Document

◉ MONOGRAFIA COMUNEI CIORTESTI PARTEA a III a

Tip
Document
Pe site-ul primăriei
◉ MONOGRAFIA COMUNEI CIORTESTI PARTEA a III-a.pdf
Emitent
Comuna Ciortești, jud. Iași
Pagini
15 (text recunoscut automat din scanare)
Pagina sursă
Cum citez acest document

Document, „◉ MONOGRAFIA COMUNEI CIORTESTI PARTEA a III a”, Comuna Ciortești, jud. Iași. Sursa: http://www.primariaciortesti.ro/doc/Monografia/MONOGRAFIA COMUNEI CIORTESTI PARTEA a III-a.pdf (arhivat pe acte-primarii.ro: https://acte-primarii.ro/iasi/ciortesti/72574-monografia-comunei-ciortesti-partea-a-iii-a, 07.11.2026)

Fișier creat
04.07.2016
Arhivat
07.11.2026

Textul afișat a fost obținut prin recunoaștere automată (OCR) și poate conține greșeli. Documentul oficial este fișierul publicat de primărie.

Semnalează o problemă (text greșit, date personale, document scos de primărie)

Pagina 1

Monografia comunei Ciortești II. 7. Solurile Studiu pedologic al teritoriului comunei Ciortești Caracteristica învelișului de sol o constituie predominarea molisolurilor, iar suprafețe mai mici ocupă argiluvisolurile (în zona mai înaltă din partea centrală și de V). Solurile hidromorfe neevoluate se întâlnesc pe șesul văilor. Principalii factori care au dus la formarea acestor soluri sunt: Relieful este unul din principalii factori care a contribuit la formarea și păstrarea lor influențând în mare măsură asupra repartiției spațiale a precipitațiilor, temperaturii, vegetației, rocilor de solidificare, eroziunii etc. Datorită fragmentării și diversității formelor de relief care se întâlnesc (culmi, versanți cu diferite înclinări afectați de procese de pantă, văi înguste) atât topoclimatul cât și solurile sunt diferite. Solurile de pe versanți au o evoluție mai înceată decât cele de pe culmi din cauza drenajului extern mai rapid și cel intern mai redus. Datorită înclinării versanților gradul de eroziune este mai mic aici decât pe culmi unde solurile au un profil normal. Tot pe versanți întâlnim și asociații de soluri. Pe șesuri întâlnim soluri aluviale și lăcoviști mlăștinoase. Vegetația acționând combinat cu ceilalți factori, a influențat în timp prin microclimatul pe care l-a creat precum și prin directa ei prezentă. Prin toate formele ei micșorează considerabil efectul eroziunii, regularizează scurgerea de suprafață, micșorează acțiunea insolației și a vântului, favorizează formarea structurii solului, îmbogățește solul cu elemente fertilizante și stabilizează procesele în pantă. Clima influențează prin elementele sale de temperaturi, precipitații, vânturi și topoclimate. Rocile de solidificare sunt reprezentate prin depozite sarmațiene și quaternare cu un conținut ridicat de CaCO3, precum cele ale luturilor, marnelor, nisipurilor și depozitelor fluviatile. În funcție de aceste roci (cu permeabilități diferite și carbonați) s-au delimitat soluri cu levigare slabă până la puternică, cu humus mai mult sau mai puțin, cu gleizare. Stratigrafie pedologică Textura în orizontul superior a determinat delimitarea unor varietăți de soluri ce au textura la suprafață de la nisipo-lutoasă până la argilo-lutoasă. Textura va determina în parte și modul de afânare, a măsurilor agrotehnice și administrarea îngrășămintelor chimice și organice. Cernoziomul care ocupă partea inferioară a versanților văii Crasnei s-au format pe luturi (loess). Cernoziomurile cambice ocupă partea mijlocie și superioară a versanților văii torentului temporar de la sud de satul Ciortești ș.a. Acumularea de humus este aproape tot atât de intensă ca și la cernoziomuri dar levigarea și alterarea sunt ceva mai intense, iar profilul 39

