Plan Urbanistic General (PUG)
Memoriu PUG Iara
Fișierul original pe site-ul primăriei
PDF · 17,6 MB · modificat pe site: 27.03.2025
Pagina sursă
Cum citez acest document
Plan Urbanistic General (PUG), „Memoriu PUG Iara”, Comuna Iara, jud. Cluj. Sursa: http://www.primariaiara.ro/wp-content/uploads/2025/03/Memoriu-PUG-Iara-1.pdf (arhivat pe acte-primarii.ro: https://acte-primarii.ro/cluj/iara/164238-memoriu-pug-iara, 18.11.2026)
Semnalează o problemă (text greșit, date personale, document scos de primărie)
Pagina 1
REACTUALIZARE PUG ȘI RLU
COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ
MEMORIU GENERAL
Pagina 2
FIȘA PROIECTULUI
Denumirea proiectului:
REACTUALIZARE PLAN URBANISTIC GENERAL ȘI REGULAMENT
LOCAL DE URBANISM, COMUNA IARA, JUD. CLUJ
Beneficiar:
PRIMĂRIA COMUNEI IARA
Str. Principală nr. 282, sat Iara, județ Cluj
Proiectant general:
SC ECO MAPS SRL – CLUJ
Director General ing. CĂLIN ROMAN
Șef de proiect arh. LAURA BAURDA
Proiectanți:
arh. MIHAI MARTIN
dr. geograf ANA-MARIA CORPADE
geograf DANIELA ROMAN
ing. ADRIAN PODARU
dr. geograf CRISTINA VÎRTAN
dr. economist MARIUS CRISTEA
Contract nr.: 4 / 2015
Proiect nr.: 7 / 2015
Volum I: MEMORIU GENERAL
Cluj-Napoca, februarie 2024
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 2
Pagina 3
1. INTRODUCERE ................................................................................................. 7
1.1. Date de recunoaștere a documentației.......................................................... 7
1.2. Obiectul lucrării ................................................................................................ 7
• Solicitări ale temei-program: ...................................................................... 7
• Principalele obiective: ................................................................................ 7
• Prevederi ale programului de dezvoltare a localităților:.............................. 8
• Ediții anterioare ale PUG: .......................................................................... 8
1.3. Surse documentare .......................................................................................... 8
• Lista studiilor și proiectelor elaborate anterior PUG: .................................. 8
• Lista studiilor de fundamentare întocmite concomitent cu PUG: ................ 9
• Date statistice analizate în cadrul PUG:..................................................... 9
• Suportul topografic al PUG: ....................................................................... 9
• Bibliografie ............................................................................................... 10
2. STADIUL ACTUAL AL DEZVOLTĂRII ........................................................... 12
2.1. Date generale; evoluția localităților .............................................................. 12
• Așezarea geografică ................................................................................ 13
• Istoric ....................................................................................................... 15
• Evoluția localităților .................................................................................. 39
• Dinamica populației din perspectivă istorică ............................................ 40
2.2. Elemente ale cadrului natural ....................................................................... 48
• Localizare ................................................................................................ 48
• Geologia .................................................................................................. 49
• Relieful ..................................................................................................... 54
• Solurile ..................................................................................................... 58
• Hidrografia ............................................................................................... 65
• Clima........................................................................................................ 69
• Impactul schimbărilor climatice ................................................................ 72
• Vegetația.................................................................................................. 76
• Fauna....................................................................................................... 77
• Zone naturale protejate ............................................................................ 77
• Zone naturale protejate de interes județean: ........................................... 80
2.3. Relații în teritoriu și optimizarea acestora ................................................... 81
• Implicații directe în modul de amenajare a teritoriului și de dezvoltare .... 81
• Relații cu exteriorul .................................................................................. 82
• Relații în teritoriul administrativ ................................................................ 83
• Optimizarea relațiilor în teritoriu ............................................................... 84
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 3
Pagina 4
2.4. Activități economice și perspective de dezvoltare ...................................... 85
• Industria și comerțul ................................................................................. 85
• Agricultura................................................................................................ 88
• Silvicultura ............................................................................................... 97
• Turismul ................................................................................................... 98
• Disfuncționalități ..................................................................................... 101
• Propuneri de dezvoltare ......................................................................... 101
2.5. Populația. Elemente demografice și sociale ............................................. 103
• Evoluția populației .................................................................................. 103
• Structuri demografice ............................................................................. 104
• Structura populației pe grupe de vârstă ................................................. 104
• Structura etnico-confesională a populației ............................................. 106
• Evoluția populației și prognoze demografice .......................................... 107
• Situația fondului locativ .......................................................................... 110
• Disfuncționalități ..................................................................................... 117
• Priorități.................................................................................................. 117
2.6. Circulația și propuneri de organizare ......................................................... 118
• Circulația rutieră ..................................................................................... 118
• Disfuncționalități ..................................................................................... 122
• Propuneri de organizare a circulației...................................................... 122
2.7. Bilanțuri teritoriale. Intravilan existent și propus ...................................... 123
• Bilanțul pe trupuri și localități ................................................................. 123
• Extinderi / excluderi propuse.................................................................. 127
• Bilanțul pe localități și zone funcționale.................................................. 131
2.8. Zone cu riscuri naturale și măsuri propuse ............................................... 145
• Metodologia de realizare a hărților de risc ............................................. 145
• Procese generatoare de risc geografic .................................................. 148
2.9. Echipare edilitară existentă și propuneri de dezvoltare ........................... 155
• Situația echipării edilitare ....................................................................... 155
• Propuneri de dezvoltare a echipării edilitare .......................................... 161
• Energia regenerabilă.............................................................................. 161
2.10. Probleme de mediu. Protecția mediului ..................................................... 163
• Calitatea componentei biotice ................................................................ 164
• Procese generatoare de poluare și măsuri de protecție......................... 165
• Zone naturale protejate: ......................................................................... 165
• Patrimoniul cultural ................................................................................ 166
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 4
Pagina 5
• Patrimoniu arheologic ............................................................................ 171
• Patrimoniu arhitectural ........................................................................... 177
2.11. Disfuncționalități la nivelul teritoriului comunei........................................ 223
2.12. Diagnosticul prospectiv............................................................................... 229
• Prognoza demografică ........................................................................... 229
• Prognoza socio-economică.................................................................... 232
• Tendințe privind conectivitatea și echiparea tehnică a teritoriului în comună
............................................................................................................... 234
• Tendințe privind mediul natural și patrimoniul cultural ........................... 234
2.13. Necesități și opțiuni ale populației.............................................................. 236
• PUG - Instrument de implementare a politicilor de dezvoltare locală ..... 236
• Domeniile strategice ale dezvoltării locale ............................................. 236
• Actorii implicați în procesul de implementare a PUG ............................. 236
• Etape relevante ale PUG care solicită consultarea cetățenilor .............. 237
• Modalități de implicare a cetățenilor ....................................................... 237
2.14. Sinteză studii fundamentare ....................................................................... 239
2.15. Peisajul cultural ca parte componentă a peisajului geografic ................. 246
• Priorități strategice ................................................................................. 246
• Conservarea zonelor de peisaj cultural și promovarea culturii tradiționale
............................................................................................................... 246
• Protejarea unor suprafețe din extravilan (terenuri agricole valoroase,
păduri, oglinzi de apă, etc.), ................................................................... 247
• Zona de peisaj rural etno-cultural din intravilan ..................................... 247
2.16. Reglementări urbanistice, zonificare .......................................................... 251
• Zone naturale protejate: ......................................................................... 251
• Zone de protecție a monumentelor istorice: ........................................... 252
• Zone de protecție sanitare cu regim sever: ............................................ 252
• Zone de protecție sanitare între locuințe și alte funcțiuni: ...................... 253
• Zone de protecție față de construcții și culoare tehnice: ........................ 253
• Zone cu interdicție definitivă de construire: ............................................ 253
• Zone cu interdicție temporară de construire:.......................................... 254
• Zone și subzone funcționale .................................................................. 254
2.17. Obiective de utilitate publică ....................................................................... 256
• Identificarea tipului de proprietate asupra terenurilor ............................. 257
• Determinarea circulației juridice a terenurilor: ........................................ 259
3. STRATEGIA DE DEZVOLTARE SPAȚIALĂ A COMUNEI IARA ................. 261
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 5
Pagina 6
3.1. Viziunea de dezvoltare spațială a comunei Iara......................................... 261
3.2. Prioritățile de dezvoltare spațială ale comunei Iara .................................. 261
3.3. Planul de acțiune pentru implementare PUG ............................................. 266
3.4. Programul de investiții publice al PUG ...................................................... 286
3.5. Corelarea programului de investiții publice al PUG Comuna Iara cu cele
preconizate de UAT învecinate ............................................................................ 291
4. ANEXE ........................................................................................................... 293
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 6
Pagina 7
1. INTRODUCERE
1.1. DATE DE RECUNOAȘTERE A DOCUMENTAȚIEI
Denumirea proiectului:
REACTUALIZARE PLAN URBANISTIC GENERAL ȘI REGULAMENT LOCAL
DE URBANISM, COMUNA IARA, JUD. CLUJ
Satele: Iara, Făgetu Ierii, Surduc, Buru, Cacova Ierii, Mașca, Borzești, Ocolișel,
Valea Vadului, Lungești, Măgura Ierii, Agriș, Valea Agrișului
Termen de valabilitate: 10 ani de la data aprobării cu HCL
1.2. OBIECTUL LUCRĂRII
• Solicitări ale temei-program:
a) culegerea de date și informații privind situația existentă și potențialul socio-
economic al localităților componente ale comunei:
- reactualizarea datelor și a planurilor;
- încadrarea în prevederile PATJ;
- studiul relațiilor intra și intercomunale;
- premise de dezvoltare (puncte tari și puncte slabe);
- prezentarea situației existente.
b) actualizarea intravilanelor satelor componente, pe baza hărților de risc:
- evoluția / dinamica;
- tendințele actuale;
- zonificarea teritoriului în funcție de riscurile geografice.
c) întocmirea Planului Urbanistic General pentru toate localitățile comunei
- disfuncționalități și priorități;
- propuneri și reglementări – zonificare funcțională;
- obiective de utilitate publică și circulația terenurilor;
- echiparea tehnico-edilitară.
d) structurarea Regulamentului Local de Urbanism:
- sinteza informației și a datelor pentru elaborarea regulamentului;
- ierarhizarea priorităților de acțiune.
• Principalele obiective:
- optimizarea relațiilor localităților cu teritoriul lor administrativ și județean;
- valorificarea potențialului natural, economic și uman;
- stabilirea modului de utilizare a terenurilor și condițiilor de conformare a
construcțiilor;
- stabilirea și delimitarea:
o zonelor funcționale;
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 7
Pagina 8
o zonelor construibile;
o zonelor cu interdicție temporară sau definitivă de construire;
o zonelor protejate / de protecție;
- organizarea și dezvoltarea căilor de comunicații;
- modernizarea și dezvoltarea echipării edilitare;
- identificarea proprietății terenurilor;
- identificarea obiectivelor de utilitate publică;
- realizarea suportului reglementar – RLU;
• Prevederi ale programului de dezvoltare a localităților:
- solicitări privind alocarea de terenuri suplimentare pentru locuințe și funcțiuni
complementare, instituții/servicii publice, unități turistice/de agrement, spații verzi,
unități agro-industriale, gospodărie comunală;
- extindere rețele tehnico-edilitare;
• Ediții anterioare ale PUG:
- Schițe de sistematizare, elaborate de I.P.C. Cluj;
- PUG etapa I – stabilire intravilan, comuna Iara, elaborat de SC Institut Proiect
Cluj SA, 1994.
- PUG Iara, elaborat de SC Experiment Proiect SRL, 1999
1.3. SURSE DOCUMENTARE
• Lista studiilor și proiectelor elaborate anterior PUG:
- PATJ Cluj – Sinteza studiilor, elaborat de SC Interproiect SRL Cluj, 1996;
- PATZ Munții Apuseni – Sinteza studiilor, elaborat de SC Interproiect SRL Cluj,
1996;
- PATJ Cluj – Strategii și scenarii de dezvoltare – Valorificarea potențialului natural,
economic, cultural și protecția mediului, elaborat de SC Experiment Proiect SRL
Cluj, 1997;
- PATZ Munții Apuseni – Strategii și scenarii de dezvoltare – Valorificarea
potențialului natural, economic, cultural și protecția mediului, elaborat de SC
Experiment Proiect SRL Cluj, 1997;
- Dezvoltarea rurală în România – Program Phare, 1998;
- Studiu privind capacitățile optime de producție în Băișoara – Lita – Cacova Ierii,
elaborate de I.C.P.M.S.N. Cluj-Napoca, 1985;
- Lucrare pentru menținerea capacității la E.M. Băișoara, la minereu de fier,
elaborat de de I.C.P.M.S.N. Cluj-Napoca, 1990;
- PUG etapa I – stabilire intravilan, comuna Iara, elaborat de SC Institut Proiect
Cluj SA, 1994;
- S.F. – Alimentarea cu gaz a localităților comunei iara;
- PATJ Cluj – Sinteza studiilor, elaborat de SC Interproiect SRL Cluj, 1996;
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 8
Pagina 9
- PATZ Munții Apuseni – Sinteza studiilor, elaborat de SC Interproiect SRL Cluj,
1996;
- PATJ Cluj – Strategii și scenarii de dezvoltare – Valorificarea potențialului natural,
economic, cultural și protecția mediului, elaborat de SC Experiment Proiect SRL
Cluj, 1997;
- PATZ Munții Apuseni – Strategii și scenarii de dezvoltare – Valorificarea
potențialului natural, economic, cultural și protecția mediului, elaborat de SC
Experiment Proiect SRL Cluj, 1997;
- Dezvoltarea rurală în România – Program Phare, 1998.
- Programul de dezvoltare rurală 2007-2013.
• Lista studiilor de fundamentare întocmite concomitent cu PUG:
- Reambulare topografică;
- Condiții geotehnice și hidrogeologice;
- Protecția mediului natural și construit;
- Procesele generatoare de riscuri geografice;
- Infrastructura tehnico-edilitară;
- Tipuri de proprietate;
- Activități economice;
- Socio-demografia;
- Ancheta socială;
• Date statistice analizate în cadrul PUG:
- Direcția Județeană de Statistică Cluj;
- Consiliul Județean Cluj;
- OCPI Cluj;
- Primăria Iara;
- Ministerul Mediului (pt. siturile din rețeaua Natura 2000);
- Direcția Apele Române Mureș;
- CIMEC;
- Repertoriul arheologic al județului Cluj.
• Suportul topografic al PUG:
- Hărți, scara 1 : 5.000 și 1 : 25.000, sursa Consiliul Local Iara;
- Ortofotoplanuri, în sistem de proiecție Stereo 70;
Elementele preluate de pe hărțile topografice au fost reactualizate, conform
situației existente, în anul 2015 și completate pe parcursul desfășurării proiectului.
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 9
Pagina 10
• Bibliografie
• Balintoni, Ioan (1997), Geotectonica terenurilor metamorfice din România, Editura
Carpatica, Cluj-Napoca;
• Bărbulescu, C., Motca, Gh. (1987), Pajiștile de deal din România, Ed. Ceres, București.
• Busuioc A. și Von Storch (1996 a), Changes in the winter precipitation in Romania and
its relation to the large scale circulation, Tellus 48 A, 538-552;
• Busuioc A., Caian M., Bojariu R., Boroneanț C., Cheval S., Baciu M., Dumitrescu A.,
(2009), Scenarii de schimbare a regimului climatic în România în perioada 2001-2030,
Administrația Națională de Meteorologie, București;
• Busuioc A., Caian M., Cheval S., Bojariu R., Boroneanț C., Baciu M., Dumitrescu A.,
(2010), Variabilitatea și schimbarea climei în România, Pro Universitaria Press,
București;
• Busuioc A., Dumitrescu Al. Soare E., Orzan A. (2007), Summer anomalies in 2007 in the
context of extremely hot and dry summer in Romania, Romanian Jurnal of Meteorology,
vol. 1. No 1-2, 1-17;
• Ciucur Dumitru, Gavrilă Ilie, Popescu Constantin, (2001), Economie, Manual universitar,
Editura Economică, București;
• Ciupagea, D., Paucă, M., Ichim, Tr. (1970), Geologia Depresiunii Transilvaniei, Ed.
