Document

◉ MONOGRAFIA COMUNEI CIORTESTI PARTEA a II a

Tip
Document
Pe site-ul primăriei
◉ MONOGRAFIA COMUNEI CIORTESTI PARTEA a II-a.pdf
Emitent
Comuna Ciortești, jud. Iași
Pagini
15
Pagina sursă
Cum citez acest document

Document, „◉ MONOGRAFIA COMUNEI CIORTESTI PARTEA a II a”, Comuna Ciortești, jud. Iași. Sursa: http://www.primariaciortesti.ro/doc/Monografia/MONOGRAFIA COMUNEI CIORTESTI PARTEA a II-a.pdf (arhivat pe acte-primarii.ro: https://acte-primarii.ro/iasi/ciortesti/72573-monografia-comunei-ciortesti-partea-a-ii-a, 07.11.2026)

Fișier creat
04.07.2016
Arhivat
07.11.2026

Semnalează o problemă (text greșit, date personale, document scos de primărie)

Pagina 1

Vicu Merlan, Maricica Grigoriu - Pârâul Ciortești a secționat aluvionarul din luncă ajungând la - 4 m diferența între talvegul pârâului și nivelul general al albiei majore. Lățimea albiei minore este de circa 10-15 m, iar a albiei majore de circa1 km (aval). - Dealul Cerului - spre Dolhești alunecări de teren, spre vest (Șerbești) apare la zi nisipuri sarmațiene.În acest sector se mai văd vechile terasări din timpul fostului C A P. unde era cultivată vița-de-vie. La est de sat sunt alunecări de teren, în trepte, cu forme geomorfologice specifice: poduri, terase, lacuri, etc. - O cornișă de desprindere cu o mica deplasare de teren se poate vedea și în apropierea bisericii din Șerbești, în grădina unui cetățean. - Părăul Șerbești traversează satul de la est la vest, cu albie pronunțată mai ales în sectorul mijlociu. - Vegetație de cătină albă plantata pe alunecările de teren din estul satului. - Părăul Ciortești are o direcție N - S, iar după confluența cu părăul Șerbești, se îndreaptă spre sud - vest și se varsă în părăul Vasluiului. - La confluența pârâurilor Șerbești cu Ciortești, a fost construit un baraj de acumulare din pământ înainte de 1990. Astăzi este colmatat și înierbat cu vegetație hidrofilă. II. 4. Caracteristici climatice Poziția latitudinală, circulația generală a atmosferei, depărtarea față de Oceanul Planetar etc. sunt premise în determinarea condițiilor climatice a acestei zone a Moldovei. Circulația generală a aerului este ghidată de sistemul baric generat de anticiclonul subtropical al Azorelor, de anticiclonul termic de iarnă al Europei, de anticiclonul scandinavo-groenlandez, apoi de ciclonii termodinamici ai Atlanticului de Nord, cicloni termici de iarnă și de vară dinspre Marea Mediterană și Africa, dinspre 24

Pagina 2

Monografia comunei Ciortești Asia Mică și depresiunea Aralo-Caspică. (GUGIUMAN 1959, 85). Comuna Ciortești este situată într-o zonă cu un climat temperat-continental cu ușoare nuanțe microclimatice locale (mai ales pe Valea Crasnei și Valea Vasluiețului). Temperatura medie anuală este de 8,5˚ C, dar se înregistrează o diferență de 1˚ de la o localitate la alta, datorită inversiunilor termice întâlnite cu precădere pe cursul celor doua văi (curenții de aer sunt direcționați pe culoarul acestor văi, mai ales iarna - crivățul siberian). Verile sunt călduroase și cu frecvente perioade de secetă. Temperaturile maxime urcă până la peste 40˚ C (iulie 2007). Dealul Morilor - Ciortești Adăpostul oferit de rama dealurilor înalte din jur asigură satelor precum Șerbești și Ciortești o dinamică moderată a aerului conferindu-le un microclimat mai blând față de cele două vai, în special Valea Crasnei. În general precipitațiile atmosferice au un caracter torențial (mai ales vara), oscilând între 250 și 800 mm, cu perioade de uscăciune și secetă. Luna cea mai ploioasă este iunie (cu ploi torențiale), iar cele mai puține precipitații sunt înregistrate în luna martie. Rareori ploile iau un caracter catastrofal. Pe teritoril comunei majoritatea ploilor sunt determinate de influențele atlantice din V, ajungând mult diminuate până în aceste regiuni. Ninsorile încep de obicei de la sfârșitul lui noiembrie și durează până la sfârșitul lui martie. Grosimea medie a stratului de zăpadă este de 40,5 cm., iar maxima poate ajunge până la 140 cm. Temperatura medie anuală a aerului are valori cuprinse între 9˚ C (în zona mai înaltă din partea de NE și partea centrală și 9,5˚ C (în partea de N și S), favorabilă principalelor plante ce se cultivă pe platourile înalte: grâu, porumb, orz, viță-de-vie, pomi fructiferi, floarea soarelui etc. Temperaturi minime absolute a căror valoare scade sub 0˚ C se înregistrează din a doua decadă a lunii septembrie, cel mai timpuriu și se pot prelungi până în ultima decadă a lunii mai. Bruma este un element dintre fenomenele meteorologice negative care produce pagube agriculturii. Se produce cu precădere pe fundul văilor Crasna ș.a. Suma medie a precipitațiilor anuale este de 511 mm pe Valea Vasluiețului și 580 mm în pădurile înalte ale Dealului Crasnei. În sezonul cald acestea au uneori un pronunțat caracter torențial, în special vara când se înregistrează averse de o intensitate deosebită. Cantitățile mari căzute în intervale scurte de timp provoacă inundații și eroziunea solului iar iarna înzăpeziri. 25