Pagina 2

Vicu Merlan, Maricica Grigoriu cernoziomului cambic este bogat în neoformațiuni biogene. Cernoziomurile și cernoziomurile cambice sunt solurile cele mai fertile. Bioacumularea este relativ intensă, în alcătuirea humusului predominând acizii huminici. În partea superioară, pe profil, se întâlnesc formațiuni biogene. Neoformațiuni de carbonat de calciu apar în orizontul Cca sau C. Sub aspectul fertilității, solurile cenușii se află sub nivelul de favorabilitate al cernoziomurilor. Solul brun argiloiluvial este răspândit pe reliefurile cele mai înalte: Dealul Crasnei, Dealul Cetățuiei, Dealul Romanului ș.a. Bioacumularea este puțin intensă, humusul este alcătuit din acizi humici cât și fulvici. Climatul fiind mai umed, alterarea este mai intensă rezultând cantități apreciabile de argilă, are loc migrarea parțială a coloizilor minerali (argilă și oxizi și hidroxizi de fier), s-a format un orizont Bt. Orizontul solurilor brune argiloiluviale prezintă o nuanță gălbuie cu neoformațiuni de oxizi și hidroxizi de fier hidratați sub formă de pete sub fețele elementelor structurale. Din punct de vedere al fertilității solurile brune argiloase se află sub nivelul solurilor cenușii. La solurile de pe șes întâlnim următoarele procese pedogenetice: 1. carbonatarea se întâlnește la solurile de pe șesuri unde rocile de solidificare au un conținut ridicat de carbonați. Datorită faptului că solurile sunt la începutul evoluției lor, carbonații de calciu și magneziu au suferit un proces de levigare. Carbonatarea va determina formarea unor soluri cu pH slab până la moderat alcalin. 2. lăcoviștirea și gleizarea se petrec în prezența continuu sau prelungită de apă stagnantă în cea mai mare parte a profilului, datorită apei freatice sau a acumulării apei din precipitații ori scurgeri de pe versanți pe un strat impermeabil. Se evidențiază la solurile de pe șesul Crasnei și Vasluiețului. Apa freatică aproape de suprafață, drenajul extern, argilozitatea unor soluri și băltirile îngreunează lucrările agrotehnice. De aceea solurile necesită un ansamblu de lucrări hidroameliorative. Microrelieful de alunecări Alunecările de teren împreună cu eroziunea areolară și liniară micșorează potențialul economic al unor terenuri sau le scot complet din categoria terenurilor agricole. În producerea alunecărilor este obligatorie prezența apei. Alunecările în valuri sunt cele mai răspândite dezvoltându-se în condițiile versanților care secționează complexul sarmatic format din alternanța de roci permeabile și impermeabile. Deluviul de alunecare format dintr-un amestec de luturi, argile, marne, nisipuri etc. are grosimi ce depășesc 5 m. Prezintă o suprafață de fragmentare sub formă de valuri sau trepte proeminente cu altitudine variabilă (între 0,5 și 2 m) și mici depresiuni, uneori umede. Alunecările în valuri se întâlnesc în cadrul alunecărilor stabilizate iar alunecările în trepte se întâlnesc în cadrul alunecărilor active (Șerbești, Ciortești, Deleni, Coropceni). Neuniformitatea suprafeței versanților face ca scurgerea superficială să fie micșorată. Litologia depozitelor de suprafață Depozitele aluviale se aștern peste argilele sarmațiene impermeabile. Aluviunile sunt alcătuite din pietrișuri mărunte și nisipuri grosiere la partea inferioară, urmate de nisipuri medii și fine, apoi de argile nisipoase. 40