Academiei R.S.R., București;
• Crețoiu, Gh., Cornescu V., Bucur, I., (2011), Economie, ed. a III-a, Editura C.H. Beck,
București;
• Croitoru A.-E., Holobaca I.-H., Lazar C., Moldovan F., Imbroane A. (2012b), Air
temperature trend and the impact on winter wheat phenology in Romania, Climatic
Change, 111, p. 393–410, DOI: 10.1007/s10584-011-0133-6;
• Croitoru A.-E., Piticar A. (2013), Changes in daily extreme temperatures in the extra-
Carpathians regions of Romania, International Journal of Climatology, 33, p. 1987-2001,
doi: 10.1002/joc.3567;
• Croitoru A.-E., Piticar A., Dragotă C.-S., Burada C.D., (2013c). Recent changes in
reference evapotranspiration in Romania, Global and Planetary Change, 111:127–132.
doi:10.1016/j.gloplacha.2013.09.004;
• Croitoru A.-E., Piticar A., Imbroane A.M., Burada D.C., (2013b), Spatiotemporal
distribution of aridity indices based on temperature and precipitation in the extra-
Carpathian regions of Romania, Theoretical and Applied Climatology, 112, p. 597-607;
• Croitoru AE (2014), Final report of the project Extreme weather events in Romania:
heatwaves. Features, causes, impact (grant GTC-34025);
• Csürös, I. (1973), Az Erdely – Mezöseg Elövilagarol, Tudomanyos Könyvkiado,
Bukarest;
• Drugescu, C. (1994), Zoogeografia României, Ed. ALL, București;
• Dușmănescu D., Baze de date, Editura Universitații din Ploiești, 2005;
• Erdeli, G. (2009) – Geografia populației mondiale, Ed. Universitară, București;
• Gridan, Teofil (1983), Petrologia – știință a rocilor, Editura Albatros, București;
• Ianoș, Gheorghe (1999), Pedogeografie, Editura Mirton, Timișoara;
• Ilinca, N. (2008) - Geografie umană: populația și așezările omenești, Ed. CD Press,
București;
• Ionescu, I., (2004), Fotogrametrie inginerească, Editura MatrixROM, București;
• Kearey, Philip (1996), Dictionary of Geology, Published by Penguin Books, London;
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 10
Pagina 11
• Linder, L. (2003), Digital Photogrammetry. Theory and Aplications. Springer Verlag Berlin
Heidelberg New York;
• Lipsey, Richard G., Chrystal, Alec K., (1999), Economia pozitivă, Editura Economică,
București;
• Lipsey, Richard G., Chrystal, Alec K., (2002) Principiile economiei, Editura Economică,
București;
• Meszaros, Nicolae, Mac, Ioan (1995), Paleogeografia României, Cluj Napoca;
• Mihăilescu, V. (1969), Geografia fizică a României, Ed. Științifică, București;
• Mungiu-Pupazan C., Ilie Băbăiță, (2008), Microeconomie, Editura Academica Brâncuși,
Târgu Jiu;
• Mutihac, Vasile (1990), Structura geologică a teritoriului României, Editura Tehnică,
București;
• Neguț, S. (2011) – Geografie umană, Ed. Academiei Române, București;
• Pascu, M. (1983), Apele subterane din România, Ed. Tehnică, București;
• Pociovălișteanu, Diana-Mihaela, (2007), Teorie economică generală. Elemente de
microeconomie, Editura Universitaria, Craiova;
• Popescu Constantin, Gavrilă Ilie, Ciucur Dumitru, (2005), Teorie economică generală,
Microeconomie, Editura ASE, București;
• Posea, Grigore, Popescu, Nicolae, Ielenicz, Mihai (1974), Relieful României, Editura
Științifică, București;
• Puiu, Ș (1980), Pedologie, Editura Ceres, București;
• Pușcariu-Soroceanu, Evd. et al. (1963), Pășunile și fînețele din R.P.R., Ed. Academiei;
• Samuelson P., Nordhaus, W., (2001), Economie, Ed. Teora, București;
• Săndulescu, Mircea (1984), Geotectonica României, Editura Tehnică, București;
• Stiglitz, J., Walsh, C., (2005), Economie, Editura Economică, București;
• Suciu, Coriolan (1967), Dicționarul istoric al localităților din Transilvania, vol. I, A-M,
Editura Academiei Republicii Socialiste România, București;
• Surd, V. (2004) - Geodemografie, Universitatea Babeș Bolyai, Cluj-Napoca;
• Turdeanu, L., (1997), Fotogrammetrie analitică, Editura Academiei Române;
• Ungureanu, A., Muntele, I. (2006) - Geografia populației, Ed. Sedcom Libris, Iași;
• Williams, Andrew, O introducere în GIS, Kingston College;
• Ujvari, I.(1972), Geografia apelor României, Editura Științifică, București;
• *** http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/;
• ***1999, Planul de Amenajare a Teritoriului Județului Cluj;
• *** Raportul IPCC 2021, Schimbări climatice, disponibil la adresa:
https://www.ipcc.ch/2021/08/09/ar6-wg1-20210809-pr/;
• ***1983, Geografia României, Geografia Fizică, vol I, Editura Acad. R.S.R., București;
• ***2008, Clima României, Administrația Națională de Meteorologie, Editura Academiei
Române.
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 11
Pagina 12
2. STADIUL ACTUAL AL DEZVOLTĂRII
2.1. DATE GENERALE; EVOLUȚIA LOCALITĂȚILOR
Amplasarea: România, Regiunea de dezvoltare N-V, jud. Cluj
Coordonate: 46°32′33″N, 23°30′09″E
Suprafața teritoriului administrativ: 143,87 kmp
Număr de localități: 13
Reședința de comună: sat Iara
Populația totală stabilă (rezultate provizorii RPL 2011): 3889 locuitori
Număr total clădiri (rezultate provizorii RPL 2011): 2012
Număr total locuințe (rezultate provizorii RPL 2011): 2011
Număr total gospodării (rezultate provizorii RPL 2011): 1575
Anii primei mențiuni documentare a localităților comunei:
- Iara: 1288
- Agriș: 1358
- Borzești: 1351
- Buru: 1470
- Cacova Ierii: 1426
- Făgetu Ierii: 1449
- Lungești: 1954
- Mașca: 1909
- Măgura Ierii: 1733
- Ocolișel: 1449
- Surduc: 1426
- Valea Agrișului: 1913
- Valea Vadului: 1909
Caracterul funcțional: mixt:
- agro-zootehnic
- forestier
- industrial-extractiv
- turistic
Zone naturale protejate în UAT Iara:
- ROSCI1253 „Trascău”, 6.28% ocupat din UAT;
- ROSPA0087 „Munții Trascăului”. 60,89%;
- Zone naturale protejate de interes județean:
- 1. Defileul Arieșului, 2.3% – valoare mixtă
- 2. Defileul Surduc, 1.4% – valoare mixtă
- 3. Cheile Borzești, 0.5% – valoare peisagistică
- 4. Cheile Ocolișel, 1.6% – valoare peisagistică
Monumente istorice clasate conform LMI 2015: 16 obiective
- Situri arheologice categoria A: 1 obiectiv
- Situri arheologice categoria B: 1 obiectiv
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 12
Pagina 13
- Ansambluri de arhitectură categoria B: 6 obiective
- Monumente de arhitectură categoria B: 8 obiective
• Așezarea geografică
Comuna Iara este situată în sud-vestul județului Cluj, la limita dintre Depresiunea
Transilvaniei și Munții Apuseni. Face parte din zona Hășdate-Turda. Iara este comuna
ce numără 13 sate și are aproape 14,38 kilometri pătrați, fiind una dintre cele mai mari
comune din județ, sub aspectul întinderii teritoriale (locul 19). Depresiunea de
contact Iara, care ocupă partea centrală și nordică a comunei, este sculptată în
sedimente dominant paleogene ale “ golfului Iara-Băișoara” și este conturată în amonte
de defileul Surduc. Masivul Muntele Mare este prezent prin extremitatea estică a sa în
zona Ocoliș, iar Munții Trascău sunt prezenți prin prelungirile din partea estică, sudestică și sudică a comunei.
Transilvania este considerată de către mulți specialiști ca țara tuturor formelor de
relief, de la câmpia joasă până la munții relativ înalți. Ea se înfățișează într-un peisaj
natural deosebit de variat, complex și pitoresc. Faptul că s-au așezat oameni
in această zonă întinsă a Apusenilor este urmarea simbiozei dintre aceștia și formele
de relief, care le-au oferit cadrul și potențialul natural al unei dezvoltari socioeconomice.
Relieful comunei Iara este foarte diversificat, de un pitoresc aparte, el constituind
o importantă resursă turistică. Depresiunea Iara, în care se află localitatea de centru,
este străjuită, de o parte și de alta, de Muntele Mare și de Dealul Agrișului. La rândul
lui, Dealul Agrișului, de 801 metri, este una dintre culmile semețe ale zonei. Valea
Ocolișelului este puternic adâncită (300-400 m), cu pante longitudinale mari (6-7 m/km)
și numeroase rupturi de pante. Străbătând intercalațiile de calcare cristaline, apa a
creat aici Cheile Ocolișelului. Relieful Munților Trăscău este strâns legat de
particularitățile litologice, căpătând adesea un caracter greoi, cu culmi rotunjite și văi
care-l străbat, uneori, sub aspect de defileu ( Defileul Surduc, Defileul Arieșului). Pe
valea pârâului Borzești, relieful capătă un aspect neuniform, având formă de chei, cu
fenomene exocarstice și numeroase rupturi sub formă de cascadă. Asemenea aspecte
se întâlnesc și la coborârea de la Măgura Ierii spre Surduc. Relieful fluviatil este și el
bine individualizat, zona fiind străbătută de Arieș, care are o vale adâncită, sub formă
de defileu. Afluentul său principal este Iara, având o vale cu o luncă largă, pe alocuri
mlăștinoasă, precum și terase supuse unor procese slabe de tasare, în aval de Surduc,
având o vale adâncită sub formă de defileu. Dezvoltat este și relieful antropic,
reprezentat prin cariere, halde de steril, etc. În cadrul carierei Făgetu Ierii sunt afectate
arii extrem de extinse prin declanșarea unor alunecări masive de teren.
Din punct de vedere administrativ, comuna Iara se învecinează la N cu comuna
Ciurila [CJ], la E cu comunele Petreștii de Jos [CJ] și Moldovenești [CJ], la S și S-V cu
comunele Remetea [AB] și Ocoliș [AB] și la vest cu comuna Băișoara[CJ].
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 13
Pagina 14
Figura 1 – Încadrarea Comunei Iara în Județul Cluj
Sursa: https://ro.wikipedia.org/
Figura 2 – Amplasarea comunei Iara în zona etnografică Munții Apuseni: Mocănime
Sursa: https://ro.wikipedia.org/
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 14
Pagina 15
• Istoric
Localitatea Iara este atestată documentar din anul 1288. În Evul Mediu erau două
sate cu numele de Iara: Iara de Sus și Iara de Jos. Iara de Sus (prima localitate a
comunei) era așezată în zona “Șesului Ierii”, spre satul Băișoara. În această parte se
găsea și o mină de aur, numită multă vreme în perioada medievală “Kororonya
Banya” sau mina lui Coroianu. La locul căruia i se zice “Groapa Papii” era deci Iara de
Sus. Iara de Jos (Alsojara) este atestată documentar tot din anul 1288. De fapt, la 1288
apare în documente sub numele de Jara, în 1322 tot Jara.
În anul 1332, este amintit un Sacerdos de Jara (preot de Iara). În anul 1449 este
pomenită Feljara și tot în același an Aljara. După 150 de ani, respectiv în 1599, sunt
amintite ambele localități: Felso și Also Jara. În conscripția din 1733 apare doar
denumirea Jara.
În conscripția lui Bucow la 1760, apare cu denumirea Alsojar. La 1417, cele două
localități apar în alte documente scrise împreună „Iara et altera”, Iara și cealaltă Iara,
la 1426 „Iara et Feljara” . În 1474 localității i se mai spunea „ Aurifodina in territoria
possessionis”. Potrivit etimologiei acestui nume, un fapt este cert: denumirea are
origine slavo-română.
Referitor la migrația slavilor în zonă, așezarea ar fi primit numele de la un
oarecare Iaroslav, un om de vază, poate chiar stăpânul acestor locuri. Apar în unele
documente din perioada 1562-1592 nume de proprietari ai satului Iara de Sus, ca de
exemplu: Ianoș Varsolvi, Ianoș Lupsai (familie de români din Lupșa), Martin Hesati,
Martin Tofanto, Dionine More.
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 15
Pagina 16
Figura 3 – Harta Iosefină a Transilvaniei 1769 – 1773, pg. 108, sat Iara
Sursa:https://ro.wikipedia.org/
Numele Numele Numele Numele
din hartă românesc unguresc german
Jara Iara Alsójára, Jara
Felsőjára,
Belsőjára, Jára
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 16
Pagina 17
Figura 4 – Harta militară 1978, sat Iara
https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Iara,_Cluj#/media/Fi%C8%99ier:Militare_1_25000_Cluj_Crop.jpg
Figura 5 – Perspectivă sat Iara
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 17
Pagina 18
Sursa: Foto teren, Eco Maps
Localitatea Agriș este atestată documentar în anul 1358.
Figura 6 – Harta Iosefină a Transilvaniei 1769 – 1773, pg. 108, sat Agriș
Sursa:https://ro.wikipedia.org/
Numele Numele Numele Numele
din hartă românesc unguresc german
Ruha Égres Agriș Ruhaegrés -
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 18
Pagina 19
Figura 7 – Harta militară 1978, sat Agriș
https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Iara,_Cluj#/media/Fi%C8%99ier:Militare_1_25000_Cluj_Crop.jpg
Figura 8 – Perspectivă sat Agriș
Sursa: Foto teren Eco Maps
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 19
Pagina 20
Localitatea Borzești este atestată documentar în anul 1351. Satul și-a schimbat
în anul 1922 numele din „Berchiș” în „Borzești” în onoarea familiei Borza (părinții prof.
Alexandru Borza), originară de aici, dar și pornind de la faptul că foarte numeroase
familii localnice poartă de generații numele Borza.
Figura 9 – Harta Iosefină a Transilvaniei 1769 – 1773, pg. 109, sat Borzești
Sursa:https://ro.wikipedia.org/
Numele Numele Numele Numele
din hartă românesc unguresc german
Berkes Borzești Berkes -
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 20
Pagina 21
Figura 10 – Harta militară 1978, sat Borzești
https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Iara,_Cluj#/media/Fi%C8%99ier:Militare_1_25000_Cluj_Crop.jpg
Figura 11 – Perspectivă sat Borzești
Sursa: Foto teren Eco Maps
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 21
Pagina 22
Localitatea Buru este atestată documentar în anul 1470.
Figura 12 – Harta Iosefină a Transilvaniei 1769 – 1773, pg. 109, sat Buru
Sursa:https://ro.wikipedia.org/
Numele Numele Numele Numele
din hartă românesc unguresc german
Borrev Buru Borrév -
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 22
Pagina 23
Figura 13 – Harta militară 1978, sat Buru
https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Iara,_Cluj#/media/Fi%C8%99ier:Militare_1_25000_Cluj_Crop.jpg
Figura 14 – Perspectivă sat Buru
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 23
Pagina 24
Sursa: Foto teren Eco Maps
Localitatea Cacova Ierii este atestată documentar în anul 1426.
Figura 15 – Harta Iosefină a Transilvaniei 1769 – 1773, pg. 108, sat Cacova Ierii
Sursa:https://ro.wikipedia.org/
Numele Numele Numele Numele
din hartă românesc unguresc german
Ivánfalva Cacova Ierii Aranyosivánfalva,
Kákovaivánfalva, -
Ivánfalva, Kákova
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 24
Pagina 25
Figura 16 – Harta militară 1978, sat Cacova Ierii
https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Iara,_Cluj#/media/Fi%C8%99ier:Militare_1_25000_Cluj_Crop.jpg
Figura 17 – Perspectivă sat Cacova Ierii
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 25
Pagina 26
Sursa: Foto teren Eco Maps
Localitatea Făgetu Ierii este atestată documentar în anul 1449.
Figura 18 – Harta Iosefină a Transilvaniei 1769 – 1773, pg. 108, sat Făgetu Ierii
Sursa:https://ro.wikipedia.org/
Numele Numele Numele Numele
din hartă românesc unguresc german
Bikalat Făgetu Ierii Bikalat -
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 26
Pagina 27
Figura 19 – Harta militară 1978, sat Făgetu Ierii
https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Iara,_Cluj#/media/Fi%C8%99ier:Militare_1_25000_Cluj_Crop.jpg
Figura 20 – Perspectivă sat Făgetu Ierii
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 27
Pagina 28
Sursa: Foto teren Eco Maps
Localitatea Lungești este atestată documentar în anul 1954.
Figura 21 – Harta militară 1978, sat Lungești
https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Iara,_Cluj#/media/Fi%C8%99ier:Militare_1_25000_Cluj_Crop.jpg
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 28
Pagina 29
Figura 22 – Perspectivă sat Lungești
Sursa: Foto teren Eco Maps
Localitatea Mașca este atestată documentar în anul 1909.