Pagina 3

Vicu Merlan, Maricica Grigoriu Dealul Cerului (iarna) spre Dolhești Precipitațiile înregistrează media anuală de 540 mm fiind neuniform repartizate în timpul anului (cele mai mari cantități fiind înregistrate în zona de pădure). Primăvara însumează în medie 135 mm, vara 190 mm iar toamna și iarna aproximativ câte 110 mm. (OBREJA, 1979, 11). Deși în timpul verii se realizează cea mai mare pluviozitate a anului, aceasta provine dintr-un număr redus de ploi cu intensitate mare, dar cu frecvente perioade secetoase. Iarna precipitațiile cad sub formă de zăpadă care se așterne relativ uniform, depunându-se mai ales în zonele dosite. Zăpada este mult spulberată pe platourile inferioare expuse vânturilor nordestice. Dintre fenomenele meteorologice negative amintim și seceta și grindina. Vânturile din această zonă se orientează în lungul văii Crasnei, Vasluiețului ș.a. Vânturile cu intensitate mai mare, atunci când sunt însoțite de ploi, dăunează culturilor de grâu când sunt ajunse la maturitate și plantațiilor de pomi. Prin forma de cuvetă prelungită a văii Crasneipe se impune o diferențiere topoclimatică și microclimatică. Astfel, putem identifica un microclimat al șesurilor, însă în zonele de amonte (la N de satul Rotăria) bariera nordică deluroasă și desimea pădurilor le asigură un microclimat de adăpost cu temperaturi temperate vara în timpul zilei, și ceva mai blânde față de șes, iarna. Forma de pâlnie a unor văi, cu un relief înalt în N și NV (peste 400 m) favorizează inversiuni termice, mai ales iarna, la obârșia pârâului Crasna. Inversiunile sunt dese și în timpul verii, noaptea, încât pe șes sunt înregistrate temperaturi mai scăzute decât pe relieful înalt din jur. Numărul mare al inversiunilor termice atrage și frecvența mare a brumelor, care apar aici mai timpuriu toamna și se prelungesc mai târziu primăvara. II. 4. a. Microclimatul platourilor superioare împădurite Acest tip de microclimat este întâlnit la o altitudine ce variază între 300 și 414 m, fiind poziționată în partea de N-NE a perimetrului studiat. Datorită altitudinii mari, temperatura medie anuală scade sub 8˚ C, iar prezența pădurii face ca temperatura verii să fie mai modestă. Precipitațiile sunt ceva mai bogate, apropiindu-se de 650 mm, acestea fiind atrase „magnetic“ de pădurile dese din jur, iar stratul de zăpadă se 26

Pagina 4

Monografia comunei Ciortești formează aici mai timpuriu, cu cel puțin o săptămână față de șes. Dinamica atmosferică este intensa cu predominarea vânturilor pe direcția N-S, dar în interiorul pădurii se atenuează foarte mult viteza vântului, îndeosebi vara. Umezeala aerului se menține peste 75% și în timpul verii, ceea ce creează un microclimat plăcut, reconfortant, puternic ozonat. Culmea împădurită a Dealului Cerului spre Dolhești II. 4. b. Microclimatul platourilor inferioare Microclimatul platourilor inferioare este frecvent întâlnit în sectorul mijlociu al comunei, bine însorite, îndeosebi cele de pe stânga văilor (cu orientare S-SE), dar altitudinea de peste 260 m fac ca temperatura medie anuală să scadă sub 9˚ C până aproape de 8˚ C. De remarcat însă, că frigul nu mai este la fel de sever ca în șes, deși platourile sunt expuse vânturilor dinspre N-E. Temperatura aerului vara este mai scăzută la altitudini mari datorită dinamicii atmosferice mult mai active în comparație cu zonele joase de șes. Brumele sunt mai puțin frecvente și apar mai târziu decât pe șes cu aproximativ o săptămână. Microclimatul platourilor inferioare este foarte favorabil viticulturii și viticulturii. (GUGIUMAN 1959, 113; DONISĂ, BOJOI și colab., 1988, 4). II. 4. c. Microclimatul versanților cu orientare sudică Un astfel de microclimat este specific flancului stâng al Văii Crasnei și văilor secundare din stânga pârâului Vasluieț. Versanții sunt bine însoriți, iar insolația intensă face ca temperatura solului să capete cele mai mari valori din perimetrul comunei. Baza acestor versanți este afectată de inversiunile termice ceea ce face ca în acest sector temperaturile să scadă cu un grad sau două sub valorile normale. Cantitatea de precipitații variază între 550-600 mm. Stratul de zăpadă se formează mai târziu și se topește cel mai devreme. Dinamica atmosferică este activă, dar acești versanți sunt adăpostiți față de vânturile dinspre NE. 27

