Plan Urbanistic General (PUG)

Memoriu PUG Iara

Tip
Plan Urbanistic General (PUG)
Emitent
Comuna Iara, jud. Cluj
Pagini
295
Pagina sursă
Cum citez acest document

Plan Urbanistic General (PUG), „Memoriu PUG Iara”, Comuna Iara, jud. Cluj. Sursa: http://www.primariaiara.ro/wp-content/uploads/2025/03/Memoriu-PUG-Iara-1.pdf (arhivat pe acte-primarii.ro: https://acte-primarii.ro/cluj/iara/164238-memoriu-pug-iara, 18.11.2026)

Fișier creat
09.10.2024
Arhivat
18.11.2026

Semnalează o problemă (text greșit, date personale, document scos de primărie)

Pagina 1

REACTUALIZARE PUG ȘI RLU COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ MEMORIU GENERAL

Pagina 2

FIȘA PROIECTULUI Denumirea proiectului: REACTUALIZARE PLAN URBANISTIC GENERAL ȘI REGULAMENT LOCAL DE URBANISM, COMUNA IARA, JUD. CLUJ Beneficiar: PRIMĂRIA COMUNEI IARA Str. Principală nr. 282, sat Iara, județ Cluj Proiectant general: SC ECO MAPS SRL – CLUJ Director General ing. CĂLIN ROMAN Șef de proiect arh. LAURA BAURDA Proiectanți: arh. MIHAI MARTIN dr. geograf ANA-MARIA CORPADE geograf DANIELA ROMAN ing. ADRIAN PODARU dr. geograf CRISTINA VÎRTAN dr. economist MARIUS CRISTEA Contract nr.: 4 / 2015 Proiect nr.: 7 / 2015 Volum I: MEMORIU GENERAL Cluj-Napoca, februarie 2024 REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 2

Pagina 3

1. INTRODUCERE ................................................................................................. 7 1.1. Date de recunoaștere a documentației.......................................................... 7 1.2. Obiectul lucrării ................................................................................................ 7 • Solicitări ale temei-program: ...................................................................... 7 • Principalele obiective: ................................................................................ 7 • Prevederi ale programului de dezvoltare a localităților:.............................. 8 • Ediții anterioare ale PUG: .......................................................................... 8 1.3. Surse documentare .......................................................................................... 8 • Lista studiilor și proiectelor elaborate anterior PUG: .................................. 8 • Lista studiilor de fundamentare întocmite concomitent cu PUG: ................ 9 • Date statistice analizate în cadrul PUG:..................................................... 9 • Suportul topografic al PUG: ....................................................................... 9 • Bibliografie ............................................................................................... 10 2. STADIUL ACTUAL AL DEZVOLTĂRII ........................................................... 12 2.1. Date generale; evoluția localităților .............................................................. 12 • Așezarea geografică ................................................................................ 13 • Istoric ....................................................................................................... 15 • Evoluția localităților .................................................................................. 39 • Dinamica populației din perspectivă istorică ............................................ 40 2.2. Elemente ale cadrului natural ....................................................................... 48 • Localizare ................................................................................................ 48 • Geologia .................................................................................................. 49 • Relieful ..................................................................................................... 54 • Solurile ..................................................................................................... 58 • Hidrografia ............................................................................................... 65 • Clima........................................................................................................ 69 • Impactul schimbărilor climatice ................................................................ 72 • Vegetația.................................................................................................. 76 • Fauna....................................................................................................... 77 • Zone naturale protejate ............................................................................ 77 • Zone naturale protejate de interes județean: ........................................... 80 2.3. Relații în teritoriu și optimizarea acestora ................................................... 81 • Implicații directe în modul de amenajare a teritoriului și de dezvoltare .... 81 • Relații cu exteriorul .................................................................................. 82 • Relații în teritoriul administrativ ................................................................ 83 • Optimizarea relațiilor în teritoriu ............................................................... 84 REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 3

Pagina 4

2.4. Activități economice și perspective de dezvoltare ...................................... 85 • Industria și comerțul ................................................................................. 85 • Agricultura................................................................................................ 88 • Silvicultura ............................................................................................... 97 • Turismul ................................................................................................... 98 • Disfuncționalități ..................................................................................... 101 • Propuneri de dezvoltare ......................................................................... 101 2.5. Populația. Elemente demografice și sociale ............................................. 103 • Evoluția populației .................................................................................. 103 • Structuri demografice ............................................................................. 104 • Structura populației pe grupe de vârstă ................................................. 104 • Structura etnico-confesională a populației ............................................. 106 • Evoluția populației și prognoze demografice .......................................... 107 • Situația fondului locativ .......................................................................... 110 • Disfuncționalități ..................................................................................... 117 • Priorități.................................................................................................. 117 2.6. Circulația și propuneri de organizare ......................................................... 118 • Circulația rutieră ..................................................................................... 118 • Disfuncționalități ..................................................................................... 122 • Propuneri de organizare a circulației...................................................... 122 2.7. Bilanțuri teritoriale. Intravilan existent și propus ...................................... 123 • Bilanțul pe trupuri și localități ................................................................. 123 • Extinderi / excluderi propuse.................................................................. 127 • Bilanțul pe localități și zone funcționale.................................................. 131 2.8. Zone cu riscuri naturale și măsuri propuse ............................................... 145 • Metodologia de realizare a hărților de risc ............................................. 145 • Procese generatoare de risc geografic .................................................. 148 2.9. Echipare edilitară existentă și propuneri de dezvoltare ........................... 155 • Situația echipării edilitare ....................................................................... 155 • Propuneri de dezvoltare a echipării edilitare .......................................... 161 • Energia regenerabilă.............................................................................. 161 2.10. Probleme de mediu. Protecția mediului ..................................................... 163 • Calitatea componentei biotice ................................................................ 164 • Procese generatoare de poluare și măsuri de protecție......................... 165 • Zone naturale protejate: ......................................................................... 165 • Patrimoniul cultural ................................................................................ 166 REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 4

Pagina 5

• Patrimoniu arheologic ............................................................................ 171 • Patrimoniu arhitectural ........................................................................... 177 2.11. Disfuncționalități la nivelul teritoriului comunei........................................ 223 2.12. Diagnosticul prospectiv............................................................................... 229 • Prognoza demografică ........................................................................... 229 • Prognoza socio-economică.................................................................... 232 • Tendințe privind conectivitatea și echiparea tehnică a teritoriului în comună ............................................................................................................... 234 • Tendințe privind mediul natural și patrimoniul cultural ........................... 234 2.13. Necesități și opțiuni ale populației.............................................................. 236 • PUG - Instrument de implementare a politicilor de dezvoltare locală ..... 236 • Domeniile strategice ale dezvoltării locale ............................................. 236 • Actorii implicați în procesul de implementare a PUG ............................. 236 • Etape relevante ale PUG care solicită consultarea cetățenilor .............. 237 • Modalități de implicare a cetățenilor ....................................................... 237 2.14. Sinteză studii fundamentare ....................................................................... 239 2.15. Peisajul cultural ca parte componentă a peisajului geografic ................. 246 • Priorități strategice ................................................................................. 246 • Conservarea zonelor de peisaj cultural și promovarea culturii tradiționale ............................................................................................................... 246 • Protejarea unor suprafețe din extravilan (terenuri agricole valoroase, păduri, oglinzi de apă, etc.), ................................................................... 247 • Zona de peisaj rural etno-cultural din intravilan ..................................... 247 2.16. Reglementări urbanistice, zonificare .......................................................... 251 • Zone naturale protejate: ......................................................................... 251 • Zone de protecție a monumentelor istorice: ........................................... 252 • Zone de protecție sanitare cu regim sever: ............................................ 252 • Zone de protecție sanitare între locuințe și alte funcțiuni: ...................... 253 • Zone de protecție față de construcții și culoare tehnice: ........................ 253 • Zone cu interdicție definitivă de construire: ............................................ 253 • Zone cu interdicție temporară de construire:.......................................... 254 • Zone și subzone funcționale .................................................................. 254 2.17. Obiective de utilitate publică ....................................................................... 256 • Identificarea tipului de proprietate asupra terenurilor ............................. 257 • Determinarea circulației juridice a terenurilor: ........................................ 259 3. STRATEGIA DE DEZVOLTARE SPAȚIALĂ A COMUNEI IARA ................. 261 REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 5

Pagina 6

3.1. Viziunea de dezvoltare spațială a comunei Iara......................................... 261 3.2. Prioritățile de dezvoltare spațială ale comunei Iara .................................. 261 3.3. Planul de acțiune pentru implementare PUG ............................................. 266 3.4. Programul de investiții publice al PUG ...................................................... 286 3.5. Corelarea programului de investiții publice al PUG Comuna Iara cu cele preconizate de UAT învecinate ............................................................................ 291 4. ANEXE ........................................................................................................... 293 REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 6

Pagina 7

1. INTRODUCERE 1.1. DATE DE RECUNOAȘTERE A DOCUMENTAȚIEI Denumirea proiectului: REACTUALIZARE PLAN URBANISTIC GENERAL ȘI REGULAMENT LOCAL DE URBANISM, COMUNA IARA, JUD. CLUJ Satele: Iara, Făgetu Ierii, Surduc, Buru, Cacova Ierii, Mașca, Borzești, Ocolișel, Valea Vadului, Lungești, Măgura Ierii, Agriș, Valea Agrișului Termen de valabilitate: 10 ani de la data aprobării cu HCL 1.2. OBIECTUL LUCRĂRII • Solicitări ale temei-program: a) culegerea de date și informații privind situația existentă și potențialul socio- economic al localităților componente ale comunei: - reactualizarea datelor și a planurilor; - încadrarea în prevederile PATJ; - studiul relațiilor intra și intercomunale; - premise de dezvoltare (puncte tari și puncte slabe); - prezentarea situației existente. b) actualizarea intravilanelor satelor componente, pe baza hărților de risc: - evoluția / dinamica; - tendințele actuale; - zonificarea teritoriului în funcție de riscurile geografice. c) întocmirea Planului Urbanistic General pentru toate localitățile comunei - disfuncționalități și priorități; - propuneri și reglementări – zonificare funcțională; - obiective de utilitate publică și circulația terenurilor; - echiparea tehnico-edilitară. d) structurarea Regulamentului Local de Urbanism: - sinteza informației și a datelor pentru elaborarea regulamentului; - ierarhizarea priorităților de acțiune. • Principalele obiective: - optimizarea relațiilor localităților cu teritoriul lor administrativ și județean; - valorificarea potențialului natural, economic și uman; - stabilirea modului de utilizare a terenurilor și condițiilor de conformare a construcțiilor; - stabilirea și delimitarea: o zonelor funcționale; REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 7

Pagina 8

o zonelor construibile; o zonelor cu interdicție temporară sau definitivă de construire; o zonelor protejate / de protecție; - organizarea și dezvoltarea căilor de comunicații; - modernizarea și dezvoltarea echipării edilitare; - identificarea proprietății terenurilor; - identificarea obiectivelor de utilitate publică; - realizarea suportului reglementar – RLU; • Prevederi ale programului de dezvoltare a localităților: - solicitări privind alocarea de terenuri suplimentare pentru locuințe și funcțiuni complementare, instituții/servicii publice, unități turistice/de agrement, spații verzi, unități agro-industriale, gospodărie comunală; - extindere rețele tehnico-edilitare; • Ediții anterioare ale PUG: - Schițe de sistematizare, elaborate de I.P.C. Cluj; - PUG etapa I – stabilire intravilan, comuna Iara, elaborat de SC Institut Proiect Cluj SA, 1994. - PUG Iara, elaborat de SC Experiment Proiect SRL, 1999 1.3. SURSE DOCUMENTARE • Lista studiilor și proiectelor elaborate anterior PUG: - PATJ Cluj – Sinteza studiilor, elaborat de SC Interproiect SRL Cluj, 1996; - PATZ Munții Apuseni – Sinteza studiilor, elaborat de SC Interproiect SRL Cluj, 1996; - PATJ Cluj – Strategii și scenarii de dezvoltare – Valorificarea potențialului natural, economic, cultural și protecția mediului, elaborat de SC Experiment Proiect SRL Cluj, 1997; - PATZ Munții Apuseni – Strategii și scenarii de dezvoltare – Valorificarea potențialului natural, economic, cultural și protecția mediului, elaborat de SC Experiment Proiect SRL Cluj, 1997; - Dezvoltarea rurală în România – Program Phare, 1998; - Studiu privind capacitățile optime de producție în Băișoara – Lita – Cacova Ierii, elaborate de I.C.P.M.S.N. Cluj-Napoca, 1985; - Lucrare pentru menținerea capacității la E.M. Băișoara, la minereu de fier, elaborat de de I.C.P.M.S.N. Cluj-Napoca, 1990; - PUG etapa I – stabilire intravilan, comuna Iara, elaborat de SC Institut Proiect Cluj SA, 1994; - S.F. – Alimentarea cu gaz a localităților comunei iara; - PATJ Cluj – Sinteza studiilor, elaborat de SC Interproiect SRL Cluj, 1996; REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 8

Pagina 9

- PATZ Munții Apuseni – Sinteza studiilor, elaborat de SC Interproiect SRL Cluj, 1996; - PATJ Cluj – Strategii și scenarii de dezvoltare – Valorificarea potențialului natural, economic, cultural și protecția mediului, elaborat de SC Experiment Proiect SRL Cluj, 1997; - PATZ Munții Apuseni – Strategii și scenarii de dezvoltare – Valorificarea potențialului natural, economic, cultural și protecția mediului, elaborat de SC Experiment Proiect SRL Cluj, 1997; - Dezvoltarea rurală în România – Program Phare, 1998. - Programul de dezvoltare rurală 2007-2013. • Lista studiilor de fundamentare întocmite concomitent cu PUG: - Reambulare topografică; - Condiții geotehnice și hidrogeologice; - Protecția mediului natural și construit; - Procesele generatoare de riscuri geografice; - Infrastructura tehnico-edilitară; - Tipuri de proprietate; - Activități economice; - Socio-demografia; - Ancheta socială; • Date statistice analizate în cadrul PUG: - Direcția Județeană de Statistică Cluj; - Consiliul Județean Cluj; - OCPI Cluj; - Primăria Iara; - Ministerul Mediului (pt. siturile din rețeaua Natura 2000); - Direcția Apele Române Mureș; - CIMEC; - Repertoriul arheologic al județului Cluj. • Suportul topografic al PUG: - Hărți, scara 1 : 5.000 și 1 : 25.000, sursa Consiliul Local Iara; - Ortofotoplanuri, în sistem de proiecție Stereo 70; Elementele preluate de pe hărțile topografice au fost reactualizate, conform situației existente, în anul 2015 și completate pe parcursul desfășurării proiectului. REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 9

