Document
Studiu istoric Ceanu Mare (2)
Fișierul original pe site-ul primăriei
PDF · 344 KB · modificat pe site: 15.06.2023
Pagina sursă
Cum citez acest document
Document, „Studiu istoric Ceanu Mare (2)”, Comuna Ceanu Mare, jud. Cluj. Sursa: http://www.ceanu-mare.ro/wp-content/uploads/2023/06/FXwCXI1xc7dM9zTkvTfa9280FwLLzRfFPplv58FV.pdf (arhivat pe acte-primarii.ro: https://acte-primarii.ro/cluj/ceanu-mare/173455-studiu-istoric-ceanu-mare-2, 18.11.2026)
Semnalează o problemă (text greșit, date personale, document scos de primărie)
Pagina 1
VANDALAY IND
400610 Cluj-Napoca, str.
Năsăud 16/9
tel. 0742097492
fax 0264271708
[email protected]
STUDIU ISTORIC
com. Ceanu Mare
Cluj-Napoca
2010
Pagina 2
Introducere
Teritoriul din jurul Turzii și, implicit teritoriul comunei Ceanu Mare, trebuie să fi
fost locuit încă din paleoliticul mijlociu (120000-80000 a.Chr.). Este un areal de
pseudo silvo-stepă în zona salină a Câmpiei Turzii, la aproximativ 10 km de
confluența văii Largi cu valea Arieșului.
Epoca nouă a pietrei oferă primele descoperiri arheologice pe raza comunei,
din păcate fără să fie identificate așezări clare, doar descoperiri sporadice. Locuirea
continuă în zonă și în epoca bronzului, când, așezările sunt semnalate pe locuri mai
înalte decât anterior. De această dată, avem de-a face cu cel puțin o așezare,
cercetată exhaustiv în anii precedenți, cu rezultate semnificative pentru studiul epocii
bronzului.
Cele mai multe descoperiri arheologice le cunoaștem din epoca romană. Zona
făcea parte probabil din teritoriul Potaissei, fiind un spațiu tipic de dezvoltare rurală
romană. Acest fapt este atestat de existența așezărilor și a vilelor rurale romane,
descoperite în arealul comunei. În acest context au mai fost descoperite și
monumente sculpturale și monede. Și în antichitate zona trebuie să fi fost, ca și
astăzi, propice agriculturii și creșterii animalelor.
Sursa primară, uneori singura, pe care ne-am putut baza reconstituind punctele și
siturile arheologice din com. Ceanu Mare a fost Repertoriul Arheologic al județului
Cluj. Identificarea punctelor arheologice semnalate în Repertoriul arheologic a fost
extrem de dificilă, deoarece de cele mai multe ori descrierea din text nu corespunde
cu realitățile din teren și nici cu punctele care sunt marcate pe hartă. Am respectat
numeroatarea din repertoriu doar la Boian, primul sat descris, urmând apoi
numerotarea în continuare, adăugând noi zone de interes acolo unde am descoperit
fragmente ceramice în urma perieghezei. Am păstrat de asemenea descrierile din
repertoriu, chiar dacă uneori localizările sunt imprecise, acestea fiind clarificate de
această dată cu coordonate ST 70, citate în text și în anexe (caiet de teren). Toate
punctele au fost determinate pe teren, în urma unei periegheze, cu câteva excepții
amintite în text. Au fost trecute codurile RAN (Repertoriul Arheologic Național) și
codurile LMI (Lista Monumentelor Istorice), acolo unde acestea se cunosc. Pentru
restul siturilor este necesară înscrierea lor în RAN și LMI.
1
Pagina 3
Principalul beneficiar va fi comuna Ceanu Mare cu satele aferente pentru o
protejare coerentă a patrimoniului istoric, dar și specialiștii din domeniu care cu
ajutorul acestor date topografice vor reuși să se orienteze în teren. Unele puncte sunt
cunoscute cu date de localizare neclare, altele descrise doar de autori maghiari în
publicații de la sfârșitul sec. XIX-începutul sec. XX.
Cercetăriile arheologice de teren se confundă cu o muncă etnografică, denumirile
mai vechi ale locurilor în care au fost semnalate descoperiri arheologice fiind extrem
de dificil de aflat. De cele mai multe ori acest lucru a fost imposibil.
Nu se știe precis data de întemeiere a satelor aferente comunei Ceanu Mare.
