Plan Urbanistic Zonal (PUZ)

Studiu de integrare in peisaj a arhitecturii propuse

Tip
Plan Urbanistic Zonal (PUZ)
Emitent
Comuna Gilău, jud. Cluj
Pagini
5
Pagina sursă
Cum citez acest document

Plan Urbanistic Zonal (PUZ), „Studiu de integrare in peisaj a arhitecturii propuse”, Comuna Gilău, jud. Cluj. Sursa: http://www.comunagilau.ro/wp-content/uploads/2026/05/Studiu-de-integrare-in-peisaj-a-arhitecturii-propuse.pdf (arhivat pe acte-primarii.ro: https://acte-primarii.ro/cluj/gilau/134458-studiu-de-integrare-in-peisaj-a-arhitecturii-propuse, 18.11.2026)

Fișier creat
13.02.2026
Arhivat
18.11.2026

Semnalează o problemă (text greșit, date personale, document scos de primărie)

Pagina 1

STUDIU DE INTEGRARE ÎN PEISAJ A ARHITECTURII PROPUSE Colonia Tarnița, sat Someșul Cald, comuna Gilău, județul Cluj 1. INTRODUCERE Prezentul studiu are ca obiect analizarea și fundamentarea modului în care arhitectura propusă în cadrul Planului Urbanistic Zonal „Reglementare zonă turism și agrement” se integrează în peisajul natural și cultural al Coloniei Tarnița, situată în satul Someșul Cald, comuna Gilău, județul Cluj. Zona studiată reprezintă o fostă colonie muncitorească edificată în anii ’70 pentru deservirea lucrărilor de construire a barajului Tarnița și a centralei hidroelectrice aferente. Ansamblul a inclus locuințe pentru muncitori și ingineri, clădiri administrative, dotări sociale și infrastructură tehnică, fiind amplasat pe terase artificiale realizate în lunca Someșului Cald. În prezent, fondul construit existent prezintă un potențial ridicat de reconversie funcțională, iar cadrul natural în care acesta este inserat — caracterizat de relația directă cu lacul și de prezența versanților împăduriți — oferă premisele dezvoltării unei zone de turism și agrement integrate armonios în peisaj. Scopul studiului este de a demonstra că intervențiile propuse nu constituie o inserție agresivă sau disonantă, ci o evoluție firească a sitului, fundamentată pe înțelegerea caracterului peisager și cultural al locului. 2. ÎNCADRAREA ÎN CONTEXTUL TERITORIAL ȘI PEISAGER Colonia Tarnița este situată în partea vestică a județului Cluj, în zona de contact dintre Depresiunea Transilvaniei și Munții Apuseni, în bazinul superior al Someșului Mic, sub-bazinul Someșului Cald. Din punct de vedere peisager, amplasamentul aparține unui cadru montan-lacustru de mare valoare scenică, definit de oglinzile de apă adânci încadrate de versanți împăduriți și de alternanța dintre suprafețe naturale și intervenții hidrotehnice majore. La nivel mezzo-teritorial, zona funcționează ca parte integrantă a sistemului de lacuri de acumulare Fântânele – Tarnița – Someșul Cald – Gilău, având un rol strategic atât în producerea energiei electrice, cât și în alimentarea cu apă a

Pagina 2

municipiului Cluj-Napoca. Totodată, proximitatea față de Cluj-Napoca și accesibilitatea prin drumul județean DJ 107P au consolidat statutul zonei ca destinație de agrement și turism de weekend pentru populația urbană. Din punct de vedere geomorfologic, amplasamentul este situat într-un sector de vale lărgită, cu declivitate redusă, rezultat al amenajărilor antropice realizate în perioada construirii barajului. Lunca este bordată de versanți abrupți, predominant împăduriți, care definesc anvelopa vizuală a sitului și limitează câmpurile de percepție. Această configurație creează un cadru natural puternic, în care vegetația și relieful domină compoziția peisageră, iar intervențiile construite sunt percepute în raport direct cu aceste elemente. 3. SPECIFICUL LOCAL ȘI CARACTERUL PEISAJULUI Localitatea Someșul Cald aparține zonei etnografice Mocănimea Gilăului, subzona montană. Specificul arhitectural tradițional este determinat de adaptarea construcțiilor la relief, de utilizarea lemnului ca material principal și de prezența volumetriilor simple, compacte, acoperite cu șarpante în patru ape, cu pante accentuate. Așezările montane din această zonă sunt caracterizate prin gospodării răsfirate, amplasate în funcție de însorire și de particularitățile terenului. Orientarea construcțiilor nu este rigid determinată de trama stradală, ci de relația cu versantul și cu punctele cardinale. Această logică de amplasare evidențiază o integrare organică a arhitecturii în relief. Peisajul actual al Coloniei Tarnița este unul mixt, rezultat al suprapunerii dintre cadrul natural montan și infrastructura industrială asociată barajului. Clădirile existente, dispuse pe terase artificiale, nu urmează tipologia tradițională a satului montan, însă s-au integrat în timp în structura generală a peisajului, fiind parțial mascate și filtrate de vegetație. Caracterul dominant al zonei rămâne însă natural, definit de relația dintre apă, versanți și pădure. Din acest motiv, orice intervenție nouă trebuie să respecte această ierarhie, evitând dominarea sau fragmentarea cadrului natural.

