Document
◉ MONOGRAFIA COMUNEI CIORTESTI PARTEA a III a
Fișierul original pe site-ul primăriei
PDF · 11,7 MB · modificat pe site: 08.12.2021
Pagina sursă
Cum citez acest document
Document, „◉ MONOGRAFIA COMUNEI CIORTESTI PARTEA a III a”, Comuna Ciortești, jud. Iași. Sursa: http://www.primariaciortesti.ro/doc/Monografia/MONOGRAFIA COMUNEI CIORTESTI PARTEA a III-a.pdf (arhivat pe acte-primarii.ro: https://acte-primarii.ro/iasi/ciortesti/72574-monografia-comunei-ciortesti-partea-a-iii-a, 07.11.2026)
Textul afișat a fost obținut prin recunoaștere automată (OCR) și poate conține greșeli. Documentul oficial este fișierul publicat de primărie.
Semnalează o problemă (text greșit, date personale, document scos de primărie)
Pagina 1
Monografia comunei Ciortești
II. 7. Solurile
Studiu pedologic al teritoriului comunei Ciortești
Caracteristica învelișului de sol o constituie predominarea molisolurilor, iar
suprafețe mai mici ocupă argiluvisolurile (în zona mai înaltă din partea centrală și de
V). Solurile hidromorfe neevoluate se întâlnesc pe șesul văilor.
Principalii factori care au dus la formarea acestor soluri sunt:
Relieful este unul din principalii factori care a contribuit la formarea și
păstrarea lor influențând în mare măsură asupra repartiției spațiale a precipitațiilor,
temperaturii, vegetației, rocilor de solidificare, eroziunii etc.
Datorită fragmentării și diversității formelor de relief care se întâlnesc (culmi,
versanți cu diferite înclinări afectați de procese de pantă, văi înguste) atât topoclimatul
cât și solurile sunt diferite.
Solurile de pe versanți au o evoluție mai înceată decât cele de pe culmi din
cauza drenajului extern mai rapid și cel intern mai redus. Datorită înclinării versanților
gradul de eroziune este mai mic aici decât pe culmi unde solurile au un profil normal.
Tot pe versanți întâlnim și asociații de soluri.
Pe șesuri întâlnim soluri aluviale și lăcoviști mlăștinoase.
Vegetația acționând combinat cu ceilalți factori, a influențat în timp prin
microclimatul pe care l-a creat precum și prin directa ei prezentă. Prin toate formele ei
micșorează considerabil efectul eroziunii, regularizează scurgerea de suprafață,
micșorează acțiunea insolației și a vântului, favorizează formarea structurii solului,
îmbogățește solul cu elemente fertilizante și stabilizează procesele în pantă.
Clima influențează prin elementele sale de temperaturi, precipitații, vânturi și
topoclimate.
Rocile de solidificare sunt reprezentate prin depozite sarmațiene și quaternare
cu un conținut ridicat de CaCO3, precum cele ale luturilor, marnelor, nisipurilor și
depozitelor fluviatile.
În funcție de aceste roci (cu permeabilități diferite și carbonați) s-au delimitat
soluri cu levigare slabă până la puternică, cu humus mai mult sau mai puțin, cu
gleizare.
Stratigrafie pedologică
Textura în orizontul superior a determinat delimitarea unor varietăți de soluri
ce au textura la suprafață de la nisipo-lutoasă până la argilo-lutoasă. Textura va
determina în parte și modul de afânare, a măsurilor agrotehnice și administrarea
îngrășămintelor chimice și organice. Cernoziomul care ocupă partea inferioară a
versanților văii Crasnei s-au format pe luturi (loess). Cernoziomurile cambice ocupă
partea mijlocie și superioară a versanților văii torentului temporar de la sud de satul
Ciortești ș.a. Acumularea de humus este aproape tot atât de intensă ca și la
cernoziomuri dar levigarea și alterarea sunt ceva mai intense, iar profilul
39
Pagina 2
Vicu Merlan, Maricica Grigoriu
cernoziomului cambic este bogat în neoformațiuni biogene.