Pagina 5

Vicu Merlan, Maricica Grigoriu II. 4. d. Microclimatul versanților cu orientare nord-estică Versanții nordici înclinați ai Dealului Roman, Dealului Cetățuiei, Dealului Viei s.a., favorizează apariția acestui tip de climat, unde însorirea este mai slabă, atât ca durată cât și ca intensitate. De aceea temperatura solului rămâne mult mai scăzută față de restul perimetrului, iar stratul de zăpadă se menține mai târziu primăvara, cu peste două săptămâni, îndeosebi în sectoarele împădurite. Temperatura medie anuală a aerului se menține sub 8˚ C, vara fiind mai răcoroasă și iarna mai friguroasă pe acești versanți. Precipitațiile sunt în jur de 600 mm, iar umezeala relativă este mai mare decât în restul arealului. Acest microclimat favorizează silvicultura și pomicultura, deși spre baza versanților, localnicii au cultivat loturi mici cu viță-de-vie. Dinamica atmosferică este intensă, cu predominanța vânturilor pe această direcție. II. 4. e. Microclimatul luncii paraurilor Crasnei si Vasluiet Culoarul depresionar al Văii Crasnei favorizează o circulație dinamică a maselor de aer, a curenților, pe o direcție aproximativa N-S, fapt ce permite ca în timpul iernii localitățile de pe această vale sa fie expuse periodic vânturilor aspre (crivățul) dinspre Frontul Baltic și cel Siberian, înregistrându-se cele mai mici valori termice în acest sector. Tot aici apar cele mai timpurii fenomene negative toamna (bruma, chiciura, înghețul etc.) și sunt înregistrate cele mai multe zile cu ceață și burniță. Atât pe Valea Crasnei și Valea Vasluiețului cât și pe văile afluenților de dreapta și de stânga, au loc din toamnă până în primăvară fenomene de inversiune termică, caracterizate prin temperaturi mai coborâte decât cele normale din perimetrul depresionar. II. 5 Rețeaua hidrografică II. 5. a. Subunități hidrogeologice (apele de adâncime) Pânze acvifere: – pânza Crasna-Bălătău; – pânza Crăsnița-Dolhești; – pânza Coropceni-Vasluieț; – pânza Cetățuia-Șerbești. Comuna Ciortești este caracterizată de existența câtorva subdiviziuni hidrogeologice: Platourile înalte, cu altitudini în jur de 350-414 m, din partea de NE, N, NV și E , cu facies nisipos în substrat, aparțin unei subunități foarte sărace în ape subterane de mică adâncime. Apariția unor izvoare la altitudinea de circa 300 m indică existența unei pânze de adâncime la această înălțime. Astfel de izvoare sunt semnalate la obârșia pârâurilor: Crasna, Coropceni, Șerbești, Crășnița. Platourile cu altitudini cuprinse între 200-300 m aparțin altei subunități în care se conturează importante pânze acvifere. Există cel puțin o pânză care este situată mult mai sus decât placa de calcar oolitic sarmațian, fiind pusă în evidență prin umezirea terenului, vegetație hidrofilă (podbal, pipirig etc.) și prin alunecări de teren. Cea mai importantă pânză subterană este situată sub nivelul plăcii de calcar oolitic (200 m) debutând cu numeroase izvoare care apar pe versantul drept al pârâului Vasluieț în apropierea școlii gimnaziale din Coropceni, la sud-est de satul Ciortești, în partea de nord-vest a Dealului Cerului, la nord-vest de satul Rotăria, în zona stânilor s.a. 28