Pagina 3

Monografia comunei Ciortești Alunecări de teren în trepte Aceste depozite conțin o pânză acviferă protejată de o pătură de argile cenușii impermeabile care o separă de apele mlaștinilor existente în luncile pârâurilor. Grosimea depozitelor holocene este de 2-4 m pe șesurile pârâurilor comunale. În condițiile alcătuirii geologice menționate, rocile de solidificare sunt: Alunecări de teren - Coropceni Influența antropică Pe măsura extinderii și intensificării agriculturii omul a influențat fie în mod pozitiv procesele de solidificare și evoluție a solurilor fie în mod negativ, la care adăugăm evoluția factorilor naturali. Ca influență negativă exercitată de om în cea mai mare măsură este accelerarea eroziunii solurilor prin aplicarea unor lucrări agricole în mod irațional ca: nerespectarea regulilor agrotehnice antierozionale, trasarea necorespunzătoare a drumurilor de exploatare, îndepărtarea abuzivă a vegetației ierboase cu rol de protecție și conservare a solului, pășunat necorespunzător etc. care au dus în final la accelerarea eroziunii de suprafață, a eroziunii torențiale și a alunecărilor de teren. 41

Pagina 4

Vicu Merlan, Maricica Grigoriu Exemple de influență negativă a omului se pot observa pe pășunile de pe majoritatea versanților, care în prezent sunt slab acoperiți cu vegetație ierboasă. Printre lucrările ce se aplicau pentru conservarea și ridicarea fertilității solului amintim: – pe tot teritoriul fostelor CAP-uri se aplicau o serie de lucrări agroameliorative ca: arături numai pe linia curbei de nivel, arături cu răsturnarea brazdei în aval; pe unele suprafețe s-au executat scarificări; – pentru îmbunătățirea însușirilor hidrofizice ale solului, terenurile plantate cu viță-de-vie și pomi fructiferi au fost desfundate; – pe șesul luncilor, pentru scoaterea terenului de sub influența apelor freatice care sunt aproape de suprafață și a inundațiilor s-au executat lucrări de desecare, drenuri îngropate și nivelări. Pentru stabilirea alunecărilor active, care au o mare răspândire pe versanții pârâurilor Coropceni și Ciortești, s-au plantat suprafețe mari cu salcâm. Evenimente naturale ce au influențat cursul firesc al oamnilor locului, notate pe unele cărți religioase de la schitul Crăsnița Din vol. IV al lucrării “Surte și izvoade” scris de Gh. Ghibănescu la 1924, aflăm, din notițele de pe unele cărți bisericești de la Schitul Crăsnița următoarele: - În postul Sfântului Petru din anul 1730 a fost un mare cutremur ce a dărmat multe case; - Între 1730 și 1734 a fost văzută pe cer o cometă (stea cu coadă), ce ar fi cauzat o boală rea la vaci, ce nu se mai pomenise până atunci, au murit aproape toți stupii de albine; - În anul 1735 a fost o mare invazie de lăcuste. - La 1738 a fost o iarnă cumplită, când au murit multe oi de foame, ajungând căpița de fân la 2 lei, iar vara a fost o secetă mare de “se mânca om pe om”… - Pe 16 iunie 1738 a fost o eclipsă totală de soare. (Ghibănescu IV, !924, p. 317-320) II. 8. Rezervații și monumente protejate Pe teritoriul comunei Ciortești sunt câteva locuri, care prin ineditul lor, trebuie a fi incluse în categoria rezervațiilor și monumentelor protejate: 1 siturile arheologice enumerate la capitolul „Evoluția habitatului uman din preistorie până în secolul al XVIII-lea“; unele dintre ele sunt încadrate în categoria șantierelor protejate și cercetate sistematic: situl eneolitic de la Rotăria (5500 de ani); 2 bisericile din satele comunei; 3 pădurea seculară de fagi și goruni din Dealul Crasna și Dealul Cetățuiei; 4 flora spontană din dealurile Cerului, Romanului, Dumbravii etc. (siminoc, țintaură, Iarba Sf. Ioan, Ciuboțica Cucului, năpraznic, etc.); 5 ape minerale de pe Crasna (Izvorul Rece); 6 izvorul sulfuros al Crăsniței; 7 ivirile la zi ale straturilor geologice (placa de calcar oolitic din centrul satului Coropceni de lângă școală, etc.; 8 flora și fauna rară din pădurile înconjurătoare și din zona de șes; 9 stejarii seculari din pădurile învecinate; 10 plopul multisecular de la sud de cătunul Crasna, care are peste 200 de ani, fiind cuprins abia de 5 persoane. 42