Cernoziomurile și cernoziomurile cambice sunt solurile cele mai fertile.
Bioacumularea este relativ intensă, în alcătuirea humusului predominând acizii
huminici. În partea superioară, pe profil, se întâlnesc formațiuni biogene.
Neoformațiuni de carbonat de calciu apar în orizontul Cca sau C.
Sub aspectul fertilității, solurile cenușii se află sub nivelul de favorabilitate al
cernoziomurilor.
Solul brun argiloiluvial este răspândit pe reliefurile cele mai înalte: Dealul
Crasnei, Dealul Cetățuiei, Dealul Romanului ș.a.
Bioacumularea este puțin intensă, humusul este alcătuit din acizi humici cât și
fulvici. Climatul fiind mai umed, alterarea este mai intensă rezultând cantități apreciabile de argilă, are loc migrarea parțială a coloizilor minerali (argilă și oxizi și
hidroxizi de fier), s-a format un orizont Bt.
Orizontul solurilor brune argiloiluviale prezintă o nuanță gălbuie cu
neoformațiuni de oxizi și hidroxizi de fier hidratați sub formă de pete sub fețele
elementelor structurale.
Din punct de vedere al fertilității solurile brune argiloase se află sub nivelul
solurilor cenușii.
La solurile de pe șes întâlnim următoarele procese pedogenetice:
1. carbonatarea se întâlnește la solurile de pe șesuri unde rocile de solidificare
au un conținut ridicat de carbonați. Datorită faptului că solurile sunt la începutul
evoluției lor, carbonații de calciu și magneziu au suferit un proces de levigare.
Carbonatarea va determina formarea unor soluri cu pH slab până la moderat alcalin.
2. lăcoviștirea și gleizarea se petrec în prezența continuu sau prelungită de apă
stagnantă în cea mai mare parte a profilului, datorită apei freatice sau a acumulării
apei din precipitații ori scurgeri de pe versanți pe un strat impermeabil. Se evidențiază
la solurile de pe șesul Crasnei și Vasluiețului.
Apa freatică aproape de suprafață, drenajul extern, argilozitatea unor soluri și
băltirile îngreunează lucrările agrotehnice. De aceea solurile necesită un ansamblu de
lucrări hidroameliorative.
Microrelieful de alunecări
Alunecările de teren împreună cu eroziunea areolară și liniară micșorează
potențialul economic al unor terenuri sau le scot complet din categoria terenurilor
agricole.
În producerea alunecărilor este obligatorie prezența apei.
Alunecările în valuri sunt cele mai răspândite dezvoltându-se în condițiile
versanților care secționează complexul sarmatic format din alternanța de roci
permeabile și impermeabile.
Deluviul de alunecare format dintr-un amestec de luturi, argile, marne, nisipuri
etc. are grosimi ce depășesc 5 m. Prezintă o suprafață de fragmentare sub formă de
valuri sau trepte proeminente cu altitudine variabilă (între 0,5 și 2 m) și mici
depresiuni, uneori umede.
Alunecările în valuri se întâlnesc în cadrul alunecărilor stabilizate iar
alunecările în trepte se întâlnesc în cadrul alunecărilor active (Șerbești, Ciortești,
Deleni, Coropceni). Neuniformitatea suprafeței versanților face ca scurgerea
superficială să fie micșorată.
Litologia depozitelor de suprafață
Depozitele aluviale se aștern peste argilele sarmațiene impermeabile.
Aluviunile sunt alcătuite din pietrișuri mărunte și nisipuri grosiere la partea inferioară,
urmate de nisipuri medii și fine, apoi de argile nisipoase.
40
Pagina 3
Monografia comunei Ciortești
Alunecări de teren în trepte
Aceste depozite conțin o pânză acviferă protejată de o pătură de argile cenușii
impermeabile care o separă de apele mlaștinilor existente în luncile pârâurilor.
Grosimea depozitelor holocene este de 2-4 m pe șesurile pârâurilor comunale.