Boian, satul cu cele mai multe descoperiri arheologice, se numea inițial Beiul de
Câmpie sau Mező-Bő1. Istoria orală înregistrează existența unei biserici “de lut” încă
din sec. al XVI-lea pe locul actualei grădinițe în fosta școală confesională. Înainte de
anul 1700 a fost adusă o altă biserică din Juc sau Cojocna, demolată în 1967. Primul
recensământ a fost făcute de austrieci în 1760-1762, constatând existența a 40 de
familii de ortodocși și a unei familii unite. Paradoxal, existau trei preoți ai bisercii unite
și nici unul ortodox, deși biserică exista. După 1967 biserica din Viișoara donează
parohiei Boian vechea biserică de lemn cu cele două clopote, pe structura căreia a
fost ridicată actuala biserică în 1972. Fără să se știe când mai mulți ortodocși au fost
convertiți la Uniație, probabil în timpul episcopului Petru Pavel Aron, când parohia a
primit pământ. În timpul ocupației maghiare în sat au fost aduși mai mulți maghiari.
Satul Iacobeni, cunoscut și ca Sîniacob, Sîniacobul de Câmpie sau MezőSzent-Jakab, apare pentru prima dată atestat în documentele din anul 1341 sub
denumirea de Zenth Jacaptelke, ca moșie a nobililor din Frata2. Apare din nou amintit
în 1348 într-un document privind hotărnicia moșiei Frata făcută de Conventul de la
Cluj-Mănăștur, la ordinul lui Petru, voievodul Transilvaniei. În 1448, 1470 și 1472 sunt
menționați câțiva cnezi din Iacobeni, iar în sec. XV-XVI, satul era moșia unor familii
nobiliare. Avea o populație redusă până la sfârșitul sec. al XVIII-lea, fiind amintite de
1
Informațiile se regăsesc în scurta istorie a bisericii din sat păstrate de preotul din parohie căruia îi
mulțumim pe această cale.
2
Vezi V. Pintea, Cu privire la așezarea feudală de la Sopor-Iacobeni, ActaMN IV, 540, 1967.
2
Pagina 4
I. Micu-Klein, în 1733, 24 de familii românești și un preot. În 1780 satul avea cu
siguranță o biserică românească de lemn. La recensământul maghiar din 1900 satul
avea un total de 652 de locuitori din care 6193. Înainte de cel de-al doilea război
mondial populația era de 964 de locuitori din care 864 români, 26 de unguri, 2 evrei
și 72 de țigani4.
Observăm, deci, că populația era majoritar românească, așa cum a rămas
până azi.
BOIAN
1. Se descrie în Repertoriul Arheologic a jud. Cluj, în apropierea km 11, pe
drumul local, existența unor urme de ziduri, cărămizi, țigle, ulcioare și
fragmente de vase romane, mărgele de piatră și pastă de sticlă5. Descrierea
este nesigură, probabil că singurul care a identificat precis locația a fost I.
Téglás. Nu știm ce înseamnă km 11, în funcție de ce localități. Orientându-ne
după bornele km actuale constatăm că km 11 ar corespunde din direcția Frata
în dreptul unui promontoriu, așa cum descrisese I. Téglás și cum este
prezentat și pe harta din Repertoriul Arheologic al jud. Cluj6 (pc. 6). Numai că
aici am identificat doar fragmente ceramice preistorice. Continuând
periegheza de-a lungul drumului dinspre Ceanu Mare înspre Boian am
identificat în final ceea ce pare a fi așezarea romană, pe o altă terasă a Văii
Largi (în apropiere de “Valea Scroafa”) (GPS 1 - coordonate 421878.577 /
572168.74 / 338,606 m). Situl arheologic este descris pentru prima dată de
către I. Téglás la începutul sec. al XX-lea7. Astfel, susținea că de la Bolduț
înspre Ceanu, pe un promontoriu denumit Egőfő, era un loc denumit Téglásfar
datorită faptului că localnicii au descoperit aici multă țiglă, ceramică și material
3
Dicționarul numirilor de localități cu poporațiune română din Ungaria, Sibiu, 1909, 194.
4
S. Manoilă, Recensământul general al populației României, 1930, vol. II, 484.
5
Apar inventariate la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei cu nr. de inv. I 6383, vezi RA, p. 60.
