Document

LEGEA 207/2015 noul cod procedura fiscala CFNET

Tip
Document
Pe site-ul primăriei
LEGEA-207-2015-noul-cod-procedura-fiscala_CFNET.pdf
Emitent
Comuna Ceanu Mare, jud. Cluj
Pagini
128
Pagina sursă
Cum citez acest document

Document, „LEGEA 207/2015 noul cod procedura fiscala CFNET”, Comuna Ceanu Mare, jud. Cluj. Sursa: http://www.ceanu-mare.ro/wp-content/uploads/2023/06/T3RinfzRdZ5LlzQFDO1F3LZKPOGQjDNbQUKNH9Lz.pdf (arhivat pe acte-primarii.ro: https://acte-primarii.ro/cluj/ceanu-mare/173539-legea-207-2015-noul-cod-procedura-fiscala-cfnet, 18.11.2026)

Fișier creat
23.07.2015
Fișier modificat
20.01.2016
Arhivat
18.11.2026

Semnalează o problemă (text greșit, date personale, document scos de primărie)

Pagina 1

ce zi fi r lo ne PARTEA I Anul 183 (XXVII) — Nr. 547 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ȘI ALTE ACTE Joi, 23 iulie 2015 oa rs pe SUMAR ii ar Nr. Pagina rm LEGI ȘI DECRETE fo 207. — Lege privind Codul de procedură fiscală .............. 2–127 in 659. — Decret pentru promulgarea Legii privind Codul de procedură fiscală ........................................................ 127 iv us cl ex at in st De

Pagina 2

2 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 547/23.VII.2015 LEGI ȘI DECRETE PARLAMENTUL ROMÂNIEI C A M E R A D E P U TA Ț I L O R S E N AT U L LEGE privind Codul de procedură fiscală ce Parlamentul României adoptă prezenta lege. zi TITLUL I fi Dispoziții generale Definiții Art. 1. — În înțelesul prezentului cod, termenii și expresiile de mai jos au următoarele r semnificații: lo 1. actul administrativ fiscal — actul emis de organul fiscal în exercitarea atribuțiilor de ne administrare a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, pentru stabilirea unei situații individuale și în scopul de a produce efecte juridice față de cel căruia îi este adresat; oa 2. administrarea creanțelor fiscale — oricare din activitățile desfășurate de organele fiscale în legătură cu: rs a) înregistrarea fiscală a contribuabililor/plătitorilor și a altor subiecte ale raporturilor juridice pe fiscale; b) declararea, stabilirea, controlul și colectarea creanțelor fiscale; c) soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale; ii d) asistența/îndrumarea contribuabililor/plătitorilor, la cerere sau din oficiu; ar e) aplicarea sancțiunilor în condițiile legii; 3. analiza de risc — activitatea efectuată de organul fiscal în scopul identificării riscurilor rm de neconformare în ceea ce privește îndeplinirea de către contribuabil/plătitor a obligațiilor prevăzute de legislația fiscală, de a le evalua, de a le gestiona, precum și de a le utiliza în fo scopul efectuării activităților de administrare fiscală; in 4. contribuabil — orice persoană fizică, juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează, conform legii, impozite, taxe și contribuții sociale; 5. contribuție socială — prelevare obligatorie realizată în baza legii, care are ca scop iv protecția persoanelor fizice obligate a se asigura împotriva anumitor riscuri sociale, în us schimbul căreia aceste persoane beneficiază de drepturile acoperite de respectiva prelevare; 6. control fiscal — totalitatea activităților efectuate de organele fiscale pentru verificarea cl modului de îndeplinire de către contribuabil/plătitor a obligațiilor prevăzute de legislația fiscală și contabilă; ex 7. creanță bugetară — dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanța bugetară principală și creanța bugetară accesorie; at 8. creanță bugetară principală — dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, altele decât creanțele bugetare accesorii; in 9. creanță bugetară accesorie — dreptul la încasarea dobânzilor, penalităților sau a altor st asemenea sume, în baza legii, aferente unor creanțe bugetare principale; 10. creanță fiscală — dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general De consolidat, reprezentând creanța fiscală principală și creanța fiscală accesorie; 11. creanță fiscală principală — dreptul la perceperea impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, precum și dreptul contribuabilului la restituirea sumelor plătite fără a fi datorate și la rambursarea sumelor cuvenite, în situațiile și condițiile prevăzute de lege; 12. creanță fiscală accesorie — dreptul la perceperea dobânzilor, penalităților sau majorărilor aferente unor creanțe fiscale principale, precum și dreptul contribuabilului de a primi dobânzi, în condițiile legii; 13. creditor fiscal — titularul unui drept de creanță fiscală; 14. creditor bugetar — titularul unui drept de creanță bugetară; 15. debitor fiscal — titularul unei obligații de plată corelativă unui drept de creanță fiscală; 16. debitor bugetar — titularul unei obligații de plată corelativă unui drept de creanță bugetară; 17. declarație fiscală — act întocmit de contribuabil/plătitor, în condițiile și situațiile prevăzute de lege, reprezentând declarația de impunere și declarația informativă; 18. declarație de impunere — actul întocmit de contribuabil/plătitor care se referă la: a) impozitele, taxele și contribuțiile sociale datorate, în cazul în care, potrivit legii, obligația calculării acestora revine contribuabilului/plătitorului; b) impozitele, taxele și contribuțiile sociale colectate, în cazul în care plătitorul are obligația de a calcula, de a reține și de a plăti sau, după caz, de a colecta și de a plăti impozitele, taxele și contribuțiile sociale;

Pagina 3

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 547/23.VII.2015 3 c) bunurile și veniturile impozabile, precum și alte elemente ale bazei de impozitare, dacă legea prevede declararea acestora; 19. declarație informativă — actul întocmit de contribuabil/plătitor referitor la orice informații în legătură cu impozitele, taxele și contribuțiile sociale, bunurile și veniturile impozabile, dacă legea prevede declararea acestora, altele decât cele prevăzute la pct. 18; 20. dobândă — obligația fiscală accesorie reprezentând echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale principale ca urmare a neachitării la scadență de către debitor a obligațiilor fiscale principale; 21. drepturi vamale — drepturi de import și drepturi de export, astfel cum sunt definite de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare; 22. executor fiscal — persoana din cadrul organului de executare cu atribuții de efectuare ce a executării silite; 23. impozit — prelevare obligatorie, indiferent de denumire, realizată în baza legii, fără zi contraprestație, în scopul satisfacerii necesităților de interes general; 24. legislație fiscală — totalitatea normelor prevăzute în actele normative referitoare la fi impozite, taxe, contribuții sociale, precum și la proceduri de administrare a acestora; 25. legislație contabilă — totalitatea normelor prevăzute în actele normative referitoare la r organizarea și conducerea contabilității; lo 26. majorare de întârziere — obligația fiscală accesorie reprezentând echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale principale, precum și sancțiunea, ca urmare a ne neachitării la scadență, de către debitor, a obligațiilor fiscale principale; 27. obligație fiscală — obligația de plată a oricărei sume care se cuvine bugetului general oa consolidat, reprezentând obligația fiscală principală și obligația fiscală accesorie; rs 28. obligație fiscală principală — obligația de plată a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, precum și obligația organului fiscal de a restitui sumele încasate fără a fi datorate și pe de a rambursa sumele cuvenite, în situațiile și condițiile prevăzute de lege; 29. obligație fiscală accesorie — obligația de plată sau de restituire a dobânzilor, ii penalităților sau a majorărilor, aferente unor obligații fiscale principale; 30. organ fiscal — organul fiscal central, organul fiscal local, precum și alte instituții publice ar care administrează creanțe fiscale; 31. organ fiscal central — Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în rm continuare A.N.A.F., prin structurile de specialitate cu atribuții de administrare a creanțelor fo fiscale, inclusiv unitățile subordonate A.N.A.F.; 32. organ fiscal local — structurile de specialitate din cadrul autorităților administrației in publice locale cu atribuții de administrare a creanțelor fiscale; 33. penalitate de întârziere — obligația fiscală accesorie reprezentând sancțiunea pentru neachitarea la scadență de către debitor a obligațiilor fiscale principale; iv 34. penalitate de nedeclarare — obligația fiscală accesorie reprezentând sancțiunea pentru us nedeclararea sau declararea incorectă, în declarații de impunere, a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale; cl 35. plătitor — persoana care, în numele contribuabilului, conform legii, are obligația de a plăti sau de a reține și de a plăti ori de a colecta și plăti, după caz, impozite, taxe și contribuții ex sociale. Este plătitor și sediul secundar obligat, potrivit legii, să se înregistreze fiscal ca plătitor de salarii și de venituri asimilate salariilor; at 36. taxă — prelevarea obligatorie, indiferent de denumire, realizată în baza legii, cu ocazia prestării unor servicii de către instituții sau autorități publice, fără existența unui echivalent in între cuantumul taxei și valoarea serviciului; 37. titlu de creanță fiscală — actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează st creanța fiscală; De 38. titlu de creanță bugetară — actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează creanța bugetară; 39. vector fiscal — totalitatea tipurilor de obligații fiscale pentru care există obligații de declarare cu caracter permanent; 40. date de identificare — numele și prenumele în cazul persoanelor fizice sau denumirea în cazul persoanelor juridice și entităților fără personalitate juridică, domiciliul fiscal și codul de identificare fiscală. CAPITOLUL I Domeniul de aplicare a Codului de procedură fiscală Obiectul și sfera de aplicare a Art. 2. — (1) Codul de procedură fiscală reglementează drepturile și obligațiile părților din Codului de procedură fiscală raporturile juridice fiscale privind administrarea creanțelor fiscale datorate bugetului general consolidat, indiferent de autoritatea care le administrează, cu excepția cazului când prin lege se prevede altfel. (2) În măsura în care prin lege specială nu se prevede altfel, prezentul cod se aplică și pentru: a) administrarea drepturilor vamale; b) administrarea redevențelor miniere, a redevențelor petroliere și a redevențelor rezultate din contracte de concesiune, arendă și alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinație agricolă, încheiate de Agenția Domeniilor Statului;