Figura 23 – Harta militară 1978, sat Mașca
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 29
Pagina 30
https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Iara,_Cluj#/media/Fi%C8%99ier:Militare_1_25000_Cluj_Crop.jpg
Figura 24 – Perspectivă sat Mașca
Sursa: Foto teren Eco Maps
Localitatea Măgura Ierii este atestată documentar în anul 1733.
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 30
Pagina 31
Figura 25 – Harta Iosefină a Transilvaniei 1769 – 1773, pg. 109, sat Măgura Ierii
Sursa:https://ro.wikipedia.org/
Numele Numele Numele Numele
din hartă românesc unguresc german
Magura Măgura Ierii Járamagura,
-
Magura
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 31
Pagina 32
Figura 26 – Harta militară 1978, sat Măgura Ierii
https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Iara,_Cluj#/media/Fi%C8%99ier:Militare_1_25000_Cluj_Crop.jpg
Figura 27 – Perspectivă Măgura Ierii
Sursa: Foto teren Eco Maps
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 32
Pagina 33
Localitatea Ocolișel este atestată documentar în anul 1449.
Figura 28 – Harta Iosefină a Transilvaniei 1769 – 1773, pg. 108, sat Ocolișel
Sursa:https://ro.wikipedia.org/
Numele Numele Numele Numele
din hartă românesc unguresc german
Kis Oklos Ocolișel Felsőaklos,
-
Kisaklos
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 33
Pagina 34
Figura 29 – Harta militară 1978, sat Ocolișel
https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Iara,_Cluj#/media/Fi%C8%99ier:Militare_1_25000_Cluj_Crop.jpg
Figura 30 – Perspectivă sat Ocolișel
Sursa: Foto teren Eco Maps
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 34
Pagina 35
Localitatea Surduc este atestată documentar în anul 1426.
Figura 31 – Harta Iosefină a Transilvaniei 1769 – 1773, pg. 108-109, sat Surduc
Sursa:https://ro.wikipedia.org/
Numele Numele Numele Numele
din hartă românesc unguresc german
Szurdok Surduc Járaszurduk -
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 35
Pagina 36
Figura 32 – Harta militară 1978, sat Surduc
https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Iara,_Cluj#/media/Fi%C8%99ier:Militare_1_25000_Cluj_Crop.jpg
Figura 33 – Perspectivă sat Surduc
Sursa: Foto teren Eco Maps
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 36
Pagina 37
Localitatea Valea Agrișului este atestată documentar în anul 1913.
Figura 34 – Harta militară 1978, sat Valea Agrisului
https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Iara,_Cluj#/media/Fi%C8%99ier:Militare_1_25000_Cluj_Crop.jpg
Figura 35 – Perspectivă sat Valea Agrișului
Sursa: Foto teren Eco Maps
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 37
Pagina 38
Localitatea Valea Vadului este atestată documentar în anul 1909.
Figura 36 – Harta militară 1978, sat Valea Vadului
https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Iara,_Cluj#/media/Fi%C8%99ier:Militare_1_25000_Cluj_Crop.jpg
Figura 37 – Județul Turda, în anul 1938
Sursa: Date proprii, Eco Maps
Comuna Iara făcut parte din plasa Iara, județul Turda.
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 38
Pagina 39
• Evoluția localităților
Evoluția localităților
Intravilan
(ha)
Denumire sat Extinderi /
Total Existent Total propus
Excluderi
propuse
Iara T1 159.31 111,80 T1 – T9 271,11
Agriș T1 55.28 3,34 T1 - T2 58,62
Borzești T1 26.66 0,00 T1 26,66
Buru T1 - T5 30.88 15,39 T1 – T9 46,27
Cacova Ierii T1 - T2 201.74 10,94 T1 212,68
Făgetu Ierii T1 51.89 -4,76 T1 - T2 47,13
Lungești T1 - T4 14.55 4,91 T1 - T6 19,46
Măgura Ierii T1 12.20 1,91 T1 - T2 14,11
Mașca T1 - T5 73.25 32,90 T1 - T3 106,15
Ocolișel T1 52.92 17,30 T1 - T3 70,22
Surduc T1 23.86 7,58 T1 31,44
Valea Agrișului T1 - T2 4.95 0,38 T1 - T2 5,33
Valea Vadului T1 13.13 3,00 T1 16,13
TOTAL 720.62 204,69 925,31
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 39
Pagina 40
• Dinamica populației din perspectivă istorică
Populația pe sate la recensăminte – după Varga E. Árpád
Anul Iara Agriș Borzești Buru Cacova Făgetu Lungești Mașca Măgura Ocolișel Surduc Valea Valea Total
Ierii Ierii Ierii Agrișului Vadului
1850 646 407 442 254 986 364 - - 203 580 352 - - 4234
1880 1445 518 584 307 833 532 - - 242 336 437 - - 5234
1890 1576 575 608 316 868 595 - - 220 360 445 - - 5563
1900 1724 638 623 312 940 620 - - 253 382 465 - - 5957
1910 1842 753 721 351 1060 558 - - 257 406 482 - - 6430
1920 1867 803 772 303 1058 593 - - 286 382 508 - - 6572
1930 1954 838 713 327 1091 593 - - 273 384 539 - - 6712
1941 1916 929 653 355 1116 536 98 292 408 519 - - 6822
1956 1530 869 492 539 885 468 145 260 262 365 488 52 114 6469
1966 1616 891 373 534 818 429 139 246 203 381 483 67 108 6288
1977 1833 698 208 425 707 407 95 218 166 292 441 37 104 5631
1992 2113 608 107 280 592 346 71 247 96 219 391 26 94 5190
2002 2091 510 73 219 519 336 61 224 58 171 363 26 53 4704
2011 1832 375 51 177 428 321 49 162 34 114 269 33 44 3889
*rezultate provizorii
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 40
Pagina 41
Populația pe naționalități la recensăminte, după Varga E. Árpád
Anul Total Români Maghiari Germani Țigani Alte etnii
1850 4234 4028 135 - 56 15
1880 5234 4349 756 25 - 104
1890 5563 4631 841 18 - 73
1900 5957 5016 903 4 - 34
1910 6430 5303 1052 24 - 51
1920 6572 5523 889 12 - 148
1930 6712 5773 730 11 100 98
1941 6822 6176 449 5 - 192
1956 6469 6002 403 2 55 7
1966 6288 5954 283 3 40 8
1977 5631 5346 222 - 62 1
1992 5190 4779 186 2 222 1
2002 4704 4266 149 5 283 1
2011* 3889 3305 95 1 285 203
*rezultate provizorii
Populația pe confesiuni la recensăminte, după Varga E. Árpád
Evanghelică
Reformată
Unitariană
Romano-
Ortodoxă
Mozaică
catolică
catolică
TOTAL
Greco-
Anul
Alții
1850 4234 1820 2221 66 47 - 78 2 -
1880 5234 1968 2421 273 150 1 339 82 -
1890 5563 2054 2600 376 148 - 294 91 -
1900 5957 2295 2730 276 177 - 408 71 -
1910 6430 2648 2715 299 205 16 436 111 -
1930 6712 2920 2903 212 151 4 430 85 7
1992 5190 4464 90 76 51 - 59 - 450
2002 4704 4041 81 38 49 2 41 - 453
2011* 3889 3153 67 33 37 - - - 599
*rezultate provizorii
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 41
Pagina 42
Figura 38 – Evoluția în perspectivă a localității Iara
Sursa: Planșă proprie, Eco Maps
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 42
Pagina 43
Figura 39 – Evoluția în perspectivă a localității Agriș
Sursa: Planșă proprie, Eco Maps
Figura 40 – Evoluția în perspectivă a localității Borzești
Sursa: Planșă proprie, Eco Maps
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 43
Pagina 44
Figura 41 – Evoluția în perspectivă a localității Buru
Sursa: Planșă proprie, Eco Maps
Figura 42 – Evoluția în perspectivă a localității Cacova Ierii
Sursa: Planșă proprie, Eco Maps
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 44
Pagina 45
Figura 43 – Evoluția în perspectivă a localității Făgetu Ierii
Sursa: Planșă proprie, Eco Maps
Figura 44 – Evoluția în perspectivă a localității Lungești
Sursa: Planșă proprie, Eco Maps
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 45
Pagina 46
Figura 45 – Evoluția în perspectivă a localității Măgura Ierii
Sursa: Planșă proprie, Eco Maps
Figura 46 – Evoluția în perspectivă a localității Mașca
Sursa: Planșă proprie, Eco Maps
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 46
Pagina 47
Figura 47 – Evoluția în perspectivă a localității Ocolișel
Sursa: Planșă proprie, Eco Maps
Figura 48 – Evoluția în perspectivă a localității Surduc
Sursa: Planșă proprie, Eco Maps
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 47
Pagina 48
2.2. ELEMENTE ALE CADRULUI NATURAL
• Localizare
Comuna Iara este localizată spațial în partea de sud a județului Cluj. Vestul
teritoriului comunei se suprapune peste unitățile grupei montane Gilău-Muntele Mare,
în timp ce partea estică aparține unității montane a Munților Trascău de la nord de
Arieș (Culmea Petrești) și prelungirilor sudice ale Dealurilor Feleacului (până la defileul
de la Surduc).
Figura 49 – Harta fizică generală, comuna Iara
Sursa: Planșă proprie, Eco Maps
Complexitatea unităților geografice care se includ teritoriului comunei se va
materializa în diversitatea geologică, morfologică, morfometrică și pedologică a
reliefului și substratului acesteia.
În componența comunei Iara intră un număr de 13 localități (sate), după cum
urmează: localitatea Iara (reședința de comună), care deține și suprafață cea mai
mare, la care se adaugă o serie de localități cu diferite suprafețe dintre care le amintim
pe cele cu suprafețe mai mari, ca localitatea Mașca, localitatea Cacova Ierii, localitatea
Agriș, localitatea Surduc, localitatea Ocolișel, localitatea Făgetul Ierii și pe cele cu
suprafețe mai mici, ca localitatea Măgura Ierii, localitatea Borzești, localitatea Buru,
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 48
Pagina 49
localitatea Lungești, localitatea Valea Agrișului și localitatea Valea Vadului.
Suprafața totală a comunei însumează 14.373,606 ha., ceea ce reprezintă
143.736 km2. Valorile altimetrice extreme se încadrează între 354 m. (valoare
măsurată în albia râului Arieș la ieșirea acestuia din localitate spre Turda) și 1335 m.
(valoare înregistrată pe culmea Muntelui Boinic ce aparține unitătii montane GilăuMuntele Mare, situate în partea de vest a comunei).
Coordonatele geografice ale comunei măsurate în extremitățile punctelor
cardinale ale teritoriului administrativ al acesteia sunt: spre Nord - 23031’34” E și
46036’26” N; (valori măsurate într-un punct plasat la nord de satul Agriș); spre Est -
23038’24” E și 46031’53” N (valori măsurate într-un punct situat în estul localității
Borzești); spre Vest - 23020’50” E și 46031’50” N (valori înregistrate într-un punct situat
la extremitatea vestică a limitei administrative a localității; spre sud - 23036’46” E și
46029’1” N.
În ceea ce privește coordonatele geografice ale localităților comunei, coordonate
măsurate în centrul acestora, valorile sunt:
- pentru Iara - 23030’58” E și 46033’20” N – valoare măsurată în apropierea clădirii
Primăriei;
- pentru Mașca- 24026’30” E și 46032’23” N – valoare măsurată în intersecția din
centrul localității;
- pentru Cacova Ierii - 23028’43” E și 46032’41” N – valoare măsurată în intersecția
din apropierea bisericii ortodoxe;
- pentru Agriș - 23031’14” E și 46035’37” N – valoare măsurată în centrul geografic
al comunei;
- pentru Surduc - 23032’49” E și 46032’25” N – valoare măsurată în apropierea
clădirii bisericii ortodoxe;
- pentru Ocolișel - 23028’58” E și 46031’0.5” N – valoare măsurată în fața școlii și
bisericii ortodoze din localitate;
- pentru Făgetul Ierii - 23031’31” E și 46023’29” N – valoare măsurată în intersecția
din centrul localității;
- pentru Măgura Ierii - 23035’0.8” E și 46032’36” N – valoare măsurată în centrul
geografic al localității;
- pentru Borzești - 23036’48” E și 46032’22” N – valoare măsurată în fața bisericii
ortodoxe;
- pentru Buru - 23036’6” E și 46030’18” N – valoare măsurată în intersecția din
centrul localității;
- pentru Lungești - 23031’50” E și 46030’0.6” N – valoare măsurată în intersecția cu
drumul care duce spre localitatea Ocolișel;
- pentru Valea Agrișului - 23033’34” E și 46034’14” N – valoare măsurată în centrul
localității;
- pentru Valea Vadului - 23025’30” E și 46033’15” N – valoare măsurată în centrul
localității.
• Geologia
Geologia arealului studiat poate fi înțeleasă doar în contextul analizei în ansamblu a
transformărilor structurale, petrografice și tectonice suferite de Munții Apuseni, mai exact
de unitățile montane ale Masivului Gilău-Muntele Mare, a nordului Munților Trascău și ale
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 49
Pagina 50
Dealurilor Feleacului (care aparțin părții vestice, de contact cu Munții Apuseni, a
Depresiunii Transilvaniei) pe teritoriul cărora se suprapune comuna.
Evoluția geologică a acestui ansamblu a avut loc în strânsă legătură cu tectonica
plăcilor și microplăcilor implicate aici, care au condiționat formarea unităților
structurale: Seria de Someș, Seria de Arada, Unitatea de Bihor și a Magmatitelor
subsecvente laramice pentru Masivul Gilăului-Muntele Mare, Seria de Someș,
formațiunile calcaroase jurasice, depozitele cretacice și neogene pentru Munții
Trascăului, la care se adaugă formațiunile Paleogene și Neogene pentru unitățile
dealurilor Feleacului.
Masivul Gilău-Muntele Mare este o parte integrantă a Munților Apuseni de Nord.
Aceștia prezintă o structură complexă în pânze de șariaj, complicată apoi de
intruziunile magmatice prehercinice (granitele de Muntele Mare) și de intruziunile de
andezite laramice din perioada alpină.
Formarea și evoluția Munților Apuseni și respectiv a Masivului Gilău-Muntele
Mare pot fi urmărite de-a lungul a trei etape: prehercinică, hercinică și carpatică, fiecare
având mai multe etape, faze și subfaze.
În etapa prehercină, a cărei vârstă se plasează în intervalul Proterozoic superior
– Paleozoic inferior, se formează soclul Munților Apuseni. Aceste formațiuni sunt
reprezentate de către șisturile cristaline mezometamorfice care intră în alcătuirea seriei
de Someș. Ulterior formării seriei de Someș, ia naștere o altă serie cristalină, formată
din șisturi cristaline epimetamorfice și anume serie de Arada.
În afara celor două serii cristaline, un moment important în evoluția Munților GilăuMuntele Mare l-a constituit intruziunea batolitică de granite din partea central a masivului
Muntele Mare. Prin faptul că aceste granite au străpuns cele două serii cristaline se
acceptă caracterul subsecvent al acestora față de formarea șisturilor cristaline, astfel că
vârsta intruziunii batolitice de granite se plasează în Cambrianul inferior.
Un al doilea moment important l-a constituit orogeneza hercinică (desfășurată în
Paleozoicul superior (perioadele Carbonifer și Permian) cand a avut loc o conturarea
tot mai evidentă a spațiului montan și cu o fază de exondare (de sub apele mării),
însoțită de modelare.
Având în vedere forța și amploarea mișcărilor tangențiale care au afectat Munții
Apuseni până în Cretacicul superior, este exclusă existența formelor de modelare
anterioare mișcărilor din orogeneza alpină. Prezența numeroaselor dislocații este pusă
în evidență de rețeaua hidrografică permanentă și temporară care s-a grefat peste
acestea.
În Cretacicul Inferior, situația a fost puternic complicată de declanșarea unui
vulcanism care s-a desfășurat de la finele Cretacicului și până în Paleocen când s-a
pus în loc o masă importantă de vulcanite și subvulcanite numite generic banatite.
Corpurile banatitice în marea lor majoritate sunt dispuse pe aliniamentele faliilor
principale ce afectează în ansamblu Munții Apuseni. În jurul masivului Gilău și în
Muntele Mare se deosebesc două direcții principale (NE-SV și NV-SE) pe care se
alinează corpurile banatitice. Pe teritoriul ariei protejate, acestea taie discordant
structurile alpine anterioare sub formă de filoane eruptive constituite din andezite.
Astfel de iviri de roci magmatice apar pe teritoriul comunei la nord și la vest de
localitatea Mașca.
Paleogenul s-a caracterizat prin modelarea reliefului montan în condițiile unui
climat subtropical, proces care a avut ca finalitate apariția primei suprafețe de nivelare
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 50
Pagina 51
din Carpați, la altitudini de (1600-1800 m.) numită “suprafața Fărcașa Cârligatele”.