Situl apare înregistrat în LMI 126, cod CJ-I-s-B-06971.
6
RA, fig. 26. Acum nu mai identificăm pe teren borna cu km 11, care fusese vizibilă la începutul sec.
XX, cf. I. Téglás, AÉ, XXIX, 1909, p.438.
7
I. Téglás, AÉ, XXIX, 1909, p.438.
3
Pagina 5
de construcție8. Am descoperit și noi pe teren material ceramic destul de
numeros, prezentat în fig. 11-13. Situl este înregistrat cu cod RAN 56871.02,
și LMI CJ-I-s-B-06971.
Tot în dreapta Văii Largi, identificată în publicațiile mai vechi cu Horgasalja, în
porțiunea denumită Mezőböö și Mezönagycsán au fost identificate resturi de
schelete umane, în zona în care în părăul Rétpataka se varsă un izvor.
Rétpataka este denumit aici părăul Horgasalja. Scheletele au fost descoperite
în 1893-1894 cu ocazia construirii unui drum de-a lungul unui deal. A fost
ulterior descoperită în periegheză ceramică romană9. Zona trebuie să fie în
apropiere de prima, poate la 300 de m nord, acolo unde un drum începe să
ocolească dealul “Scroafa”. Este probabil chiar “Drumul Turcilor” descris și la
pc. 4.
ROMÂNIA
M I N I S T E R U L C U L T U R I I
Ș I C U L T E L O R
DIRECTIA MONUMENTE ISTORICE SI MUZEE
Sos. Kiseleff, nr. 30 Tel./ Fax:+ 402 1 222.82.39
713411 București Tel. +40 21 224.44.21
FS-RAN 1
8
Menționa că un anume Péter István, din Egerbegy, a dus de aici căruțe întregi de material de
construcție, I. Téglás, AÉ, XXIX, 1909, p.438.
9
I. Téglás, AÉ, XXIX, 1909, p.438.
4
Pagina 6
I. FIȘĂ SIT ARHEOLOGIC
1. Denumirea sitului arheologic: Boian
2. Denumirea sectorului arheologic:
3. Codul RAN al sitului arheologic : 56871.02
4. Județ: Cluj
5. Localitatea (oraș / sat, etc.): Boian
6. Comuna: Ceanu Mare
7. Punct: “ Téglásfar”, “Vénhegy”
8. Adresa: în dreapta drumului Ceanu Mare – Câmpia Turzii (DJ 150)
9. Reper: Terenul de amplasament se află pe un promontoriu la c. 590 de m
nord față de intersecția cu drumul care duce la satul Boian și 220 m nord-
vest față de DJ150.
10. Latitudine: 46.64283
11. Longitudine: 23.97756
12. Coordonate ST 70: coordonate 421878.577 / 572168.74 / 338,606 m.
13. Repere geografice: Zona indicată se află în zona Valea Largă-Valea Scroafa.
14. Repere hidrografice: Valea Largă-Valea Scroafa.
15. Data primei cercetări a sitului: -
16. Încadrare cronologică: epoca romană – sec. II-III p. Chr.
17. Referințe bibliografice: I. Téglás, AÉ, XXIX, 1909, p.438; Repertoriul Arheologic
al jud. Cluj, p. 60;
2. În curtea bisericii din sat se mai păstrează o stelă funerară (GPS 2 -
coordonate 422994.56 / 571055.055 / 359.383 m), accesibilă publicului,
situată în curtea bisericii, pe aleea care duce înspre intrarea principală. Stela
funerară a fost descoperită acum aproximativ 15 ani în cimitirul învecinat, la
aproximativ 95-100 de m sud-est de locul în care este depozitată piesa, în
locul marcat pe ridicarea topografică cu un pătrat de culoare roșie. După
mărturiile groparilor conurile din partea superioară a piesei erau vizibile la
suprafață. De altfel, în aceeași zonă se mai disting urmele a trei pietre, poate
5
Pagina 7
similare cu piesa noastră. Cu toate acestea, nu au mai fost descoperite alte
materiale arheologice, deși se sapă morminte în zonă și în prezent. Nu este
vizibilă la suprafață nici o altă urmă arheologică. Nu este exclus ca piatra să fi
fost adusă din așezarea romană descrisă mai sus la pc. 1.