În condițiile alcătuirii geologice menționate, rocile de solidificare sunt:
Alunecări de teren - Coropceni
Influența antropică
Pe măsura extinderii și intensificării agriculturii omul a influențat fie în mod
pozitiv procesele de solidificare și evoluție a solurilor fie în mod negativ, la care
adăugăm evoluția factorilor naturali.
Ca influență negativă exercitată de om în cea mai mare măsură este
accelerarea eroziunii solurilor prin aplicarea unor lucrări agricole în mod irațional ca:
nerespectarea regulilor agrotehnice antierozionale, trasarea necorespunzătoare a
drumurilor de exploatare, îndepărtarea abuzivă a vegetației ierboase cu rol de
protecție și conservare a solului, pășunat necorespunzător etc. care au dus în final la
accelerarea eroziunii de suprafață, a eroziunii torențiale și a alunecărilor de teren.
41
Pagina 4
Vicu Merlan, Maricica Grigoriu
Exemple de influență negativă a omului se pot observa pe pășunile de pe
majoritatea versanților, care în prezent sunt slab acoperiți cu vegetație ierboasă.
Printre lucrările ce se aplicau pentru conservarea și ridicarea fertilității solului
amintim:
– pe tot teritoriul fostelor CAP-uri se aplicau o serie de lucrări agroameliorative ca: arături numai pe linia curbei de nivel, arături cu răsturnarea brazdei
în aval; pe unele suprafețe s-au executat scarificări;
– pentru îmbunătățirea însușirilor hidrofizice ale solului, terenurile plantate cu
viță-de-vie și pomi fructiferi au fost desfundate;
– pe șesul luncilor, pentru scoaterea terenului de sub influența apelor freatice
care sunt aproape de suprafață și a inundațiilor s-au executat lucrări de desecare,
drenuri îngropate și nivelări.
Pentru stabilirea alunecărilor active, care au o mare răspândire pe versanții
pârâurilor Coropceni și Ciortești, s-au plantat suprafețe mari cu salcâm.
Evenimente naturale ce au influențat cursul firesc al oamnilor locului, notate pe
unele cărți religioase de la schitul Crăsnița
Din vol. IV al lucrării “Surte și izvoade” scris de Gh. Ghibănescu la 1924,
aflăm, din notițele de pe unele cărți bisericești de la Schitul Crăsnița următoarele:
- În postul Sfântului Petru din anul 1730 a fost un mare cutremur ce a
dărmat multe case;
- Între 1730 și 1734 a fost văzută pe cer o cometă (stea cu coadă), ce ar fi
cauzat o boală rea la vaci, ce nu se mai pomenise până atunci, au murit
aproape toți stupii de albine;
- În anul 1735 a fost o mare invazie de lăcuste.
- La 1738 a fost o iarnă cumplită, când au murit multe oi de foame,
ajungând căpița de fân la 2 lei, iar vara a fost o secetă mare de “se mânca
om pe om”…
- Pe 16 iunie 1738 a fost o eclipsă totală de soare.
(Ghibănescu IV, !924, p. 317-320)
II. 8. Rezervații și monumente protejate
Pe teritoriul comunei Ciortești sunt câteva locuri, care prin ineditul lor, trebuie
a fi incluse în categoria rezervațiilor și monumentelor protejate:
1 siturile arheologice enumerate la capitolul „Evoluția habitatului uman
din preistorie până în secolul al XVIII-lea“; unele dintre ele sunt încadrate în categoria
șantierelor protejate și cercetate sistematic: situl eneolitic de la Rotăria (5500 de ani);
2 bisericile din satele comunei;
3 pădurea seculară de fagi și goruni din Dealul Crasna și Dealul
Cetățuiei;
4 flora spontană din dealurile Cerului, Romanului, Dumbravii etc.
(siminoc, țintaură, Iarba Sf. Ioan, Ciuboțica Cucului, năpraznic, etc.);
5 ape minerale de pe Crasna (Izvorul Rece);
6 izvorul sulfuros al Crăsniței;
7 ivirile la zi ale straturilor geologice (placa de calcar oolitic din centrul
satului Coropceni de lângă școală, etc.;
8 flora și fauna rară din pădurile înconjurătoare și din zona de șes;
9 stejarii seculari din pădurile învecinate;
10 plopul multisecular de la sud de cătunul Crasna, care are peste 200 de
ani, fiind cuprins abia de 5 persoane.
