate a gospodăriilor populației se află la limita de subzistență. Alte disfuncționalități: – decădere intelectuala și morala a tinerei generații, mai ales prin „educația“ superficială dictată de mass-media și printr-o alimentație cu un conținut mare de E-uri care afectează grav sănătatea fizică și psihică; – încurajarea consumului de alcool (vezi reclamele TV - spoturile publicitare etc.), tutun, cafea, la care se adaugă și stresul legat de nesiguranța zilei de mâine; – degradarea apei folosite în alimentație; – lipsa preocupărilor pentru carte, informare și educare; – ignoranța, lipsa discernământului intelectual și spiritual etc. Populația pe sate: Ciortești 1344; Coropceni 1223; Centrul comunal Ciortești - situat la aproximativ 40 de kilometri de Iași - cinci sate arondate: Ciortești, Deleni, Crasna, Coropceni, Șerbești și Rotăria. - populația: 4.438 locuitori. Gospodari: 1529. Număr locuințe: 1682. 75

Pagina 23

Capitolul V Aspecte economice

Pagina 24

Monografia comunei Ciortești V. 1. Evoluția economică a comunităților depresionare din preistorie până în secolul al XIX-lea P rincipala ocupație a omului preistoric a fost vânătoarea. În siturile paleolitice se găsesc numeroase oase de animale de dimensiuni mari și medii, vânate de membrii triburilor folosind un întreg arsenal de arme din silex și piatra. O alta ocupație era aceea de a strânge semințe și de a scormoni și aduna rădăcini, însă pentru aceasta era nevoie de unelte adecvate pe care și le confecționează din piatra din jurul habitatului său. În Neolitic sunt domesticite animalele și încep să se cultive primele suprafețe de pământ, iar uneltele din silex și piatra sunt șlefuite și perforate prin tehnici speciale de desprindere și retușare. Acest meșteșug realizat de o anumita categorie a comunității va permite șlefuitorului pietrar să dobândească un statut privilegiat în cadrul acesteia. Perioada dacică înseamnă un progres galopant în comparație cu epocile anterioare: este descoperit fierul; calul este folosit la arat pământul cu brăzdarul de fier, culturile de grâu și ovăz sunt extinse pe suprafețe din ce în ce mai mari, sunt exploatate alte zăcăminte de metal decât cele din epoca bronzului. Fierul este folosit la confecționarea armelor și uneltelor, fapt care va avea repercusiuni evolutive asupra tehnicilor de producție antice și a nivelului de trai. Creșterea producției însemna și creșterea populației și a cerințelor de ordin economic și social. Evul mediu timpuriu, caracterizat de perioada marilor migrații va readuce societatea la un nivel de dezvoltare anterior societății dacice. Cele mai vechi obiecte care atestă folosirea muncii agricole în perimetrul comunal le găsim în siturile neolitice de la Rotăria, Șerbești, Coropceni etc. Acestea se înmulțesc mai ales în timpul traco-geților fiind întâlnite sub formă de râșnițe, cosoare, seceri, coase, brăzdare de fier, lemn sau os, fusaiole, greutăți din lut ars sau de la războaiele de țesut etc. Secera a fost descoperită încă din neoliticul dezvoltat (cultura Precucuteni) fiind compusă dintr-un corn secționat în care se introduceau lame subțiri de silex de Prut prinse într-o rășină.Cultivarea păioaselor este bine reprezentată pentru perioada geto-dacică (descoperirea unor semințe carbonizate de grâu în gropile de provizii). Râșniță manuală din piatră După întemeierea statului feudal Moldova, economia regională începe să prindă contur, un rol important avându-l creșterea oilor, vitelor cornute, cailor și porcilor ca ocupații de bază ale localnicilor alături de agricultură și apicultură. De asemenea, toate satele aveau cel puțin o crâșmă, care era proprietatea stăpânului locului. În această perioadă existau o mulțime de funcționari mari și mici și oameni ai domnitorului: căpitani, hotnogi, branișteri, aprozi, vânători și vătafi de vânători. Marii proprietari nu locuiau permanent la conac sau moșie și de aceea însărcinau cu paza hotarelor, strângerea veniturilor și judecata sătenilor un director sau un vataman. 77