Pagina 6

Monografia comunei Ciortești Șesul pârâurilor aparțin unei subunități distincte. Altitudinea joasă (sub 250 m), cu un facies nisipos și nisipo-argilos, permite acumularea unor rezerve de apă, dar care sunt greu de captat din cauza fineții granulometriei care fac ca circulația apei subterane să fie lentă. Apele subterane de șes sunt alimentate din versanți și din pârâurile aferente și afluenții acestora permanenți. Izvoarele minerale de la baza teraselor Crasnei se află la o altitudine de circa 50 m. Ivirile la zi ale acestor izvoare minerale demonstrează existența unei falii în această zonă, pe care ascensionează spre suprafață ape de mare adâncime. Fenomenul hidric este susținut și de „erupțiile“ vulcanului de apă care și-a făcut apariția la începutul secolului XX în albia majora marginala a pârâului Crasna din sudul satului Crasna, fenomen analog descoperirilor de la Gorban, Vinețești, Cozmești și Dolhești, județul Iași. Izvor ce își are obârșia de sub placa de calcar oolitic – la vest de Dealul Cerului Versanții văilor cu depozite deluviale, în special cele de alunecare, constituie o altă subunitate hidrologică. Aici sunt conturate pânze freatice locale, de mică importanță, alimentate din precipitații, scurgeri de pe versanți și din unele izvoare de pe coastă. Grosimea variabilă a sedimentelor deluviale și microrelieful accidentat al alunecărilor fac ca adâncimea acestor ape să varieze mult, ieșind frecvent la suprafață. Existența unor izvoare cu ape sulfuroase în zona izvoarelor Crăsniței este pusă pe seama frământărilor scoarței terestre din aceasta zona depresionară. II. 5. b. Apele de suprafață În general, apele de suprafață au un debit mic, mai ales în timpul verii, rareori depășind albia minoră cu ocazia unor averse torențiale, printr-o viitură viguroasă. 29

Pagina 7

Vicu Merlan, Maricica Grigoriu Bălțile se regăsesc doar în perimetrul albiei majore a pârâurilor, multe din ele secând vara sau în urma lucrărilor funciare executate în aceste sector. Sunt vechi cursuri („belciuge“) părăsite, meandre sau lucrări antropice adâncite, luate în stăpânire de ape sau în urma inundațiilor. Majoritatea bălților sunt colmatate sau înierbate cu vegetație hidrofilă (trestie, papură, pipirig ș.a.). Cele mai importante iazuri, construite prin anii 80, cu baraj semibetonat și deversare secundară controlată, printr-un „canal de fugă“ la nivelul superior: cel de pe Crasna, pe un afluent de stânga de la sud de cătunul Crasna, într-o fază de colmatare avansată, cel din sectorul inferior al pârâului Șerbești, în apropiere de șoseaua națională a Vasluiului s.a. În preajma fostului conac boieresc sunt doua iazuri, unul mic pe partea stângă a Crasnei și altul, construit cu fonduri europene de înv. Fl. Botez, cu o suprafață mai mare de 0, 25 ha, care deține un important fond piscicol. În trecut existau numeroase iazuri, astăzi cunoscându-se doar formele (modâlcile) barajelor de pământ înierbat și colmatate (la S de fostul conac al lui Michiu pe Crasna, pe cursul pârâului Vasluieț, la est de satul Coropceni, la sud de satul Ciortești s.a. Râul Crasna își are obârșia în pădurea înaltă a Dealului Crasna-Covasna, fiind alimentat de afluenți secundari de dreapta și de stânga până dincolo de fostul conac a lui Michiu, unde începe teritoriul comunei vecine Dolhești. După ce pornește repejor din pădurile înalte ale sectorului superior, după confluența cu pârăiaș Runcului, își formează o albie majoră propriu-zisă, cu o lățime depășind alocuri 20 m, unde își depune nisipurile aduse din amonte, formând mici belciuge și meandre dese, colmatate adeseori și de amestecul de vegetație hidrofilă, distruse însă cu prima viitură de proporții. Astfel la baza sitului arheologic din Rotăria Dealul Runcului, de pe partea stângă, confluează cu pârâul Runcul, care are un debit constat atât vara cât și primavara deoarece are un izvor puternic de coastă. Are o lungime maximă de 500 m. De sub placa de calcar sarmațian, apar câteva izvoare cu un debit semnificativ și constant la nord, nord-vest de satul Rotăria, care se direcționează pe un ax V-E pe o lungime de sub 400 m. Pârâul Coropceni la ieșire din sat Pârăiașele amintite deși sunt mici, pe timpul verii, mențin constant debitul Crasnei din sectorul superior. Până dincolo de fosta moșie a lui Michiu, apar sporadic izvoare blânde care seacă uneori vara, mai puțin cele din albia minoră a Crasnei, așa cum este izvorul amenajat de înv. Florin Botez, la 200 m de cătunul Crasna, din apropierea Plopului multisecular de la pod și cel denumit de localnici Izvorul Rece. 30