Pagina 5

Monografia comunei Ciortești II. 9. Turismul Pitorescul peisajului din acest colț al Moldovei, mărinimia moldoveanului au fost remarcate din cele mai vechi timpuri de toți oaspeți ce au traversat sau au poposit aceste locuri. Astăzi singurul popas turistic funcționabil al comunei este cel de la șoseaua națională Iași-Vaslui, transformat și modernizat din birourile fostului SMT Ciortești. Popasul înființat în 1998 de către Panțâru Gabriel denumit Pensiunea ,,Hanul Florilor”, are în componență un restaurant modern, și locuri de cazare, unde călătorii pot servi masa sau înnopta la orice oră, indiferent de anotimp. Pensiunea – restaurant “Hanul Florilor” La ieșire din localitatea Coropceni, pe partea stângă a șoselei Iași-Vaslui, a fost înființat un restaurant modern, ce aparține lui Claudiu Duluță, care însă nu are locuri de cazare. Restaurantul de la ieșirea din satul Coropceni Zona colinară a comunei dispune și de un important potențial turistic natural, reprezentat de fondul silvic secular din partea de N, NE, de diversitatea elementelor de peisaj, bogăția coloristică a pădurilor, livezilor, viilor, grădinilor, câmpurilor etc. 43

Pagina 6

Vicu Merlan, Maricica Grigoriu II. 10. Toponimice și antroponimice În lipsa unor documente istorice toponimele sunt singurele dovezi ale existenței într-un habitat a unei comunități sau a unei persoane. Astfel, denumirea unui loc poate păstra o uzanță veche, fără logică de multe ori, datorându-se în special scurgerii timpului și prin urmare al dispariției din memoria colectivă locală (Deleni, Șerbești). Antroponimele (nume de persoane) dăinuiesc de cele mai multe ori ca nume de moșii, de sate (Ciortești, de la boierul Ciortea), văi, dealuri. Toponimia atribuită unor locuri din sat poate fi legată de evoluția istorică a acestuia, de unele momente care au marcat conștiința colectivității, de vitejia unor eroi etc. (BUTNARU 2007, 11). Nume de persoane Ursu, Lupu, Vulpe, Iepure etc. sunt nume provenite de la animalele respective. Codreanu este denumire dată celui care a venit din codru, Scafariu vine de la „scafă“ (strachină, căuș), Grecu, Tătaru, Rusu provin de la specificul național, Condurachi din grecescul „condur“ (pantof). Jitaru era proprietarul unui teren cultivat iar Vieru era îngrijitorul viei; Levinte este pluralul lui „levent“ (om viteaz, voinic); Borș, Dobă, Ungureanu spun de la sine semnificația numelui. (IORDAN 1983, 135-141). II. 11. Răspândirea habitatelor contemporane în comuna Ciortești Privind harta comunei Ciortești constatăm că majoritatea localităților sunt situate pe aliniamentul marginal al coastei Iașului și în lunca și primele terase ale Crasnei și Vasluiețului (Coropceni, Ciortești, Deleni, Șerbești, Rotăria și Crasna). Răspândirea habitatului pe cele două versante ale culmii dealurilor amintite (E și V) este legată de latura economică și comercială, iar pentru partea estică loc de refugiu și adăpost față de necontenitele invazii barbare: tătărăști, turcești, poloneze etc. dar și din necesitățile economice legate de vânat, lemn de foc și construcții, pășunat ș.a.). Satul Șerbești - iarna Repartizat pe zone, densitatea populației se prezintă astfel: – aliniamentul văii Vasluiețului: 82 locuitori/km2; – aliniamentul estic de pe valea Crasnei: sub 60 locuitori/km2. Ocupația principală a localnicilor din satele comunei Ciortești este agricultura. 44