Suprafața este bine păstrată pe interfluviile spațiului montan Gilău-Muntele Mare, dar
nu se înregistrează areale care să aparțină acestei suprafețe și pe teritriul comunei
Iara.
O perioadă importantă o reprezintă Sarmațianul superior-Ponțianul inferior, când
a avut loc o retragere continuă a apelor, ceea ce a permis intrarea în cadrul modelării
subaeriene a unor areale tot mai extinse. Abia la finele Pliocenului și începutul
Cuaternarului, Munții Apusenii ajung să fie exondați în totalitate. Condițiile modelării
de la finele Miocenului și debutul Pliocenului au facilitat manifestarea proceselor de
pedimentație într-un climat de tip mediteranean cu caracter arid. Se sculptează acum
în Carpații Meridionali suprafața Râu-Șes iar în Munții Apuseni ia naștere suprafața
cunoscută sub denumirea de “platforma Măguri-Mărișel” (între 800-1200 m. altitudine)
foarte bine conservată în Munții Gilău-Muntele Mare, suprafață care însumează areale
însemnate de pe teritoriul comunei în studio.
Definitivarea regiunii s-a realizat în Pliocen cu continuarea modelării uscatului și
când are loc în Carpați definitivarea celei de-a treia suprafețe de nivelare numită
suprafața Gornovița în Meridionali.
Finalizarea aspectului actual s-a realizat mai ales în Cuaternar datorită intensei
modelări crionivale (periglaciare).
Unități geotectonice și structurale
Denumită în mod curent “Autohtonul” de Bihor, această unitate ocupă poziția cea
mai joasă în ansamblul structural al Apusenidelor (conform cu Balintoni 1996). S-a
format prin forfecarea marginii continentale în timpul tectogenezei pre-Gosau (Cretacic
superior), prin supunerea la compresii maxime și scurtări din cauza contextului
subducțional avansat.
Unitatea de Bihor se compune dintr-un soclu metamorfic și magmatic deschis de
eroziune pe mari suprafețe, peste care este dispusă o cuvertură de depozite permomezozoice.
Unitatea de Bihor care cuprinde Formațiunile cristaline precambriene și
paleozoice cunoscute sub numele de Seria de Someș și Seria de Arada compuse în
principal din roci dure puternic metamorfozate. În afara de acestea, din Unitatea de
Bihor mai face parte batolitul magmatic, din partea central a masivului Muntele Mare,
alcătuit din roci cunoscute în literatura de specialitate sub numele de Granitele de
Muntele Mare. Pe lângă cele amintite mai sus, se adaugă rocile formate în zona de
contact dintre granite și șiturile cristaline.
Magmatitele subsecvente banatitice, de vârstă cretacic superioară și
produsele asociate acestora (Bleahu et al. 1976, Săndulescu 1984, Mutihac 1990).
Formațiunile cristaline precambriene și paleozoice care intră în alcătuirea
seriilor de Someș și de Arada.
Formațiunile cristaline ocupă suprafețe însemnate în cuprinsul teritoriului
Masivului Gilău-Muntele Mare. În cuprinsul șisturilor cristaline de aici se disting două
categorii ce diferă prin gradul de metamorfism: șisturi cristaline mezometamorfice, din
această categorie făcând parte și seria de Someș (sau cristalinul de Someș cum este
cunoscut în literatura de specialitate) și șisturile cristaline epimetamorfice care include
seria de Arada (cristalinul de Arada). Cristalinul de Someș a rezultat în urma unei faze
de metamorfism anterioară celei care a generat cristalinul de Arada.
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 51
Pagina 52
Seria de Someș (cristalinul de Someș) –reprezintă orizontul cel mai profund al
șisturilor cristaline prehercinice. Din punct de vedere tectonic și structural, el aparține
Unității de Bihor, dar este anterior ca geneză comparativ cu granitele de Muntele Mare.
Aflorează pe întinse suprafețe în Munții Gilăului și în Masivul Muntele Mare. Include
șisturi cristaline rezultate printr-un metamorfism avansat de tipul micașisturilor,
plagiognaiselor cu granați, a paragnaiselor micacee intercalate în micașisturi, șisturi
cuarțitice micacee, gnaise cuarțo-feldspatice, cuarțite feldspatice. Întregul ansamblu al
cristalinului de Someș este străbătut de corpuri de pegmatite. La partea superioară a
cristalinului de Someș se distinge o zonă retrometamorfozată pe care unii autori o
includ formațiunilor ce repauzează peste cristalin și care ar aparține șisturilor critaline
epimetamorfice.
Vârsta cristalinului de Someș a fost obținută prin măsurători radiogene, prin
raporturi de superpoziție cu seria de Arada și cu oarecare aproximație se poate spune
că acestea sunt rezultatul unei faze de metamorfism anterioare ciclului orogenetic
baikalian, acum aprox. 600 mil ani în urmă.
Formațiunile care alcătuiesc cristalinul de Someș apar bine evidențiate în
subasmentul comunei. Partea sudică a acesteia și cea vestică este alcătuită aproape
în totalitate din aceste formațiuni.
Seria de Arada (cristalinul de Arada) –urmează în discordanță de metamorfism
peste cristalinul de Someș. Ele ocupă suprafețe importante în unitatea montană GilăuMuntele Mare, fiind prezente sub formă unitară și compactă în partea de sud-vest a
teritoriului.
În privința raporturilor cu formațiunile din jur trebuie remarcat că șisturile cristaline
nu intră în contact direct cu granitele de Muntele Mare, între acestea interpunându-se
o zonă de contact formată din roci corneene. Cu cristalinul de Someș acestea intră în
contact nemijlocit, mai exact cu șisturile cristaline retrometamorfozate.
Șisturile ce alcătuiesc cristalinul de Arada sunt: micașisturile cu granați și șisturile
cuarțitice cu biotit și muscovite, șisturile cuarțitice sericitoase și șisturile sericitocloritoase, șisturile cuarțo-feldspatice și șisturile amfibolitice-actinolitice. Formează
subasmentul părții de vest a comunei.
Granitele de Muntele Mare – pe lângă șisturile cristaline din cele două serii
amintite mai sus, mai apar și magmatitele prehercinice cunoscute aici sub denumirea
de “granitele de Muntele Mare”. La acestea se adaugă și rocile formate în zona de
contact dintre magmatite și formațiunile din jur, roci care compun așa-numita “zonă de
contact”și care se caracterizează prin transformări ale rocilor din punct de vedere fizic
și chimic datorită contactului direct cu magmele ce ulterior au format granitele de
Muntele Mare.
Petrografic, acestea sunt formate din granodiorite, granite microgranulare masive
și granite echigranulare gnaisice. Compoziția mineralogică a granitelor este destul de
uniformă: cuarț, microcline-micropertit, albiclaz (10-20%), myrmekit, biotit și muscovit.
În părțile laterale, la contactul cu celelalte tipuri de roci, se întâlnesc cu precădere
zone de laminare. Limita dintre masivul de granite și șisturile cristaline din jur este
foarte tranșantă, totuși în masa batolitului se întâlnesc numeroase septe de șisturi
cristaline (așa cum este cazul șisturilor cristaline ale seriei de Someș care apar
“împrăștiate” în granite).
Granitele de Muntele Mare străbat atât cristalinul de Someș, cât și cristalinul de
Arad, pe care le metamorfozează la contact, generând roci corneene șistoase cu biotit
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 52
Pagina 53
andaluzit și cloritoid, ceea ce arată caracterul postorogen al masivului batolitic Muntele
Mare. Prin analize radiogene, vârsta determinată pentru granitele de aici este de cca.
530 mil.ani, ceea ce plasează formarea acestora la începutul Paleozoicului.
Magmatitele subsecvente banatitice
La sfârșitul Cretacicului și începutul Paleogenului, în Munții Apuseni de Nord a
avut loc o intensă activitate magmatică- legată de distrofismul laramic desfășurat în
același interval, în urma căreia s-au pus în loc cantități mari de material magmatogen,
cunoscut sub numele de banatite. După unele opinii activitatea magmatică laramică ar
aparține la două faze paroxismale: subhercinică și laramică.
Din datele obținute în urma analizării raporturilor magmatitelor cu formațiunile
sedimentare, s-a stabilit că a avut loc o singură activitate magmatică majoră,
desfășurată în intervalul Senonian terminal-Eocen timpuriu, cu trei stadii bine
individualizate:
Figura 50 – Comuna Iara, Harta geologică
Sursa: Planșă proprie, Eco Maps
1.vulcanismul laramic timpuriu efuziv-exploziv,
2.vulcanismul laramic intrusiv
3.vulcanismul laramic final
Andezitele și andezitele cuarțifere care apar în acest areal corespund celei de-a
doua faze, cea a vulcanismului laramic intrusiv. Din punct de vedere cronologic,
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 53
Pagina 54
andezitele sunt ultimele roci puse în loc aici, subasmentul care formează teritoriul ariei
protejate fiind definitivat odată cu apariția acestora. Faptul că apariția acestora s-a
realizat cel mai târziu (comparativ cu celelalte formațiuni de aici) se reflectă din
caracterul lor intrusiv, andezitele străpungând celelalte tipuri de formațiuni, granitele și
șisturile cristaline. Apar sub forma unor corpuri de mici dimensiuni, cu o dispunere
împrăștiată și cu caracter insular.
Formațiunile carbonatice Jurasice și Cretacice – se prezintă sub forma unor
fâșii înguste de calcare masive, calcare cristaline, calcare cu rudiști, calcare lacustre
și marnocalcare, localizate în partea de sud a comunei, pe teritoriul Munților Trascăului
în special.
Subasmentul părții centrale și nordice a comunei este alcătuit în principal din
depozitele Paleogene ale depresiunii Iara și ale unităților dealurilor Feleacului. Aici
intră argile vărgate continentale, formațiuni calcaroase, șisturi marnoase și tufuri,
șisturi argiloase violacee. Acestora li se adaugă depozitele Miocene compuse din
marne, nisipuri și pietrișuri, localizate în partea centrală a depresiunii Iara și, în final,
depozitele deluviale și coluviale de argile, nisipuri și pietrișuri, uneori în amestec cu
blocuri de rocă, toate de vârstă Cuaternară.
• Relieful
Arealul comunei Iara se prezintă sub forma unei depresiuni submontane (situată
la poalele masivului Gilău-Muntele Mare) de contact petrografic (între șisturile cristaline
și magmatitele din spațiul montan și depozitele de calcare pietrișuri, nisipuri, argile și
marne din depresiune), structural (între structurile cutate, șariate și străpunse de
magmatite ale spațiului montan și cele monoclinale ale arealului depresionar) și de
eroziune (cu formarea suprafețelor de nivelare, fosile, din spațiul montan și a formelor
rezultate prin eroziune lineară și areală în interiorul spațiului depresionar).
Depresiunea Iara (culoarul Iara) este situată în amonte de defileul de la Surduc,
care este mai întâi secționat în șisturile cristaline și mai apoi în calcarele mezozoice
ale ultimelor terminații spre nord ale Munților Trascău. Suprafețele interfluviale din
partea de vest a comunei, care se prelungesc din spațiul montan spre depresiune
aparțin unui al doilea ciclu de modelare, care a afectat în ansamblu Munții Apuseni (nu
numai cadrul spațiului montan al munților Gilău-Muntele Mare) cu o generație de forme
care corespunde celui de-al doilea nivel (cel inferior) al suprafeței Măguri Mărișel,
sculptată la altitudini de 800-900 m. Primul nivel al suprafeței se află la altitudini de
1000-1200 m. În cadrul teritoriului comunei, se realizează contactul între cristalinul
grupei montane Gilău-Muntele Mare, care se afundă sub formațiunile Paleogene ale
depresiunii Iara, relieful largilor suprafețe de nivelare caracteristic părții de vest a
comunei fiind înlocuit treptat cu un relief structural de cueste care se succed în trepte
spre centru depresiunii, localizat de-a lungul traseului văii Pârâul Iara. A treia unitate
majoră a reliefului este alcătuită din văi care, la rândul lor, întocmai ca și culmile
interfluviale, au și ele câteva particularități de ordin morfometric și morfologic. Văile
care străbat comuna sunt fără excepție tributare Arieșului fie direct, așa cum este cazul
văilor Iara și Ocolișel, fie indirect, prin intermediul acestor văi (în cazul afluenților lor).
Datorită bazei de eroziune coborâte a Arieșului, aceste văi sunt puternic adâncite (300400 m.) și cu o pantă a profilului longitudinal mare (6-7 m./km.), prezentând numeroase
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 54
Pagina 55
rupturi de pantă prin prezența unor praguri stucturale.
Din punct de vedere geomorfologic, se remarcă câteva tipuri de relief
reprezentative pentru teritoriul comunei: relieful denudațional (reprezentat de
prezența resturilor suprafeței de nivelare Măguri-Mărișel, prezente în partea de vest a
comunei), relieful structural (reprezentat prin relieful monoclinal), relieful
petrografic (care asamblează toate formele deplasărilor de mase materiale pe
versanți – creep-ul, alunecări de teren) și în final, relieful fluvial, rezultat al acțiunii
râurilor văilor principale, dar și al văilor afluente acestora.
Relieful Denudațional - este reprezentat de existența resturilor din suprafața de
nivelare Măguri Mărișel, care asamblează principalele interfluvii și culmi montane din
partea de vest a comunei. Așa cum a fost arătat anterior, suprafața de nivelare Măguri
Mărișel, sculptată în intervalul Miocen-Pliocen, se prezintă sub forma a două trepte,
dintre care cea superioară se plasează în ecartul altitudinal 1000-1300 m., pe când
cea inferioară se remarcă în cadrul interfluviilor și culmilor situate la altitudini cuprinse
între 800-1000 m. Treapta superioară se prezintă unitară sub forma interfluviului
(culmii) Muntelui Boinic, extinsă între vârfurile Muntele Cacovei (1319.9m) și până la
est de Muntele Boinic, până la abruptul petrografic și structural care coboară în Valea
Vadului. Această suprafață prezintă o remarcabilă uniformitate și nivelare, variația
altitudinală menținându-se undeva în jur la +/- 50 m., pe o distanță de câțiva km.
Treapta inferioară este ceva mai fragmentată și mai denivelată, formând interfluviul
dintre valea Jeburoasa și Valea Vadului (cu o variație altitudinală cuprinsă în ecartul
de 111 m. și 850 m.) și cel situat pe stânga Văii Vadului, plecând de sub vf. Valea
Vadului (1060.8 m.) și coborând la altitudinea de 970 m. în dreptul localității Valea
Vadului.
Din analiza hărții pantelor, se remarcă o înclinare foarte redusă a acestor
suprafețe, cu valori cuprinse între 2 0-50 sau chiar mai reduse de 20 pe alocuri.
Spre est, spre interiorul depresiunii, relieful denudațional este înlocuit în peisajul
geomorfologic de relieful structural.
Relieful Structural
Relieful dominant al comunei Iara este influențat de specificul structural. Prezența
abruptului Masivului Muntele Mare, peste care se suprapune parțial teritoriul comunei
(pe flancul sud-estic al acestuia), a determinat și condiționat geneza și morfologia
reliefului.
Înclinarea general a teritoriului, de la vest spre est, dictate de prezența structurilor
montane înalte în partea de vest a impus apariția unui relief monoclinal generalizat,
concretizat spațial prin apariția ansamblului de cueste și reversuri monoclinale bine
individualizate, văi subsecvente, la care subscriu cursurile principale de ape din
cuprinsul comunei și o morfodinamică a versanților tipică: alunecările de teren
dezvoltate în principal pe fronturile cuestelor și formele de eroziune lineară
materializate prin prezența ravenelor și organismelor torențiale, dezvoltate atat pe
fronturile de cuestă, cât și pe reversurile acestora.
Relieful monoclinal este bine reprezentat în partea de vest a comunei, dând
naștere proceselor de eroziune tipice și diferențiate pe cele două flancuri ale
principalelor forme monoclinale, cuestele.
1) Versanții dezvoltați de văile subsecvente sunt caracterizați prin raportul frunte
de cuestă/revers monoclinal. Modelarea actuală impune retragere și resegmentare, cu
predominarea proceselor de rill-wash, ravenație și torențialitate, dar și creeping.
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 55
Pagina 56
Procesul complex de eroziune-acumulare este semnalat prin glacizări deluviocoluviale, aplatizări și teșiri.
2) Morfodinamica îmbracă forme variate conforme cu caracterul agenților
modelatori, gradul de concentrare a acestora, litologia, structura, intensitatea
proceselor geomorfologice. Ariile cu morfodinamică accentuată sunt condiționate de
existența abruptului structural al Masivului Muntele Mare, structurile monoclinale fiind
în fapt expresia materializării eroziunii fluviale și în suprafață de pe acest abrupt.