Pagina 3

4. DESCRIEREA INTERVENȚIEI PROPUSE Proiectul propune reconversia fondului construit existent și dezvoltarea unui ansamblu funcțional destinat turismului și agrementului, incluzând unități de cazare, hotel, restaurant, spa, sală de evenimente, zone pentru activități sportive și amenajări lacustre. Organizarea funcțională este structurată în jurul unei piațete centrale, cu rol de nucleu comunitar și de distribuție către celelalte funcțiuni. Se propune amenajarea unei promenade către lac, delimitarea unei plaje publice și a unei plaje private, realizarea unui ponton/debarcader și integrarea unor piscine exterioare în proximitatea spațiilor de cazare. Intervenția urmărește consolidarea conexiunilor pietonale și valorificarea relației directe cu apa, fără a altera caracterul natural al malului. 5. PRINCIPII DE INTEGRARE ÎN PEISAJ 5.1 Integrarea morfologică Arhitectura propusă respectă configurația terasată existentă și evită modificări majore ale topografiei. Volumetriile sunt adaptate platformelor existente și urmăresc curbele de nivel, reducând impactul vizual și necesitatea unor intervenții agresive asupra terenului. Înălțimile clădirilor sunt controlate astfel încât să nu depășească în mod semnificativ nivelul coronamentului arborilor din proximitate. Această măsură menține predominanța cadrului natural și previne apariția unor repere verticale disonante în silueta peisajului.

Pagina 4

5.2 Integrarea vizuală Proiectul păstrează și valorifică axele vizuale către lac și versanți. Intervenția nu presupune implantarea unor volume noi în poziții dominante, ci reabilitarea și reconversia clădirilor existente, amplasate deja pe terasele antropice realizate în perioada edificării coloniei. Astfel, poziționarea construcțiilor rămâne în linii mari aceeași, fiind ajustată punctual doar acolo unde este necesară optimizarea funcțională sau îmbunătățirea relației cu spațiul public. Prin menținerea amprentei generale și a amplasamentului inițial al clădirilor, proiectul evită blocarea perspectivelor principale și asigură continuitatea percepției peisajului montan-lacustru, consolidând relația vizuală dintre ansamblu, lac și versanții împăduriți. Vegetația are un rol esențial în integrarea vizuală. Se propune plantarea de specii autohtone, adaptate condițiilor climatice locale, cu rol de stabilizare a solului, filtrare vizuală și consolidare a coridoarelor verzi. Arborii și arbuștii devin elemente structurale ale compoziției, nu doar elemente decorative. 5.3 Integrarea arhitecturală și materială Din punct de vedere formal, arhitectura propusă reinterpretează specificul montan prin utilizarea acoperișurilor înclinate, a proporțiilor echilibrate și a materialelor naturale. Lemnul este utilizat ca material de fațadă sau ca element de accent, iar cromatica este inspirată din paleta naturală a sitului. Volumetriile sunt simple și clare, evitând formele excesiv fragmentate sau expresivitatea formală exagerată. Această abordare asigură o integrare coerentă în peisaj și o continuitate estetică cu fondul natural și construit existent. 5.4 Relația cu apa Apa reprezintă elementul structural central al compoziției peisajere. Amenajările propuse la malul lacului sunt realizate într-o manieră controlată, cu delimitarea clară a zonelor funcționale și cu menținerea continuității ecologice a frontului lacustru.

Pagina 5

Intervențiile evită betonarea excesivă sau artificializarea malului și păstrează caracterul natural al contactului apă–uscat. Pontonul și debarcaderul sunt gândite ca structuri ușoare, integrate discret în peisaj. 6. CONCLUZII Analiza contextului natural, cultural și morfologic al Coloniei Tarnița evidențiază un sit cu o identitate puternică, în care peisajul montan-lacustru domină percepția și definește caracterul locului. Intervenția propusă nu urmărește impunerea unei imagini arhitecturale autonome, ci valorificarea potențialului existent și transformarea unei foste colonii industriale într-un pol de turism integrat în natură. Prin adaptarea volumetriilor la topografie, prin utilizarea materialelor compatibile cu specificul local, prin consolidarea vegetației și prin tratarea atentă a relației cu apa, arhitectura propusă respectă caracterul peisager și contribuie la creșterea calității ambientale a zonei. Astfel, dezvoltarea propusă reprezintă o intervenție echilibrată, care pune în valoare atât patrimoniul natural, cât și memoria industrială a sitului, integrându-se armonios în peisajul montan al Mocănimei Gilăului.