Plan Urbanistic Zonal (PUZ)
Studiu de integrare in peisaj a arhitecturii propuse
Fișierul original pe site-ul primăriei
PDF · 15,3 MB · modificat pe site: 13.05.2026
Pagina sursă
Cum citez acest document
Plan Urbanistic Zonal (PUZ), „Studiu de integrare in peisaj a arhitecturii propuse”, Comuna Gilău, jud. Cluj. Sursa: http://www.comunagilau.ro/wp-content/uploads/2026/05/Studiu-de-integrare-in-peisaj-a-arhitecturii-propuse.pdf (arhivat pe acte-primarii.ro: https://acte-primarii.ro/cluj/gilau/134458-studiu-de-integrare-in-peisaj-a-arhitecturii-propuse, 18.11.2026)
Semnalează o problemă (text greșit, date personale, document scos de primărie)
Pagina 1
STUDIU DE INTEGRARE ÎN PEISAJ A ARHITECTURII PROPUSE
Colonia Tarnița, sat Someșul Cald, comuna Gilău, județul Cluj
1. INTRODUCERE
Prezentul studiu are ca obiect analizarea și fundamentarea modului în care
arhitectura propusă în cadrul Planului Urbanistic Zonal „Reglementare zonă turism și
agrement” se integrează în peisajul natural și cultural al Coloniei Tarnița, situată în
satul Someșul Cald, comuna Gilău, județul Cluj.
Zona studiată reprezintă o fostă colonie muncitorească edificată în anii ’70
pentru deservirea lucrărilor de construire a barajului Tarnița și a centralei hidroelectrice
aferente. Ansamblul a inclus locuințe pentru muncitori și ingineri, clădiri administrative,
dotări sociale și infrastructură tehnică, fiind amplasat pe terase artificiale realizate în
lunca Someșului Cald. În prezent, fondul construit existent prezintă un potențial ridicat
de reconversie funcțională, iar cadrul natural în care acesta este inserat — caracterizat
de relația directă cu lacul și de prezența versanților împăduriți — oferă premisele
dezvoltării unei zone de turism și agrement integrate armonios în peisaj.
Scopul studiului este de a demonstra că intervențiile propuse nu constituie o
inserție agresivă sau disonantă, ci o evoluție firească a sitului, fundamentată pe
înțelegerea caracterului peisager și cultural al locului.
2. ÎNCADRAREA ÎN CONTEXTUL TERITORIAL ȘI PEISAGER
Colonia Tarnița este situată în partea vestică a județului Cluj, în zona de
contact dintre Depresiunea Transilvaniei și Munții Apuseni, în bazinul superior al
Someșului Mic, sub-bazinul Someșului Cald. Din punct de vedere peisager,
amplasamentul aparține unui cadru montan-lacustru de mare valoare scenică, definit
de oglinzile de apă adânci încadrate de versanți împăduriți și de alternanța dintre
suprafețe naturale și intervenții hidrotehnice majore.
La nivel mezzo-teritorial, zona funcționează ca parte integrantă a sistemului
de lacuri de acumulare Fântânele – Tarnița – Someșul Cald – Gilău, având un rol
strategic atât în producerea energiei electrice, cât și în alimentarea cu apă a
Pagina 2
municipiului Cluj-Napoca. Totodată, proximitatea față de Cluj-Napoca și accesibilitatea
prin drumul județean DJ 107P au consolidat statutul zonei ca destinație de agrement
și turism de weekend pentru populația urbană.
Din punct de vedere geomorfologic, amplasamentul este situat într-un sector
de vale lărgită, cu declivitate redusă, rezultat al amenajărilor antropice realizate în
perioada construirii barajului. Lunca este bordată de versanți abrupți, predominant
împăduriți, care definesc anvelopa vizuală a sitului și limitează câmpurile de percepție.
Această configurație creează un cadru natural puternic, în care vegetația și relieful
domină compoziția peisageră, iar intervențiile construite sunt percepute în raport direct
cu aceste elemente.
3. SPECIFICUL LOCAL ȘI CARACTERUL PEISAJULUI
Localitatea Someșul Cald aparține zonei etnografice Mocănimea Gilăului,
subzona montană. Specificul arhitectural tradițional este determinat de adaptarea
construcțiilor la relief, de utilizarea lemnului ca material principal și de prezența
volumetriilor simple, compacte, acoperite cu șarpante în patru ape, cu pante
accentuate.
Așezările montane din această zonă sunt caracterizate prin gospodării
răsfirate, amplasate în funcție de însorire și de particularitățile terenului. Orientarea
construcțiilor nu este rigid determinată de trama stradală, ci de relația cu versantul și
cu punctele cardinale. Această logică de amplasare evidențiază o integrare organică
a arhitecturii în relief.
Peisajul actual al Coloniei Tarnița este unul mixt, rezultat al suprapunerii dintre
cadrul natural montan și infrastructura industrială asociată barajului. Clădirile
existente, dispuse pe terase artificiale, nu urmează tipologia tradițională a satului
montan, însă s-au integrat în timp în structura generală a peisajului, fiind parțial
mascate și filtrate de vegetație.