Pagina 10

• Bibliografie • Balintoni, Ioan (1997), Geotectonica terenurilor metamorfice din România, Editura Carpatica, Cluj-Napoca; • Bărbulescu, C., Motca, Gh. (1987), Pajiștile de deal din România, Ed. Ceres, București. • Busuioc A. și Von Storch (1996 a), Changes in the winter precipitation in Romania and its relation to the large scale circulation, Tellus 48 A, 538-552; • Busuioc A., Caian M., Bojariu R., Boroneanț C., Cheval S., Baciu M., Dumitrescu A., (2009), Scenarii de schimbare a regimului climatic în România în perioada 2001-2030, Administrația Națională de Meteorologie, București; • Busuioc A., Caian M., Cheval S., Bojariu R., Boroneanț C., Baciu M., Dumitrescu A., (2010), Variabilitatea și schimbarea climei în România, Pro Universitaria Press, București; • Busuioc A., Dumitrescu Al. Soare E., Orzan A. (2007), Summer anomalies in 2007 in the context of extremely hot and dry summer in Romania, Romanian Jurnal of Meteorology, vol. 1. No 1-2, 1-17; • Ciucur Dumitru, Gavrilă Ilie, Popescu Constantin, (2001), Economie, Manual universitar, Editura Economică, București; • Ciupagea, D., Paucă, M., Ichim, Tr. (1970), Geologia Depresiunii Transilvaniei, Ed. Academiei R.S.R., București; • Crețoiu, Gh., Cornescu V., Bucur, I., (2011), Economie, ed. a III-a, Editura C.H. Beck, București; • Croitoru A.-E., Holobaca I.-H., Lazar C., Moldovan F., Imbroane A. (2012b), Air temperature trend and the impact on winter wheat phenology in Romania, Climatic Change, 111, p. 393–410, DOI: 10.1007/s10584-011-0133-6; • Croitoru A.-E., Piticar A. (2013), Changes in daily extreme temperatures in the extra- Carpathians regions of Romania, International Journal of Climatology, 33, p. 1987-2001, doi: 10.1002/joc.3567; • Croitoru A.-E., Piticar A., Dragotă C.-S., Burada C.D., (2013c). Recent changes in reference evapotranspiration in Romania, Global and Planetary Change, 111:127–132. doi:10.1016/j.gloplacha.2013.09.004; • Croitoru A.-E., Piticar A., Imbroane A.M., Burada D.C., (2013b), Spatiotemporal distribution of aridity indices based on temperature and precipitation in the extra- Carpathian regions of Romania, Theoretical and Applied Climatology, 112, p. 597-607; • Croitoru AE (2014), Final report of the project Extreme weather events in Romania: heatwaves. Features, causes, impact (grant GTC-34025); • Csürös, I. (1973), Az Erdely – Mezöseg Elövilagarol, Tudomanyos Könyvkiado, Bukarest; • Drugescu, C. (1994), Zoogeografia României, Ed. ALL, București; • Dușmănescu D., Baze de date, Editura Universitații din Ploiești, 2005; • Erdeli, G. (2009) – Geografia populației mondiale, Ed. Universitară, București; • Gridan, Teofil (1983), Petrologia – știință a rocilor, Editura Albatros, București; • Ianoș, Gheorghe (1999), Pedogeografie, Editura Mirton, Timișoara; • Ilinca, N. (2008) - Geografie umană: populația și așezările omenești, Ed. CD Press, București; • Ionescu, I., (2004), Fotogrametrie inginerească, Editura MatrixROM, București; • Kearey, Philip (1996), Dictionary of Geology, Published by Penguin Books, London; REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 10

Pagina 11

• Linder, L. (2003), Digital Photogrammetry. Theory and Aplications. Springer Verlag Berlin Heidelberg New York; • Lipsey, Richard G., Chrystal, Alec K., (1999), Economia pozitivă, Editura Economică, București; • Lipsey, Richard G., Chrystal, Alec K., (2002) Principiile economiei, Editura Economică, București; • Meszaros, Nicolae, Mac, Ioan (1995), Paleogeografia României, Cluj Napoca; • Mihăilescu, V. (1969), Geografia fizică a României, Ed. Științifică, București; • Mungiu-Pupazan C., Ilie Băbăiță, (2008), Microeconomie, Editura Academica Brâncuși, Târgu Jiu; • Mutihac, Vasile (1990), Structura geologică a teritoriului României, Editura Tehnică, București; • Neguț, S. (2011) – Geografie umană, Ed. Academiei Române, București; • Pascu, M. (1983), Apele subterane din România, Ed. Tehnică, București; • Pociovălișteanu, Diana-Mihaela, (2007), Teorie economică generală. Elemente de microeconomie, Editura Universitaria, Craiova; • Popescu Constantin, Gavrilă Ilie, Ciucur Dumitru, (2005), Teorie economică generală, Microeconomie, Editura ASE, București; • Posea, Grigore, Popescu, Nicolae, Ielenicz, Mihai (1974), Relieful României, Editura Științifică, București; • Puiu, Ș (1980), Pedologie, Editura Ceres, București; • Pușcariu-Soroceanu, Evd. et al. (1963), Pășunile și fînețele din R.P.R., Ed. Academiei; • Samuelson P., Nordhaus, W., (2001), Economie, Ed. Teora, București; • Săndulescu, Mircea (1984), Geotectonica României, Editura Tehnică, București; • Stiglitz, J., Walsh, C., (2005), Economie, Editura Economică, București; • Suciu, Coriolan (1967), Dicționarul istoric al localităților din Transilvania, vol. I, A-M, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București; • Surd, V. (2004) - Geodemografie, Universitatea Babeș Bolyai, Cluj-Napoca; • Turdeanu, L., (1997), Fotogrammetrie analitică, Editura Academiei Române; • Ungureanu, A., Muntele, I. (2006) - Geografia populației, Ed. Sedcom Libris, Iași; • Williams, Andrew, O introducere în GIS, Kingston College; • Ujvari, I.(1972), Geografia apelor României, Editura Științifică, București; • *** http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/; • ***1999, Planul de Amenajare a Teritoriului Județului Cluj; • *** Raportul IPCC 2021, Schimbări climatice, disponibil la adresa: https://www.ipcc.ch/2021/08/09/ar6-wg1-20210809-pr/; • ***1983, Geografia României, Geografia Fizică, vol I, Editura Acad. R.S.R., București; • ***2008, Clima României, Administrația Națională de Meteorologie, Editura Academiei Române. REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 11

Pagina 12

2. STADIUL ACTUAL AL DEZVOLTĂRII 2.1. DATE GENERALE; EVOLUȚIA LOCALITĂȚILOR Amplasarea: România, Regiunea de dezvoltare N-V, jud. Cluj Coordonate: 46°32′33″N, 23°30′09″E Suprafața teritoriului administrativ: 143,87 kmp Număr de localități: 13 Reședința de comună: sat Iara Populația totală stabilă (rezultate provizorii RPL 2011): 3889 locuitori Număr total clădiri (rezultate provizorii RPL 2011): 2012 Număr total locuințe (rezultate provizorii RPL 2011): 2011 Număr total gospodării (rezultate provizorii RPL 2011): 1575 Anii primei mențiuni documentare a localităților comunei: - Iara: 1288 - Agriș: 1358 - Borzești: 1351 - Buru: 1470 - Cacova Ierii: 1426 - Făgetu Ierii: 1449 - Lungești: 1954 - Mașca: 1909 - Măgura Ierii: 1733 - Ocolișel: 1449 - Surduc: 1426 - Valea Agrișului: 1913 - Valea Vadului: 1909 Caracterul funcțional: mixt: - agro-zootehnic - forestier - industrial-extractiv - turistic Zone naturale protejate în UAT Iara: - ROSCI1253 „Trascău”, 6.28% ocupat din UAT; - ROSPA0087 „Munții Trascăului”. 60,89%; - Zone naturale protejate de interes județean: - 1. Defileul Arieșului, 2.3% – valoare mixtă - 2. Defileul Surduc, 1.4% – valoare mixtă - 3. Cheile Borzești, 0.5% – valoare peisagistică - 4. Cheile Ocolișel, 1.6% – valoare peisagistică Monumente istorice clasate conform LMI 2015: 16 obiective - Situri arheologice categoria A: 1 obiectiv - Situri arheologice categoria B: 1 obiectiv REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 12

Pagina 13

- Ansambluri de arhitectură categoria B: 6 obiective - Monumente de arhitectură categoria B: 8 obiective • Așezarea geografică Comuna Iara este situată în sud-vestul județului Cluj, la limita dintre Depresiunea Transilvaniei și Munții Apuseni. Face parte din zona Hășdate-Turda. Iara este comuna ce numără 13 sate și are aproape 14,38 kilometri pătrați, fiind una dintre cele mai mari comune din județ, sub aspectul întinderii teritoriale (locul 19). Depresiunea de contact Iara, care ocupă partea centrală și nordică a comunei, este sculptată în sedimente dominant paleogene ale “ golfului Iara-Băișoara” și este conturată în amonte de defileul Surduc. Masivul Muntele Mare este prezent prin extremitatea estică a sa în zona Ocoliș, iar Munții Trascău sunt prezenți prin prelungirile din partea estică, sudestică și sudică a comunei. Transilvania este considerată de către mulți specialiști ca țara tuturor formelor de relief, de la câmpia joasă până la munții relativ înalți. Ea se înfățișează într-un peisaj natural deosebit de variat, complex și pitoresc. Faptul că s-au așezat oameni in această zonă întinsă a Apusenilor este urmarea simbiozei dintre aceștia și formele de relief, care le-au oferit cadrul și potențialul natural al unei dezvoltari socioeconomice. Relieful comunei Iara este foarte diversificat, de un pitoresc aparte, el constituind o importantă resursă turistică. Depresiunea Iara, în care se află localitatea de centru, este străjuită, de o parte și de alta, de Muntele Mare și de Dealul Agrișului. La rândul lui, Dealul Agrișului, de 801 metri, este una dintre culmile semețe ale zonei. Valea Ocolișelului este puternic adâncită (300-400 m), cu pante longitudinale mari (6-7 m/km) și numeroase rupturi de pante. Străbătând intercalațiile de calcare cristaline, apa a creat aici Cheile Ocolișelului. Relieful Munților Trăscău este strâns legat de particularitățile litologice, căpătând adesea un caracter greoi, cu culmi rotunjite și văi care-l străbat, uneori, sub aspect de defileu ( Defileul Surduc, Defileul Arieșului). Pe valea pârâului Borzești, relieful capătă un aspect neuniform, având formă de chei, cu fenomene exocarstice și numeroase rupturi sub formă de cascadă. Asemenea aspecte se întâlnesc și la coborârea de la Măgura Ierii spre Surduc. Relieful fluviatil este și el bine individualizat, zona fiind străbătută de Arieș, care are o vale adâncită, sub formă de defileu. Afluentul său principal este Iara, având o vale cu o luncă largă, pe alocuri mlăștinoasă, precum și terase supuse unor procese slabe de tasare, în aval de Surduc, având o vale adâncită sub formă de defileu. Dezvoltat este și relieful antropic, reprezentat prin cariere, halde de steril, etc. În cadrul carierei Făgetu Ierii sunt afectate arii extrem de extinse prin declanșarea unor alunecări masive de teren. Din punct de vedere administrativ, comuna Iara se învecinează la N cu comuna Ciurila [CJ], la E cu comunele Petreștii de Jos [CJ] și Moldovenești [CJ], la S și S-V cu comunele Remetea [AB] și Ocoliș [AB] și la vest cu comuna Băișoara[CJ]. REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 13

Pagina 14

Figura 1 – Încadrarea Comunei Iara în Județul Cluj Sursa: https://ro.wikipedia.org/ Figura 2 – Amplasarea comunei Iara în zona etnografică Munții Apuseni: Mocănime Sursa: https://ro.wikipedia.org/ REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 14

Pagina 15

• Istoric Localitatea Iara este atestată documentar din anul 1288. În Evul Mediu erau două sate cu numele de Iara: Iara de Sus și Iara de Jos. Iara de Sus (prima localitate a comunei) era așezată în zona “Șesului Ierii”, spre satul Băișoara. În această parte se găsea și o mină de aur, numită multă vreme în perioada medievală “Kororonya Banya” sau mina lui Coroianu. La locul căruia i se zice “Groapa Papii” era deci Iara de Sus. Iara de Jos (Alsojara) este atestată documentar tot din anul 1288. De fapt, la 1288 apare în documente sub numele de Jara, în 1322 tot Jara. În anul 1332, este amintit un Sacerdos de Jara (preot de Iara). În anul 1449 este pomenită Feljara și tot în același an Aljara. După 150 de ani, respectiv în 1599, sunt amintite ambele localități: Felso și Also Jara. În conscripția din 1733 apare doar denumirea Jara. În conscripția lui Bucow la 1760, apare cu denumirea Alsojar. La 1417, cele două localități apar în alte documente scrise împreună „Iara et altera”, Iara și cealaltă Iara, la 1426 „Iara et Feljara” . În 1474 localității i se mai spunea „ Aurifodina in territoria possessionis”. Potrivit etimologiei acestui nume, un fapt este cert: denumirea are origine slavo-română. Referitor la migrația slavilor în zonă, așezarea ar fi primit numele de la un oarecare Iaroslav, un om de vază, poate chiar stăpânul acestor locuri. Apar în unele documente din perioada 1562-1592 nume de proprietari ai satului Iara de Sus, ca de exemplu: Ianoș Varsolvi, Ianoș Lupsai (familie de români din Lupșa), Martin Hesati, Martin Tofanto, Dionine More. REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 15

Pagina 16

Figura 3 – Harta Iosefină a Transilvaniei 1769 – 1773, pg. 108, sat Iara Sursa:https://ro.wikipedia.org/ Numele Numele Numele Numele din hartă românesc unguresc german Jara Iara Alsójára, Jara Felsőjára, Belsőjára, Jára REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 16

Pagina 17

Figura 4 – Harta militară 1978, sat Iara https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Iara,_Cluj#/media/Fi%C8%99ier:Militare_1_25000_Cluj_Crop.jpg Figura 5 – Perspectivă sat Iara REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 17

Pagina 18

Sursa: Foto teren, Eco Maps Localitatea Agriș este atestată documentar în anul 1358. Figura 6 – Harta Iosefină a Transilvaniei 1769 – 1773, pg. 108, sat Agriș Sursa:https://ro.wikipedia.org/ Numele Numele Numele Numele din hartă românesc unguresc german Ruha Égres Agriș Ruhaegrés - REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 18

Pagina 19

Figura 7 – Harta militară 1978, sat Agriș https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Iara,_Cluj#/media/Fi%C8%99ier:Militare_1_25000_Cluj_Crop.jpg Figura 8 – Perspectivă sat Agriș Sursa: Foto teren Eco Maps REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 19

Pagina 20

Localitatea Borzești este atestată documentar în anul 1351. Satul și-a schimbat în anul 1922 numele din „Berchiș” în „Borzești” în onoarea familiei Borza (părinții prof. Alexandru Borza), originară de aici, dar și pornind de la faptul că foarte numeroase familii localnice poartă de generații numele Borza. Figura 9 – Harta Iosefină a Transilvaniei 1769 – 1773, pg. 109, sat Borzești Sursa:https://ro.wikipedia.org/ Numele Numele Numele Numele din hartă românesc unguresc german Berkes Borzești Berkes - REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 20

Pagina 21

Figura 10 – Harta militară 1978, sat Borzești https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Iara,_Cluj#/media/Fi%C8%99ier:Militare_1_25000_Cluj_Crop.jpg Figura 11 – Perspectivă sat Borzești Sursa: Foto teren Eco Maps REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 21

Pagina 22

Localitatea Buru este atestată documentar în anul 1470. Figura 12 – Harta Iosefină a Transilvaniei 1769 – 1773, pg. 109, sat Buru Sursa:https://ro.wikipedia.org/ Numele Numele Numele Numele din hartă românesc unguresc german Borrev Buru Borrév - REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 22

Pagina 23

Figura 13 – Harta militară 1978, sat Buru https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Iara,_Cluj#/media/Fi%C8%99ier:Militare_1_25000_Cluj_Crop.jpg Figura 14 – Perspectivă sat Buru REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 23

Pagina 24

Sursa: Foto teren Eco Maps Localitatea Cacova Ierii este atestată documentar în anul 1426. Figura 15 – Harta Iosefină a Transilvaniei 1769 – 1773, pg. 108, sat Cacova Ierii Sursa:https://ro.wikipedia.org/ Numele Numele Numele Numele din hartă românesc unguresc german Ivánfalva Cacova Ierii Aranyosivánfalva, Kákovaivánfalva, - Ivánfalva, Kákova REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 24

Pagina 25

Figura 16 – Harta militară 1978, sat Cacova Ierii https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Iara,_Cluj#/media/Fi%C8%99ier:Militare_1_25000_Cluj_Crop.jpg Figura 17 – Perspectivă sat Cacova Ierii REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 25

Pagina 26

Sursa: Foto teren Eco Maps Localitatea Făgetu Ierii este atestată documentar în anul 1449. Figura 18 – Harta Iosefină a Transilvaniei 1769 – 1773, pg. 108, sat Făgetu Ierii Sursa:https://ro.wikipedia.org/ Numele Numele Numele Numele din hartă românesc unguresc german Bikalat Făgetu Ierii Bikalat - REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 26

Pagina 27

Figura 19 – Harta militară 1978, sat Făgetu Ierii https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Iara,_Cluj#/media/Fi%C8%99ier:Militare_1_25000_Cluj_Crop.jpg Figura 20 – Perspectivă sat Făgetu Ierii REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 27

Pagina 28

Sursa: Foto teren Eco Maps Localitatea Lungești este atestată documentar în anul 1954. Figura 21 – Harta militară 1978, sat Lungești https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Iara,_Cluj#/media/Fi%C8%99ier:Militare_1_25000_Cluj_Crop.jpg REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 28