Pagina 4

4 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 547/23.VII.2015 c) alte creanțe bugetare care, potrivit legii, sunt asimilate creanțelor fiscale. (3) În scopul aplicării alin. (2), drepturile vamale și redevențele sunt asimilate creanțelor fiscale. (4) Prezentul cod nu se aplică pentru administrarea creanțelor bugetare rezultate din raporturile juridice contractuale, cu excepția celor prevăzute la alin. (2) lit. b). Raportul Codului de procedură Art. 3. — (1) Prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea fiscală cu alte acte normative creanțelor prevăzute la art. 2. (2) Unde prezentul cod nu dispune, se aplică prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă, republicat, în măsura în care acestea pot fi aplicabile raporturilor dintre autorități publice și contribuabili/plătitori. ce CAPITOLUL II zi Principii generale de conduită în administrarea creanțelor fiscale fi Principiul legalității Art. 4. — (1) Creanțele fiscale și obligațiile corespunzătoare ale contribuabilului/plătitorului r sunt cele prevăzute de lege. lo (2) Procedura de administrare a creanțelor fiscale se desfășoară în conformitate cu ne dispozițiile legii. Organul fiscal are obligația de a asigura respectarea dispozițiilor legale privind realizarea drepturilor și obligațiilor contribuabilului/plătitorului sau ale altor persoane implicate oa în procedură. rs Aplicarea unitară a legislației Art. 5. — (1) Organul fiscal este obligat să aplice unitar prevederile legislației fiscale pe teritoriul României, urmărind stabilirea corectă a creanțelor fiscale. pe (2) Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale, are rolul de a coordona aplicarea unitară a prevederilor legislației fiscale. ii (3) În cadrul Ministerului Finanțelor Publice funcționează Comisia fiscală centrală, care ar are responsabilități de elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitară a Codului fiscal, a prezentului cod, a legislației subsecvente acestora, precum și a legislației a cărei aplicare rm intră în sfera de competență a A.N.A.F. fo (4) Componența și regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei fiscale centrale se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice. in (5) Comisia fiscală centrală este coordonată de secretarul de stat din Ministerul Finanțelor Publice care răspunde de politicile și legislația fiscală. iv (6) În cazul în care Comisia fiscală centrală este învestită cu soluționarea unei probleme us care vizează impozitele și taxele locale prevăzute de Codul fiscal, comisia se completează cu 2 reprezentanți ai Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, precum și cu cl câte un reprezentant al fiecărei structuri asociative a autorităților administrației publice locale. ex (7) Deciziile Comisiei fiscale centrale se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. at Exercitarea dreptului de Art. 6. — (1) Organul fiscal este îndreptățit să aprecieze, în limitele atribuțiilor și in apreciere competențelor ce îi revin, relevanța stărilor de fapt fiscale prin utilizarea mijloacelor de probă prevăzute de lege și să adopte soluția întemeiată pe prevederile legale, precum și pe st constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză raportat la momentul De luării unei decizii. În exercitarea dreptului său de apreciere, organul fiscal trebuie să ia în considerare opinia emisă în scris de organul fiscal competent respectivului contribuabil/plătitor în cadrul activității de asistență și îndrumare a contribuabililor/plătitorilor, precum și soluția adoptată de organul fiscal în cadrul unui act administrativ fiscal sau de instanța judecătorească, printr-o hotărâre definitivă, emisă anterior, pentru situații de fapt similare la același contribuabil/plătitor. În situația în care organul fiscal constată că există diferențe între starea de fapt fiscală a contribuabilului/plătitorului și informațiile avute în vedere la emiterea unei opinii scrise sau a unui act administrativ fiscal la același contribuabil/plătitor, organul fiscal are dreptul să consemneze constatările în conformitate cu situația fiscală reală și cu legislația fiscală și are obligația să menționeze în scris motivele pentru care nu ia în considerare opinia prealabilă. (2) Organul fiscal își exercită dreptul de apreciere în limitele rezonabilității și echității, asigurând o proporție justă între scopul urmărit și mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia. (3) Ori de câte ori organul fiscal trebuie să stabilească un termen pentru exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații de către contribuabil/plătitor, acesta trebuie să fie rezonabil, pentru a da posibilitatea contribuabilului/plătitorului să își exercite dreptul sau să își îndeplinească obligația. Termenul poate fi prelungit, pentru motive justificate, cu acordul conducătorului organului fiscal.

Pagina 5

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 547/23.VII.2015 5 Rolul activ și alte reguli de Art. 7. — (1) În desfășurarea unei proceduri de administrare a creanțelor fiscale, organul conduită pentru organul fiscal fiscal înștiințează contribuabilul/plătitorul asupra drepturilor și obligațiilor prevăzute de lege ce îi revin acestuia în desfășurarea procedurii. (2) Organul fiscal are obligația să examineze starea de fapt în mod obiectiv și în limitele stabilite de lege, precum și să îndrume contribuabilul/plătitorul în aplicarea prevederilor legislației fiscale, în îndeplinirea obligațiilor și exercitarea drepturilor sale, ca urmare a solicitării contribuabilului/plătitorului sau din inițiativa organului fiscal, după caz. (3) Organul fiscal este îndreptățit să examineze, din oficiu, starea de fapt, să obțină și să utilizeze toate informațiile și documentele necesare pentru determinarea corectă a situației fiscale a contribuabilului/plătitorului. În analiza efectuată, organul fiscal este obligat să identifice și să ia în considerare toate circumstanțele edificatoare fiecărui caz în parte. ce (4) Organul fiscal decide asupra felului și volumului examinărilor, în funcție de circumstanțele fiecărui caz în parte și de limitele prevăzute de lege. zi Limba oficială în administrația Art. 8. — (1) Limba oficială în administrația fiscală este limba română. fi fiscală (2) Dacă la organul fiscal se depun petiții, documente justificative, certificate sau alte înscrisuri într-o limbă străină, organul fiscal solicită ca acestea să fie însoțite de traduceri în limba română certificate de traducători autorizați de Ministerul Justiției, în condițiile legii. r (3) Dacă la organul fiscal se depun petiții, documente justificative, certificate sau alte lo înscrisuri într-o limbă străină, pentru care nu există traducători autorizați potrivit alin. (2), ne organul fiscal solicită ca acestea să fie însoțite de traduceri în limba română efectuate sau certificate de o ambasadă/oficiu consular al statului în a cărui limbă oficială a fost emis oa documentul respectiv. (4) Petițiile, documentele justificative, certificatele sau înscrisurile redactate într-o limbă rs străină depuse fără respectarea alin. (3) nu se iau în considerare de organul fiscal. pe (5) Dispozițiile art. 19 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt aplicabile în mod corespunzător. ii Dreptul de a fi ascultat Art. 9. — (1) Înaintea luării deciziei, organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului/plătitorului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele ar și împrejurările relevante în luarea deciziei. (2) Organul fiscal nu este obligat să aplice prevederile alin. (1) când: rm a) întârzierea în luarea deciziei determină un pericol pentru constatarea situației fiscale reale privind executarea obligațiilor contribuabilului/plătitorului sau pentru luarea altor măsuri fo prevăzute de lege; in b) cuantumul creanțelor fiscale urmează să se modifice cu mai puțin de 10% din valoarea creanței fiscale stabilită anterior; c) se acceptă informațiile prezentate de contribuabil/plătitor, pe care acesta le-a dat iv într-o declarație sau într-o cerere; us d) urmează să se ia măsuri de executare silită; e) urmează să se emită deciziile referitoare la obligațiile fiscale accesorii. cl (3) Audierea se consideră îndeplinită în următoarele situații: a) contribuabilul/plătitorul refuză explicit să se prezinte la termenul stabilit de organul fiscal ex în vederea audierii; b) contribuabilul/plătitorul nu se prezintă, din orice motiv, la două termene consecutive at stabilite de organul fiscal în vederea audierii. (4) Excepția lipsei audierii poate fi invocată de contribuabil/plătitor odată cu formularea in contestației depuse potrivit prezentului cod. (5) La stabilirea termenelor prevăzute la alin. (3) devin aplicabile prevederile art. 6 alin. (3). st Obligația de cooperare Art. 10. — (1) Contribuabilul/Plătitorul este obligat să coopereze cu organul fiscal în De vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, în întregime, conform realității, și prin indicarea mijloacelor doveditoare care îi sunt cunoscute, cu respectarea prevederilor în materie penală și procesual penală. (2) Contribuabilul/Plătitorul este obligat să întreprindă măsurile în vederea procurării mijloacelor doveditoare necesare, prin utilizarea tuturor posibilităților ce îi stau la dispoziție. Secretul fiscal Art. 11. — (1) Personalul din cadrul organului fiscal este obligat să păstreze secretul asupra informațiilor de care a luat cunoștință ca urmare a exercitării atribuțiilor de serviciu. (2) În categoria informațiilor de natura celor considerate a fi secret fiscal intră datele referitoare la contribuabil/plătitor, cum ar fi: datele de identificare, natura și cuantumul obligațiilor fiscale, natura, sursa și cuantumul veniturilor, natura, sursa și valoarea bunurilor, plăți, conturi, rulaje, transferuri de numerar, solduri, încasări, deduceri, credite, datorii, valoarea patrimoniului net sau orice fel de informații obținute din declarații ori documente prezentate de către contribuabil/plătitor sau terți. (3) Organul fiscal poate transmite informațiile pe care le deține: a) autorităților publice, în scopul îndeplinirii obligațiilor prevăzute de lege; b) autorităților fiscale ale altor țări, în condiții de reciprocitate, în baza unor instrumente juridice internaționale semnate de România și care cuprind prevederi privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și/sau recuperarea creanțelor fiscale;