Pagina 25

Vicu Merlan, Maricica Grigoriu Prin Reforma din 1864 domeniile mănăstirești sunt trecute în patrimoniul Statului, iar cu o parte din pământ sunt împroprietăriți țăranii satelor dimprejur. Pe la sfârșitul secolului al XV-lea începutul secolului al XVI-lea hrana de bază a populației locale era meiul (terci de mei). Cultura porumbului pătrunde în Moldova după 1700 purtând numele de grâu turcesc. (DEMENY 1988, 100-101). Floareasoarelui este originală din Asia și pătrunde odată cu tătarii (secolele XIII-XIX). Soia are încă de la început un areal restrâns fiind cultivată începând cu secolul XX. Tutunul pătrunde începând cu secolul XVI fiind adus de turci, iar cartoful după foametea din 1818. (SALONTAI, MORAR 1988). În secolele XVII-XIX în Moldova erau cultivate cu precădere cerealele, grâul fiind treierat cu batozele, tutunul era ambalat după care era colectat la Huși, Coropceni și Drânceni de evrei și de aici lua drumul exportului spre marile orașe ale țării. Se mai creșteau viermi de mătase pentru borangic și se îngrijeau zeci de hectare de vița-de-vie. Stăpânii moșiilor obișnuiau să își dea în arendă pământul pentru o perioadă de timp, în schimbul unei sume de bani sau produse. Arendașul putea primi toate veniturile și obligațiile în muncă datorate stăpânului de către localnici. Cei mai numeroși arendași erau clăcașii, dar în această categorie intrau și boierii mici și mari, negustorii, clerul și țăranii. Astfel, arendașul nu mai era obligat să presteze anumite munci și să plătească dijmă, limitându-i boierului prerogativele economice. Cu toate acestea boierii au urmărit să limiteze și apoi să abolească dreptul de preemțiune de care se bucurau clăcașii. (BUTNARU 2007, 48). Locuință temporară de vară pe valea Crasnei O primă lege îmbucurătoare pentru țărani a fost articolul 127 din Regulamentul Organic (1831) prin care primeau loc de casă și pământ din moșia boierească. Împroprietărirea s-a făcut pe pământurile statului, care le dobândise prin secularizarea averilor mănăstirești din anul 1863. (BUTNARU, 2007, 61). Prima reformă agrară vine în august 1864 când sătenii primesc pământ în funcție de câte vite aveau în folosință: fruntași cu patru boi, mijlocași cu doi boi, lucrători cu brațele. Urmează o a doua împroprietărire pentru veteranii și văduvele Războiului de Independență. Astfel, sunt împroprietăriți în aprilie 1879 mulți țărani din satele comunei. Alte împroprietăriri ale acestora s-au făcut la 1899, 1921 și 1946. Meșteri: bărbieri, blănari, săpunari, cojocari, cizmari, teslari, grădinari, argintari, harabagii, morari, boiangii, ciobotari, lăcătuși, mungii, bucătari, olari, mahali, arnăuți, casapi, tăbăcari, chitori, fierari, butnari, croitori, pânzari, ceșmungii, sahăidicari, rotari, pescari, mindirigii, căldărari, fanaragii, dulgheri, pâslari, brahori, spițeri, precupeți, merari, plugari, zugravi, stoleri, lucrători de cașcaval etc. (PLATON 2005, 216-217). Creșterea vitelor și comercializarea lor permiteau să se dezvolte și alte meșteșuguri precum: tăbăcarii, curelarii, măcelarii, producătorii de săpun. La Codăiești existau măcelarii (zahanale), care produceau seu, pastramă, cerviș, dar se tăbăciau și pieile animalelor sacrificate. Pentru satul Ciortești, existau la 1899 2 cârciumi, probabil evreiești. În sat 78