Pagina 7

Monografia comunei Ciortești Structura generală a satelor este de tip răsfirat, cu o textură neregulată. Unele sate (luate prin cumul) au un aspect polinuclear (Ciortești și Coropceni). Vechile îndeletniciri din perioada anterioară evenimentelor din 1989 precum pescuitul, ocupațiile pomi-viticole, meșteșugurile artizanale, cultura tutunului, unitățile agrozootehnice (Coropceni, Șerbești, Ciortești etc.) au dispărut sau sunt în curs de dispariție. Satele mai noi precum Rotăria, au o structură răsfirată cu o textură regulată (geometrică). II. 12. Vetrele satelor depresionare Vetrele așezărilor arealului comunei Ciortești se caracterizează printr–o răspândire foarte risipită. De aceea vom întâlni atât cătune (Crasna) care au fost formate în unele momente de restriște atunci când populația urmărea să se refugieze din calea cotropitorilor străini, dar și așezări răzeșești ce au permis formarea de vetre noi (Șerbești, Ciortești și Coropceni). Tendința de adunare a satelor s-a manifestat în diverse momente ca urmare a unor conjuncturi circumstanțiale fiind condiționate de relief, apă și calitatea solurilor. Prin dispariția formelor de devălmășie și prin reglementarea proprietăților asupra pădurilor s-au creat premise pentru îndesirea gospodăriilor în vetre răzeșești. Satul Rotăria Prin fragmentarea naturală a teritoriului, prin izolarea așezărilor, prin regresul economic agrar și prin presiunea demografică asupra cătunelor s-au întrunit condiții pentru formarea de așezări de tip adunat (Ciortești-Deleni). Tipul cel mai frecvent de așezare după fizionomie este cel răsfirat, iar tendința de adunare este modestă și prezintă trăsăturile principale ale așezărilor răsfirate: gospodării cu răspândire neuniformă, trama ulițelor neregulată etc. Cu tendințe spre tipul liniar, dar parțial, sunt satele Deleni și Coropceni. În privința diferenței dintre sat și cătun ca număr de locuitori nu există un criteriu de separare bine precizat. Moșiile boierești au folosit hotarele pentru delimitarea „din zare în zare“, sau „de la pârâu până în zare“. (POGHIRC 1972, 155-170). Vetrele așezărilor au ținut seama și de răspândirea lor pe formele de relief, de frecvența mare a „zărilor“, de accesul la apă, prezența pădurilor etc. O altă caracteristică este cea a vetrelor duble, de o parte și de alta a văilor, separate de șesul unui pârâu (Rotăria, Coropceni, Ciortești, Șerbești). 45

Pagina 8

Vicu Merlan, Maricica Grigoriu II. 13. Căile de comunicații Cel mai important drum asfaltat ce traversează comuna Ciortești este reprezentat de șoseaua națională Iași-Vaslui (DN 24), ce se întinde pe o lungime de circa 10 km, fiind bine întreținut. Drum asfaltat parțial există între Coropceni și Ciortești (care necesită reparații urgente). Drumuri pietruite: fostul SMT Ciortești-Șerbești, Ciortești-Crasna-Rotăria, Ciortești-Deleni, Rotăria-Crasna-Răducăneni, Ciortești-fostul SMA(cu o porțiune asfaltată) . 46

Pagina 9

Monografia comunei Ciortești Drum pietruit Ciortești - Deleni Drumuri de pământ: Coropceni-Rotăria, Ciortești-Rotăria, Șerbești-Dolhești, Ciortești-Șerbești s.a. Comuna dispune de peste 50 km drumuri, din care circa 15 km asfaltate, 20 pietruite și 15 km de pământ, fără a lua în calcul străzile pietruite în ultimii ani din intavilanul comunal. Șoseaua Iași – Vaslui prin Coropceni 47