Pagina 8

Monografia comunei Ciortești Un afluent important al Crasnei este cel de la sud de cătunul Crasna, dincolo de interfluviul La Cer, pe valea ce pleacă din dreptul fostului schit de călugări. Pârăiașul are un curs de circa 1,5 km, confluând, după bararea cursului, cu Crasna în albia majoră a acesteia în dreptul sălcilor și a Izvorului Rece. De la izvoare până la vărsare la nord de localitatea Crasna-Vaslui, râul înregistrează o lungime de aproximativ 80 de km. Pârâul Vasluieț își are obărșia de la nord de satul Poieni, prin confluența cu pârâul Cărbunarul, adunându-și cei mai mulți afluenți de pe partea dreaptă și doar câțiva mai nesemnificativi din partea stângă. Din perimetrul comunei Ciortești adună debitul următoarelor pârâuri: Coropceni, Ciortești și Șerbești. Albia minoră a pârâul Vasluieț la sud – vest de satul Deleni Pârâul Vasluieț își croiește albia pe un ax aproximativ NE-SV, meandrând alene mai ales la sud de Coropceni, până în apropiere de Barajul Solești, unde formează un luciu de apă de peste 30 de ha. Deși curge aproximativ paralel cu valea Crasnei, obârșia acestuia este mult mai în amonte, dar confluența cu pârâul Racova se face la sud-est de orașul Vaslui de unde poartă denumirea de Racova, iar de la confluența cu Crasna, cea de râul Bârlad. Râul Vasluieț însumează o lungime de aproximativ 50 de km. Pârâul Coropceni izvorăște din coastele dealului Roman de la est de satul Coropceni, având un ax aproximativ E-V, prin capătul satului , iar din dreptul fostului complex zootehnic cotește brusc spre nord-vest, după care o ia spre vest spre albia majoră a râului Vasluieț, însumând un traseu de circa 3,5 km. Pârâul Ciortești își are izvoarele în centrul satului Ciortești, la sud de școală, în perimetrul izvoarelor puternice care sunt captate de sub placa de calcar și direcționate la câteva cișmele. Se dirijează spre sud, iar în dreptul fostului CAP, din capătul sudic al satului adună debitul unui pârăiaș puternicce vine dinspre est, de la poalele Dealului Morilor. De aici își continuă cursul spre sud-vest, pentru ca de la Moară să cotească spre sud până dincolo de podul drumului comunal ce leagă Șerbeștiul de șoseaua Vasluiului, de unde se arcuiește lin spre sud-vest până la confluența cu pârâul Șerbești, vărsându-se cu acesta în barajul de dinainte de șoseaua națională. Lungimea totală a acestuia depășește 5 km. Pârâul Șerbești își are obârșia la sud-est de satul Șerbești, numit de localnici Fundătură, pârăiaș care se scurge spre vest, până la confluența cu un torent temporar dinspre Cantonul silvic, cotește apoi brusc spre nord-vest traversând partea sudică a satului, iar de la fostul Magazin sătesc o ia spre vest până dincolo de capătul sudvestic al satului de unde se direcționează pe un ax NE-SV până la confluenta cu pârâul Ciortești, de la poalele dealului Comorilor. Împreună sunt captate în barajul de pământ din apropierea șoselei naționale, iar din acesta debitul comun se înscrie spre vest în albia majoră a râului Vasluieț. 31

Pagina 9

Vicu Merlan, Maricica Grigoriu II. 5. c. Izvoare minerale Pe cursul sectorului mijlociu al râului Crasna și la izvoarele pârâului Crăsnița au fost identificate câteva izvoare ce prezintă depuneri de natură sulfuroasă și carbonatice cu calități excepționale de îmbuteliere și consum. Nu este exclus să existe și alte izvoare cu același proprietăți terapeutice miraculoase în zona noastră de studiu. Aproape toate izvoarele din acest sector se caracterizează ca fiind bicarbonate, sulfatate, calcico-magneziene, lipsite de H2S, unele fiind slab feruginoase (se văd amprente bogate de oxizi și hidroxizi de fier). Acțiunea fierului combinată cu cea a oligoelementelor activează numeroase enzime ce intervin în metobolismul celulelor combătând printre altele și anemiile. Cișmeaua de la școala veche din Șerbești, dinspre Pornituri Analize asupra acestor probe de apă s-au făcut la laboratoarele Stațiilor de Tratare a Apei din Huși și la ILVAS Vaslui. Dacă luăm în considerare că nu departe de aceste izvoare s-au prelevat probe și s-au descoperit nu mai puțin de 8 izvoare minerale la Răducăneni, constatăm, că și aici se manifestă același fenomen tectono-genetic, cu emisii ale apei captive de mare adâncime. Apa, în ascensiune spre suprafață traversează numeroase strate argiloase bogate în minerale, îmbogățind-o foarte mult. Astfel apa are un conținut superior de ioni de Fe2+, Cu2+ și Zn2+ fapt care îi permite să influențeze favorabil organismul uman, iar consumul acesteia regulat poate aduce profunde îmbunătățiri și chiar eradicarea unor boli cronice. Prin analizele efectuate s-a constatat existența unei 32