Pagina 29

Figura 22 – Perspectivă sat Lungești Sursa: Foto teren Eco Maps Localitatea Mașca este atestată documentar în anul 1909. Figura 23 – Harta militară 1978, sat Mașca REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 29

Pagina 30

https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Iara,_Cluj#/media/Fi%C8%99ier:Militare_1_25000_Cluj_Crop.jpg Figura 24 – Perspectivă sat Mașca Sursa: Foto teren Eco Maps Localitatea Măgura Ierii este atestată documentar în anul 1733. REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 30

Pagina 31

Figura 25 – Harta Iosefină a Transilvaniei 1769 – 1773, pg. 109, sat Măgura Ierii Sursa:https://ro.wikipedia.org/ Numele Numele Numele Numele din hartă românesc unguresc german Magura Măgura Ierii Járamagura, - Magura REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 31

Pagina 32

Figura 26 – Harta militară 1978, sat Măgura Ierii https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Iara,_Cluj#/media/Fi%C8%99ier:Militare_1_25000_Cluj_Crop.jpg Figura 27 – Perspectivă Măgura Ierii Sursa: Foto teren Eco Maps REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 32

Pagina 33

Localitatea Ocolișel este atestată documentar în anul 1449. Figura 28 – Harta Iosefină a Transilvaniei 1769 – 1773, pg. 108, sat Ocolișel Sursa:https://ro.wikipedia.org/ Numele Numele Numele Numele din hartă românesc unguresc german Kis Oklos Ocolișel Felsőaklos, - Kisaklos REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 33

Pagina 34

Figura 29 – Harta militară 1978, sat Ocolișel https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Iara,_Cluj#/media/Fi%C8%99ier:Militare_1_25000_Cluj_Crop.jpg Figura 30 – Perspectivă sat Ocolișel Sursa: Foto teren Eco Maps REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 34

Pagina 35

Localitatea Surduc este atestată documentar în anul 1426. Figura 31 – Harta Iosefină a Transilvaniei 1769 – 1773, pg. 108-109, sat Surduc Sursa:https://ro.wikipedia.org/ Numele Numele Numele Numele din hartă românesc unguresc german Szurdok Surduc Járaszurduk - REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 35

Pagina 36

Figura 32 – Harta militară 1978, sat Surduc https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Iara,_Cluj#/media/Fi%C8%99ier:Militare_1_25000_Cluj_Crop.jpg Figura 33 – Perspectivă sat Surduc Sursa: Foto teren Eco Maps REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 36

Pagina 37

Localitatea Valea Agrișului este atestată documentar în anul 1913. Figura 34 – Harta militară 1978, sat Valea Agrisului https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Iara,_Cluj#/media/Fi%C8%99ier:Militare_1_25000_Cluj_Crop.jpg Figura 35 – Perspectivă sat Valea Agrișului Sursa: Foto teren Eco Maps REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 37

Pagina 38

Localitatea Valea Vadului este atestată documentar în anul 1909. Figura 36 – Harta militară 1978, sat Valea Vadului https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Iara,_Cluj#/media/Fi%C8%99ier:Militare_1_25000_Cluj_Crop.jpg Figura 37 – Județul Turda, în anul 1938 Sursa: Date proprii, Eco Maps Comuna Iara făcut parte din plasa Iara, județul Turda. REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 38

Pagina 39

• Evoluția localităților Evoluția localităților Intravilan (ha) Denumire sat Extinderi / Total Existent Total propus Excluderi propuse Iara T1 159.31 111,80 T1 – T9 271,11 Agriș T1 55.28 3,34 T1 - T2 58,62 Borzești T1 26.66 0,00 T1 26,66 Buru T1 - T5 30.88 15,39 T1 – T9 46,27 Cacova Ierii T1 - T2 201.74 10,94 T1 212,68 Făgetu Ierii T1 51.89 -4,76 T1 - T2 47,13 Lungești T1 - T4 14.55 4,91 T1 - T6 19,46 Măgura Ierii T1 12.20 1,91 T1 - T2 14,11 Mașca T1 - T5 73.25 32,90 T1 - T3 106,15 Ocolișel T1 52.92 17,30 T1 - T3 70,22 Surduc T1 23.86 7,58 T1 31,44 Valea Agrișului T1 - T2 4.95 0,38 T1 - T2 5,33 Valea Vadului T1 13.13 3,00 T1 16,13 TOTAL 720.62 204,69 925,31 REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 39

Pagina 40

• Dinamica populației din perspectivă istorică Populația pe sate la recensăminte – după Varga E. Árpád Anul Iara Agriș Borzești Buru Cacova Făgetu Lungești Mașca Măgura Ocolișel Surduc Valea Valea Total Ierii Ierii Ierii Agrișului Vadului 1850 646 407 442 254 986 364 - - 203 580 352 - - 4234 1880 1445 518 584 307 833 532 - - 242 336 437 - - 5234 1890 1576 575 608 316 868 595 - - 220 360 445 - - 5563 1900 1724 638 623 312 940 620 - - 253 382 465 - - 5957 1910 1842 753 721 351 1060 558 - - 257 406 482 - - 6430 1920 1867 803 772 303 1058 593 - - 286 382 508 - - 6572 1930 1954 838 713 327 1091 593 - - 273 384 539 - - 6712 1941 1916 929 653 355 1116 536 98 292 408 519 - - 6822 1956 1530 869 492 539 885 468 145 260 262 365 488 52 114 6469 1966 1616 891 373 534 818 429 139 246 203 381 483 67 108 6288 1977 1833 698 208 425 707 407 95 218 166 292 441 37 104 5631 1992 2113 608 107 280 592 346 71 247 96 219 391 26 94 5190 2002 2091 510 73 219 519 336 61 224 58 171 363 26 53 4704 2011 1832 375 51 177 428 321 49 162 34 114 269 33 44 3889 *rezultate provizorii REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 40

Pagina 41

Populația pe naționalități la recensăminte, după Varga E. Árpád Anul Total Români Maghiari Germani Țigani Alte etnii 1850 4234 4028 135 - 56 15 1880 5234 4349 756 25 - 104 1890 5563 4631 841 18 - 73 1900 5957 5016 903 4 - 34 1910 6430 5303 1052 24 - 51 1920 6572 5523 889 12 - 148 1930 6712 5773 730 11 100 98 1941 6822 6176 449 5 - 192 1956 6469 6002 403 2 55 7 1966 6288 5954 283 3 40 8 1977 5631 5346 222 - 62 1 1992 5190 4779 186 2 222 1 2002 4704 4266 149 5 283 1 2011* 3889 3305 95 1 285 203 *rezultate provizorii Populația pe confesiuni la recensăminte, după Varga E. Árpád Evanghelică Reformată Unitariană Romano- Ortodoxă Mozaică catolică catolică TOTAL Greco- Anul Alții 1850 4234 1820 2221 66 47 - 78 2 - 1880 5234 1968 2421 273 150 1 339 82 - 1890 5563 2054 2600 376 148 - 294 91 - 1900 5957 2295 2730 276 177 - 408 71 - 1910 6430 2648 2715 299 205 16 436 111 - 1930 6712 2920 2903 212 151 4 430 85 7 1992 5190 4464 90 76 51 - 59 - 450 2002 4704 4041 81 38 49 2 41 - 453 2011* 3889 3153 67 33 37 - - - 599 *rezultate provizorii REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 41

Pagina 42

Figura 38 – Evoluția în perspectivă a localității Iara Sursa: Planșă proprie, Eco Maps REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 42

Pagina 43

Figura 39 – Evoluția în perspectivă a localității Agriș Sursa: Planșă proprie, Eco Maps Figura 40 – Evoluția în perspectivă a localității Borzești Sursa: Planșă proprie, Eco Maps REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 43

Pagina 44

Figura 41 – Evoluția în perspectivă a localității Buru Sursa: Planșă proprie, Eco Maps Figura 42 – Evoluția în perspectivă a localității Cacova Ierii Sursa: Planșă proprie, Eco Maps REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 44

Pagina 45

Figura 43 – Evoluția în perspectivă a localității Făgetu Ierii Sursa: Planșă proprie, Eco Maps Figura 44 – Evoluția în perspectivă a localității Lungești Sursa: Planșă proprie, Eco Maps REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 45

Pagina 46

Figura 45 – Evoluția în perspectivă a localității Măgura Ierii Sursa: Planșă proprie, Eco Maps Figura 46 – Evoluția în perspectivă a localității Mașca Sursa: Planșă proprie, Eco Maps REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 46

Pagina 47

Figura 47 – Evoluția în perspectivă a localității Ocolișel Sursa: Planșă proprie, Eco Maps Figura 48 – Evoluția în perspectivă a localității Surduc Sursa: Planșă proprie, Eco Maps REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 47

Pagina 48

2.2. ELEMENTE ALE CADRULUI NATURAL • Localizare Comuna Iara este localizată spațial în partea de sud a județului Cluj. Vestul teritoriului comunei se suprapune peste unitățile grupei montane Gilău-Muntele Mare, în timp ce partea estică aparține unității montane a Munților Trascău de la nord de Arieș (Culmea Petrești) și prelungirilor sudice ale Dealurilor Feleacului (până la defileul de la Surduc). Figura 49 – Harta fizică generală, comuna Iara Sursa: Planșă proprie, Eco Maps Complexitatea unităților geografice care se includ teritoriului comunei se va materializa în diversitatea geologică, morfologică, morfometrică și pedologică a reliefului și substratului acesteia. În componența comunei Iara intră un număr de 13 localități (sate), după cum urmează: localitatea Iara (reședința de comună), care deține și suprafață cea mai mare, la care se adaugă o serie de localități cu diferite suprafețe dintre care le amintim pe cele cu suprafețe mai mari, ca localitatea Mașca, localitatea Cacova Ierii, localitatea Agriș, localitatea Surduc, localitatea Ocolișel, localitatea Făgetul Ierii și pe cele cu suprafețe mai mici, ca localitatea Măgura Ierii, localitatea Borzești, localitatea Buru, REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 48

Pagina 49

localitatea Lungești, localitatea Valea Agrișului și localitatea Valea Vadului. Suprafața totală a comunei însumează 14.373,606 ha., ceea ce reprezintă 143.736 km2. Valorile altimetrice extreme se încadrează între 354 m. (valoare măsurată în albia râului Arieș la ieșirea acestuia din localitate spre Turda) și 1335 m. (valoare înregistrată pe culmea Muntelui Boinic ce aparține unitătii montane GilăuMuntele Mare, situate în partea de vest a comunei). Coordonatele geografice ale comunei măsurate în extremitățile punctelor cardinale ale teritoriului administrativ al acesteia sunt: spre Nord - 23031’34” E și 46036’26” N; (valori măsurate într-un punct plasat la nord de satul Agriș); spre Est - 23038’24” E și 46031’53” N (valori măsurate într-un punct situat în estul localității Borzești); spre Vest - 23020’50” E și 46031’50” N (valori înregistrate într-un punct situat la extremitatea vestică a limitei administrative a localității; spre sud - 23036’46” E și 46029’1” N. În ceea ce privește coordonatele geografice ale localităților comunei, coordonate măsurate în centrul acestora, valorile sunt: - pentru Iara - 23030’58” E și 46033’20” N – valoare măsurată în apropierea clădirii Primăriei; - pentru Mașca- 24026’30” E și 46032’23” N – valoare măsurată în intersecția din centrul localității; - pentru Cacova Ierii - 23028’43” E și 46032’41” N – valoare măsurată în intersecția din apropierea bisericii ortodoxe; - pentru Agriș - 23031’14” E și 46035’37” N – valoare măsurată în centrul geografic al comunei; - pentru Surduc - 23032’49” E și 46032’25” N – valoare măsurată în apropierea clădirii bisericii ortodoxe; - pentru Ocolișel - 23028’58” E și 46031’0.5” N – valoare măsurată în fața școlii și bisericii ortodoze din localitate; - pentru Făgetul Ierii - 23031’31” E și 46023’29” N – valoare măsurată în intersecția din centrul localității; - pentru Măgura Ierii - 23035’0.8” E și 46032’36” N – valoare măsurată în centrul geografic al localității; - pentru Borzești - 23036’48” E și 46032’22” N – valoare măsurată în fața bisericii ortodoxe; - pentru Buru - 23036’6” E și 46030’18” N – valoare măsurată în intersecția din centrul localității; - pentru Lungești - 23031’50” E și 46030’0.6” N – valoare măsurată în intersecția cu drumul care duce spre localitatea Ocolișel; - pentru Valea Agrișului - 23033’34” E și 46034’14” N – valoare măsurată în centrul localității; - pentru Valea Vadului - 23025’30” E și 46033’15” N – valoare măsurată în centrul localității. • Geologia Geologia arealului studiat poate fi înțeleasă doar în contextul analizei în ansamblu a transformărilor structurale, petrografice și tectonice suferite de Munții Apuseni, mai exact de unitățile montane ale Masivului Gilău-Muntele Mare, a nordului Munților Trascău și ale REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 49

Pagina 50

Dealurilor Feleacului (care aparțin părții vestice, de contact cu Munții Apuseni, a Depresiunii Transilvaniei) pe teritoriul cărora se suprapune comuna. Evoluția geologică a acestui ansamblu a avut loc în strânsă legătură cu tectonica plăcilor și microplăcilor implicate aici, care au condiționat formarea unităților structurale: Seria de Someș, Seria de Arada, Unitatea de Bihor și a Magmatitelor subsecvente laramice pentru Masivul Gilăului-Muntele Mare, Seria de Someș, formațiunile calcaroase jurasice, depozitele cretacice și neogene pentru Munții Trascăului, la care se adaugă formațiunile Paleogene și Neogene pentru unitățile dealurilor Feleacului. Masivul Gilău-Muntele Mare este o parte integrantă a Munților Apuseni de Nord. Aceștia prezintă o structură complexă în pânze de șariaj, complicată apoi de intruziunile magmatice prehercinice (granitele de Muntele Mare) și de intruziunile de andezite laramice din perioada alpină. Formarea și evoluția Munților Apuseni și respectiv a Masivului Gilău-Muntele Mare pot fi urmărite de-a lungul a trei etape: prehercinică, hercinică și carpatică, fiecare având mai multe etape, faze și subfaze. În etapa prehercină, a cărei vârstă se plasează în intervalul Proterozoic superior – Paleozoic inferior, se formează soclul Munților Apuseni. Aceste formațiuni sunt reprezentate de către șisturile cristaline mezometamorfice care intră în alcătuirea seriei de Someș. Ulterior formării seriei de Someș, ia naștere o altă serie cristalină, formată din șisturi cristaline epimetamorfice și anume serie de Arada. În afara celor două serii cristaline, un moment important în evoluția Munților GilăuMuntele Mare l-a constituit intruziunea batolitică de granite din partea central a masivului Muntele Mare. Prin faptul că aceste granite au străpuns cele două serii cristaline se acceptă caracterul subsecvent al acestora față de formarea șisturilor cristaline, astfel că vârsta intruziunii batolitice de granite se plasează în Cambrianul inferior. Un al doilea moment important l-a constituit orogeneza hercinică (desfășurată în Paleozoicul superior (perioadele Carbonifer și Permian) cand a avut loc o conturarea tot mai evidentă a spațiului montan și cu o fază de exondare (de sub apele mării), însoțită de modelare. Având în vedere forța și amploarea mișcărilor tangențiale care au afectat Munții Apuseni până în Cretacicul superior, este exclusă existența formelor de modelare anterioare mișcărilor din orogeneza alpină. Prezența numeroaselor dislocații este pusă în evidență de rețeaua hidrografică permanentă și temporară care s-a grefat peste acestea. În Cretacicul Inferior, situația a fost puternic complicată de declanșarea unui vulcanism care s-a desfășurat de la finele Cretacicului și până în Paleocen când s-a pus în loc o masă importantă de vulcanite și subvulcanite numite generic banatite. Corpurile banatitice în marea lor majoritate sunt dispuse pe aliniamentele faliilor principale ce afectează în ansamblu Munții Apuseni. În jurul masivului Gilău și în Muntele Mare se deosebesc două direcții principale (NE-SV și NV-SE) pe care se alinează corpurile banatitice. Pe teritoriul ariei protejate, acestea taie discordant structurile alpine anterioare sub formă de filoane eruptive constituite din andezite. Astfel de iviri de roci magmatice apar pe teritoriul comunei la nord și la vest de localitatea Mașca. Paleogenul s-a caracterizat prin modelarea reliefului montan în condițiile unui climat subtropical, proces care a avut ca finalitate apariția primei suprafețe de nivelare REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 50