Pagina 6

6 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 547/23.VII.2015 c) autorităților judiciare competente, potrivit legii; d) oricărui solicitant, cu acordul scris al contribuabilului/plătitorului despre care au fost solicitate informații; e) în alte cazuri prevăzute expres de lege. (4) Autoritatea care primește informații fiscale este obligată să păstreze secretul asupra informațiilor primite. (5) Este permisă transmiterea informațiilor de natura celor prevăzute la alin. (1), inclusiv pentru perioada în care a avut calitatea de contribuabil/plătitor: a) contribuabilului/plătitorului însuși; b) succesorilor acestuia, precum și persoanelor cu vocație succesorală, calitate dovedită potrivit legii. ce (6) În scopul aplicării prevederilor alin. (3) lit. a) și c), autoritățile publice pot încheia protocol privind schimbul de informații cu organul fiscal deținător al informației ce se transmite. zi (7) Este permisă transmiterea de informații cu caracter fiscal în alte situații decât cele fi prevăzute la alin. (3), în condițiile în care se asigură că din acestea nu reiese identitatea vreunei persoane fizice, juridice ori unei entități fără personalitate juridică. (8) Organul fiscal poate aduce la cunoștință publică informațiile pe care le deține: r lo a) ori de câte ori informațiile sunt calificate de lege ca fiind publice; b) ori de câte ori, prin acte administrative sau prin hotărâri judecătorești, definitive, se ne constată încălcări ale obligațiilor prevăzute de legislația fiscală. (9) Procedura de aducere la cunoștință publică a informațiilor deținute de organul fiscal oa central se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F., iar procedura de aducere la cunoștință rs publică a informațiilor deținute de organul fiscal local se aprobă prin ordin comun al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice și al ministrului finanțelor publice. pe (10) Prelucrarea datelor cu caracter personal de către organele fiscale centrale și locale se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu ii privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, cu modificările și completările ulterioare. ar Buna-credință Art. 12. — (1) Relațiile dintre contribuabil/plătitor și organul fiscal trebuie să fie rm fundamentate pe bună-credință. fo (2) Contribuabilul/Plătitorul trebuie să își îndeplinească obligațiile și să își exercite drepturile potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și să declare corect in datele și informațiile privitoare la obligațiile fiscale datorate. (3) Organul fiscal trebuie să respecte drepturile contribuabilului/plătitorului în fiecare iv procedură de administrare a creanțelor fiscale aflată în derulare. us (4) Buna-credință a contribuabililor se prezumă până când organul fiscal dovedește contrariul. cl CAPITOLUL III Aplicarea prevederilor legislației fiscale ex Interpretarea legii Art. 13. — (1) Interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege. at (2) În cazul în care voința legiuitorului nu reiese clar din textul legii, la stabilirea voinței in legiuitorului se ține seama de scopul emiterii actului normativ astfel cum acesta reiese din documentele publice ce însoțesc actul normativ în procesul de elaborare, dezbatere și st aprobare. De (3) Prevederile legislației fiscale se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înțelesul ce rezultă din ansamblul legii. (4) Prevederile legislației fiscale susceptibile de mai multe înțelesuri se interpretează în sensul în care corespund cel mai bine obiectului și scopului legii. (5) Prevederile legislației fiscale se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul. (6) Dacă după aplicarea regulilor de interpretare prevăzute la alin. (1)—(5), prevederile legislației fiscale rămân neclare, acestea se interpretează în favoarea contribuabilului/ plătitorului. Prevalența conținutului Art. 14. — (1) Veniturile, alte beneficii și elemente patrimoniale sunt supuse legislației economic al situațiilor fiscale indiferent dacă sunt obținute din acte sau fapte ce îndeplinesc sau nu cerințele altor relevante din punct dispoziții legale. de vedere fiscal (2) Situațiile de fapt relevante din punct de vedere fiscal se apreciază de organul fiscal în concordanță cu realitatea lor economică, determinată în baza probelor administrate în condițiile prezentului cod. Atunci când există diferențe între fondul sau natura economică a unei operațiuni sau tranzacții și forma sa juridică, organul fiscal apreciază aceste operațiuni sau tranzacții, cu respectarea fondului economic al acestora. (3) Organul fiscal stabilește tratamentul fiscal al unei operațiuni având în vedere doar prevederile legislației fiscale, tratamentul fiscal nefiind influențat de faptul că operațiunea respectivă îndeplinește sau nu cerințele altor prevederi legale.

Pagina 7

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 547/23.VII.2015 7 Eludarea legislației fiscale Art. 15. — (1) În cazul în care, eludându-se scopul legislației fiscale, obligația fiscală nu a fost stabilită ori nu a fost raportată la baza de impozitare reală, obligația datorată și, respectiv, creanța fiscală corelativă sunt cele legal determinate. (2) Pentru situațiile prevăzute la alin. (1) sunt aplicabile prevederile art. 21. TITLUL II Raportul juridic fiscal CAPITOLUL I Dispoziții privind raportul juridic fiscal ce Conținutul raportului juridic Art. 16. — (1) Raportul juridic fiscal cuprinde raportul de drept material fiscal și raportul de zi fiscal drept procedural fiscal. fi (2) Raportul de drept material fiscal cuprinde totalitatea drepturilor și obligațiilor care apar în legătură cu creanțele fiscale. r (3) Raportul de drept procedural fiscal cuprinde totalitatea drepturilor și obligațiilor care lo apar în legătură cu administrarea creanțelor fiscale. Subiectele raportului juridic Art. 17. — (1) Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ- ne fiscal teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, oa contribuabilul/plătitorul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport. rs (2) Statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin A.N.A.F. și unitățile pe subordonate acesteia, cu excepția cazului când legea stabilește o altă autoritate în acest sens. ii (3) Unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ar ale municipiilor, sunt reprezentate de autoritățile administrației publice locale, precum și de compartimentele de specialitate ale acestora, în limita atribuțiilor delegate de către autoritățile rm respective. fo Împuterniciții Art. 18. — (1) În relațiile cu organul fiscal contribuabilul/plătitorul poate fi reprezentat printr-un împuternicit. Conținutul și limitele reprezentării sunt cele cuprinse în împuternicire in sau stabilite de lege, după caz. Desemnarea unui împuternicit nu îl împiedică pe contribuabil/plătitor să își îndeplinească personal obligațiile prevăzute de legislația fiscală, iv chiar dacă nu a procedat la revocarea împuternicirii potrivit alin. (2). (2) Împuternicitul este obligat să depună la organul fiscal actul de împuternicire, în original us sau în copie legalizată. Revocarea împuternicirii operează față de organul fiscal de la data cl depunerii actului de revocare, în original sau în copie legalizată. ex (3) În cazul reprezentării contribuabilului/plătitorului în relația cu organul fiscal prin avocat, forma și conținutul împuternicirii sunt cele prevăzute de dispozițiile legale privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat. at (4) Contribuabilul/Plătitorul fără domiciliu fiscal în România, care are obligația de a depune in declarații la organul fiscal, trebuie să desemneze un împuternicit, cu domiciliul fiscal în România, care să îndeplinească, în numele și din patrimoniul contribuabilului/plătitorului, st obligațiile acestuia din urmă față de organul fiscal. De (5) Dispozițiile alin. (4) nu se aplică: a) contribuabilului/plătitorului care are rezidența într-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv al Spațiului Economic European; b) contribuabilului/plătitorului care are rezidența într-un stat care este parte a unui instrument juridic internațional semnat de România și care cuprinde prevederi privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și recuperarea creanțelor fiscale. (6) Prevederile prezentului articol sunt aplicabile și reprezentanților fiscali desemnați potrivit Codului fiscal, dacă legea nu prevede altfel. Numirea curatorului fiscal Art. 19. — (1) Dacă nu există un împuternicit potrivit art. 18 alin. (1)—(4) organul fiscal, în condițiile legii, solicită instanței judecătorești competente numirea unui curator fiscal pentru: a) contribuabilul/plătitorul fără domiciliu fiscal în România, care nu și-a îndeplinit obligația de desemnare a unui împuternicit potrivit art. 18 alin. (4); b) contribuabilul/plătitorul absent, al cărui domiciliu fiscal este necunoscut ori care, din cauza bolii, unei infirmități, bătrâneții sau unui handicap de orice fel, și din cauza arestului preventiv sau a încarcerării în penitenciar, nu poate să își exercite și să își îndeplinească personal drepturile și obligațiile ce îi revin potrivit legii. (2) Pentru activitatea sa, curatorul fiscal este remunerat potrivit hotărârii judecătorești, toate cheltuielile legate de această reprezentare fiind suportate de cel reprezentat.