42
Pagina 5
Monografia comunei Ciortești
II. 9. Turismul
Pitorescul peisajului din acest colț al Moldovei, mărinimia moldoveanului au
fost remarcate din cele mai vechi timpuri de toți oaspeți ce au traversat sau au poposit
aceste locuri.
Astăzi singurul popas turistic funcționabil al comunei este cel de la șoseaua
națională Iași-Vaslui, transformat și modernizat din birourile fostului SMT Ciortești.
Popasul înființat în 1998 de către Panțâru Gabriel denumit Pensiunea ,,Hanul
Florilor”, are în componență un restaurant modern, și locuri de cazare, unde călătorii
pot servi masa sau înnopta la orice oră, indiferent de anotimp.
Pensiunea – restaurant “Hanul Florilor”
La ieșire din localitatea Coropceni, pe partea stângă a șoselei Iași-Vaslui, a
fost înființat un restaurant modern, ce aparține lui Claudiu Duluță, care însă nu are
locuri de cazare.
Restaurantul de la ieșirea din satul Coropceni
Zona colinară a comunei dispune și de un important potențial turistic natural,
reprezentat de fondul silvic secular din partea de N, NE, de diversitatea elementelor
de peisaj, bogăția coloristică a pădurilor, livezilor, viilor, grădinilor, câmpurilor etc.
43
Pagina 6
Vicu Merlan, Maricica Grigoriu
II. 10. Toponimice și antroponimice
În lipsa unor documente istorice toponimele sunt singurele dovezi ale existenței
într-un habitat a unei comunități sau a unei persoane. Astfel, denumirea unui loc poate
păstra o uzanță veche, fără logică de multe ori, datorându-se în special scurgerii
timpului și prin urmare al dispariției din memoria colectivă locală (Deleni, Șerbești).
Antroponimele (nume de persoane) dăinuiesc de cele mai multe ori ca nume de moșii,
de sate (Ciortești, de la boierul Ciortea), văi, dealuri. Toponimia atribuită unor locuri
din sat poate fi legată de evoluția istorică a acestuia, de unele momente care au marcat
conștiința colectivității, de vitejia unor eroi etc. (BUTNARU 2007, 11).
Nume de persoane
Ursu, Lupu, Vulpe, Iepure etc. sunt nume provenite de la animalele respective.
Codreanu este denumire dată celui care a venit din codru, Scafariu vine de la „scafă“
(strachină, căuș), Grecu, Tătaru, Rusu provin de la specificul național, Condurachi din
grecescul „condur“ (pantof). Jitaru era proprietarul unui teren cultivat iar Vieru era
îngrijitorul viei; Levinte este pluralul lui „levent“ (om viteaz, voinic); Borș, Dobă,
Ungureanu spun de la sine semnificația numelui. (IORDAN 1983, 135-141).
II. 11. Răspândirea habitatelor
contemporane în comuna Ciortești
Privind harta comunei Ciortești constatăm că majoritatea localităților sunt
situate pe aliniamentul marginal al coastei Iașului și în lunca și primele terase ale
Crasnei și Vasluiețului (Coropceni, Ciortești, Deleni, Șerbești, Rotăria și Crasna).
Răspândirea habitatului pe cele două versante ale culmii dealurilor amintite (E
și V) este legată de latura economică și comercială, iar pentru partea estică loc de
refugiu și adăpost față de necontenitele invazii barbare: tătărăști, turcești, poloneze
etc. dar și din necesitățile economice legate de vânat, lemn de foc și construcții,
pășunat ș.a.).
Satul Șerbești - iarna
Repartizat pe zone, densitatea populației se prezintă astfel:
– aliniamentul văii Vasluiețului: 82 locuitori/km2;
– aliniamentul estic de pe valea Crasnei: sub 60 locuitori/km2.
Ocupația principală a localnicilor din satele comunei Ciortești este agricultura.