Piesa este din piatră de calcar și se păstrează doar fragmentar. Se
înscrie în tipul stelelor arhitectonice figurate, numeroase în Dacia și descrise
pe larg de L. Țeposu Marinescu10. În partea superioară are trei proeminențe,
cea din mijloc constituindu-se într-un triunghi decorat cu o rozetă. Partea
centrală cuprinde un medalion în care sunt încadrate trei busturi togate ale
decedaților. În partea inferioară, într-un dreptunghi este încadrată inscripția din
care se poate distinge D(is) M(anibus).
Propunem supravegherea zonei și atenționarea responsabililor (preotul
paroh în special) și a groparilor să acorde atenție fiecărei piese care ar ieși la
iveală odata cu săparea mormintelor.
ROMÂNIA
M I N I S T E R U L C U L T U R I I
Ș I C U L T E L O R
DIRECTIA MONUMENTE ISTORICE SI MUZEE
Sos. Kiseleff, nr. 30 Tel./ Fax:+ 402 1 222.82.39
713411 București Tel. +40 21 224.44.21
FS-RAN 1
10
L. Țeposu‐Marinescu, Funerary Monuments in Dacia Superior and Dacia Porolissensis, BAR IS 128, 1982, p.
118 sqq.
6
Pagina 8
I. FIȘĂ SIT ARHEOLOGIC
1. Denumirea sitului arheologic: Boian
2. Denumirea sectorului arheologic:
3. Codul RAN al sitului arheologic :
4. Județ: Cluj
5. Localitatea (oraș / sat, etc.): Boian
6. Comuna: Ceanu Mare
7. Punct: Biserica-cimitir
8. Adresa: Biserica-cimitir
9. Reper: Piesa se află în curtea bisericii din sat
10. Latitudine: 46.63502
11. Longitudine: 23.99219
12. Coordonate ST 70: 422994.56 / 571055.055 / 359.383 m.
13. Repere geografice: Biserica ortodoxă
14. Repere hidrografice: la nord-vest de cimitirul satului, aproape de vatra
satului Boian
15. Data primei cercetări a sitului: -
16. Încadrare cronologică: epoca romană – sec. II-III p. Chr.
17. Referințe bibliografice: Repertoriul Arheologic al jud. Cluj, p. 60;
3. În intravilanul satului a fost descoperit un nucleu de obsidian, aparținând
epocii neolitice11. Precizările topografice sunt imposibile, dar descoperirea
este înregistrată ca sit arheologic cu cod RAN 56871.01, fără a fi însă înscrisă
în lista monumentelor.
4. La vest de sat, pe dealul denumit „Vârful cu Vânat” este semnalat un șanț
artificial denumit “Drumul Turcilor”. Nici un localnic nu-și mai aduce aminte de
aceste toponime. Așadar localizarea șanțului a fost aproape imposibilă. Cea
mai posibilă localizare este pe dealul “Scroafa” unde sunt vizibile pe teren mai
multe șanțuri, iar în apropiere un drum care duce înspre Valea lui Cati. Nu am
identificat nimic pe teren. Dealul are o altitudine maximă de 450 m, cu o
11
A. Buday, Erd. Múz. Évk., 1906, p.64.
7
Pagina 9
latitudine (N) și longitudine (E) de 46.64987 / 23.96177 (GPS 4). Platoul se
află la o distanță de aproximativ 510 m vest-nord-vest de așezarea romană
descrisă la punctul nr. 1.
5. Un alt toponim pe care nu l-am identificat cu exactitate este cel înregistrat în
Repertoriul Arheologic al jud. Cluj la pc. 512, corespunzător localității Boian, ca
fiind “Cetatea de Pază”. Aici este semnalată “o împrejmuire de 180 de
picioare, un val de pământ înalt de 5-6 brațe, iar în mijloc o adâncitură de 4
brațe, lată de 5 brațe”. Au fost realizate sondaje, dar nu a fost descoperit
nimic13. Cea mai probabilă localizare pentru aceste denivelări o identificăm pe
platoul de la vest de “dealul Comorii”, la sud de cimitirul satului și la o distanță
de c. 370 m de pc. 2, undeva la granița dintre comuna Ceanu Mare și Triteni
(latitudine / longitudine 46.62695 / 23.99842, altitudine 475 m) (GPS 5).