Pagina 10

Vicu Merlan, Maricica Grigoriu Comuna comunică cu exteriorul prin drumul național Iași-Vaslui, prin drumurile comunale Crasna-Răducăneni, Ciortești-Dolhești, Șerbești-Brădicești, Șerbești-Chircești s.a. Transportul spre localitățile din jur se face prin cele două drumuri importante: Iași-Vaslui și Iași-Huși prin Ciortești-Dolhești de mijloace de transport (microbuze, autobuze), inclusiv spre orașele Iași, Bârlad, Vaslui, ce traverseză comuna. Șosea pietruită SMA - Șerbești Drum de pământ Deleni - SMA Organizarea circulației și a transporturilor Localitățile rurale nu pun probleme deosebite privind circulația în intravilan, acestea având în general suprafețe mici. Specificul localităților rurale, cu mici excepții, prezintă amplasamente pe terenuri cu pante moderate, ceea ce face ca transportul să nu fie dificil. Trama stradală în majoritatea cazurilor este suficientă. În schimb unele drumuri sunt greu circulabile mai ales iarna. 48

Pagina 11

Monografia comunei Ciortești II. 14. Poșta De-a lungul timpului mesajele și corespondența civilă și militară erau deplasate cu ajutorul cailor prin intermediul serviciilor de curieri și a poștalioanelor. Pentru traseul Crasna-Vaslui-Iași erau rezervați un număr de cai, ce aveau un centru la Codăești. Factori poștali: Neculai Olga - Ciortești, Chirilă Miluță – Deleni – Șerbești, Achiței Constantin – Coropceni, Rotăra, Crasna. Sediul poștei din Ciortești 49

Pagina 12

Capitolul III

Pagina 13

Monografia comunei Ciortești III. 1. Evoluția habitatului uman din preistorie până în secolul al XVIII-lea III. 1. a. Paleolitic Șerbești – Dealul Cetățuiei În partea se sud – est a satului Șerbești, la hotarul cu satul Brădicești, pe platoul din Dealul Cetățuiei, s-au descoperit pe o suprafață de circa 0,5 ha, arme și unelte din silex patinat ce datează din paleoliticul superior (peste 12.000 de ani). Au fost găsite numeroase așchii, gratoare retușate, lame cu creastă a crete, lame retușate, burine, răzuitoare, nuclee refolosite sau epuizate etc. Silexul a fost procurat de comunitatea paleolitică din albia Prutului, de la peste 20 km spre est, deoarece astfel de zăcământ de materie primă nu este semnalat în zonă. Descoperire și cercetare: Vicu Merlan, 2004. Ciortești - Dealul Cerului Pe Dealul Cerului dintre Dolhești "Valea lui Crăciun" și Ciortesti, la o altitudine de 350 m, pe un platou cvasiplan, au fost descoperite așchii din silex de Prut de culoare cenușii - albe , cu urme de patină. Acestea aparțin Paleoliticului superior. Descoperire și cercetare: Vicu Merlan, 2010. Rotăria – Dealul La Hârtie În partea de nord a satului Rotăria, în apropierea pădurii seculare, au fost descoperite câteva piese din silex de Prut aparținând paleoliticului superior de tip La Gravette. O piesă (gratoar) era retușat pronunțat pe partea activă convexă, păstrând evident bulbul de percuție. Descoperire și cercetare: Vicu Merlan, 2008. III. 1. b. Neolitic - Eneolitic Pârâul Coropceni (I) În partea de est a satului Coropceni, pe terasele înalte din dreapta pârâului Coropceni, pe un monticul cu altitudinea de peste 150 m altitudine, în grădina lui Olteanu Marcel, au fost descoperite fragmente ceramice roșietice și cenușii, un gratoar de silex de Prut pe așchie și chirpic de la locuințe, aparținând civilizației Cucuteni A3. Descoperire Vicu Merlan, 2009. Rotăria „ Tarlaua lui Balan” Pe interfluviul, din sudul satului Rotăria, între pârâul Crasna și pârâul temporar din stânga interfluviului s-a descoperit fragmente ceramice, chirpic de locuințe, fusaiole și silexuri de provienență Cucuteni și geto-dacice de sec. IV-III î.H. Descoperire de Bălan I., Bălan Stela 2004, Cercetare Vicu Merlan 2008. 51