Pagina 8

8 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 547/23.VII.2015 Obligațiile reprezentanților legali Art. 20. — (1) Reprezentanții legali ai persoanelor fizice și juridice, precum și reprezentanții desemnați ai asocierilor fără personalitate juridică sunt obligați să îndeplinească obligațiile ce revin potrivit legislației fiscale persoanelor sau entităților reprezentate. Acești reprezentanți îndeplinesc obligațiile fiscale de plată ale persoanelor sau entităților reprezentate din acele mijloace pe care le administrează. (2) În cazul în care, din orice motiv, obligațiile fiscale ale asocierilor fără personalitate juridică nu sunt achitate potrivit alin. (1), asociații răspund solidar pentru îndeplinirea acestora. CAPITOLUL II Dispoziții generale privind raportul sarcinii fiscale ce zi Nașterea creanțelor Art. 21. — (1) Dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală și obligațiilor fiscale corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impozitare care le fi generează sau în momentul la care contribuabilul/plătitorul este îndreptățit, potrivit legii, să ceară restituirea. r (2) Potrivit alin. (1), se naște dreptul organului fiscal de a stabili și a determina obligația lo fiscală datorată sau dreptul contribuabilului/plătitorului de a solicita restituirea. ne Stingerea creanțelor fiscale Art. 22. — Creanțele fiscale se sting prin plată, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripție, dare în plată și prin alte modalități prevăzute expres de lege. oa Preluarea obligației fiscale Art. 23. — (1) În cazul în care obligația fiscală nu a fost îndeplinită de debitor, debitori rs devin, în condițiile legii, următoarele persoane: a) moștenitorul care a acceptat succesiunea debitorului, în condițiile dreptului comun; pe b) cel care preia, în tot sau în parte, drepturile și obligațiile debitorului supus divizării, fuziunii ori transformării, după caz; ii c) alte persoane, în condițiile legii. (2) Debitorii care preiau obligația fiscală potrivit alin. (1) lit. a) și b) se substituie vechiului ar debitor, în condițiile legilor care reglementează încetarea existenței persoanelor în cauză. rm Garantarea obligației fiscale Art. 24. — (1) Pentru obligațiile fiscale ale debitorului răspunde ca debitor garant, cu fo renunțarea la beneficiul discuțiunii și diviziunii: a) persoana care își asumă obligația de plată printr-un angajament de plată sau printr-un in alt act încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei garanții reale la nivelul obligației de plată, în limita sumei garantate și a sumei realizate din valorificarea garanției; b) persoana juridică pentru obligațiile fiscale datorate, potrivit legii, de sediile secundare iv ale acesteia. us (2) Organul fiscal este îndreptățit să solicite stingerea obligației fiscale de către debitorul garant. cl (3) Procedura de aplicare a prezentului articol se aprobă astfel: ex a) prin ordin al președintelui A.N.A.F., în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central; b) prin ordin comun al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice și al at ministrului finanțelor publice, în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local. in Răspunderea solidară Art. 25. — (1) Răspund solidar cu debitorul următoarele persoane: a) asociații din asocierile fără personalitate juridică, inclusiv membrii întreprinderilor st familiale, pentru obligațiile fiscale datorate de acestea, în condițiile prevăzute la art. 20, alături De de reprezentanții legali care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea obligațiilor fiscale la scadență; b) terții popriți, în situațiile prevăzute la art. 236 alin. (9), (11), (13), (14) și (18), în limita sumelor sustrase indisponibilizării; c) reprezentantul legal al contribuabilului care, cu rea-credință, declară băncii, potrivit art. 236 alin. (14) lit. a), că nu deține alte disponibilități bănești. (2) Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane: a) persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declarării insolvabilității, cu rea-credință, au dobândit în orice mod active de la debitorii care și-au provocat astfel insolvabilitatea; b) administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credință, sub orice formă, a activelor debitorului; c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate; d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale;

Pagina 9

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 547/23.VII.2015 9 e) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat restituirea sau rambursarea unor sume de bani de la bugetul general consolidat fără ca acestea să fie cuvenite debitorului. (3) Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condițiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul și dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții: a) dobândește, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puțin jumătate din valoarea contabilă a tuturor activelor dobânditorului; b) are sau a avut raporturi contractuale cu clienții și/sau cu furnizorii, alții decât cei de ce utilități, care au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul în proporție de cel puțin jumătate din totalul valoric al tranzacțiilor; zi c) are sau a avut raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puțin jumătate dintre angajații sau prestatorii de servicii ai debitorului. fi (4) În înțelesul alin. (3), termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: a) control — majoritatea drepturilor de vot, fie în adunarea generală a asociaților unei r societăți ori a unei asociații sau fundații, fie în consiliul de administrație al unei societăți ori lo consiliul director al unei asociații sau fundații; b) control indirect — activitatea prin care o persoană exercită controlul prin una sau mai ne multe persoane. oa (5) Răspunderea persoanelor prevăzute de prezentul articol privește obligațiile fiscale principale și accesorii ale perioadei pentru care au avut calitatea ce a stat la baza atragerii rs răspunderii solidare. pe Dispoziții speciale privind Art. 26. — (1) Răspunderea persoanelor prevăzute la art. 25 se stabilește prin decizie stabilirea răspunderii emisă de organul fiscal competent pentru fiecare persoană fizică sau juridică în parte. Decizia ii este act administrativ fiscal potrivit prezentului cod. (2) Înaintea emiterii deciziei prevăzute la alin. (1), organul fiscal efectuează audierea ar persoanei potrivit art. 9. Persoana are dreptul să își prezinte în scris punctul de vedere, în termen de 5 zile lucrătoare de la data audierii. rm (3) Prin excepție de la prevederile art. 9 alin. (4) este nulă decizia de atragere a răspunderii fo solidare emisă fără audierea persoanei căreia i s-a atras răspunderea. Dispozițiile art. 9 alin. (3) rămân aplicabile. in (4) Decizia prevăzută la alin. (1) cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 46, și următoarele: iv a) datele de identificare a persoanei răspunzătoare; b) datele de identificare a debitorului principal; us c) cuantumul și natura sumelor datorate; d) termenul în care persoana răspunzătoare trebuie să plătească obligația debitorului cl principal; e) temeiul legal și motivele în fapt ale angajării răspunderii, inclusiv opinia organului fiscal ex motivată în drept și în fapt cu privire la punctul de vedere al persoanei. (5) Răspunderea se stabilește atât pentru obligația fiscală principală, cât și pentru at accesoriile acesteia. (6) În scopul aplicării măsurilor de executare silită decizia prevăzută la alin. (1) devine titlu in executoriu la data împlinirii termenului de plată prevăzut la art. 156 alin. (1). st (7) Stingerea creanțelor fiscale prin oricare modalitate prevăzută de prezentul cod liberează față de creditor pe debitor sau, după caz, pe celelalte persoane răspunzătoare De solidar. (8) Ori de câte ori Codul fiscal sau alte acte normative care reglementează creanțe fiscale prevăd răspunderea solidară a două sau mai multor persoane pentru aceeași creanță fiscală, titlul de creanță fiscală se emite pe numele fiecărei persoane cu menționarea și a celorlalte persoane care răspund solidar pentru creanța respectivă. (9) Procedura de atragere a răspunderii solidare se aprobă astfel: a) prin ordin al președintelui A.N.A.F., în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central; b) prin ordin comun al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice și al ministrului finanțelor publice, în cazul creanțelor fiscale administrate de organele fiscale locale. Drepturile și obligațiile Art. 27. — (1) Drepturile și obligațiile din raportul juridic fiscal trec asupra succesorilor succesorilor debitorului în condițiile dreptului comun, dispozițiile art. 23 rămânând aplicabile. (2) Dispozițiile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazul obligației de plată a sumelor ce reprezintă amenzi aplicate, potrivit legii, debitorului persoană fizică. Dispoziții privind cesiunea Art. 28. — (1) Creanțele fiscale privind drepturi de rambursare sau de restituire ale creanțelor fiscale ale contribuabilului/plătitorului pot fi cesionate numai după stabilirea lor prin decizie de restituire. contribuabilului/plătitorului (2) Cesiunea produce efecte față de organul fiscal competent numai de la data la care aceasta i-a fost notificată. (3) Desființarea cesiunii sau constatarea nulității acesteia ulterior stingerii obligației fiscale nu este opozabilă organului fiscal.