44
Pagina 7
Monografia comunei Ciortești
Structura generală a satelor este de tip răsfirat, cu o textură neregulată. Unele
sate (luate prin cumul) au un aspect polinuclear (Ciortești și Coropceni). Vechile
îndeletniciri din perioada anterioară evenimentelor din 1989 precum pescuitul,
ocupațiile pomi-viticole, meșteșugurile artizanale, cultura tutunului, unitățile agrozootehnice (Coropceni, Șerbești, Ciortești etc.) au dispărut sau sunt în curs de
dispariție.
Satele mai noi precum Rotăria, au o structură răsfirată cu o textură regulată
(geometrică).
II. 12. Vetrele satelor depresionare
Vetrele așezărilor arealului comunei Ciortești se caracterizează printr–o
răspândire foarte risipită. De aceea vom întâlni atât cătune (Crasna) care au
fost formate în unele momente de restriște atunci când populația urmărea să se
refugieze din calea cotropitorilor străini, dar și așezări răzeșești ce au permis
formarea de vetre noi (Șerbești, Ciortești și Coropceni).
Tendința de adunare a satelor s-a manifestat în diverse momente ca urmare a
unor conjuncturi circumstanțiale fiind condiționate de relief, apă și calitatea solurilor.
Prin dispariția formelor de devălmășie și prin reglementarea proprietăților asupra
pădurilor s-au creat premise pentru îndesirea gospodăriilor în vetre răzeșești.
Satul Rotăria
Prin fragmentarea naturală a teritoriului, prin izolarea așezărilor, prin regresul
economic agrar și prin presiunea demografică asupra cătunelor s-au întrunit condiții
pentru formarea de așezări de tip adunat (Ciortești-Deleni).
Tipul cel mai frecvent de așezare după fizionomie este cel răsfirat, iar tendința
de adunare este modestă și prezintă trăsăturile principale ale așezărilor răsfirate:
gospodării cu răspândire neuniformă, trama ulițelor neregulată etc. Cu tendințe spre
tipul liniar, dar parțial, sunt satele Deleni și Coropceni.
În privința diferenței dintre sat și cătun ca număr de locuitori nu există un
criteriu de separare bine precizat.
Moșiile boierești au folosit hotarele pentru delimitarea „din zare în zare“, sau
„de la pârâu până în zare“. (POGHIRC 1972, 155-170). Vetrele așezărilor au ținut
seama și de răspândirea lor pe formele de relief, de frecvența mare a „zărilor“, de
accesul la apă, prezența pădurilor etc.
O altă caracteristică este cea a vetrelor duble, de o parte și de alta a văilor,
separate de șesul unui pârâu (Rotăria, Coropceni, Ciortești, Șerbești).
45
Pagina 8
Vicu Merlan, Maricica Grigoriu
II. 13. Căile de comunicații
Cel mai important drum asfaltat ce traversează comuna Ciortești este
reprezentat de șoseaua națională Iași-Vaslui (DN 24), ce se întinde pe o lungime de
circa 10 km, fiind bine întreținut.
Drum asfaltat parțial există între Coropceni și Ciortești (care necesită reparații
urgente).
Drumuri pietruite: fostul SMT Ciortești-Șerbești, Ciortești-Crasna-Rotăria,
Ciortești-Deleni, Rotăria-Crasna-Răducăneni, Ciortești-fostul SMA(cu o porțiune
asfaltată) .
46
Pagina 9
Monografia comunei Ciortești
Drum pietruit Ciortești - Deleni
Drumuri de pământ: Coropceni-Rotăria, Ciortești-Rotăria, Șerbești-Dolhești,
Ciortești-Șerbești s.a.
Comuna dispune de peste 50 km drumuri, din care circa 15 km asfaltate, 20
pietruite și 15 km de pământ, fără a lua în calcul străzile pietruite în ultimii ani din
intavilanul comunal.