3) Înclinarea generală a reliefului abruptului structural spre est, spre axul central
al depresiunii Iara, precum și apropierea culoarului Arieșului cu un nivel altitudinal
coborât, a determinat dispoziția rețelei hidrografice de aici, care ulterior, prin eroziune,
a impus predispoziția structurală a reliefului. Astfel, râurile principale Valea Jdeburoasa
și Valea Ocolișelului, atrase de nivelul de bază coborât al Arieșului, și-au dezvoltat văi
dispuse pe direcție NV – SE. Înclinarea generală a reliefului a determinat deplasarea
spre stânga a cursurilor de apă ceea ce a cauzat o eroziune puternică în malul stâng
și formarea fronturilor de cuestă. Cel mai bine exprimat front de cuesta este cel ce
însoțește pe stânga Valea Vadului continuată apoi cu Valea Ocolișelului având o
lungime de cca. 11 km și o înclinare accentuată, media plasându-se în jurul valorii de
300 pantă, dar pe anumite sectoare ajungând la 40 0-500 pantă. Valorile ridicate ale
unghiurilor de pantă favorizează apariția unor active procese morfodinamice localizate
la nivelul frontului de cuesta. Altitudinile absolute ale muchiei frontului de cuesta se
înscriu între 1060.8 m. în vf. Valea Vadului în amonte și 1006.3 m. în Dl Hîșu în aval.
Totuși, între cele două vârfuri, pe o lungime însemnată, altitudinea interfluviului
frontului de cuestă coboară la valori de până la 630 m. Altitudinile relative ale frontului
de cuestă față de albia văii Ocolișel prezintă variații însemnate; astfel, în amonte de
localitatea Valea Vadului, frontul de cuesta are altitudini în jur de 300 m., scad apoi
până la 100 m. în zona localității Ocolișel, pentru ca apoi să crescă până la 550-600
m. în dreptul dealului Hîșu, înainte de confluența cu Arieșul.
4) Versantul monoclinal al acestei cueste se extinde pe o lungime medie de 4
km., pană în albia văii Iara, cu pante reduse, între 2 0 și 100 și cu numeroase procese
de eroziune lineară și areală.
5) Al doilea front de cuestă bine exprimat formează versantul de stânga al văii
Jdeburoasa, extins de sub vf. Muntele Boinic și continuând pe o lungime de circa 4
km. până la ieșirea văii Jdeburoasa din teritoriul administrative al comunei Iara.
Prezintă pante mai accentuate decât frontul de cuesta al văii Ocolișel, cuprinse între
300-550 înclinare, ceea ce favorizează o intensă morfodinamică a suprafeței
versantului. Altitudinea relativă a interfluviului frontului de cuestă față de albia văii este
cuprinsă între 250 m. în amonte și 200 m. în aval, raportată la o lungime a frontului de
cuestă de circa 4 km. ceea ce reprezintă o însemnată uniformitate altitudinală.
6) Reversul de cuestă spre valea Ocolișelului are un ecart al înclinării destul de
mare, cu valori cuprinse între 50-100 până la valori de 200-300 și lungimi de asemenea
diferite; în partea amonte lungimea versantului monoclonal ajunge până la 3 km. în
timp ce în aval aceasta se reduce până la 1 km.
Relieful petrografic – este reprezentat de totalitatea proceselor și formelor care
iau naștere datorită varietății rocilor din substrat. Aici se includ procesele și formele
rezultate prin modelare areală a reliefului, precum și cele rezultate prin modelare
lineară.
Procesele de tip creep afectează suprafețe importante din spațiul comunei. Toată
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 56
Pagina 57
vatra depresiunii, cu prelungiri pe versanții de pe stânga și de pe dreapta văii Iara sunt
afectați de procese de creep cu diferite stadii de degradare. Cele mai intens afectate
suprafețe sunt cele defrișate și introduse în circuitul agricol, sub diferite forme de
folosință. O localizare a lor este dificilă deoarece ocupă spații foarte largi de pe dreapta
și stânga văii, astfel că putem considera ca peste 70% din aceste suprafețe sunt
afectate de procese de tip creep. Efectul lor nu este imediat vizibil, dar însumat în timp
poate duce la degradări importante de terenuri. Versanții acoperiți de păduri din partea
de vest și de sud a depresiunii sunt foarte puțin afectați de acest tip de procese datorită
protecției covorului vegetal care impune stabilitate.
Figura 51 – Comuna Iara, Harta pantelor
Sursa: Planșă proprie, Eco Maps
Relieful fluvial este un rezultat al acțiunii directe de eroziune a rețelei de ape din
spațiul comunei. Trei unități morfologice importante au luat naștere aici ca urmare a
eroziunii fluviale – albiile râurilor, luncile și versanții.
Pârâul Iara și Valea Ocolișelului, datorită debitelor mai însemnate, și-au creat
albii bine definite, cu lățimi variabile, între câțiva metrii și câțiva zeci de metrii. În
amonte de defileul de la Surduc, albia râului Iara prezintă toate elementele morfologice
cunoscute: talveg, albie minoră și albie majoră. În cadrul defileului din aval de
localitatea Surduc și până la confluența cu Arieșul, pârâul Iara își restrânge spațiul
albiei, dar își păstrează toate elementele amintite mai sus. Panta de curgere este
destul de redusă, câția metrii pe km., fapt reflectat în indicele de sinuozitate destul de
radical al râului.
Valea Ocolișelului prezintă similitudini destul de accentuate cu valea Iara din
toate punctele de vedere. Diferențele se remarcă în dimensiuni, în cazul văii Ocolișel
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 57
Pagina 58
toate elementele morfometrice ale albiei sunt mai reduse comparativ cu cele ale văii
Iara.
În ceea ce privește luncile, acestea se regăsesc atât pe parcusul văii Iara cât și
în cazul văii Ocolișel. Lățimi mai mari ale luncilor se înregistrează în cazul localităților
Iara și Ocolișel în timp ce în sectoarele de defileu, pentru ambele râuri luncile se reduc
în dimensiune până la dispariție.
Un caz particular în spațiul comunei îl reprezintă albia și lunca râului Arieș din
partea de sud a comunei. Datorită debitelor însemnate ale Arieșului, la care se adaugă
celelalte caracteristici hidrologice și cele morfologice ale văii, intensitatea și
morfodinamica albiei este deosebită. Procesele de eroziune, transport și acumulare
modifică de la sezon al sezon micro și mezorelieful albiei și luncii râului.
Versanții au forme și valori morfometrice dintre cele mai variate. Versanții din
cadrul depresiunii Iara au pante mai reduse, sunt dezgoliți de vegetație și sunt intens
afectați de procese geomorfologice. În schimb, versanții din partea de sud și de vest a
comunei, suprapuși zonelor mai înalte, sunt acoperiți în cea mai mare parte cu păduri
și, cu toate că au valori ale unghiurilor de pantă mai mari, datorită protecției vegetației
au o stabilitate mai accentuată
În afara albiilor, procesele de eroziune fluvială (torențială) sunt foarte active la
nivelul versanților dezgoliți de vegetație și introduși în circuitul agricol. Cele mai
afectate areale de procese ale eroziunii torențiale (șiroire, ravenație, torenți) se
remarcă în depresiunea Iara, în treimea medie și superioară a versanților, atât de pe
dreapta, cât și de pe stânga văii. Pâraiele care străbat localitățile Mașca și Făgetul Ierii
au provocat intense procese de eroziune, cu forme de ravenație și torențialitate bine
exprimate. De asemenea, pâraiele de pe stânga, cu care valea Ierii confluează la
ieșirea în aval din localitate, crează forme de tip ravene cu dimensiuni apreciabile. La
acestea, se adaugă torenții de pe stânga văii Iara din dreptul localității Surduc.
Fronturile de cuestă de asemenea sunt afectate de intense procese de ravenație
și torențialitate datorită diferenței de nivel mari (de câteva sute de metrii) între interfluvii
și albiile văilor. Aproape toate văile scurte ce fragmentează fronturile de cuesta au
caracter de torent sau ravenă, cu o dinamică și intensitate morfologică deosebită.
Procesele de modelare antropică – au o acțiune directă asupra reliefului, prin
crearea unor forme specifice de relief datorită exploatării de resurse ale subsolului
(cariere, balastiere) și o intervenție indirectă, prin favorizarea genezei si dinamicii
proceselor de modelare, datorită unor activități ca: lucrări agricole, suprapășunat,
defrișari, etc.
• Solurile
I. Soluri minerale condiționate de topografia terenurilor – aici fiind identificate
soluri din clasa Leptosolurilor (leptosolurile districe [litosolurile tipice];
leptosolurile rendzice [rendzine tipice]; clasa Regosolurilor (regosoluri tipice și
erodisoluri) și clasa Fluvisolurilor (solurile aluviale și protosolurile aluviale).
II. Soluri minerale condiționate de timp, în cadrul cărora se includ
Cambisolurile (cambisoluri districe [solurile brune acide tipice] și cambisoluri
eutrice [soluri brune eumezobazice), toate acestea având la rândul lor diferite
subtipuri introduse de caracterele diagnostice, structurale și/sau texturale).
III. Soluri minerale condiționate de climatul temperat umed – din această
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 58
Pagina 59
categorie fiind prezente Luvisolurile, luvisolurile haplice [soluri brune luvice,
soluri brune argiloiluviale] și luvisolurile albice (în SRCS poartă același nume).
IV. Soluri minerale condiționate de climatul temperat umed, cu subdiviziunea
soluri puternic diferențiate, cu alterare intensă a materialului parental, spodice,
care includ Podzolurile, [solurile brune feriiluviale], (Ianoș, Gh., 1999 și Puiu,
Șt., 1983).
I. Soluri minerale condiționate de topografia terenurilor
1. Leptosolurile
a. Leptosolurile districe, sunt specifice suprafețelor mai înclinate unde are loc
îndepărtarea lentă, dar continuă, a materialelor fine rezultate prin meteorizație de către
curenții peliculari de apă, ceea ce conferă solurilor un pronunțat caracter scheletic.
Factorul pedogenetic dominant pentru acest tip de sol îl reprezintă prezența rocii
aproape de suprafață, datorită denudației.
În funcție de unitatea de relief în care se formează, acest tip de soluri poate
căpăta caractere foarte diferite; astfel, pe rocile dure, superficial poziționate, solificarea
este foarte slabă, luând naștere soluri cu un profil scurt (0-30 cm.). În situațiile în care
este posibil, acestea trec prin stadiul de regosoluri, evoluând apoi spre spodosoluri
(Ianoș Gh. 1999 și Puiu, Șt. 1983).
Suprapuse arealelor protejate, leptosolurile apar asociate cu alte soluri din
aceeași clasă a leptosolurilor (rendzine) sau din clase diferite, cambisoluri (cambisoluri
eutrice, cambisoluri districe).
Litosolurile apar astfel pe suprafețe largi (în foarte puține cazuri singular, cel mai
adesea în amestec cu alte tipuri de sol), de aceea fiind dificilă o selectare doar a
arealelor ocupate de acestea. De remarcat că litosolurile apar la nivelul tuturor treptelor
altitudinale (hipsometrice) și în combinație cu aproape toate tipurile de soluri întâlnite
în arealul comunei Iara.
Leptosolurile districe au cel mai puțin dezvoltat profil de sol, între partea superioară
a profilului și partea inferioară, acolo unde se realizează contactul litic cu roca de bază
existând doar o secvență subțire de sol de circa 10 cm. Profilul lor este de tipul Ao – R
(orizonturile A ocric și roca de baza R). Alcătuirea orizontul Ao din materie organică slab
humificată, la care se adaugă un grad de saturație în baze de sub 50% datorită spălării
accentuate, va conferi acestui tip de sol un pronunțat caracter acid, care va impune un
covor ierbos, cu număr redus de specii și o productivitate scăzută.
Leptosolurile litice corespund în SRCS cu litosolurile tipice, asociate arealelor
ocupate de solurile amintite mai sus.
b. Leptosolurile rendzice au un profil scurt, format din orizonturile Am - R
(orizonturile Amolic și roca de bază, R) și au luat naștere pe rocile compacte bazice și
ultrabazice (calcare și dolomite, la care se adaugă bazaltele), rocile de acest tip fiind
localizate în partea de sud-est a comunei). Ca urmare a caracteristicilor specifice
acestor tipuri de roci carbonatice, leptosolurile rendzice au o textură argiloasă, culori
închise, cu diferențiere texturală slabă, saturația în baze sporită (V>80%), reacție slab
acidă/slab alcalină și capacitate de schimb cationic mare.
Cu toate că se formează în condiții de umiditate sporită, acizii humici rezultați
sunt rapid neutralizați de către CaCO3, care provine din rocile carbonatice ce formează
substratul. Au un potențial de fertilitate bun în cazul în care profilul de sol nu este foarte
scurt.
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 59
Pagina 60
Leptosolurile rendzice corespund solurile de tip rendzine litice (profil Am – R),
precizând că în cazul acestui tip poate fi identificat subtipul de sol rendzine tipice,
având aceleași orizonturi diagnostice ca anterior, dar cu o dezvoltare a profilului mai
mare de 50 cm. În privința suprafeței ocupate de aceste soluri, ca și în cazul
leptosolurilor districe, este dificil de realizat o evaluare precisă deoarece și leptosolurile
rendzice se găsesc în combinație cu alte tipuri de soluri, cum ar fi cambisolurile eutrice
și leptosolurile districe. Totuși, împreuna cu acestea, ocupă cca. 650 ha., adică în jur
de 4.5% din suprafața totală a comunei.
2. Regosolurile – (care includ regosolurile și erodisolurile), cele două clase fiind
amestecate în teren, ocupă 927.25 ha., ceea ce reprezintă 6.45% din totalul suprafeței
comunei. Se găsesc răspândite în principal pe suprafețele înclinate, atât de pe dreapta,
cât și de pe stânga văii Iara, fiind întâlnite în special în partea de nord a comunei.
Sunt soluri minerale foarte slab dezvoltate, practic o acumulare de fragmente
mineralogice fine aflate în primul stadiu de transformare pedogenetică. Denumirea de
regosol semnifică un sol tânăr, neevoluat. Au un profil slab diferențiat, de tipul celor cu
orizonturile diagnostice Ao – R (A ocric și orizontul de bază R). În SRCS, acestea se
regăsesc sub aceeași denumire (regosol și erodisol).
Au luat naștere în urma proceselor de dezagregare (prin crioclastism și/sau
haloclastism). Procesul de solificare în cazul acestora este foarte lent, astfel că “solul”
este incomplet dezvoltat, fără orizonturi diagnostice bine precizate. Însușirile și
proprietățile lor depind în mare măsură de materialul parental din care provin și de
condițiile topoclimatice specifice fiecărei trepte altitudinale a reliefului. Sunt sărace în
humus și nutrienți. Textura este foarte variată (de la nisipoasă până la argiloasă în
funcție de materialul parental) și nediferențiată pe profil.
În cazul erodisolurilor apare fenomenul de “trunchiere” (eroziune parțială a
acestora), ceea ce are ca rezultat îndepărtarea unuia sau mai multor orizonturi
pedogenetice, așa cum este cazul și aici. Rezultatul se materializează într-o fertilitate
foarte redusă, de multe ori aceste soluri neputând întreține vegetație de nici un fel.
Profilul erodisolurilor este de tipul Ap – C (Ap –erodat și materialul parental C).
3. Fluvisoluri (în sistemul FAO-UNESCO) sau solurile aluviale (denumite astfel în
SRCS) sunt soluri tinere, puțin evaluate, care iau naștere pe depozitele aluviale
(pietrișuri, nisipuri) din luncile râurilor.
Albia Pârâului Iara, dar mai ales albia largă a râului Arieș, a constituit arealul de
dezvoltare a acestor tipuri de soluri. Au compoziție mineralogica eterogenă și, la
inundații, sunt supuse procesului de “îmbogățire” a acestei fracțiuni mineralogice prin
aport de noi sedimente.
În cadrul depozitelor aluviale ce constituie materialul parental al acestora, datorită
influenței râurilor, se remarcă o bună sortare a materialelor componente atât în profil
longitudinal, dar mai ales transversal.
Procesul de pedogeneză este inițiat de maturarea sedimentelor fluviale. În
secțiunea superioară a profilului de sol, prin retragerea apei și pătrunderea aerului, are
loc debutul transformării materiei organice prin descompunere și humificare.
Concomitent, în secțiunile inferioare, sub influența nivelului freatic ridicat al apei,
compușii minerali rămân sub stare redusă, ceea ce va determina apariția unor culori
neutre imprimate de oxizi feroși și manganoși. Acolo unde nivelul freatic oscilează cu
alternanța proceselor de oxidare și reducere, va apărea o mozaicare a culorilor, cu
culori neutre pentru zonele de reducere și culori roșcate/gălbui pentru zonele de
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 60
Pagina 61
oxidare (Ianoș, Gh., 1999 și Puiu, Șt,. 1983).