Pagina 51

din Carpați, la altitudini de (1600-1800 m.) numită “suprafața Fărcașa Cârligatele”. Suprafața este bine păstrată pe interfluviile spațiului montan Gilău-Muntele Mare, dar nu se înregistrează areale care să aparțină acestei suprafețe și pe teritriul comunei Iara. O perioadă importantă o reprezintă Sarmațianul superior-Ponțianul inferior, când a avut loc o retragere continuă a apelor, ceea ce a permis intrarea în cadrul modelării subaeriene a unor areale tot mai extinse. Abia la finele Pliocenului și începutul Cuaternarului, Munții Apusenii ajung să fie exondați în totalitate. Condițiile modelării de la finele Miocenului și debutul Pliocenului au facilitat manifestarea proceselor de pedimentație într-un climat de tip mediteranean cu caracter arid. Se sculptează acum în Carpații Meridionali suprafața Râu-Șes iar în Munții Apuseni ia naștere suprafața cunoscută sub denumirea de “platforma Măguri-Mărișel” (între 800-1200 m. altitudine) foarte bine conservată în Munții Gilău-Muntele Mare, suprafață care însumează areale însemnate de pe teritoriul comunei în studio. Definitivarea regiunii s-a realizat în Pliocen cu continuarea modelării uscatului și când are loc în Carpați definitivarea celei de-a treia suprafețe de nivelare numită suprafața Gornovița în Meridionali. Finalizarea aspectului actual s-a realizat mai ales în Cuaternar datorită intensei modelări crionivale (periglaciare). Unități geotectonice și structurale Denumită în mod curent “Autohtonul” de Bihor, această unitate ocupă poziția cea mai joasă în ansamblul structural al Apusenidelor (conform cu Balintoni 1996). S-a format prin forfecarea marginii continentale în timpul tectogenezei pre-Gosau (Cretacic superior), prin supunerea la compresii maxime și scurtări din cauza contextului subducțional avansat. Unitatea de Bihor se compune dintr-un soclu metamorfic și magmatic deschis de eroziune pe mari suprafețe, peste care este dispusă o cuvertură de depozite permomezozoice. Unitatea de Bihor care cuprinde Formațiunile cristaline precambriene și paleozoice cunoscute sub numele de Seria de Someș și Seria de Arada compuse în principal din roci dure puternic metamorfozate. În afara de acestea, din Unitatea de Bihor mai face parte batolitul magmatic, din partea central a masivului Muntele Mare, alcătuit din roci cunoscute în literatura de specialitate sub numele de Granitele de Muntele Mare. Pe lângă cele amintite mai sus, se adaugă rocile formate în zona de contact dintre granite și șiturile cristaline. Magmatitele subsecvente banatitice, de vârstă cretacic superioară și produsele asociate acestora (Bleahu et al. 1976, Săndulescu 1984, Mutihac 1990). Formațiunile cristaline precambriene și paleozoice care intră în alcătuirea seriilor de Someș și de Arada. Formațiunile cristaline ocupă suprafețe însemnate în cuprinsul teritoriului Masivului Gilău-Muntele Mare. În cuprinsul șisturilor cristaline de aici se disting două categorii ce diferă prin gradul de metamorfism: șisturi cristaline mezometamorfice, din această categorie făcând parte și seria de Someș (sau cristalinul de Someș cum este cunoscut în literatura de specialitate) și șisturile cristaline epimetamorfice care include seria de Arada (cristalinul de Arada). Cristalinul de Someș a rezultat în urma unei faze de metamorfism anterioară celei care a generat cristalinul de Arada. REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 51

Pagina 52

Seria de Someș (cristalinul de Someș) –reprezintă orizontul cel mai profund al șisturilor cristaline prehercinice. Din punct de vedere tectonic și structural, el aparține Unității de Bihor, dar este anterior ca geneză comparativ cu granitele de Muntele Mare. Aflorează pe întinse suprafețe în Munții Gilăului și în Masivul Muntele Mare. Include șisturi cristaline rezultate printr-un metamorfism avansat de tipul micașisturilor, plagiognaiselor cu granați, a paragnaiselor micacee intercalate în micașisturi, șisturi cuarțitice micacee, gnaise cuarțo-feldspatice, cuarțite feldspatice. Întregul ansamblu al cristalinului de Someș este străbătut de corpuri de pegmatite. La partea superioară a cristalinului de Someș se distinge o zonă retrometamorfozată pe care unii autori o includ formațiunilor ce repauzează peste cristalin și care ar aparține șisturilor critaline epimetamorfice. Vârsta cristalinului de Someș a fost obținută prin măsurători radiogene, prin raporturi de superpoziție cu seria de Arada și cu oarecare aproximație se poate spune că acestea sunt rezultatul unei faze de metamorfism anterioare ciclului orogenetic baikalian, acum aprox. 600 mil ani în urmă. Formațiunile care alcătuiesc cristalinul de Someș apar bine evidențiate în subasmentul comunei. Partea sudică a acesteia și cea vestică este alcătuită aproape în totalitate din aceste formațiuni. Seria de Arada (cristalinul de Arada) –urmează în discordanță de metamorfism peste cristalinul de Someș. Ele ocupă suprafețe importante în unitatea montană GilăuMuntele Mare, fiind prezente sub formă unitară și compactă în partea de sud-vest a teritoriului. În privința raporturilor cu formațiunile din jur trebuie remarcat că șisturile cristaline nu intră în contact direct cu granitele de Muntele Mare, între acestea interpunându-se o zonă de contact formată din roci corneene. Cu cristalinul de Someș acestea intră în contact nemijlocit, mai exact cu șisturile cristaline retrometamorfozate. Șisturile ce alcătuiesc cristalinul de Arada sunt: micașisturile cu granați și șisturile cuarțitice cu biotit și muscovite, șisturile cuarțitice sericitoase și șisturile sericitocloritoase, șisturile cuarțo-feldspatice și șisturile amfibolitice-actinolitice. Formează subasmentul părții de vest a comunei. Granitele de Muntele Mare – pe lângă șisturile cristaline din cele două serii amintite mai sus, mai apar și magmatitele prehercinice cunoscute aici sub denumirea de “granitele de Muntele Mare”. La acestea se adaugă și rocile formate în zona de contact dintre magmatite și formațiunile din jur, roci care compun așa-numita “zonă de contact”și care se caracterizează prin transformări ale rocilor din punct de vedere fizic și chimic datorită contactului direct cu magmele ce ulterior au format granitele de Muntele Mare. Petrografic, acestea sunt formate din granodiorite, granite microgranulare masive și granite echigranulare gnaisice. Compoziția mineralogică a granitelor este destul de uniformă: cuarț, microcline-micropertit, albiclaz (10-20%), myrmekit, biotit și muscovit. În părțile laterale, la contactul cu celelalte tipuri de roci, se întâlnesc cu precădere zone de laminare. Limita dintre masivul de granite și șisturile cristaline din jur este foarte tranșantă, totuși în masa batolitului se întâlnesc numeroase septe de șisturi cristaline (așa cum este cazul șisturilor cristaline ale seriei de Someș care apar “împrăștiate” în granite). Granitele de Muntele Mare străbat atât cristalinul de Someș, cât și cristalinul de Arad, pe care le metamorfozează la contact, generând roci corneene șistoase cu biotit REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 52

Pagina 53

andaluzit și cloritoid, ceea ce arată caracterul postorogen al masivului batolitic Muntele Mare. Prin analize radiogene, vârsta determinată pentru granitele de aici este de cca. 530 mil.ani, ceea ce plasează formarea acestora la începutul Paleozoicului. Magmatitele subsecvente banatitice La sfârșitul Cretacicului și începutul Paleogenului, în Munții Apuseni de Nord a avut loc o intensă activitate magmatică- legată de distrofismul laramic desfășurat în același interval, în urma căreia s-au pus în loc cantități mari de material magmatogen, cunoscut sub numele de banatite. După unele opinii activitatea magmatică laramică ar aparține la două faze paroxismale: subhercinică și laramică. Din datele obținute în urma analizării raporturilor magmatitelor cu formațiunile sedimentare, s-a stabilit că a avut loc o singură activitate magmatică majoră, desfășurată în intervalul Senonian terminal-Eocen timpuriu, cu trei stadii bine individualizate: Figura 50 – Comuna Iara, Harta geologică Sursa: Planșă proprie, Eco Maps 1.vulcanismul laramic timpuriu efuziv-exploziv, 2.vulcanismul laramic intrusiv 3.vulcanismul laramic final Andezitele și andezitele cuarțifere care apar în acest areal corespund celei de-a doua faze, cea a vulcanismului laramic intrusiv. Din punct de vedere cronologic, REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 53

Pagina 54

andezitele sunt ultimele roci puse în loc aici, subasmentul care formează teritoriul ariei protejate fiind definitivat odată cu apariția acestora. Faptul că apariția acestora s-a realizat cel mai târziu (comparativ cu celelalte formațiuni de aici) se reflectă din caracterul lor intrusiv, andezitele străpungând celelalte tipuri de formațiuni, granitele și șisturile cristaline. Apar sub forma unor corpuri de mici dimensiuni, cu o dispunere împrăștiată și cu caracter insular. Formațiunile carbonatice Jurasice și Cretacice – se prezintă sub forma unor fâșii înguste de calcare masive, calcare cristaline, calcare cu rudiști, calcare lacustre și marnocalcare, localizate în partea de sud a comunei, pe teritoriul Munților Trascăului în special. Subasmentul părții centrale și nordice a comunei este alcătuit în principal din depozitele Paleogene ale depresiunii Iara și ale unităților dealurilor Feleacului. Aici intră argile vărgate continentale, formațiuni calcaroase, șisturi marnoase și tufuri, șisturi argiloase violacee. Acestora li se adaugă depozitele Miocene compuse din marne, nisipuri și pietrișuri, localizate în partea centrală a depresiunii Iara și, în final, depozitele deluviale și coluviale de argile, nisipuri și pietrișuri, uneori în amestec cu blocuri de rocă, toate de vârstă Cuaternară. • Relieful Arealul comunei Iara se prezintă sub forma unei depresiuni submontane (situată la poalele masivului Gilău-Muntele Mare) de contact petrografic (între șisturile cristaline și magmatitele din spațiul montan și depozitele de calcare pietrișuri, nisipuri, argile și marne din depresiune), structural (între structurile cutate, șariate și străpunse de magmatite ale spațiului montan și cele monoclinale ale arealului depresionar) și de eroziune (cu formarea suprafețelor de nivelare, fosile, din spațiul montan și a formelor rezultate prin eroziune lineară și areală în interiorul spațiului depresionar). Depresiunea Iara (culoarul Iara) este situată în amonte de defileul de la Surduc, care este mai întâi secționat în șisturile cristaline și mai apoi în calcarele mezozoice ale ultimelor terminații spre nord ale Munților Trascău. Suprafețele interfluviale din partea de vest a comunei, care se prelungesc din spațiul montan spre depresiune aparțin unui al doilea ciclu de modelare, care a afectat în ansamblu Munții Apuseni (nu numai cadrul spațiului montan al munților Gilău-Muntele Mare) cu o generație de forme care corespunde celui de-al doilea nivel (cel inferior) al suprafeței Măguri Mărișel, sculptată la altitudini de 800-900 m. Primul nivel al suprafeței se află la altitudini de 1000-1200 m. În cadrul teritoriului comunei, se realizează contactul între cristalinul grupei montane Gilău-Muntele Mare, care se afundă sub formațiunile Paleogene ale depresiunii Iara, relieful largilor suprafețe de nivelare caracteristic părții de vest a comunei fiind înlocuit treptat cu un relief structural de cueste care se succed în trepte spre centru depresiunii, localizat de-a lungul traseului văii Pârâul Iara. A treia unitate majoră a reliefului este alcătuită din văi care, la rândul lor, întocmai ca și culmile interfluviale, au și ele câteva particularități de ordin morfometric și morfologic. Văile care străbat comuna sunt fără excepție tributare Arieșului fie direct, așa cum este cazul văilor Iara și Ocolișel, fie indirect, prin intermediul acestor văi (în cazul afluenților lor). Datorită bazei de eroziune coborâte a Arieșului, aceste văi sunt puternic adâncite (300400 m.) și cu o pantă a profilului longitudinal mare (6-7 m./km.), prezentând numeroase REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 54

Pagina 55

rupturi de pantă prin prezența unor praguri stucturale. Din punct de vedere geomorfologic, se remarcă câteva tipuri de relief reprezentative pentru teritoriul comunei: relieful denudațional (reprezentat de prezența resturilor suprafeței de nivelare Măguri-Mărișel, prezente în partea de vest a comunei), relieful structural (reprezentat prin relieful monoclinal), relieful petrografic (care asamblează toate formele deplasărilor de mase materiale pe versanți – creep-ul, alunecări de teren) și în final, relieful fluvial, rezultat al acțiunii râurilor văilor principale, dar și al văilor afluente acestora. Relieful Denudațional - este reprezentat de existența resturilor din suprafața de nivelare Măguri Mărișel, care asamblează principalele interfluvii și culmi montane din partea de vest a comunei. Așa cum a fost arătat anterior, suprafața de nivelare Măguri Mărișel, sculptată în intervalul Miocen-Pliocen, se prezintă sub forma a două trepte, dintre care cea superioară se plasează în ecartul altitudinal 1000-1300 m., pe când cea inferioară se remarcă în cadrul interfluviilor și culmilor situate la altitudini cuprinse între 800-1000 m. Treapta superioară se prezintă unitară sub forma interfluviului (culmii) Muntelui Boinic, extinsă între vârfurile Muntele Cacovei (1319.9m) și până la est de Muntele Boinic, până la abruptul petrografic și structural care coboară în Valea Vadului. Această suprafață prezintă o remarcabilă uniformitate și nivelare, variația altitudinală menținându-se undeva în jur la +/- 50 m., pe o distanță de câțiva km. Treapta inferioară este ceva mai fragmentată și mai denivelată, formând interfluviul dintre valea Jeburoasa și Valea Vadului (cu o variație altitudinală cuprinsă în ecartul de 111 m. și 850 m.) și cel situat pe stânga Văii Vadului, plecând de sub vf. Valea Vadului (1060.8 m.) și coborând la altitudinea de 970 m. în dreptul localității Valea Vadului. Din analiza hărții pantelor, se remarcă o înclinare foarte redusă a acestor suprafețe, cu valori cuprinse între 2 0-50 sau chiar mai reduse de 20 pe alocuri. Spre est, spre interiorul depresiunii, relieful denudațional este înlocuit în peisajul geomorfologic de relieful structural. Relieful Structural Relieful dominant al comunei Iara este influențat de specificul structural. Prezența abruptului Masivului Muntele Mare, peste care se suprapune parțial teritoriul comunei (pe flancul sud-estic al acestuia), a determinat și condiționat geneza și morfologia reliefului. Înclinarea general a teritoriului, de la vest spre est, dictate de prezența structurilor montane înalte în partea de vest a impus apariția unui relief monoclinal generalizat, concretizat spațial prin apariția ansamblului de cueste și reversuri monoclinale bine individualizate, văi subsecvente, la care subscriu cursurile principale de ape din cuprinsul comunei și o morfodinamică a versanților tipică: alunecările de teren dezvoltate în principal pe fronturile cuestelor și formele de eroziune lineară materializate prin prezența ravenelor și organismelor torențiale, dezvoltate atat pe fronturile de cuestă, cât și pe reversurile acestora. Relieful monoclinal este bine reprezentat în partea de vest a comunei, dând naștere proceselor de eroziune tipice și diferențiate pe cele două flancuri ale principalelor forme monoclinale, cuestele. 1) Versanții dezvoltați de văile subsecvente sunt caracterizați prin raportul frunte de cuestă/revers monoclinal. Modelarea actuală impune retragere și resegmentare, cu predominarea proceselor de rill-wash, ravenație și torențialitate, dar și creeping. REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 55