Șoseaua Iași – Vaslui prin Coropceni
47
Pagina 10
Vicu Merlan, Maricica Grigoriu
Comuna comunică cu exteriorul prin drumul național Iași-Vaslui, prin
drumurile comunale Crasna-Răducăneni, Ciortești-Dolhești, Șerbești-Brădicești,
Șerbești-Chircești s.a. Transportul spre localitățile din jur se face prin cele două
drumuri importante: Iași-Vaslui și Iași-Huși prin Ciortești-Dolhești de mijloace de
transport (microbuze, autobuze), inclusiv spre orașele Iași, Bârlad, Vaslui, ce
traverseză comuna.
Șosea pietruită SMA - Șerbești
Drum de pământ Deleni - SMA
Organizarea circulației și a transporturilor
Localitățile rurale nu pun probleme deosebite privind circulația în intravilan,
acestea având în general suprafețe mici.
Specificul localităților rurale, cu mici excepții, prezintă amplasamente pe
terenuri cu pante moderate, ceea ce face ca transportul să nu fie dificil. Trama stradală
în majoritatea cazurilor este suficientă. În schimb unele drumuri sunt greu circulabile
mai ales iarna.
48
Pagina 11
Monografia comunei Ciortești
II. 14. Poșta
De-a lungul timpului mesajele și corespondența civilă și militară erau
deplasate cu ajutorul cailor prin intermediul serviciilor de curieri și a poștalioanelor.
Pentru traseul Crasna-Vaslui-Iași erau rezervați un număr de cai, ce aveau un centru la
Codăești.
Factori poștali: Neculai Olga - Ciortești, Chirilă Miluță – Deleni – Șerbești,
Achiței Constantin – Coropceni, Rotăra, Crasna.
Sediul poștei din Ciortești
49
Pagina 12
Capitolul III
Pagina 13
Monografia comunei Ciortești
III. 1. Evoluția habitatului uman din
preistorie până în secolul al XVIII-lea
III. 1. a. Paleolitic
Șerbești – Dealul Cetățuiei
În partea se sud – est a satului Șerbești, la hotarul cu satul Brădicești, pe platoul din
Dealul Cetățuiei, s-au descoperit pe o suprafață de circa 0,5 ha, arme și unelte din
silex patinat ce datează din paleoliticul superior (peste 12.000 de ani). Au fost găsite
numeroase așchii, gratoare retușate, lame cu creastă a crete, lame retușate, burine,
răzuitoare, nuclee refolosite sau epuizate etc. Silexul a fost procurat de comunitatea
paleolitică din albia Prutului, de la peste 20 km spre est, deoarece astfel de zăcământ
de materie primă nu este semnalat în zonă.
Descoperire și cercetare: Vicu Merlan, 2004.
Ciortești - Dealul Cerului
Pe Dealul Cerului dintre Dolhești "Valea lui Crăciun" și Ciortesti, la o
altitudine de 350 m, pe un platou cvasiplan, au fost descoperite așchii din silex de Prut
de culoare cenușii - albe , cu urme de patină. Acestea aparțin Paleoliticului superior.
Descoperire și cercetare: Vicu Merlan, 2010.
Rotăria – Dealul La Hârtie
În partea de nord a satului Rotăria, în apropierea pădurii seculare, au fost
descoperite câteva piese din silex de Prut aparținând paleoliticului superior de tip La
Gravette. O piesă (gratoar) era retușat pronunțat pe partea activă convexă, păstrând
evident bulbul de percuție.
Descoperire și cercetare: Vicu Merlan, 2008.
III. 1. b. Neolitic - Eneolitic
Pârâul Coropceni (I)
În partea de est a satului Coropceni, pe terasele înalte din dreapta pârâului
Coropceni, pe un monticul cu altitudinea de peste 150 m altitudine, în grădina lui
Olteanu Marcel, au fost descoperite fragmente ceramice roșietice și cenușii, un gratoar
de silex de Prut pe așchie și chirpic de la locuințe, aparținând civilizației Cucuteni A3.
Descoperire Vicu Merlan, 2009.
Rotăria „ Tarlaua lui Balan”
Pe interfluviul, din sudul satului Rotăria, între pârâul Crasna și pârâul temporar
din stânga interfluviului s-a descoperit fragmente ceramice, chirpic de locuințe,
fusaiole și silexuri de provienență Cucuteni și geto-dacice de sec. IV-III î.H.