Pagina 10

Monografia comunei Ciortești concentrații de ioni de argint (apa în ascensiunea ei spre suprafață trece printr-un zăcământ de argint), mai ales pentru cea de la Izvorul Rece, ceea ce îi mărește valoare terapeutică. Se știe că încă din cele mai vechi timpuri, când apărea un virus mortal, apa era păstrată în vase de argint care nu permiteau ca acesta să se dezvolte și să distrugă vieți omenești. De asemenea, apa plată de la Crăsnița, care este îmbogățită cu ioni de argint, poate fi potabilă și în cazul unui cataclism nuclear și ajută la vindecarea definitivă a unor boli (cancer, ciroză, epilepsie etc.). Sărurile depuse pe sol la suprafață sub forma unei pelicule subțiri constituie un deliciu pentru animalele sălbatice sau domestice din zonele înconjurătoare, mai ales în timpul iernii. Sunt izvoare care chiar și în iernile geroase nu îngheață, fenomen explicabil datorită unei ușoare salinități și temperaturii mai ridicate pe care o preia din stratele adânci ale scoarței terestre. Cișmeaua de la Coropceni ce-și are izvorul de sub placa de calcar oolitic sarmațian, fapt ce-i conferă un debit constant pe tot parcursul anului II. 5. d. Cascade și pseudocarst Cascadele sunt praguri de-a lungul unor cursuri de apă care apar ca urmare a unui strat mult mai dur decât cel normal. Astfel de cascade sunt întâlnite pe toate pârâurile variind de la 0,5 m până la câțiva metrii. Din cauza eroziunii apei, cascadele pot avea o durată de „viață“ de câteva zile, luni sau chiar ani. Pe râul Crasna, mai ales în sectorul superior, în porțiunea împădurită, pe pârâul Crăsnița la sud cantonul lui Tofan, cascadele apar ca urmare a unor strate de roci dure, în argile vineții sau calcar oolitic, însă acestea nu depășesc un metru înălțime. Când placa de calcar este subminată pe o suprafață mai mare (cum este cazul unui torent temporar de la sud, sud-est de satul Ciortești, în apropierea teraselor superioare din Dealul Cerului, acesta cedează sub presiunea apei și acțiunii gravitației, micșorându-și suprafața. An de an placa este măcinată regresând spre amonte. Calcarul oolitic din zonă a creat mici formațiuni carstice de tip paretal precum: scurgeri parietale, placă suspendată, stalactite și stalagmite, martori de eroziune cu diverse forme, depuneri calcaroase cu fosile, trovanți ș.a. 33

Pagina 11

Vicu Merlan, Maricica Grigoriu Cascada oarbă din Dealul Cerului În loess s-au creat mici grote (la sud-est de satul Coropceni, în ravenele împădurite, pe un torent temporar de la poalele Dealului Haidan spre Șerbești s.a.), ravene, martori de eroziune neuniformi, păpuși de loess etc. II. 6. Vegetația și fauna Ochiul silvostepic este întâlnit la nord, nord-vest de satul Rotăria, la est și sud de Șerbești și la nord-est de Coropceni. Petece de pădure de salcâm se întâlnesc pe torenții temporari de la sud și est de Ciortești, la sud de Coropceni și în alte locuri cu suprafețe nesemnificative. Ochiurile de stepă nemodificate de om, sunt reprezentate de specii caracteristice de păiuș (Festuca vollesica, Festuca sulcata, Festuca pseudoviva), coliliile și negara (Stipa joanes, Stipa capillata), grupuri de Agrostis termis etc., întâlnite pe culmile dealurilor înalte neîmpădurite. Pădurile din jur formează un fragment din marele „ochi silvostepic“ al Podișului Central Moldovenesc, care își are capătul nordic dincolo de municipiul Iași și se continuă înspre S-SE până aproape de orașul Bârlad. Din punct de vedere geobotanic teritoriul depresionar aparține zonei pădurilor cu următoarele subzone: Subzona silvostepei cuprinde culmea înaltă a dealurilor Roman, Cerului, Raței, Morii și Dumbrăvii. Vegetația pădurilor este formată din Fagus silvatica, Carpinus betulus în părțile cele mai înalte, din Quercus petraea și Tilia tomentosa (în Dealul Crasnei), Fraxinus excelsior și Quercus robur. Pădurile din preajma satelor sunt șleauri de deal cu gorun alcătuită din: gorun, tei, frasin și carpen la care se adaugă fagul și stejarul pedunculat. Arboretul este format din salbă moale, salbă râioasă, corn, dârmoz, alun, mălin, sânger etc. Locurile înalte cu floră spontană, în special păioasă, se încadrează „ochiurilor de stepă“. Pătura erbacee este formată de obicei din plante de mull și din câteva specii de 34