Pagina 56

Procesul complex de eroziune-acumulare este semnalat prin glacizări deluviocoluviale, aplatizări și teșiri. 2) Morfodinamica îmbracă forme variate conforme cu caracterul agenților modelatori, gradul de concentrare a acestora, litologia, structura, intensitatea proceselor geomorfologice. Ariile cu morfodinamică accentuată sunt condiționate de existența abruptului structural al Masivului Muntele Mare, structurile monoclinale fiind în fapt expresia materializării eroziunii fluviale și în suprafață de pe acest abrupt. 3) Înclinarea generală a reliefului abruptului structural spre est, spre axul central al depresiunii Iara, precum și apropierea culoarului Arieșului cu un nivel altitudinal coborât, a determinat dispoziția rețelei hidrografice de aici, care ulterior, prin eroziune, a impus predispoziția structurală a reliefului. Astfel, râurile principale Valea Jdeburoasa și Valea Ocolișelului, atrase de nivelul de bază coborât al Arieșului, și-au dezvoltat văi dispuse pe direcție NV – SE. Înclinarea generală a reliefului a determinat deplasarea spre stânga a cursurilor de apă ceea ce a cauzat o eroziune puternică în malul stâng și formarea fronturilor de cuestă. Cel mai bine exprimat front de cuesta este cel ce însoțește pe stânga Valea Vadului continuată apoi cu Valea Ocolișelului având o lungime de cca. 11 km și o înclinare accentuată, media plasându-se în jurul valorii de 300 pantă, dar pe anumite sectoare ajungând la 40 0-500 pantă. Valorile ridicate ale unghiurilor de pantă favorizează apariția unor active procese morfodinamice localizate la nivelul frontului de cuesta. Altitudinile absolute ale muchiei frontului de cuesta se înscriu între 1060.8 m. în vf. Valea Vadului în amonte și 1006.3 m. în Dl Hîșu în aval. Totuși, între cele două vârfuri, pe o lungime însemnată, altitudinea interfluviului frontului de cuestă coboară la valori de până la 630 m. Altitudinile relative ale frontului de cuestă față de albia văii Ocolișel prezintă variații însemnate; astfel, în amonte de localitatea Valea Vadului, frontul de cuesta are altitudini în jur de 300 m., scad apoi până la 100 m. în zona localității Ocolișel, pentru ca apoi să crescă până la 550-600 m. în dreptul dealului Hîșu, înainte de confluența cu Arieșul. 4) Versantul monoclinal al acestei cueste se extinde pe o lungime medie de 4 km., pană în albia văii Iara, cu pante reduse, între 2 0 și 100 și cu numeroase procese de eroziune lineară și areală. 5) Al doilea front de cuestă bine exprimat formează versantul de stânga al văii Jdeburoasa, extins de sub vf. Muntele Boinic și continuând pe o lungime de circa 4 km. până la ieșirea văii Jdeburoasa din teritoriul administrative al comunei Iara. Prezintă pante mai accentuate decât frontul de cuesta al văii Ocolișel, cuprinse între 300-550 înclinare, ceea ce favorizează o intensă morfodinamică a suprafeței versantului. Altitudinea relativă a interfluviului frontului de cuestă față de albia văii este cuprinsă între 250 m. în amonte și 200 m. în aval, raportată la o lungime a frontului de cuestă de circa 4 km. ceea ce reprezintă o însemnată uniformitate altitudinală. 6) Reversul de cuestă spre valea Ocolișelului are un ecart al înclinării destul de mare, cu valori cuprinse între 50-100 până la valori de 200-300 și lungimi de asemenea diferite; în partea amonte lungimea versantului monoclonal ajunge până la 3 km. în timp ce în aval aceasta se reduce până la 1 km. Relieful petrografic – este reprezentat de totalitatea proceselor și formelor care iau naștere datorită varietății rocilor din substrat. Aici se includ procesele și formele rezultate prin modelare areală a reliefului, precum și cele rezultate prin modelare lineară. Procesele de tip creep afectează suprafețe importante din spațiul comunei. Toată REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 56

Pagina 57

vatra depresiunii, cu prelungiri pe versanții de pe stânga și de pe dreapta văii Iara sunt afectați de procese de creep cu diferite stadii de degradare. Cele mai intens afectate suprafețe sunt cele defrișate și introduse în circuitul agricol, sub diferite forme de folosință. O localizare a lor este dificilă deoarece ocupă spații foarte largi de pe dreapta și stânga văii, astfel că putem considera ca peste 70% din aceste suprafețe sunt afectate de procese de tip creep. Efectul lor nu este imediat vizibil, dar însumat în timp poate duce la degradări importante de terenuri. Versanții acoperiți de păduri din partea de vest și de sud a depresiunii sunt foarte puțin afectați de acest tip de procese datorită protecției covorului vegetal care impune stabilitate. Figura 51 – Comuna Iara, Harta pantelor Sursa: Planșă proprie, Eco Maps Relieful fluvial este un rezultat al acțiunii directe de eroziune a rețelei de ape din spațiul comunei. Trei unități morfologice importante au luat naștere aici ca urmare a eroziunii fluviale – albiile râurilor, luncile și versanții. Pârâul Iara și Valea Ocolișelului, datorită debitelor mai însemnate, și-au creat albii bine definite, cu lățimi variabile, între câțiva metrii și câțiva zeci de metrii. În amonte de defileul de la Surduc, albia râului Iara prezintă toate elementele morfologice cunoscute: talveg, albie minoră și albie majoră. În cadrul defileului din aval de localitatea Surduc și până la confluența cu Arieșul, pârâul Iara își restrânge spațiul albiei, dar își păstrează toate elementele amintite mai sus. Panta de curgere este destul de redusă, câția metrii pe km., fapt reflectat în indicele de sinuozitate destul de radical al râului. Valea Ocolișelului prezintă similitudini destul de accentuate cu valea Iara din toate punctele de vedere. Diferențele se remarcă în dimensiuni, în cazul văii Ocolișel REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 57

Pagina 58

toate elementele morfometrice ale albiei sunt mai reduse comparativ cu cele ale văii Iara. În ceea ce privește luncile, acestea se regăsesc atât pe parcusul văii Iara cât și în cazul văii Ocolișel. Lățimi mai mari ale luncilor se înregistrează în cazul localităților Iara și Ocolișel în timp ce în sectoarele de defileu, pentru ambele râuri luncile se reduc în dimensiune până la dispariție. Un caz particular în spațiul comunei îl reprezintă albia și lunca râului Arieș din partea de sud a comunei. Datorită debitelor însemnate ale Arieșului, la care se adaugă celelalte caracteristici hidrologice și cele morfologice ale văii, intensitatea și morfodinamica albiei este deosebită. Procesele de eroziune, transport și acumulare modifică de la sezon al sezon micro și mezorelieful albiei și luncii râului. Versanții au forme și valori morfometrice dintre cele mai variate. Versanții din cadrul depresiunii Iara au pante mai reduse, sunt dezgoliți de vegetație și sunt intens afectați de procese geomorfologice. În schimb, versanții din partea de sud și de vest a comunei, suprapuși zonelor mai înalte, sunt acoperiți în cea mai mare parte cu păduri și, cu toate că au valori ale unghiurilor de pantă mai mari, datorită protecției vegetației au o stabilitate mai accentuată În afara albiilor, procesele de eroziune fluvială (torențială) sunt foarte active la nivelul versanților dezgoliți de vegetație și introduși în circuitul agricol. Cele mai afectate areale de procese ale eroziunii torențiale (șiroire, ravenație, torenți) se remarcă în depresiunea Iara, în treimea medie și superioară a versanților, atât de pe dreapta, cât și de pe stânga văii. Pâraiele care străbat localitățile Mașca și Făgetul Ierii au provocat intense procese de eroziune, cu forme de ravenație și torențialitate bine exprimate. De asemenea, pâraiele de pe stânga, cu care valea Ierii confluează la ieșirea în aval din localitate, crează forme de tip ravene cu dimensiuni apreciabile. La acestea, se adaugă torenții de pe stânga văii Iara din dreptul localității Surduc. Fronturile de cuestă de asemenea sunt afectate de intense procese de ravenație și torențialitate datorită diferenței de nivel mari (de câteva sute de metrii) între interfluvii și albiile văilor. Aproape toate văile scurte ce fragmentează fronturile de cuesta au caracter de torent sau ravenă, cu o dinamică și intensitate morfologică deosebită. Procesele de modelare antropică – au o acțiune directă asupra reliefului, prin crearea unor forme specifice de relief datorită exploatării de resurse ale subsolului (cariere, balastiere) și o intervenție indirectă, prin favorizarea genezei si dinamicii proceselor de modelare, datorită unor activități ca: lucrări agricole, suprapășunat, defrișari, etc. • Solurile I. Soluri minerale condiționate de topografia terenurilor – aici fiind identificate soluri din clasa Leptosolurilor (leptosolurile districe [litosolurile tipice]; leptosolurile rendzice [rendzine tipice]; clasa Regosolurilor (regosoluri tipice și erodisoluri) și clasa Fluvisolurilor (solurile aluviale și protosolurile aluviale). II. Soluri minerale condiționate de timp, în cadrul cărora se includ Cambisolurile (cambisoluri districe [solurile brune acide tipice] și cambisoluri eutrice [soluri brune eumezobazice), toate acestea având la rândul lor diferite subtipuri introduse de caracterele diagnostice, structurale și/sau texturale). III. Soluri minerale condiționate de climatul temperat umed – din această REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 58

Pagina 59

categorie fiind prezente Luvisolurile, luvisolurile haplice [soluri brune luvice, soluri brune argiloiluviale] și luvisolurile albice (în SRCS poartă același nume). IV. Soluri minerale condiționate de climatul temperat umed, cu subdiviziunea soluri puternic diferențiate, cu alterare intensă a materialului parental, spodice, care includ Podzolurile, [solurile brune feriiluviale], (Ianoș, Gh., 1999 și Puiu, Șt., 1983). I. Soluri minerale condiționate de topografia terenurilor 1. Leptosolurile a. Leptosolurile districe, sunt specifice suprafețelor mai înclinate unde are loc îndepărtarea lentă, dar continuă, a materialelor fine rezultate prin meteorizație de către curenții peliculari de apă, ceea ce conferă solurilor un pronunțat caracter scheletic. Factorul pedogenetic dominant pentru acest tip de sol îl reprezintă prezența rocii aproape de suprafață, datorită denudației. În funcție de unitatea de relief în care se formează, acest tip de soluri poate căpăta caractere foarte diferite; astfel, pe rocile dure, superficial poziționate, solificarea este foarte slabă, luând naștere soluri cu un profil scurt (0-30 cm.). În situațiile în care este posibil, acestea trec prin stadiul de regosoluri, evoluând apoi spre spodosoluri (Ianoș Gh. 1999 și Puiu, Șt. 1983). Suprapuse arealelor protejate, leptosolurile apar asociate cu alte soluri din aceeași clasă a leptosolurilor (rendzine) sau din clase diferite, cambisoluri (cambisoluri eutrice, cambisoluri districe). Litosolurile apar astfel pe suprafețe largi (în foarte puține cazuri singular, cel mai adesea în amestec cu alte tipuri de sol), de aceea fiind dificilă o selectare doar a arealelor ocupate de acestea. De remarcat că litosolurile apar la nivelul tuturor treptelor altitudinale (hipsometrice) și în combinație cu aproape toate tipurile de soluri întâlnite în arealul comunei Iara. Leptosolurile districe au cel mai puțin dezvoltat profil de sol, între partea superioară a profilului și partea inferioară, acolo unde se realizează contactul litic cu roca de bază existând doar o secvență subțire de sol de circa 10 cm. Profilul lor este de tipul Ao – R (orizonturile A ocric și roca de baza R). Alcătuirea orizontul Ao din materie organică slab humificată, la care se adaugă un grad de saturație în baze de sub 50% datorită spălării accentuate, va conferi acestui tip de sol un pronunțat caracter acid, care va impune un covor ierbos, cu număr redus de specii și o productivitate scăzută. Leptosolurile litice corespund în SRCS cu litosolurile tipice, asociate arealelor ocupate de solurile amintite mai sus. b. Leptosolurile rendzice au un profil scurt, format din orizonturile Am - R (orizonturile Amolic și roca de bază, R) și au luat naștere pe rocile compacte bazice și ultrabazice (calcare și dolomite, la care se adaugă bazaltele), rocile de acest tip fiind localizate în partea de sud-est a comunei). Ca urmare a caracteristicilor specifice acestor tipuri de roci carbonatice, leptosolurile rendzice au o textură argiloasă, culori închise, cu diferențiere texturală slabă, saturația în baze sporită (V>80%), reacție slab acidă/slab alcalină și capacitate de schimb cationic mare. Cu toate că se formează în condiții de umiditate sporită, acizii humici rezultați sunt rapid neutralizați de către CaCO3, care provine din rocile carbonatice ce formează substratul. Au un potențial de fertilitate bun în cazul în care profilul de sol nu este foarte scurt. REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 59

Pagina 60

Leptosolurile rendzice corespund solurile de tip rendzine litice (profil Am – R), precizând că în cazul acestui tip poate fi identificat subtipul de sol rendzine tipice, având aceleași orizonturi diagnostice ca anterior, dar cu o dezvoltare a profilului mai mare de 50 cm. În privința suprafeței ocupate de aceste soluri, ca și în cazul leptosolurilor districe, este dificil de realizat o evaluare precisă deoarece și leptosolurile rendzice se găsesc în combinație cu alte tipuri de soluri, cum ar fi cambisolurile eutrice și leptosolurile districe. Totuși, împreuna cu acestea, ocupă cca. 650 ha., adică în jur de 4.5% din suprafața totală a comunei. 2. Regosolurile – (care includ regosolurile și erodisolurile), cele două clase fiind amestecate în teren, ocupă 927.25 ha., ceea ce reprezintă 6.45% din totalul suprafeței comunei. Se găsesc răspândite în principal pe suprafețele înclinate, atât de pe dreapta, cât și de pe stânga văii Iara, fiind întâlnite în special în partea de nord a comunei. Sunt soluri minerale foarte slab dezvoltate, practic o acumulare de fragmente mineralogice fine aflate în primul stadiu de transformare pedogenetică. Denumirea de regosol semnifică un sol tânăr, neevoluat. Au un profil slab diferențiat, de tipul celor cu orizonturile diagnostice Ao – R (A ocric și orizontul de bază R). În SRCS, acestea se regăsesc sub aceeași denumire (regosol și erodisol). Au luat naștere în urma proceselor de dezagregare (prin crioclastism și/sau haloclastism). Procesul de solificare în cazul acestora este foarte lent, astfel că “solul” este incomplet dezvoltat, fără orizonturi diagnostice bine precizate. Însușirile și proprietățile lor depind în mare măsură de materialul parental din care provin și de condițiile topoclimatice specifice fiecărei trepte altitudinale a reliefului. Sunt sărace în humus și nutrienți. Textura este foarte variată (de la nisipoasă până la argiloasă în funcție de materialul parental) și nediferențiată pe profil. În cazul erodisolurilor apare fenomenul de “trunchiere” (eroziune parțială a acestora), ceea ce are ca rezultat îndepărtarea unuia sau mai multor orizonturi pedogenetice, așa cum este cazul și aici. Rezultatul se materializează într-o fertilitate foarte redusă, de multe ori aceste soluri neputând întreține vegetație de nici un fel. Profilul erodisolurilor este de tipul Ap – C (Ap –erodat și materialul parental C). 3. Fluvisoluri (în sistemul FAO-UNESCO) sau solurile aluviale (denumite astfel în SRCS) sunt soluri tinere, puțin evaluate, care iau naștere pe depozitele aluviale (pietrișuri, nisipuri) din luncile râurilor. Albia Pârâului Iara, dar mai ales albia largă a râului Arieș, a constituit arealul de dezvoltare a acestor tipuri de soluri. Au compoziție mineralogica eterogenă și, la inundații, sunt supuse procesului de “îmbogățire” a acestei fracțiuni mineralogice prin aport de noi sedimente. În cadrul depozitelor aluviale ce constituie materialul parental al acestora, datorită influenței râurilor, se remarcă o bună sortare a materialelor componente atât în profil longitudinal, dar mai ales transversal. Procesul de pedogeneză este inițiat de maturarea sedimentelor fluviale. În secțiunea superioară a profilului de sol, prin retragerea apei și pătrunderea aerului, are loc debutul transformării materiei organice prin descompunere și humificare. Concomitent, în secțiunile inferioare, sub influența nivelului freatic ridicat al apei, compușii minerali rămân sub stare redusă, ceea ce va determina apariția unor culori neutre imprimate de oxizi feroși și manganoși. Acolo unde nivelul freatic oscilează cu alternanța proceselor de oxidare și reducere, va apărea o mozaicare a culorilor, cu culori neutre pentru zonele de reducere și culori roșcate/gălbui pentru zonele de REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 60