Pagina 10

10 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 547/23.VII.2015 TITLUL III Dispoziții procedurale generale CAPITOLUL I Competența organului fiscal central Competența generală Art. 29. — (1) Administrarea creanțelor fiscale datorate bugetului de stat, bugetului a organului fiscal central asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și bugetului asigurărilor pentru șomaj se realizează prin organul fiscal central, cu excepția cazului când prin lege se prevede altfel. (2) Organul fiscal central realizează activități de administrare și pentru alte creanțe datorate ce bugetului general consolidat decât cele prevăzute la alin. (1), potrivit competențelor stabilite zi prin lege. (3) În cazul impozitului pe venit și al contribuțiilor sociale, prin hotărâre a Guvernului se fi poate atribui altă competență specială de administrare. (4) Organul fiscal central realizează activitățile de asistență și îndrumare a r contribuabilului/plătitorului pe baza coordonării metodologice a Ministerului Finanțelor Publice. lo Procedura de coordonare metodologică se stabilește prin ordin al ministrului finanțelor publice. (5) Organul fiscal central, prin A.N.A.F., este competent și pentru colectarea creanțelor ne bugetare stabilite în titluri executorii, cuvenite bugetului de stat, indiferent de natura acestora, oa care au fost transmise acestuia în vederea recuperării, potrivit legii. rs Competența materială și Art. 30. — (1) Pentru administrarea creanțelor fiscale și a altor creanțe datorate bugetelor teritorială a organului fiscal prevăzute la art. 29 alin. (1) și (2), competența revine acelui organ fiscal teritorial din cadrul pe central A.N.A.F., stabilit prin ordin al președintelui A.N.A.F., în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului. ii (2) În cazul contribuabilului/plătitorului nerezident care desfășoară activități pe teritoriul României prin unul sau mai multe sedii permanente, competența revine organului fiscal central ar pe a cărui rază teritorială se află situat sediul permanent desemnat potrivit Codului fiscal. rm (3) În scopul administrării de către organul fiscal central a obligațiilor fiscale datorate de contribuabilii mari și mijlocii, inclusiv de sediile secundare ale acestora, prin ordin al fo președintelui A.N.A.F. se poate stabili competența de administrare în sarcina altor organe in fiscale decât cele prevăzute la alin. (1), precum și criteriile de selecție și listele contribuabililor care dobândesc calitatea de contribuabil mare sau, după caz, contribuabil mijlociu. (4) Organul fiscal central competent notifică contribuabilul ori de câte ori intervin modificări iv cu privire la calitatea de contribuabil mare sau, după caz, contribuabil mijlociu. us (5) În scopul administrării de către organul fiscal central a obligațiilor fiscale datorate de un grup fiscal constituit potrivit prevederilor Codului fiscal, prin ordin al președintelui A.N.A.F. cl se poate stabili competența de administrare în sarcina altor organe fiscale decât cele prevăzute la alin. (1). Organul fiscal central desemnat este competent să administreze ex obligațiile fiscale datorate de toți membrii grupului. at Domiciliul fiscal în cazul Art. 31. — (1) În cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, prin creanțelor fiscale administrate domiciliu fiscal se înțelege: in de organul fiscal central a) pentru persoanele fizice, adresa unde își au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu; st b) pentru persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau De exercită profesii libere, sediul activității sau locul unde se desfășoară efectiv activitatea principală; c) pentru persoanele juridice, sediul social sau locul unde se exercită gestiunea administrativă și conducerea efectivă a afacerilor, în cazul în care acestea nu se realizează la sediul social declarat; d) pentru asocierile și alte entități fără personalitate juridică, sediul acestora sau locul unde se desfășoară efectiv activitatea principală. (2) Prin adresa unde locuiesc efectiv, în sensul alin. (1) lit. a), se înțelege adresa locuinței pe care o persoană o folosește în mod continuu peste 183 de zile într-un an calendaristic, întreruperile de până la 30 de zile nefiind luate în considerare. Dacă șederea are un scop exclusiv de vizită, concediu, tratament sau alte scopuri particulare asemănătoare și nu depășește perioada unui an, nu se consideră adresa unde locuiesc efectiv. (3) În situația în care domiciliul fiscal nu se poate stabili potrivit alin. (1) lit. c) și d), domiciliul fiscal este locul în care se află majoritatea activelor. Înregistrarea/modificarea Art. 32. — (1) Domiciliul fiscal definit potrivit art. 31 se înregistrează/modifică la/de organul domiciliului fiscal fiscal central în toate cazurile în care acesta este diferit de domiciliul sau de sediul social prin depunerea de către contribuabil/plătitor a unei cereri de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal, însoțită de acte doveditoare ale informațiilor cuprinse în aceasta. (2) Cererea se depune la organul fiscal central în a cărui rază teritorială urmează a se stabili domiciliul fiscal. Cererea se soluționează în termen de 15 zile lucrătoare de la data

Pagina 11

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 547/23.VII.2015 11 depunerii acesteia, prin emiterea deciziei de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal care se comunică contribuabilului/plătitorului. (3) Organul fiscal prevăzut la alin. (2) emite din oficiu decizia de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal ori de câte ori constată că domiciliul fiscal este diferit de domiciliul sau sediul social, iar contribuabilul/plătitorul nu a depus cerere de modificare a domiciliului fiscal. (4) Data înregistrării/modificării domiciliului fiscal este data comunicării deciziei de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal. Competența în cazul sediilor Art. 33. — (1) În cazul sediilor secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, competența pentru secundare administrarea impozitului pe venitul din salarii datorat de acestea revine organului fiscal competent pentru administrarea obligațiilor datorate de contribuabilul/plătitorul care le-a înființat. ce (2) Competența pentru înregistrarea fiscală a sediilor secundare ca plătitoare de salarii și zi venituri asimilate salariilor, potrivit legii, revine organului fiscal central în a cărui rază teritorială se află situate acestea. fi Competența privind impozitul și Art. 34. — (1) Prin excepție de la prevederile art. 30 și 38, impozitul și contribuțiile sociale contribuțiile aferente veniturilor aferente veniturilor din activități agricole, datorate de persoanele fizice, potrivit legii, se pot r din activități agricole achita în numerar și la organul fiscal local din localitatea în care își are domiciliul fiscal lo contribuabilul unde nu există o unitate teritorială a A.N.A.F., dacă între autoritatea administrației publice locale și A.N.A.F. s-a încheiat un protocol în acest scop. Data plății este ne data prevăzută la art. 163 alin. (11) lit. a), inclusiv pentru sumele achitate eronat de către oa contribuabil pe alte tipuri de obligații sau stinse eronat de către organul fiscal în realizarea procedurii prevăzute la alin. (4). rs (2) Sumele încasate potrivit alin. (1) se depun de către organul fiscal local în cont distinct pe de disponibil, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la încasare, împreună cu situația privind sumele încasate, care va cuprinde cel puțin următoarele informații: numărul și data ii documentului prin care s-a efectuat încasarea în numerar, CUI/CNP contribuabil, denumirea contribuabilului, tipul obligației achitate, suma achitată. ar (3) Sumele depuse în contul prevăzut la alin. (2) se virează de unitățile Trezoreriei Statului rm în conturile corespunzătoare de venituri ale bugetului de stat și ale bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, în termen de două zile lucrătoare de la depunere, potrivit fo procedurii prevăzute la alin. (4). in (4) Procedura de încasare și de virare la bugetul de stat și la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate a sumelor încasate potrivit alin. (1), precum și modul de colaborare și de realizare a schimbului de informații dintre organele fiscale centrale și organele iv fiscale locale se aprobă prin ordin comun al ministrului finanțelor publice și al ministrului us dezvoltării regionale și administrației publice. cl Competența în cazul Art. 35. — În cazul contribuabilului nerezident care nu are pe teritoriul României un sediu contribuabilului nerezident permanent, competența revine organului fiscal central stabilit prin ordin al președintelui ex A.N.A.F. Schimbarea competenței Art. 36. — (1) În cazul în care se schimbă domiciliul fiscal, potrivit legii, competența at teritorială trece la noul organ fiscal central de la data schimbării domiciliului fiscal. (2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și contribuabililor mari și mijlocii, in definiți potrivit legii, în cazul în care se modifică această calitate. st (3) În situația în care se află în curs de derulare o procedură de administrare, cu excepția procedurii de executare silită, organul fiscal central care a început procedura este competent De să o finalizeze. CAPITOLUL II Competența organului fiscal local Competența generală a organului Art. 37. — Administrarea creanțelor fiscale datorate bugetului local, inclusiv a impozitului fiscal local pe profit care se face venit la bugetul local, potrivit Codului fiscal, se realizează prin organul fiscal local, cu excepția cazului când prin lege se prevede altfel. Competența teritorială a Art. 38. — (1) Administrarea creanțelor fiscale datorate bugetului local al unei organului fiscal local unități/subdiviziuni administrativ-teritoriale se realizează prin organul fiscal local al respectivei unități/subdiviziuni administrativ-teritoriale, cu excepția cazului când prin lege se prevede altfel. (2) În scopul administrării de către organul fiscal local a obligațiilor fiscale datorate de contribuabilii mari și mijlocii, prin hotărâre a autorității deliberative se pot stabili criteriile în funcție de care se stabilesc contribuabilii mari sau, după caz, contribuabilii mijlocii, precum și listele cu respectivii contribuabili. (3) Organul fiscal local notifică contribuabilul ori de câte ori intervin modificări cu privire la calitatea de contribuabil mare sau, după caz, contribuabil mijlociu.

Pagina 12

12 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 547/23.VII.2015 Domiciliul fiscal în cazul Art. 39. — (1) În cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local, prin domiciliu creanțelor fiscale administrate fiscal se înțelege domiciliul reglementat potrivit dreptului comun sau sediul social înregistrat de organul fiscal local potrivit legii. (2) În situația în care contribuabilul/plătitorul are înregistrat un domiciliu fiscal potrivit art. 32, în scopul comunicării actelor administrative fiscale emise de organul fiscal local se utilizează acest domiciliu fiscal. CAPITOLUL III Alte dispoziții privind competența ce Competența specială Art. 40. — (1) În situația în care contribuabilul/plătitorul nu are un domiciliu fiscal cunoscut sau nu are domiciliu fiscal în România, competența teritorială revine organului fiscal în raza zi căruia se face constatarea actului sau faptului supus dispozițiilor legale fiscale. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și pentru luarea de urgență a măsurilor legale ce se impun fi în cazurile de dispariție a elementelor de identificare a bazei de impozitare reale, precum și în caz de executare silită. r (3) În cazul contribuabilului/plătitorului cu domiciliul fiscal în România care aplică regimul lo special pentru serviciile electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune ne reglementat de Codul fiscal, competența de administrare a taxei pe valoarea adăugată aferentă serviciilor supuse acestui regim revine organului fiscal central stabilit prin ordin al oa președintelui A.N.A.F. rs Conflictul de competență Art. 41. — (1) Există conflict de competență când două sau mai multe organe fiscale se declară deopotrivă competente sau necompetente. pe (2) Prin conflict de competență în sensul prezentului articol se înțelege conflictul apărut în legătură cu modul de aplicare a regulilor de competență privind administrarea creanțelor ii fiscale prevăzute de prezentul cod și/sau, după caz, de Codul fiscal sau alte legi care reglementează creanțele fiscale în legătură cu care a apărut conflictul. ar (3) În cazul în care apare un conflict de competență, organul fiscal care s-a învestit primul rm sau care s-a declarat ultimul necompetent continuă procedura de administrare în derulare și solicită organului competent să hotărască asupra conflictului. fo (4) Organul competent să soluționeze conflictul de competență hotărăște de îndată asupra in conflictului, iar soluția adoptată se comunică organelor fiscale aflate în conflict, pentru a fi dusă la îndeplinire, cu informarea, după caz, a persoanelor interesate. iv (5) În situația în care există conflict de competență între organul fiscal central și o instituție publică ce administrează creanțe fiscale, conflictul de competență se soluționează de către us Comisia fiscală centrală. cl Conflictul de competență în Art. 42. — În cazul în care există conflict de competență între două sau mai multe organe cazul organelor fiscale centrale fiscale centrale, conflictul se soluționează de către organul ierarhic superior comun. În cazul ex în care în conflictul de competență este implicată o structură de la nivelul central al A.N.A.F., conflictul se soluționează de președintele A.N.A.F.. at Conflictul de competență în Art. 43. — (1) În cazul în care există un conflict de competență între organele fiscale locale in cazul organelor fiscale locale sau între organul fiscal central și un organ fiscal local, conflictul de competență ivit se poate soluționa amiabil, sub coordonarea reprezentanților desemnați în acest scop de Ministerul st Finanțelor Publice și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. În cazul în care conflictul de competență nu se poate soluționa pe cale amiabilă, conflictul se soluționează de De către Comisia fiscală centrală. În această situație, Comisia se completează cu 2 reprezentanți ai Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, precum și cu câte un reprezentant al fiecărei structuri asociative a autorităților administrației publice locale. (2) În cazul creanțelor fiscale administrate de organele fiscale locale, conflictul de competență în sensul prezentului articol nu vizează conflictul apărut în legătură cu modul de delimitare a teritoriului între unitățile administrativ-teritoriale și/sau subdiviziuni administrativ- teritoriale ale municipiilor. (3) În cazul în care se ivește un conflict cu privire la delimitarea teritorială între două sau mai multe unități administrativ-teritoriale și/sau subdiviziuni administrativ-teritoriale ale municipiilor, cu privire la aceeași materie impozabilă, până la clarificarea conflictului, contribuabilul datorează impozitele și taxele locale aferente materiei impozabile, la bugetul local al unității administrativ-teritoriale sau subdiviziunii administrativ-teritoriale în a cărei evidență era înscrisă materia impozabilă până la apariția conflictului. Celelalte organe fiscale locale nu au dreptul să perceapă impozite și taxe locale până la soluționarea conflictului. Impozitele și taxele locale plătite de contribuabil rămân venit al bugetului local la care au fost plătite chiar dacă după soluționarea conflictului dreptul de impunere aparține altui organ fiscal local. În acest caz, dreptul de impunere revine noului organ fiscal local competent, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a soluționat conflictul. (4) Dispozițiile alin. (3) sunt aplicabile în mod corespunzător și pentru amenzile de orice fel care se fac venit la bugetul local.