6. După cum am amintit, în timpul perieghezelor pentru identificarea sitului
descris la nr. 1 am descoperit pe un promontoriu situat la sud de intrarea în
Ceanu Mare dinspre Boian câteva fragmente ceramice presitorice, probabil
aparținând epocii bronzului (GPS 6). În Repertoriul Arheologic al jud. Cluj la
Fig 26 este semnalat eronat în această zonă punctul cu nr. 1.
Bolduț
7. În Repertoriul Arheologic al jud. Cluj se semnalează în hotarul satului, pe
malul drept al “văii Horgoș”, cărămizi, olane și cioburi romane, morminte cu
vase, o monedă de la Antoninus Pius, un fragment de relief al cavalerului trac
și capul unei statui cu reprezentarea lui Mithras sau a unui dadofor14.
Hidronimul Horgoș nu se mai păstrează, dar probabil că este vorba de valea
care străbate satul Bolduț dinspre nord-vest înspre sud-est, denumită azi de
localnici părăul Buturii. Singurul care pomenea părăul Horgasalja fusese I.
Téglás în 1909, susținând că așezarea romană se află la nord de sat pe malul
drept al părăului. În acest loc au fost descoperite numeroase țigle, denumite
“țigle păgâne”, toate fără ștampile, și material de construcție bogat folosit la
12
RA, p. 60.
13
B. Orbán, Székelyföld, 4, 1870, 66; J. Könyöki, G. Nagy, Középkori várak, 287; RA, p. 60.
14
Ultima piesă se păstrează la Muzeul din Turda cu nr. de inv. 2793, RA, p. 62.
8
Pagina 10
construirea caselor din sat15. Identificarea sitului a fost foarte dificilă.
Localizarea probabilă părea să fie pe platoul de la nord-vest de sat, pe malul
drept al părăului amintit, dar nu am identificat urme arheologice în arătură
(GPS 7 – coordonate ST70 418456.923 / 570396.827 / 366.658 m). De la
săteni, în special de la dl. Lăurean Vălean (casa nr. 104), am aflat că în
gradinile de vis-à-vis de școală, în apropiere de părăul Buturii, au fost
descoperite materiale ce păreau să indice așezarea romană (GPS 7’ –
latitudine / longitudine 46.62745 / 23.94078 la o altitudine de 339 m). Situl este
înregistrat cu cod RAN 56880.01 și cod LMI CJ-I-s-B-06974. Pe de altă parte
în harta austriacă Horgasalja p. pare să fie identică cu Valea Largă (fig. 1),
prin urmare este posibil ca așezarea romană să fie mult mai aproape de vatra
satului, fără să o putem identifica în acest moment. Oricum, toate excavațiile
din zonă vor trebui supravegheate (GPS 7’’ – latitudine / longitudine 46.62432
/ 23.95386 / 317 m; ST 70 – 419926.655 / 569813.105 / 319.563).
ROMÂNIA
M I N I S T E R U L C U L T U R I I
Ș I C U L T E L O R
DIRECTIA MONUMENTE ISTORICE SI MUZEE
Sos. Kiseleff, nr. 30 Tel./ Fax:+ 402 1 222.82.39
713411 București Tel. +40 21 224.44.21
FS-RAN 1
15
Tot I. Téglás descrie în detaliu și relieful reprezentându-l pe cavalerul trac, de care auzise de la
învățătorul din sat, I. Téglás, AÉ, XXIX, 1909, p.438.
9
Pagina 11
I. FIȘĂ SIT ARHEOLOGIC
1. Denumirea sitului arheologic: Bolduț
2. Denumirea sectorului arheologic:
3. Codul RAN al sitului arheologic : 56880.01
4. Județ: Cluj
5. Localitatea (oraș / sat, etc.): Bolduț
6. Comuna: Ceanu Mare
7. Punct: Terenul de sport - în dreapta Văii Largi
8. Adresa: în dreapta drumului Ceanu Mare – Câmpia Turzii (DJ 150) și a Văii
Largi.
9. Reper: Terenul de amplasament se află la c. 150 de m nord față de DJ150.
10. Latitudine: 46.62432
11. Longitudine: 23.95386
12. Coordonate ST 70: coordonate 419970.3 / 55698752 / 317 m.
13. Repere geografice: Zona indicată se află în zona Valea Largă, în dreapta
acesteia.