Pagina 61

oxidare (Ianoș, Gh., 1999 și Puiu, Șt,. 1983). Solurile aluviale au o caracteristică comună ce le deosebește de celelalte tipuri de soluri și anume faptul că periodic sunt aluvionate (în timpul inundațiilor), ceea ce conduce la o înălțare a depozitelor. Procesul de îmbogățire cu noi sedimente întrerupe transformările pedogenetice ce au deja loc aici, “vechiul” sol format fiind acoperit și îngropat la diferite adâncimi. Ca urmare, noul material depus reia ciclul solificării și al evoluției pedogenetice în condiții similare. Solurile din albiile râurilor Iara și Arieș sunt de tipul fluvisolurilor districe (în sistemul FAO-UNESCO) sau a solurilor aluviale (districe) denumite așa în SRCS, au o saturație în baze scăzută (V < 50%) datorită spălării intense a sărurilor (cloruri, sulfați, carbonați) și o capacitate de schimb cationic diferită, în funcție de prezența mineralelor argiloase care stimulează acest schimb de ioni. Profilul solurilor aluviale este de tip Ao – C (orizonturile A ocric și materialul parental C) (Ianoș, Gh. 1999 și Puiu, Șt. 1983). Protosolurile aluviale sunt solurile cele mai slab evoluate din această clasă, reprezentând stadiul inițial de evoluție (de presolificare). În cadrul acestui tip, se deosebesc protosolurile aluviale tipice cu un profil de tipul Ao – C (orizonturile A ocric și orizontul parental C). În privința fertilității și productivității agricole, fluvisolurile de aici sunt relativ fertile fiind bine asigurate cu nutrienți deoarece materialul sedimentat în albii provine din depozite solificate de pe versanții de dreapta și de stânga ai văilor. Fluvisolurile dețin 1136.32 ha., suprafață care reprezintă 7.90% din totalul teritoriului comunei. II. Soluri minerale condiționate de timp 1. Cambisolurile districe (în sistem FAO-UNESCO) sau soluri brune acide după nomenclatura SRCS, apar atât individual cât și în diferite combinații cu alte tipuri de sol din cuprinsul comunei: cu litosolurile, cu solurile brune eu-mezobazice și cu solurile brune feriiluviale. După cum se poate observa din analiza hărții pedologice, cambisolurile districe, în combinație cu celelalte tipuri de soluri, ocupă în jur de 4500 ha., ceea ce reprezintă cam 32% din totalul suprafeței comunei. Cambisolurile districe s-au format pe rocile acide de aici (micașisturile și paragnaisele, amfibolitele și șisturile amfibolice, pegmatitele și granitoidele, ș.a) și/sau pe materiale rezultate din meteorizarea acestora. Solurile de acest tip s-au format în condiții de relief de culoar de vale și de munte, cu un climat umed, 700-1000 mm/m2/an, valori care le depășesc frecvent pe cele ale evapotranspirației. Astfel, este asigurată o alterare intensă a rocilor, cu formarea mineralelor secundare. Regimul hidric contribuie la debazificarea parțială a solului, fără a îndepărta însă și mineralele argiloase formate, astfel că acestea se acumulează în profilul de sol. Chiar dacă sunt acoperite cu o vegetație ierboasă, apar frecvent pâlcuri de pădure de fag cu conifere. Caracteristicile edafice ale solurilor brune acide sunt condiționate de volumul lor edafic util redus, datorită poziționării superficiale a rocii dure în jur de 20-50 cm. Cambisolurile districe au un profil de tipul Ao – Bv – C (orizonturile A ocric, Bv cambic și materialul parental C); în zona aceasta, profilul solurilor de acest tip este slab diferențiat textural, cu structură mediu dezvoltată. Precipitațiile favorizează o alterare siallitică activă a substratului mineral, proces care s-a repercutat asupra alcătuirii granulometrice a acestor soluri. Cu mici excepții, solurile brune acide de aici au o textură mijlocie (lutoasă), cu procente diferite de REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 61

Pagina 62

schelet în cele două secvențe reprezentative ale profilului de sol: 0-20 cm (orizonul A) și 40-80 cm (orizontul Bv). Conținutul în humus este mijlociu doar în orizontul de suprafață și foarte mic pe restul profilului, fapt ce conferă solurilor brune acide o rezervă totală de humus scăzută (< 60 t/ha). Au un grad de saturație în baze de schimb redus pe întregul profil, de sub 50%, cu o reacție puternic acidă. În arealele mai coborâte, se extind solurile brune acide tipice. În aceleași zone, contactul litic superficial a reprezentat caracter de diagnoză pentru solurile brune acide litice. Geneza solurilor brune acide este corelată cu procesele de denudare slabă, dar continuă. În aceste condiții, solul a rămas într-un stadiu moderat de evoluție, fiind permanent întinerit. Substratul litologic sărac în baze și clima umedă și răcoroasă generează o succesiune de orizonturi de sol puternic acide și intens debazificate. Indiferent de locul unde apar, suferă o intensă alterare în mediu acid a silicaților primari și secundari și o îndepărtare a produselor solubile, din această cauză având o alcătuire granulometrică predominant grosieră (cel mult lutoasă) și o cantitate sporită de sescvioxizi liberi. Cantitățile sporite de sescvioxizi și îndeosebi oxizii de aluminiu împiedică migrarea produselor de alterare și pedogeneză, astfel că profilul de sol este slab diferențiat morfologic și textural. La procesul de alterare participă și acizii fulvici generați de descompunerea materiei organice (a litierei) sub acțiunea umidității și a unei flore de bacterii specifice. Aceste soluri sunt situate sub făgete pure sau în amestec cu rășinoase, cu activitate biologică relativ intensă, cu formare de humus și argilizare activă. Profilul de sol este de forma Ao – Bv – C. Ca localizare se întâlnesc în părțile înalte din vestul comunei și în partea de sud, aici aflându-se în combinație cu cambisolurile eutrice. 2. Cambisolurile eutrice (în sistem FAO-UNESCO) sau solurile brune eumezobazice, după nomenclatura SRCS, au avut ca material parental rocile bazice și ultrabazice (bazaltele ofiolitice și toate tipurile de calcare). Au un profil pedogenetic de tipul Ao – Bv – C iar datorită faptului că materialul parental (tipurile de roci) pe care s-au format sunt bogate în săruri chimice (carbonați, sulfați, cloruri) au un grad de saturație în baze ridicat (V>50%) și un pH slab alcalin. Chiar dacă precipitațiile sunt relativ bogate, levigarea și debazificarea acestor soluri este slabă deoarece există o eliberare continuă de baze în urma proceselor de alterare ale rocilor din subasment, acest fapt permițând o continuare a proceselor pedogenetice de formare a solului. Cambisolurile eutrice au textură ce ocupă o paletă largă (de la grosiere până la fine), au o structură bine definită și o bioacumulare sporită (humus = 2-4%), unde predomină acizii huminici. În cuprinsul comunei, conform cu SRCS, solurile brune eu-mezobazice apar cu subtipul tipice (cu profilul deja descris). Solurile brune eu-mezobazice (cambisolurile eutrice) apar doar în combinație cu alte tipuri de soluri cum sunt, cambisolurile districe, leptosolurile districe și leptosolurile rendzice, ocupând suprafețe însemnate din partea sud-estică a comunei, care ajung la valoarea de cca. 28 % din totalul suprafeței, ceea ce înseamnă cam 4300 ha. Solurile brune eu-mezobazice au ca substrat atât rocile ultrabazice (bazaltele), cât și rocile carbonatice de tipul calcarelor, calcarenitelor și marnocalcarelor. REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 62

Pagina 63

III. Soluri minerale condiționate de climatul temperat umed Luvisolurile ocupă cca 30% din totalul suprafeței comunei, adică în jur de 4200 ha. În privința formelor de relief, luvisolurile apar pe suprafețele mai înalte, bine drenate, atât de pe dreapta cât și de pe stânga văii Pârâul Iara. Luvisolurile iau naștere în condițiile unor aporturi sporite de apă provenită din precipitații, ceea ce va determina profunde transformări pe profilul pedologic, solurile găsindu-se actual într-un stadiu avansat de evoluție, cu o diferențiere texturală și structurală importante, levigare și îndepărtare accentuată a sărurilor solubile și redistribuire a acestora la adâncime pe profil, ca urmare rezultând o debazificare moderată și un pH mai acid. Aporturile ulterioare de depozite loessoide și aluviuni fluviale, care au fost aduse aici după depunerea depozitelor principale care formează materialul parental al acestor soluri, au contribuit la accentuarea diferențierilor morfologice și granulometrice ale luvisolurilor. Luvisolurile s-au format pe materiale neconsolidate, predominant acide și intermediare, în condiții topoclimatice ceva mai umede. Au evoluat din regosoluri sau cambisoluri. 1. Luvisolurile haplice. În SRCS luvisolurile haplice poartă numele de soluri brune argiloiluviale și soluri brune luvice. Luvisolurile haplice, apar sub arealele cu umiditate și evapotranspirație moderate, materiale parentale ușor acide și sub o vegetație de pădure de foioase sau pajiști secundare. Profilul acestor soluri este de tipul Ao – Bt – C (A ocric, B textural și materialul parental C) iar uneori, în situațiile în care levigarea pe profil este mai intensă, are forma Ao – E - Bt – C (ia naștere între A și B un orizont E eluvial, puternic levigat și sărăcit în baze și materie organică). Transformarea activă a materiei organice încorporată în sol, favorizează formarea unor cantități mai mici de acizi humici, neutralizați de bazele existente. În situația în care mediul este slab acid, compușii de Fe devin oxidați și imobili, iar solul capătă o culoare brună în partea superioară și brun-gălbuie în cea inferioară. O parte din bazele eliberate prin procesul de hidroliză sunt reținute de mineralele argiloase (datorită capacității de schimb cationic a acestora), cea mai mare parte a acestora însă sunt spălate pe profil, așa încât în profilul luvisolurilor haplice nu există condiții de formare a unui orizont Cca. 2. Luvisolurile albice – cu răspândirea mult mai redusă decât cele haplice. Profilul acestora este de tipul Ao – Ea – Bt – C (A ocric, E albic, B textural și materialul parental C). Aici se observă apariția orizontului Ea (albic) care are o culoare albicioasă (cu valori de > 6,5 și crome < 3), o structură lamelară sau poliedrică slab dezvoltată, textura mai grosieră decât a orizontului Bt subiacent și segregare a sescvioxizilor sub formă de concrețiuni. Acest tip de soluri apare pe forme de teren plane (terase, interfluvii), cu un drenaj foarte lent și sub influența unei cantități mari de apă. Rocile parentale sunt formate din depozite eluvio-deluviale provenite din alterarea rocilor carbonatice, ceea ce a permis o debazificare și o migrare intensă a coloizilor pe profilul de sol. Astfel a luat naștere un orizont B argic (Bt) bogat în argilă iluviată, iar deasupra s-a conturat un orizont Ea sărăcit în argilă și materie organică, cu un pH mai acid și de culoare albicioasă. Profilul de sol are culori brune gălbui, saturația în baze este moderată (V = 50 - 70%), iar capacitatea de schimb cationic sporită (T > 24 me/100 g. sol). REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 63

Pagina 64

IV. Soluri minerale condiționate de climatul temperat umed Acestea includ subdiviziunea – soluri puternic diferențiate, cu alterare intensă a materialului parental, spodice, care la rândul ei include solurile din clasa Podzolurilor. Dintre acestea, pe cuprinsul comunei Iara a fost identificat subtipul – podzolurile cambice (solurile brune feriiluviale). Acest tip de sol se găsește în amestec cu cambisolurile districe, neputând fi separat teritorial. Din analiza hărții pedologice realizate pentru arealul comunei și din observațiile făcute în teren, s-a constatat că podzolurile au o pondere redusă din totalul suprafeței analizate; apar pe culmea interfluvială a Muntelui Boinic, la peste 1200 m. altitudine, ocupând întreaga suprafață a acestei culmi. Podzolurile cambice sunt soluri care au evoluat aici în marea lor majoritate, atât în condiții climatice specifice zonei de pădure cu perioade de vegetație medie, dar și sub pajiștile sub-alpine, în condițiile unui climat temperat umed. Profilul de sol al acestora este bine definit morfologic, cu o diferențiere texturală mineralogică și chimică între orizonturile superioare și inferioare, diferențiere datorată proceselor de hidroliză acidă a materialului mineral, migrarea și acumularea parțială a produselor rezultate prin alterare, formarea compușilor organo-metalici cu Fe și Al și acumularea parțială a acestora în orizontul Bs (B spodic), cu sau fără conturarea de orizont eluvial (Es). Podzolurile cambice sunt soluri cu grad de alterare intensă și puternic diferențiate, mărturie a unui grad înaintat de evoluție în direcția podzolirii primare. Sunt specifice fitocenozelor arborescente de conifere și vegețație arbustivă din golurile alpine. Au un profil de tipul Au – Es – Bs (Bhs) – C, în care orizontul A are caracter umbric, orizontul B are un caracter spodic, feriiluvial (Bs) sau humico-feriiluvial (Bhs) format din oxizi de Figura 52 – Comuna Iara, Harta solurilor Sursa: Planșă proprie, Eco Maps REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 64

Pagina 65

Fe și Al, la care se pot adăuga substanțele humice, orizont care este subiacent unui orizont eluvial (Es) și/sau bioacumulativ (Ao,u). Rocile cristaline, metamorfice de tipul micașisturilor și paragnaiselor formează materialul parental pentru podzolurile cambice de aici. Clima optimă dezvoltării podzolurilor aici este o climă rece, montană, cu valori ale temperaturilor cuprinse între 70 și 20C medii multianuale, iar mediile precipitațiilor între 700-1000 mm/m2/an. Geneza podzolurilor este un rezultat al interferenței mai multor procese de solificare. Acumularea materiei organice în condiții de climă rece favorizează apariția unui humus brut, sărac în baze și azot. Acizii humici formați în timpul procesului de solificare și care sunt foarte agresivi, se combină cu oxizii hidratați de Fe, Al și Mn formând fulvați solubili. Aciditatea ridicată permite pătrunderea H + în complexul coloidal al solului și prin aceasta generând o alterare intensă. Produsele rezultate migrează în adâncime, în orizonturile inferioare, astfel luând naștere orizontul Bs. Pe rocile permeabile și foarte acide, percolează și acizii huminici care se depun la partea superioară a orizontului Bs sub formă de orizont Bhs. Conținutul în humus (de tip moder, morr) al podzolurilor este mare în orizontul A (8-25%), scade apoi brusc în orizontul Es și crește iarăși în orizontul Bs. Gradul de saturație în baze este scăzut (<10%), pH-ul este de asemenea scăzut (<5%), iar transformarea materiei organice cu formarea de elemente nutritive pentru sol este de asemenea scăzută. Podzolurile haplice - (în sistemul FAO/UNESCO) sau podzolurile tipice (denumire SRCS), au un profil de tipul Au – Es – Bhs – Bs – C.. Podzolurile cambice (în sistemul FAO/UNESCO) sau solurile brune feriiluviale (denumire SRCS) au un profil de tipul Ao – Bs – C (R). Au un raport procentual dintre conținutul de Fe liber și de C organic mai mic de 6; Fe imprimă profilului solului o tentă roșiatică. Sub el urmează un orizont E spodic, foarte sărac în nutrienți și bogat în SiO2, orizont de < 2 cm. grosime sub care se observă o acumulare a materiei organice în orizontul Bs și Bhs. • Hidrografia Rețeaua hidrografică a comunei este în totalitate tributară râului Arieș, fie direct, prin cele patru râuri importante: Iara, Ocolișel Borzești și Remetea, fie prin intermediul acestora (afluenții lor). Densitatea rețelei hidrografice pe teritoriul comunei este în medie de 0,8 – 0,9 km/km2. Condițiile de relief ale comunei Iara, zonă montană, zonă depresionară, culoare de vale importante, la care se adaugă și condițiile climatice, au determinat apariția unor râuri cu debit destul de ridicat și stabil, cu frecvente inundații în timpul ploilor torențiale. Așa cum am amintit, principalele bazine hidrografice suprapuse teritoriului comunei sunt: - Bazinul hidrografic al râului Iara, cu râul Iara drept colector principal, care își are izvoarele sub vârful Masivului Muntele Mare, pe flancul vestic al acestuia și după ce înconjoară tot masivul drenează tot arealul comunei în drum spre confluența cu Arieșul, având o direcție de curgere NV-SE. Pe teritoriul comunei, primește câțiva afluenți principali, între care amintim pe dreapta Valea Negrului (își are izvoarele undeva lângă REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 65

