Pagina 1
ANUNȚ
În temeiul Articolului 1, Aliniatul (4) din H.G. nr. 25 din 16.01.2003 Primăria Municipiului
Gherla pune în dezbatere și consultare publică, începând cu data de 01.04.2019, două
variante cu privire la Stema Municipiului, în vederea stabilirii celei mai reprezentative.
Proiectele variantelor de stemă sunt afișate și pe panoul de la intrarea în incinta Primăriei.
Cei interesați pot să-și spună părerea folosind datele de contact de pe site-ul primăriei:
www.gherla.ro, sau luând legătura cu persoana de contact Oltean Sergiu-Ionut, consilier
principal, la nr. 0786105321.
PRIMAR
NESELEAN IOAN
------------------
Memoriu justificativ al elementelor heraldice alese
Castrul roman de interior de la Gherla
Castrul roman de la Gherla a existat în partea sudică a orașului de azi, în stânga șoselei ce
duce spre Cluj-Napoca, fiind construit între anii 109-110, pe o suprafață de aproximativ 2,7 ha,
pe drumul ce lega Napoca de Porolissum, care a devenit capitala provinciei Dacia
Porolissenis în anul 124 d.C.
Conform cercetărilor arheologice, aici a staționat unitatea de cavalerie romană Ala a II-a
Pannoniorum, parte din cele opt unități militare romane localizate în Dacia Porolissensis.
Castrul a făcut parte din sistemul de apărare a drumului strategic Apulum (Alba Iulia) -Potaisa
(Turda) -Napoca (Cluj-Napoca) - Samum (Com. Caseiu - jud. Cluj) - Porolisum (satul Moigrad –
Porolisum - com. Mirisd-Jud. Sălaj), care avea ca scop apărarea graniței de nord a Daciei.
În anul 1961 s-a descoperit pe teritoriul fostului castru o diplomă militară eliberată la 2 iulie
133, sub domnia împăratului Hadrian, aparținând soldatului Sepenestus Cornon fiul lui Rivus,
care amintește de Dacia Porolissensis ca unitate administrativă.
În anul 1971 s-a descoperit o altă diplomă datată 10 august 123, aparținând soldatului Glavus
al lui Navatus din Sirmius care face referiri la existența Daciei Porolissensis, fiind amintit și
numele împăratului Hadrian.
Pagina 2
Inițial a fost construit din pământ, dar după 143 d. Hr, în timpul împăratului Antonius Pius, a
fost refăcut din piatră. Ulterior, materialele de construcție au fost folosite la ridicarea Cetății,
și apoi a orașului baroc.
Cetatea medievală Martinuzzi Gherla
Cetatea Gherla (Cetatea Martinuzzi) a fost construită în 1540, la ordinul episcopului de Oradea
Gheorghe Martinuzzi, totodată cancelar și vistier la Curtea Regală maghiară. Înălțată pe malul
drept al râului Someșul Mic, la o distanță de numai câțiva kilometri de ruinele castrului roman
Secunda Pannoniorum și în vecinătatea micului sat Gherla, actual municipiu, prima mențiune
referitoare la cetatea Gherlei datează din 1539.
Conform cercetărilor, cetatea Gherlei constituie primul exemplu în Transilvania al aplicării
principiilor arhitecturii militare renascentiste italienești. Domenico da Bologna, presupusul
proiectant al fortificației, s-a inspirat probabil din cetățile fortificate cu bastioane, construite,
sau proiectate în peninsulă italică, în primele trei decenii ale secolului al XVI-lea. Astăzi
ansamblul este utilizat ca și penitenciar, vizitarea acestuia fiind limitat.
În perioada anilor 1551–1556, când Transilvania se afla sub stăpânirea Habsburgilor, regele
Ferdinand I (1526-1564) a donat cetatea de la Gherla guvernatorilor și voievozilor care s-au
succedat la conducerea Transilvaniei, cu condiția ca aceștia să asigure garnizoana cetății și
să continue lucrările de fortificare. Astfel domeniul Gherlei, cu cea mai modernă și cea mai
sigură fortificație a vremii respective, a fost stăpânit mai întâi de generalul Castaldo, apoi de
voievodul Andrei Báthory, Ștefan Dobó și Francisc Kendy.