Pagina 12

Monografia comunei Ciortești ierburi, care însă nu participă în procent mare, cum sunt Brachypodium silvaticum, Lathyrus venetus, Lamium luteum, Gerarium robertianum, Mycelis muralis (tipic)¸ Luzula silvatica (de făget), Carex pilosa, Galium silvatica, Glechoma hirsuta, Poa nemoralis etc. Subzona silvostepei (vegetația pajiștilor) ocupă toate celelalte teritorii neocupate de păduri. Pajiștile, în marea lor majoritate sunt răspândite pe versanții erodați și afectați de alunecări și unele șesuri inundabile. Sunt folosite ca pășuni și au o productivitate mediocră deoarece sânt amplasate pe terenuri improprii culturilor agricole. În cea mai mare parte sunt puțin îngrijite de aceea sunt invadate de buruieni care le depreciază mult calitatea și gradul de consumabilitate. Eroziune, alunecările și înmlăștinirea contribuie, de asemenea, la reducerea suprafeței reale de pădure. Supraîncărcarea cu animale, pășunatul pe timp umed și foarte timpuriu, târlirea nerațională și lipsa unor măsuri curente de stimulare a autoînsămânțării, de îngrășare și îmbunătățire a compoziției floristice duc la degradarea accentuată a multor pășuni. Fagus silvatica Descriem mai jos principalele formații și asociații de pajiști. Asociații cu Festuca vallesiaca Formează pajiști xerofile pe pante cu înclinare moderată pe cernoziomuri cambice slab-moderat erodate. Producția de masă verde este mediocră. În această asociație mai există și alte specii productive ca: Agropyron cristatum, Festuca pseudovina, Medicago falcata. În afară de acestea în asociații mai intră adesea Andropogon ischaemum și Cynodon dactylon. Majoritatea acestor pajiști sunt degradate prin pășunat nerațional. Sunt răspândite pe versanții înalți ai Văii Crasnei și pe versanții văilor din sectorul sudic depresionar. Asociații cu Festuca pseudovina Formează pajiști xeromezofite pe formele de relief mai înalte, slab-moderat erodate pe terenuri defrișate, pe complexe de cernoziomuri cambice și soluri cenușii, cu un grad mai mare de umiditate. Spre treimea superioară a versanților unde terenul este mai însorit și bătut de vânt Festuca pseudovina se asociază cu Festuca vallesiaca iar pe terenurile degradate cu Andropogon ischaemum și Cynodon dactylon. Sunt pajiști cu un grad mare de acoperire. Este o asociație tipică de silvostepă. 35

Pagina 13

Vicu Merlan, Maricica Grigoriu Asociații cu Andropogon ischaemum Ocupă majoritatea suprafețelor puternic degradate de cernoziomuri și cernoziomuri cambice. Acest tip de pajiște este frecvent mai ales pe coastele aride ale văilor din sud-estul teritoriului. Andropogon ischaemum are dominanță și frecvență mare dar valoarea furajeră este scăzută. Asociația este săracă în leguminoase și graminee. Mai frecvente sunt: Cynodon dactylon, Agropyron cristatum, Bromus tectorum, Medicago minima au o frecvență masivă. Asociații cu Cynodon dactylon Constituie un tip de pajiști pe terenuri fertile, coluvionate sau cu pantă mică. Formează pajiști discontinui. Producția furajeră este mică. Frecvente în aceste pajiști sunt Festuca pseudovina, Agropyrum repens, Lolium perenne. Leguminoasele sunt rare. Abundente sunt buruienile. Salvia de podiș – Dealul Romanului Asociații cu Poe bulbosa Este răspândită pe pășuni în curs de degradare. Ea urmează după Festuca vallesiaca. Este răspândită pe versanții din stânga ai Văii Vasluiețului. Pajiștile de luncă sunt răspândite pe șesul Crasnei și Vasluiețului cu precădere și mai puțin pe șesurile pârâurilor secundare, fiind constituite din asociații de: 1 Agropyron repens pe locurile mai ridicate și drenate; 2 Lolium perenne la contactul cu versanții; 3 Alopecurus pratensis pe terenuri joase și umede; 4 Agrostis alba pe terenuri joase și umede. În afară de graminaceele citate mai sus, care sunt dominate mai întâlnim leguminoase ca: Trifolium repens, Medicago lupulina, Lotus corniculatus. Dintre speciile din alte familii amintim: Plantago media (pătlagina), Plantago major, Taraxacum officinale (păpădia), Ranunculus repens, Dacus carota, Cichorium intybus etc. Pajiștile higrofile cu rogozuri și alte specii caracteristice zonelor umede Mai reduse ca suprafață pajiștile de acest fel sunt situate pe porțiunile cele mai joase ale șesului Crasnei, unde datorită apei freatice sau inundațiilor apa se menține în exces. Din această cauză vegetația acestor pajiști este alcătuită din plante cu caracter higrofil mai puțin valoroase din punct de vedere furajer. 36