Caracterul dominant al zonei rămâne însă natural, definit de relația dintre apă,
versanți și pădure. Din acest motiv, orice intervenție nouă trebuie să respecte această
ierarhie, evitând dominarea sau fragmentarea cadrului natural.
Pagina 3
4. DESCRIEREA INTERVENȚIEI PROPUSE
Proiectul propune reconversia fondului construit existent și dezvoltarea unui
ansamblu funcțional destinat turismului și agrementului, incluzând unități de cazare,
hotel, restaurant, spa, sală de evenimente, zone pentru activități sportive și amenajări
lacustre.
Organizarea funcțională este structurată în jurul unei piațete centrale, cu rol
de nucleu comunitar și de distribuție către celelalte funcțiuni. Se propune amenajarea
unei promenade către lac, delimitarea unei plaje publice și a unei plaje private,
realizarea unui ponton/debarcader și integrarea unor piscine exterioare în proximitatea
spațiilor de cazare.
Intervenția urmărește consolidarea conexiunilor pietonale și valorificarea
relației directe cu apa, fără a altera caracterul natural al malului.
5. PRINCIPII DE INTEGRARE ÎN PEISAJ
5.1 Integrarea morfologică
Arhitectura propusă respectă configurația terasată existentă și evită modificări
majore ale topografiei. Volumetriile sunt adaptate platformelor existente și urmăresc
curbele de nivel, reducând impactul vizual și necesitatea unor intervenții agresive
asupra terenului.
Înălțimile clădirilor sunt controlate astfel încât să nu depășească în mod
semnificativ nivelul coronamentului arborilor din proximitate. Această măsură menține
predominanța cadrului natural și previne apariția unor repere verticale disonante în
silueta peisajului.
Pagina 4
5.2 Integrarea vizuală
Proiectul păstrează și valorifică axele vizuale către lac și versanți. Intervenția
nu presupune implantarea unor volume noi în poziții dominante, ci reabilitarea și
reconversia clădirilor existente, amplasate deja pe terasele antropice realizate în
perioada edificării coloniei. Astfel, poziționarea construcțiilor rămâne în linii mari
aceeași, fiind ajustată punctual doar acolo unde este necesară optimizarea funcțională
sau îmbunătățirea relației cu spațiul public. Prin menținerea amprentei generale și a
amplasamentului inițial al clădirilor, proiectul evită blocarea perspectivelor principale și
asigură continuitatea percepției peisajului montan-lacustru, consolidând relația vizuală
dintre ansamblu, lac și versanții împăduriți.
Vegetația are un rol esențial în integrarea vizuală. Se propune plantarea de
specii autohtone, adaptate condițiilor climatice locale, cu rol de stabilizare a solului,
filtrare vizuală și consolidare a coridoarelor verzi. Arborii și arbuștii devin elemente
structurale ale compoziției, nu doar elemente decorative.
5.3 Integrarea arhitecturală și materială
Din punct de vedere formal, arhitectura propusă reinterpretează specificul
montan prin utilizarea acoperișurilor înclinate, a proporțiilor echilibrate și a materialelor
naturale. Lemnul este utilizat ca material de fațadă sau ca element de accent, iar
cromatica este inspirată din paleta naturală a sitului.
Volumetriile sunt simple și clare, evitând formele excesiv fragmentate sau
expresivitatea formală exagerată. Această abordare asigură o integrare coerentă în
peisaj și o continuitate estetică cu fondul natural și construit existent.
5.4 Relația cu apa
Apa reprezintă elementul structural central al compoziției peisajere.
Amenajările propuse la malul lacului sunt realizate într-o manieră controlată, cu
delimitarea clară a zonelor funcționale și cu menținerea continuității ecologice a
frontului lacustru.
Pagina 5
Intervențiile evită betonarea excesivă sau artificializarea malului și păstrează
caracterul natural al contactului apă–uscat. Pontonul și debarcaderul sunt gândite ca
structuri ușoare, integrate discret în peisaj.
6. CONCLUZII
Analiza contextului natural, cultural și morfologic al Coloniei Tarnița
evidențiază un sit cu o identitate puternică, în care peisajul montan-lacustru domină
percepția și definește caracterul locului. Intervenția propusă nu urmărește impunerea
unei imagini arhitecturale autonome, ci valorificarea potențialului existent și
transformarea unei foste colonii industriale într-un pol de turism integrat în natură.
Prin adaptarea volumetriilor la topografie, prin utilizarea materialelor
compatibile cu specificul local, prin consolidarea vegetației și prin tratarea atentă a
relației cu apa, arhitectura propusă respectă caracterul peisager și contribuie la
creșterea calității ambientale a zonei.
Astfel, dezvoltarea propusă reprezintă o intervenție echilibrată, care pune în
valoare atât patrimoniul natural, cât și memoria industrială a sitului, integrându-se
armonios în peisajul montan al Mocănimei Gilăului.