Pagina 13

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 547/23.VII.2015 13 Conflictul de interese Art. 44. — Persoana din cadrul organului fiscal implicată într-o procedură de administrare se află în conflict de interese, dacă: a) în cadrul procedurii respective acesta este contribuabil/plătitor, este soț/soție al/a contribuabilului/plătitorului, este rudă sau afin până la gradul al treilea inclusiv a/al contribuabilului/plătitorului, este reprezentant sau împuternicit al contribuabilului/plătitorului; b) în cadrul procedurii respective poate dobândi un avantaj ori poate suporta un dezavantaj, direct sau indirect; c) există un conflict de orice natură între el, soțul/soția, rudele sale sau afinii până la gradul al treilea inclusiv și una dintre părți sau soțul/soția, rudele părții sau afinii până la gradul al treilea inclusiv; ce d) în alte cazuri prevăzute de lege. zi Abținerea și recuzarea Art. 45. — (1) Persoana care știe că se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 44 este obligată, de îndată ce a luat la cunoștință de existența situației, să înștiințeze conducătorul fi ierarhic și să se abțină de la efectuarea oricărui act privind procedura de administrare în derulare. r lo (2) Abținerea se propune de persoană și se decide de îndată de conducătorul ierarhic. (3) Contribuabilul/plătitorul implicat în procedura în derulare poate solicita recuzarea ne persoanei aflate în conflict de interese. Cererea de recuzare nu suspendă procedura de oa administrare în derulare. (4) Recuzarea persoanei se decide de îndată de conducătorul organului fiscal din care rs face parte persoana recuzată sau de organul fiscal ierarhic superior dacă persoana recuzată pe este chiar conducătorul organului fiscal. În cazul persoanelor din cadrul structurii centrale a A.N.A.F., recuzarea se decide de către președintele acestei instituții. (5) Decizia prin care se respinge cererea de recuzare poate fi atacată la instanța ii judecătorească competentă. ar CAPITOLUL IV rm Actele emise de organele fiscale fo Conținutul și motivarea actului Art. 46. — (1) Actul administrativ fiscal se emite în scris, pe suport hârtie sau în formă in administrativ fiscal electronică. (2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie cuprinde următoarele elemente: a) denumirea organului fiscal emitent; iv b) data la care a fost emis și data de la care își produce efectele; us c) datele de identificare a contribuabilului/plătitorului și, dacă este cazul, datele de identificare a persoanei împuternicite de contribuabil/plătitor; cl d) obiectul actului administrativ fiscal; e) motivele de fapt; ex f) temeiul de drept; g) numele și calitatea persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; at h) semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum și ștampila organului fiscal emitent; in i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care st se depune contestația; j) mențiuni privind audierea contribuabilului/plătitorului. De (3) Actul administrativ fiscal emis în formă electronică cuprinde elementele prevăzute la alin. (2), cu excepția elementelor prevăzute la lit. h). (4) Actul administrativ fiscal emis în formă electronică de organul fiscal central se semnează cu semnătura electronică extinsă a Ministerului Finanțelor Publice, bazată pe un certificat calificat. (5) Actul administrativ fiscal emis în formă electronică de organul fiscal local se semnează cu semnătura electronică extinsă a autorității administrației publice locale din care face parte organul fiscal local emitent, bazată pe un certificat calificat. (6) Actul administrativ fiscal emis în condițiile alin. (2) și tipărit prin intermediul unui centru de imprimare masivă este valabil și în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, și ștampila organului emitent, dacă îndeplinește cerințele legale aplicabile în materie. (7) Prin ordin al președintelui A.N.A.F. se stabilesc categoriile de acte administrative fiscale care se emit, în condițiile alin. (6), de către organul fiscal central. (8) Prin ordin comun al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice și al ministrului finanțelor publice se stabilesc categoriile de acte administrative fiscale care pot fi emise în condițiile alin. (6) de către organele fiscale locale. În cazul în care organul fiscal local are în dotare sau are acces la un centru de imprimare masivă consiliile locale stabilesc, prin hotărâre, dacă organul fiscal local din cadrul autorității administrației publice locale respective poate emite acte administrative fiscale în condițiile alin. (6).

Pagina 14

14 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 547/23.VII.2015 (9) Actul administrativ fiscal se consideră emis și înregistrat la organul fiscal astfel: a) la data semnării acestuia de către persoana împuternicită din cadrul organului fiscal, în cazul actului administrativ fiscal emis pe suport hârtie; b) la data generării actului, în cazul actului administrativ fiscal emis pe suport hârtie și tipărit prin intermediul unui centru de imprimare masivă; c) la data aplicării semnăturii electronice extinse, în cazul actului administrativ fiscal emis în formă electronică. Comunicarea actului Art. 47. — (1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului/plătitorului căruia administrativ fiscal îi este destinat. În situația contribuabilului/plătitorului fără domiciliu fiscal în România, care și-a ce desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, zi după caz. fi (2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului acestora, la domiciliul fiscal, direct, dacă se asigură primirea sub r semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu lo confirmare de primire. ne (3) Actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanță ori de câte ori contribuabilul/plătitorul a optat pentru oa această modalitate de emitere și de comunicare. rs (4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (3), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate. pe (5) Comunicarea prin publicitate se efectuează prin afișarea unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului/plătitorului, ii după cum urmează: a) în cazul actelor administrative fiscale emise de organul fiscal central prin afișarea ar anunțului, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a A.N.A.F.; rm b) în cazul actelor administrative fiscale emise de organul fiscal local prin afișarea fo anunțului, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. in (6) Anunțul prevăzut la alin. (5) se menține afișat cel puțin 60 de zile de la data publicării acestuia și conține următoarele elemente: iv a) numele și prenumele sau denumirea contribuabilului/plătitorului; b) domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului; us c) denumirea, numărul și data emiterii actului administrativ fiscal. cl (7) În cazul în care actul administrativ fiscal se comunică prin publicitate, acesta se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului. ex (8) În cazul actelor administrative fiscale emise de către organul fiscal central, mijloacele electronice de transmitere la distanță, procedura de comunicare a actelor administrative at fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanță, precum și condițiile în care aceasta in se realizează se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice, cu avizul ministrului pentru societatea informațională. st (9) În cazul actelor administrative fiscale emise de organul fiscal local, mijloacele De electronice de transmitere la distanță, procedura de comunicare a actelor administrative fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanță, precum și condițiile în care aceasta se realizează se aprobă prin ordin comun al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice și al ministrului finanțelor publice, cu avizul ministrului pentru societatea informațională. Pentru organul fiscal local, consiliul local stabilește, prin hotărâre, în funcție de capacitatea tehnică disponibilă, mijloacele electronice de transmitere la distanță ce urmează a fi utilizate de către respectivul organ fiscal local. (10) În termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la data emiterii actului administrativ fiscal, organul fiscal trebuie să inițieze acțiunile pentru comunicarea actului. Opozabilitatea actului Art. 48. — (1) Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat administrativ fiscal contribuabilului/plătitorului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. (2) Actul administrativ fiscal care nu a fost comunicat potrivit art. 47 nu este opozabil contribuabilului/plătitorului și nu produce niciun efect juridic. Nulitatea actului Art. 49. — (1) Actul administrativ fiscal este nul în oricare din următoarele situații: administrativ fiscal a) este emis cu încălcarea prevederilor legale privind competența;