14. Repere hidrografice: Valea Largă.
15. Data primei cercetări a sitului: -
16. Încadrare cronologică: epoca romană – sec. II-III p. Chr.
17. Referințe bibliografice: I. Téglás, AÉ, XXIX, 1909, p.438; Repertoriul Arheologic
al jud. Cluj, p. 62-3;
8. Fragmente ceramice, dar de factură preistorică (neolitic-epoca bronzului), au
fost descoperite în curtea din spate a școlii, care se întinde până la biserica
din apropiere (GPS 8 – coordonate ST70 418996.577 / 570594.87 / 345.781
m).
9. De asemenea în raza satului Bolduț, la granița cu comuna Tritenii de Sus, în
zona “La Râpă” sau “Capu Satului”, a fost descoperită un sit databil în epoca
bronzului (cultura Noua). Situl a fost identficat în urma unei periegheze
arheologice în 1998 pe malul stâng a Văii Largi într-o vale mică străbătută de
șapte izvoare, patru cu o salinitate ridicată, fiind o zonă foarte bună pentru
10
Pagina 12
pășunat. Situl se află la limita estică a masivului de sare Turda și în
vecinătatea unui zăcământ de tuf vulcanic poros. Au fost făcute cercetări
arheologice sistematice în anul 2006, ca urmare a unei săpături preventive
realizate cu ocazia construirii fabricii de cărămizi Wienerberger16.
Amplasamentul așezării (GPS 9 – ST70 - 420021.586 / 568593.163 / 330.042
m) devine locul de unde se extrage lut necesar fabricării cărămizilor, așadar
situl este acum distrus.
Situl este special prin descoperirea aici a 12 cenușare și a unor vetre,
cuptoare și gropi rituale. Cenușarele sunt aglomerări de mari dimensiuni de
cenușă caracteristice în aria culturii Coslogeni din estul Carpaților17.
ROMÂNIA
M I N I S T E R U L C U L T U R I I
Ș I C U L T E L O R
DIRECTIA MONUMENTE ISTORICE SI MUZEE
Sos. Kiseleff, nr. 30 Tel./ Fax:+ 402 1 222.82.39
713411 București Tel. +40 21 224.44.21
FS-RAN 1
I. FIȘĂ SIT ARHEOLOGIC
1. Denumirea sitului arheologic: Bolduț
2. Denumirea sectorului arheologic:
16
Săpăturile preventive au fost realizate de M. Wittenberger. Îi mulțumim pentru informații.
17
Funcționalitatea acestora constituie încă un semn de intrebare.
11
Pagina 13
3. Codul RAN al sitului arheologic : -
4. Județ: Cluj
5. Localitatea (oraș / sat, etc.): Bolduț
6. Comuna: Ceanu Mare
7. Punct: “La Râpă”, “Capu Satului”
8. Adresa: în stânga drumului Ceanu Mare – Câmpia Turzii (DJ 150) și a Văii
Largi.
9. Reper: Terenul de amplasament se află la c. 300 de m est față de DJ150 și
500 de m sud față de intrarea dinspre sud în Bolduț.
10. Latitudine: 46.60965
11. Longitudine: 23.95175
12. Coordonate ST 70: coordonate 420021.586 / 568593.163 / 330.042 m.
13. Repere geografice: Zona indicată se află în stânga Văii Largi într-o zonă de
pășune cu 7 izvoare.
14. Repere hidrografice: Valea Largă – 7 izvoare.
15. Data primei cercetări a sitului: -
16. Încadrare cronologică: epoca bronzului – cultura Noua.
17. Referințe bibliografice: M. Wittenberger, Un sit deosebit aparținând culturii
Noua, Bolduț, jud Cluj (sub tipar).
Iacobeni
10. La circa 2 km vest de satul Iacobeni, pe partea de est a dealului “Cuntenit”
sau “Hodaie”18 au fost descoperite mai multe morminte de incinerație cu urne
databile în epoca romană. Din cele patru urne descoperite inițial una se
păstrează la Muzeul din Turda. Avea în inventar un inel de bronz. În
Repertoriul Arheologic se face probabil o confuzie, susținându-se că D.