Pagina 66

localitatea Agriș și intră în confluență cu râul Iara la intrarea acestuia în localitate) și de stânga: Valea Almășani (care își colectează apele de pe teritoriul localității Mașca), urmează apoi un alt afluent important care împreună cu afluenții lui drenează teritoriul localității Cacova Ierii, Valea Făgetului (care străbate localitatea Făgetul Ierii și care, înainte de confluența cu râul Iara primește ca afluent pârâul numit Valea Dosului), la care se adaugă spre aval alte câteva cursuri de dimensiune și importanță mai redusă. Lungimea totală a cursului râului Iara pe teritoriul comunei, măsurată de-a lungul traseului principal, este de 13.74 km. - Bazinul hidrografic al râului Ocolișel cu colectorul principal care poartă numele de Valea Vadului (după localitatea cu aceelași nume) în amonte și Ocolișel, cu începere de la intrarea pe teritoriul localității cu aceelași nume. Izvoarele acestui râu sunt localizate în masivul Muntele Mare, sub vf. Pietrele Mărunte. Dacă în prima fază orientarea curgerii este pe direcție SV-NE (dinspre Munții Apuseni înspre Depresiunea Transilvaniei) ulterior, datorită prezenței culoarului râului Arieș, nivelul de bază al acestuia cel mai coborât de pe teritoriul comunei a atras și modificat direcția de curgere a râului Ocoliș pe o nouă orientare NV-SE. Confluența râului Ocolișel cu Arieșul se realizează în localitatea Lungești. Pe traseul comunei, râul Ocolișel primește o serie de afluenți în număr destul de mare, localizați atât pe partea dreaptă a văii, cât și pe partea stângă. În ambele cazuri este vorba de pâraie cu caracter torențial, în cele mai multe cazuri cu cursuri de apă temporare, a căror intensitate de modelare și morfodinamică este deosebită. Acest fapt este evident mai ales pentru afluenții de stânga ai Ocolișelului, cei care sculptează frontul de cuestă. Regimul scurgerii al acestor văii este în direct legătură cu regimul precipitațiilor din zonă, așa încât acestea “funcționează” mai ales în perioadele de intensificare a precipitațiilor și au o activitate redusă în perioadele fără precipitații. Lungimea totală a cursului de apă al văii Ocolișel pe teritoriul comunei este de 17.54 km. - Bazinul hidrografic al Văii Jdeburoasa – este mai puțin important în analiza hidrografică a comunei, deoarece lungimea acestuia este redusă pe teritoriul comunei, doar 5.26 km. În plus, acesta se suprapune peste limita administrativă a comunei, ceea ce înseamnă că doar versantul de stânga aparține arealului studiat și va fi analizat. Ca și Valea Ocolișel, Valea Jdeburoasa are un caracter subsecvent, curgând la baza unui front de cuesta astfel încât afluenții acesteia sunt văi scurte, cu caracter torențial și temporar ce funcționează doar în perioada cu precipitații. - Bazinul hidrografic al Văii Borzești este constituit din colectorul principal și câțiva afluenți ai acestuia. Prezintă un traseu relativ rectiliniu și are un caracter epigenetic. Izvoarele sunt localizate la nord de localitatea Borzești, iar confluența cu râul Arieș se realizează în punctul de ieșire al acestuia de pe teritoriul administrativ al localității. - Bazinul hidrografic al Văii Remetea. Râul Remetea reprezintă singurul afluent important de dreapta al râului Arieș pe teritoriul comunei. Își are izvoarele în Munții Trascăului și, după un traseu rectiliniu care străbate depresiunea Remetea, confluează cu Arieșul pe teritoriul localității Buru. Lungimea râului Remetea (pe spațiul administrativ al localității) este de doar 2.3 km., fără să prezinte afluenți importanti. - Râul Arieș – deoarece reprezintă colectorul principal nu numai al comunei, dar și al întregului spațiu estic al Munților Apuseni, vor fi prezentate câteva caracteristici ale acestuia, ale căror valori au fost măsurate pe spațiul comunei. Râul Arieș are o lungime totală pe teritoriul comunei de 13.63 km, din amonte de REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 66

Pagina 67

localitatea Lungești și până la Buru. Scurgerea medie anuală ia în considerare valorile debitelor medii lunare la stațiile din bazin, valorile debitului specific și ale coeficientului de variație, respectiv variația și tendința acestor elemente. Scurgerea cea mai ridicată în intervalul analizat s-a produs în ani diferiți, în funcție de zona geografică, pe care este dezvolatată rețeaua hidrografică. Astfel, valori maxime s-au înregistrat în 1978 pe Arieș la Buru. Scurgerea cea mai scăzută pe cursul principal s-a produs în 1983. Debitele medii specifice au valori ridicate în zona montană și descresc odată cu scăderea altitudinii și respectiv creșterea suprafeței bazinului hidrografic aferent. Astfel, valori maxime de peste 20 l/s/kmp se înregistrează pe Iara (22.45 l/s/kmp). Pe lângă valorile debitelor medii și cele ale debitelor medii specifice, în caracterizarea amplitudinii de variație a debitelor anuale s-au analizat coeficienții moduli maxim și minim, precum și raportul dintre aceștia. Valorile coeficientului modul maxim se modifică odată cu reducerea altitudinii medii a bazinelor de recepție (1,3, pe Arieș la Câmpeni, 1,8, pe Abrud la Abrud, respectiv 2,9 pe Valea Largă la Viișoara). Coeficienții de variație ai scurgerii anuale, calculați pe baza întregului șir de debite anuale au valori scăzute (sub 0,20) în bazinul superior al Arieșului, caracterizat printro umiditate bogată și foarte ridicată (peste 0,80) pe râurile cu bazine dezvoltate în regiunea de podiș cu umiditate scăzută (tabelul 2). Variația scurgerii anuale este de(Cv = 0,2 – 0,3) pe versanții masivului Muntele Mare. În arealul de tranziție dintre regiunea muntoasă și de podiș valorile coeficientului de variație se mențin între 0,4 și 0,6. În intervalul 1950 –1999, pe Arieș, se manifestă o ușoară tendință de creștere a scurgerii anuale. În schimb, în perioada 1978 –1999, tendința scurgerii este staționară sau de scădere ușoară Pe majoritatea afluenților Arieșului, tendința scurgerii din intervalul 1978 –1999 este de scădere. Tendința de scădere a scurgerii este mai diminuată pe pârâurile din spațiul montan înalt. Scurgerea anotimpuală și lunară. Urmărind variația cronologică a debitelor anotimpuale, se remarcă o sincronicitate destul de evidentă în arealele cu condiții climatice similare. Iarna, cele mai mari valori ale scurgerii din perioada 1950 –1999 s-au înregistrat în anii 1955/1956, pe cursul superior al Arieșului, 1957/1958 pe cel mijlociu, iar în 1998/1999 pe cel inferior. Pe afluenți, cea mai ridicată scurgere s-a produs în ierni diferite:1970/1971 pe Bistra, 1981/1982 pe Ocoliș și Hășdate, 1995/1996 pe Abrud și Poșaga, 1998/1999 pe Valea Largă. Cele mai mici valori ale scurgerii s-au înregistrat în iernile 1953/1954 și 1983/1984. Pe afluenții din regiunea de podiș scurgerea cea mai mică s-aprodus în iarna 1992/1993. Primăvara, în funcție de intensitatea cu care se produce topirea zăpezii acumulate iarna și de cantitatea de precipitații căzută, se scurge un volum mai mare sau mai mic decât media anotimpului. Astfel, cea mai ridicată scurgere de primăvară s-a produs în anii 1970 pe Arieșul mijlociu și inferior și în 1987 pe cel superior. Cele mai mici valori ale scurgerii de primăvară s-au produs în 1973, pe cursul superior al Arieșului, iar în 1961 pe cel inferior. Pe majoritatea afluenților, cea mai mică scurgere de primăvară din intervalul 1978-1999 s-a produs în primii ani ai deceniului al zecelea (1991, 1992). Vara, scurgerea de vară cea mai scăzută se produce în anii când activitatea REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 67

Pagina 68

ciclonică este cea mai slabă (1950, 1983, 1993 etc.). Toamna, cea mai bogată scurgere s-a produs în anii când au căzut precipitații pe o perioadă îndelungată de timp cu efect hidrologic însemnat. Reducerea accentuată a rezervelor subterane și lipsa precipitațiilor pe o perioadă lungă de timp au generat valori foarte scăzute ale scurgerii de toamnă în anii 1953 (Scărișoara) și 1961 (Turda). În intervalul 1978 – 1999, toamne secetoase au fost semnalate în mai mulți ani din deceniul al nouălea: 1983 (Ponorel, Bistra, Poșaga), 1986 (Ocoliș, Buru), 1987 (Albac), 1988 (Abrud) și 1990 (Viișoara). În variația cronologică a debitelor anotimpuale din perioada analizată se pot observa cicluri ai anilor cu scurgere bogată și scăzută. Spre exemplu, în cazul scurgerii ridicate din timpul verii se remarcă un ciclu de 5-6 ani, iar în cazul scurgerii scăzute din timpul iernii se pun în evidență un cicluri de 11 Iarna, scurgerea din perioadele analizate are carcater staționar sau prezintă o ușoară tendință de scădere. În ambele perioade analizate scurgerea din timpul verii are tendință de scădere. Pe pârâurile din Muntele Mare, scurgerea medie lunară cea mai bogată se produce cu o frecvență maximă în luna mai. Cea mai mică scurgere medie lunară se produce mai frecvent toamna, în octombrie pe Arieș (22,7 % la Buru, 30 % la Turda). Datele referitoare la stațiile hidrometrice Perioada Q med anual pe Stația Q Nr. Cursul cu perioadele Q hidrometric F (km2) H (m) max crt. de apă observații min ă 1950-99 1978-99 (m3) directe (m3) Arieș Buru 4 1978-99 1960 945 - 23,4 822 1,640 Iara Valea Ierii 14 1965-99 107 1359 - 0,678 86,0 0,036 Iara Iara 15 1950-99 273 1120 2,14 0,877 77,4 0,053 Sursa: Clima României, 2008 În intervalul 1978 –1999, scurgerea cea mai bogată s-a produs în ani diferiți: 1999 pe Ocoliș și Iara. Pe Arieș, scurgerea cea mai scăzută s-a produs în 1983, iar pe afluenți, în ani diferiți din ultimul deceniu al secolului XX: 1990. Cursurile de apă și codurile cadastrale Curs de apă Tip Bazin hidrografic Cod cadastral Arieș Colector principal IV IV_1.59.... Iara Afluent Arieș IV IV_1.59.5... Ocolișel Afluent Arieș IV Borzești Afluent Arieș IV IV_1.60.... Remetea Afluent Arieș IV IV_1.60.4... Sursa: Clima României, 2008 REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 68

Pagina 69

Pe lângă aceste cursuri principale, mai este o serie de mici afluenți cu dimensiuni de până la câteva sute de metri. Figura 53 – Comuna Iara, Harta hidrografiei Sursa: Planșă proprie, Eco Maps • Clima Factorii climato-genetici La baza formării condițiilor climaterice ale comunei stă o serie de factori geografici, dintre care cei mai importanți sunt: așezarea geografică regională, circulația generală a atmosferei și dispunerea reliefului general și local. Relieful local se impune, în principal în diferențierea topo și micro-climatelor, determinată de expoziția versanților față de radiația solară, de situarea pe profilul versanților, condiții care determină la rândul lor o distribuție neuniformă a cantităților de energie solară, astfel că cele mai mari contraste apar între versanții cu expoziție sudică și nordică, primii beneficiind de o durată mai lungă de strălucire a soarelui și de o mai mare cantitate de energie solară recepționată la nivelul suprafeței active, reflectându-se în particularitățile termice locale, în durata înghețului la sol și a stratului de zăpadă și cantități relativ diferențiate ale precipitațiilor. Panta și expoziția versanților reprezintă un factor important al acțiunii climatogenetice a reliefului, care se manifestă prin modificări esențiale ale distribuției REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 69

Pagina 70

elementelor climatice. Prin rolul său de obstacol în calea maselor de aer, pădurea contribuie la creșterea turbulenței aerului, la mărirea gradului de umezeală a aerului, la reducerea contrastelor termice, la depunerea neuniformă a stratului de zăpadă, determinând astfel, influențe moderatoare și asupra climatului ariilor adiacente și limitrofe. Trăsăturile climatice ale comunei Iara Poziția geografică a Muntelui Mare, deci inclusiv al ariei naturale analizate, în partea estică a catenei Apusenilor, la adăpost față de circulația dominant vestică a maselor de aer de origine atlantică și predominarea unor culmi foarte largi și netede, creează premisele realizării în depresiunea Iara a unui topoclimat diferit față de celelalte masive ale munților Apuseni. Acest topoclimat se caracterizează mai ales, printr-o cantitate redusă de precipitații în raport cu altitudinea masivului (Băișoara 843 mm la 1385 m altitudine, Măguri 925 mm la 1219 m și Giurcuța 766 mm la 1100 m) și printr-o radiație solară cu valori ridicate (120-125 kcal/cm pătrat an). Pentru descrierea caracteristicilor climatice au fost folosite date de la stația meteorologică cea mai relevantă, cea de la Băișoara. Stația Băișoara este amplasată pe versantul nordic al Muntelui Mare, pe o platformă extinsă care începe sub Vf. Buscat și se întinde pe mai multe interfluvii pe direcția nord-sud. Totodată, au fost analizate și date cu caracter local, colectate de la diferite surse din depresiune. Valorile vor fi prezentate în “pereche”, întâi cele de la stația Băișoara și apoi cele obținute din comuna Iara (acolo unde acestea există), pentru a sublinia diferența între valorile ce caracterizează arealele montane înalte ale comunei și cele joase, depresionare. Pe culmile înalte, la peste 1300 m, temperatura medie anuală se situează în jurul valorii de 40C, pentru ca în depresiunea Iara să se ridice la 7-8 grade Celsius. În luna ianuarie, pe culmi, temperatura medie este de -50C, iar în depresiune de 10C, pe versanții vestici și sud-vestici și -30C pe cei nordici și nord-estici. În luna iulie, temperatura medie este de 100-110C pe culmi, iar la poale 170-180C, pe versanții nordici și nord-estici și 170-190C pe versanții cu expoziție sudică și vestică. În vatra depresiunii Iara, se înregistrează inversiuni termice cu cețuri frecvente în timpul iernii și extreme termice negative de până la -310C (la Iara în 11.02.1929), dar și cu extreme pozitive de 360C la data de 22.08. 1939. Un fenomen interesant îl reprezinta fenomenul de foehn, care influențează atât variația temperaturilor, cât și a precipitațiilor. De exemplu, în stațiunea Băișoara, la altitudinea de 1370 m, temperatura medie multianuală este de 4,7 grade Celsius, iar cantitatea medie de precipitații de 977 mm/an, destul de redusă, din cauza situării întro „umbră” de precipitații, cu fenomene evidente de foehn. În schimb, valoarea multianuală a cantităților de precipitații din depresiune este de 700-800 mm. Se remarcă o neuniformitate în repartiția cantităților de precipitații pe anotimpuri. Astfel, iarna se înregistrează cele mai reduse valori din cantitatea de precipitații căzută în cuprinsul anului (11,2%) la Băișoara. Primăvara, cantitățile de precipitații căzute sunt cu 30-60 mm., mai abundente decât cele căzute în timpul iernii, valoarea lor depășind 24% din cantitatea medie multianuală (Băișoara, 26.2%). Vara, când în afara proceselor frontale contribuie și ploile de convecție termică, se înregistrează cele mai ridicate cantități de precipitații din timpul anului. Toamna, datorită frecvenței regimului anticiclonic și slăbirii convecției termice, cantitățile de precipitații scad cu 95-125 mm. față de cele căzute vara, valoarea reprezentând aproximativ 20% din cantitățile anuale REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 70