Cea mai mare dovadă a siguranței fortificației este faptul că cardinalul Gheorghe Martinuzzi
își păstra tezaurul fabulos tocmai în incinta acesteia, tezaur ce după moartea episcopului a
reprezentat obiectul mai multor dispute. Fortificația nouă, urma să preia rolul cetății
medievale „Bálványos” din apropiere, pe care trezorierul o abandonase.
În timpul regimului comunist închisoarea Gherla a cunoscut două perioade distincte:
1945-1964 închisoare politică, respectiv 1964-1989 închisoare pentru deținuți de drept comun.
Închisoarea Gherla, una dintre cele mai vechi din România a devenit după 1989 penitenciar de
maximă siguranță.
Sediul eparhial Armeano-Catolic
Așezați în cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea pe teritoriul Transilvaniei, armenii au
aderat la credința creștină în comuniune deplină cu Roma, prin Biserica armeano-catolică,
Biserică răsăriteană sui iuris, care folosește ritul armean.
Pagina 3
Primul episcopat de rit armean de la Gherla cuprindea patru parohii: Gherla, Gheorghieni,
Dumbrăveni și Frumoasă, iar primul episcop a fost Auxențiu Vărzărescu (n. 1655, Botoșani -
d. 10 martie 1715, Viena), care a făcut o călătorie la Viena cu aurul și în numele armenilor
ardeleni, pentru a cumpăra un teritoriu pe care să se poată stabili, construindu-și un oraș.
Astfel a luat naștere orașul Gherla.
Comunitatea a utilizat într-o primă perioadă biserica satului Gherla din apropierea cetății, un
lăcaș de cult care nu mai exista astăzi dar care a servit ca scaun episcopal între anii
1691-1715. Ulterior a fost construită o capelă armenească în apropierea pieței centrale de
astăzi, care a fost demolată în urma construirii bisericii Sfânta Treime. Construirea bisericii
Sfânta Treime, începută în 1748 se încheie doar la 1808 și este sfințita catedrala
armeano-catolică cu hramul secundar Sfântul Grigore Luminătorul, statut pe care l-a avut din
nou între 1929-1948, când s-a reînființat episcopia armeano-catolică. Ea este orientată
sud-nord și amplasată pe latura sudică a pieței centrale a orașului.
Sediul eparhial Greco-Catolic
Eparhia Greco-Catolică de Gherla a fost înființată de Papa Pius al IX-lea, prin Bula Pontificală
Ad Apostolicam Sedem (26 noiembrie 1853). Primul Sediu Episcopal a fost orașul Gherla, iar
cel dintâi Episcop al Eparhiei de Gherla a fost Ioan Alexi (1854-1863).
În 1699, o mare parte dintre românii din Transilvania de confesiune ortodoxă au refăcut
unirea cu Biserica Catolică. Drept urmare, prin Diploma Leopoldina din 1699 se recunosc
Bisericii Unite aceleași drepturi ca și Bisericii Romano-Catolice și aceleași privilegii pe care
le aveau și credincioșii romano-catolici, fapt care a asigurat unele înlesniri pentru dezvoltarea
românească din Transilvania.
Înțelegând că emanciparea națională și socio-culturală nu se poate realiza fără școală, primul
episcop al Gherlei, Ioan Alexi a acordat prioritate organizării învățământului confesional,
începând cu școala poporala și continuând cu Preparandia și Seminarul Teologic, linie de
gândire continuată și de ceilalți episcopi.
Un rol deosebit în afirmarea culturală a orașului Gherla l-au avut tipografiile care au
funcționat aici începând din 1866, când a luat naștere tipografia “Diecezana”, cu sprijinul
episcopului Ioan Vancea, care a și tipărit după un an primul Șematism al Eparhiei de Gherla.
În negocierile româno-maghiare din 1913 și 1914, când Budapesta înțelege că nu poate să
întindă coarda prea mult, deoarece România se cristaliza ca o putere balcanică, care risca să
iște un conflict internațional, Vasile Hossu episcopul de Gherla devine un jucător extrem de
important, care duce negocieri aprige cu reprezentantul maghiar, Tisza.
Tot aici își are sediul episcopal și Cardinalul Dr. Iuliu Hossu care care la 1 Decembrie 1918 a
participat la Alba Iulia, unde avea să se proclame Unirea Ardealului cu România ca președinte
al delegației romanilor din Gherla și dimprejur.
Pagina 4