Protase realizase un sondaj arheologic, dar nu au mai fost identificate
morminte. Mai departe că necropola pare să fie similara, ca tip, celei de la
Soporu de Câmpie aflată la circa 2,5 km în linie dreaptă. Din nou localizarea
18
Cf. D. Protase, I. Țigăra, Săpăturile de la Soporu de Câmpie, Materiale V, 1959, p. 425; D. Protase,
Șantierul arheologic Soporul de Câmpie, Materiale VII, 1961, p. 423; D. Protase, Șantierul arheologic
Soporul de Câmpie, Materiale VIII, 1962, 527; Descrierile din Repertoriul arhelogic al jud. Cluj nu
corespund situl fiind identificat în zona denumită “La Vie” sau ”Sărătură”pe coasta sudică a dealului
Vizuinilor sau Sărăturilor (punct marcat cu 10’-11), vezi RA, p. 235.
12
Pagina 14
sitului în Repertoriul Arheologic nu este sigură19, mai ales că în aceea zonă nu
se vede nimic pe teren (GPS 10’-11 – latitudine / longitudine 46.65929 /
24.02138 / 340 m). Mai probabil este să fi fost într-adevăr în dreapta drumului
care duce înspre Câmpia Turzii dinspre Sopor, așa cum o descrisese și
autorul săpăturilor arheologice20. Tot aici, își amintesc localnicii, au fost
descoperite urnele funerare, iar din planul redat de V. Pintea identificăm
aceeași zonă21 (GPS 10’-11 – coordonate ST70 423290.182 / 575635.993 /
354.739 m). Distanța dintre puncte este de aproape 3 km. Din fericire nici una
din cele două locații nu se află în zone de construcții. Va fi necesară
supraveghere periodică, sub forma perieghezelor de teren, a lucrărilor
agricole. Situl este înregistrat cu cod RAN 56933.01, și înscris în LMI cu
codificarea CJ-I-s-A-07074. De fapt, situl îl reprezintă necropola romană
identificată la Soporul de Câmpie, chiar dacă se află în zona satului Iacobeni,
dar folosit ca pășune a Soporului. Se află lângă așa-numita “Moara lui
Gogoman”, unde sunt câteva case ce aparțin de Iacobeni, lângă podul de
beton al șoselei care duce înspre Câmpia Turzii, limita de est a necropolei
fiind șoseaua județeană. Au fost cercetate peste 150 de morminte în mai
multe campanii de săpătură arheologică coordonate de D. Protase. Majoritate
mormintelor sunt de incinerație, cu ardere la rug, cu câteva excepții de
înhumări. Urnele cu resturile cinerare sunt depuse în gropi de formă cilindrică,
cu diametrul cuprins între 0,85-1,05 m. Unele gropi aveau pereții și partea
inferioară căptușită cu lut. Unele morminte nu sunt cu urnă, dar gropile în care
se depun resturile sunt similare celorlalte22.
Inventarul este destul de bogat constând din ceramică, obiecte de
podoabă (fibule, mărgele, inele, brățări etc.) sau monede23. Monedele
descoperite se datează în a doua jumătate a sec. II. Ceramica este fără
îndoială de factură romană, dar mai sunt piese lucrate cu mâna, printre care
cești dacice ornamentate cu brâu alveolar, care pot fi considerate de factură
19
RA, p. 235, fig. 124.
20
Tot aici pare să meționeze și V. Pintea așezarea medievală, vezi V. Pintea, Cu privire la așezarea
feudală de la Sopor-Iacobeni, ActaMN IV, 1967, 525.
21
V. Pintea, Cu privire la așezarea feudală de la Sopor-Iacobeni, ActaMN IV, 1967, fig. 1.
22
Doar unul din morminte avea o casetă de piatră, D. Protase, I. Țigăra, Săpăturile de la Soporu de
Câmpie, Materiale V, 1959, p. 425.
23
Prezentat în rapoartele de săpătură amintite la n. 14.
13
Pagina 15
locală. Populația este formată din autohtoni și coloniști, fiind, fără îndoială, una
romanizată.
Au fost identificate și câteva bordeie24, dar care aparțin așezări
prefeudale care suprapune parțial necropola25.