Solurile aluviale au o caracteristică comună ce le deosebește de celelalte tipuri
de soluri și anume faptul că periodic sunt aluvionate (în timpul inundațiilor), ceea ce
conduce la o înălțare a depozitelor. Procesul de îmbogățire cu noi sedimente întrerupe
transformările pedogenetice ce au deja loc aici, “vechiul” sol format fiind acoperit și
îngropat la diferite adâncimi. Ca urmare, noul material depus reia ciclul solificării și al
evoluției pedogenetice în condiții similare.
Solurile din albiile râurilor Iara și Arieș sunt de tipul fluvisolurilor districe (în
sistemul FAO-UNESCO) sau a solurilor aluviale (districe) denumite așa în SRCS, au
o saturație în baze scăzută (V < 50%) datorită spălării intense a sărurilor (cloruri, sulfați,
carbonați) și o capacitate de schimb cationic diferită, în funcție de prezența mineralelor
argiloase care stimulează acest schimb de ioni. Profilul solurilor aluviale este de tip Ao
– C (orizonturile A ocric și materialul parental C) (Ianoș, Gh. 1999 și Puiu, Șt. 1983).
Protosolurile aluviale sunt solurile cele mai slab evoluate din această clasă,
reprezentând stadiul inițial de evoluție (de presolificare). În cadrul acestui tip, se
deosebesc protosolurile aluviale tipice cu un profil de tipul Ao – C (orizonturile A ocric
și orizontul parental C). În privința fertilității și productivității agricole, fluvisolurile de aici
sunt relativ fertile fiind bine asigurate cu nutrienți deoarece materialul sedimentat în
albii provine din depozite solificate de pe versanții de dreapta și de stânga ai văilor.
Fluvisolurile dețin 1136.32 ha., suprafață care reprezintă 7.90% din totalul
teritoriului comunei.
II. Soluri minerale condiționate de timp
1. Cambisolurile districe (în sistem FAO-UNESCO) sau soluri brune acide după
nomenclatura SRCS, apar atât individual cât și în diferite combinații cu alte tipuri de
sol din cuprinsul comunei: cu litosolurile, cu solurile brune eu-mezobazice și cu solurile
brune feriiluviale.
După cum se poate observa din analiza hărții pedologice, cambisolurile districe,
în combinație cu celelalte tipuri de soluri, ocupă în jur de 4500 ha., ceea ce reprezintă
cam 32% din totalul suprafeței comunei.
Cambisolurile districe s-au format pe rocile acide de aici (micașisturile și
paragnaisele, amfibolitele și șisturile amfibolice, pegmatitele și granitoidele, ș.a) și/sau
pe materiale rezultate din meteorizarea acestora. Solurile de acest tip s-au format în
condiții de relief de culoar de vale și de munte, cu un climat umed, 700-1000 mm/m2/an,
valori care le depășesc frecvent pe cele ale evapotranspirației. Astfel, este asigurată o
alterare intensă a rocilor, cu formarea mineralelor secundare. Regimul hidric contribuie
la debazificarea parțială a solului, fără a îndepărta însă și mineralele argiloase formate,
astfel că acestea se acumulează în profilul de sol. Chiar dacă sunt acoperite cu o
vegetație ierboasă, apar frecvent pâlcuri de pădure de fag cu conifere. Caracteristicile
edafice ale solurilor brune acide sunt condiționate de volumul lor edafic util redus,
datorită poziționării superficiale a rocii dure în jur de 20-50 cm.
Cambisolurile districe au un profil de tipul Ao – Bv – C (orizonturile A ocric, Bv
cambic și materialul parental C); în zona aceasta, profilul solurilor de acest tip este slab
diferențiat textural, cu structură mediu dezvoltată.
Precipitațiile favorizează o alterare siallitică activă a substratului mineral, proces
care s-a repercutat asupra alcătuirii granulometrice a acestor soluri. Cu mici excepții,
solurile brune acide de aici au o textură mijlocie (lutoasă), cu procente diferite de
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 61
Pagina 62
schelet în cele două secvențe reprezentative ale profilului de sol: 0-20 cm (orizonul A)
și 40-80 cm (orizontul Bv).
Conținutul în humus este mijlociu doar în orizontul de suprafață și foarte mic pe
restul profilului, fapt ce conferă solurilor brune acide o rezervă totală de humus scăzută
(< 60 t/ha). Au un grad de saturație în baze de schimb redus pe întregul profil, de sub
50%, cu o reacție puternic acidă.
În arealele mai coborâte, se extind solurile brune acide tipice. În aceleași zone,
contactul litic superficial a reprezentat caracter de diagnoză pentru solurile brune acide
litice.
Geneza solurilor brune acide este corelată cu procesele de denudare slabă, dar
continuă. În aceste condiții, solul a rămas într-un stadiu moderat de evoluție, fiind
permanent întinerit. Substratul litologic sărac în baze și clima umedă și răcoroasă
generează o succesiune de orizonturi de sol puternic acide și intens debazificate.
Indiferent de locul unde apar, suferă o intensă alterare în mediu acid a silicaților
primari și secundari și o îndepărtare a produselor solubile, din această cauză având o
alcătuire granulometrică predominant grosieră (cel mult lutoasă) și o cantitate sporită
de sescvioxizi liberi. Cantitățile sporite de sescvioxizi și îndeosebi oxizii de aluminiu
împiedică migrarea produselor de alterare și pedogeneză, astfel că profilul de sol este
slab diferențiat morfologic și textural. La procesul de alterare participă și acizii fulvici
generați de descompunerea materiei organice (a litierei) sub acțiunea umidității și a
unei flore de bacterii specifice. Aceste soluri sunt situate sub făgete pure sau în
amestec cu rășinoase, cu activitate biologică relativ intensă, cu formare de humus și
argilizare activă.
Profilul de sol este de forma Ao – Bv – C. Ca localizare se întâlnesc în părțile
înalte din vestul comunei și în partea de sud, aici aflându-se în combinație cu
cambisolurile eutrice.
2. Cambisolurile eutrice (în sistem FAO-UNESCO) sau solurile brune eumezobazice, după nomenclatura SRCS, au avut ca material parental rocile bazice și
ultrabazice (bazaltele ofiolitice și toate tipurile de calcare).
Au un profil pedogenetic de tipul Ao – Bv – C iar datorită faptului că materialul
parental (tipurile de roci) pe care s-au format sunt bogate în săruri chimice (carbonați,
sulfați, cloruri) au un grad de saturație în baze ridicat (V>50%) și un pH slab alcalin.
Chiar dacă precipitațiile sunt relativ bogate, levigarea și debazificarea acestor soluri
este slabă deoarece există o eliberare continuă de baze în urma proceselor de alterare
ale rocilor din subasment, acest fapt permițând o continuare a proceselor pedogenetice
de formare a solului.
Cambisolurile eutrice au textură ce ocupă o paletă largă (de la grosiere până la
fine), au o structură bine definită și o bioacumulare sporită (humus = 2-4%), unde
predomină acizii huminici.
În cuprinsul comunei, conform cu SRCS, solurile brune eu-mezobazice apar cu
subtipul tipice (cu profilul deja descris).
Solurile brune eu-mezobazice (cambisolurile eutrice) apar doar în combinație cu
alte tipuri de soluri cum sunt, cambisolurile districe, leptosolurile districe și leptosolurile
rendzice, ocupând suprafețe însemnate din partea sud-estică a comunei, care ajung
la valoarea de cca. 28 % din totalul suprafeței, ceea ce înseamnă cam 4300 ha. Solurile
brune eu-mezobazice au ca substrat atât rocile ultrabazice (bazaltele), cât și rocile
carbonatice de tipul calcarelor, calcarenitelor și marnocalcarelor.
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 62
Pagina 63
III. Soluri minerale condiționate de climatul temperat umed
Luvisolurile ocupă cca 30% din totalul suprafeței comunei, adică în jur de 4200
ha. În privința formelor de relief, luvisolurile apar pe suprafețele mai înalte, bine
drenate, atât de pe dreapta cât și de pe stânga văii Pârâul Iara.
Luvisolurile iau naștere în condițiile unor aporturi sporite de apă provenită din
precipitații, ceea ce va determina profunde transformări pe profilul pedologic, solurile
găsindu-se actual într-un stadiu avansat de evoluție, cu o diferențiere texturală și
structurală importante, levigare și îndepărtare accentuată a sărurilor solubile și
redistribuire a acestora la adâncime pe profil, ca urmare rezultând o debazificare
moderată și un pH mai acid. Aporturile ulterioare de depozite loessoide și aluviuni
fluviale, care au fost aduse aici după depunerea depozitelor principale care formează
materialul parental al acestor soluri, au contribuit la accentuarea diferențierilor
morfologice și granulometrice ale luvisolurilor.
Luvisolurile s-au format pe materiale neconsolidate, predominant acide și
intermediare, în condiții topoclimatice ceva mai umede. Au evoluat din regosoluri sau
cambisoluri.
1. Luvisolurile haplice. În SRCS luvisolurile haplice poartă numele de soluri brune
argiloiluviale și soluri brune luvice. Luvisolurile haplice, apar sub arealele cu umiditate
și evapotranspirație moderate, materiale parentale ușor acide și sub o vegetație de
pădure de foioase sau pajiști secundare. Profilul acestor soluri este de tipul Ao – Bt –
C (A ocric, B textural și materialul parental C) iar uneori, în situațiile în care levigarea
pe profil este mai intensă, are forma Ao – E - Bt – C (ia naștere între A și B un orizont
E eluvial, puternic levigat și sărăcit în baze și materie organică).
Transformarea activă a materiei organice încorporată în sol, favorizează
formarea unor cantități mai mici de acizi humici, neutralizați de bazele existente. În
situația în care mediul este slab acid, compușii de Fe devin oxidați și imobili, iar solul
capătă o culoare brună în partea superioară și brun-gălbuie în cea inferioară. O parte
din bazele eliberate prin procesul de hidroliză sunt reținute de mineralele argiloase
(datorită capacității de schimb cationic a acestora), cea mai mare parte a acestora însă
sunt spălate pe profil, așa încât în profilul luvisolurilor haplice nu există condiții de
formare a unui orizont Cca.
2. Luvisolurile albice – cu răspândirea mult mai redusă decât cele haplice. Profilul
acestora este de tipul Ao – Ea – Bt – C (A ocric, E albic, B textural și materialul parental
C). Aici se observă apariția orizontului Ea (albic) care are o culoare albicioasă (cu valori
de > 6,5 și crome < 3), o structură lamelară sau poliedrică slab dezvoltată, textura mai
grosieră decât a orizontului Bt subiacent și segregare a sescvioxizilor sub formă de
concrețiuni.
Acest tip de soluri apare pe forme de teren plane (terase, interfluvii), cu un drenaj
foarte lent și sub influența unei cantități mari de apă.
Rocile parentale sunt formate din depozite eluvio-deluviale provenite din
alterarea rocilor carbonatice, ceea ce a permis o debazificare și o migrare intensă a
coloizilor pe profilul de sol. Astfel a luat naștere un orizont B argic (Bt) bogat în argilă
iluviată, iar deasupra s-a conturat un orizont Ea sărăcit în argilă și materie organică,
cu un pH mai acid și de culoare albicioasă. Profilul de sol are culori brune gălbui,
saturația în baze este moderată (V = 50 - 70%), iar capacitatea de schimb cationic
sporită (T > 24 me/100 g. sol).
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 63
Pagina 64
IV. Soluri minerale condiționate de climatul temperat umed
Acestea includ subdiviziunea – soluri puternic diferențiate, cu alterare intensă a
materialului parental, spodice, care la rândul ei include solurile din clasa Podzolurilor.
Dintre acestea, pe cuprinsul comunei Iara a fost identificat subtipul – podzolurile
cambice (solurile brune feriiluviale). Acest tip de sol se găsește în amestec cu
cambisolurile districe, neputând fi separat teritorial.
Din analiza hărții pedologice realizate pentru arealul comunei și din observațiile
făcute în teren, s-a constatat că podzolurile au o pondere redusă din totalul suprafeței
analizate; apar pe culmea interfluvială a Muntelui Boinic, la peste 1200 m. altitudine,
ocupând întreaga suprafață a acestei culmi.
Podzolurile cambice sunt soluri care au evoluat aici în marea lor majoritate, atât
în condiții climatice specifice zonei de pădure cu perioade de vegetație medie, dar și
sub pajiștile sub-alpine, în condițiile unui climat temperat umed. Profilul de sol al
acestora este bine definit morfologic, cu o diferențiere texturală mineralogică și chimică
între orizonturile superioare și inferioare, diferențiere datorată proceselor de hidroliză
acidă a materialului mineral, migrarea și acumularea parțială a produselor rezultate
prin alterare, formarea compușilor organo-metalici cu Fe și Al și acumularea parțială a
acestora în orizontul Bs (B spodic), cu sau fără conturarea de orizont eluvial (Es).
Podzolurile cambice sunt soluri cu grad de alterare intensă și puternic diferențiate,
mărturie a unui grad înaintat de evoluție în direcția podzolirii primare. Sunt specifice
fitocenozelor arborescente de conifere și vegețație arbustivă din golurile alpine.
Au un profil de tipul Au – Es – Bs (Bhs) – C, în care orizontul A are caracter
umbric, orizontul B are un caracter spodic, feriiluvial (Bs) sau humico-feriiluvial (Bhs)
format din oxizi de
Figura 52 – Comuna Iara, Harta solurilor
Sursa: Planșă proprie, Eco Maps
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 64
Pagina 65
Fe și Al, la care se pot adăuga substanțele humice, orizont care este subiacent
unui orizont eluvial (Es) și/sau bioacumulativ (Ao,u).
Rocile cristaline, metamorfice de tipul micașisturilor și paragnaiselor formează
materialul parental pentru podzolurile cambice de aici.
Clima optimă dezvoltării podzolurilor aici este o climă rece, montană, cu valori ale
temperaturilor cuprinse între 70 și 20C medii multianuale, iar mediile precipitațiilor între
700-1000 mm/m2/an. Geneza podzolurilor este un rezultat al interferenței mai multor
procese de solificare. Acumularea materiei organice în condiții de climă rece
favorizează apariția unui humus brut, sărac în baze și azot. Acizii humici formați în
timpul procesului de solificare și care sunt foarte agresivi, se combină cu oxizii hidratați
de Fe, Al și Mn formând fulvați solubili. Aciditatea ridicată permite pătrunderea H + în
complexul coloidal al solului și prin aceasta generând o alterare intensă. Produsele
rezultate migrează în adâncime, în orizonturile inferioare, astfel luând naștere orizontul
Bs. Pe rocile permeabile și foarte acide, percolează și acizii huminici care se depun la
partea superioară a orizontului Bs sub formă de orizont Bhs.
Conținutul în humus (de tip moder, morr) al podzolurilor este mare în orizontul A
(8-25%), scade apoi brusc în orizontul Es și crește iarăși în orizontul Bs. Gradul de
saturație în baze este scăzut (<10%), pH-ul este de asemenea scăzut (<5%), iar
transformarea materiei organice cu formarea de elemente nutritive pentru sol este de
asemenea scăzută.
Podzolurile haplice - (în sistemul FAO/UNESCO) sau podzolurile tipice (denumire
SRCS), au un profil de tipul Au – Es – Bhs – Bs – C..
Podzolurile cambice (în sistemul FAO/UNESCO) sau solurile brune feriiluviale
(denumire SRCS) au un profil de tipul Ao – Bs – C (R). Au un raport procentual dintre
conținutul de Fe liber și de C organic mai mic de 6; Fe imprimă profilului solului o tentă
roșiatică. Sub el urmează un orizont E spodic, foarte sărac în nutrienți și bogat în SiO2,
orizont de < 2 cm. grosime sub care se observă o acumulare a materiei organice în
orizontul Bs și Bhs.
• Hidrografia
Rețeaua hidrografică a comunei este în totalitate tributară râului Arieș, fie direct,
prin cele patru râuri importante: Iara, Ocolișel Borzești și Remetea, fie prin intermediul
acestora (afluenții lor).
Densitatea rețelei hidrografice pe teritoriul comunei este în medie de 0,8 – 0,9
km/km2.
Condițiile de relief ale comunei Iara, zonă montană, zonă depresionară, culoare
de vale importante, la care se adaugă și condițiile climatice, au determinat apariția unor
râuri cu debit destul de ridicat și stabil, cu frecvente inundații în timpul ploilor torențiale.