Pagina 14

Monografia comunei Ciortești Dintre speciile mai importante pe astfel de terenuri sunt diverse specii de Carex, Juncus și Scirpus precum și unele graminee ca: Agrostis canina, Calomangrostis pseudophragmites (stuful). Aceste specii sunt uneori folosite, în fază Gradul redus de acoperire la pajiștile de coastă are o mare influență asupra dezvoltării eroziunii de suprafață și adâncime, iar eroziunea este mai mare acolo unde gradul de acoperire este mai mic. Pajiștile de luncă au o productivitate mai mare ca cele de pe versanți. Cătina albă pe coastele de est ale satului Șerbești Măsuri de îmbunătățire a pajiștilor Pajiștile de pe șesuri cu covorul încheiat se vor întreține și îmbunătăți prin măsuri de suprafață: eliminarea excesului de apă, grăpări, combaterea buruienilor toxice etc. Pajiștile cu exces de umiditate vor fi folosite numai ca fânețe. Cele degradate prin eroziune și alunecări vor fi reînierbate creându-se pajiști artificiale. Pajiștile artificiale vor fi folosite în primii ani ca fânețe, apoi ca pășune. Terenurile cu înclinare mai mare de 30% vor fi folosite numai ca fânețe. Fauna În zona depresionară întâlnim specii piscicole precum: crapul (Cyprinus carpio), știuca, bibanul, șalăul (Lucioperta lucioperta), carasul, plătica, svârluga ș.a. Păsări: cocorul, egreta cenușie, egreta albă, corbul, graurul, ciocârlia, prepelița, potârnichea, fazanul, rața sălbatică, pițigoiul de stuf, lebăda (de câțiva ani la Bălătău pe cursul mijlociu al Crasnei și la iazul Solești), sticletele, guguștiucul, pescărușul, cioara, uliul. Reptile: șarpele negru de apă, șopârle. Mamifere: nurca (Nutriola nutriola), vulpea, mistrețul (Sus scrofa), căprioara (Capriolis capriolis). Insecte: greieri, fluturi, cosași, buburuze, cărăbuși. Rozătoare: hârciogul, popândăul, șoarecele roșcat. Cândva existau în pădurile Crasnei și zimbri, fapt întărit și de descoperirea unor fragmente de bucranii de acest fel în situl arheologic eneolitic de la Rotăria (circa 5.000 de ani). Majoritatea solurilor sunt populate cu diverse organisme (insecte, râme, cârtițe, hârciogi) care fac ca în întreg profilul să existe numeroase neoformațiuni biogene. Coprolite (aglomerări rezultate din activitatea râmelor), cervotocine (canale de râme sau alte animale mici), culcușuri și lăcașuri de larve, crotovine (vechi galerii 37

Pagina 15

Vicu Merlan, Maricica Grigoriu umplute cu material din alte orizonturi sau galerii goale). Toate acestea au un efect pozitiv deoarece contribuie la afânarea solului. În anii secetoși, cu toamne lungi și uscate, șoarecii de câmp sapă galerii numeroase distrugând cerealele păioase de toamnă și lucernierele. În grădinile de legume cu soluri grase și umede sunt întâlnite coropișnițele, viermii sârmă și miriapodele care distrug rădăcinile unor plante. În solurile din livezi și în apropierea acestora s-au găsit în sol larve de cărăbuș de mai (Melolontha melolontha) care, prin acțiunea lor afânează solul dar și distrug unele rădăcini de plante și tuberculii cartofilor. Vegetația cultivată Principalele plante care se cultivă pe teritoriul Depresiunii Hușilor sunt: grâul, orzul de toamnă, porumbul, floarea soarelui, rapița, cartoful, ceapa, vița-de-vie, pomii fructiferi. Pe suprafețe mai mici se cultivă fasole, zarzavaturi și cândva cânepă pentru sămânță. Producția variază de la an la an din cauza instabilității condițiilor climatice cât și din cauza neaplicării în întregime a măsurilor agrotehnice corespunzătoare unei bune dezvoltări a plantelor. Vegetația segetală Plantele cele mai frecvente și mai abundente din culturile agricole sunt următoarele: Convolvulus arvensis, Cirsium arvense, Cynodon dactylon, Setaria glauca (în culturile de prășitoare și de păioase). În culturile de prășitoare cele mai frecvente sunt: Echinochloa crus, Setaria glauca, Chenopodium album, Amarathus retroflexus. În culturile de floarea soarelui, pe lângă cele arătate mai sus, întâlnim și Orobanche reticulata. În culturile de cereale păioase cele mai frecvente plante sunt: Sinapis arvensis, Setaria glauca, Stachys annua, Agrostemma githango, Hibiscus triconum, Polygonum convolvulus, Vicia tetrasperma, Rubus arvalis etc. În ultimii ani a început să se răspândească în culturi Xanthium strumarium (mărăcinii). Aceste specii de plante constituie 80% din masa totală a buruienilor de câmp. De natura și rezistența lor trebuie să se țină seama la stabilirea măsurilor agrotehnice de combatere și a sortimentului de erbicide utilizate. Rapiță 38