ROMÂNIA
M I N I S T E R U L C U L T U R I I
Ș I C U L T E L O R
DIRECTIA MONUMENTE ISTORICE SI MUZEE
Sos. Kiseleff, nr. 30 Tel./ Fax:+ 402 1 222.82.39
713411 București Tel. +40 21 224.44.21
FS-RAN 1
I. FIȘĂ SIT ARHEOLOGIC
1. Denumirea sitului arheologic: Iacobeni
2. Denumirea sectorului arheologic:
3. Codul RAN al sitului arheologic : 56933.01
4. Județ: Cluj
5. Localitatea (oraș / sat, etc.): Iacobeni
6. Comuna: Ceanu Mare
7. Punct: “Moara lui Gogoman”
24
D. Protase, I. Țigăra, Săpăturile de la Soporu de Câmpie, Materiale V, 1959, p. 430-31.
25
Vezi D. Protase, Șantierul arheologic Soporul de Câmpie, Materiale VII, 1961, p. 430; V. Pintea, Cu
privire la așezarea feudală de la Sopor-Iacobeni, ActaMN IV, 1967.
14
Pagina 16
8. Adresa: în dreapta drumului Ceanu Mare – Câmpia Turzii (DJ 150) și a Văii
Largi.
9. Reper: Terenul de amplasament este adiacent drumului DJ150.
10. Latitudine: 46.67794
11. Longitudine: 23.99570
12. Coordonate ST 70: coordonate 423290.182/ 575635.993/ 354.739 m.
13. Repere geografice: Zona indicată se află la est de Dealul Cuntenit sau
Hodaie, în zona Valea Largă, în dreapta acesteia.
14. Repere hidrografice: Valea Largă.
15. Data primei cercetări a sitului: 1959.
16. Încadrare cronologică: epoca romană – sec. II-III p. Chr; prefeudală-feudală
– sec. V-VI, sec. XIII-XV.
17. Referințe bibliografice: Repertoriul Arheologic al jud. Cluj, p. 235-6; D. Protase,
I. Țigăra, Săpăturile de la Soporu de Câmpie, Materiale V, 1959; D. Protase,
Șantierul arheologic Soporul de Câmpie, Materiale VII, 1961; D. Protase,
Șantierul arheologic Soporul de Câmpie, Materiale VIII, 1962; V. Pintea, Cu
privire la așezarea feudală de la Sopor-Iacobeni, ActaMN IV, 1967.
11. La “Cuntenitul de sus” sau ”Hodaie”, au fost descoperite materiale
arheologice ce indică localizarea aici a așezării medievale de la Iacobeni. De
fapt, așezarea medievală suprapune parțial cimitirul roman, fiind descoperită
atunci când au fost făcute cercetările arheologice de la cimitirul roman26.
Autorul amintește existența aici a două așezări, una prefeudală (sec. V-VI p.
Chr.) și una feudală (sec. XII-XV p.Chr.), materialul arheologic identificat fiind
descris în detaliu27. Aici ar fi fost vechea vatră a satului, fără să știm motivul
pentru care a fost mutată. Situl este înregistrat cu cod RAN 56933.02, și
înscris în LMI cu codificarea CJ-I-s-A-07075.
26
Cf. V. Pintea, Cu privire la așezarea feudală de la Sopor-Iacobeni, ActaMN IV, 1967, 525.
27
V. Pintea, Cu privire la așezarea feudală de la Sopor-Iacobeni, ActaMN IV, 1967, passim.
15
Pagina 17
Propuneri
Ca urmare a evaluării de teren desfășurate în comuna Ceanu Mare, am
constatat existența mai multor situri arheologice, unele descrise anterior, dar
nelocalizate precis pe teren. În cursul evaluării de teren siturile, cu câteva
excepții, au fost înregistrate cu coordonate ST70, conform cu normele
Ministerului și Patrimoniului Național. Așadar, arheologii Felix Marcu și George
Cupcea propun mai multe zone de protecție a patrimoniului înregistrat, unele
cu risc ridicat de distrugere. Acestea din urmă sunt în primul rând siturile
romane de pe teritoriul comunei (nr. 1, 7, 10-11), marcate cu roșu în planul
topografic, amenințate în primul rând de lucrările agricole. La toate siturile, în
cadrul demarcației din plan, trebuie în mod obligatoriu realizate săpături
arheologice de salvare în cazul unor lucrări de reamenajare în zonă.
Prupunem supravegherea periodică a lucrărilor agricole, și a săpăturilor
realizate în cimitirul din Boian, acolo unde a fost gasită stela funerară descrisă
la pc. 2.
Arheolog expert
Dr. Felix Marcu
Arheolog specialist
George Cupcea
Cluj-Napoca
15.07.2010
16