Așa cum am amintit, principalele bazine hidrografice suprapuse teritoriului
comunei sunt:
- Bazinul hidrografic al râului Iara, cu râul Iara drept colector principal, care își are
izvoarele sub vârful Masivului Muntele Mare, pe flancul vestic al acestuia și după ce
înconjoară tot masivul drenează tot arealul comunei în drum spre confluența cu Arieșul,
având o direcție de curgere NV-SE. Pe teritoriul comunei, primește câțiva afluenți
principali, între care amintim pe dreapta Valea Negrului (își are izvoarele undeva lângă
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 65
Pagina 66
localitatea Agriș și intră în confluență cu râul Iara la intrarea acestuia în localitate) și
de stânga: Valea Almășani (care își colectează apele de pe teritoriul localității Mașca),
urmează apoi un alt afluent important care împreună cu afluenții lui drenează teritoriul
localității Cacova Ierii, Valea Făgetului (care străbate localitatea Făgetul Ierii și care,
înainte de confluența cu râul Iara primește ca afluent pârâul numit Valea Dosului), la
care se adaugă spre aval alte câteva cursuri de dimensiune și importanță mai redusă.
Lungimea totală a cursului râului Iara pe teritoriul comunei, măsurată de-a lungul
traseului principal, este de 13.74 km.
- Bazinul hidrografic al râului Ocolișel cu colectorul principal care poartă numele
de Valea Vadului (după localitatea cu aceelași nume) în amonte și Ocolișel, cu
începere de la intrarea pe teritoriul localității cu aceelași nume. Izvoarele acestui râu
sunt localizate în masivul Muntele Mare, sub vf. Pietrele Mărunte. Dacă în prima fază
orientarea curgerii este pe direcție SV-NE (dinspre Munții Apuseni înspre Depresiunea
Transilvaniei) ulterior, datorită prezenței culoarului râului Arieș, nivelul de bază al
acestuia cel mai coborât de pe teritoriul comunei a atras și modificat direcția de curgere
a râului Ocoliș pe o nouă orientare NV-SE. Confluența râului Ocolișel cu Arieșul se
realizează în localitatea Lungești.
Pe traseul comunei, râul Ocolișel primește o serie de afluenți în număr destul de
mare, localizați atât pe partea dreaptă a văii, cât și pe partea stângă. În ambele cazuri
este vorba de pâraie cu caracter torențial, în cele mai multe cazuri cu cursuri de apă
temporare, a căror intensitate de modelare și morfodinamică este deosebită. Acest fapt
este evident mai ales pentru afluenții de stânga ai Ocolișelului, cei care sculptează
frontul de cuestă. Regimul scurgerii al acestor văii este în direct legătură cu regimul
precipitațiilor din zonă, așa încât acestea “funcționează” mai ales în perioadele de
intensificare a precipitațiilor și au o activitate redusă în perioadele fără precipitații.
Lungimea totală a cursului de apă al văii Ocolișel pe teritoriul comunei este de
17.54 km.
- Bazinul hidrografic al Văii Jdeburoasa – este mai puțin important în analiza
hidrografică a comunei, deoarece lungimea acestuia este redusă pe teritoriul comunei,
doar 5.26 km. În plus, acesta se suprapune peste limita administrativă a comunei, ceea
ce înseamnă că doar versantul de stânga aparține arealului studiat și va fi analizat.
Ca și Valea Ocolișel, Valea Jdeburoasa are un caracter subsecvent, curgând la
baza unui front de cuesta astfel încât afluenții acesteia sunt văi scurte, cu caracter
torențial și temporar ce funcționează doar în perioada cu precipitații.
- Bazinul hidrografic al Văii Borzești este constituit din colectorul principal și câțiva
afluenți ai acestuia. Prezintă un traseu relativ rectiliniu și are un caracter epigenetic.
Izvoarele sunt localizate la nord de localitatea Borzești, iar confluența cu râul Arieș se
realizează în punctul de ieșire al acestuia de pe teritoriul administrativ al localității.
- Bazinul hidrografic al Văii Remetea. Râul Remetea reprezintă singurul afluent
important de dreapta al râului Arieș pe teritoriul comunei. Își are izvoarele în Munții
Trascăului și, după un traseu rectiliniu care străbate depresiunea Remetea, confluează
cu Arieșul pe teritoriul localității Buru. Lungimea râului Remetea (pe spațiul
administrativ al localității) este de doar 2.3 km., fără să prezinte afluenți importanti.
- Râul Arieș – deoarece reprezintă colectorul principal nu numai al comunei, dar
și al întregului spațiu estic al Munților Apuseni, vor fi prezentate câteva caracteristici
ale acestuia, ale căror valori au fost măsurate pe spațiul comunei.
Râul Arieș are o lungime totală pe teritoriul comunei de 13.63 km, din amonte de
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 66
Pagina 67
localitatea Lungești și până la Buru.
Scurgerea medie anuală ia în considerare valorile debitelor medii lunare la stațiile
din bazin, valorile debitului specific și ale coeficientului de variație, respectiv variația și
tendința acestor elemente. Scurgerea cea mai ridicată în intervalul analizat s-a produs
în ani diferiți, în funcție de zona geografică, pe care este dezvolatată rețeaua
hidrografică. Astfel, valori maxime s-au înregistrat în 1978 pe Arieș la Buru. Scurgerea
cea mai scăzută pe cursul principal s-a produs în 1983. Debitele medii specifice au
valori ridicate în zona montană și descresc odată cu scăderea altitudinii și respectiv
creșterea suprafeței bazinului hidrografic aferent. Astfel, valori maxime de peste 20
l/s/kmp se înregistrează pe Iara (22.45 l/s/kmp). Pe lângă valorile debitelor medii și
cele ale debitelor medii specifice, în caracterizarea amplitudinii de variație a debitelor
anuale s-au analizat coeficienții moduli maxim și minim, precum și raportul dintre
aceștia. Valorile coeficientului modul maxim se modifică odată cu reducerea altitudinii
medii a bazinelor de recepție (1,3, pe Arieș la Câmpeni, 1,8, pe Abrud la Abrud,
respectiv 2,9 pe Valea Largă la Viișoara).
Coeficienții de variație ai scurgerii anuale, calculați pe baza întregului șir de debite
anuale au valori scăzute (sub 0,20) în bazinul superior al Arieșului, caracterizat printro umiditate bogată și foarte ridicată (peste 0,80) pe râurile cu bazine dezvoltate în
regiunea de podiș cu umiditate scăzută (tabelul 2).
Variația scurgerii anuale este de(Cv = 0,2 – 0,3) pe versanții masivului Muntele
Mare. În arealul de tranziție dintre regiunea muntoasă și de podiș valorile coeficientului
de variație se mențin între 0,4 și 0,6.
În intervalul 1950 –1999, pe Arieș, se manifestă o ușoară tendință de creștere a
scurgerii anuale. În schimb, în perioada 1978 –1999, tendința scurgerii este staționară
sau de scădere ușoară
Pe majoritatea afluenților Arieșului, tendința scurgerii din intervalul 1978 –1999
este de scădere. Tendința de scădere a scurgerii este mai diminuată pe pârâurile din
spațiul montan înalt.
Scurgerea anotimpuală și lunară. Urmărind variația cronologică a debitelor
anotimpuale, se remarcă o sincronicitate destul de evidentă în arealele cu condiții
climatice similare.
Iarna, cele mai mari valori ale scurgerii din perioada 1950 –1999 s-au înregistrat
în anii 1955/1956, pe cursul superior al Arieșului, 1957/1958 pe cel mijlociu, iar în
1998/1999 pe cel inferior. Pe afluenți, cea mai ridicată scurgere s-a produs în ierni
diferite:1970/1971 pe Bistra, 1981/1982 pe Ocoliș și Hășdate, 1995/1996 pe Abrud și
Poșaga, 1998/1999 pe Valea Largă. Cele mai mici valori ale scurgerii s-au înregistrat
în iernile 1953/1954 și 1983/1984. Pe afluenții din regiunea de podiș scurgerea cea
mai mică s-aprodus în iarna 1992/1993.
Primăvara, în funcție de intensitatea cu care se produce topirea zăpezii
acumulate iarna și de cantitatea de precipitații căzută, se scurge un volum mai mare
sau mai mic decât media anotimpului. Astfel, cea mai ridicată scurgere de primăvară
s-a produs în anii 1970 pe Arieșul mijlociu și inferior și în 1987 pe cel superior. Cele
mai mici valori ale scurgerii de primăvară s-au produs în 1973, pe cursul superior al
Arieșului, iar în 1961 pe cel inferior. Pe majoritatea afluenților, cea mai mică scurgere
de primăvară din intervalul 1978-1999 s-a produs în primii ani ai deceniului al zecelea
(1991, 1992).
Vara, scurgerea de vară cea mai scăzută se produce în anii când activitatea
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 67
Pagina 68
ciclonică este cea mai slabă (1950, 1983, 1993 etc.).
Toamna, cea mai bogată scurgere s-a produs în anii când au căzut precipitații pe
o perioadă îndelungată de timp cu efect hidrologic însemnat. Reducerea accentuată a
rezervelor subterane și lipsa precipitațiilor pe o perioadă lungă de timp au generat
valori foarte scăzute ale scurgerii de toamnă în anii 1953 (Scărișoara) și 1961 (Turda).
În intervalul 1978 – 1999, toamne secetoase au fost semnalate în mai mulți ani din
deceniul al nouălea: 1983 (Ponorel, Bistra, Poșaga), 1986 (Ocoliș, Buru), 1987 (Albac),
1988 (Abrud) și 1990 (Viișoara).
În variația cronologică a debitelor anotimpuale din perioada analizată se pot
observa cicluri ai anilor cu scurgere bogată și scăzută. Spre exemplu, în cazul scurgerii
ridicate din timpul verii se remarcă un ciclu de 5-6 ani, iar în cazul scurgerii scăzute din
timpul iernii se pun în evidență un cicluri de 11
Iarna, scurgerea din perioadele analizate are carcater staționar sau prezintă o
ușoară tendință de scădere. În ambele perioade analizate scurgerea din timpul verii
are tendință de scădere.
Pe pârâurile din Muntele Mare, scurgerea medie lunară cea mai bogată se
produce cu o frecvență maximă în luna mai.
Cea mai mică scurgere medie lunară se produce mai frecvent toamna, în
octombrie pe Arieș (22,7 % la Buru, 30 % la Turda).
Datele referitoare la stațiile hidrometrice
Perioada Q med anual pe
Stația Q
Nr. Cursul cu perioadele Q
hidrometric F (km2) H (m) max
crt. de apă observații min
ă 1950-99 1978-99 (m3)
directe (m3)
Arieș Buru
4 1978-99 1960 945 - 23,4 822 1,640
Iara Valea Ierii
14 1965-99 107 1359 - 0,678 86,0 0,036
Iara Iara
15 1950-99 273 1120 2,14 0,877 77,4 0,053
Sursa: Clima României, 2008
În intervalul 1978 –1999, scurgerea cea mai bogată s-a produs în ani diferiți: 1999
pe Ocoliș și Iara. Pe Arieș, scurgerea cea mai scăzută s-a produs în 1983, iar pe
afluenți, în ani diferiți din ultimul deceniu al secolului XX: 1990.
Cursurile de apă și codurile cadastrale
Curs de apă Tip Bazin hidrografic Cod cadastral
Arieș Colector principal IV IV_1.59....
Iara Afluent Arieș IV IV_1.59.5...
Ocolișel Afluent Arieș IV
Borzești Afluent Arieș IV IV_1.60....
Remetea Afluent Arieș IV IV_1.60.4...
Sursa: Clima României, 2008
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 68
Pagina 69
Pe lângă aceste cursuri principale, mai este o serie de mici afluenți cu dimensiuni
de până la câteva sute de metri.
Figura 53 – Comuna Iara, Harta hidrografiei
Sursa: Planșă proprie, Eco Maps
• Clima
Factorii climato-genetici
La baza formării condițiilor climaterice ale comunei stă o serie de factori
geografici, dintre care cei mai importanți sunt: așezarea geografică regională, circulația
generală a atmosferei și dispunerea reliefului general și local.
Relieful local se impune, în principal în diferențierea topo și micro-climatelor,
determinată de expoziția versanților față de radiația solară, de situarea pe profilul
versanților, condiții care determină la rândul lor o distribuție neuniformă a cantităților
de energie solară, astfel că cele mai mari contraste apar între versanții cu expoziție
sudică și nordică, primii beneficiind de o durată mai lungă de strălucire a soarelui și de
o mai mare cantitate de energie solară recepționată la nivelul suprafeței active,
reflectându-se în particularitățile termice locale, în durata înghețului la sol și a stratului
de zăpadă și cantități relativ diferențiate ale precipitațiilor.
Panta și expoziția versanților reprezintă un factor important al acțiunii
climatogenetice a reliefului, care se manifestă prin modificări esențiale ale distribuției
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 69
Pagina 70
elementelor climatice.
Prin rolul său de obstacol în calea maselor de aer, pădurea contribuie la creșterea
turbulenței aerului, la mărirea gradului de umezeală a aerului, la reducerea contrastelor
termice, la depunerea neuniformă a stratului de zăpadă, determinând astfel, influențe
moderatoare și asupra climatului ariilor adiacente și limitrofe.
Trăsăturile climatice ale comunei Iara
Poziția geografică a Muntelui Mare, deci inclusiv al ariei naturale analizate, în
partea estică a catenei Apusenilor, la adăpost față de circulația dominant vestică a
maselor de aer de origine atlantică și predominarea unor culmi foarte largi și netede,
creează premisele realizării în depresiunea Iara a unui topoclimat diferit față de
celelalte masive ale munților Apuseni. Acest topoclimat se caracterizează mai ales,
printr-o cantitate redusă de precipitații în raport cu altitudinea masivului (Băișoara 843
mm la 1385 m altitudine, Măguri 925 mm la 1219 m și Giurcuța 766 mm la 1100 m) și
printr-o radiație solară cu valori ridicate (120-125 kcal/cm pătrat an).
Pentru descrierea caracteristicilor climatice au fost folosite date de la stația
meteorologică cea mai relevantă, cea de la Băișoara. Stația Băișoara este amplasată
pe versantul nordic al Muntelui Mare, pe o platformă extinsă care începe sub Vf. Buscat
și se întinde pe mai multe interfluvii pe direcția nord-sud. Totodată, au fost analizate și
date cu caracter local, colectate de la diferite surse din depresiune. Valorile vor fi
prezentate în “pereche”, întâi cele de la stația Băișoara și apoi cele obținute din
comuna Iara (acolo unde acestea există), pentru a sublinia diferența între valorile ce
caracterizează arealele montane înalte ale comunei și cele joase, depresionare.
Pe culmile înalte, la peste 1300 m, temperatura medie anuală se situează în jurul
valorii de 40C, pentru ca în depresiunea Iara să se ridice la 7-8 grade Celsius. În luna
ianuarie, pe culmi, temperatura medie este de -50C, iar în depresiune de 10C, pe
versanții vestici și sud-vestici și -30C pe cei nordici și nord-estici. În luna iulie,
temperatura medie este de 100-110C pe culmi, iar la poale 170-180C, pe versanții
nordici și nord-estici și 170-190C pe versanții cu expoziție sudică și vestică.
În vatra depresiunii Iara, se înregistrează inversiuni termice cu cețuri frecvente în
timpul iernii și extreme termice negative de până la -310C (la Iara în 11.02.1929), dar
și cu extreme pozitive de 360C la data de 22.08. 1939.
Un fenomen interesant îl reprezinta fenomenul de foehn, care influențează atât
variația temperaturilor, cât și a precipitațiilor. De exemplu, în stațiunea Băișoara, la
altitudinea de 1370 m, temperatura medie multianuală este de 4,7 grade Celsius, iar
cantitatea medie de precipitații de 977 mm/an, destul de redusă, din cauza situării întro „umbră” de precipitații, cu fenomene evidente de foehn. În schimb, valoarea
multianuală a cantităților de precipitații din depresiune este de 700-800 mm.
Se remarcă o neuniformitate în repartiția cantităților de precipitații pe anotimpuri.
Astfel, iarna se înregistrează cele mai reduse valori din cantitatea de precipitații căzută
în cuprinsul anului (11,2%) la Băișoara. Primăvara, cantitățile de precipitații căzute sunt
cu 30-60 mm., mai abundente decât cele căzute în timpul iernii, valoarea lor depășind
24% din cantitatea medie multianuală (Băișoara, 26.2%). Vara, când în afara
proceselor frontale contribuie și ploile de convecție termică, se înregistrează cele mai
ridicate cantități de precipitații din timpul anului. Toamna, datorită frecvenței regimului
anticiclonic și slăbirii convecției termice, cantitățile de precipitații scad cu 95-125 mm.
față de cele căzute vara, valoarea reprezentând aproximativ 20% din cantitățile anuale
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 70
Pagina 71
de precipitații (Băișoara 20.8%). Cantitățile maxime de precipitații căzute în 24 ore au
depășit 100 mm. în depresiune. Frecvența zilelor cu precipitații este în medie de 120130 zile. Data medie a căderii primei ninsori este diferită în vatra depresiunii față de
culmile montane din jur; în depresiune, primele ninsori cad în a treia decadă a lunii
Noiembrie, în timp ce pe înalțimile din jur precipitațiile solide pot să apară în prima
decadă a lui Noiembrie. Numărul mediu al zilelor cu ninsoare este de 25-35 zile în
depresiunea Iara și pot să crească până la 40-50 zile, pe culmile montane din partea
vestică a comunei. Durata statului de zăpada este de asemenea variată, înregistrând
valori de 80-110 zile în regiunile înalte, muntoase din vest, în timp ce în depresiune se
înregistrează valori de 60-70 zile.