Pagina 71

de precipitații (Băișoara 20.8%). Cantitățile maxime de precipitații căzute în 24 ore au depășit 100 mm. în depresiune. Frecvența zilelor cu precipitații este în medie de 120130 zile. Data medie a căderii primei ninsori este diferită în vatra depresiunii față de culmile montane din jur; în depresiune, primele ninsori cad în a treia decadă a lunii Noiembrie, în timp ce pe înalțimile din jur precipitațiile solide pot să apară în prima decadă a lui Noiembrie. Numărul mediu al zilelor cu ninsoare este de 25-35 zile în depresiunea Iara și pot să crească până la 40-50 zile, pe culmile montane din partea vestică a comunei. Durata statului de zăpada este de asemenea variată, înregistrând valori de 80-110 zile în regiunile înalte, muntoase din vest, în timp ce în depresiune se înregistrează valori de 60-70 zile. Nebulozitatea prezintă valori ridicate, cu excepția câtorva luni de toamnă și de sfârșit de iarnă (octombrie, februarie). Temperatura medie lunară și anuală Stația I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An Băișoara -4,1 -3,8 -1,1 3,7 8,7 11,9 13,6 13,6 10,1 6,0 1,3 -2,5 4,8 (1360 m) Temperatura maximă absolută lunară Stația I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII t˚C 13,7 15,4 17,8 20,6 24,5 26,5 29,6 28,5 25,3 22,2 19,5 14,6 Băișoara Data 18.93 25.78 24.91 05.89 19.96 27.82 06.88 22.00 07.82 15.00 06.76 05.85 Temperatura minimă absolută lunară Stația I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII t˚C -25,3 -22,4 -22,5 -11,7 -5,5 -3,8 1,7 0,2 -6,7 -11,8 -15,6 -20,4 Băișoara Data 17.64 06.65 01.63 09.97 02.62 07.62 01.62 28.81 29.70 28.97 29.89 15.61 Amplitudini termice absolute lunare și anuale Stația I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An Băișoara 39,0 37,8 40,3 32,3 33,0 30,3 27,9 28,3 32,0 34,0 35,1 35,0 54,9 Cantități medii lunare și anuale de precipitații (mm.) Stația I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An Băișoara 40,8 39,9 47,9 75,3 112,7 124,2 105,0 94,7 57,5 47,0 49,3 52,9 847,4 (1360m) Sursa: Clima României, 2008 REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 71

Pagina 72

Datorită foehnizării maselor de aer aflate în mișcare descendentă, pe versantul opus al munților frecvența grindinei scade, dovadă cele 3,2 zile înregistrate la stația Băișoara. Circulația generală a maselor de aer este din sector vestic. Această circulație explică și amplitudinile termice anuale mai mici decât în Carpații Meridionali sau Carpații Orientali. Aceeași influență vestică determină căderea unor cantități mai mari de precipitații în vestul masivului și pe versanții cu expoziție vestică. Într-adevăr, relieful aproape complet degajat prin defrișări repetate, mai ales pe largile suprafețe de netezire, ca și valori moderate ale nebulozității (5,6) asigură un bilanț caloric mult superior față de suprafețele împădurite sau de văile adânci și întunecoase. Totuși, sub aspectul temperaturilor medii multianuale (4,5-5 grade C), efectul acestui „climat solar” nu se resimte prea mult, din cauza radiației efective, care, în condițiile aerului pur și rarefiat al înălțimilor, coboară mult temperaturile de noapte. Nebuzolitatea medie lunară și anuală (zecimi de cer acoperit) Stația I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An Băișoara (1360m) 5,7 6,0 6,3 6,5 6,4 6,1 5,4 5,0 5,3 4,9 5,9 6,0 5,8 Sursa: Clima României, 2008 Valorile radiației solare sunt de 110 – 112.5 kcal/cm2/an în depresiune și mai ridicate pe culmile montane din partea de vest a comunei, de până la 120-125 kcal/cm2/an. Durata strălucirii Soarelui este cuprinsă între 1800-1900 ore pe an (medie multianuală). Zilele cu cer senin sunt în număr de 40-50 în cursul anului, în timp ce zilele cu cer acoperit sunt în număr de 120-140 într-un an. Numărul anual al zilelor cu îngheț este în medie de 120-130, de-a lungul unui an calendaristic. Mediile anuale ale umezelii relative diferă în funcție de altitudine; astfel, pe culmile mai înalte din vestul comunei, se înregistrează valori de 78%, în timp ce în depresiune coboară la 75-76%. • Impactul schimbărilor climatice Schimbările climatice sunt acele modificări semnificative ale caracteristicilor statistice pentru mărimile fizice care caracterizează sistemul climatic. În comuna Iara aceste schimbări au luat forme diverse, de la schimbări în regimul cantității de precipitații la creșteri considerabile ale caracteristicilor valurilor de căldură. Analiza schimbărilor climatice este esențială pentru evaluarea impactului pe care acestea îl au asupra mediului rural. În contextul actual al schimbărilor climatice, se așteaptă ca zonele rurale să se confrunte cu provocări majore în ceea ce privește impactul acestora. Arealele rurale sunt deosebit de vulnerabile la efectele schimbărilor climatice. Acestea au efecte imediate și directe asupra sănătății umane și bunăstării gospodăriilor care depind de resursele naturale pentru nevoile de bază. REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 72

Pagina 73

• Schimbări climatice observate În regiunea comunei Iara temperatura medie a aerului prezintă tendințe de creștere atât la nivel anual, cât și în anotimpurile de iarnă, primăvară și vară. Toamna este un anotimp stabil din punct de vedere al temperaturii, neprezentând tendințe semnificative. În privința extremelor termice, cele mai importante rezultate au indicat o scădere a numărului de zile de îngheț (semnificativă statistic) și o scădere a numărului și duratei valurilor de frig (nesemnificativă statistic). Intensitatea, durata și frecvența valurilor de căldură au înregistrat creșteri importante pe teritoriul comunei Iara, aceste creșteri fiind semnificative din punct de vedere statistic. Schimbările din caracteristicile valurilor de căldură au fost evidențiate atât în temperaturile maxime, cât și în cele minime. Analiza tendințelor precipitațiilor atmosferice anotimpuale arată creșteri semnificative toamna, fapt ce se reflectă în mod direct în tendințele de creștere ale bilanțului climatic al apei și a debitelor din acest anotimp. Creșterea debitelor este favorizată și de o tendință staționară sau de scădere a temperaturii aerului și evapotranspirației din acest anotimp. În celelalte anotimpuri, cantitatea de precipitații nu prezintă creșteri sau scăderi semnificative, regimul precipitațiilor fiind destul de stabil, caracter imprimat și cantității anuale de precipitații. Este important de menționat că în spațiul comunei Iara au crescut semnificativ din punct de vedere statistic cantitățile maxime zilnice de precipitații în anotimpurile de vară și toamnă, aspect ce crește riscul producerii mai frecvente a viiturilor. Durata de strălucire a Soarelui este în creștere semnificativă primăvara și vara pe teritoriul comunei. Durata de strălucire a Soarelui este direct legată de radiația globală și poate fi folosită la evaluarea impactului radiației solare. Toamna și iarna nu a fost detectată nicio creștere sau scădere semnificativă a duratei de strălucire a Soarelui. Viteza vântului prezintă schimbări majore în evoluția pe termen lung atât la nivel anual cât și anotimpual. Toate tendințele semnificative sunt de diminuare a vitezei vântului în comuna Iara. Rezultatele sunt în concordanță cu cele mai recente studii cu privire la viteza vântului, care raportează o tendință generală de scădere a acesteia, atât la nivel național, cât și la nivel global. Stratul de zăpadă are efecte majore asupra albedoului și bilanțului de energie, fiind, de asemenea, un mare rezervor de apă. El influențează aerul de deasupra sa și solul peste care se așază. O diminuare a intervalului cu strat de zăpadă intensifică încălzirea solului datorată absorbției solare. Variabilitatea stratului de zăpadă a fost examinată în România pentru intervalul 1961-1990 și 1961-2000, conchizându-se că faza pozitivă a oscilației nord-atlantice (NAO) favorizează ierni cu mai puțină zăpadă, pe când faza negativă este asociată cu ierni în care stratul de zăpadă este mai consistent. Grosimea stratului de zăpadă prezintă tendințe de scădere pe teritoriul comunei, în timp ce numărul de zile cu strat de zăpadă nu a înregistrat schimbări semnificative. Fenomenul de grindină are un impact socioeconomic major în ariile rurale. Acesta se produce în comuna Iara cu o frecvență medie de aproximativ 2 zile pe an. Analizele statistice cu referire la grindină au indicat o creștere semnificativă a acestui fenomen în regiunea comunei analizate și implicit și riscurilor asociate impactului pe care îl poate produce căderea grindinei. Aceasta este unul dintre cele mai periculoase fenomene REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 73

Pagina 74

meteorologice, efectul distrugător al acesteia aducând pagube mediului și diferitelor ramuri economice, în special agriculturii. Un singur caz de grindină, într-o fază critică de dezvoltare a plantelor (perioada de înflorire, faza de formare a bobului sau fructului, coacerea), poate conduce la compromiterea totală a recoltei anului respectiv. Atunci când dimensiunile greloanelor sunt foarte mari (depășesc 20 sau chiar 50 mm), ele pot deteriora acoperișurile caselor, sparge ferestrele și parbrizurile autovehiculelor sau răni persoanele și animalele neadăpostite. În cazuri excepționale pot avea loc chiar decese. Schimbările climatice din ultimele decenii n-au fost identificate numai izolat, în temperatura aerului sau alte elemente climatice individuale, ci și în parametri mult mai complecși, așa cum este evapotranspirația de referință sau bilanțul climatic al apei. La nivelul comunei Iara, evapotranspirația de referință a crescut semnificativ statistic în ultimele decenii. Această creștere s-a evidențiat la nivel anual, primăvara, vara și în perioadele de vegetație ale grâului și porumbului. Creșterea evapotranspirației de referință poate afecta, cu predilecție, culturile agricole, vegetația sălbatică și resursele de apă. În bilanțul apei s-au remarcat schimbări importante numai toamna, când pe fondul creșterii semnificative a cantității de precipitații acesta a înregistrat la rândul său o creștere. Modele numerice care simulează comportamentul sistemului climatic sunt folosite, împreună cu datele de observație, pentru a evalua caracteristicile schimbărilor climatice viitoare pe termen mediu și lung. Astfel de evaluări au fost realizate și pentru România – ele sunt proiecții ale schimbărilor climatice în viitor. Rezultatele relevă, în general, pentru următoarele decenii o intensificare a schimbărilor climatice menționate anterior. Caracteristicile distinctive ale ariilor rurale în ceea ce privește vulnerabilitatea la impactul schimbărilor climatice constă într-o dependență mai mare față de agricultură și resursele naturale făcându-le astfel deosebit de sensibile la variabilitatea climatică, fenomenele climatice extreme și schimbările climatice. Vulnerabilitățile existente cauzate de sărăcie, niveluri mai reduse de educație, izolare fizică și neglijența autrităților locale pot agrava efectele negative ale schimbărilor climatice. Impactul major al acestora în zonele rurale va fi resimțit prin efectul asupra resurselor de apă, securității alimentare și a veniturilor provenite din activitățile economice. Impactul asupra agriculturii și ecosistemelor survine în urma creșterii temperaturilor, a evapotranspirației de referință și a schimbărilor produse în repartiția temporală a cantității de precipitații, precum și a fenomenelor extreme. Schimbările climatice pot diminua resursele naturale locale limitând desfășurarea activitățile și cantitatea produselor pentru consum și comerț. Activităție socioeconomice din mediul rural depind într-o măsură considerabilă de resursele sensibile la factorul climatic cum sunt resursele de apă și terenul arabil. Perturbarea acestor resurse poate conduce la dezechilibre economice importante. Creșterea temperaturii aerului cauzează o reducere a producției celor mai importante cereale (porumb și grâu). Aceste pierderi au valori de 3,8 % în cazul porumbului și de 5.5 % în cazul grâului. Unii autori au sugerat că o creștere chiar și moderată a temperaturii aerului reduce producția agricolă. Aceste pierderi pot fi contracarate prin progresul tehnologic și prin măsurile de adaptare la schimbările climatice. Secetele și inundațiile contribuie, de asemenea, considerabil la pierderi importante în ceea ce privește producția agricolă. Efectele inundațiilor nu se restrâng REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 74

Pagina 75

doar la domeniul agricol, ele extinzandu-se până la deteriorarea drumurilor și a gospodăriilor, ajungându-se chiar la pierderi de vieți omenești. Schimbările climatice afectează în mod diferit creșterea, calitatea și producția de fructe și pot avea efecte benefice, însă aceste efecte pot deveni negative dacă se depășesc anumite limite ale parametrilor climatici. Spre exemplu, radiația solară susține fotosinteza, însă nivelurile prea ridicate ale acestui parametru pot provoca fotoinhibiție și / sau arsuri solare. Producția de lapte este de asemenea afectată de creșterea temperaturii. La valori mai ridicate de 25 °C producția de lapte scade. Schimbările climatice afectează tot mai mult populația prin exercitarea unui stres considerabil asupra sănătății umane mai ales în perioadele cu valuri de căldură. Valurile de căldură sunt fenomene extreme care cauzează un grad ridicat de stres asupra sistemelor biologice, în special asupra copiilor și vârstnicilor. Aceste categorii de populație fiind cele mai expuse riscului de îmbolnăvire. Deși organismul uman poate fi foarte eficient în a-și adapta funcțiile la condițiile de mediu și de a se aclimatiza, expunerea bruscă la temperaturi extreme poate provoca probleme grave de sănătate sau chiar deces. Eșuarea corpului uman de a-și adapta funcțiile fizice pentru a răspunde în mod adecvat la manifestarea valurilor de căldură poate duce la accidente vasculare cerebrale, poate contribui la trombogeneză și agrava insuficiența renală, afecțiunile cronice cardiace, și pulmonare, hipertermia și hipotermia, dar și alte boli. Riscul de deces în perioadele cu val de căldură crește, de asemenea. Acestă creștere poate fi și din cauza unor efecte indirecte ale valurilor de căldură, cum sunt, de exemplu, accidentele cauzate de înec. Sănătatea umana poate fi afectată, de asemenea, în mod indirect de schimbările climatice prin creșterea transmiterea unor boli prin intermediul apei, hranei și organismelor purtătoare de virusuri. Distribuția și abundența organismelor vector și a gazdelor intermediare sunt controlate de factori fizici cum sunt temperatura, precipitațiile, umezeala, apele de suprafață și vânt și de factori biotici cum sunt vegetația, speciile gazdă, prădători, paraziți, toate acestea putând fi afectate de schimbărilele produse în elementele climatice. Schimbările climatice pot determina creșteri ale atacurilor pestelor și bolilor asupra pădurilor. Acestea au potențialul de a modifica condițiile de viață ale diferitelor specii de plante și animale, conducând la dezechilibre ce se poate manifesta prin creșterea unor dăunători cu impact direct asupra agriculturii și pădurilor. Comunitățile rurale, cum este și cazul comunei Iara, se confruntă cu obstacole geografice și demografice deosebite în ceea ce privește reacția la riscurile legate de schimbările climatice. În particular, izolarea fizică, diversitatea economică limitată și rata mai ridicată a sărăciei combinate cu îmbătrânirea populației sporesc vulnerabilitatea comunităților rurale în fața impactului schimbărilor climatice. Mesajul cheie în ceea ce privește schimbările climatice și impactul acestora este: adaptarea. Răspunzând în mod adecvat impactului schimbărilor climatice asupra teritoriului comunei Iara necesită îmbunătățirea semnificativă a infrastructurii de transport, sănatate și urgență. În următarele decenii, schimbările climatice vor afecta costurile producției agricole din cauza variabilității mai ridicate a precipitațiilor atmosferice, a temperaturilor tot mai ridicate și a manifestării fenomenelor meteorologice extreme cu o frecvență și intensitate tot mai mari. Acestea vor amenința, de asemenea, biodiversitatea ariilor protejate ce se suprapun parțial pe teritoriul comunei (ROSPA0087 și ROSCI0253). REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 75

Pagina 76

Analizele statistice ale datelor obsevate, modelarea climatică și raționamentele fizice au indicat dovezi incontestabile ale schimbărilor climati

Textul este prea lung pentru a fi afișat integral. Deschide fișierul pentru restul paginilor.