Descoperire de Bălan I., Bălan Stela 2004, Cercetare Vicu Merlan 2008.
51
Pagina 14
Vicu Merlan, Maricica Grigoriu
Râșniță de mână din gresie dură descoperită pe Dealul Runc - Rotăria
Situl arheologic Rotăria
Raport arheologic pe anul 2008
Punct: Pe Runc
Cod sit: 162942.01
Obiectivul cercetării a fost salvarea locuinței L1 aflată în perimetrul
alunecărilor de teren din sectorul sudic al sitului eneolitic.
Realizări: săparea integrală a SI, identificarea și demontarea locuințelor LI și
LII cu anexa acesteia din urmă. Descoperirea unei gropi menajere (G1) și excavarea
sistematică a umpluturii acesteia. Identificarea unui nou nivel arheologic din epoca
bronzului (Cultura Monteoru).
Situl arheologic Rotăria „Pe Runc” se află la 1 km N de satul Rotăria din
comuna Ciortești, jud. Iași. Satul este amplasat în bazinul superior al pârâului Crasna,
iar situl arheologic în apropierea izvoarelor din amonte. Geografic localitatea Rotăria
se află pe latura estică a Podișului Central Moldovenesc, secționat în acest sector de
pârâul Crasna și afluenții acestuia.
52
Pagina 15
Monografia comunei Ciortești
Piese arheologice din colecția artistului Ion Balan din Rotăria
Din punct de vedere geografic, situl este amplasat pe un promontoriu
(interfluviu), încadrat la V de pârâul Crasna iar la E de un afluent de dreapta al
acestuia. Imediat la baza promontoriului pe flancul drept, are loc confluența
afluentului de dreapta cu pârâul Crasna. Promontoriul este impozant, fiind printre cele
mai stabile locuri din zonă. Totuși pe versantul vestic, sudic și nord-estic prezintă
alunecări, unele reactivate în vara anului 2008. Față de albia majoră a pârâului Crasna,
situată la baza promontoriului, pe latura de V și S, care înregistrează cca. 280m
altitudine, platoul superior al sitului arheologic ajunge la peste 330 m. Habitatul
eneolitic a fost identificat cu precădere pe botul dealului (promontoriului) care în
amonte urcă până la peste 400 m în Dealul Covasnei. Geologic sub nivelul arheologic
se găsește un strat de loess nisipos, iar sub acesta urmează straturi nisipoase
sarmațiene cu o vechime mai mare de 10 mil. ani. Expunerea sudică a promontoriului
a asigurat populațiilor preistorice, ce au locuit acest habitat, condiții propice pentru
închegarea unei comunități stabile, fapt dovedit și de bogăția de artefacte descoperite
până acum Pentru a salva restul de locuință eneolitică (L1) din perimeterul
alunecărilor de teren a fost trasată o S1, pe direcția N-S cu 20 m lungime și 2 m
lățime. Pe lungimea SI au apărut chirpici de la două locuințe cucuteniene și de la o
anexă, iar în partea de NE o groapă menajeră (G1).
Locuința nr.1 (L1)
A fost surprinsă între m. 1 și m. 4, fiind parțial distrusă pe latura nord-estică, de
alunecările de teren și fostul drum de coastă. Locuința continuă și înafara secțiunii
spre SV și NNE..
Căzăturile de perete sunt bine arse, fiind de culoare cărămizie, uneori de un
roșu aprins, dar s-au găsit și resturi de culoare neagră-cenușie, ușor friabil. Unele
bucăți erau mari de peste 20 cm, având în compoziție paie și pleavă (pot fi văzute
amprentele acestora). Locuința avea o formă aproximativ dreptunghiulară fiind
orientată spre direcția NE-SV cu fața spre sud. Față de nivelul general la m. 3 se
prezintă ca o ușoară bombare, după care coboară spre S și N. Unii chirpici prezintă
urme de fățuială, având amprente de degete, nuiele și pari. În perimetru L1 s-au găsit
puține fragmente ceramice de calitate mediocră, fără pictură.
53