Nebulozitatea prezintă valori ridicate, cu excepția câtorva luni de toamnă și de
sfârșit de iarnă (octombrie, februarie).
Temperatura medie lunară și anuală
Stația I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An
Băișoara
-4,1 -3,8 -1,1 3,7 8,7 11,9 13,6 13,6 10,1 6,0 1,3 -2,5 4,8
(1360 m)
Temperatura maximă absolută lunară
Stația I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
t˚C 13,7 15,4 17,8 20,6 24,5 26,5 29,6 28,5 25,3 22,2 19,5 14,6
Băișoara
Data 18.93 25.78 24.91 05.89 19.96 27.82 06.88 22.00 07.82 15.00 06.76 05.85
Temperatura minimă absolută lunară
Stația I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
t˚C -25,3 -22,4 -22,5 -11,7 -5,5 -3,8 1,7 0,2 -6,7 -11,8 -15,6 -20,4
Băișoara
Data 17.64 06.65 01.63 09.97 02.62 07.62 01.62 28.81 29.70 28.97 29.89 15.61
Amplitudini termice absolute lunare și anuale
Stația I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An
Băișoara 39,0 37,8 40,3 32,3 33,0 30,3 27,9 28,3 32,0 34,0 35,1 35,0 54,9
Cantități medii lunare și anuale de precipitații (mm.)
Stația I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An
Băișoara
40,8 39,9 47,9 75,3 112,7 124,2 105,0 94,7 57,5 47,0 49,3 52,9 847,4
(1360m)
Sursa: Clima României, 2008
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 71
Pagina 72
Datorită foehnizării maselor de aer aflate în mișcare descendentă, pe versantul
opus al munților frecvența grindinei scade, dovadă cele 3,2 zile înregistrate la stația
Băișoara.
Circulația generală a maselor de aer este din sector vestic. Această circulație
explică și amplitudinile termice anuale mai mici decât în Carpații Meridionali sau
Carpații Orientali. Aceeași influență vestică determină căderea unor cantități mai mari
de precipitații în vestul masivului și pe versanții cu expoziție vestică.
Într-adevăr, relieful aproape complet degajat prin defrișări repetate, mai ales pe
largile suprafețe de netezire, ca și valori moderate ale nebulozității (5,6) asigură un
bilanț caloric mult superior față de suprafețele împădurite sau de văile adânci și
întunecoase. Totuși, sub aspectul temperaturilor medii multianuale (4,5-5 grade C),
efectul acestui „climat solar” nu se resimte prea mult, din cauza radiației efective, care,
în condițiile aerului pur și rarefiat al înălțimilor, coboară mult temperaturile de noapte.
Nebuzolitatea medie lunară și anuală (zecimi de cer acoperit)
Stația I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An
Băișoara
(1360m) 5,7 6,0 6,3 6,5 6,4 6,1 5,4 5,0 5,3 4,9 5,9 6,0 5,8
Sursa: Clima României, 2008
Valorile radiației solare sunt de 110 – 112.5 kcal/cm2/an în depresiune și mai
ridicate pe culmile montane din partea de vest a comunei, de până la 120-125
kcal/cm2/an. Durata strălucirii Soarelui este cuprinsă între 1800-1900 ore pe an (medie
multianuală).
Zilele cu cer senin sunt în număr de 40-50 în cursul anului, în timp ce zilele cu
cer acoperit sunt în număr de 120-140 într-un an.
Numărul anual al zilelor cu îngheț este în medie de 120-130, de-a lungul unui an
calendaristic.
Mediile anuale ale umezelii relative diferă în funcție de altitudine; astfel, pe culmile
mai înalte din vestul comunei, se înregistrează valori de 78%, în timp ce în depresiune
coboară la 75-76%.
• Impactul schimbărilor climatice
Schimbările climatice sunt acele modificări semnificative ale caracteristicilor
statistice pentru mărimile fizice care caracterizează sistemul climatic. În comuna Iara
aceste schimbări au luat forme diverse, de la schimbări în regimul cantității de
precipitații la creșteri considerabile ale caracteristicilor valurilor de căldură. Analiza
schimbărilor climatice este esențială pentru evaluarea impactului pe care acestea îl au
asupra mediului rural. În contextul actual al schimbărilor climatice, se așteaptă ca
zonele rurale să se confrunte cu provocări majore în ceea ce privește impactul
acestora. Arealele rurale sunt deosebit de vulnerabile la efectele schimbărilor
climatice. Acestea au efecte imediate și directe asupra sănătății umane și bunăstării
gospodăriilor care depind de resursele naturale pentru nevoile de bază.
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 72
Pagina 73
• Schimbări climatice observate
În regiunea comunei Iara temperatura medie a aerului prezintă tendințe de
creștere atât la nivel anual, cât și în anotimpurile de iarnă, primăvară și vară. Toamna
este un anotimp stabil din punct de vedere al temperaturii, neprezentând tendințe
semnificative.
În privința extremelor termice, cele mai importante rezultate au indicat o scădere
a numărului de zile de îngheț (semnificativă statistic) și o scădere a numărului și duratei
valurilor de frig (nesemnificativă statistic). Intensitatea, durata și frecvența valurilor de
căldură au înregistrat creșteri importante pe teritoriul comunei Iara, aceste creșteri fiind
semnificative din punct de vedere statistic. Schimbările din caracteristicile valurilor de
căldură au fost evidențiate atât în temperaturile maxime, cât și în cele minime.
Analiza tendințelor precipitațiilor atmosferice anotimpuale arată creșteri
semnificative toamna, fapt ce se reflectă în mod direct în tendințele de creștere ale
bilanțului climatic al apei și a debitelor din acest anotimp. Creșterea debitelor este
favorizată și de o tendință staționară sau de scădere a temperaturii aerului și
evapotranspirației din acest anotimp. În celelalte anotimpuri, cantitatea de precipitații
nu prezintă creșteri sau scăderi semnificative, regimul precipitațiilor fiind destul de
stabil, caracter imprimat și cantității anuale de precipitații. Este important de menționat
că în spațiul comunei Iara au crescut semnificativ din punct de vedere statistic
cantitățile maxime zilnice de precipitații în anotimpurile de vară și toamnă, aspect ce
crește riscul producerii mai frecvente a viiturilor.
Durata de strălucire a Soarelui este în creștere semnificativă primăvara și vara
pe teritoriul comunei. Durata de strălucire a Soarelui este direct legată de radiația
globală și poate fi folosită la evaluarea impactului radiației solare. Toamna și iarna nu
a fost detectată nicio creștere sau scădere semnificativă a duratei de strălucire a
Soarelui.
Viteza vântului prezintă schimbări majore în evoluția pe termen lung atât la nivel
anual cât și anotimpual. Toate tendințele semnificative sunt de diminuare a vitezei
vântului în comuna Iara. Rezultatele sunt în concordanță cu cele mai recente studii cu
privire la viteza vântului, care raportează o tendință generală de scădere a acesteia,
atât la nivel național, cât și la nivel global.
Stratul de zăpadă are efecte majore asupra albedoului și bilanțului de energie,
fiind, de asemenea, un mare rezervor de apă. El influențează aerul de deasupra sa și
solul peste care se așază. O diminuare a intervalului cu strat de zăpadă intensifică
încălzirea solului datorată absorbției solare. Variabilitatea stratului de zăpadă a fost
examinată în România pentru intervalul 1961-1990 și 1961-2000, conchizându-se că
faza pozitivă a oscilației nord-atlantice (NAO) favorizează ierni cu mai puțină zăpadă,
pe când faza negativă este asociată cu ierni în care stratul de zăpadă este mai
consistent. Grosimea stratului de zăpadă prezintă tendințe de scădere pe teritoriul
comunei, în timp ce numărul de zile cu strat de zăpadă nu a înregistrat schimbări
semnificative.
Fenomenul de grindină are un impact socioeconomic major în ariile rurale. Acesta
se produce în comuna Iara cu o frecvență medie de aproximativ 2 zile pe an. Analizele
statistice cu referire la grindină au indicat o creștere semnificativă a acestui fenomen
în regiunea comunei analizate și implicit și riscurilor asociate impactului pe care îl poate
produce căderea grindinei. Aceasta este unul dintre cele mai periculoase fenomene
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 73
Pagina 74
meteorologice, efectul distrugător al acesteia aducând pagube mediului și diferitelor
ramuri economice, în special agriculturii. Un singur caz de grindină, într-o fază critică
de dezvoltare a plantelor (perioada de înflorire, faza de formare a bobului sau fructului,
coacerea), poate conduce la compromiterea totală a recoltei anului respectiv. Atunci
când dimensiunile greloanelor sunt foarte mari (depășesc 20 sau chiar 50 mm), ele pot
deteriora acoperișurile caselor, sparge ferestrele și parbrizurile autovehiculelor sau
răni persoanele și animalele neadăpostite. În cazuri excepționale pot avea loc chiar
decese.
Schimbările climatice din ultimele decenii n-au fost identificate numai izolat, în
temperatura aerului sau alte elemente climatice individuale, ci și în parametri mult mai
complecși, așa cum este evapotranspirația de referință sau bilanțul climatic al apei. La
nivelul comunei Iara, evapotranspirația de referință a crescut semnificativ statistic în
ultimele decenii. Această creștere s-a evidențiat la nivel anual, primăvara, vara și în
perioadele de vegetație ale grâului și porumbului. Creșterea evapotranspirației de
referință poate afecta, cu predilecție, culturile agricole, vegetația sălbatică și resursele
de apă. În bilanțul apei s-au remarcat schimbări importante numai toamna, când pe
fondul creșterii semnificative a cantității de precipitații acesta a înregistrat la rândul său
o creștere.
Modele numerice care simulează comportamentul sistemului climatic sunt
folosite, împreună cu datele de observație, pentru a evalua caracteristicile schimbărilor
climatice viitoare pe termen mediu și lung. Astfel de evaluări au fost realizate și pentru
România – ele sunt proiecții ale schimbărilor climatice în viitor. Rezultatele relevă, în
general, pentru următoarele decenii o intensificare a schimbărilor climatice menționate
anterior.
Caracteristicile distinctive ale ariilor rurale în ceea ce privește vulnerabilitatea la
impactul schimbărilor climatice constă într-o dependență mai mare față de agricultură
și resursele naturale făcându-le astfel deosebit de sensibile la variabilitatea climatică,
fenomenele climatice extreme și schimbările climatice. Vulnerabilitățile existente
cauzate de sărăcie, niveluri mai reduse de educație, izolare fizică și neglijența
autrităților locale pot agrava efectele negative ale schimbărilor climatice. Impactul
major al acestora în zonele rurale va fi resimțit prin efectul asupra resurselor de apă,
securității alimentare și a veniturilor provenite din activitățile economice. Impactul
asupra agriculturii și ecosistemelor survine în urma creșterii temperaturilor, a
evapotranspirației de referință și a schimbărilor produse în repartiția temporală a
cantității de precipitații, precum și a fenomenelor extreme. Schimbările climatice pot
diminua resursele naturale locale limitând desfășurarea activitățile și cantitatea
produselor pentru consum și comerț. Activităție socioeconomice din mediul rural
depind într-o măsură considerabilă de resursele sensibile la factorul climatic cum sunt
resursele de apă și terenul arabil. Perturbarea acestor resurse poate conduce la
dezechilibre economice importante.
Creșterea temperaturii aerului cauzează o reducere a producției celor mai
importante cereale (porumb și grâu). Aceste pierderi au valori de 3,8 % în cazul
porumbului și de 5.5 % în cazul grâului. Unii autori au sugerat că o creștere chiar și
moderată a temperaturii aerului reduce producția agricolă. Aceste pierderi pot fi
contracarate prin progresul tehnologic și prin măsurile de adaptare la schimbările
climatice. Secetele și inundațiile contribuie, de asemenea, considerabil la pierderi
importante în ceea ce privește producția agricolă. Efectele inundațiilor nu se restrâng
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 74
Pagina 75
doar la domeniul agricol, ele extinzandu-se până la deteriorarea drumurilor și a
gospodăriilor, ajungându-se chiar la pierderi de vieți omenești.
Schimbările climatice afectează în mod diferit creșterea, calitatea și producția de
fructe și pot avea efecte benefice, însă aceste efecte pot deveni negative dacă se
depășesc anumite limite ale parametrilor climatici. Spre exemplu, radiația solară
susține fotosinteza, însă nivelurile prea ridicate ale acestui parametru pot provoca
fotoinhibiție și / sau arsuri solare. Producția de lapte este de asemenea afectată de
creșterea temperaturii. La valori mai ridicate de 25 °C producția de lapte scade.
Schimbările climatice afectează tot mai mult populația prin exercitarea unui stres
considerabil asupra sănătății umane mai ales în perioadele cu valuri de căldură.
Valurile de căldură sunt fenomene extreme care cauzează un grad ridicat de stres
asupra sistemelor biologice, în special asupra copiilor și vârstnicilor. Aceste categorii
de populație fiind cele mai expuse riscului de îmbolnăvire. Deși organismul uman poate
fi foarte eficient în a-și adapta funcțiile la condițiile de mediu și de a se aclimatiza,
expunerea bruscă la temperaturi extreme poate provoca probleme grave de sănătate
sau chiar deces. Eșuarea corpului uman de a-și adapta funcțiile fizice pentru a
răspunde în mod adecvat la manifestarea valurilor de căldură poate duce la accidente
vasculare cerebrale, poate contribui la trombogeneză și agrava insuficiența renală,
afecțiunile cronice cardiace, și pulmonare, hipertermia și hipotermia, dar și alte boli.
Riscul de deces în perioadele cu val de căldură crește, de asemenea. Acestă creștere
poate fi și din cauza unor efecte indirecte ale valurilor de căldură, cum sunt, de
exemplu, accidentele cauzate de înec.
Sănătatea umana poate fi afectată, de asemenea, în mod indirect de schimbările
climatice prin creșterea transmiterea unor boli prin intermediul apei, hranei și
organismelor purtătoare de virusuri. Distribuția și abundența organismelor vector și a
gazdelor intermediare sunt controlate de factori fizici cum sunt temperatura,
precipitațiile, umezeala, apele de suprafață și vânt și de factori biotici cum sunt
vegetația, speciile gazdă, prădători, paraziți, toate acestea putând fi afectate de
schimbărilele produse în elementele climatice.
Schimbările climatice pot determina creșteri ale atacurilor pestelor și bolilor
asupra pădurilor. Acestea au potențialul de a modifica condițiile de viață ale diferitelor
specii de plante și animale, conducând la dezechilibre ce se poate manifesta prin
creșterea unor dăunători cu impact direct asupra agriculturii și pădurilor.
Comunitățile rurale, cum este și cazul comunei Iara, se confruntă cu obstacole
geografice și demografice deosebite în ceea ce privește reacția la riscurile legate de
schimbările climatice. În particular, izolarea fizică, diversitatea economică limitată și
rata mai ridicată a sărăciei combinate cu îmbătrânirea populației sporesc
vulnerabilitatea comunităților rurale în fața impactului schimbărilor climatice. Mesajul
cheie în ceea ce privește schimbările climatice și impactul acestora este: adaptarea.
Răspunzând în mod adecvat impactului schimbărilor climatice asupra teritoriului
comunei Iara necesită îmbunătățirea semnificativă a infrastructurii de transport,
sănatate și urgență.
În următarele decenii, schimbările climatice vor afecta costurile producției
agricole din cauza variabilității mai ridicate a precipitațiilor atmosferice, a temperaturilor
tot mai ridicate și a manifestării fenomenelor meteorologice extreme cu o frecvență și
intensitate tot mai mari. Acestea vor amenința, de asemenea, biodiversitatea ariilor
protejate ce se suprapun parțial pe teritoriul comunei (ROSPA0087 și ROSCI0253).
REACTUALIZARE P.U.G. ȘI R.L.U. COMUNA IARA, JUDEȚUL CLUJ, VOL. I 75
Pagina 76
Analizele statistice ale datelor obsevate, modelarea climatică și raționamentele
fizice au indicat dovezi incontestabile ale schimbărilor climati
Textul este prea lung pentru a fi afișat integral. Deschide fișierul pentru restul paginilor.