Pagina 14

Vicu Merlan, Maricica Grigoriu Râșniță de mână din gresie dură descoperită pe Dealul Runc - Rotăria Situl arheologic Rotăria Raport arheologic pe anul 2008 Punct: Pe Runc Cod sit: 162942.01 Obiectivul cercetării a fost salvarea locuinței L1 aflată în perimetrul alunecărilor de teren din sectorul sudic al sitului eneolitic. Realizări: săparea integrală a SI, identificarea și demontarea locuințelor LI și LII cu anexa acesteia din urmă. Descoperirea unei gropi menajere (G1) și excavarea sistematică a umpluturii acesteia. Identificarea unui nou nivel arheologic din epoca bronzului (Cultura Monteoru). Situl arheologic Rotăria „Pe Runc” se află la 1 km N de satul Rotăria din comuna Ciortești, jud. Iași. Satul este amplasat în bazinul superior al pârâului Crasna, iar situl arheologic în apropierea izvoarelor din amonte. Geografic localitatea Rotăria se află pe latura estică a Podișului Central Moldovenesc, secționat în acest sector de pârâul Crasna și afluenții acestuia. 52

Pagina 15

Monografia comunei Ciortești Piese arheologice din colecția artistului Ion Balan din Rotăria Din punct de vedere geografic, situl este amplasat pe un promontoriu (interfluviu), încadrat la V de pârâul Crasna iar la E de un afluent de dreapta al acestuia. Imediat la baza promontoriului pe flancul drept, are loc confluența afluentului de dreapta cu pârâul Crasna. Promontoriul este impozant, fiind printre cele mai stabile locuri din zonă. Totuși pe versantul vestic, sudic și nord-estic prezintă alunecări, unele reactivate în vara anului 2008. Față de albia majoră a pârâului Crasna, situată la baza promontoriului, pe latura de V și S, care înregistrează cca. 280m altitudine, platoul superior al sitului arheologic ajunge la peste 330 m. Habitatul eneolitic a fost identificat cu precădere pe botul dealului (promontoriului) care în amonte urcă până la peste 400 m în Dealul Covasnei. Geologic sub nivelul arheologic se găsește un strat de loess nisipos, iar sub acesta urmează straturi nisipoase sarmațiene cu o vechime mai mare de 10 mil. ani. Expunerea sudică a promontoriului a asigurat populațiilor preistorice, ce au locuit acest habitat, condiții propice pentru închegarea unei comunități stabile, fapt dovedit și de bogăția de artefacte descoperite până acum Pentru a salva restul de locuință eneolitică (L1) din perimeterul alunecărilor de teren a fost trasată o S1, pe direcția N-S cu 20 m lungime și 2 m lățime. Pe lungimea SI au apărut chirpici de la două locuințe cucuteniene și de la o anexă, iar în partea de NE o groapă menajeră (G1). Locuința nr.1 (L1) A fost surprinsă între m. 1 și m. 4, fiind parțial distrusă pe latura nord-estică, de alunecările de teren și fostul drum de coastă. Locuința continuă și înafara secțiunii spre SV și NNE.. Căzăturile de perete sunt bine arse, fiind de culoare cărămizie, uneori de un roșu aprins, dar s-au găsit și resturi de culoare neagră-cenușie, ușor friabil. Unele bucăți erau mari de peste 20 cm, având în compoziție paie și pleavă (pot fi văzute amprentele acestora). Locuința avea o formă aproximativ dreptunghiulară fiind orientată spre direcția NE-SV cu fața spre sud. Față de nivelul general la m. 3 se prezintă ca o ușoară bombare, după care coboară spre S și N. Unii chirpici prezintă urme de fățuială, având amprente de degete, nuiele și pari. În perimetru L1 s-au găsit puține fragmente ceramice de calitate mediocră, fără pictură. 53