Pagina 15

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 547/23.VII.2015 15 b) nu cuprinde unul dintre elementele acestuia referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului/plătitorului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 40 alin. (3), precum și organul fiscal emitent; c) este afectat de o gravă și evidentă eroare. Actul administrativ fiscal este afectat de o gravă și evidentă eroare atunci când cauzele care au stat la baza emiterii acestuia sunt atât de viciate încât, dacă acestea ar fi fost înlăturate anterior sau concomitent emiterii actului, ar fi determinat neemiterea sa. (2) Nulitatea se poate constata de organul fiscal competent sau de organul de soluționare a contestației, la cerere sau din oficiu. În situația în care nulitatea se constată de organul ce fiscal competent, acesta emite o decizie ce se comunică contribuabilului/plătitorului. (3) Actele administrative fiscale prin care sunt încălcate alte prevederi legale decât cele zi prevăzute la alin. (1) sunt anulabile. Prevederile art. 50 sunt aplicabile în mod corespunzător. fi Anularea, desființarea sau Art. 50. — (1) Actul administrativ fiscal poate fi anulat, desființat sau modificat de către modificarea actului organul fiscal competent în condițiile prezentului cod. r administrativ fiscal (2) Anularea ori desființarea totală sau parțială, cu titlu definitiv, potrivit legii, a actelor lo administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale principale atrage anularea, desființarea sau modificarea, totală sau parțială, atât a actelor administrative fiscale prin care ne s-au stabilit creanțe fiscale accesorii aferente creanțelor fiscale principale individualizate în oa actele administrative fiscale anulate, desființate ori modificate, cât și a actelor administrative fiscale subsecvente emise în baza actelor administrative fiscale anulate, desființate sau rs modificate, chiar dacă actele administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale pe accesorii sau actele administrative fiscale subsecvente au rămas definitive în sistemul căilor administrative de atac sau judiciare ori nu au fost contestate. În acest caz, organul fiscal emitent, din oficiu sau la cererea contribuabilului/plătitorului, emite un nou act administrativ ii fiscal, prin care desființează sau modifică în mod corespunzător actele administrative fiscale ar prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii sau actele administrative fiscale subsecvente. rm Efectele anulării actului Art. 51. — (1) Ori de câte ori se anulează un act administrativ fiscal, organul fiscal administrativ fiscal competent emite un alt act administrativ fiscal, dacă acest lucru este posibil în condițiile legii. fo (2) Emiterea unui alt act administrativ fiscal nu mai este posibilă în situații cum sunt: in a) s-a împlinit termenul de prescripție prevăzut de lege; b) viciile care au condus la anularea actului administrativ fiscal privesc fondul actului. Soluția fiscală individuală Art. 52. — (1) Soluția fiscală individuală anticipată este actul administrativ emis de organul iv anticipată și acordul de preț în fiscal central în vederea soluționării unei cereri a contribuabilului/plătitorului referitoare la us avans reglementarea unor situații fiscale de fapt viitoare. Situația fiscală de fapt viitoare se apreciază în funcție de data depunerii cererii. cl (2) Acordul de preț în avans este actul administrativ emis de organul fiscal central în ex vederea soluționării unei cereri a contribuabilului/plătitorului, referitoare la stabilirea condițiilor și modalităților în care urmează să fie determinate, pe parcursul unei perioade fixe, prețurile de transfer, în cazul tranzacțiilor efectuate cu persoane afiliate, astfel cum sunt definite în at Codul fiscal. Tranzacțiile viitoare care fac obiectul acordului de preț în avans se apreciază în in funcție de data depunerii cererii. Contribuabilul/plătitorul va putea solicita un acord de preț în avans și pentru determinarea rezultatului fiscal atribuibil unui sediu permanent. st (3) Anterior depunerii cererii de emitere a unei soluții fiscale individuale anticipate sau de emitere/modificare a unui acord de preț în avans, contribuabilul/plătitorul poate solicita în scris De organului fiscal competent o discuție preliminară în vederea stabilirii existenței stării de fapt viitoare pentru emiterea unei soluții fiscale, respectiv pentru încheierea unui acord sau, după caz, a condițiilor pentru modificarea acordului. (4) Cererea pentru emiterea soluției fiscale individuale anticipate sau a acordului de preț în avans trebuie să fie însoțită de documente relevante pentru emitere, precum și de dovada plății taxei de emitere. (5) Prin cerere contribuabilul/plătitorul propune conținutul soluției fiscale individuale anticipate sau al acordului de preț în avans, după caz. (6) În scopul soluționării cererii, organul fiscal competent poate solicita contribuabilului/plătitorului clarificări cu privire la cerere și/sau documentele depuse. (7) Înainte de emiterea soluției fiscale individuale anticipate sau acordului de preț în avans, după caz, organul fiscal competent prezintă contribuabilului/plătitorului proiectul actului administrativ în cauză, acordându-i acestuia posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere potrivit art. 9 alin. (1), cu excepția cazului în care contribuabilul/plătitorul renunță la acest drept și notifică acest fapt organului fiscal. (8) Contribuabilul/Plătitorul poate prezenta clarificările prevăzute la alin. (6) sau poate exprima punctul de vedere prevăzut la alin. (7) în termen de 60 de zile lucrătoare de la data solicitării clarificărilor necesare ori de la data comunicării proiectului soluției fiscale individuale anticipate sau acordului de preț în avans.

Pagina 16

16 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 547/23.VII.2015 (9) În soluționarea cererii contribuabilului/plătitorului se emite soluția fiscală individuală anticipată sau acordul de preț în avans. În situația în care contribuabilul/plătitorul nu este de acord cu soluția fiscală individuală anticipată sau cu acordul de preț în avans emis, acesta transmite, în termen de 30 zile de la comunicare, o notificare la organul fiscal emitent. Soluția fiscală individuală anticipată sau acordul de preț în avans pentru care contribuabilul/plătitorul a transmis o notificare nu produce niciun efect juridic. (10) Soluția fiscală individuală anticipată sau acordul de preț în avans se comunică contribuabilului/plătitorului căruia îi sunt destinate, precum și organului fiscal competent pentru administrarea creanțelor fiscale datorate de contribuabilul/plătitorul solicitant. (11) Soluția fiscală individuală anticipată și acordul de preț în avans sunt opozabile și obligatorii față de organul fiscal, numai dacă termenii și condițiile acestora au fost respectate ce de contribuabil/plătitor. (12) Termenul pentru soluționarea cererii de emitere a unui acord de preț în avans este de zi 12 luni în cazul unui acord unilateral, respectiv de 18 luni în cazul unui acord bilateral sau fi multilateral, după caz. Termenul pentru soluționarea cererii de emitere a soluției fiscale individuale anticipate este de până la 3 luni. Dispozițiile art. 77 sunt aplicabile în mod corespunzător. r lo (13) Contribuabilul/Plătitorul, titular al unui acord de preț în avans, are obligația de a depune anual, la organul fiscal emitent al acordului, un raport privind modul de realizare a ne termenilor și condițiilor acordului în anul de raportare. Raportul se depune până la termenul prevăzut de lege pentru depunerea situațiilor financiare anuale, respectiv a raportărilor oa contabile anuale. rs (14) În perioada de valabilitate, acordul de preț în avans poate fi modificat prin prelungirea valabilității, extindere sau, după caz, revizuire la solicitarea titularului acordului, prin depunerea pe unei cereri în acest sens. Prelungirea valabilității acordului de preț în avans poate avea loc atunci când contribuabilul/plătitorul solicită aceasta în situația existenței acelorași termeni și ii condiții. Extinderea poate avea loc în situația în care contribuabilul/plătitorul solicită includerea în acordul de preț în avans încheiat a altor tranzacții cu persoane afiliate. Revizuirea poate ar avea loc în situația în care intervin circumstanțe și elemente de fapt ce nu au fost previzionate rm sau au fost inexact previzionate la momentul emiterii acordului de preț în avans și care pot influența termenii și condițiile acordului. Cererea de modificare poate fi depusă cu cel puțin fo 30 de zile înainte de împlinirea termenului de valabilitate, sub sancțiunea decăderii. În cazul în care cererea de modificare se aprobă după împlinirea termenului de valabilitate a acordului in de preț în avans, aceasta produce efecte și pentru trecut, respectiv pentru perioada cuprinsă între momentul împlinirii termenului de valabilitate și data comunicării deciziei de aprobare a iv modificării. (15) Acordul de preț în avans poate fi emis unilateral, bilateral sau multilateral. Acordul de us preț în avans unilateral este emis de organul fiscal competent din România. Acordul de preț cl în avans bilateral sau multilateral este emis în comun de către organul fiscal competent din România și autoritățile fiscale competente din statele în a căror jurisdicție se află persoanele ex afiliate contribuabilului/plătitorului solicitant. Acordul de preț în avans bilateral/multilateral poate fi emis numai pentru tranzacții cu contribuabili/plătitori care provin din țări cu care at România are încheiate convenții pentru evitarea dublei impuneri. În acest caz, sunt aplicabile prevederile referitoare la „Procedura amiabilă” prevăzute în convențiile pentru evitarea dublei in impuneri. st (16) Emiterea unei soluții fiscale individuale anticipate se supune unei taxe de emitere după cum urmează De a) de 5.000 euro, la cursul comunicat de Banca Națională a României pentru ziua efectuării plății, pentru contribuabilii mari; b) de 3.000 euro, la cursul comunicat de Banca Națională a României pentru ziua efectuării plății, pentru celelalte categorii de contribuabili/plătitori. (17) Emiterea unui acord de preț în avans se supune unei taxe de emitere/modificare, după cum urmează: a) de 20.000 euro, la cursul comunicat de Banca Națională a României în ziua efectuării plății, pentru contribuabilii mari. În cazul modificării acordului taxa este de 15.000 euro, la cursul comunicat de Banca Națională a României în ziua efectuării plății; b) de 10.000 euro, la cursul comunicat de Banca Națională a României în ziua efectuării plății, pentru celelalte categorii de contribuabili/plătitori. În cazul în care valoarea consolidată a tranzacțiilor incluse în acord depășește echivalentul a 4.000.000 euro, la cursul comunicat de Banca Națională a României la data de 31 decembrie a anului fiscal pentru care se depune raportul privind modul de realizare a termenilor și condițiilor acordului, sau contribuabilul/plătitorul este încadrat în categoria „mari contribuabili” în perioada de valabilitate a acordului, taxa de emitere este cea prevăzută la lit. a). În cazul modificării acordului, taxa este de 6.000 euro, la cursul comunicat de Banca Națională a României în ziua efectuării plății. În cazul în care valoarea consolidată a tranzacțiilor incluse în acord depășește echivalentul a 4.000.000 euro, la cursul comunicat de Banca Națională a României la data de 31 decembrie a anului fiscal pentru care se depune raportul privind modul de realizare a

Pagina 17

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 547/23.VII.2015 17 termenilor și condițiilor acordului, sau contribuabilul/plătitorul este încadrat în categoria „mari contribuabili” în perioada de valabilitate a acordului, taxa de modificare este cea prevăzută la lit. a). (18) Eventualele diferențe de taxă datorate potrivit alin. (17) se achită la data depunerii raportului privind modul de realizare a termenilor și condițiilor acordului în care se constată depășirea plafonului sau încadrarea la categoria „mari contribuabili”. (19) Contribuabilul/Plătitorul solicitant are dreptul la restituirea taxei achitate în cazul în care organul fiscal competent respinge emiterea soluției fiscale individuale anticipate, respectiv emiterea/modificarea acordului de preț în avans. (20) Soluția fiscală individuală anticipată și acordul de preț în avans nu mai sunt valabile dacă prevederile legale de drept material fiscal în baza cărora a fost luată decizia se modifică. ce (21) Soluția fiscală individuală anticipată și acordul de preț în avans, precum și respingerea cererii de emitere a soluției fiscale individuale anticipate și acordului de preț în avans se zi aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F. fi (22) Prin ordin al președintelui A.N.A.F. se stabilește procedura privind emiterea soluției fiscale individuale anticipate sau a acordului de preț în avans, precum și conținutul cererii pentru emiterea soluției fiscale individuale anticipate sau a acordului de preț în avans și a r lo cererii de modificare, extindere sau revizuire a acordului de preț în avans. ne Îndreptarea erorilor Art. 53. — (1) Organul fiscal poate îndrepta oricând erorile materiale din cuprinsul actului materiale din actul administrativ fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului/plătitorului. oa administrativ fiscal (2) Prin erori materiale, în sensul prezentului articol, se înțelege orice greșeli de redactare, rs omisiuni sau mențiuni greșite din actele administrative fiscale, cu excepția acelora care atrag nulitatea actului administrativ fiscal, potrivit legii, sau care privesc fondul actului administrativ pe fiscal. (3) În cazul în care, după comunicarea actului administrativ fiscal, organul fiscal constată, ii din oficiu, că există erori materiale în cuprinsul său, acesta comunică contribuabilului/plătitorului un act de îndreptare a erorii materiale. ar (4) În situația în care îndreptarea erorii materiale este solicitată de contribuabil/plătitor, organul fiscal procedează astfel: rm a) dacă cererea de îndreptare a erorii materiale este întemeiată, emite și comunică fo contribuabilului/plătitorului actul de îndreptare a erorii materiale; b) dacă cererea de îndreptare a erorii materiale nu este întemeiată, respinge cererea printr-o in decizie ce se comunică contribuabilului/plătitorului. (5) Actul de îndreptare a erorii materiale și decizia de respingere a cererii de îndreptare a iv erorii materiale urmează regimul juridic al actului inițial și pot fi contestate în condițiile legii în care putea fi contestat actul inițial. us Prevederi aplicabile actelor de Art. 54. — Dispozițiile art. 46 alin. (6), art. 47, 48 și 53 se aplică în mod corespunzător și cl executare și altor acte emise de actelor de executare și altor acte emise de organele fiscale, cu excepția cazului în care prin organele fiscale lege se prevede altfel. ex CAPITOLUL V at Administrarea și aprecierea probelor in SECȚIUNEA 1 st Dispoziții generale De Mijloace de probă Art. 55. — (1) Constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea unei stări de fapt fiscale, inclusiv înregistrări audiovideo, date și informații aflate în orice mediu de stocare, precum și alte mijloace materiale de probă, care nu sunt interzise de lege. (2) Pentru determinarea stării de fapt fiscale, organul fiscal, în condițiile legii, administrează mijloace de probă, putând proceda la: a) solicitarea informațiilor, de orice fel, din partea contribuabilului/plătitorului și a altor persoane; b) solicitarea de expertize; c) folosirea înscrisurilor; d) efectuarea de constatări la fața locului; e) efectuarea, în condițiile legii, de controale curente, operative și inopinate sau controale tematice, după caz. (3) Probele administrate vor fi coroborate și apreciate ținându-se seama de forța lor doveditoare recunoscută de lege. Dreptul organului fiscal de a Art. 56. — (1) Organul fiscal poate solicita prezența contribuabilului/plătitorului la sediul său solicita prezența pentru a da informații și lămuriri necesare stabilirii situației sale fiscale reale. Odată cu această contribuabilului/plătitorului la solicitare, când este cazul, organul fiscal indică și documentele pe care contribuabilul/plătitorul sediul său este obligat să le prezinte.

Pagina 18

18 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 547/23.VII.2015 (2) Solicitarea se face în scris și cuprinde în mod obligatoriu: a) data, ora și locul la care contribuabilul/plătitorul este obligat să se prezinte; b) baza legală a solicitării; c) scopul solicitării; d) documentele pe care contribuabilul/plătitorul este obligat să le prezinte. (3) La stabilirea datei la care contribuabilul/plătitorul trebuie să se prezinte la sediul organului fiscal, acesta va avea în vedere un termen rezonabil, care să dea posibilitatea contribuabilului/plătitorului să își îndeplinească obligația. (4) Contribuabilul/Plătitorul poate solicita amânarea datei stabilite de către organul fiscal potrivit prezentului articol, pentru motive justificate. ce Comunicarea informațiilor între Art. 57. — (1) Dacă într-o procedură de administrare se constată fapte care prezintă organele fiscale importanță pentru alte raporturi juridice fiscale, organele fiscale își vor comunica reciproc zi informațiile deținute. (2) Neîndeplinirea cu celeritate sau obstrucționarea schimbului de informații reprezintă fi abatere disciplinară, iar conducătorul organului fiscal are obligația să ia măsuri de sancționare a persoanelor vinovate și de furnizare a informațiilor solicitate. r lo SECȚIUNEA a 2-a ne Informații și expertize oa Obligația de a furniza informații Art. 58. — (1) Contribuabilul/Plătitorul sau altă persoană împuternicită de acesta are obligația de a furniza organului fiscal informațiile necesare pentru determinarea stării de fapt rs fiscale. În același scop, organul fiscal are dreptul să solicite informații și altor persoane cu pe care contribuabilul/plătitorul are sau a avut raporturi economice sau juridice, iar acestea au obligația de a furniza informațiile solicitate. Informațiile furnizate de alte persoane se iau în considerare numai în măsura în care sunt confirmate și de alte mijloace de probă. ii (2) Cererea de furnizare a informațiilor se formulează în scris. În cerere organul fiscal ar trebuie să specifice natura informațiilor solicitate pentru determinarea stării de fapt fiscale și documentele care susțin informațiile furnizate. rm (3) Declarația persoanelor obligate potrivit alin. (1) să furnizeze informații va fi, după caz, fo prezentată sau consemnată în scris. (4) În situația în care persoana obligată să furnizeze informația în scris este, din motive in independente de voința sa, în imposibilitate de a scrie, organul fiscal întocmește un proces- verbal. Furnizarea periodică de Art. 59. — (1) Contribuabilul/Plătitorul este obligat să furnizeze periodic organului fiscal iv informații central informații referitoare la activitatea desfășurată. us (2) Furnizarea informațiilor prevăzute la alin. (1) se face prin completarea unei declarații pe propria răspundere. cl (3) Natura informațiilor, periodicitatea, precum și modelul declarațiilor se aprobă prin ordin ex al președintelui A.N.A.F. Obligații declarative cu privire la Art. 60. — (1) Plătitorii de venituri de natura celor prevăzute la art. 291 alin. (1) lit. a)—d) at rezidenții altor state membre ale au obligația să depună la organul fiscal central o declarație privind veniturile plătite fiecărui Uniunii Europene beneficiar care este rezident al altor state membre ale Uniunii Europene, până în ultima zi a in lunii februarie a anului curent, pentru anul expirat. st (2) Contribuabilii rezidenți ai altor state membre ale Uniunii Europene care obțin venituri din proprietăți imobiliare situate în România au obligația să depună la organul fiscal central o De declarație privind veniturile realizate până în data de 25 mai a anului curent, pentru anul expirat. (3) Modelul și conținutul declarațiilor prevăzute la alin. (1) și (2) se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F. (4) În scopul realizării schimbului automat obligatoriu de informații prevăzut la art. 291, organul fiscal local are obligația de a transmite organului fiscal central informații cu privire la bunurile imobile deținute în proprietate de rezidenți ai altor state membre ale Uniunii Europene pe teritoriul respectivei unități administrativ-teritoriale. Transmiterea și conținutul informațiilor, precum și termenele și procedura de realizare a acestora se aprobă prin ordin comun al ministrului finanțelor publice și al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice. Organul fiscal local transmite organului fiscal central, la cererea acestuia, și alte informații cu relevanță fiscală disponibile, în format electronic.

Textul este prea lung pentru a fi afișat integral. Deschide fișierul pentru restul paginilor.